1.

Aspecte generale privind

procesul de aschiere

1.1. Structura procesului tehnologic de aschiere

Dintre toate procesele tehnologice, cel de prelucrare prin aschiere este cel mai complex.
El se imparte in: operatii, asezari, pozitii, faze, treceri, manuiri si miscari.

Operatia tehnologica este partea procesului tehnologic constand din transformarea

directa, cantitativa si/sau calitativa a obiectului muncii intr-un produs finit sau semifabricat, cu
anumite caracteristici masurabile, realizat cu ajutorul unor mijloace manuale sau cu un anumit
utilaj. In cadrul unei operatii (ce se caracterizeaza prin continuitate) raman neschimbate: piesa
sau piesele ce se prelucreaza, utilajul sau locul de munca, muncitorul sau echipa ce o executa. In
functie de specificul procesului tehnolgic, operatia se imparte in asezari sau pozitii (functie de
utilajul folosit).

Asezarea este o parte a operatiei care se excuta la o singura fixare a piesei sau a
ansamblului in dispozitivul sau pe masina folosita la operatia considerata.

Pozitia este o parte a operatiei in cursul careia orientarea piesei ramane neschimbata in
raport cu masina-unealta. In cazul prelucrarii pe pozitii in cadrul unei operatii, piesa se fixeaza o
singura data. Prelucrarea pe pozitii are loc la masina-unealta la care piesele (sau sculele) se
fixeaza intr-un dispozitiv rotativ care asigura schimbarea orientarii pieselor sau sculelor fata de
masina in cursul operatiei. Inlocuirea asezarilor cu pozitii scurteaza timpul de prelucrare si
constitue un element de progres in organizarea proceselor tehnologice de prelucrare mecanica a
pieselor. O astfel de structura a operatiei se aplica la prelucrarea pieselor la masini semiautomate
si automate.

Faza este o parte a operatiei, care se realizeaza in cadrul unei asezari sau pozitii si se
caracterizeaza prin utilizarea acelorasi unelte de munca si aceluiasi regim tehnologic, obiectul
muncii suferind o singura transformare tehnologica. Prelucrarile mecanice pot fi realizate
folosind faze simple, cand se prelucreaza o singura suprafata cu o singura scula, sau faze
compuse, cand se prelucreaza simultan mai multe suprafete.

Trecerea este o parte a fazei caracterizata prin invariabilitatea pozitiei reciproce a sculei
si suprafetei ce se prelucreaza si a regimului de lucru al masinii; in timpul unei singure treceri se
indeparteza un singur strat de metal. O faza poate fi formata din mai multe treceri care se succed
una dupa alta. Numarul de treceri poate fi redus prin alegerea corespunzatoare a semifabricatului,
prin stabilirea rationala a adaosurilor intre faze etc.
 Manuirea consta dintr-un grup de miscari ale unui executant, determinate de un scop
bine definit.

Miscarea este cel mai simplu element, masurabil in timp, al activitatii unui executant.
Studiul manuirilor si miscarilor prezinta importanta la analiza proceselor tehnologice in vederea
cresterii productivitatii muncii si la normarea tehnica.

1.2. Semifabricate

Pentru procedeele de prelucrare prin aschiere, piesa initiala, delimitata in spatiu de

suprafetele initiale care se afla intr-o anumita combinatie, poarta numele de semifabricat.
Semifabricatele destinate prelucrarilor prin aschiere pot fi obtinute prin toate grupele de procedee
tehnologice frecvent folosite: turnare, deformare plastica si sudare.

Suprafata semifabricatului, adica suprafata piesei inainte de prelucrare, poarta denumirea

de suprafata initiala, iar cea obtinuta dupa prelucrare se numeste suprafata finala sau suprafata
prelucrata. Suprafata piesei care se afla in contact cu taisul sculei in timpul prelucrarii sau urma
lasata pe piesa de catre muchia aschietoare a sculei, intr-un ciclu de prelucrare, poarta denumirea
de suprafata de aschiere (fig. 1.2).

