MEDICINA LEGALA

Curs I si Cursul II

1. Notiuni introductive

MEDICINA LEGALA – este o disciplina medicala care isi pune cunostintele sale in slujba justitiei ori
de cate ori cand pentru lamurirea unor cauze judiciare sunt necesare anumite informatii de ordin medical
si/sau biologic.

Reglementare – OGR1/2000 = Legea 456/2001 (legislatia de baza)

Activitatea medico-legala se poate impartii in 2 mari categorii:

I. ML prosecturala – expertiza pe cadavre, parti de cadavre, organe = 25% din tot. ML
II. ML clinica – expertiza pe persoane in viata – 75%

2. Tanatologie medico-legala

TANATOLOGIA MEDICO-LEGALA – este capitolul din medicina legala care studiaza problemele
legate de moartea fiintei umane.
(Tanatos – zeul mortii; Hipnos – zeul somnului)

Din punct de vedere fiziologic – viata poate fi definita la nivel celular prin 3 procese fundamentale:
- metabolism
- excitabilitate
- autoreproducerea

Din punct de vedere al organismului uman in ansamblu – viata poate fi definita ca functie a elementelor
Trepiedului Vital:
- activitatea respiratorie
- activitatea cardio-circulatorie
- activitatea sistemului nervos central

Moartea – nu este un moment, ci un proces care are loc treptat, prin incetarea ireversibila a functiilor
vitale, incetare care are loc succesiv, la toate nivelurile, incepand cu organismul ca intreg (activitatea
respiratorie, circulatorie, nervoasa) apoi in toate tesuturile si organelle sub forma unui proces brut prin
incetarea treptata a metabolismului celular.

Din punct de vedere psihic diagnosticul de moarte cerebrala corespunde practice mortii organismului.

Sindroamele tanatogeneratoare

Sindroamele tanatogeneratoare - reprezinta o asociatie de semne si simptome clinice cu substrat lezionar

specific de etiologie (cauza) diversa, corespunzand inuficientei unui organ.
Prin evolutie spre ireversibil, aceste sindroame pot duce la moarte.
Stadiile finale ale acestor sindroame corespund practic starilor terminale.

Expertiza medicala – are rolul de a preciza atat sindroamele tanatogeneratoare cat si cauzele care au dus
la instalarea lor.
Cele mai multe sindroame tanatogeneratoare sunt comune atat mortilor violente cat si celor neviolente.

1
MEDICINA LEGALA

Ele sunt de mai multe feluri:

- sindroame ale insuficientei sistemului nervos central: coma, soc, zbrobirea craniului
- sindroame ale insuficientei cardio-vasculare: infarct
- sindroame ale insuficientei respiratorii: cancer
- sindroame associate sau sindroame complexe

Etapele mortii organismului. Starile terminale

Starile terminale - reprezinta ultima etapa a sindroamelor tanatogeneratoare, manifestari clinice si de

laborator, fiind deci comune pentru toate acestea.
De regula, sunt ireversibile, iar terapia intensive nu reuseste decat in mica masura sa aduca organismul la
viata.

1. Preagonia
2. Agonia – vitae minima – etapa irevesibila intre viata si moartea clina in care fenomenele
biologice se confunda cu cele tanatologice care castiga teren continuu. Manifestari clinice si
paraclinice:
a. Disparitia treptata a simturilor: primul vazul, ultimul auzul
b. Anestezie completa cu pierderea senzatiei corporale
c. Alterarea functiilor vegetative
Forme clinice:
- agonie cu delir – agitatie, uneori acte de violenta – apare in boli febrile
- agonie apparent lucida
- agonie alternativa

Durata agoniei:
- absenta agoniei – zbrobirea craniului, unele morti subite
- agonii scurte – asficsiile acute, hemoragii mari
- agonii lungi – bolile cronice

