Sunteți pe pagina 1din 41

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT CLUJ NAPOCA

UNIVERSITATEA CRE ȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR” BUCUREȘTI FACULTATEA DE DREPT CLUJ NAPOCA 2018
UNIVERSITATEA CRE ȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR” BUCUREȘTI FACULTATEA DE DREPT CLUJ NAPOCA 2018

2018

DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

CUPRINS

Unitatea de învăţare I - Consideraţii introductive Secţiunea I – Elementul de extraneitate în raportul juridic de Drept internaţional privat

Unitatea de învăţare II – Domeniul Dreptului internaţional privat Secţiunea I - Conflictul de legi §1. Noţiunea şi caracteristicile conflictului de legi Secţiunea a II-a – Norma conflictuală §1 Comparaţie între normele conflictuale şi cele materiale §2. Izvoarele şi structura normei conflictuale §3. Punctele de legatură §4. Clasificarea punctelor de legătură §5. Normele de aplicare imediată §6. Comparaţie între normele conflictuale şi normele de aplicare imediată §7. Aplicarea legii străine §8. Principalele feluri de conflicte care pot să apară în legătură cu raportul juridic de Dreptul internaţional privat

Unitatea de învăţare III – Calificarea şi conflictul de calificări Secţiunea I- Noţiune Secţiunea a II-a – Importanţa soluţionării conflictului de calificări §1. Legea după care se face calificarea §2. Organele comunitare Secţiunea a III-a Conflictul în spaţiu al normelor conflictuale şi retrimiterea §1. Categorii de conflicte în spaţiu §2. Retrimiterea §3. Reciprocitatea §3. Invocarea legii străine în faţa autorităţilor forului §4. Cazurile de înlăturare de la aplicare a legii străine §5. Comparaţie între ordinea publică de drept intern şi ordinea publică de Drept internaţional privat §6. Sferele noţiunii de ordine publică de Drept internaţional privat

Unitatea de învăţare IV – Frauda la lege în Dreptul internaţional privat Secţiunea I – Modalităţi de fraudare a legii în Dreptul internaţional privat Secţiunea a II-a – Condiţiile fraudei la lege Secţiunea a III-a – Sancţiunea fraudei la lege Secţiunea a IV-a – Domeniile în care poate apare frauda la lege §1. Comparaţie între frauda la lege în Dreptul internaţional privat şi frauda la lege în dreptul intern §2. Comparaţie între frauda la lege şi ordinea publică de Dreptul internaţional privat §3. Comparaţie între frauda la lege în Dreptul internaţional privat şi simulaţie

1

Unitatea de învăţare V- Conflictul de legi în timp şi spatiu sau respectarea drepturilor câştigate în străinătate Secţiunea I- Noţiune Secţiunea a II-a – Comparaţie cu conflictul de legi în spaţiu Secţiunea a III-a – Formele conflictului de legi în timp şi spaţiu Secţiunea a IV-a – Condiţiile recunoaşterii în România a unui drept dobândit în străinătate Secţiunea a V-a Conflictul mobil de legi §1. Principalele prevederi ale dreptului român privind soluţionarea conflictului mobil de legi

INTRODUCERE

Dreptul internaţional privat (DIP) constituie o disciplină de sinteză, având ca obiect de studiu raportul de drept privat cu element de extraneitate. Prezenţa elementului de extraneitate într-un raport juridic determină ca, în legătură cu acesta, să ia naştere un conflict de legi (posibilitatea ca raportului juridic să i se aplice două sau mai multe sisteme de drept aparţinând unor state diferite). Finalitatea dreptului internaţional privat este aceea de a soluţiona conflictul de legi, iar instrumentul utilizat în acest scop este norma conflictuală. În consecinţă, conţinutul dreptului internaţional privat este alcătuit – preponderent – din norme conflictuale, menite să stabilească sistemul de drept aplicabil unui raport juridic cu element de extraneitate (lex causae), dar şi din norme materiale ce reglementează pe fond, în unele cazuri, asemenea raporturi juridice (norme de aplicaţie imediată).

Obiectivele cursului

Cursul îşi propune să prezinte studenţilor o serie de aspecte teoretice şi practice privind raporturile juridice de drept privat cu element de extraneitate. De asemenea sunt abordate o serie de aspecte legate de particularităţile ale instituţiilor specifice ale Dreptului international privat prin prisma speţelor practice. Parcurgând această disciplină studenţii îşi vor putea însuşi cunoştinţe cu privire la legea care guvernează un raport juridic precum şi instanţa care este competentă să tranşeze un litigiu în care există un element de extraneitate.

Competenţe conferite

După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competențe generale și specifice:

1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei)

identificarea de termeni, relaţii, procese, perceperea unor relaţii şi conexiuni

în cadrul Dreptului international privat;

utilizarea corectă a termenilor de specialitate din raporturilor juridice cu

element de extraneitate;

definirea / nominalizarea de concepte ce apar în raporturilor conflictuale de

Drept internaţional privat;

capacitatea de soluţionare a speţelor

2

2.

Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese,

precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)

generalizarea, particularizarea, institutiilor de Drept internaţional privat;

realizarea de conexiuni între elementele dreptului intern şi dreptul altor state;

stabilirea instanţelor competente în judecarea litigiilor;

3.

Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice

specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)

relaţionări între elementele ce caracterizează dreptul Dreptul international

privat;

descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene ce apar in legătura cu

elementul de extraneitate

capacitatea de a transpune în practică cunoştiinţele dobândite în cadrul

cursului;

abilităţi de cercetare, creativitate în domeniul jurisprundeţei specifice

Dreptului internaţional privat;

capacitatea de a concepe spete care cuprind elemente de extraneitate;

capacitatea de a soluţiona litigii apărute în activităţile desfăşurate.

4.

Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul

ştiinţific / cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în relaţii de parteneriat cu alte persoane /

instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria dezvoltare profesională )

implicarea în activităţi ştiinţifice în legătură cu disciplina Drept internaţional

privat acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, etc. conform legislaţiei în vigoare;

capacitatea de a identifica şi soluţiona un raport juridic de Drept internaţional

privat

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaţii, necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se pot desfăşura după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe.

Structura cursului

Cursul este compus din 5 unităţi de învăţare:

Unitatea de învăţare 1. Unitatea de învăţare 2.

Consideraţii introductive (2 ore) Domeniul Dreptului internaţional privat (4 ore)

3

Unitatea de învăţare 3. Unitatea de învăţare 4.

Unitatea de învăţare 5.

Teme de control (TC)

Calificarea şi conflictul de calificări (6 ore)

Frauda la lege în Dreptul internaţional privat (6 ore)

Conflictul de legi în timp şi spaţiu sau respectarea drepturilor câştigate în străinătate (6 ore)

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea următoarele subiecte:

1. Elementul de extraneitate (2 ore)

2. Conflictul de legi (3 ore)

3. Ordinea publică în Dreptul internaţional privat (2 ore)

Bibliografie obligatorie:

Ion. P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Tratat de drept international privat, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008. I. Macovei, Drept internaţional privat în reglementarea noului Cod civil şi de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011 Metoda de evaluare:

Examenul final se susţine sub formă scrisă, pe bază de grile și subiecte în extenso, ţinându-se cont de participarea la activităţile tutoriale şi rezultatul la temele de control ale studentului.

4

Modulul 1 : Noţiuni introductive privind Dreptul internaţional privat

Unitatea de învăţare I - Consideraţii introductive

Obiective:

1. Înţelegerea noţiunii de element de extraneitate

2. Elementul de extraneitate în cadrul unui raport juridic

Termeni cheie:

Element de extraneitate, raport juridic, subiecte, obiect, continut,

Întrebări de autoverificare:

1.

Ce este elementul de extraneitate?

2.

Cum se manifestă elementul de extraneitate într-un raport juridic ?

3.

Exemplificaţi un raport juridic în care se găşeşte un element de extraneitate

juridic în care se găşeş te un element de extraneitate Bibliografie: I. P. Filipescu, A. Fil

Bibliografie:

I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008. I. Macovei, Drept internaţional privat în reglementarea noului Cod civil şi de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011. D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010. B.M.C. Predescu, Drept internaţional privat. Partea generală, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2011. N. Enache, G. Gheorghiu, Drept internaţional privat caiet de seminar, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009. C. Dariescu, Fundamentele dreptului internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

5

Unitatea de învăţare II – Domeniul Dreptului internaţional privat

Obiective:

1. Înţelegerea noţiunii de conflict de legi

2. Importanţa şi rolul normelor conflictuale

3.

Noţiunea şi importanţa punctelor de legătură

4.

Categorii de conflicte ce pot să apară în cadrul unui raport juridic de Drept internaţional

privat

Termeni cheie:

Conflict de legi, normă conflictuală, puncte de legătură, lex patriae, lex societatis, lex rei sitae, locus regit actum, norme de aplicare imediată, lex causae, conflict de jurisdicţii, conflict de calificări, conflict mobil, conflict în timp şi spaţiu

Întrebări de autoverificare:

1. Comparaţie între normele conflictuale şi cele materiale.

2. Ce sunt normele de aplicare imediată ?

3. Comparaţie între normele conflictuale şi normele de aplicare imediată.

normele conflictuale şi normele de aplicare imediată. Bibliografie: I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept

Bibliografie:

I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008. I. Macovei, Drept internaţional privat în reglementarea noului Cod civil şi de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.

D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010.