Fig. 1.1. Suprafetele piesei:

a - la stunjirea frontala; b - la rabotare.

Fig. 1.2. Semifabricatul si piesa finita:

1, 2, 3, 4, 5 - suprafete prelucrate;

6, 7, 8 - suprafete initiale;

9 - adaos de prelucrare.

Stratul de material cuprins intre suprafeta initiala si suprafata prelucrata (fig. 1.2) se
numeste adaos de prelucrare.

Forma semifabricatului si marimea adaosului de prelucare depind de: natura materialului,

procedeul tehnologic de obtinere, dimensiunile, greutatea si complexitatea formei piesei finite,
precizia dimensionala si a pozitiei relative a suprafetelor, rugozitatea si caracterul productiei de
realizare a piesei finite (individuala, serie mica, mijlocie, de masa). Pentru exemplificare, in
figura 1.4 sunt prezentate modalitatile de obtinere a unui arbore pornind de la diferite tipuri de
semifabricat, marimea adaosului de prelucrare diferind substantial.

Fig. 1.3. Adaosuri de prelucrare:

a - la obtinerea piesei prin aschiere din semifabricat bara;

b - la obtinerea piesei prin turnare sau matritare; c - piesa finita.

1.4. Cinematica aschierii

La toate procedeele clasice de prelucrare prin aschiere, prelucarea se bazeaza pe existenta

unei miscari relative intre scula si semifabricat, numita miscare de aschiere. Aceasta miscare se
executa cu viteza de aschiere ve (fig.1.5).

Miscarea de aschiere este, in general, o miscarea rezultanta, care ia nastere prin

compunerea unor miscari absolute rectilinii, de rotatie, sau dupa o curba oarecare, pe care le
executa scula si piesa in timpul aschierii. Miscarile absolute executate de catre scula si piesa in
procesul de aschiere se pot grupa in urmatoarele categorii: miscari principale si miscari de avans
(secundare ).
Miscarea principala de aschiere este acea componenta a miscarii de aschiere care
determina desprindrea aschiilor la un ciclu de prelucrare, adica la o rotatie sau la o cursa a piesei
sau a sculei. Miscarea principala de aschiere se executa cu o anumita viteza (viteza principala de
aschiere) vc, de catre scula sau de catre piesa.

Miscarea de avans este acea componenta a miscarii de aschiere prin care se aduc noi
straturi de material in fata taisului sculei. Miscarea de avans se poate efectua continuu si
simultan cu miscarea principala (fig.1.5,a,b,c) sau intermitent si alternand cu aceasta (fig.1.5,d).
Miscarea de avans se executa cu o viteza de avans vf. De asemenea, orice miscare de avans poate
fi o miscare simpla (fig.1.5) sau o rezultanta a doua sau trei miscari de avans simple (fig.1.6).

Fig. 1.5. Miscarile caracteristice:

a - la strunjire; b - la burghiere; c - la frezare; d - la rabotare;

n(vc) - miscarea principala; fl , ft - miscari de avans.

Directia instantanee a miscarii de avans este denumita, in continuare, directie de avans,

iar directia instantanee a miscarii principale, directie principala. Planul determinat de directia
principala si de directia de avans este planul de lucru Pf.

In functie de directia miscarii de avans in raport cu semifabricatul se disting urmatoarele

miscari de avans: longitudinal, transversal, circular sau tangential.

Avansul (notat cu f conform ISO 3002/3) reprezinta marimea deplasarii pe directia de

avans efectuata in timpul unui ciclu al miscarii principale (rotatie, cursa dubla etc.) sau in timpul
unei fractiuni din acest ciclu.

