Institutul Clark - Arhitectul Tadao Ando Apă

Clark a realizat propriul sistem de gospodărire a apelor pentru a reduce irosirea

acesteia. Sistemul a constat în construirea unor piscine care leagă peluzele cultivate
din campusul central cu pășunile de pe pajiștea Stone Hill și rețeaua complicată de
fluxuri care definesc sistemele de drenaj ale sitului și își modelează habitatul. Apa era
folosită ca și factor pentru înfrumusețarea zonei, dar avea și un scop precis: acela de a
fi reciclată din nou și din nou.
După îndelungi discuții, echipa care s-a ocupat de proiectarea acestei clădiri a găsit o
modalitate de a imbina toate clădirile din campus cu peisajul reflectorizant. S-au
folosit mai multe tehnici pentru a pune în practică acest sistem: pentru a asigura
circuitul facil al apei a fost nevoie de canalizare și țevi, iar pentru stocarea acesteia de
implementarea unor rezervoare. Prin urmare, sistemul colectează apa provenită din
precipitații în piscina reflectorizantă. Pentru a recicla apa utilizată în igienizarea
instalațiilor sanitare, acesta a montat pe acoperișul clădirii bazine care să acumuleze
apa. Aceste bazine erau conectate la piscina reflectorizantă.
De asemenea, Clark s-a folosit și de un alt beneficiu adus de apă. Acesta a instalat în
campus și o sondă geotermală care i-a adus ca avantaj reducerea consumului de
energie electrică și i-a asigurat încălzirea clădirii.

Clădirea Queen s din complexul De Montfort University

Această clădire a fost proiectată pentru Școala de Inginerie și Fabricare a Universității
De Montfort din Leicester, Anglia.

Universitatea Montfort și-a dorit să proiecteze cea mai mare clădire ventilată natural.
Acest proiect a luat naștere în anul 1989 și a fost finalizat în anul 1993. Această
clădire a fost proiectată pentru o capacitate de 1000 - 1500 de studenți, profesori.
Pentru această clădire căldura generată de numărul foarte mare de persoane care se
aflau în interior și de numeroasele aparate tehnice, nu trebuia să reprezinte o
problemă.

Piesele de rezistență ale construcției au fost reprezentate de plafoanele generoase

care veneau în sprijinul ventilației și luminii naturale.

Arhitectul a realizat planul de etaj astfel încât să existe un aer ventilat natural în
clădire. Drept urmare, laboratoarele au un plan de podea îngust și ferestre mobile
pentru a permite ventilația încrucișată. Etajul principal nu se putea baza pe ferestre
mobile pentru ventilația încrucișată motiv pentru care arhitectul a luat decizia să
construiască opt coșuri mari de fum prin care să se evacueze tot aerul cald degajat de
oamenii care aveau să petreacă timp în clădire, dar și de calculatoare. Aceste coșuri
funcționau pe baza unui principiu și anume, atunci când temperatura din interiorul
coșului devenea mai mare ca cea de afară, incepea ventilarea. La inceput, arhitectul a
luat în calcul puține astfel de coșuri, dar pe parcurs, două încăperi au ajuns să împartă
un coș.
Construcția clădirii folosind cărămidă nu a fost întâmplătoare. Cărămida acționează
ca un înveliș termic și de asemenea, ca un izolator fonic. Aceasta funcționează ca o
barieră împotriva zgomotelor produse de laboratoarele mecanice.
Plăcile din beton folosite pentru tavan au rolul de a absorbi căldura pe parcursul zilei
și de a îl elibera seara când clădirea este goală.
Clădirea este formtă din trei părți. Prima este formată din două aripi unde se află
laboratoarele electrice care creează o intrare. Pe măsură ce clădirea crește în înălțime
datorită numărului de etaje, planurile se măresc pentru a crea un efect de umbră
pentru laboratoare. Au fost folosite ferestre mici pentru a micșora cantitatea de
căldură provenită de la soare care ar fi dus la supraîncălzirea spațiilor.
Cea de-a doua parte a clădirii este cea centrală care are 8 coșuri de fum duble ca
înălțime și care separă laboratoarele de amfiteatru. La nivelul acoperișului se regăsesc
luminatoare care permit pătrunderea luminii naturale și eliberarea caldurii. Lumina
zilei a reprezentat un avantaj pentru reducerea consumului de energie electrică. Pentru
construirea acestei părți a clădirii s-a folosit cărămidă din sticlă pentru a crea un spațiu
luminat natural.
În amfiteatru aerul circulă prin intermediul unor fante special create. (podea/fațadă?)
Cea de-a treia parte a clădirii constă în laboratoarele mecanice. Acestea reprezintă
practic colțurile clădirii și sunt delimitate de acoperișurile ascuțite. Fațadele sunt
acoperite cu geamuri mari care să permită pătrunderea luminii în interior, dar fără să
creeze efect de orbire.

Centru de eficiență energetică Hochschule Niederrhein in Mönchengladbach

Construcția acestei clădiri a fost rezultatul cooperării dintre companiile de utilități,

apa și energie, NEW și Hochschule Niederrhein, din dorința acestora de a își aduce
contribuția în domeniul energiei cu un proiect inovator. Acesta a fost și unul dintre
motivele pentru care această clădire găzduiește o blibliotecă universitară, centre de
birouri pentru fondatori de afaceri și un laborator de energie pentru elevi și studenți.
Sistemul de generare a energiei solare este observabil pe partea exterioară a fațadei
sculpturale din elemente fotovoltaice, conferind clădirii un caracter inconfundabil.
Fațada este construită din sticlă și elemente fotovoltaice înclinate opus, astfel încât
să se potrivească perfect cu lumina generată de soare. Ca parte semnificativă a
conceptului de energie avansată, aceasta comunică abordarea pentru conservarea
resurselor în exterior și determină identitatea arhitecturii și a utilizatorilor acesteia în
mediul urban.
Nu doar panourile fotovoltaice definesc clădirea, deoarece acestea împreuna cu alte
panouri de pe acoperiș au scopul de a crea o neutralitate în ceea ce privește emisiile de
carbon. Sticla emailată a înlocuit panourile fotovoltaice în partea de nord clădirii,
lucru irelevant în ceea ce privește randamentul pe care îl are energia solară. Panourile
izolate fonic plasate în fața geamurilor completează înfățișarea clădirii.
Cel mai important avantaj pe care îl are această clădire este sistemul de încălzire și
de răcire pe care îl are. În funcție de perioada anului, acest sistem oferă căldură pe
parcursul iernii și asigură comfortul termic necesar pe perioada verii.