B.M.C. Predescu, Drept internaţional privat. Partea generală, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2011.

N. Enache, G. Gheorghiu, Drept internaţional privat – caiet de seminar, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009.

Dariescu, Fundamentele dreptului internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

C.

6

Modulul 2: Probleme generale ale Dreptului internaţional privat

Unitatea de învăţare III – Calificarea si conflictul de calificari

Obiective:

1. Înţelegerea noţiunii de calificare si conflict de calificari

2.

Importanţa soluţionării conflictului de calificări

3.

Înţelegerea noţiunii de conflict în spaţiu al normelor conflictuale

4.

Problema retrimiterii în dreptul român

5.

Modalitatea de invocare a legii străine în faţa autorităţilor forului

6.

Înţelegerea noţiunii de ordine publică de drept internaţional privat

7.

Ce este frauda la lege în dreptu internaţional privat şi care sunt consecinţele acesteia.

Termeni cheie:

calificare, conflict de calificări, conflict în spaţiu, conflict de legi în timp şi spaţiu, retrimitere, ordine publică, excepţia de ordine publică de drept internaţional privat, frauda la lege, inopozabilitate, nulitate,

Întrebări de autoverificare:

1.

Ce înţelegeţi prin calificare şi conflict de calificări?

2.

Ce este “retrimiterea” şi care sunt condiţiile retrimiterii ?

3.

Enumeraţi cazurile de înlăturare de la aplicare a legii străine.

4.

Ce înţelegeţi prin excepţia de ordine publică de drept internaţional privat şi care sunt

caracteristicile acesteia?

5. Comparaţie între ordinea publică de drept intern şi ordinea publică de DIP.

publică de drept intern şi ordinea publică de D IP. Bibliografie: I. P. Filipescu, A. Filipescu,

Bibliografie:

I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008. I. Macovei, Drept internaţional privat în reglementarea noului Cod civil şi de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.

D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010.

B.M.C. Predescu, Drept internaţional privat. Partea generală, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2011.

N. Enache, G. Gheorghiu, Drept internaţional privat – caiet de seminar, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009.

Dariescu, Fundamentele dreptului internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

C.

7

Modulul 3: Sancţionarea fraudei la lege în Dreptul internaţional privat şi conflictul de legi

Unitatea de învăţare IV – Frauda la lege în Dreptul internaţional privat

Obiective:

1. Înţelegerea noţiunii de fraudă a legii

2.

Conştientizarea modalitaţilor de fraudare a legii

3.

Înţelegerea condiţiilor în care există fraudă la lege

4.

Înţelegerea modului de sancţionare a fraudei la lege

Termeni cheie:

Fraudă la lege, nulitate, inopozabilitate, sancţiune, drept intern, element de extraneitate, licit, ilicit

Întrebări de autoverificare:

1.

Ce înţelegeţi prin frauda la lege şi în ce modalităţi se poate realiza?

2.

Care sunt condiţiile fraudei la lege ?

3.

Ce sancţiuni intervin în cazul fraudei la lege?.

4.

Comparaţie între frauda la lege în DIP şi frauda la lege în dreptul intern

5.

Comparaţie între frauda la lege şi ordinea publică de DIP

6.

Comparaţie între frauda la lege în DIP şi simulaţie

Bibliografie:

I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

I. Macovei, Drept internaţional privat în reglementarea noului Cod civil şi de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.

D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010.

B.M.C.

Predescu,

Drept

internaţional

privat.

Partea

generală,

Ed.

Wolters

Kluwer,

Bucureşti, 2011.

N. Enache, G. Gheorghiu, Drept internaţional privat – caiet de seminar, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009.

C.

Dariescu, Fundamentele dreptului internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

8

Unitatea de învăţare V

Conflictul de legi în timp şi spaţiu sau respectarea drepturilor câştigate în străinătate

Obiective:

1. Înţelegerea noţiunii de conflict de legi în timp, conflict de legi în spaţiu, conflict de legi în timp şi spaţiu

2.

Înţelegerea formelor conflictului de legi în timp şi spaţiu

3.

Condiţiile recunoaşterii în România a unui drept dobândit în străinătate

4.

Întelegerea noţiunii de conflict mobil de legi

Termeni cheie:

Conflict de legi în timp, conflict de legi în timp şi spaţiu, conflict mobil, asemănări, juridic, procedură, drept material,

Întrebări de autoverificare:

raport

1.

Ce înţelegeţi prin conflictul de legi în timp, dar în spaţiu?

2.

Comparaţi conflictul de legi în timp şi spaţiu cu conflictul de legi în spaţiu.

3.

Care sunt formele conflictului de legi în timp şi spaţiu?

4.

În ce condiţii poate fi recunoscut in România un drept dobândit în străinătate?

in România un drept dobândit în străină tate? Bibliografie: I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de

Bibliografie:

I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

I. Macovei, Drept internaţional privat în reglementarea noului Cod civil şi de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.

D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010.

B.M.C.

Predescu,

Drept

internaţional

privat.

Partea

generală,

Ed.

Wolters

Kluwer,

Bucureşti, 2011.

N. Enache, G. Gheorghiu, Drept internaţional privat – caiet de seminar, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009.

C.

Dariescu, Fundamentele dreptului internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

9

Unitatea de învăţare I

Consideraţii introductive privind elementrul de extraneitate

Obiective:

1. Înţelegerea noţiunii de element de extraneitate 2. Elementul de extraneitate în cadrul unui raport juridic

Termeni cheie:

Element de extraneitate, raport juridic, subiecte, obiect, continut,

Elementul de extraneitate – este specific DIP şi constituie principalul factor de distingere a raportului juridic de DIP de alte raporturi juridice.

Elementul de extraneitate este un fapt juridic de ataşare care priveşte elementele raportului juridic şi care are aptitudinea de a genera conflictul de legi (conflictul pozitiv de legi) – atrăgând incidenţa a două sau mai multe sisteme de drept – sau de a da vocaţie de aplicare normelor materiale ori celor unificate, după

caz. Elementul de extraneitate poate să apară în legatură cu structura raportului juridic.

Raportat

următoarele situaţii:

la

subiectele

raportului

juridic

se

disting

1)

pentru persoana fiyică pot fi elemente de extraneitate:

-

cetaţenia

-

domiciliul

-

în anumite situaţii religia

2)

pentru persoane juridice pot fi elemente de extraneitate:

-

sediul

-

naţionalitatea

-

fondul de comerţ

Raportat la obiectul raportului jurudic şi anume unul mobil sau imobil, există element de extraneitate în condiţiile în care acesta este situat în străinătate sau deşi este în ţară cade sub incidenţa unei legi străine ( în cazul unei ambasade sau consulat).

Referitor la conţinut acesta fiind format din drepturi şi obligaţii ale părţilor este imaterial şi se materializează prin elemente de fapt care atunci când se plasează în străinătate sau sunt supuse legii străine, constituie element de exrtraneitate.

10

care atunci când se plasează în străinătate sau sunt supuse legii străine, constituie element de exrtraneitate.

Aceste elemente de extraneitate pot fi:

1)la actele jurudice pot fi:

- elemente obiective precum locul încheierii constractului sau executării sau al prestaţiei caracteristice (locul înstrăinării bunului)

- un element subiectiv şi anume voinţa părţilor

de a plasa raportul juridic sub incidenţa unei legi străine.

2)la faptele juridice pot fi :

- delictele

- locul săvârşirii delictului sau

al prejudiciului, - evenimente naturale - locul producerii evenimentului

Întrebări de autoverificare:

1. Ce este elementul de extraneitate?

de autoverifica re: 1. Ce este elementul de extraneitate? 2. Cum se manifestă elementul de extraneitate

2. Cum se manifestă elementul de extraneitate într-un raport juridic ?

3. Exemplificaţi un raport juridic în care se găşeşte un element de extraneitate

juridic în care se găşeşte un element de extraneitate Bibliografie: I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat

Bibliografie:

I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008. I. Macovei, Drept internaţional privat în reglementarea noului Cod civil şi de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.

D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010.

B.M.C. Predescu, Drept internaţional privat. Partea generală, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2011.

N. Enache, G. Gheorghiu, Drept internaţional privat – caiet de seminar, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009.

C. Dariescu, Fundamentele dreptului internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

11

Unitatea de învăţare II

Obiective:

Domeniul D.I.P.

1. Înţelegerea noţiunii de conflict de legi

2. Importanţa şi rolul normelor conflictuale

3. Noţiunea şi importanţa punctelor de legătură

4. Categorii de conflicte ce pot să apară în cadrul unui raport juridic de Drept internaţional privat

Termeni cheie:

Conflict de legi, normă conflictuală, puncte de legătură, lex patriae, lex societatis, lex rei sitae, locus regit actum, norme de aplicare imediată, lex causae, conflict de jurisdicţii, conflict de calificări, conflict mobil, conflict în timp şi spaţiu

Secţiunea I - Conflictul de legi

§1. Noţiunea şi caracteristicile conflictului de legi Existenţa elementului de extraneitate într-un raport juridic face ca în legătura cu acel raport juridic să se nască un conflict de legi. Asfel, conflictul de legi apare în cazul în care există un element de extraneitate şi constă în aceea că acel raport juridic devine susceptibil de a i se aplica două sau mai multe sisteme de drept aparţinând unor state diferite. Din definiţie se desprind elementele/caracteristicile esenţiale ale acestei institutii astfel:

1) izvorul conflictului de legi îl reprezintă elementul de extraneitate, numai existenţa într-un raport juridic a unui element de extraneitate face ca în raport cu acel element de extraneitate să se nască un conflict de legi => un raport de DIP;

2) conflictul de legi nu implică în niciun fel un conflict de suveranităţi între statul român şi cel străin cu care elementul de extraneitate are legătură. Aşadar judecătorul român”ascultă” (este ţinut) doar de legea română iar conflictul de legi este soluţionat de norma conflictuală care pentru acest judecător este cea română sau cuprinsă într-o convenţie la care România este parte;

3) raportul juridic care conţine un element de extraneitate este susceptibil de a i se aplica două sau mai multe sisteme de drept diferite şi anume cel român şi oricare dintre acelea la care elementul de extraneitate trimite.