3. Moartea clinica – inseamna apnee, stop cardiac, activitate cerebrala suspendata, dar nu
ireversibila; secretul este capacitatea creierului de a rezista fara sa respire 5 minute; este perioada
precoce a mortii cand initierea resurscitarii si terapia intensiva sunt optime putand fi urmate de:
restaurarea functiilor TUTUROR organelor vitale, incluzand refacerea functiilor normale ale
creierului
Manifestari clinice si paraclinice:
- disparitia functiilor vitale
- diparitia activitatii reflexe
- vederea panoramica a vietii (Raymond Mody – Life after life) – sensul vieti este sa studiezi sis a
te porti frumos cu oamenii, cu natura; trebuie sa traiesti civilizat si sa mori civilizat
- H – hiperextensia capului
- E – eliberarea cailor respiratorii
- L – luxatia mandibulei
- P – pensarea nasului
- M - masaj
- E – cardiac extern
- ECG si EEG – electrocardiograma si electroencefalograma)
Durata: in conditiile aplicarii metodelor de terapie intensiva, in primele 3-5 minute de la instalarea morti
clinice aceasta poate fi reversibila.

2
MEDICINA LEGALA

4. Moartea cerebrala (corticala) – este o distructie ireversibila, definitiva (necroza) a emisferelor

cerebrale dar nu si a trunchiului cerebral ; se caracterizeaza prin stare vegetativa profunda
(sindromul APALIC), coma cu respiratie spontana prezenta, dar cu EEG silentioasa sau difuza
anormala

5. Moartea creierului – este moartea intregului creier incluzand emisferele cerebrale, CRB-lul si
trunchiul cerebral
Multi autori definesc azi moartea in termenii mortii creierului.
Chiar daca inima continua sa bata si ventilatia artificiala este mentinuta.
Se pot recolta organe pentru transplant.

6. Moartea biologica (moartea reala) – este ultima; are loc oprirea metabolismului celular, urmand
inevitabil mortii clinice, cand nu se intervine cu o resurscitare eficace sau cand acestea sunt
abandonate ori inutile

Felul mortii

Din punct de vedere al felului mortii – aceasta se clasifica in:

- moarte neviolenta – cand moartea este datorata unor cauze intrinseci ale organismului (tulburari
cardio-circulatorii)
- moartea violenta – care este consecinta actiunii factorilor traumatici (mecanici, fizici, chimici) din
mediul extern asupra organismului

Clasificarea juridica a mortilor violente

- accidente - omucideri – executia; eutanasierea
- sinucideri

Manifestari postvitale (perioada vietii intermediare) – reprezinta viata reziduala a unor celule, dupa
incetarea vietii din organismul ca intreg.
Aceasta perioada in care aceste celule isi pastreaza capacitatea lor de reactie, dupa disparitia functiilor
vitale, a capatat denumirea de PERIOADA VIETII INTERMEDIARE.

3. Tanatocronologie

Frecvent, organele judiciare adreseaza experdului medico-legal intrebari legate de data mortii.
Necesitatea de a raspunde la aceste probleme a conturat acest subcapitol al Tanatologiei, prin ale carei
metode se apreciaza data mortii si intervalul de timp care a trecut de la producerea unei leziuni pana la
instalarea mortii.
Niciuna dintre metodele utilizate in aceste scopuri nu are valoare izolata.

Sursele de care dispune medicul legist si ale caror rezultate le coreleaza pentru rezolvarea acestor aspecte
sunt urmatoarele:
o datele achetei judiciare (cercetarea la fata locului)
- cercetatarea la fata locului CFL
- declaratiile anturajului
- examinarea unor acte apartinand victimei (orice inscris poate avea valoare in instrumentarea
cazului)
o semnele mortii reale
o proceselor cadaverice distructive (putrefactia pana la osificare)

3
MEDICINA LEGALA

- gradul de putrefactie al cadavrului (incipienta, avansata, foarte avansata, osificare)

