Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT CLUJ NAPOCA
2018
DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT
CUPRINS
1
Unitatea de învăţare V- Conflictul de legi în timp şi spatiu sau respectarea drepturilor
câştigate în străinătate
Secţiunea I- Noţiune
Secţiunea a II-a – Comparaţie cu conflictul de legi în spaţiu
Secţiunea a III-a – Formele conflictului de legi în timp şi spaţiu
Secţiunea a IV-a – Condiţiile recunoaşterii în România a unui drept dobândit în străinătate
Secţiunea a V-a – Conflictul mobil de legi
§1. Principalele prevederi ale dreptului român privind soluţionarea conflictului mobil de legi
INTRODUCERE
Dreptul internaţional privat (DIP) constituie o disciplină de sinteză, având ca obiect
de studiu raportul de drept privat cu element de extraneitate.
Prezenţa elementului de extraneitate într-un raport juridic determină ca, în legătură cu acesta,
să ia naştere un conflict de legi (posibilitatea ca raportului juridic să i se aplice două sau mai
multe sisteme de drept aparţinând unor state diferite). Finalitatea dreptului internaţional privat
este aceea de a soluţiona conflictul de legi, iar instrumentul utilizat în acest scop este norma
conflictuală. În consecinţă, conţinutul dreptului internaţional privat este alcătuit –
preponderent – din norme conflictuale, menite să stabilească sistemul de drept aplicabil unui
raport juridic cu element de extraneitate (lex causae), dar şi din norme materiale ce
reglementează pe fond, în unele cazuri, asemenea raporturi juridice (norme de aplicaţie
imediată).
Obiectivele cursului
Cursul îşi propune să prezinte studenţilor o serie de aspecte teoretice şi practice privind
raporturile juridice de drept privat cu element de extraneitate. De asemenea sunt abordate o
serie de aspecte legate de particularităţile ale instituţiilor specifice ale Dreptului international
privat prin prisma speţelor practice. Parcurgând această disciplină studenţii îşi vor putea însuşi
cunoştinţe cu privire la legea care guvernează un raport juridic precum şi instanţa care este
competentă să tranşeze un litigiu în care există un element de extraneitate.
Competenţe conferite
2
2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese,
precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)
generalizarea, particularizarea, institutiilor de Drept internaţional privat;
realizarea de conexiuni între elementele dreptului intern şi dreptul altor state;
stabilirea instanţelor competente în judecarea litigiilor;
Structura cursului
3
Unitatea de învăţare 3. Calificarea şi conflictul de calificări (6 ore)
Unitatea de învăţare 4. Frauda la lege în Dreptul internaţional privat (6 ore)
Unitatea de învăţare 5. Conflictul de legi în timp şi spaţiu sau respectarea
drepturilor câştigate în străinătate (6 ore)
Bibliografie obligatorie:
4
Modulul 1 : Noţiuni introductive privind Dreptul internaţional privat
Obiective:
Termeni cheie:
Întrebări de autoverificare:
Bibliografie:
5
Unitatea de învăţare II – Domeniul Dreptului internaţional privat
Obiective:
Termeni cheie:
Conflict de legi, normă conflictuală, puncte de legătură, lex patriae, lex societatis, lex rei
sitae, locus regit actum, norme de aplicare imediată, lex causae, conflict de jurisdicţii,
conflict de calificări, conflict mobil, conflict în timp şi spaţiu
Întrebări de autoverificare:
Bibliografie:
6
Modulul 2: Probleme generale ale Dreptului internaţional privat
Obiective:
Termeni cheie:
Întrebări de autoverificare:
Bibliografie:
7
Modulul 3: Sancţionarea fraudei la lege în Dreptul internaţional privat şi conflictul de
legi
Obiective:
Termeni cheie:
Fraudă la lege, nulitate, inopozabilitate, sancţiune, drept intern, element de extraneitate, licit,
ilicit
Întrebări de autoverificare:
Bibliografie:
8
Unitatea de învăţare V
Obiective:
1. Înţelegerea noţiunii de conflict de legi în timp, conflict de legi în spaţiu, conflict de legi în
timp şi spaţiu
2. Înţelegerea formelor conflictului de legi în timp şi spaţiu
3. Condiţiile recunoaşterii în România a unui drept dobândit în străinătate
4. Întelegerea noţiunii de conflict mobil de legi
Termeni cheie:
Conflict de legi în timp, conflict de legi în timp şi spaţiu, conflict mobil, asemănări, raport
juridic, procedură, drept material,
Întrebări de autoverificare:
Bibliografie:
9
Unitatea de învăţare I
Obiective:
Termeni cheie:
10
Aceste elemente de extraneitate pot fi:
1)la actele jurudice pot fi:
- elemente obiective precum locul încheierii constractului
sau executării sau al prestaţiei
caracteristice (locul înstrăinării bunului)
- un element subiectiv şi anume voinţa părţilor
de a plasa raportul juridic sub incidenţa unei
legi străine.