In afara de miscarile principala si de avans, la diferitele procedee de prelucrare prin

aschiere mai intervine si o alta categorie de miscari numite miscari de reglare.
 Miscarea de reglare Mr (fig. 1.5) este acea miscare prin care se asigura o anumita
adancime (grosime) a stratului de material indepartat. Ea se numeste si miscare de potrivire sau
de pozitionare deoarece aduce scula in pozitia care asigura prelucrarea semifabricatului la o
anumita cota. Aceasta miscare se efectueaza o singura data la inceputul prelucrarii sau dupa
fiecare trecere, atunci cand grosimea stratului de material ce urmeaza a fi indepartat este mare si
nu se poate indeparta la o singura trecere.

Fig. 1.6. Compunerea miscarilor de avans.

In functie de felul miscarilor absolute executate de catre scula si piesa, de directiile in

care sunt executate si de tipul sculelor aschietoare utilizate se disting diferite procedee de
prelucrare prin aschiere (tab.1.1).

Tabelul 1.1. Cinematica si definitia strunjirii

Nr Denumirea
procedeului Definitie Schema de aschiere
crt
1 Strunjire Prelucrarea prin aschiere, executata
cu cutitul de strung, la care
semifabricatul efectueaza miscarea
princi- pala de rotatie I, iar scula
efectueaza miscari de avans
rectilinii sau curbilinii II. Uneori
strunjirea se executa cu o scula in
miscare de rotatie, semifabricatul
rama -nand imobil.

Observatie : I - miscarea principala de aschiere; II - miscare de avans.

1.5. Scula aschietoare :

Una din conditiile necesare realizarii procesului de aschiere consta in existenta unor scule
aschietoare (cutite, burghie, freze, alezoare, discuri abrazive s.a.) caracterizate printr-o geometrie
si proprietati fizico-mecanice corespunzatoare.
A. Geometria constructiva a sculelor aschietoare

Utilitatea sculelor aschietoare consta in participarea acestora la procesul de generare a

suprafetelor unei piese, prin indepartarea simultana sau succesiva a straturilor de material ce
alcatuiesc adaosul de prelucrare. Marea varietate a procedeelor de prelucrare prin aschiere
presupune existenta unor scule aschietoare de constructii diferite, dar a caror parte activa contine,
principial, aceleasi elemente geometrice .

In general, o scula aschietoare se compune din 3 parti distincte (fig.1.7): partea activa, de
aschiere 1; corpul sculei 2; partea de fixare sau de prindere 3.
Partea activa a sculei este acea parte care contribuie la formarea aschiei ca urmare a
miscarii relative intre scula si piesa de prelucrat, participand in mod direct la desprinderea
aschiei, la generarea suprafetei prelucrate, la indepartarea, la dirijarea si la evacuarea aschiei si,
in anumite cazuri, la ghidarea sculei in procesul de aschiere.

Fig.1.7. Partile componente ale sculei:

1 - partea activa; 2 - corpul; 3 - partea de fixare.

Datorita analogiei care se poate stabilii intre partea activa a oricarei scule aschietoare si
partea activa a cutitului simplu (cutitul de strung), in cele ce urmeaza exemplificarile se vor face,
in special, pentru acesta din urma. Aceasta particularizare nu modifica caracterul de generalitate
pentru definitiile prezentate.

Partea activa a unui cutit simplu (conform ISO 3002/1) este compusa din urmatoarele
elemente (fig.1.8):

- fata de degajare , care exercita forta de aschiere asupra stratului de aschiere si pe

care aluneca aschia detasata;

- fata de asezare principala (in contact cu suprafata de aschiere, de-a lungul

muchiei aschietoare principale) si fata de asezarea secundara (in contact cu suprafata

prelucrata, de-a lungul muchiei de aschiere principale);

- muchia principala de aschiere (s), reprezentand linia de intersectie a fetei de degajare

cu fata de asezare principala;
 - muchia secundara de aschiere (s′), este linia de intersectie a fetei de degajare cu fata de
asezare secundara;

Fig. 1.8. Partile componente ale zonei active a cutitului simplu.

