Sunteți pe pagina 1din 3

Imperiul bizantin

Despre Împăratul Doclețian

-despre sistemul lui, cănd a murit?

După mortea împăratului Doclețian, numărul canditațiilor la tronul imperial s-a multiplicat, astfel, în
întregul ,,imperiu învrăjbit și dezbinat, s-au auzit vaietele morții și s-au văzut focurile distrugerii, odată
cu izbucnirea războiului civil”1. Populația suferindă și epuizată de foametea din ce în ce mai pronunțată,
aștepta cu speranță pacea dintre aspiranții tronului.

Cel care dăruiește deznodământul acestei crunte așteptări avea să fie un tânăr, al cărui nume este Gaius
Flavius Valerius Aurelius Constantinus( 274-377)cunoscut sub numele Constanti cel Mare, fiul lui
Constantin Chlorus. Trebuie menționat faptul că înaintea sa, Împăratul Galeriu, la data de 30 aprilie 311,
a emis un edict de toleranță pentru creștini, care viza acordul cu existența creștinilor. Însă, pentru că
Galeriu a murit după scrut timp (5 mai 311), edictul său s-a întrebuințat parțial. Cu toate că eroul
creștinilor, Constantin, s-a botezat abia în anul 337, aspirațiile spirituale l-au condus spre lupta din 28
octombrie, 312, de la Pont Milvius(Podul Vulturului), lângă Roma, împotriva lui Maxențiu. Istoricii
creștini oferă prin mărturia livrească detalii despre o întâmplare supranaturală, și anume Constantin a
văzut pe cer, în timpul bătăliei, semnul Crucii, cu inscripția ,, prin acest semn vei învinge”(,,in hoc signo
vinces”). ,,Noaptea, în timpul somnului, i s-a arătat Iisus Hristos cu semnul crucii, pe care-l văzuse ziua pe
cer, cerându-i să-l pună pe steagurile soldaților, spre a-i servi drept sem protector în lupte. Aceasta este
monogramul lui Hristos, XP sau X pe care l-a pus pe un steag numit labarum”2. IMAGINE PAG 13 CARTEA
EVUL MEDIU

Pentru o convingere și mai mare acestui semn, împăratul Constantin, dă ordin să se inscripționeze pe
Arcul de triumf de la Roma că el a fost învingătorul luptei cu rivalul său Maxețiu, dar nu singur, ci
primind ajutor divin ,instinctu divinitatis=prin inspirație divină.

După câteva luni de la victorie, Constantin se căsătorește cu Heelena? DESPRE CASATORIE

Împăratul publică Edictul de la Milan, în nordul Pen.Italice, în luna ianuarie 313, prin care acordă
creștinilor libertatea cuvenită, care ,,venea ca o respirație adusă creștinilor, care de-a lungul prigoanelor
din trecut, plătiseră cu sângele martirilor prețul propriei credințe”3. După numarul însemnat de
persecuții, religia creștină devine o religie tolerată și aprobată prin lege, anulându-se orice demers, orice
acțiune sau orice lege împotriva creștinilor.

Valeriu Liciniu(308-324), deși inițial se arăta ca susținător al creștinilor, fiind un asociat de seama în
politica Împăratului C-tin, treptat se retrage și devine un susținător fervent al păgânismului.Aflîndu-se în
Orient, la comanda lui s-au persecutat mulți creștini între anii 320-323. Dar Împ. nu stă indiferent la
trădarea acestuia, iar în urma luptei dintre ei la Chrysopolis, în 18 septembrie 324, Liciniu este învins,

1
Evul mediu-arg+muz .pag 12
2
IBU pag 108
3
Pag 13, evul med.a+m
condamnat la moarte și executat în 324, la Tesalonic. Drept urmare, Constantin rămâne unicul
stăpânitor al Imperiului.

Pentru a meține pacea în Imperiu, și în același timp pentru a facilita și proteja Biserica, C-tin înzestrat cu
o minte înțeleaptă, procedează strategic, diplomatic și pe așsezate. Atitudinea lui față de păgânism este
una tolerantă, păstrându-și titlul de păgân de pontifex maximus, dar în același timp, acestă atitudine îi
permitea să supravegheze și să gestioeze păgânismul, în interesul creștinilor însăși?. În caz contrar,
declarându-și predilecția pentru creștinism, ar fi adus la o situație asemănătoare perioadei persecuțiilor,
adulcemând cât mai mulți rivali.