12

sisteme de drept diferite şi anume cel român şi oricare dintre acelea la care elementul de
sisteme de drept diferite şi anume cel român şi oricare dintre acelea la care elementul de
sisteme de drept diferite şi anume cel român şi oricare dintre acelea la care elementul de

Raportul juridic este susceptibil de a fi supus la două sau mau multe sisteme de drept diferite pentru ca prin mecanismul normei conflictulale acestuia să i se aplice un singur sistem de drept şi anume acela indicat în norma conflictulă ca “lex causae”(sistem care poate fi cel al forului român sau străin).

Secţiunea a II-a – Norma conflictuală

Normele conflictulale sunt acele norme specifice de Drept internaţional privat care soluţionează conflicte de legi. Norma conflictulă soluţionează conflictul de legi în sensul că stabileşte care din sistemele de drept în prezenţă trebuie să se aplice la raportul juridic respectiv.

§1 Comparaţie între normele conflictuale şi cele materiale

1) norma conflictulă nu cârmuieşte raportul juridc pe fondul său ci numai arată sitemul de drept aplicabil=> norma conflictulă e o normă de trimitere, de fixare 2) norma conflictuală are o aplicare prealabilă faţă de norma materială şi influenţează norma materială aplicabilă Aplicarea prealabilă a normei conflictuale se explică prin succesiunea logică a etapelor de realizare a dreptului şi anume mai întâi se determină baza normei conflictuale, respectiv sistemul de drept aplicabil iar apoi, iar după ce s-a stabilit inclusiv instanţa, se dermină norma materială care soluţionează litigiul 3) norma conflictuală influenţează norma materială aplicabilă pentru ca trimiterea de către o normă conflictuală la un anumit sistem de drept duce pe fond la aplicarea normelor materiale ale acelui sistem de drept (exemplu: dacă litigiul privind starea civila şi capacitatea unei persoane fizice cetăţean român cu domiciliul in Franţa este judecat în România, se aplica norma conflictuală care are ca punct de legătură cetăţenia “lex patriae”, care trimite la legea materială română, dacă însă acelaşi litigiu se judecă în Anglia, unde norma conflictuală în această materie are ca punct de legatură domiciliul persoanei “lex domicili” se va aplica dreptul francez)

§2. Izvoarele şi structura normei conflictuale

Izvoarele normei conflictuale- principalele reglementări sunt: Codul Civil, Legea nr. 105/1992 şi prevederile din conventiile la care România este parte.

13

reglementări sunt: Codul Civil, Legea nr. 105/1992 şi prevederile din conventiile la care România este parte.

Structura normei conflictuale. Elementele normei conflictuale sunt:

- conţinutul normei (ipoteza normei conflictuale), adică

acea categorie de raporturi juridice (materia) la care respectiva normă se aplică

- legătura normei = dispoziţia normei conflictuale adică

acea parte a materiei care indică sistemul de drept aplicabil pentru conţinutul normei Legătura normei conflictuale se materializează prin punctul de legătură care constituie criteriul concret prin care se stabileşte legătura dintre raportul juridic şi un alt sistem de drept care constituie legea aplicabila “lex causae”

§3. Punctele de legatura

1)Cetăţenia - este punct de legatură pentru următoarele categorii de raporturi juridice:

- starea civilă

- capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice

- moştenirea mobiliară în cazul universalităţilor de bunuri mobile

- jurisdicţia competentă Sistemul de drept la care acest punct de legatură face trimitere se numeşte “lex patriae”.

2)Domiciliul sau reşedinţa – este punct de legătură pentru următoarele raporturi juridice

- starea civilă

- capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice

- condţiile de fondale actelor juridice

- jurisdicţia competentă

3)Sediul social este punct de legătură pentru:

- statutul organic al persoanei juridice

- condiţiile de fond ale actului juridic în cazul localizării

obiective, atunci când debitorul prestaţiei caracteristice este o persoană

- contractul de intermediere

- contractul de muncă

- jurisdicţia competentă Sistemul de drept la care acest pct de legatura face trimitere se numeste “lex societatis” iar primele 3 puncte “lex personalis”. 4)Fondul de comerţ – constituie punct de legătură pt:

- condiţiile de fond ale actului juridic în cazul localizării

obiective, atunci când debitorul prestaţiei caracteristice este un comerciant precum şi în cazul vânzării

- jurisdicţia competentă

14

debitorul prestaţiei caracteristice este un comerciant precum şi în cazul vânzării - jurisdicţia competentă 14

5) Locul situării bunului - este punct de legatura pentru:

- regimul juridic al bunurilor imobile şi mobile privite “ut singuli,,

- moştenirile imobiliare

- jurisdicţia competentă Sistemul de drept la care acest punct de legătură face trimitere se numeşte “lex rei sitae”

6)Pavilionul navei/aeronavei

- constituie punct de legatură pentru mijloacele de transport

7)Voinţa părţilor este punct de legătură pentru:

- condiţiile de fond ale actelor juridice precum şi a unor contracte speciale Sistemul de drept la care acest punct de legătură face trimitere se numeşte ”lex voluntatis”

8)Locul încheierii contractului este punct de legătură pentru:

- condiţiile de fond ale contractului

- jurisdicţia competentă Sistemul de drept la care acest punct face trimitere se numeşte ”lex loci contractus” Este punct de legatura pentru modul de executare a contractului Sistemul de drept la care acest punct de legatura face trimitere se numeste “lex loci executionis” Punctele 7, 8, 9 poarta denumirea de “lex actus

10)Locul întocmirii actului Este punct de legătură pentru condiţiile de formă ale actului juridic. Sistemul de drept la care acest punct face trimitere se numeşte “locus regit actum”

11)Autoritatea care examinează validitatea actului juridic Este punct de legătură pentru condiţiile de formă ale actelor juridice. 12)Locul unde are loc faptul juridic ilicit

Este punct de legătură pentru regimul juridic al delictului. Sistemul de drept la care acest punct de legătură face trimitere se numeste “lex loci delicti commisi”

13)Locul producerii prejudiciului Este punct de legătură în cazul în care prejudiciul se produce în alt stat decât în cel al săvârşirii delictului.

15

punct de legătură în cazul în care prejudiciul se produce în alt stat decât în cel

14)Instanţa sesizată Este punct de legătură pentru aspectele de procedură propriu-zise, ex: administrarea probelor. Sistemul de drept la care acest punct de legătura face trimitere se numeşte “lex fori”

§4. Clasificarea punctelor de legătur

1) După natura lor, punct de legătură se clasifică în două

categorii:

a) puncte de legătură fixe - sunt acelea ce nu pot fi deplasate

de sub incidenţa unui sistem de drept sub incidenţa altui sistem de drept (1.locul situării bunului imobil, 2.locul săvârşirii delictului, 3.locul producerii prejudiciului)

b) puncte de legătură mobile - toate celelalte puncte de

legătură care pot fi deplasate dintr-un sistem de drept în altul

Această clasificare este importantă pentru două instituţii jurudice care vizează DIP : frauda la lege şi conflictul mobil de legi.

§5. Normele de aplicare imediată

Acestea privesc elemente de suveranitate Definiţie: Normele de aplicare imediată sunt acele norme materiale aparţinând sistemului de drept intern al statului forului care datorită gradului de imperativitate se aplică cu prioritate (imediat) unui raport juridic de DIP, atunci când acel raport juridic are un anumit punct de legătură concret cu ţara forului, excluzând în acest fel conflictul de legi şi deci aplicarea în cauză a vreunei norme conflictuale.

Art. 19 alin 2 din Legea nr. 105/1992 prevede că un cetăţean român aflat în străinătate poate încheia o căsătorie valabilă numai în faţa autorităţilor de stat sau agentului diplomatic ori funcţionarului consular.

Aceasta dispoziţie înlătură de la aplicare norma conflictuală din art. 19 alin 1 care trimite pentru probleme de formă ale căsătoriei la legea locului încheierii ei, astfel încât o căsătorie religioasă încheiată în străinătate de un cetăţean român nu va fi recunoscută ca valabilă în ţară.

Ex: art 110, regulile de securitate şi de comportament din statul unde a avut loc un fapt (illicit) trebuie respectate în toate cazurile. Aşadar aceste reguli se aplică faţă de orice alte dispoziţii din sistemul de drept care guvernează faptul illicit conform normelor conflictuale din art. 107 şi 108.