- taisul sculei aschietoare (S0), este unghiul diedru solid format in jurul unei muchii de
suprafata de degajare si, respectiv, de suprafetele de asezare;

- virful taisului V este unghiul triedru format de fata de degajare si cele doua fete de
asezare;

- fateta de degajare , fateta de asezare principala si fateta de asezare

secundara sunt tesiturile executate in apropierea muchiilor corespunzatoare, avand alte

unghiuri decat fetele respective;

- raza de rotunjire rε, sau raza varfului, este raza cercului de racordare a doua muchii
aschietoare vecine;

- raza de ascutire rβ, sau raza de bontire, este raza cercului de racordare dintre urmele
fetelor de degajare si de asezare, intr-un plan de sectionare perpendicular pe muchie;

- taisul principal S si respectiv secundar S′ sunt taisurile corespunzatoare muchiilor

respective.

Sistemul de referinta constructiv defineste asezarea sculei in vederea prelucrarii si

reascutirii, valorile parametrilor unghiulari determinand forma partii active a sculei, realizata
prin ascutire. Sistemul de referinta constructiv (fig.1.10) este format, in principal, din:
 - planul de baza constructiv (Pr )- planul care trece prin punctul de aschiere considerat pe
muchia aschietoare, perpendicular pe directia miscarii principale; el este paralel cu o suprafata de
bazare ce cuprinde cele doua miscari de avans, la sculele fara axa de rotatie, iar la sculele cu axa
de rotatie este planul care trece prin punctul considerat pe muchia aschietoare si axa de rotatie a
sculei;

- planul muchiei aschietoare constructiv (PT) - planul care trece prin muchia aschietoare
tangent la suprafata de aschiere si este perpendicular pe planul de baza constructiv;

- planul de masurare constructiv (Po) - planul perpendicular pe cele doua plane definite
mai sus.

Fig. 1.9. Sistemul de referinta constructiv.

Acest sistem de referinta contine si alte plane, necesare pentru executia si ascutirea
sculelor, precum planul de lucru Pf, planul posterior Pp, planul normal pe muchia aschietoare Pn
s.a.

In raport cu sistemul de referinta constructiv se definesc unghiurile pe care le au

suprafetele si muchiile partii active ale sculelor aschietoare. Unghiuri au notatiile generale
prezentate in continuare, dar primesc si un indice inferior corespunzator planului in care se
masoara acestea. Cele mai utilizate unghiuri sunt urmatoarele:

- unghiul de asezare constructiv (principal  si secundar ′) este unghiul format de planul
muchiei aschietoare si fetele de asezare corespunzatoare;

- unghiul de degajare constructiv (principal  si secundar ′) este unghiul format de planul
fetei de degajare si planul de baza constructiv;

- unghiul de ascutire constructiv (principal  si secundar ′) este unghiul format de planul
tangent la fata de degajare si planul tangent la fata de asezare respectiva, intr-un punct dat al
muchiei aschietoare;
 Fig. 1.10. Geometria cutitului de strung:

 ,′ - unghiul de asezare principal, respectiv secundar;  ,′- unghiul de degajare

principal respectiv secundar; β ,β′- unghiul de ascutire principal, respectiv
secundar; r ,′r - unghiul de atac principal, respectiv secundar; T - unghiul de
inclinare al taisului; εr - unghiul la virf al cutitului.

- unghiul de inclinare al taisului T este unghiul format de muchia aschietoare si planul

de baza, masurat in planul muchiei aschietoare;

- unghiul de varf r este unghiul format de planele tangente la muchiile principala si

respectiv secundara de aschiere;

- unghiul de atac constructiv (principal r si secundar ′r) este unghiul format de

directia proiectiei taisului principal, respectiv secundar, pe planul de baza, cu directia avansului
(planul de lucru).

