Sunteți pe pagina 1din 89

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”


FACULTATEA DE DREPT CLUJ-NAPOCA
Str.Burebista Nr.2 Cluj-Napoca, Jud. Cluj
tel: 0264-432211; fax: 0264-432655
Nr. de înregistrare din Registrul de evidenţă a prelucrărilor de date cu caracter personal 1919
Acreditată conform Legii nr. 238/2002 şi a H.G.R nr. 944/2002

Programul de studii: ÎFR


Titlul disciplinei: Dreptul securităţii sociale
Grad didactic: Lect. univ. dr.
Nume şi prenume titular disciplină: Roş Nicolae

Anul universitar 2018-2019

Informaţiile existente în acest curs cuprinde doar noţiuni elementare, acestea nefiind

suficiente pentru promovarea examenului.


CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………5
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1
INTRODUCERE ÎN DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE……………………………………8
1.1. Introducere……………………………………………………………………………………..8
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare………………………………………………8
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare…………………......................................................................8
1.3.1. Definiţia şi obiectul de reglementare al dreptului securităţii sociale………………...........9
1.3.2. Raporturile juridice de asigurare socială şi asistenţă socială………………………………9
1.3.3. Principiile şi izvoarele dreptului securităţii sociale………………………………………..10
1.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare……………………………………………...10
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2
SISTEMUL UNITAR DE PENSII PUBLICE…………………………………………………...12
2.1. Introducere…………………………………………………………………………………….12
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare……………………………………………...12
2.3. Conţinutul unităţii de învăţare…………..................................................................................12
2.3.1. Principiile sistemului public de pensii prevăzut de Legea 263/2012 ………………………12
2.3.2. Participanţii la sistemul de asigurări sociale………………………………………………..13
2.3.3. Categoriile de pensii……………………………………………………………………….13
2.3.4. Indemnizaţia socială pentru pensionari (pensia socială minimă garantată)………………..14
2.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare……………………………………………...15
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3
ŞOMAJUL CA FORMĂ DE PROTECŢIE SOCIALĂ………………………………………...
17
3.1. Introducere…………………………………………………………………………………… 17
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare…………………………………………….17
3.3. Conţinutul unităţii de învăţare………………………………………………………………18
3.3.1. Noţiunea de protecţie socială a şomerilor și noțiunea de șomer………………………….. 18
3.3.2. Clasificarea formelor de şomaj…………………………………………………………… 19
3.3.3. Concepte utilizate de Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă……………………………………………………………………………20
3.3.4. Noi măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă ………………………………………21
3.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare……………………………………………..22
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4
ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE…………………………………………………...24
4.1. Introducere……………………………………………………………………………………24
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare……………………………………………24
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare………………………………………………………………24
4.3.1. Principiile asigurărilor sociale de sănătate…………………………………………………24
4.3.2. Asigurarea socială obligatorie în sistemul de asigurări sociale de sănătate ………………25
4.3.3. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor ……………………………………………………… 26
4.3.4. Servicii medicale suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate……27
4.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare……………………………………………...27
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5
ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE………...29
5.1. Introducere……………………………………………………………………………………29
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare…………………………………………….29

2
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare………………………………………………………………29
5.3.1. Domeniul de aplicaţie……………………………………………………………………29
5.3.2. Prestaţiile si serviciile de asigurare…………………………………………………… 30
5.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare……………………………………………30
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6
SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ………………………………………32
6.1. Introducere………………………………………………………………………………… 32
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare……………………………………… 32
6.3. Conţinutul unităţii de învăţare………………………………………………………… 32
6.3.1. Principii generale……………………………………………………………………… 33
6.3.2. Categorii de beneficii de asistenţă socială …………………………………………… 34
6.3.3. Organizarea şi administrarea serviciilor sociale……………………………………… 35
6.3.4. Măsuri integrate de asistenţă socială……………………………………………………36
6.3.5. Finanţarea asistenţei sociale…………………………………………………………… 37
6.3.6. Jurisdicţia asistenţei sociale…………………………………………………………… 37
6.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare………………………………………… 37
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7
PRESTAŢIILE FAMILIALE……………………………………………………………… 39
7.1. Introducere……………………………………………………………………………… 39
7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare……………………………………… 39
7.3. Conţinutul unităţii de învăţare………………………………………………………… 39
7.3.1. Reglementare legală………………………………………………………………… 39
7.3.2. Alocaţia de stat pentru copii………………………………………………………… .40
7.3.3. Alocaţia pentru susţinerea familiei…………………………………………………… 41
7.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare…………………………………………42
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8
PROTECŢIA SPECIALĂ A COPILULUI………………………………………………… 44
8.1. Introducere……………………………………………………………………………… 44
8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare……………………………………… 44
8.3. Conţinutul unităţii de învăţare………………………………………………………… 44
8.3.1. Beneficiarii dreptului la protecţie şi asistenţă şi persoanele responsabile pentru exercitarea
acestui drept……………………………………………………………………………………45
8.3.2. Principiile respectării şi garantării drepturilor copilului………………………………45
8.3.3. Interesul superior al copilului………………………………………………………… 46
8.3.4. Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi.47
8.3.5. Măsurile de protecţie specială a copilului…………………………………………… 47
8.3.6. Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială……………………………… 47
8.3.7. Alte măsuri de protecţie specială acordate copiilor aflaţi în dificultate……………… 48
8.3.8. Finanţarea sistemului de protecţie a copilului………………………………………… 48
8.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare…………………………………………..50
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9
VENITUL MINIM GARANTAT………………………………………………………………52
9.1. Introducere……………………………………………………………………………… 52
9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare………………………………………… 52
9.3. Conţinutul unităţii de învăţare……………………………………………………………52
9.3.1. Beneficiarii…………………………………………………………………………… 53
9.3.2. Condiţii de acordare…………………………………………………………………… 53
9.3.3. Obligaţiile titularului ………………………………………………………………… 54
9.3.4.Suspendarea plăţii şi încetarea dreptului la ajutor social……………………………… 54
9.3.5. Cantinele de ajutor social……………………………………………………………… 55
9.3.6. Alte categorii de drepturi prevăzute de Legea nr. 416/2001……………………………56
9.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare……………………………………………56