§6.

aplicare imediată

Comparaţie între normele conflictuale şi

16

normele de

conflictuale din art. 107 şi 108. §6. aplicare imediată Comparaţie între normele conflictuale şi 16 normele

Asemănări:

1) ambele privesc raporturi juridice cu element de extraneitate care au ca punct de legătură ţara forului. 2) ambele aparţin sistemului de drept intern al unui stat Deosebire Rezidă în aceea că în timp ce normele conflictuale sunt norme de trimitere (care nu dau soluţia pe fond ci doar plasează raportul de DIP în sfera unui sistem de drept), normele de aplicare imediată sunt normele materiale care conţin ele însele soluţia pe fond şi se aplică cu prioritate faţă de orice normă conflictuală care ar fi incidentă în cauză, înlăturând astfel posibilitatea aplicării în cauză a unui drept străin.

§7. Aplicarea legii străine

Legea străină nu se aplică niciodată în România prin propria-i forţă ci numai pentru că o normă juridică română trimite la ea – legea străină se aplică în temeiul, în limitele şi sub condiţiile impuse de legea forului. Legea străină este aplicabilă prin prisma judecătorului român (orice persoană autorizată să soluţioneze un raport juridic de DIP şi arbitrul) în două moduri:

1)

2)

ca “lex causae” altfel decât “lex causae

1)ca lex causae – o lege străină este aplicabilă ca “lex causae” atunci când norma conflictuală română trimite la ea. Aşadar legea străină este aplicabilă “lex causae” în temeiul normei conflictuale a statului forului, care soluţionează conflictul de legi, trimiţând prin punctul ei de legătură la un sistem de drept. Ceea ce e specific în această situaţie este faptul că legea străină este privită ca un întreg sistem de drept străin la care norma conflictuală română trimite.

Ex: în sistemul de drept roman principalul izvor de drept este legea scrisă, în sistemul common law izvorul e practica judiciară iar în sistemul de drept musulman principalul izvor de drept e coranul. Nu se poate aplica o lege străină care este contrară ordinii publice din România.

2)aplicarea legii străine altfel decât “lex causae” a) situaţii în care pentru aplicarea legii române este impusa condiţia reciprocităţii b)efectele unei hotărâri judecătoreşti străine sunt recunoscute în România numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii ţinând de legea străină, anume:

hotărârea străină este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată

-

instanţa străină care a pronunţat hotărârea a avut potrivit legii sale competenţa să judece procesul

-

17

- pentru ca executarea hotărârii să poată fi încuviinţată în România, se cere ca hotărârea străina să fie executorie potrivit legii instanţei care a pronunţat-o

§8. Principalele feluri de conflicte care pot să apară în legătură cu raportul juridic de DIP

DIP este in principiu un drept conflictual, în sensul că în legătura cu raporturile juridice cu element de extraneitate pe care le reglementează pot apare mai multe tipuri de conflicte:

1) Coflictul de jurisdicţii- obiectul acestui conflict de jurisdicţii îl constituie răspunsul la problema: instanţa cărui stat este competentă să soluţioneze litigiul? Aceasta e intrebarea la care trebuie să răspunda instanţa de judecată (arbitraj) în momentul în care e sesizată în soluţionarea unui litigiu. Doar după soluţionarea acestei întrebări instanţa poate trece mai departe la soluţionarea celorlalte probleme de drept privat (fond). 2) Conflictul de legi aplicabil procedurii- aspectele în legătură cu acest conflict, urmează a fi analizate prin normele de procedură în litigiile privind raportul de DIP 3)conflictul de calificări 4)conflictul în spaţiu al normelor conflictuale 5)conflictul de legi materiale- în cazul în care norma conflictuală (în principiu cea română) trimite la un sistem de drept străin se pune problema aplicării legii străine. Sistemul de drept străin competent să se aplice unui raport juridic de DIP poate fi înlăturat în 2 cazuri:

- când încalcă ordinea publică de drept român

- când a devenit aplicabil prin fraudă la lege

6)conflictul de legi în timp şi spaţiu 7)conflictul in timp al normelor conflictuale

18

prin fraudă la lege 6)conflictul de legi în timp şi spaţiu 7)conflictul in timp al normelor

Întrebări de autoverificare:

1. Comparaţie între normele conflictuale şi cele materiale.

2. Ce sunt normele de aplicare imediată ?

3. Comparaţie între normele conflictuale şi normele de aplicare imediată.

normele conflictuale şi normele de aplicare imediată. Bibliografie: I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept

Bibliografie:

I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008. I. Macovei, Drept internaţional privat în reglementarea noului Cod civil şi de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.

D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010.

B.M.C. Predescu, Drept internaţional privat. Partea generală, Ed. Wolters Kluwer,

Bucureşti, 2011.

N. Enache, G. Gheorghiu, Drept internaţional privat – caiet de seminar, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009.

Dariescu, Fundamentele dreptului internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

C.

19

Unitatea de învăţare III Calificarea şi conflictul de calificări

Obiective:

1. Înţelegerea noţiunii de calificare si conflict de calificari

2.

Importanţa soluţionării conflictului de calificări

3.

Înţelegerea noţiunii de conflict în spaţiu al normelor conflictuale

4.

Problema retrimiterii în dreptul român

5.

Modalitatea de invocare a legii străine în faţa autorităţilor forului

6.

Înţelegerea notiunii de ordine publică de drept internaţional privat

7.

Ce este frauda la lege în dreptu internaţional privat şi care sunt consecinţele acesteia.

Termeni cheie:

calificare, conflict de calificări, conflict în spaţiu, conflict de legi în timp şi spaţiu, retrimitere, ordine publică, excepţia de ordine publică de drept internaţional privat, frauda la lege, inopozabilitate, nulitate,

Secţiunea I-a - .

Calificarea poate fi definită în două moduri: pornindu- se de la norma conflictuală către situaţia de fapt (raport juridic) sau invers (de la raportul juridic la situţia de fapt). Astfel: - calificarea este operaţiunea logico-juridică de determinare a sensului exact şi complet al noţiunilor juridice care exprimă conţinutul şi legătura normei conflictuale, pentru a vedea dacă un raport juridic se include sau nu în aceste noţiuni,

- calificarea este interpretarea unui raport juridic pentru a vedea în conţinutul şi legătura cărei norme conflictuale intră. Conflictul de calificări. Noţiunile juridice care exprimă conţinutul şi punctele de legătură ale normei conflictuale pot să nu aibă acelaşi înţeles în sistemul de drept care sunt în prezenţă( în vigoare) cu privire la un raport juridic. Daca aceeaşi noţiune juridică are accepţiuni diferite în sistemele de drept aplicabile unui raport juridic există un conflict de calificări. Conflictul de calificări este aşadar situaţia care apare atunci când noţiunile din conţinutul si sau legătura unei norme conflictuale au înţelesuri diferite, în sistemele de drept susceptibile de a se aplica raportului juridic.

20

norme conflictuale au înţelesuri diferite, în sistemele de drept susceptibile de a se aplica raportului juridic.

Secţiunea a II-a – Importanţa soluţionării conflictului de calificări

Această importanţă este dată de efectul calificării care e diferit în funcţie de elementul normei conflictuale. 1) atunci când obiectul calificării îl constituie conţinutul normei conflictuale, modul de soluţionare al conflictului de calificări determină însăşi norma conflictuală aplicabilă - schimbă astfel sistemul de drept aplicabil şi deci soluţia în speţă 2) când însă se califică legătura normei conflictuale, modul de soluţionare al conflictului de calificări nu influenţează asupra normei conflictuale dar determină sistemul de drept aplicabil şi deci soluţia în speţă. Concluzie: în ambele cazuri, de modul de soluţionare a conflictului de calificări depinde în ultimă instanţă soluţia pe fondul cauzei ceea ce scoate în evidenţă importanţa calificării

§1. Legea după care se face calificarea (legea după care se soluţionează conflictul de calificări)

Sub acest aspect există mai multe excepţii:

1) Excepţiile de la calificarea după “lex fori” (instanţa sesizată) – sunt excepţii de la calificarea după legea instanţei sesizate (lex fori) acele situaţii în care calificarea se face după alte legi sau criterii:

a)calificarea prin voinţa părţilor – este acea situaţie când părţile au determinate ele însele înţelesul noţiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor noţiuni se face după voinţa părţilor în temeiul principiului autonomiei de voinţă . b)calificarea legală – în unele cazuri, noţiunile utilizate de normele jurudice, cuprinse într-o lege internă sau convenţie internaţională sunt interpretate în chiar textul normativ respectiv . Dacă aceste norme sunt conflictuale sau materiale de DIP calificarea legală interesează ramura de DIP, ex: art. 51 care precizează că în înţelesul legii, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sunt considerate bunuri imobile şi ca atare sunt supuse normei conflictuale “lex rei sitae”.

c)calificarea secundară – este cea care se face după ce a operat calificarea principală în temeiul legii aplicabile fondului cauzei. Astfel calificarea secundară , spre deosebire de cea principală nu influenţează legea aplicabilă dar afectează soluţia pe fond.

21

secundară , spre deosebire de cea principală nu influenţează legea aplicabilă dar afectează soluţia pe fond.

Calificarea secundară poate izvorâ din lege, ex :

- Calificarea imobilelor - natura mobiliară sau imobiliară cât

şi conţinutul drepturilor reale asupra bunurilor se determină în conformitate cu legea locului unde se află sau sunt situate. Aşadar prin derogare, calificarea imobilelor se face după ”lex

rei sitae”.

- Calificarea cetăţeniei – prevede că determinarea şi proba

cetăţeniei se face în conformitate cu legea statului a cărui cetăţenie se invocă.