Relatiile matematice ce se stabilesc intre unghiurile care se masoara in planul de baza

constructiv si respectiv in planul de masurare constructiv sunt:

r + εr + ′r = 180˚ (1.1)

 +  ±  = 90˚ (1.2)

B. Materiale utilizate la fabricarea sculelor aschietoare

1. Otelurile carbon pentru scule (STAS 1700)

 2. Otelurile aliate pentru scule (STAS 3611)
3. Oteluri rapide pentru scule (STAS 7382)
4. Carburi metalice sinterizate (CMS)
5. Materiale mineralo-ceramice
6. Diamantul
7. Nitrura cubica de bor
8. Materialele abrazive (Tab.1.2.)

Tabelul 1.2. Materiale abrazive

Materiale Naturale Diamantul;
abrazive
Corindonul, avand pana la 95% Al2O3 (restul impuritati);

Smirghelul (25.30%Al2O3 + Fe2O3 + silicati) - apartine familiei

corindonului dar cu cantitati importante de impuritati, motiv pentru care
duritatea este mai scazuta;

Cuartul (SiO2) - prezinta duritate mai scazuta; se utilizeaza la

prelucrarea lemnului.
Sintetice Electrocorindonul;

Carbura de siliciu;

Carbura de bor;

Diamantul sintetic.

1.6.Variante constructive:
Varianta I

Constructia din figura foloseste o placuta de sprijin 1, care este strnsa cu un surub 2.
Peste placuta suport se aseara placuta aschietoare care este prinsa cu ajutorul bridei 4.
Stranganduse brida 4 cu ajutorul surubului se creaza astfel un efect de impanare a placutei
aschietoare intre palcuta de sprijin si ea.
 Varianta II
Cea mai simplă variantă de fixare a plăcuţei este realizată prin strângerea directă a pachetului
cu şurubul 1. Fixarea plăcuţei de sprijin 2 se poate face fie cu şurub, fie cu ştift. În vederea fixării
în bune condiţii a plăcuţei aşchietoare axa şurubului de fixare trebuie astfel direcţionată încât
şurubul să realizeze prin înşurubare, pe lângă strângerea plăcuţei şi împănarea acesteia către pereţii
laterali ai locaşului. În acest sens unghiul maxim de înclinare trebuie să fie cu cel puţin 5 grade
mai mic decât unghiul gama.

Varianta III

Placuta de sprijin se fixeaza cu ajutorul surubului 5 .Pacuta aschietoare este fixata mecanic
cu ajutorul bridei 1 . Pentru evitarea rotirii bridei 1 în timpul desfacerii şurubului 2, aceasta este
prevăzută cu o canelură ce culisează într-un locaş corespunzător, practic în corpul cuţitului. In
acelasi mod putem fixa si placute cu gaura pe mijloc,inlocuind surubul 5 cu un surub special, 7
care permite centrarea placutei.
 1.7.Norme de protectia muncii:

În scopul evitarii accidentelor care pot avea loc în timpul operatiilor de strunjire, este
necesar a se respecta si intreprinde o serie de masuri ca:
-mecanizarea ridicarii si transportarii pieselor grele;
-deservirea masinilor unelte este permisa numai muncitorilor calificati;
-construirea si folosirea aparatorilor pentru organele în miscare si pentru dispozitivele
rotative care au proieminete;
-controlarea cu atentie a fixarii placutei pe cutit, precum si starea acesteia.
Nu se permite folosirea cutitelor de strung care prezinta fisuri, arcuri sau deformatii.
Cutitele cu placute din carburi metalice vor fi ferite de socuri mecanice.
-utilizarea ecranelor de protectie contra aschiilor si a lichidului de aschiere;
-luarea tuturor masurilor privind electrocutarea;
-asigurarea evacuarii optime a aschiilor, etc.
Se stie ca la strunjirea cu viteze mari de aschiere, aschiile se desprind repede; daca sunt
continueacestea pot înfasura semifabricatul, cutitul sau mâna muncitorului, ca atare, trebuie
asigurate sfarâmarea aschiilor.
 2.Memoriu justificativ de calcul