- entomologia (studiul insectelor care populeaza pe rand cadavrul) (musca depisteaza caldura
corpului sau cadavrului – peste 35 grade nu isi depune ouale; de la oua la pupe trec aproximativ 2
saptamani)
- modificari conservatoare naturale (nu se distruge cadavrul: mumifiere)
o procese fiziologice care au debutat antemortem
- examenul continutului gastric pentru stabilirea gradului de digestie – arata cate ore a supravietuit
dupa ultima masa
- plenitudinea vezicii urinare
- viteza cresterii parului (0.5 mm pe zi) – indicator al timpului trait al ultimul barbierit (dupa
moarte parul nu creste, dar se usuca pielea) – la femei modificarile histologice (cu ciclu) si
biochimice (se vede din sange faza estrogenica sau progesteronica)
o aportul tanatochimiei – inseamna studiul modificarilor chimice gasite la cadavru pe baza
cercetarii compozitiei chimice a UMORILOR (sange, saliva, urina – lichide din
organismul nostru)

Moartea suspecta si moartea subita

MOARTEA SUBITA – se defineste astfel deoarece se produce rapid, bursc, uneori instantaneu, in plina
stare de sanatate aparenta sau la bolnavii cronici (cirotic, cardiac) la care simptomatologia este vaga,
neaseptandu-se un sfarsit letal apropiat

MOARTEA SUSPECTA – este o notiune juridica si se refera la moartea produsa inexplicabil intr-o
situatie necunoscuta, adesea fara martori, ea creand suspiciunea ca ar putea fi vorba despre moarte
violenta. Deci este suspecta prin conditiile si circumstantele in care se produce.
In cazul unei morti suspecte organele judiciare recurg la expertiza medico-legala, conform normelor de
procedura penala.

Cursul III

Clasificarea mortilor subite dupa tabloul morfopatologic

1. morti subite cu leziuni organice incompatibile cu viata: infarct miocadric grav, hemoragii
cerebrale (intotdeauna din cauza neviolenta)
2. morti subite cu leziuni cronice: arteroscleroza (aceste cauze potentiale de deces pot fi acualizate
in cauze tanatogeneratoare de factori favorizanti – stress, variatii ale temperaturii si ale presiunii
atmosferice, efort fizic, consum de alccol, etc)
3. morti subite cu tablou lezional nespecific pentru o boala – autopsii albe 8%

Moartea subita poate sa apara la orice varsta dar atinge cu predilectie varstele extreme: la copii mici
cauzata mai frecvent boli respiratorii, pentru ca o data cu inaintarea in varsta sa predomine cauzele
cardiovasculare. (83% in crestere)

SEMIOLOGIE TANATOLOGICA
Studiaza semnele mortii si modificarile cadaverice consecutive actiunii factorilor de mediu asupra
cadavrului.

Clasificarea semnelor mortii si a modificarilor cadaverice

a. semnele negative de viata
- pozitia si aspectul general al cadavrului

4
MEDICINA LEGALA

- oprirea respiratiei
- oprirea circulatiei
- abolirea reflectivitatii (absenta reflexelor)
- suspendarea activitatii cerebrale
b. semnele mortii reale
- racirea cadavrului
- deshidratarea sau uscarea cadavrului
- rigiditatea cadaverica
- lividitatile cadaverice
- autoliza
c. modificari cadaverice tardive
- modificari distructive ( putrefactia si distrugerea cadavrului de catre animale, insecte necroface si
larvele acestora)
- modificari conservatoire naturale (mumifierea, adipoceara sau saponificare, lignificarea sau
tabacirea, congelarea si pietrificarea)
- modificari conservatoire artificiale (congelarea si imbalsamarea)

SEMNELE MORTII REALE

- racirea cadavrului
- deshidratarea cadavrului – pierd apa prin evaporare treptata
- rigiditatea cadaverica – se caracterizeaza prin intarirea muscilor si scaderea plasticitatii si
elasticitatii; trece prin urmatoarele faze:
1 etapa de instalare (2 – 6 ore)
2 etapa de stare (urmatoarele 14 – 24ore)
3 etapa de rezolutie (incepe dupa 1-2 zile postmortem fiind compete dupa 3-7 zile)
- spasmul cadaveric sau rigiditate prin decerebrare

LIVIDITATI CADAVERICE
Se datoreaza opririi circulatiei sangelui si consecutiv actiunii gravitatiei asupra acestuia.
Sangele se acumuleaza in vasele din regiunile declive ale corpului conferindu-le o culoare violacee-
rosietica, ce contrasteaza cu nuantele palida a regiunilor opuse in care vasele sunt golite de sange.