Întrebări de autoverificare:
Bibliografie:
11
Unitatea de învăţare II
Domeniul D.I.P.
Obiective:
Termeni cheie:
Conflict de legi, normă conflictuală, puncte de legătură, lex patriae, lex societatis, lex rei
sitae, locus regit actum, norme de aplicare imediată, lex causae, conflict de jurisdicţii,
conflict de calificări, conflict mobil, conflict în timp şi spaţiu
12
Raportul juridic este susceptibil de a fi supus la două
sau mau multe sisteme de drept diferite pentru ca prin
mecanismul normei conflictulale acestuia să i se aplice un
singur sistem de drept şi anume acela indicat în norma
conflictulă ca “lex causae”(sistem care poate fi cel al forului
român sau străin).
13
Structura normei conflictuale. Elementele normei
conflictuale sunt:
- conţinutul normei (ipoteza normei conflictuale), adică
acea categorie de raporturi juridice (materia) la care respectiva
normă se aplică
- legătura normei = dispoziţia normei conflictuale adică
acea parte a materiei care indică sistemul de drept aplicabil
pentru conţinutul normei
Legătura normei conflictuale se materializează prin
punctul de legătură care constituie criteriul concret prin care
se stabileşte legătura dintre raportul juridic şi un alt sistem de
drept care constituie legea aplicabila “lex causae”
14
5) Locul situării bunului - este punct de legatura pentru:
- regimul juridic al bunurilor imobile şi mobile privite “ut
singuli,,
- moştenirile imobiliare
- jurisdicţia competentă
Sistemul de drept la care acest punct de legătură face
trimitere se numeşte “lex rei sitae”
6)Pavilionul navei/aeronavei
- constituie punct de legatură pentru mijloacele de transport
15
14)Instanţa sesizată
Este punct de legătură pentru aspectele de procedură
propriu-zise, ex: administrarea probelor.
Sistemul de drept la care acest punct de legătura face
trimitere se numeşte “lex fori”
16
Asemănări:
1) ambele privesc raporturi juridice cu element de extraneitate
care au ca punct de legătură ţara forului.
2) ambele aparţin sistemului de drept intern al unui stat
Deosebire
Rezidă în aceea că în timp ce normele conflictuale sunt norme
de trimitere (care nu dau soluţia pe fond ci doar plasează
raportul de DIP în sfera unui sistem de drept), normele de
aplicare imediată sunt normele materiale care conţin ele însele
soluţia pe fond şi se aplică cu prioritate faţă de orice normă
conflictuală care ar fi incidentă în cauză, înlăturând astfel
posibilitatea aplicării în cauză a unui drept străin.
17
- pentru ca executarea hotărârii să poată fi încuviinţată în
România, se cere ca hotărârea străina să fie executorie potrivit
legii instanţei care a pronunţat-o
18
Întrebări de autoverificare:
Bibliografie:
19
Unitatea de învăţare III
Calificarea şi conflictul de calificări
Obiective:
Termeni cheie:
Secţiunea I-a - .
20
Secţiunea a II-a – Importanţa soluţionării conflictului de
calificări
21
Calificarea secundară poate izvorâ din lege, ex :
22
§1. Categorii de conflicte în spaţiu
§2. Retrimiterea
23
Calificarea art 2558 cod civil – când determinarea legii
aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie dată unei
intituţii de drept sau unui raport juridic se ia în considerare
calificarea juridică stabilită de legea română.
În caz de retrimitere, calificarea se face după legea
străină care a retrimis la legea română.
Natura mobiliară sau imibiliară a bunurilor se determină
potrivit legii locului unde acestea se află sau după caz sunt
situate.
Dacă legea română nu cunoaşte o instituţie juridică străină sau
o cunoaşte după o altă denumire sau un alt conţinut se poate
lua în cosiderare calificarea juridică făcută în legea străină.
Cu toate acestea, când părţile au determinate ele însele
înţelesul noţiunilor dintr-un act juridic, calificarea se face
după voinţa părţilor.