Pararel cu acestă polemică, are loc scutirea clericilor creștini de obligațiile pe care le aveau în urma
funcțiilor municipale, Biserica nu mai este nevoită să plătească și primește dreptul de a elibera sclavi,
plus dreptul episcopilor să mustre pe cei care nu sunt judecați după legile statului. De asemenea,
episcopii primesc bani importanți din tezaurul statului, pentru a putea să construiască biserici , și le
oferă cele reținute anterior. O mare binefacere s-a făurit și în ceea ce privește dreptul penal, iar
pedepsele atroce și cumplite precum răstingnirea, sfărâmarea picioarelor și arderea cu fierul roșu s-au
eliminat. În ceea ce privește regulamentele închisorii, tratamentul deținuților s-a remediat, aceștia au
fost trimiși la mină, în loc să se lupte . Alte schimabări pozitive se pot ilustra și prin faptul că ,, s-a
modificat în spirit creștin, legislația referitoare la căsătorie, la părinții fără copii, s-a îngreunat divorțul, s-
a pedepsit adulterul și siluirea, sau violul, s-a interzis aruncarea copiilor și vindecarea lor, prin ajutoare
date părinților săraci, s-au luat măsuri de protecție și ajutor pentru săraci, orfani, văduve și bolnavi .”4

În 321, ziua de duminică a devenit ziua de odihnă.

În 317, C-tin a bătut monede cu monograma creștină.

Cultul Imperiului Roman devine ,, din ce în ce mai solemn, mai plin de fast și de strălucire , și se
desfășoară acum nestigherit, în locașuri mărețe, demne de stălucirea noii religii victorioase după atât de
multe și îndelungate lupte și suferințe grele”5. Bisericile mici, simple și smerite nu sunt suficient de
spațioase pentru numărul intr-o continuă ascensiune de creștini, iar unele locașuri ale păgânilor sau ale
iudeilor au devenit locașuri de cult. Drept urmare, pentru a împlini atât cerințele estetice și fine ale
credincioșilor normali, dar și a celor greco-romani proaspeți convertiți, apar noile construcții de locașuri
sfinte, ,,pentru a căror realizare își dau mâna toate resursele imperiului, măiestria artistică a lumii vechi
și ardoarea credinței religiei noi”6. Astfel, în centrele mai de seamă ale lumii creștine, Sf.Constantin
împreună cu mama sa, Împărăteasa Elena, construiesc noi biserici triumfătoare și renumite în
Constantinopol, Roma, ierusalim Betleem și alte locuri din Țara Sfântă, care sunt în corespondență cu
viața Mântuitorului, a Maicii Domnului și a Sfinților, biserici a căror stiluri le vom dezvolta în capitolul
următor.

Un alt factor beneficiar cultului creștin a fost generat de pelerinajul la Locurile Sfinte, unde mama
Împăratului a dezvăluit lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul. Iar una dintre deciziile
cele mai importante ale lui C-tin cel Mare a fost aceea de a părăsi ceea ce devenise o umbră a Romei și
de a muta capitala la Constantinopol, oraș construit pe ruinele vechiului oraș Byzantium. ,,Bizanțul este

4
Pag 109 ibu
5
Pag 433 l.g.
6
Pag 434liturghia generală
singura țară unde putem urmări pas cu pas, fără întreruperi bruște, această transformare a păgânului în
creștin, care a început în primele secole dupî Hristos”7Acest lucru a adus nemulțumirea celor care
viețuiau în Roma, dar C-tin a simțit potențialul pe care îl deținea acest loc. Construcția orașului
Constantinopol (orașul lui Constantin) a început în anul 324, și a luat sfârșit în 330, find capitala
Imperiului Roman de Răsărit până în anul 1453, 29 mai. ,, Începutul perioadei bizantine este deseori
atribuit momentului convertirii Împăratului sau fondării orașului Constantinopol”8, acestă fondare poate
fi începutul, fiind o deschidere nouă pentru creștiism, dar va fi nevoie de mai mult de un seloc pentru a
se contura cosecințele acestui grandios eveniment.

Odată cu ,,era constantiniană, cu ,, Pacea și Biserica” , cu convertirea împăratului și afluxul de noi


creștini, începe o creație estetică ce va determina arta veacurilor următoare”9.

Arta capătă o nouă nuanță și anume ea este o oglindă a omnipotenței divine, fiind rezultatul nevoilor
aristocrației creștine în urma convertirilor.

Mișcările artistice capătă formele artei imperiale, iar în mare parte, artiștii de atunci își puneau creațiile
în slujba noii credințe, cu scopul de a o preamări.

7
Fil biz.pag 41
8
Pag 43, filosofia biz.
9
Pag 19, icoana,chipul evazu.