Exista 3 etape evolutive:

1. hipostaza ( 2 - 16 ore: sangele se aduna in vasele din pozitiile declive ale corpului)
2. difuziune (15 – 24 ore: extravazarea partiala a sangelui in tesuturi)
3. imbibitie (peste 24 ore: extravazarea completa a sangelui din vase acestea fiind goale)

Valoarea medico-legala a lividitatilor cadaverice:

- cel mai sigur si mai precoce semn de moarte reala
- in context cu cealalte semne ale mortii reale constituie un indicator al timpului scurs de la moarte
- indicator al pozitiei cadavrului
- valoare orientativa pentru stabilirea cauzei mortii

AUTOLIZA CADAVERICA
Este o modificare cadaverica distructiva, precoce si abacteriana care are loc sub actiunea enzimelor
proprii ale organismului ducand la ramolirea si lichefierea celulelor si tesuturilor.
Precede putrefactia, creand mediul propice culturilor microbiene.

5
MEDICINA LEGALA

Cauzalitatea

In stabilirea corelatiilor dintre traumatism si prejudiciu fizic sau moarte – se vorbeste in mod curent
despre:
- o legatura directa, imediata si/ sau neconditionata
- o legatura directa, mediate sau conditionata
Ambele situatii sunt raportate la o cauzalitate primara.
De asemenea, se distinge si o legatura indirecta in determinarea prejudiciului fizic sau a mortii – situatie
raportata la o cauzalitate secundara.

Legatura directa – leziuni traumatice – deces (prejudiciu)

Legatura indirecta – leziuni traumatice – complicatii – deces

1. Legatura de cauzalitate directa, imediata si/ sau neconditionata

Criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca un traumatism pentru a constitui o legatura directa, imediata
si neconditionata cu prejudiciul adus victimei sunt sistematizate astfel:
- realitatea traumatismului – precizarea sa in timp; - posibilitatea de a determina prejudiciul
(leziunile, boala sau moartea)
- acest prejudiciu trebuie sa reprezinte o eventualitate posibila a actiunii traumatice respective
- traumatismul trebuie sa intereseze direct organismul, regiunea anatomica afectata sau daca efectul
apare la distanta de locul exercitarii actiunii traumatice, acest fapt trebuie sa se poate explica –
FIZIOPATOLOGIC
- intotdeauna prejudiciul respectiv trebuie sa se produca ulterior actiunii traumatizante si s anu fie
vorba de un prejudiciu preexistent
- sa existe pe langa o concordonta in sediu si o continuitate in timp a evolutiei, in sensul unei
inlantuiri simptomatologice si fiziopatologice

2. Legatura de cauzalitate directa, mediata sau conditionata

Pentru aceasta trebuie demonstrata existenta unor factori ocnditionali (favorizanti, preexistenti) in sensul
factorilor morbizi/ endogeni (teren patologic) care participa la determinarea efectelor in dublu sens:
- fie ca traumatismul agraveaza starea morbida preexistenta
- fie ca aceasta stare agraveaza efectele traumatismelor (LCM = leziuni cauzatoare de moarte)

3. Legatura de cauzalitate indirecta (secundara)

Reprezinta toate complicatiile aparute in evolutia traumatismului suferit.
Aceste complicatii trebuie sa fie legate de traumatism si sa nu reprezinte afectiuni care puteau sa apara
independent sau fara legatura cu actiunea traumatica.

6
MEDICINA LEGALA

Cursul IV

Traumatologia medico-legala

TRAUMA = modifcare morfologica si/ sau functionala produsa in urma actiunii unei forme de energie
exterioara organismului.

TRAUMATISM = actiunea unei forme exterioare de energie asupra corpului, capabila sa genereze
modificari morfo-functionale.