Retrimiterea, conform art 2559:
alin. 1 – legea străină cuprinde dispoziţiile de drept material,
inclusiv normele conflictuale cu excepţia unor dispoziţii
contrare.
alin. 2 – dacă legea străină retrimite la dreptul român sau la
dreptul altui stat se aplică legea română, dacă nu se prevede în
mod expres altfel.
alin. 3 – prin excepţia de la alin. 1, legea străină nu cuprinde şi
normele ei conflictuale în cazul în care părţile au ales legea
străină aplicabilă, în cazul legii străine aplicabilă formei
actelor juridice şi obligaţiilor extracontractuale precum şi în
alte cazuri speciale preavăzute în convenţiile internaţionale la
care România este parte, de dreptul U.E. sau de lege.
Sistemele plurilegislative - > Art. 2560 – dacă legea străină
aparţine unui stat în care coexistă unul sau mai multe sisteme
legislative, dreptul acelui stat determină dispoziţiile legale
aplicabile iar în lispsă se aplică sistemul legislativ din cadrul
acelui stat care prezintă cele mai strânse legături cu raportul
jurudic.
§3. Reciprocitatea
24
Reciprociatea poate fi în principiu de 3 feluri:
1) Legislativă – atunci când în ţara străină există norme
juridice care prevăd aceleaşi drepturi pentru entităţile juridice
române similare – în această situaţie izvorul reciprocităţii îl
constituie identitatea dispoziţiilor legale interne.
2) Diplomatică – atunci când reciprocitatea izvorăşte dintr-o
convenţie diplomatică la care statele respective sunt părţi.
3) De fapt – atunci când ea este aplicată în practica
autorităţilor competente din statul respectiv.
25
c) alin 2 art 2564 N.C. Civ.”…în măsura în care ar conduce
la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale
dreptului român ori ale dreptului U.E şi cu drepturile
fundamentale ale omului”
26
Cele două instituţii se aseamănă prin faptul că
amândouă înlătură de la aplicare o lege, cu precizarea că
ordinea publică de drept intern cenzurează actele juridice ale
părţilor “legea” acestora.
27
Exemplu: o căsătorie între doi cetăţeni, român şi libian, care
mai este căsătorit în ţara sa, nu se poate încheia în România,
chiar dacă legea naţională a cetăţeanului străin permite
căsătoria poligamă –avem un conflict în spaţiu.
Dacă însă aceste persoane s-au căsătorit în Libia iar soţia
cetăţean român solicită ulterior să i se recunoască în România
efectele patrimoniale şi nepatrimoniale ale acestei căsătorii,
aceste efecte vor fi recunoscute.
Întrebări de autoverificare:
28
Bibliografie:
29
Unitatea de învăţare IV
Obiective:
Termeni cheie:
Fraudă la lege, nulitate, inopozabilitate, sancţiune, drept intern, element de extraneitate, licit,
ilicit.
Sectiunea I- Noţiune
30
Într-un raport juridic care are deja un element de
extraneitate părţile schimbă în mod fraudulos punctul de
legătură, făcând aplicabil alt sistem de drept prin intermediul
normei conflictuale aplicabile pentru noul punct de legătură.
31
Sectiunea a IV-a – Domeniile în care poate apare frauda la
lege
32
b) mecanismul fraudării.
- la frauda la lege în dreptul intern se schimbă conţinutul
faptic al raportului juridic care duce în mod fraudulos la
aplicarea unei legi, alta decât cea corect aplicabilă, iar în cazul
fraudei la lege în DIP se schimbă conţinutul faptic conflictual
ceea ce duce la fraudarea sistemului normal competent prin
modalităţile arătate.
Deosebiri :
1. Cauza neaplicării legii normal competentă – la ordinea
publică, cauza este de natură obiectivă şi anume legea
străină prin conţinutul său încalcă principiile
fundamentale de drept ale statului forului. La frauda la
lege cauza este de natură subiectivă şi anume legea
străină sau legea forului este înlăturată de la aplicare
prin activitatea frauduloasă.
2. Sancţiunea aplicabilă – la ordinea publică, sancţiunea
constă în înlăturarea efectelor legii străine şi aplicarea
în locul acesteia a legii forului; la frauda la lege,
sancţiunea rezidă în faptul că se înlătură legea română
sau străină pe care părţile au făcut-o aplicabilă prin
fraudă şi în locul ei se aplică legea competentă. Pe
planul actului juridic fraudulos sancţiunea constă în
inopozabilitatea actului în faţa autorităţii române sau
nulitatea actului.
3. Rolul instanţei de judecată – în cazul invocării excepţiei
de ordine publică de DIP, instanţa trebuie să cunoască
conţinutul legii străine normal competente să se aplice,
doar aşa poate să-şi dea seama dacă a încălcat sau nu
principiile fundamentale ale statului forului; în schimb
la fraudarea la lege nu este neapărat acest lucru pentru
că ceea ce se sancţionează este activitatea frauduloasă a
părţilor.
