Diuretic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to
navigationJu Diuretice Reprezentanți
mp to search
de ansă Furosemidă, Acid etacrinic, Bumetanid, Torsemid
Diureticele s
unt substanțe tiazidice Hidroclorotiazidă, Butizidă
care antialdosteronice Spironolactonă, Amilorid, Triamteren
stimulează
inhibitoare ale anhidrazei carbonice Acetazolamidă
procesul de
formare osmotice Manitol, Uree, Izosorbid
a urinei.
Aceste medicamente acționează la nivelul rinichiului. Medicamentele din acestă grupă sunt
folosite pentru eliminarea excesului de apă și sare în stările edematoase prin eliminarea unei
urine abundente, bogate în sare. Mecanismele de acțiune ale diureticelor se bazează pe
influențarea schimburilor ionice de la nivelul membranei glomerulare și tubulare.

Cuprins

 1Istoric
 2Clasificare
o 2.1Mecanism de acțiune
 2.1.1Diuretice de ansă
 2.1.2Diuretice tiazidice
 2.1.3Diuretice antialdosteronice
 2.1.4Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice
 2.1.5Diuretice osmotice
o 2.2Efect asupra potasemiei
o 2.3Intensitatea efectului diuretic
o 2.4Durata acțiunii
 3Farmacotoxicologie
 4Bibliografie

Istoric[modificare | modificare sursă]

 În secolul XVI, se folosesc diferite substanțe pentru tratarea edemelor. Paracelsus folosește
clorură de mercur (Hg2Cl2) ca și diuretic.
 În 1902, medicul Samuel Potter include diureticele într-un compediu medical.
 În secolul XX, Alfred Vogel un student la medicină, obeservă că pacienții elimină cantități
mari de urină dacă le este injectată o substanță organo-mercurială.
 Comisia Internațională a Comitetului Internațional Olimpic a interzis folosirea diureticelor
deoarece au fost cazuri în care sportivii au utilizat diuretice pentru a masca
prezența substanțelor dopante în sânge.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Se pot clasifica in funcție de mai multe criterii:
Mecanism de acțiune[modificare | modificare sursă]
Diuretice de ansă[modificare | modificare sursă]
Acționează la nivelul segmentului ascendent al ansei lui Henle inhibând reabsorbția
de Na+, K+, Cl-. Au un efect diuretic foarte intens crescând foarte mult eliminarea de sare și apă.
Aceste diuretice sunt folosite cel mai frecvent ca tratament de urgență în edem pulmonar
acut și criza hipertensivă (pe cale intravenosă) sau ca tratament cronic în insuficiența
cardiacă, edeme.
Exemple: Furosemidă, Acid etacrinic, Bumetanid, Torsemid
Diuretice tiazidice[modificare | modificare sursă]
Acționează la nivelul tubului contort distal împiedicând reabsorbția de Na+ și Cl- cu o creștere
consecutivă a eliminării urinare de K+. Efectul diuretic al tiazidelor este mai puțin intens decât cel
al diureticelor de ansă. Se administrează ca tratament cronic al insuficienței cardiace,
hipertensiunii arteriale, edemelor cardiace, renale sau hepatice.
Exemple: Hidroclorotiazidă, Butizida, Metolazona
Diuretice antialdosteronice[modificare | modificare sursă]
Acționează prin blocarea receptorilor pentru aldosteron (Spironolactona), sau
ca antagoniști ai aldosteronului(Triamteren și amilorid) ca urmare, scade reabsorbția tubulară
de Na+ și scad eliminarea urinară de K+. Sunt indicate în stările de hiperaldosteronism.
Exemple: Spironolactonă, Amilorid, Triamteren
Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice[modificare | modificare sursă]
Scade formarea de acid carbonic, iar apoi scade disponibilul de ioni de hidrogen pentru
schimburile Na+/H+ la nivelul tubului contort distal și la nivelul canalului colector.
Exemplu: Acetazolamidă
Diuretice osmotice[modificare | modificare sursă]
Substanțe care filtrează glomerular, rămân în urină și rețin echivalentul osmotic de apă. Provoacă
eliminarea unei cantități mari de apă. Sarea eliminată este ușor crescută față de o eliminare
normală.
Exemple: Manitol, Uree, Izosorbid
Efect asupra potasemiei[modificare | modificare sursă]

 Diuretice care elimină potasiu

Puternic:tiazide
Mediu: diuretice de ansă, inhibitorii anhidrazei carbonice

 Diuretice care rețin potasiu

antialdosteronice competitive și de efect
Intensitatea efectului diuretic[modificare | modificare sursă]

 Eficacitate mare: diuretice de ansă - furosemidă

 Eficacitate medie: tiazide
 Eficacitate slabă: Inhibitorii anhidrazei carbonice, Antagoniștii aldosteronului
Durata acțiunii[modificare | modificare sursă]

 Durata scurtă(<6h): Diuretice de ansă (2-6h)

 Durată medie (6-24h):
Tiazide: hidroclorotiazida, ciclopentiazida, butizida (8-12h)
Antagonisti de efect ai aldosteronului: triamteren (6-10h), amilorid (24h)

 Durată lungă (>24h)

Tiazide : ciclotiazida (24-36h)
Sulfonamide heterociclice : clortalidon, clopamid, indapamid (24-36h)
Antagoniștii competitivi ai aldosteronului : spironolactona

Farmacotoxicologie[modificare | modificare sursă]

 Reactiile adeverse pot fi de tipul: efecte secundare, efecte
toxice, efecte alergice, dependenta de diuretice, efect
rebound.
 Efecte secundare : dezechilibre electrolitice si acido-bazice
si dezechilibre metabolice.
 Efecte toxice : asupra maduvei hematoformatoare (cu
leucopenie si trombopenie); renale si digestive
 Efecte alergice : eruptii cutanate (la sulfamide)
 Dependenta de diretice : la femeile de varsta mijlocie
edemelor, cu edeme in ortostatism, dupa oprirea
tratamentului cu diuretice de ansa, se inregistreaza
agravarea edemelor; in aceste cazuri se evita diureticele
foarte active si se instituie dieta hiposodata.
 Efecte rebound : retentie hidrosalina si edeme la
intreruperea brusca a administrarii unui timp indelungat.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Ion Fulga și colab., Farmacologie, Editura Medicală
București, 2004
 Valentin Stroescu, Bazele farmacologice ale practicii
medicale, Editura Medicală București, 1999