Clasificarea agentilor traumatici in functie de energie ultilizata: (E = mc 2)

- agenti traumatici mecanici – produc leziuni prin energia lor cinetica si potentiala
- agenti traumatici fizici – produc leziuni prin actiunea diverselor forme de energie fizica
(temperaturi crescute/scazute, diverse forme de electricitate, variatii de presiune atmosferica)
- agenti traumatici chimici – diverse substante care produc leziuni sau moartea in cadrul
intoxicatiilor acute sau cronice – TOXICOLOGIA MEDICO-LEGALA
- agenti biologici – intoxicatii cu ciuperci, tulburari produse de diverse veninuri
- trauma psihica

Traumatologia mecanica

O actiune traumatica are, in general, un efect direct, local, prin contactul nemijlocit dintre obiectul
vulnerant si corpul omenesc.
In cazul traumatismelor de intensitate mare – organismul prezinta adeseori reactii generale ce s
ecaracterizeaza prin starea de soc traumatic/ boala traumatica.

Complicatiile imediate sau tardive, locale sau generale – pot fi, de asemenea, sursa unor modificari
organice, de multe ori ireversibile.

Aspectul unei leziuni traumatice mecanice depinde de mai multi factori:

o carcateristicile agentului vulnerant
o intensitatea lovirii
o directia de lovire sau inclinarea obiectului vulnerant in raport cu suprafata corporala
o caracteristicile regiunii corporale interesate

Clasificarea agentilor traumatici mecanici:

1. Corpuri contendente (dure)
- cu suprafata mica – mai mic sau egal cu 16 cm 2 regulata/ neregulata
- cu suprafata mare – mai mare de 16 cm2 plana/ neregulata

2. Obiecte cu varfuri si/ sau lame ascutite

- intepatoare (ac, furca, cui)
- intepatoare-taietoare (cutit, briceag)
- taietoare (sticla, brici, lama de barbierit)
- taietoare-despicatoare (topor, sapa)
- proiectile

7
MEDICINA LEGALA

Clasificarea principalelor modalitati traumatice mecanice ( cu / de / intre corpuri / planuri dure)

- lovire directa, activa CU un corp contondent sau un alt agent mecanic
- lovirea pasiva DE diferite planuri sau obiecte
- comprimarea corpului sau unui segment corporal INTRE doua planuri dure
- mecanisme lezionale complexe

AICI SE ADAUGA CEEA CE AM PREDAT LA CURS DESPRE INTERPRETAREA LEZIUNILOR DE

VIOLENTA

Cursul V

LEZIUNI TRAUMATICE PRIMARE

Sunt consecinta directa a unei agresiuni externe si se clasifica astfel:

1. leziuni fara solutie de continuitate a tegumentelor (cu pastrarea integritatii epidermului) –
straturile pielii: epidermul 5 straturi, dermul si hipodermul – exista dopua entitati: echimoza
(piele intacta si cu vanatai) si hematomul
2. leziuni cu solutie de continuitate tegumentara – excoriatia si plaga

ECHIMOZA
Evolutia – ne intereseaza culoarea: rosie – violacee – maronie – verzuie – galbuie – vindecare in 8-20zile
Forma – de unghie, anvelopa, etc
Localizarea

HEMATOM – se rupe un vas sanguin mai mare, o arteriola = sangerarea este mai mare (se produce o
colectie de sange sub piele)

EXCORIATIA – se poate stabilii directia din care a venit agentul traumatic, raman resturi epidermale in
partea opusa

PLAGI – pot fi superficiale sau profunde; cel profunde pot fi penetrante sau nepenetrante in cavitati

Clasificarea plagilor dupa intrumentul producator

- plaga contuza
- plaga intepata (cu obiecte cu varf)
- plaga taiata (obiecte care au doar tais, nu si varf)
- plata taiata-intepata (injunghiata)
- plaga despicata (cu satarul,cu obiecte grele)
plaga impuscata

 Plaga contuza
Se caracterizeaza prin:
- profunzime in general mica
- margini si fund anfractuos (franjuri)
- sangerare de obicei mica
- tendinta spre suprainfectare

Exista varietati de plagi contuze:

8
MEDICINA LEGALA

o plaga plesnita – se produce cand corpul contondent/ dur loveste pielea aflata imediat deasupra
unui plan dur-osos : craniu, ghenunchi, coate – producantu-se o strivire avand forma liniara sau
stelara
o plaga muscata – podusa de om sau animal; la om elementul de identificare este – marca muscata;
se caracterizeaza prin pierderea de substanta, uneori mare, si tendinta spre suprainfectare
o plaga sfasiata si scalparile – produse prin smulgere