3
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10
PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA DREPTURILOR PERSOANELOR CU HANDICAP…..58
10.1. Introducere………………………………………………………………………………….. 58
10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare…………………………………………... 58
10.3. Conţinutul unităţii de învăţare…………………………………………………………….. 59
10.3.1. Principiile fundamentale ………………………………………………………………… 59
10.3.2. Drepturi de care beneficiază persoanele cu handicap……………………………………..60
10.3.3. Facilităţi…………………………………………………………………………………...60
10.3.4. Obligaţiile persoanelor cu handicap, ale familiei sau reprezentanţilor legali…………….60
10.3.5. Asistentul personal………………………………………………………………………..61
10.3.6. Noutăţi legislative în materia protecţiei şi promovării drepturilor
persoanelor cu handicap……………………………………………………………………62
10.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare…………………………………………….62
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 11
ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE…………………………………..64
11.1. Introducere………………………………………………………………………………….64
11.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare…………………………………………..64
11.3. Conţinutul unităţii de învăţare…………………………………………………………….64
11.3.1. Noţiunea de persoană vârstnică……………………………………………………………65
11.3.2. Reglementarea măsurilor de asistenţă socială a persoanelor vârstnice…………………65
11.3.3. Servicii şi prestaţii sociale……………………………………………………………….66
11.3.3.1. Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesită asistenţă socială……………. 66
11.3.3.2. Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice………………………………………67
11.3.3.3. Organizarea şi funcţionarea căminelor pentru persoanele vârstnice…………………. 69
11.3.4. Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice……………………………… 69
11.3.4.1. Finanţarea din fornduri bugetare……………………………………………………… 69
11.3.4.2. Contribuţia persoanelor vârstnice sau a susţinătorilor legali ai acestora…………….. 70
11.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare……………………………………………70
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 12
DREPTURI CU CARACTER ISTORIC ACORDATE UNOR CATEGORII SPECIALE DE
PERSOANE CU MERITE DEOSEBITE………………………………………………………..72
12.1. Introducere…………………………………………………………………………………..72
12.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare………………………………………….. 72
12.3. Conţinutul unităţii de învăţare……………………………………………………………. 73
12.3.1. Drepturile veteranilor, invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război ……………………. 73
12.3.2. Recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în
cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Munciiîn perioada 1950-1961…………………………… 77
12.3.3. Drepturile foştilor deţinuţi politici ……………………………………………………… 78
12.3.4. Drepturile magistraţilor înlăturaţi din justiţie pe motive politice
în perioada 1945-1989…………………………………………………………………………….80
12.3.5. Drepturile eroilor-martiri şi luptătorilor care au contribuit la victoria Revoluţiei române
din decembrie 1989, precum şi persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma
revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 …………………………..80
12.3.5.1. Drepturi acordate persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma
revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987……………………………..80
12.3.5.2. Drepturile eroilor-martiri şi luptătorilor care au contribuit la victoria Revoluţiei române
din decembrie 1989…………………………………………………………………………………82
12.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare…………………………………………….85
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………..87

4
INTRODUCERE

Omul, ca fiinţă socială, nu poate şi nu trebuie să fie studiat ca ceva ce există singuratic,
izolat. Despărţirea omului de societatea în care vieţuieşte este potrivnică ştiinţei şi în final este
inumană, deoarece omul este în acelaşi timp atât beneficiarul cât şi victima progresului societăţii.
Omul poate deveni o victimă a progresului atunci când rămâne şomer, deci fără mijloace de
subzistenţă sau atunci când, din motive de sănătate sau de vârstă, nu mai poate munci. În aceste
situaţii societatea are obligaţia morală de a proteja pe cei afectaţi, deoarece omenia este „însuşirea
cea mai de preţ a vieţii”. Guvernanţilor le revin responsabilităţi multiple de protecţie a populaţiei, în
general, şi a diferitelor categorii defavorizate, în special.

Obiectivele cursului

- Prezentarea noţiunilor esenţiale care operează în dreptul securităţii sociale;


- Prezentarea, analiza şi, respectiv, însuşirea doctrinei şi practicii judiciare în domeniu (în
special aspectele privind politicile sociale, asigurările sociale în sistemul public şi privat, asistenţa
socială şi jurisdicţia asigurărilor sociale).

Competenţe conferite

Ca participant la acest curs, studentul va dobândi următoarele competente generale si


specifice:
1. Cunoaştere şi înţelegere (studentul să cunoască şi să utilizeze adecvat noţiunile
specifice disciplinei)
- să definească conceptele de securitate socială;
- să distingă ramura dreptului securităţii sociale de alte ramuri de drept;
- să explice esenţa principiilor dreptului securităţii sociale;
- să clasifice beneficiile de asistenţă socială;
- să explice principalele instituţii ale dreptului securităţii sociale.
2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea conţinuturilor teoretice şi practice
ale disciplinei)
- explicarea şi interpretarea procedurilor de acordare a beneficiilor;
- evidenţierea deosebirilor între asistenţa socială şi asigurările sociale.
3. Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice
specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)
- aprecierea critică a dispoziţiilor legale în materie;
- asimilarea practicii judiciare specifice.
4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul
ştiinţific / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea
în relaţii de parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la
propria dezvoltare profesională )
- însuşirea regulilor de deontologie profesională;
- formarea profesională continuă în însuşirea unor noi calităţi deduse capacităţii de adaptare
la noi situaţii;
- capacitatea de a se adapta procesului de integrare europeană în armonizarea legislaţiei
securităţii sociale.

Resurse şi mijloace de lucru

5
Studenţii acestui curs au la dispoziţie conţinutul acestuia sub forma unor sinteze pentru
întregirea cunoştinţelor teoretice şi practice ale disciplinei studiate.

Structura cursului

Cursul este compus din 12 unităţi de învăţare:

Unitatea de învăţare 1 Introducere în dreptul securităţii sociale (2 ore)


Unitatea de învăţare 2 Sistemul unitar de pensii publice (2 ore)
Unitatea de învăţare 3 Şomajul ca formă de protecţie socială (2 ore)
Unitatea de învăţare 4 Asigurările sociale de sănătate (2 ore)
Unitatea de învăţare 5 Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale (2 ore)
Unitatea de învăţare 6 Sistemul naţional de asistenţă socială (2 ore)
Unitatea de învăţare 7 Prestaţiile familiale (2 ore)
Unitatea de învăţare 8 Protecţia specială a copilului (2 ore)
Unitatea de învăţare 9 Venitul minim garantat (2 ore)
Unitatea de învăţare 10 Protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (2 ore)
Unitatea de învăţare 11 Asistenţa socială a persoanelor vârstnice (2 ore)
Unitatea de învăţare 12 Drepturi cu caracter istoric acordate unor categorii speciale de persoane
cu merite deosebite (2 ore)

Teme de control (TC)

Organizarea celor două teste/semestru se va realiza conform calendarului disciplinei şi vor


avea în conţinut subiecte precum:
1. Elaborarea unui act (cuprinzând anexele aferente) referitor la procedura de acordare a
unui drept de asigurare socială respectiv, asistenţă socială (1 oră);
2. Evaluarea cunoştinţelor prin teste tip grilă şi/sau tip redacţional (1 oră).