- Legea română stabilieşte şi dacă o anumită problemă este

de drept procedural sau drept material. Acest aspect consacră tot o calificare secundară deoarece problema se pune în cazul unui process civil, iar potrivit art. 159 alin. 1 “în procesele privind raporturile de DIP instanţele române aplică legea română dacă nu s-a dispus altfel în mod expres – calificarea se face după legea română pentru că aceasta este “lex causae”.

- Calificarea instituţiilor juridice necunoscute dreptului

forului. Instituţiile juridice necunoscute de legea forului se califică în principiu după sistemul de drept care le cunoaşte , ex: practica judecătorească cu privire la instituţiile “trust” şi “agency” din dreptul anglo-saxon.

- Calificarea noţiunilor din norma conflictuală străină în caz

de retrimitere. În caz de retrimitere, atunci când norma conflictuală trimite la un sistem de drept străin iar acesta prin norma sa conflictuală retrimite la dreptul român, noţiunile juridice din norma conflictuală străină (care retrimite) se califică dupa sistemul de drept străin respectiv.

- Calificarea pe care o fac arbitrii în arbitrajul internaţional

“Ad-hoc” Consecinţa firească a faptului că în arbitrajul international “ad-hoc” nu există o lege a forului (lex fori) este aceea că tribunalul arbitral nu este ţinut să efectueze calificarea după sistemul de drept al ţării unde statuează. În acest caz, in principiu, calificarea se va face după sistemul de drept pe care arbitrii îl consideră cel mai potrivit în speţă.

Secţiunea a III-a – Conflictul în spaţiu al normelor conflictuale şi retrimiterea

Conflictul în spaţiu apare în cazul în care normele conflictuale din sistemul de drept în prezenţă au puncte de legatură diferite. Conflictul se numeşte ”în spaţiu” pentru că norma conflictuală din sistemul de drept în prezenţă coexistă. Acest conflict se deosebeşte de conflictul în timp al normei conflictuale.

22

de drept în prezenţă coexistă. Acest conflict se deosebeşte de conflictul în timp al normei conflictuale.

§1. Categorii de conflicte în spaţiu

Conflictul în spaţiu al normei conflictuale este de 2 feluri:

1) pozitv – atunci când fiecare normă conflictuală trimite la propriul sistem de drept (ex: se pune problema stării civile a unui cetăţean român cu domiciliul în Anglia, dacă problema apare în faţa instanţei engleze, aceasta va aplica norma sa conflictuală “lex domicili” care trimite la sistemul de drept englez, dacă problema se pune în faţa instanţei române aceasta potrivit normei conflictuale ”lex patriae” va aplica dreptul român - conflictul pozitiv de normă conflictuală nu duce la retrimitere 2) negativ – apare în situaţia în care niciuna din normele conflictuale în prezenţa nu declară aplicabil propriul său sistem de drept, ci fie trimite fiecare la sistemul de drept al celuilalt stat, fie trimiterea se face la dreptul unui stat terţ. Aceasta este prima condiţie a instituţiei retrimiterii.

§2. Retrimiterea

Această condiţie este necesară dar nu suficientă pentru a exista retrimiterea, trebuie să existe o a doua condiţie care ţine de sensul trimiterii. Asfel trimiterea de către norma conflictuală a forului la un drept străin se poate face în două sensuri:

a) numai la normele materiale ale sistemului de drept străin, în acest caz se vor aplica aceste norme fără să existe retrimitere, b) la întregul sistem de drept străin, deci inclusiv la normele sale conflictuale pentru a exista retrimitere trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii:

- să existe un conflict negativ între normele conflictuale din

sistemul de drept în prezenţă cu privire la un anumit raport juridic;

- norma conflictuală a forului (a instanţei sesizate) să admită

retrimiterea adiă să trimită la întregul sistem de drept străin. Aşadar, retrimiterea este situaţia juridică apărută în cazul în care norma conflictuală a forului trimite la un sistem de drept străin în întregul său (deci inclusiv normele sale conflictuale), iar aceasta din urmă prin norma sa conflictuală în materie nu primeşte trimiterea ci fie trimite înapoi la dreptul statului forului fie trimite mai departe la dreptul unui stat terţ. Retrimiterea este o operaţiune logico-juridică ce are loc exclusiv în raţiunea judecătorului (arbitrului) competent să soluţioneze un raport cu element de extraneitate. Ea nu trebuie confundată cu declinarea de competenţă şi nu implică nicio deplasare materială a cauzei (a dosarului) de la instanţa învestită cu soluţionarea ei.

23

şi nu implică nicio deplasare materială a cauzei (a dosarului) de la instanţa învestită cu soluţionarea

Calificarea art 2558 cod civil – când determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie dată unei intituţii de drept sau unui raport juridic se ia în considerare calificarea juridică stabilită de legea română.

În caz de retrimitere, calificarea se face după legea străină care a retrimis la legea română. Natura mobiliară sau imibiliară a bunurilor se determină potrivit legii locului unde acestea se află sau după caz sunt situate.

Dacă legea română nu cunoaşte o instituţie juridică străină sau

o cunoaşte după o altă denumire sau un alt conţinut se poate

lua în cosiderare calificarea juridică făcută în legea străină. Cu toate acestea, când părţile au determinate ele însele înţelesul noţiunilor dintr-un act juridic, calificarea se face după voinţa părţilor. Retrimiterea, conform art 2559:

alin. 1 – legea străină cuprinde dispoziţiile de drept material, inclusiv normele conflictuale cu excepţia unor dispoziţii contrare. alin. 2 – dacă legea străină retrimite la dreptul român sau la dreptul altui stat se aplică legea română, dacă nu se prevede în mod expres altfel. alin. 3 – prin excepţia de la alin. 1, legea străină nu cuprinde şi normele ei conflictuale în cazul în care părţile au ales legea străină aplicabilă, în cazul legii străine aplicabilă formei actelor juridice şi obligaţiilor extracontractuale precum şi în alte cazuri speciale preavăzute în convenţiile internaţionale la care România este parte, de dreptul U.E. sau de lege. Sistemele plurilegislative - > Art. 2560 – dacă legea străină aparţine unui stat în care coexistă unul sau mai multe sisteme legislative, dreptul acelui stat determină dispoziţiile legale aplicabile iar în lispsă se aplică sistemul legislativ din cadrul acelui stat care prezintă cele mai strânse legături cu raportul jurudic. §3. Reciprocitatea

Aplicarea legii străine este independentă de condiţia reciprocităţii.

Dispoziţiile speciale prin care se cere condiţia reciprocităţii în anumite materii rămân aplicabile. Îndeplinirea condiţiei reciprocităţii de fapt este prezumată până la dovada contrară care se stabileşte de Ministerul Justiţiei prin consultarea cu Ministerul Afacerilor Externe. Reciprociatea poate fi prevăzută în legi speciale. Un exemplu privind asociaţiile şi fundaţiile (art 76 din O.G 26/200) faptul că persoanele juridice fără scop patrimonial pot

fi recunoscute în România sub condiţiile reciprocităţii.

24

că persoanele juridice fără scop patrimonial pot fi recunoscute în România sub condiţiile reciprocităţii. 24

Reciprociatea poate fi în principiu de 3 feluri:

1) Legislativă – atunci când în ţara străină există norme

juridice care prevăd aceleaşi drepturi pentru entităţile juridice române similare – în această situaţie izvorul reciprocităţii îl constituie identitatea dispoziţiilor legale interne.

2) Diplomatică – atunci când reciprocitatea izvorăşte dintr-o

convenţie diplomatică la care statele respective sunt părţi.

3) De fapt – atunci când ea este aplicată în practica

autorităţilor competente din statul respectiv.

§3. Invocarea legii străine în faţa autorităţilor forului

Aplicarea dreptului străin într-un raport juridic cu element de extraneitate poate fi invocat atât din oficiu de către instanţa de judecată (arbitraj) cât şi de către partea interesată. Art 2562 din N.C.Civ. alin. 1 – conţinutul legii străine se stabileşte de către instanţa judecătorească prin atestări obţinute de la organele statului care au edicatat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. alin. 2 – partea care invocă legea străină poate fi obligată să facă dovada conţinutului ei. alin. 3 – în cazul în care apare starea de imposibilitate în dovedirea legii străine într-un termen, rezonabil se aplică legea română. Art 2563 din N.C Civ – legea străină se interpretează, se aplică, potrivit regulilor de interpretare şi aplicare existente în sistemul de drept căruia îi aparţin. Astfel, pe de o parte instanţa de judecată în temeiul rolului activ poate invoca din oficiu şi pune în discuţia părţilor aplicarea unei legi străine în cazul în care norma conflictuală română trimite la ea. Această posibilitate este aplicabilă atât instanţelor judecătoreşti cât şi celor de arbitraj. Mai mult decât atât în cazul în care norma conflictuală română este imperativă, instanţa română este obligată să invoce dreptul străin atunci când norma conflictuală trimite la el. Orice parte interesată poate invoca în faţa instanţei un drept străin în temeiul principiului disponibilităţii. Sarcina probei legii străine se împarte între judecători (arbitru) şi părţi art 2562 N.C Civ

§5. Cazurile de înlăturare de la aplicare a legii străine

Art 2564 N.C.Civ prevede următoarele cazuri:

a) dacă încalcă ordinea publică de D.I Privat

b) dacă a devenit competentă prin fraudă

25

următoarele cazuri: a) dacă încalcă ordinea publică de D.I Privat b) dacă a devenit competentă prin

c) alin 2 art 2564 N.C. Civ.”…în măsura în care ar conduce

la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului român ori ale dreptului U.E şi cu drepturile fundamentale ale omului”

Ordinea publică de D.I.P – este formată din ansamblul normelor jurudice, a principiilor fundamentale de drept ale statului român aplicabile raporturilor juridice cu element de extraneitate. Sub aspect procedural ordinea publică se materializează prin excepţia de ordine publică de D.I. Privat. Această excepţie este mijlocul procedural aplicabil de instanţa forului pentru a înlătura efectele legii străine normal competente să se aplice unui raport juridic de D.I.P, atunci când acestea contravin principiilor fundamentale de drept ale statului forului. Trăsături definitorii ale excepţiei de ordine publică

a) conţinutul noţiunii de ordine publică de D.I Privat îl

constituie principiile fundamentale ale statului forului aplicabile în raporturile juridice de D.I. Privat.