 Plaga taiata
Se produce cu ajutorul unor instrumente taietoare – lame sau briciul; se caracterizeaza prin margini
regulate, liniare, fara lipsa de substanta.
Directia plagii se poate deduce dupa anumite cracteristici ale acesteia: locul de plecare arata un unghi mai
adanc si mai regulat, pe cand portiunea terminala sfarseste printr-un unghi foarte discret, o leziune
superficiala, sub forma unei excoriatii liniare numita “codita ranii”.
Daca lama taie piezis – se pot obine rani in lambouri cu denudarea pielii.

Se pot produce mutilari, desfigurari, amputari ale unor segmente de corp sau organe (pavilionul urechii,
varful nasului, mamelonul, etc)

Leziunile de aparare si leziunile de ezitare (valabile si la plagile injunghiate, si la taiate)

Exista anumite elemente dupa care poti aprecia deca a fost sinucidere sau omucidere – clificarea juridica
nu iese mereu din autopsie = cercetare buna la fata locului (urma de alunecare a piciorului, o scrisoare)
- de aparare – plagi taiate ale manilor in apararea unei injunghieri, sau fractura a mainii – denota
agresiune
- Dinamica leziunilor, locuri
- de exitare – la sinucidere – nu reusesti din prima = mai multe taieturi

 Plaga injunghiata
Este rezultatul actiunii instrumentelor de tipul cutitului, pumnalului, si recunosc dublu mecanism de
producere : intepare si taiere.
Aspectul leziunii este in functie de caracteristicile lamei, precum si de modul cum este tinut si manevrat
tinutul.
Daca arma are 2 taisuri leziunea este fuziforma, deosebindu-se de plaga taiata doar prin profunzime.
Unghiurile plagii vor fi ascutite : una putand prezenta o mica excoriatie liniara (codita plagii).
Daca arma a avut 1 singur tais plaga va avea un unghi ascutit (+ sau – codita plagii), iar la polul opus
unghiul va fi mai rotunjit.

Ceea ce caracterizeaza aceste rani este caracterul lor de gravitate putand produce lezarea organelor interne
cu hemoragie interna consecutiva.

 Plaga despicata
Este produsa cu instrumente grele, despicatoare precum: topor, satar, securea, sapa, etc.
In functie de ascutimea lamei, marginile plagilor despicate pot fi asemanatoare cu cele ale unei plagi
taiate sau cu cele ale unei plagi plesnite.
Lungimea plagii – corespunde cel mai frecvent cu lungimea lamei.
Fiind vorba de instrumente grele, leziunile sunt grave, determinand fracturi liniare ce reproduc lungimea
lamei. Alteori, multieschiloase (fractura mai mare cu mai multe bucati de os)

9
MEDICINA LEGALA

DEPESAJUL CRIMINAL

Depesajul criminal – este realizat prin ciopartirea corpului omenesc in mai multe bucati realizat mai ales
prin lovituri de topor la nivelul articulatiilor pt a usura ascunderea/ distrugerea prin alte mijloace a
cadavrului.

Cursul VI

REACTIA VITALA
Reprezinta totalitatea modificarilor locale si generale ce apar la nivelul organismului viu ca raspuns la
actiunea unei traume de orice natura.
Necesitatea diferentierii leziunilor produse in timpul vietii de cele produse dupa moarte reiese din
activitatea practica a expertizei medico-legale care a demonstrat marea frecventa cu care se intalneste la
autopsie leziunile produse dupa moarte.

O interpretare gresita a acestora poate avea drept consecinte grave erori judiciare.

Leziunile post mortale pot fi produse :

- accidental
- intentionat

Exemple de leziuni post mortale accidentale:

- cadavrul unui inecat poate fi transportat de apa si lovit de alte obiecte din apa
- cadavrele pot fi degradate de animale si/sau insecte
- cadavrul unui accidentat auto poate fi calcat ulterior de un alt autovehicul
- copii nascuti morti pot prezenta leziuni traumatice in timpul expulziei.