2.1.Noţiuni generale privind materialul de prelucrat:

Carbonul in cantitate scazuta micsoreaza prelucrabilitatea, deaorece ferita care predomina
este foarte moale si tenace si favorizeaza depunerile pe tais.Contintul optim de caron este de 0.1-
0.2 % peste aceasta limita prelucrabilitatea scade dinnou din cauza cresterii rezistentei la
rupere.Elementele de aliere care nu formeaza carburi (Ni, Co) se dizolva in ferita si duce la
cresterea rezistentei la rupere. Acestea nu influenteaza prelucrabilitatea. W, Cr, V, Mo formeaza
carburi complexe resctiv uzura prin abraziune.Taisul de depunere nu apare la >40 la viteze de
aschiere mai mari de 80 m/min si mai mici de 5 m/min.Taisul de depunere apare la materiale
plastice prin cresterea rezistentei la rupere, scaderea plasticitatii => rugozitatea se imbunatateste.

2.2.Parametrii geometriei constructive:

Raza la varful placutei

Valoarea razei R influenteaza rugozitatea geometriei a suprafetei astfel: odata

cu cresterea razei scade rugozitatea suprafetei, in schimb odata cu cresterea razei va
creste si orientarea nefavorabila a fortei de aschiere si cresterea latimii aschiei.

s2
mm R min   1000 
s  0.36 32  R a
rot

Ra=6.3 µm

Unghiurile de atac principal χ şi secundar χ1:

Valori mici ale unghiului χ (10...30º) se aleg in condiţiile existenţei unui sistem
tehnologic rigid. La prelucrările arborilor lungi şi subţiri şi la prelucrările cu mai multe scule se
alege χ =80...90º.
  75
La prelucrarea pieselor cu adaos uniform, fără şocuri, pentru materiale dure şi în scopul
evacuării comode a aşchiilor se alege χ1 = 0 ....5º.
La prelucrarea pieselor cu adaos neuniform, aşchiere cu întreruperi, condiţii grele de
lucru şi evacuare comodă a aşchiilor se alege χ1 = 20 ....30º
Din ISO 1832 se alege o placuta patrata de forma S 1=15.
 1=180-χ-ε
1  15
Unghiurile de aşezare α şi degajare γ:

Unghiul de aşezare – α :

Deformarea elastica a materialului de sub linia de

aşchiere face ca materialul piesei să-si revină
după ce scula a efectuat aşchierea. Mărimea
unghului de aşchiere se alege in funcţie de gradul
de ridicare al materialului. La avansuri mici ale
sculei (s<0.3 mm/rot) se aleg valori mai mari ale
unghiului de aşezare (α=120 – la oţel, α=100 – la
fontă şi aliaje neferoase), pe cand la valori mari
ale sculei (s>0.3 mm/rot) valorile unghiului α se
pot lua mai mici (α=80 – la oţel, α=60 – la fontă
şi aliaje neferoase).

  7

Unghiul de degajare – γ

Unghiul de degajare micşorează forţele de frecare care au loc între aşchie şi sculă şi ajută
la ridicarea aşchiei. Unghiul de degajare se alege funcţie de deformarea materialului.
La degroşare se aşează cuţitul în centru sau cu varful puţin peste centrul piesei
(hy=(1/100...1/50)D, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de aşchiere. Astfel, unghiul degajare creşte
şi micşorează forţele de aşchiere, ceea ce se urmăreşte întotdeauna la degroşare. La finisare,
cutitul se aşează in centrul sau sub axa piesei, rezultă unghiul γ scade, deci aşchiile vor fi mai
mici, deci o netezire mai bună a suprafeţei prelucrate. Cu cât materialul de prelucrat are o
capacitate de deformare mai mare, cu atât se alege valoarea unghiului γ mai mare, iar in cazul
prelucrării materialelor fragile unghiul de degajare se alege mai mic, uneori adoptându-se chiar
valori negative.