Acest conţinut este stabilit în două moduri:

- de regulă el se determină de intanţa de judecată – revine

instanţei de judecată obligaţia de a stabili când o normă din sistemul de drept român consacră un principiu fundamental al statului român, astfel încât încalcarea lui de către legea străină competentă în speţă poate să justifice înlăturarea acestei legi de la aplicare,

- în anumite cazuri însuşi legiuitorul român stabileşte

explicit prin norme juridice care sunt principiile a căror încălcare duce la invocarea excepţiei de ordine publică de D.I .Privat.

b) excepţia de ordine publică este o excepţie de fond şi poate

fi invocată din oficiu de către instanţa de judecată sau de către

orice parte interesată.

c) excepţia de ordine publică în cazul în care este admisă

împiedică producerea pe teritoriul ţării a efectelor unei legi străine. Legea străină ca atare nu poate fi afectată de această excepţie.

d) legea străină ale cărei efecte sunt împiedicate să se

producă pe teritoriul ţării ar fi fost normal competentă să se aplice raportului juridic, deoarece norma conflictuală română trimite la ea.

§4. Comparaţie între ordinea publică de drept intern şi ordinea publică de DIP

26

română trimite la ea. §4. Comparaţie între ordinea publică de drept intern şi ordinea publică de

Cele două instituţii se aseamănă prin faptul că amândouă înlătură de la aplicare o lege, cu precizarea că ordinea publică de drept intern cenzurează actele juridice ale părţilor “legea” acestora.

Deosebirea între cele două:

- au funcţii diferite, asfel ordinea publică de drept intern

este dată de ansamblul normelor imperative ale sistemului de drept respectiv, are ca scop împiedicarea producerii efectelor actelor juridice care sunt contrare acestor norme – exprimă limitele autonomiei de voinţă a părţilor în raporturile juridice

interne.

- ordinea publică de D.I.P are scopul de a împiedica

aplicarea pe teritoriul forului a efectelor unei legi străine, deşi

normal competent să se aplice raportului juridic, ea exprimă limitele aplicării legii străine în ţara forului.

- au sfere de aplicare diferite, în sensul că ordinea publică

de drept intern este mai largă decât cea de D.I.P - nu tot ceea

ce este de ordine publică in dreptul intern este de ordine publică şi în D.I.P

§6. Sferele noţiunii de ordine publică de DIP

Sfera noţiunii de ordine publică de D.I.P este diferită în funcţie de cadrul conflictual în care se invocă. Astfel ordinea publică poate fi invocată fie în cadrul conflictului de legi (în spaţiu), fie al conflictului de legi în timp şi spaţiu. Conflictul de legi în spatiu – este cel care se crează în momentul naşterii, modificării sau stingerii unui raport juridic, atunci când cu privire la acesta sunt susuceptibile a fi aplicate două sau mai multe sisteme de drept. Se numeşte în spaţiu deoarece sistemele de drept în prezenţă aparţinând unor state diferite coexistă în spaţiu şi oricare dintre ele sunt susceptibile de a se aplica în acelaşi moment asupra raportului juridic respectiv. Conflictul în timp şi spaţiu- se crează în cazul în care se cer a fi recunoscute într-un stat efectele unui raport juridic născut anterior într-un alt stat.

Acest conflict este în spaţiu deoarece ca şi în cazul precedent sistemele de drept coexistă în spaţiu. Acest conflict este totodată în timp deoarece cele două sisteme de drept nu îşi pun amprenta asupra raportului juridic în acelaşi moment, ci raportul s-a născut, modificat, stins în trecut sub incidenţa unui drept străin, iar ulterior efectele sale se cer a fi recunoscute în statul forului.

27

în trecut sub incidenţa unui drept străin, iar ulterior efectele sale se cer a fi recunoscute

Exemplu: o căsătorie între doi cetăţeni, român şi libian, care mai este căsătorit în ţara sa, nu se poate încheia în România, chiar dacă legea naţională a cetăţeanului străin permite căsătoria poligamă –avem un conflict în spaţiu. Dacă însă aceste persoane s-au căsătorit în Libia iar soţia cetăţean român solicită ulterior să i se recunoască în România efectele patrimoniale şi nepatrimoniale ale acestei căsătorii, aceste efecte vor fi recunoscute.

În acest ultim caz avem un conflict de legi în timp şi spaţiu, punându-se problema recunoaşterii drepturilor dobândite în străinătate.

Art 2565 N.C.Civ alin 1 în mod excepţional aplicarea legii determinate potrivit prezentei cărţi poate fi înlăturată dacă datorită circumstanţei cauzelor raportul juridic are o legatură foarte îndepărtată cu această lege. În acest caz se aplică legea cu care raportul juridic prezintă cea mai strânsă legătură. Ordinea publică –ansamblul principiilor în ceea ce priveşte suveranitatea unui stat.

Întrebări de autoverificare:

suveranitatea unui stat. Întrebări de autoverifica re: 1. Ce înţelegeţi prin calificare şi conflict de

1.

Ce înţelegeţi prin calificare şi conflict de calificări?

2.

Ce este “retrimiterea” şi care sunt condiţiile retrimiterii ?

3.

Enumeraţi cazurile de înlăturare de la aplicare a legii străine.

4.

Ce înţelegeţi prin excepţia de ordine publică de drept internaţional privat şi care sunt

caracteristicile acesteia?

5. Comparaţie între ordinea publică de drept intern şi ordinea publică de DIP

sunt caracteristicile acesteia? 5 . Comparaţie între ordinea publică de drept intern şi ordinea publică de

28

Bibliografie:

I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008. I. Macovei, Drept internaţional privat în reglementarea noului Cod civil şi de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.

D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010.

B.M.C. Predescu, Drept internaţional privat. Partea generală, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2011.

N. Enache, G. Gheorghiu, Drept internaţional privat – caiet de seminar, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009.

C. Dariescu, Fundamentele dreptului internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

29

Unitatea de învăţare IV

Frauda la lege în DIP

Obiective:

1. Înţelegerea noţiunii de fraudă a legii 2. Conştientizarea modalitaţilor de fraudare a legii

3. Înţelegerea condiţiilor în care există fraudă la lege

4. Înţelegerea modului de sancţionare a fraudei la lege

Termeni cheie:

Fraudă la lege, nulitate, inopozabilitate, sancţiune, drept intern, element de extraneitate, licit, ilicit.

Sectiunea I- Noţiune

Există fraudă la lege in DIP atunci când părţile unui raport juridic, folosind în scop fraudulos (ilicit) un mijloc de D.I.P, au făcut aplicabil acelui raport juridic un alt sistem de drept competent să se aplice. Din definiţie rezultă: un acord de voinţă, un scop ilicit, un rezultat ilicit.

Modalităţi de fraudare a legii în DIP a) Într-un raport juridic de drept intern se introduce în mod fraudulos un element de extraneitate care declanşează în mod artificial un conflict de legi iar prin aplicarea normei conflictuale competentă să se aplice se trimite la un alt sistem de drept decat dreptul intern (care în mod firesc ar fi aplicabil acelui raport juridic) Exemplu: o societate comercială, în mod normal prin elementele sale definitorii (naţionaliatea asociaţii, sediul etc) părţile prevăd sediul în străinătate în scopul de a frauda legile fiscale româneşti – sediul social - se creează artificial un conflict de legi iar prin aplicarea normei conflictuale lex societatis se face aplicabil acelei societăţi dreptul străin în locul dreptului român. Exemplul 2: un bun mobil de valoare (făcând parte din patrimonial cultural naţional) care nu poate fi vândut in ţară îl trecem în mod fraudulos frontiera şi este vândut într-un stat în care comercializarea lui este posibilă – punctul de legătură este locul situării bunului.

30

într - un stat în care comercializarea lui este posibilă – punctul de legătură este locul
într - un stat în care comercializarea lui este posibilă – punctul de legătură este locul
într - un stat în care comercializarea lui este posibilă – punctul de legătură este locul
într - un stat în care comercializarea lui este posibilă – punctul de legătură este locul

Într-un raport juridic care are deja un element de extraneitate părţile schimbă în mod fraudulos punctul de legătură, făcând aplicabil alt sistem de drept prin intermediul normei conflictuale aplicabile pentru noul punct de legătură.