Exemple de leziuni post mortale produse intentionat:

- pt ascunderea unui omor, cadavrul poate fi asezat pe calea ferata
- un cadavru poate fi aruncat de la inaltime
- se poate simula o sinucidere prin spanzurarea cadavrului.

Reactiile vitale pot fi:

 locale : inflitratia hemoragica si hemoragia, coagularea, reactia tesuturilor, inflamatia, procese
distrofice si necrotice, modificarile hemoglobinei, modificarile enzimatice
 generale : asipiratul pulmonar, embolia, modificarile circulatorii, modificarile SNC, modificari
endocrine, umorale, metabolice

 Reactii vitale locale:

1) Infiltratia hemoragica/ hemoragia

Infiltratia hemoragica = vanataia de sub piele, se sparg vasele capilare si inima pompeaza sangele intr-un
anumit loc/celula.

O plaga produsa in timpul vietii are marginile mai mult sau mai putin infiltrate cu sange. Absenta
completa a infiltratiei si a sangerarii, caracterizeaza in general o rana produsa dupa moarte. Sangele
extravazat poate curge in afara, sau se poate acumula in cavitati si se revarsa in raport cu regiunea lezata.
Hemoragia = cadavrele nu sangereaza activ ci pasiv in sensul gravitatiei; nu tasneste sangele ca la omul
viu, abundent.

10
MEDICINA LEGALA

2) Coagularea
Aceasta capacitate a sangelui este prezenta doar la omul viu si este pierduta treptat de acesta dupa moarte,
fiind inlocuita cu tipul de coagulare care are ca rezultat cheagurile cruorice (lucioase, umede, netede,
neaderente).
Dupa moarte sangele cadavrului se coaguleaza dupa care se decoaguleaza printr-un proces de proteoliza
fermentativa, fibrina se topeste si rezulat cheaguri cruorice si lardaceice (cheagurile produse in timpul
vietii si cele produse dupa moarte). Cele cruorice au culoare rosie, iar cele lardaceice au culoare
albicioasa.

Cheagurile produse post mortem sunt:

- lucioase
- umede
- netede
- neaderente de vas, datorita continutului scazut de fibrina.

3) Retractia tesuturilor
Rana vitala se caracterizeaza printre altele prin departarea marginilor, dand impresia de lipsa de substanta.
Pielea si muschii au cea mai mare capacitate de a se retracta. Aceasta proprietate apare mai evidenta
atunci cand fibrele elastice sau musculare sunt sectionate transversal, determinand o razbuzare si retractie
mai mare. (Exemplu: la o plaga injunghiata apare razbuzarea ei si se vad grasimile.)
In opozitie cu acest aspect, plagile postmortale au marginile moi, neumflate, stranse, nerevarsate.
Muschiul sectionat postmortem nu se retracta.

4) Inflamatia
Este o manifestare care permite a afirma in mod sigur ca leziunea a fost produsa in timpul vietii.
Ea decurge in etape, astfel ca evidentierea ei depinde de timpul scurs de la trauma, pana la moarte,
manifestarile inflamatorii fiind cu atat mai pronuntate cu cat supravietuirea este mai lunga.
Sunt anumite caracteristici:
- rugor – rosu
- dolor – durere
- calor – caldura
- functioneza.

5) Procese distrofice
Prima faza a oricarei leziuni traumatice este esentialmente pasiva si se caracterizeaza prin distrugerea sau
necroza celulelor si tesuturilor, ca urmare a actiunii directe a agentului traumatic.
Demarcarea reactiei tesuturilor sanatoase de cea a tesuturilor necrozate nu apare imediat dupa leziune, ci
dupa un interval de timp variabil de la tesut la tesut si dupa natura traumatismului.

Cursul VII

Traumatologia medico-legala in practica judiciara

Aprecierea gravitatii leziunilor traumatice corporale in conformitate cu prevederile Codului penal si

Codului civil

In cazul leziunilor traumatice produse in cadrul agresiunilor sau din culpa este obligatorie aprecierea
duratei ingrijirilor medicale, aceasta constituind elementul fundamental necesar incadrarii penale a
faptei.