  0
  opt=71.43*log(77.36/σr)=0.96

      7

Unghiul de înclinare – λ:
Dacă λ>0 aşchia merge spre stanga, nefiind pericol de înrăutăţire a suprafeţei prelucrate.
Ca urmare, din acest punct de vedere, se impune la finisare λ>0.
Dacă λ<0, majoritatea punctelor muchiei tăişului sunt aşezate deasupra poziţie centrului
semifabricatului, rezulta unghiul de degajare γ va creşte. Daca unghul λ<0 este negativ, luarea de
contact şi pătrunderea încep intr-un punct al taişului diferit de varf, de unde rezultă că în acest
caz vârful sculei este protejat. Ca urmare, se recomandă λ<0 la degroşare deoarece măreşte
unghiul de degajare γ. In schimb, la finisare, pentru a obţine unghiul de aşezare mai mare, se ia
λ>0.

  5

2.3.Alegerea placutei aschietoare si corpul cutitului:

Corpul cutitului
CSBCR2525H
Codificarea placuteti
SCMN140412
2.4.Calculul geometriei tehnologice:

tg y  cos   tg  sin   tg  0.083

 y  4.77

ctg y  cos   ctg  2.035

 y  25.37
tg x  sin   tg  cos   tg  0.021
 x  1.24
ctg x  sin   ctg  7.814
 x  7.24

Pentru γ>0 se aleg semnele de sus

Pentru γ<0 se aleg semnele de jos

Din STAS 333-87 s-a ales un semifabricat laminat la cald dSF=68 cu urmatoarele abateri
dimensionale AS=+0.3 si AI=-0.9. dmax=68.3 si dmin=67.1 .

Din gama de avansuri longitudinale se alege la degrosare s=0.36 mm/rot.

2.5.Stabilirea regimului de aschiere:

Adancimea de aschiere

d = 81 mm

L=7 x 81 = 567
Avansul:
Verificarea avansului din punct de vedere al corpului cutitului

b  25 mm h  25 mm

C4  35.7
L1=150 mm lungimea in consola a cutitului

3
x1  1 y1  0.75 = 3/4
4
n 1  0.35 tab 10.22 tab 10.21
1
y1
 3.33 h 2 b 
s1     3.274
 C L t 1HB 1 
x n
 4 1 
 Verficarea avansului din punct de vedere al rezistentei placutei

  75

sin ( )  0.707

0.7
 0.71 
KS   10.14
  1.003
 sin (  ) 

c  3.97 ISO 1832

Rm  60 daN
2
mm

1.8
8.3 c
s2  KS  1.261
0.3
t Rm

Verificarea avansului din punct de vedere al Ra

CSR  0.0899

e5  0.509 tab 10.24

e6  0.463

e5 e6
s3  CSR Ra R  0.503

Pentru strangerea in universal si varful papusii mobile

fadm  0.1 mm
 n  1.75

4 N
E  2.1 10 2
mm

C4  37.5
d  30 1
y1
 4.36 Efadm d  d  3
s4       1.473 tab 10.23
 x1 n 1  L 
 37.5 t HB 