Secţiunea a II-a – Condiţiile fraudei la lege

1. Să existe un act de voinţă al părţilor în sensul deplasării punctului de legătură privitor la un raport juridic – frauda la lege implică activitatea volitivă, frauduloasă, a părţilor de schimbare efectivă a punctului de legătură privind un raport juridic; frauda la lege poate interveni numai în raporturile juridice la care sunt aplicabile normele conflictuale cu puncte de legătură mobile,

2. Părţile să folosească un mijloc de D.I.P care prin el însuşi este licit,

Exemplu: o persoană fizică care îşi schimbă legal domiciliul sau cetăţenia, o persoană juridică care îşi mută sediulş

3. Scopul urmărit de părţi să fie ilicit – intenţia frauduloasă a părţilor. Frauda la lege este o încălcare indirectă a normei conflictuale a forului şi deci a sistemului de drept normal competent să se aplice în cauză, prin deturnarea acestei norme de la scopul ei fires.

4. Rezultatul realizat de părţi să fie illicit – rezultatul realizat de părţi prin schimbarea punctului de legătură trebuie să fie mai favorabil acestora decât cel care s-ar fi obţinut dacă s-ar fi aplicat sistemul de drept normal competent.

Aşadar avem patru condiţii cumulative, dacă una din condiţii nu este îndeplinită, nu avem fraudă la lege.

Secţiunea a III-a – Sancţiunea fraudei la lege

Trebuei distins între două situaţii:

a) Situaţia în care este fraudat dreptul român în favoarea celui străin, b) Situaţia în care este fraudat dreptul străin normal competent să se aplice conform normei conflictuale în favoarea statului român (stat terţ) Prima situaţie implică 2 efecte :

1. Un efect negativ – înlăturarea de la aplicare a legii străine – inopozabilitatea actului în faţa autorităţii române cu remarca că în cazul inopozabilităţii, actul rămâne în continuare valabil in străinatate; constatarea nulităţii actului respectiv, în acest caz actul nu poate fi aplicat nici în străinătate

2. Un efect pozitiv – aplicarea legii române în golul rămas prin înlăturarea legii străine.

31

în străinătate 2. Un efect pozitiv – aplicarea legii române în golul rămas prin înlăturarea legii

Sectiunea a IV-a – Domeniile în care poate apare frauda la lege

1)

Starea

civila,

persoanei fizice

capacitatea

şi

relaţiile

de

familie

ale

Speta Bertola : Doi soţi de cetăţenie italiană aveau domiciliul

in Bucureşti. Soţii introduc în faţa instanţei din Bucureşti o

acţiune de divorţ. Legea italiană nu permitea divorţul. Instanţa

a respins acţiunea. În acest caz au renunţat la cetăţenia

italiană, devenind apatrizi, situaţie în care cei doi soţi au

reintrodus cererea de divorţ, instanţa de judecată pronuntându-

se asupra divorţului.

Speţa Mihăilescu: Dna Mihăilescu, cetăţean român, având un copil din afara căsătoriei a introdus o acţiune în stabilirea paternităţii în faţa instanţei franceze. Acţiunea era posibilă după legea franceză dar interzisă de legea română în acel moment. Instanţa franceză a respins acţiunea pentru că copilul figura ca cetăţean român. Dna Mihăilescu, în recurs, în faţa instanţei franceze a reuşit să obţină cetăţenia franceză a copilului înainte de pronunţare şi acţiunea a fost admisă. 2) Statutul organic ale persoanei juridice Frauda constă de cele mai multe ori în mutarea sediului social

de pe teritoriul statului forului pe cel al unui stat considerat a

fi paradis fiscal, cu precizarea că persoana juridică respectivă

să funcţioneze pe teritoriul statului forului ca o persoana juridică străină.

§1. Comparaţie între frauda la lege în DIP şi frauda la lege în dreptul intern

Există fraudă la lege în dreptul intern atunci când părţile unui raport juridic fără element de extraneitate aplică o dispoziţie legală prin deturnarea ei de la scopul firesc pentru care a fost edictată de legiuitor, eludând astfel prevederile unei alte legi interne imperative. Asemănări a) în ambele cazuri este vorba de un act de voinţă a părţilor

b) mijlocul este licit

c) scopul este illicit

:

Ambele sunt incalcălcări indirecte ale legii

Deosebiri

a) obiectul fraudei:

- în timp ce în dreptul intern se fraudează o lege internă în favoarea unei alte legi interne, deci rămânem în cadrul aceluiaşi sistem de drept. În DIP se fraudează norma conflictuală a forului şi prin aceasta un sistem de drept în favoarea altuia.

32

de drept. În DIP se fraudează norma conflictuală a forului şi prin aceasta un sistem de

b) mecanismul fraudării. - la frauda la lege în dreptul intern se schimbă conţinutul faptic al raportului juridic care duce în mod fraudulos la aplicarea unei legi, alta decât cea corect aplicabilă, iar în cazul fraudei la lege în DIP se schimbă conţinutul faptic conflictual ceea ce duce la fraudarea sistemului normal competent prin modalităţile arătate.

§2. Comparaţie între frauda la lege şi ordinea publică de DIP

Asemănări – se aplică sistemul necompetent normal să se aplice, astfel ambele constituie excepţii de la aplicarea legii firesc aplicabile în raportul juridic respectiv.

Deosebiri :

 

1. Cauza neaplicării legii normal competentă – la ordinea publică, cauza este de natură obiectivă şi anume legea străină prin conţinutul său încalcă principiile fundamentale de drept ale statului forului. La frauda la lege cauza este de natură subiectivă şi anume legea străină sau legea forului este înlăturată de la aplicare prin activitatea frauduloasă.

2. Sancţiunea aplicabilă – la ordinea publică, sancţiunea constă în înlăturarea efectelor legii străine şi aplicarea în locul acesteia a legii forului; la frauda la lege, sancţiunea rezidă în faptul că se înlătură legea română sau străină pe care părţile au făcut-o aplicabilă prin fraudă şi în locul ei se aplică legea competentă. Pe planul actului juridic fraudulos sancţiunea constă în inopozabilitatea actului în faţa autorităţii române sau nulitatea actului.

3. Rolul instanţei de judecată – în cazul invocării excepţiei de ordine publică de DIP, instanţa trebuie să cunoască conţinutul legii străine normal competente să se aplice, doar aşa poate să-şi dea seama dacă a încălcat sau nu principiile fundamentale ale statului forului; în schimb la fraudarea la lege nu este neapărat acest lucru pentru că ceea ce se sancţionează este activitatea frauduloasă a părţilor.

§3. Comparaţie între frauda la lege în DIP şi simulaţie

Asemănări :

1)

ambele implică un acord de voinţă comun al părţilor

2)

prin acest act de voinţă în ambele cazuri se creează sau se

modifică în mod artificial un conflict de legi

3)

mijloacele folosite sunt prin ele însele licite

4) consecinţa faţă de terţi este în principiu aceeaşi şi anume inopozabilitatea actului fraudulos respectiv a contrainscrisului.

33

Deosebiri :

1) frauda la lege presupune existenţa unui singur act juridic (cel fraudulos) în timp ce simulaţia implică prin definiţie două acte juridice: actul secret dar real (contraînscrisul) şi actul apartent (public) dar mincinos, 2) frauda la lege implică o operaţiune efectivă, materială, de deplasare a punctului de legătură dintr-un sistem de drept în altul, pe când la simulaţie operaţiunea este fictivă, adică este exprimată prin actul aparent dar contrazisă prin contraînscris. Exemplu: Dacă o societate comercială are principalele elemente de fapt (naţionalitatea asociaţilor, organele de conducere etc.) în România, îşi fixează în mod efectiv sediul într-un alt stat, iar prin incidenţa legii “lex societatis” devine aplicabil acelei societăţi dreptul străin deşi activitatea se desfăşoară în România, avem fraudă la lege. Exemplu 2: Dacă o societate declară prin statutul său că are sediul in străinătate dar centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii sale statutare este în România, înseamnă că sediul său din străinătate este numai fictiv, sediul real fiind în România. În acest caz situaţia juridică îmbracă forma simulaţiei. 3) frauda la lege presupune existenta a unui scop illicit si a unui rezultat illicit; la simulatie scopul poate fi licit 4) cele două instituţii juridice implică uneori consecinţe diferite faţă de părţi Astfel în caz de fraudă la lege dacă se pronunţă nulitatea actului juridic fraudulos acesta nu produce efecte între părţi; iar la simulaţie contraînscrisul este valabil între părţi şi faţă de succesorii lor.

Întrebări de autoverificare:

faţă de succesorii lor. Întrebări de autoverifica re: 1. Ce înţelegeţi prin frauda la lege şi

1.

Ce înţelegeţi prin frauda la lege şi în ce modalităţi se poate realiza?

2.

Care sunt condiţiile fraudei la lege ?

3.

Ce sancţiuni intervin în cazul fraudei la lege?.

4.

Comparaţie între frauda la lege în DIP şi frauda la lege în dreptul intern

5.

Comparaţie între frauda la lege şi ordinea publică de DIP

6.

Comparaţie între frauda la lege în DIP şi simulaţie

între frauda la lege şi ordinea publică de DIP 6. Comparaţie î ntre frauda la lege

34

Bibliografie:

I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

I. Macovei, Drept internaţional privat în reglementarea noului Cod civil şi de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.

D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010.

B.M.C.

Predescu,

Drept

internaţional

privat.

Partea

generală,

Ed.

Wolters

Kluwer,

Bucureşti, 2011.

N. Enache, G. Gheorghiu, Drept internaţional privat – caiet de seminar, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009.

C.