Bibliografie obligatorie:
1.ŢICLEA ALEXANDRU, GEORGESCU LAURA, Dreptul securităţii sociale, Ediţia a IV-
a, revizuită şi adăugită, Universul Juridic, Bucureşti, 2014
2.BUT-CĂPUŞAN AVRAM, Dreptul securităţii sociale. Note de curs, Universitatea
„Bogdan-Vodă” din Cluj-Napoca, Facultatea de Drept Cluj-Napoca, 2014
3.ONICA-CHIPEA LAVINIA, Dreptul securităţii sociale: curs universitar, București,
ProUniversitaria, 2014
4.ROŞ NICOLAE, Protecţia socială necontributivă înfăptuită de administraţia publică în
România, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2013
5.ANECHITOAE CONSTANTIN, Dreptul muncii şi securităţii sociale. Curs universitar,
Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2013
6.MOARCĂŞ COSTEA CLAUDIA-ANA, Dreptul securităţii sociale, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2013
7.DIMA LUNINIŢA, Dreptul securităţii sociale: sinteze şi grile, Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2012

6
Bibliografie suplimentară:
1.TICHINDELEAN MĂRIOARA, Legislaţia asistenţei sociale, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2017
2.PĂTRAŞCU DENISA-OANA, Drept social. Curs universitar, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2014
3.MESEŞAN ADRIANA GEORGETA, Dreptul muncii şi securităţii sociale, sinteze,
ed.a.II-a revizuită şi adăugită, Editura Albastră, Cluj - Napoca, 2012
4.ENE ŞTEFAN, ENACHE SORIN, Pensii, prestaţii sociale şi asigurări: teorie şi practică,
Editura Monitorul Oficial R.A., Bucureşti, 2012
5.ŢICLEA ALEXANDRU, TUFAN CONSTANTIN, Dreptul securităţii sociale-curs
universitar, Editura Global Lex, Bucureşti, 2003
6.STOENESCU CONSTANTIN, TEODORESCU LIVIU, MIHĂESCU OVIDIU, Sistemul
de protecţie specială a persoanelor cu handicap din România, Editura All Beck, Bucureşti, 2003
7. MANIAC EUGEN, Şomajul, Editura Călăuza, Deva, 1998

Metoda de evaluare:
Examenul final se va susţine oral, ţinându-se seama de rezultatele obţinute la teste sau alte
activităţi aplicative desfăşurate în cursul semestrului.

7
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1
INTRODUCERE ÎN DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE

1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1. Definiţia şi obiectul de reglementare al dreptului securităţii sociale
1.3.2. Raporturile juridice de asigurare socială şi asistenţă socială
1.3.3. Principiile şi izvoarele dreptului securităţii sociale
1.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

1.1. Introducere

Cuvântul securitate îşi are originea în latinescul securitas (în franceză – sécurité, în egleză
security); el înseamnă protecţie, apărare, stare de siguranţă, faptul de a fi pus la adăpost de orice
pericol.
Sintagma securitate socială este definită ca „totalitatea reglementărilor juridice pentru
asigurarea stării de siguranţă socială la nivelul de persoană, grup social sau populaţie totală, precum
şi pentru protejarea persoanelor defavorizate sau marginalizate.
Existenţa acestei instituţii reprezintă o garanţie pentru fiecare persoană ca în orice
împrejurare să dispună de mijloacele necesare pentru asigurarea propriei subzistenţe, precum şi pe
cea a familiei sale în condiţii decente.
Scopul ei constă în contracararea unor evenimene diverse, calificate în genere riscuri sociale.

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare


Obiectivele unităţii de învăţare:

- cunoaşterea elementelor raporturilor de asigurări sociale ca relaţii sociale în cadrul cărora


se realizează asigurarea materială de bătrâneţe, boală sau accident;
- însuşirea conţinutului raporturilor de asistenţă socială şi a subiectelor lor respectiv,
persoane fizice aflate în nevoie, pe de o parte, şi statul prin organismele sale specializate, pe de altă
parte;
- definirea dreptului securităţii sociale şi corelaţia acestuia cu dreptul muncii şi alte ramuri de
drept ale sistemului.

Competenţele unităţii de învăţare:

-studenţii vor putea defini conceptul de securitate socială;


-studenţii vor putea identifica principalele prestaţii sociale pe categorii de beneficiari:
pensionari, şomeri, persoane cu handicap, bătrâni, famii cu copii, etc.;
- studenţii vor putea face distincţie între formele protecţiei sociale necontributive şi cele
contributive.

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare


1.3.1. Definiţia şi obiectul de reglementare al dreptului securităţii sociale
1.3.2. Raporturile juridice de asigurare socială şi asistenţă socială
1.3.3. Principiile şi izvoarele dreptului securităţii sociale

1.3.1. Definiţia şi obiectul de reglementare al dreptului securităţii sociale

8
Literatura juridică cuprinde mai multe definiţii ale sintagmei dreptul securităţii sociale,
astfel, într-o opinie, dreptul securităţii sociale este definit ca fiind ansamblul de prestaţii în bani şi în
natură acordat în vederea protejării veniturilor în cazul apariţiei riscurilor sociale; un sistem de
protecţie împotriva pierderii veniturilor sau un sistem de norme ce asigură solidaritatea cu
persoanele care se confruntă cu pierderea veniturilor din muncă sau costuri cu prevenirea riscurilor
sociale.
Într-o altă viziune, dreptul securităţii sociale este acea ramură autonomă a sistemului
dreptului alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează atât relaţiile de asigurări
sociale cât şi pe cele de asistenţă socială.
Obiectul de reglementare al dreptului securităţii sociale este format din ansamblul
raporturilor juridice de asigurare socială şi asistenţă socială.