11
MEDICINA LEGALA

Prin durata ingrijirilor medicale in sensul prevederilor legale se intelege intervalul de timp necesar
traumatizatului de a urma un tratament medical si este independent de acordarea de concediu medical si
de constituirea de sechele care nu mai beneficiaza de interventii terapeutice.
In situatia in care, insa, deficitul morfologic sau functional rezultat din leziunea initiala impun o
reinterventie de specialitate, intervalul de tratament necesar acestei reinterventii se adauga duratei
ingrijirilor medicale acordate initial.
Intervalul dintre tratamentul initial si eventuala interventie terapeutica tardiva nu se ia in consideratie.

De asemenea, interventia medicala cu caracter preventiv (vaccinul antirabic, antitetanos) se vor include in
durata ingrijirilor medicale in situatia in care acestea sunt impuse de felul, intensitatea si conditiile
traumatismului.

Principalele acte medicale :

- raport de expertiza medico-legala
- raportul de constatare medico-legala

In cazul unor leziuni multiple (politraumatizati) – durata ingrijirilor medicale se va referi la leziunea cu
gravitatea cea mai mare si care necesita tratamentul de cea mai lunga durata.
[ex. fractura de sold, fracturi costale si pericraniere = persoana in ansamblu si se alege leziunea cea mai
grava]

Cand survin complicatii legate cauzal de leziunea traumatica initiala – durata ingrijirilor medicale va
cuprinde si perioada necesara tratarii acestora, specificandu-se cauza aparitiei lor.

Unele afectiuni preexistente (diabet zaharat, ciroza hepatica, etc) pot constituii cauze de prelungire a
duratei ingrijirilor medicale sau chiar a constituirii de infirmitati, fiind necesara consemnarea acestora cu
precizarea duratei obisnuite a tratamentului necesar in cazul unei evolutii normale.

Intreruperea inlantuirii cauzale dintre leziunile initiale si complicatiile survenite in evolutia acestora are
loc in urmatoarele situatii:
- necooperarea bolnavului – netratarea la timp a leziunilor, a nerespectarii indicatiilor
terapeutice sau chiar a intretinerii voluntare a leziunilor
- afectiuni preexistente
- deficiente terapeutice

CONSECINTELE LA ART. 194 NCP

INFIRMITATE = un prejudiciu cu caracter permanent care poate fi de ordin strict morfologic, morfo-
functional sau numai strict functional

PREJUDICIU ESTETIC GRAV SI PERMANENT = o deformare evidenta, morfologica sau estetica a

unei regiuni anatomice indiferent de localizarea sa, dar care creeaza victimei un prejudiciu real, fizic
si/sau psihologic; trebuie sa aiba un caracter permanent
IN acest sens, se impune ca aprecierea finala medico-legala sa fie facuta la un interval mai mare de la
producerea traumatismului si dupa epuizarea tuturor metodelor terapeutice, de chirurgie plastica si
reparatorie sau fizioterapie.

PIERDEREA SARCINII
Conform prevederilor Codului Penal producerea avortului ca urmare a unui traumatism este considerata
ca o leziune grava, unori putand avea drept consecinta si pierderea capacitatii de procreere.
Principalele probleme medico-legale in caste cazuri si care trebuie rezolvate in cadrul examinarii sunt:

12
MEDICINA LEGALA

- felul, localizarea si intensitatea leziunilor traumatice

- prezenta si varsta sarcinii in momentul lovirii
- realitatea avortului, data primelor semne si evolutia acesteia (dovedite prin acte medicale)
- daca exista legatura de cauzalitate intre leziunile suferite si intreruperea cursului sarcinii

PUNEREA IN PRIMEJDIE A VIETII VICTIMEI

Se refera la o alterare evidenta a starii gnerale a bolnavului, cu modificari de cunostiinta, respiratie sau
circulatie, modificari care se faca posibila evolutia grava cu iminenta sau prezumtie de deces.
Notiunea de punere in primejdie a vietii victimei trebuie sa se refere fie la gravitatea initiala a leziunii, fie
la aparitia de complicatii, care pot duce la moartea victimei.

13