Dariescu, Fundamentele dreptului internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

35

Unitatea de învăţare V

Conflictul de legi în timp şi spaţiu sau respectarea drepturilor câştigate în străinătate

Obiective:

1. Înţelegerea noţiunii de conflict de legi în timp, conflict de legi în spaţiu, conflict de legi în timp şi spaţiu

2. Înţelegerea formelor conflictului de legi în timp şi spaţiu

3. Condiţiile recunoaşterii în România a unui drept dobândit în străinătate

4. Întelegerea noţiunii de conflict mobil de legi

Termeni cheie:

Conflict de legi în timp, conflict de legi în timp şi spaţiu, conflict mobil, asemănări, juridic, procedură, drept material,

raport

Sectiunea I - Noţiune

Există conflict de legi în timp şi spaţiu atunci când efectele unui raport juridic, născut, modificat sau stins, sub incidenţa sistemului de drept al unui stat se cer a fi recunoscute într-un alt stat. Privitor la dreptul român, conflictul de legi în timp şi spaţiu presupune problema respectării în România a drepturilor dobândite (câştigate) într-o ţară străină. În spaţiu – deoarece cele două sisteme de drept în prezenţă, respectiv cel străin sub incidenţa căruia s-a născut dreptul şi cel român, în cadrul căruia dreptul se cere a fi recunoscut coexista din punct de vedere spaţial. În timp – deoarece între momentul naşterii raportului juridic (deci dreptului) sub incidenţa legii străine şi momentul când efectele acestuia se cer a fi recunoscute în România, există un interval de timp. N.C.Civ. art 2567 – drepturile câştigate în ţara străină sunt respectate în România cu excepţia cazului în care sunt contrare ordinii publice de DIP.’

Sectiunea a II-a – Comparaţie cu conflictul de legi în spaţiu

Conflictul de legi în spaţiu este cel care apare în momentul naşterii, modificării sau stingerii unui raport juridic, atunci când datorită elementului de extraneitate pe care respectivul raport îl conţine, asupra lui sunt susceptibile de aplicare în timp (acelaşi timp) două sau mai multe sisteme de drept aparţinând unor state diferite.

de aplicare în timp (acelaşi timp) două sau mai multe sisteme de drept aparţinând unor state

36

Cele două instituţii se aseamănă prin faptul că amândouă sunt ‘’în spaţiu’’ în sensul că cele două sisteme de drept în prezenţă coexistă spaţial. Cele două sisteme se deosebesc – pe când la conflictul de legi în spaţiu cele două sisteme de drept sunt deopotrivă posibile de aplicare, simultan, asupra raportului juridic, la conflictul de legi în timp şi spaţiu, ele se aplica succesiv în sensul că dreptul născut într-un stat este recunoscut în alt stat. EX: un cetăţean român şi unul francez s-au căsătorit în Franţa iar soţia revine în România şi solicită o pensie de întreţinere de la soţ; ne aflăm în faţa unui conflict în timp şi spaţiu. EX 2: dacă un cetăţean român şi unul francez se căsătoresc în România şi se pune problema, ce lege se aplica casatoriei, aceasta ţine de conflict de legi ţn spaţiu.

Secţiunea a III-a Formele conflictului de legi în timp şi spaţiu

Există două situaţii:

1) Raportul juridic – dreptul se naşte, modifică, stinge în

dreptul intern al unui stat străin şi apoi se invocă în România – în acest caz la momentul naşterii lui în străinătate, dreptul nu avea nicio legătură cu ţara forului (cu dreptul român).

Ex: doi cetăţeni străini se căsătoresc în Grecia iar apoi vin în România şi cer sa li se recunoască efectele acestei căsătorii.

2) Raportul juridic – dreptul se naşte, modifică, stinge în

DIP (cadru internaţional) iar ulterior se invocă în România. În acest caz, cu privire la respectivul raport juridic, există succesiv un conflict de legi în spaţiu şi un conflict de legi în timp şi spaţiu.Aceasta forma are două subforme :

a) în momentul naşterii sale raportul juridic de DIP nu avea

nicio legătură cu ţara forului (România). EX: un cetăţean grec şi unul francez se căsătoresc în Grecia şi vin în România unde

solicită recunoaşterea efectelor acestei căsătorii.

b) chiar în momentul naşterii sale, raportul juridic respectiv

avea legătură cu ţara forului prin aceea că cel puţin unul din elementele sale de extraneitate priveau dreptul român. EX: se pronunţă o hotărâre de divorţ în străinătate între un cetăţean străin şi un cetăţean român, iar ulterior se solicită recunoaşterea efectelor senţintei de divorţ în România.

Secţiunea a IV-a – Condiţiile recunoaşterii în România a unui drept dobândit în străinătate

Dreptul trebuie să fie corect născut, modificat sau stins sub incidenţa legii străine care este aplicabilă.

1) Pe planul dreptului material, dreptul subiectiv născut în

străinătate va fi recunoscut în România dacă s-a născut valabil după legea străină competentă să i se aplice conform normei conflictuale a sistemului de drept strain.

37

valabil după legea străină competentă să i se aplice conform normei conflictuale a sistemului de drept

Art 168 alin 2 din L.105/1992- ‘’recunoaşterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanţa care a pronunţat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea determinată de DIP român.’’

2) Pe plan procedural o hotărâre va fi recunoscută în

România dacă este valabilă potrivit legii statului unde a fost pronunţată. Art 167 alin 1 lit a si b – ‘’hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată’’ şi ‘’instanţa care a pronunţat-o a avut potrivit legii străine competenţa să judece procesul’’

Art 174 lit a - ‘’ hotărârea este executorie potrivit legii instanţei care a pronunţat-o’’.

implică două consecinţe

juridice care au caracter de reguli aplicabile efectelor unui drept dobândit potrivit legii străine :

a) un drept valabil dobândit potrivit legii străine care este

aplicabilă produce în principiu toate efectele admise de legea

străină respectivă. Ex: o căsătorie religioasa între doi cetăţeni străini valabil încheiată într-o ţară în care acesteia i se recunosc efectele juridice va produce în România toate efectele juridice pe care legea straină i le recunoaşte.

b) un drept dobândit în străinătate nu produce în România

mai multe efecte decât în ţara străină în conformitate cu a

Consecinţă a primei condiţii -

cărei lege a fost creat.

Consecinţa celei de-a doua condiţii – condiţia se aplică indiferent de forma conflictului de legi în timp şi spaţiu, adica atunci când el s-a născut în cadru internaţional cât şi când dreptul s-a născut într-un drept intern al unui stat iar apoi este invocat în România. EX: o hotărâre judecătorească străină prin care se face o discriminare între soţi pe criterii de rasă, naţionalitate, nu poate fi recunoscută în România indiferent dacă priveşte sau nu un cetăţean român.

Secţiunea a V-a Conflictul mobil de legi

Există conflict mobil de legi atunci când un raport juridic este supus succesiv la două sisteme de drept diferite ca urmare a deplasării punctului de legătură al normei conflictuale aplicabile. EX: doi soţi cu cetăţenie franceză îşi schimbă cetăţenia devenind cetăţeni români. Problema care se pune este, pentru efectele căsătoriei se va aplica legea străină sau legea română?

38

români. Problema care se pune este, pentru efectele căsătoriei se va aplica legea străină sau legea

Domeniile în care poate interveni conflictul mobil de legi :

- cetăţenia

- domiciliul

- sediul persoanei juridice

- locul situării bunului mobil

§1. Principalele prevederi ale dreptului român privind soluţionarea conflictului mobil de legi

Soluţia conflictului mobil de legi diferă de la caz la caz, norma conflictuală română putând face aplicabilă raportului juridic fie legea anterioara fie legea nouă , putând fi indicat astfel până când se intind efectele legii vechi şi de când încep să se aplice cele noi. N.C.Civ art. 2633 – moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut la data morţii reşedinţa obişnuită

Art. 2634 – o persoană poate alege o lege aplicabilă moştenirii în ansamblul ei, legea statului a cărui cetaţenie o are (işi poate modifica cetăţenia) Art. 2591 relaţiile de familie- convenţia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial, Art. 2605 legea aplicabilă filiaţiei copilului din afara căsătoriei iar potrivit alin. 1 din acest articol – filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a copilului de la data naşterii Art. 2635 – întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile, fie de la data când a fost întocmit modificat sau revocat fie la data decesului testatorului. Art. 2575 – schimbarea legii naţionale a persoanei nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii aplicabile la momentul dobândirii Art. 2605 – filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a copilului de la data naşterii.

39

filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a copilului de la data naşterii.

Întrebări de autoverificare:

1.

Ce înţelegeţi prin conflictul de legi în timp, dar în spaţiu?

2.

Comparaţi conflictul de legi în timp şi spaţiu cu conflictul de legi în spaţiu.

3.

Care sunt formele conflictului de legi în timp şi spaţiu?

4.

În ce condiţii poate fi recunoscut in România un drept dobândit în străinătate?

recunoscut in România un drept dobândit în străinătate? Bibliografie: I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de

Bibliografie:

I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

I. Macovei, Drept internaţional privat în reglementarea noului Cod civil şi de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.

D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010.

B.M.C.

Predescu,

Drept

internaţional

privat.

Partea

generală,

Ed.

Wolters

Kluwer,

Bucureşti, 2011.

N. Enache, G. Gheorghiu, Drept internaţional privat – caiet de seminar, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009.

C.

Dariescu, Fundamentele dreptului internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

40