1.3.2. Raporturile juridice de asigurare socială şi asistenţă socială

Asigurările sociale, constituie un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materială


de bătrâneţe, boală sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de muncă sau
a altor categorii de persoane prevăzute de lege precum şi a urmaşilor acestora.Din conţinutul acestei
instituţii fac parte şi dispoziţiile legale privind structura, funcţionarea şi atribuţiile organelor
înfiinţate în scopul înfăptuirii dreptului la asigurare materială precum şi cele referitoare la
constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare.
Totodată, în noţiunea de asigurări sociale se cuprind şi normel juridice privind recuperarea
socială şi profesională a persoanelor care, fiind încadrate în muncă, nu mai pot lucra în meseria sau
profesia lor, ca urmare a unor accidente, boli profesionale sau altor boli care produc invaliditate.
Precizăm că asigurările sociale cuprind şi reglementările privind măsurile pe care unităţile
sunt obligate să le ia pentru calificarea şi încadrarea în muncă a persoanelor handicapate, precum şi
pe cele ce se referă la plata ajutorului de şomaj, alte forme de protecţie socială, precum şi de sprijin
în vederea reintegrării lor profesionale, prin calificare, recalificare şi perfecţionare.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale, asistenţa socială,
componenta sistemului de protecţie socială reprezintă „ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni prin
care statul, reprezentat de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi societatea
civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale
situaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor
ori comunităţilor”.
Legea-cadru în domeniu prevede că sistemul naţional de asistenţă socială intervine subsidiar
sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale şi se compune din sistemul de beneficii
de asistenţă socială şi sistemul de servicii sociale.
Obiectul raportului de asigurare socială constă, în principal, din furnizarea unor prestaţii ce
reprezintă venitul de înlocuire a câştigului profesional (salariul, alte forme de venituri profesionale).
Astfel, în categoria acestor raporturi se includ cele privind: pensiile şi alte drepturi de asigurări
sociale; asigurările pentru şomaj; asigurările pentru accidente de muncă şi boli profesionale
respectiv asigurările pentru sănătate.
Spre deosebire de sistemele de asigurări sociale care se fundamentează pe principiul
contributivităţii, în măsură a asigura constituirea fondurilor necesare plăţii beneficiilor, asistenţa
socială este finanţată pe principiul solidarităţii naţionale. Astfel, sursa sa principală de finanţare este
bugetul de stat iar din sumele alocate se plătesc beneficiile sociale (de exemplu: alocaţia de stat
pentru copii, ajutoarele sociale, ajutoarele de urgenţă, etc.) şi se susţin serviciile sociale acordate în
natură (masa la cantinele de ajutor social, întreţinerea în şcoli speciale, creşe, maternităţi, cămine de
bătrâni, cămine spital, etc.).
Obiectul raportului de asistenţă socială constă în acordarea unor prestaţii suplimentare, prin
excelenţă noncontributive (spre deosebire de beneficiile de asigurări sociale) al căror scop este acela
de a asigura un venit minim garantat necesar susţinerii unui trai decent. Prestaţiile de asistenţă
socială au un cuantum forfetar şi nu sunt în mod obligatoriu succesive, ca cele de asigurări sociale.
9
Dispoziţiile menţionate stabilesc expres raportul dintre cele două sisteme de securitate
socială. Astfel, intervenţia principală se realizează prin intermediul sistemului de asigurări sociale
pentru repararea consecinţelor diverselor riscuri sociale şi doar subsidiar, respectiv în cazul în care
nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru obţinerea beneficiilor din sfera menţionată sau, după caz,
complementară, respectiv accesul la aceste beneficii nu este în măsură a soluţiona problema socială
în cauză, intervine sistemul de asistenţă socială.
Pe cale de consecinţă, statul are obligaţia juridică de a acorda cetăţenilor aflaţi în situaţii
speciale protecţie socială, aceste categorii de persoane având posibilitatea acţionării instituţiilor
statului în instanţă pentru neacordarea drepturilor ce li se cuvin, în timp ce obligaţia statului de a
înfiinţa unităţi de asistenţă medicală (cum ar fi de exemplu spitale) nu incumbă pentru stat o
obligaţie juridică pentru a cărei neîndeplinire să fie tras la răspundere, ci doar va răspunde eventual
din punct de vedere politic pentru neluarea măsurilor necesare în sprijinul categoriilor defavorizate
ale populaţiei.

1.3.3. Principiile şi izvoarele dreptului securităţii sociale

În opiniile exprimate în literaura de specialitate se menţionează că principiile dreptului sunt,


în acelaşi timp, principii de organizare şi de funcţionare ale statului, fără de care acesta nu ar putea
exista. Forţa dreptului este legată de forţa puterii publice, care este, prin excelenţă statală, ori
dreptul securităţii sociale apaţine dreptului public.
Cele mai importante principii ale dreptului securităţii sociale sunt considerate în doctrină
următoarele:
- principiul egalităţii;
- principiul universalităţii;
- principiul asigurării obligatorii;
- principiul finanţării de la bugetul de stat a prestaţiilor non contributive;
- principiul indexării şi compensării cuantumului prestaţiilor.
Actele normative care reglementează relaţiile de securitate socială constituie izvoarele
dreptului securităţii sociale. Astfel, în ordinea importanţei, acestea sunt:
- Constituţia României;
- Ordonanţele Guvernului;
- Hotărârile Guvernului;
- Ordinele şi Instrucţiunile miniştrilor;
- Normele metodologice sau tehnice;
- Normele europene, convenţiile, tratatele încheiate, ratificate sau adoptate de România.

1.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

Sinteza unităţii de învăţare

Dreptul securităţii sociale s-a desprins ca ramură distinctă de drept prin evoluţia sa de la o
formă de protejare a salariaţilor împotriva unor riscuri sociale determinate, la o formă de protejare
împotriva unor categorii din ce în ce mai largi de riscuri şi de garantare a unui nivel economic
minim pentru toţi membrii societăţii.
Această nouă ramură, deşi desprinsă din dreptul muncii, aparţine dreptului publice şi nu
dreptului privat.

Concepte şi termeni de reţinut:


- securitate socială;
- asigurare socială;
- asistenţă socială;

10
- protecţie socială necontributivă;
- principiile dreptului securităţii sociale;
- izvoarele dreptului securităţii sociale.

Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:


1.Dreptul securităţii sociale aparţine dreptului public sau dreptului privat?
2.Ce este securitatea socială?
3.Ce riscuri sociale cunoaşteţi?
4.Care sunt asemănările şi deosebirile între asigurarea socială şi asistenţa socială?
5.Ce reprezintă protecţia socială necontributivă?
6. Care sunt principiile dreptului securităţii sociale?
7. Care sunt izvoarele dreptului securităţii sociale;?

Bibliografie recomandată studentului:


1.Ţiclea Alexandru, Georgescu Laura, Dreptul securităţii sociale. Curs universitar, ediţia a
4-a, revizuită şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013
2.Anechitoae Constantin, Dreptul muncii şi securităţii sociale. Curs universitar, Editura Pro
Universitaria, Bucureşti, 2013
3.Moarcăş Costea Claudia-Ana, Dreptul securităţii sociale, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2013
4.Ţiclea Alexandru, Dreptul securităţii sociale. Curs universitar, ediţia a III-a, revăzută şi
adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011
5.Dima Luminiţa, Dreptul securităţii sociale: sinteze şi grile, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2012
6.Onica-Chipea Lavinia, Dreptul securităţii sociale: curs universitar, București,
ProUniversitaria, 2014
7.Roş Nicolae, Protecţia socială necontributivă înfăptuită de administraţia publică în
România, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2013
8. Vida Ioan, Ioana Cristina Vida, Teoria generală a dreptului, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2016
9.Urechiatu-Burian Graţian, Principiile fundamentale care guvernează administraţia
publică locală, Revista Drepturile Omului, anul XXV, nr. 4/2014, editată de Institutul Român
pentru Drepturile Omului (I.R.D.O.), Bucureşti, 2015
10. Roş Nicolae, Constitutionalization of the right to social security. The social character of
the Romanian State, în Fiat Justitia Review of Juridical Studies No. 2/2011, „Dimitrie Cantemir”
Christian University – Bucharest, Faculty of Law, Cluj-Napoca, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, ISSN 1224-4015
11. Roş Nicolae, Forme de protecţie socială necontributivă, în Fiat Iustitia Review of
JuridicalStudies no. 1/2009, „Dimitrie Cantemir” Christian University – Bucharest, Faculty of Law,
Cluj-Napoca, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, ISSN 1224-4015
12.Roş Nicolae, Definiţie şi scurtă istorie a protecţiei sociale. Simpozionul Internaţional
Simpozion Internaţional - Specializare, Integrare şi Dezvoltare, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj
Napoca, Facultatea de Ştiinţe Economice, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 2003,
ISBN 973-86547-4-2

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2
SISTEMUL UNITAR DE PENSII PUBLICE

11
2.1. Introducere
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
2.3. Conţinutul unităţii de învăţare
2.3.1. Principiile sistemului public de pensii prevăzut de Legea 263/2010
2.3.2. Participanţii la sistem
2.3.3. Categoriile de pensii
2.3.4. Indemnizaţia socială pentru pensionari (pensia socială minimă garantată)
2.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

2.1. Introducere

Securitatea socială constă în protecţia ce este acordată membrilor societarii prin intermediul
unor norme juridice având drept scop apărarea acestora in fata unor dificultăţi economice si sociale ,
in cazul ivirii unor cauze ce fac imposibila efectuarea unei activităţi productive sau o reduc
considerabil.
Prin urmare securitatea socială are rolul acordării unei protecții in situații concretizării unor
riscuri sociale si care pot fi de ordin biologic (boala, invaliditate, maternitate, bătrâneţe sau deces) si
de ordin profesional ( accidente de munca sau boli profesionale).

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- cunoaşterea elementelor caracteristice raportului juridic de asigurare, conform legii


nr.263/2010;
- definirea limitelor juridice a obligaţiilor participanţilor la contractul de asigurări sociale;
- cunoaşterea cazurilor ce se încadrează in tipurile pensiilor de asigurare socială;

Competenţele unităţii de învăţare:

-studenţii vor putea defini conceptul de contract obligatoriu de asigurare si contract


facultativ.;
-studenţii vor putea identifica noţiunea de loc de muncă în condiţii speciale, deosebite sau în
alte condiţii aplicabile (ultimele ) unor sectoare precis determinate de lege

2.3. Conţinutul unităţii de învăţare


2.3.1. Principiile sistemului public de pensii prevăzut de Legea 263/2012
2.3.2. Participanţii la sistemul de asigurări sociale
2.3.3. Categoriile de pensii

2.3.1. Principiile sistemului public de pensii prevăzut de Legea nr. 263/2010

Întrucât dreptul la asigurări sociale este garantat de stat, exercitându-se prin sistemul public de
pensii si alte drepturi de asigurări sociale, are la baza urm.principii de baza:
-principiul unicității aplicându-se aceleiaşi norme de de drept pentru toți participanţii la
sistem;
- principiul obligativităţii ce determina nașterea drepturilor de asigurări sociale, corelativ cu
îndeplinirea obligațiilor de participare la sistem a persoanelor fizice si juridice;
-principiul constitutivitatii conform căruia drepturile de asigurări sociale plătite se cuvin in
temeiul contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice
12
-principiul legalităţii, prin care se asigura tuturor participanților; contribuabili si beneficiari
un tratament nediscriminatoriu, intre persoanele găsite in aceiași situaţie juridica
-principiul repartiţiei, prin care fondurile de asigurări sociale se redistribuie prin plata
obligațiilor ce revin sistemului public de pensii;
-principiul solidarităţii sociale, potrivit căruia participanții la sistem îşi asuma reciproc
obligaţii si beneficiază de drepturi pentru prevenirea , limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate;
-principiul autonomiei , bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului, conform legii;
-principiul imprescriptibilităţii , potrivit căreia dreptul la pensie nu se prescrie;
-principiul incesibilității , intrucât dreptul la pensie nu poate fi cedat total sau parţial.

2.3.2. Participanţii la sistemul de asigurări sociale

Asigurările sistemului public de pensii pot fi cetățenii romani, cetățenii altor state sau apatrizii
, pe perioada in care au conform legii domiciliul sau reședința in Romania, dar si aceleași persoane
menționate fara domiciliu sau reședința in Romania, in condițiile prevăzute de instrumentele juridice
cu caracter internațional la care statul roman este parte.
In sistemul public de asigurări sociale obligația de a plați contribuția o are atât contribuabilul
- persoana fizica sau juridica desemnata conform legii, cat si asiguratul persoana pentru care
angajatorul este obligat sa retina si sa plătească contribuție individuala , dar si persoana fizica ce
achita, in nume propriu, co
Modalitatea de participare la sistem se realizează fie prin efectul legii, fie obligatorie pentru
acele cazuri prevăzute expres in art.6 alin. (1) a legii nr.263/2010 s-au facultativa pe baza
contractului de asigurare pentru categoriile de persoane expres menționate in alin.(2) al aceluiași
articol.