Viteza De Aschiere

s  0.36
Cv  60.8

xv  0.25

yv  0.66

T  90 min tab 10.3

m  0.125
tab 10.29
q  400
  0.08


K1  
 q   0.968

 20 30  10.30

  0.3


 45 
K2     0.858 10.31
 

a  15
 n
vrecalc  v   43.982
ncalc

0.09
 a 
K3   1

 1
  0.1


R
K4     0.95 10.33
2

K5  1

K6  1

K7  1

K8  1

K9  1

Cv K1 K2 K3 K3 K3 K6 K7 K8 K9

v   44.909
m xv yv
 HBn 
T t s 
 200n 
 

Turatia
D  d  2 t 

ncalc  n
1000 v
ncalc   175.057
 D

n=200

vcalc=v∙n/ncalc=51.330
Fortele de aschiere

A  t s  0.9

h  s sin (75)  0.255

Y  0

k  1  0.01 Y  1
kc11  1500

mc  0.25

 mc 3
Fz  A kc11 h k  1.901  10

Fx  0.25 Fz  475.164 N

Fy  0.4 Fz  760.262 N

Puterea efectiva
Fzv
Ne   1.423 kW
60000

Ne  PSN320

PSN320  5.5 kW

2.6.Alegerea placutei din catalogul Seco

Am ales placuta de tip SNMM120408.

Calitatea placutei
Tp 3500
Utilizarea ghidului de selectie Secolor
Structura straturilor: TiCN+Al2O3 +Duratomic Tm
 Grupa de Cod Compozitie Viteza
utilizare
Placuta SECO SNMM120408-R4 TiCN+Al2O3+Ti 235 [m/min]
SECO N
Placuta K30 SCMN140412 TiCN+Al2O3+Dur 47 [m/min]
carburi atomic TM

2.7.Calcularea regimului de aschiere cu ajuorul calculatorului “Turning Secolor”

Material DIN C120

Rm 530 N/mm²
Calitate TP3500
Unghiul de atac al sculei -6 °
Rupător de aşchii MF5
Unghiul de atac 75.0 °
Raza la colţ 1.20 mm
Adâncimea de aşchiere 2.50 mm
Avansul 0.35 mm/r
Durata de viaţă a sculei dorită 50 min
Grosimea aşchiei 0.26 mm
Viteza de aşchiere 190 m/min
2.6.
2.8.Calcule de dimensionare si verificare a cutitului de strung
2.8.1.Calculul sectiunii cozii cutitului:

6 Fzq2  6 Fxq1 q2  2 Fy

b   11.064 mm 5.46 [4]
q1  a
σa=9 daN/mm2
q1=h/b=1
q2=l/h=2

b<25 mm – conditie verificata

l=-reprezinta lungimea de la varful cutitului la suportul portscula

2.8.2.Calculul sagetii maxime a cutitului:

3
Fzl
f  [mm] 5.47 [4]
3 EI
f=0.12

l- lungimea de la varf la suport

Fadm-sageata admisibila
Fadm=0.1...0.2 -pentru degrosare

4 daN
E  2.1 10
2
mm

I-momentul de inertie
I= b*h^3/12=13333.33 [mm4]

f<fadm -conditie indeplinita

Bibiografie

1. ABRUDAN, G. ş.a. Proiectarea sculelor aşchietoare. Îndrumar de proiectare. Lito

I.P.Cluj-Napoca, 1982.

2. Borzan M., Curs PSA

3. Enache S. – Proiectarea sculelor aşchietoare, EDP, 1982

4. Hollanda D. – Aşchiere si scule aşchietoare, EDP, 1982

5. Lazarescu, I., Teoria aşchierii metalelor şi proiectarea sculelor, EDP, !964.

6. Minciu C. – Scule aşchietoare. Indrumar de proiectare, E.T Bucureşti, 1995.

7. PICOŞ C, - Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanicã prin aşchiere, Vol1,

Editura Universitas, Chişinãu, 1992.

8. Secară G. – Proiectarea sculelor aşchietoare, EDP, !978

9. VLASE A. – Regimuri de aşchiere. Adaosuri de prelucrare şi norme tehnice de timp.

Editura Tehnicã, Bucureşti, 1983.

10. VLASE A. - Tehnologii de prelucrare pe strunguri. Editura Tehnicã, Bucureşti, 1989.

11. Scule aşchietoare. Standarde şi comentarii. Editura tehnică, Bucureşti, 1973.

12. SN 320 - Cartea maşinii