Sunteți pe pagina 1din 2

ZOOLOGIE

Zoologia este o ramură a biologiei care se ocupă cu studiul organismelor care sunt încadrate în
regnul Animalia. Actual, organismele sunt clasificate în 5 regnuri: Monera, Protozoa, Fungi,
Plantae și Animalia[1]. Termenul de zoologie provine de la cuvintele grecești zoon = animal și
logos = stiinta[2]. Zoologia studiază structura, funcțiile, comportarea, dezvoltarea, filogenia,
clasificarea, distribuirea, și utilizarea animalelor. La dezvoltatarea Zoologiei au adus contribuții
remarcabile și cercetările unor savanți români, precum Emil Racoviță, Grigore Antipa și alții[3].

Cuprins
 1 Istoria zoologiei
 2 Animale fără sânge
 3 Vezi și
 4 Referințe
 5 Legături externe

Istoria zoologiei
Zoologia se începe odată cu descrierele lui Aristotel asupra animalelor în lucrarea sa, numită
Istoria animalelor, unde el a descris peste 500 specii de animale. Se spune că Alexandru
Macedon, unul din foștii săi elevi, îi trimitea din expediții diferite specii de animale orientale,
pentru a fi studiate. Acesta aduna colecții vaste de animale, unde acestea erau studiate. El a
introdus un sistem primitiv de clasificare a animalelor, în dependență de sânge. Astfel el a
clasificat:

 Animale cu sânge:
o animale patrupede, ce dau naștere la puii lor (mamifere)
o pești
o reptile
o păsări
o amfibieni

Animale fără sânge



o insecte
o moluște
o crustacee

Militarul și biologul roman Pliniu cel Bătrân a scris o carte de 35 capitole despre animale în anul
65 d. chr., Historia Naturalis. În 1550, biologul elvețian Conrad Gesner a scris seria de cărți
Historia animalum, în care el a decris amănunțit câteva sute de specii. În secolul al XVIII-lea,
Carl Linne a alcătuit un sistem de clasificare, ce a rămas valabil până astăzi. Iar în 1860 Charles
Darwin propune teorema evoluției animalelor.

Vezi și
 Glosar de zoologie
 Medicină veterinară

Referințe
1. ^ Text original J.J.Croner
2. ^ Voiculescu I.C., Zoologie. Manual pentru cl. a X-a, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1969
3. ^ Crăciun T., Crăciun L.L., Dicționar de Biologie, Ed. Albatros, 1989, pag. 285

S-ar putea să vă placă și