2.3.3. Categoriile de pensii

Corespunzător dispozițiilor art.51 din Legea 263/2010 in sistemul publica de pensii sunt
prevăzute următoarele categorii de pensii :
Pensia pentru limita de vârsta ce se cuvine persoanelor care îndeplinesc cumulativ la data
pensionarii, condițiile privind vârsta standard pe pensionare care este de 65 de ani pt.barbati si 63
pentru femei (pana in anul 2030) si stagiul complet ce cotizare de 35 de ani.Mai sunt prevazute
reduceri ale vârstei de pensionare in cazurile punctuale prevazute de art.55-61 din Lege.
Pensia anticipata ce se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de
pensionare , persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puțin 8 ani mai mare decât
stagiul complet de cotizare prevăzut de lege (art.62-64).
Pensia anticipata parțiala ce se cuvine cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard pe
pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum si celor care au depășit
stagiul complet de cotizare cu pana la 8 ani (art.65-67).Pensia de invaliditate ce se cuvine
persoanelor care si-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de munca, din cauza
accidentelor de munca si bolilor profesionale neoplaziilor, schizofreniei, si SIDA, precum si bolilor
obișnuite si accidentelor care nu mai au legătura cu munca (art.68-82) din Lege.
Pensia de urmaş se cuvine copiilor si șotului supraviețuitor daca susţinătorul decedat era
pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii (art.83-93) din Lege.
Pensia de serviciu se referă doar la următoarele 3 categorii de pensii şi anume: pensia pentru
limită de vârstă, pensia anticipată respectiv pensia anticipată parţial.

2.3.4. Indemnizaţia socială pentru pensionari (pensia socială minimă garantată)

În anul 2009 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009 s-a instituit categoria de
pensie socială minimă garantată, care întregea veniturile foarte mici obţinute din pensii, la un nivel
13
maxim stabilit prin acest act normativ (de la 01.04.2009 - 300 lei)şi acorda această diferenţă de la
bugetul de stat.
Indemnizaţia socială pentru pensionari nu este un drept de sine stătător, ci un accesoriu al
dreptului la pensie din sistemul public.
Beneficiază de indemnizaţia socială pensionarii sistemului public de pensii cu domiciliul în
România, indiferent de data înscrierii la pensie şi categoria de pensie, dacă nivelul cuantumului
pensiei, cuvenit sau aflat în plată, se situează sub nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari.
Indemnizaţia socială se determină ca diferenţă între nivelul acesteia (în prezent 520 lei de la
data de 1 martie 2017) şi nivelul cuantumului pensiei cuvenit sau aflat în plată.
Spre exemplu:
- pensie aflată în plată 278 lei;
- indemnizaţia socială pentru pensionari reglementată de lege: 520 lei;
- diferenţa acordată pensionarului: 520-278=242 lei.
Diferenţa prevăzută mai sus se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii
şi Justiţiei Sociale.
De precizat că, indemnizaţia pentru însoţitor, prevăzută de lege în cazul pensionarilor de
invaliditate gradul I, nu se are în vedere la stabilirea plafonului pentru acordarea indemnizaţiei
sociale pentru pensionari.
În anul 2010, acest ajutor cu caracter social s-a transformat din pensie în indemnizaţie: pensia
minimă socială a devenit indemnizaţia socială pentru pensionari.
Înlocuirea sintagmei s-a impus datorită necesităţii asigurării unor venituri minime de
subzistenţă, corelate însă cu necesitatea respectării unor principii generale ale sistemului public de
pensii:
- această indemnizaţie nu este o prestaţie de asigurări sociale, nu este o categorie nouă de
pensie – aşa cum ar fi părut, în varianta iniţială a denumirii – pentru că, deşi derivă, în principal, din
calitatea anterioară de contribuabil la sistemul public de pensie, nu se calculează şi nu este
determinată de stagiul de cotizare realizat în sistemul public (ba chiar s-ar putea spune că,
dimpotrivă, este generată tocmai de situaţia unui stagiu incomplet);
- noţiunea de stagiu de cotizare (care a înlocuit vechiul termen de de vechime în muncă), a se
vedea Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare; art. 3, alin.
(1), lit. p): stagiu de cotizare este perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări
sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu declaraţie individuală de
asigurare sau contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la
sistemul public de pensii;
- de aceea, indemnizaţia socială nu se evidenţiază pe deciziile de pensii ca element distinct de
calcul, ci este înscrisă doar pe talonul de pensie, alături de toate celelalte elemente care compun
drepturile plătite efectiv în luna respectivă.
Legea care a instituit această indemnizaţie prevede totodată ca aceasta are un nivel maxim
garantat, stabilit anual prin legile bugetare şi care „poate fi modificat în raport cu evoluţia
indicatorilor macroeconomici şi cu resursele financiare.

Condiţiile cumulative de acordare a indemnizaţiei sociale pentru pensionari


Din actele normative menţionate rezultă că principalele condiţii pe care trebuie să le
îndeplinească o persoană, pentru a primi indemnizaţia socială:
a) să fie pensionar în cadrul sistemului public de pensii din România (pentru toate categoriile
de pensii acordate conform legii), indiferent când s-au deschis aceste drepturi sau în baza căror acte
normative;
b) să aibă domiciliul în România;
c) cuantumul însumat al veniturilor sale din pensii (atât din sistemul public, cât şi din alte
sisteme neintegrate acestuia) şi din alte drepturi, stabilite şi plătite din sistemul public de pensii în
baza unor legi speciale, să fie sub nivelul maxim legal al indemnizaţiei sociale;

14
- în prezent, pe lângă sistemul public de pensii există şi alte sisteme de pensii distincte,
denumite sisteme de pensii neintegrate, care colectează separat contribuţii şi acordă drepturi de
pensii: sistemul de asigurări sociale al avocaţilor şi cel al cultelor recunoscute de lege; persoanele
respective pot primi drepturi de pensii din ambele sisteme, adică pot fi în acelaşi timp şi pensionari
ai acestor sisteme distincte, şi pensionari ai sistemului public – dacă au stagii de cotizare realizate în
cadrul sistemului public şi au îndeplinit condiţiile legale pentru acordarea unor astfel de drepturi de
pensii;
- pe de altă parte, sistemul public de pensii acordă în anumite situaţii, în baza unor legi
speciale, o serie de stagii suplimentare şi drepturi, inclusiv sub formă de indemnizaţii, care se
plătesc tot prin casele teritoriale de pensii, pe taloanele de pensii sau pe taloane de plată distincte, de
exemplu: drepturi acordate persoanele persecutate din motive politice sau deportate în străinătate,
indemnizaţia acordată pentru veteranii de război, ajutorul acordat pentru soţul supravieţuitor.