§3. Comparaţie între frauda la lege în DIP şi simulaţie
Asemănări :
1) ambele implică un acord de voinţă comun al părţilor
2) prin acest act de voinţă în ambele cazuri se creează sau se
modifică în mod artificial un conflict de legi
3) mijloacele folosite sunt prin ele însele licite
4) consecinţa faţă de terţi este în principiu aceeaşi şi anume
inopozabilitatea actului fraudulos respectiv a
contrainscrisului.
33
Deosebiri :
1) frauda la lege presupune existenţa unui singur act juridic
(cel fraudulos) în timp ce simulaţia implică prin definiţie două
acte juridice: actul secret dar real (contraînscrisul) şi actul
apartent (public) dar mincinos,
2) frauda la lege implică o operaţiune efectivă, materială, de
deplasare a punctului de legătură dintr-un sistem de drept în
altul, pe când la simulaţie operaţiunea este fictivă, adică este
exprimată prin actul aparent dar contrazisă prin contraînscris.
Exemplu: Dacă o societate comercială are principalele
elemente de fapt (naţionalitatea asociaţilor, organele de
conducere etc.) în România, îşi fixează în mod efectiv sediul
într-un alt stat, iar prin incidenţa legii “lex societatis” devine
aplicabil acelei societăţi dreptul străin deşi activitatea se
desfăşoară în România, avem fraudă la lege.
Exemplu 2: Dacă o societate declară prin statutul său că are
sediul in străinătate dar centrul principal de conducere şi de
gestiune a activităţii sale statutare este în România, înseamnă
că sediul său din străinătate este numai fictiv, sediul real fiind
în România. În acest caz situaţia juridică îmbracă forma
simulaţiei.
3) frauda la lege presupune existenta a unui scop illicit si a
unui rezultat illicit; la simulatie scopul poate fi licit
4) cele două instituţii juridice implică uneori consecinţe
diferite faţă de părţi
Astfel în caz de fraudă la lege dacă se pronunţă nulitatea
actului juridic fraudulos acesta nu produce efecte între părţi;
iar la simulaţie contraînscrisul este valabil între părţi şi faţă de
succesorii lor.
Întrebări de autoverificare:
34
Bibliografie:
35
Unitatea de învăţare V
Obiective:
1. Înţelegerea noţiunii de conflict de legi în timp, conflict de legi în spaţiu, conflict de legi în
timp şi spaţiu
2. Înţelegerea formelor conflictului de legi în timp şi spaţiu
3. Condiţiile recunoaşterii în România a unui drept dobândit în străinătate
4. Întelegerea noţiunii de conflict mobil de legi
Termeni cheie:
Conflict de legi în timp, conflict de legi în timp şi spaţiu, conflict mobil, asemănări, raport
juridic, procedură, drept material,
Sectiunea I - Noţiune
36
Cele două instituţii se aseamănă prin faptul că amândouă
sunt ‘’în spaţiu’’ în sensul că cele două sisteme de drept în
prezenţă coexistă spaţial.
Cele două sisteme se deosebesc – pe când la conflictul de legi
în spaţiu cele două sisteme de drept sunt deopotrivă posibile
de aplicare, simultan, asupra raportului juridic, la conflictul de
legi în timp şi spaţiu, ele se aplica succesiv în sensul că
dreptul născut într-un stat este recunoscut în alt stat.
EX: un cetăţean român şi unul francez s-au căsătorit în Franţa
iar soţia revine în România şi solicită o pensie de întreţinere
de la soţ; ne aflăm în faţa unui conflict în timp şi spaţiu.
EX 2: dacă un cetăţean român şi unul francez se căsătoresc
în România şi se pune problema, ce lege se aplica casatoriei,
aceasta ţine de conflict de legi ţn spaţiu.
37
Art 168 alin 2 din L.105/1992- ‘’recunoaşterea nu poate fi
refuzată pentru singurul motiv că instanţa care a pronunţat
hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea determinată de
DIP român.’’
2) Pe plan procedural o hotărâre va fi recunoscută în
România dacă este valabilă potrivit legii statului unde a fost
pronunţată.
Art 167 alin 1 lit a si b – ‘’hotărârea este definitivă potrivit
legii statului unde a fost pronunţată’’ şi ‘’instanţa care a
pronunţat-o a avut potrivit legii străine competenţa să judece
procesul’’
Art 174 lit a - ‘’ hotărârea este executorie potrivit legii
instanţei care a pronunţat-o’’.
38
Domeniile în care poate interveni conflictul mobil de legi :
- cetăţenia
- domiciliul
- sediul persoanei juridice
- locul situării bunului mobil
39
Întrebări de autoverificare:
Bibliografie:
40