2.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

Sinteza unităţii de învăţare

Asigurările sociale îşi găsesc fundamentul in dispoziţiile art.47 din Constituie prin care se
statuează ca statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protecţie sociala de natura
sa asigure cetăţenilor un nivel de trai decent si celor care nu mai sunt activi economic, precum a le
garanta un nivel de înlocuire a veniturilor in perioada de după încetarea activităţii.
In concret, dreptul la asigurări sociale in Romania se realizează in condiţiile legii
privind sistemul public de pensii conform Legii 263/2010 si alte drepturi de asigurări sociale
prevazute de Legea 346/2002.

Concepte şi termeni de reţinut:


- contract de asigurare socială;
- sistem public de pensii;
- contribuabilii;
- vârsta standard de pensionare;
- stagiul complet de cotizare.

Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:


1. Care sunt obligațiile de contribuție la fondul de asigurări sociale ale contribuabililor?
2. Care este diferența intre contractul de asigurare obligatorie si cel facultativ?
3. Ce urmare are asupra contribuției din cotizare a angajatorului, prestarea muncii de către
salariați in anumite locuri de munca expres prevazute?
4. Care este vârsta standard de pensionare.?
5. Care este stagiul complet de cotizare?
6. Care sunt categoriile de pensii?
7. Ce categorii de pensii poate include pensia de serviciu?

Bibliografie recomandată studentului:


1.Ene Ştefan, Enache Sorin, Pensii, prestaţii sociale şi asigurări: Teorie şi practică, Editura
Monitorul Oficial R.A., Bucureşti, 2012
2.Anghel Răzvan, Procedura soluţionării conflictelor individuale de muncă: Ghid pentru
practicieni, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2017

15
3.Ciobotariu Daniela, Ene Ştefan-Giovanel, Pensiile pe înţelesul tuturor, Monitorul Oficial
R.A., Adevărul Holding, 2011, Bucureşti
4.Moarcăş Costea Claudia-Ana, Dreptul securităţii sociale, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2013
5.Onica-Chipea Lavinia, Dreptul securităţii sociale: curs universitar, București,
ProUniversitaria, 2014
6.Dima Luminiţa, Dreptul securităţii sociale: sinteze şi grile, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2012

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3
ŞOMAJUL CA FORMĂ DE PROTECŢIE SOCIALĂ

3.1. Introducere

16
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
3.3. Conţinutul unităţii de învăţare
3.3.1. Noţiunea de protecţie socială a şomerilor și noţiunea de şomer
3.3.2. Clasificarea formelor de şomaj
3.3.3. Concepte utilizate de Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă
3.3.4. Noi măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă
3.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

3.1. Introducere

Articolul 47 din Constituţie consacră un drept fundamental cetăţenesc receptat mai târziu în
catalogul drepturilor şi libertăţilor umane. El este, în mare măsură, şi rezultatul unei noi viziuni
privind asigurarea drepturilor cetăţeneşti nu numai prin eforturile individuale ale fiecărui stat, ci şi
prin eforturile colective ale comunităţii internaţionale. Prin conţinutul său dreptul la un nivel de trai
decent include dreptul cetăţeanului la condiţiile rezonabile de viaţă care să-i asigure, lui şi familiei
un trai civilizat, decent.
Ca şi în cazul altor drepturi, şi aici suntem în prezenţa unui drept complex. El cuprinde
îndeosebi: dreptul la condiţii rezonabile de existenţă şi la ameliorarea lor continuă; dreptul la hrană,
îmbrăcăminte şi locuinţă satisfăcătoare. Desigur, traiul decent se realizează prioritar prin munca
cetăţeanului şi a familiei sale, dar statul trebuie să contribuie decisiv la ameliorarea condiţiilor de
viaţă pentru a se realiza standardele civilizaţiei. De aceea, Constituţia obligă statul la luarea
măsurilor de dezvoltare economică şi de protecţie şi asistenţă socială corespunzătoare.
În ţările cu o economie de piaţă consolidată şomajul este privit ca un fenomen firesc, care,
menţinut în anumite limite, poate avea chiar efecte pozitive, prin instaurarea unui climat de
competitivitate pe piaţa forţei de muncă.
Noţiunea de „nivel de viaţă decent” prezentă în art. 47 din Constituţia României, aşa cum
este consacrată de paragraful 1 art. 4 al Cartei Sociale Europene Revizuită trebuie obligatoriu să ţină
seama de necesităţile de ordin economic, social şi cultural ale lucrătorilor şi ale familiilor acestora
în funcţie de gradul de dezvoltare al societăţii în care trăiesc; în plus, acesta trebuie pentru moment
sa fie apreciat în contextul economic si social al fiecărui stat interesat.
Cuvântul şomaj din limba română provine din termenul francez chomage, preluat la rândul
său din latinescul caumare, acesta din urmă fiind provenit din grecescul cauma. La origine, el
însemna „căldură mare”, din cauza căreia înceta orice fel de activitate. Deci, noţiunea de şomaj
presupune o „inactivitate„.

3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:


- cunoașterea noțiunilor de protecție socială și șomer ;
- cunoaşterea principalelor clasificări privind formele de protecție socială;
- însușirea conceptelor de bază utilizate în domeniu;
- cunoaşterea categoriilor de persoane care pot beneficia de indemnizație de șomaj și
condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acestea;

Competenţele unităţii de învăţare:


- studenţii vor putea defini noţiunea de protecţie socială a şomerilor;
- studenţii îşi vor putea însuşi conceptele de bază specifice acestui domeniu.

17
3.3. Conţinutul unităţii de învăţare
3.3.1. Noţiunea de protecţie socială a şomerilor și cea de șomer
3.3.2. Clasificarea formelor de şomaj
3.3.3. Concepte utilizate de Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă
3.3.4. Noi măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă

3.3.1. Noţiunea de protecţie socială si notiunea de somer

Noţiunea de protecţie socială a şomerilor

În decursul timpului, această noţiune s-a folosit pentru desemnarea absenţei de activitate din
diverse cauze, de exemplu: inactivitatea de duminică, din zilele nelucrătoare, întreruperea lucrului
datorită lipsei de comenzi, materii prime, în timpul unei crize economice, etc.
Şomajul, adică întreruperea lucrului din cauza concedierii lucrătorului-concediere propusă fie
de un sezon mort, fie de o criză economică, care aduce cu ea suspendarea sau încetinirea producţiei,
fie prin închiderea atelierului în urma unor evenimente ca: incendiu, faliment, moartea patronului,
etc.; - constituie cel mai obişnuit şi în acelaşi timp, cel mai de neînţeles dintre toate riscurile
salariatului.
Legea nr. 1/1991 privind protecţia sociala a şomerilor si reintegrarea lor profesională este
actul normativ prin care era recunoscută după mai mulţi ani, existenţa şomerilor în România.
Această lege a fost înlocuită de la 1 martie 2002, cu o lege modernă, europeană, Legea nr.
76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Legea nr.
76/2002 pune accentul pe măsurile active destinate creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă.
Aceste măsuri active stimulează angajatorii să încadreze în muncă personal din rândul şomerilor,
dar stimulează şi persoanele în căutarea unui loc de muncă să se încadreze înainte de expirarea
perioadei în care sunt îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj.
Foarte cunoscută este şi definiţia dată şomajului de Biroul Internaţional al Muncii – organizaţie
care aparţine sistemului Naţiunilor Unite care elaborează statistici, comparaţii, studii şi analize de
profil pe baza informaţiilor furnizate de ţările membre în scopul cunoaşterii mai bine a
fenomenului, cât şi în dorinţa de combatere a acestuia. Potrivit acestei definiţii este şomer oricine
are mai mult de 15 ani îndeplineşte concomitent următoarele condiţii:
- este apt de muncă;
- nu munceşte;
- este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată;
- caută un loc de muncă.
Nu există o definire unanimă a şomajului. Totuşi, se consideră a fi şomer persoana aptă de
muncă, dar care nu găseşte de lucru şi poate fi angajată parţial sau total şi constituie astfel o
suprapopulaţie relativă, deoarece reprezintă un surplus de forţă de muncă în raport cu numărul
persoanelor angajate.
În literatura de specialitate se definesc şomerii ca fiind „toţi cei apţi de muncă, care caută un
loc de muncă remunerat, potrivit cu pregătirea lor şi nu găsesc de lucru, deoarece nu pot să fie
angajaţi, cel mai frecvent din cauza conjuncturii economice nefavorabile”.
Dacă în legătură cu existenţa şomajului toată lumea este de acord, în ceea ce priveşte
definirea şi măsurarea acestui fenomen sunt controverse. Există deci, mai multe modalităţi de a
defini şomajul şi în funcţie de aceste definiţii, mai multe forme de comensurare.
Şomajul este un fenomen specific economiei de piaţă, care nu poate şi nu trebuie să fie tratat
cu indiferenţă pentru că poate avea consecinţe imprevizibile.
Făcându-se unele aprecieri asupra şomajului, s-a arătat că acesta în ţara noastră, este „fenomen
de inutilitate socială”. Printre cauzele care îl generează se enumeră: intervenţia unor restructurări în
viaţa economică; eforturile de rentabilizare a agenţilor economici, mutaţiile tehnologice

18
conjuncturale care fac ca în anumite perioade unele ramuri să intre în depresiune, ca de exemplu
siderurgia, construcţii-montaj, iar altele să se afle în extensie ca de pildă, agricultura, turismul etc.
„Şomajul în alte ţări cu economie consolidată este privit ca un fenomen normal, firesc care
prin surplusul de forţă de muncă generează un climat competiţional sănătos, benefic oricărei
economii. În condiţiile României însă, şomajul este perceput ca un fenomen catastrofal. Aceasta se
poate explica prin mentalitatea populaţiei faţă de acest fenomen social, cronicizarea degradării
pieţei de muncă, lipsa unei protecţii reale”.
Potrivit Dicţionarului enciclopedic al Limbii Române, şomajul este „un fenomen economic
cauzat de crizele sau recesiunile economice care constă în aceea că o parte dintre salariaţi rămân
fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă; situaţia aceluia care nu
se poate angaja din cauza imposibilităţii de a găsi un loc de muncă”.
În caracterizarea şomajului se iau în consideraţie următorii indicatori:
- gradul de ocupare, exprimat absolut prin numărul celor neocupaţi în muncă şi relativ, ca
rată a şomajului, calculată ca raport între numărul şomerilor şi populaţia ocupată (activă);
- durata muncii, definită ca timp scurs din momentul pierderii locului de muncă şi până la
reluarea activităţii. Durata muncii prezintă importanţă întrucât în funcţie de durata zilei de muncă
sau a săptămânii de lucru se asigură sau nu condiţiile refacerii forţei de muncă;
- structura şomajului pe categorii de vârstă, nivel de calificare, sex, etc.

Noţiunea de şomer

În acord cu prevederile art. 5 pct. IV din Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă, şomer este persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele
condiţii:

a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea
condiţiilor de pensionare;
b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;
c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit
legii, venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare;
d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de
muncă.

3.3.2. Clasificarea formelor de şomaj

Se disting mai multe forme de şomaj, în funcţie de diferite criterii:


După originea şomajului:
- şomaj conjunctural sau ciclic, care există ca urmare a reducerii activităţii economice, în
timpul fazelor de recesiune (criză);
- şomaj structural, datorat schimbărilor care au loc în structura economică teritorială, socială
a producţiei (activităţi economice).
Şomajul structural afectează persoanele de toate vârstele punând în acelaşi timp problema
reciclării, recalificării şi ridicării nivelului profesional.
- şomaj tehnologic, format pe baza schimbărilor, prin înlocuirea unor tehnologii vechi cu
altele noi şi prin restrângerea locurilor de muncă în urma reorganizării unităţii;
- şomaj sezonier, întâlnit în anumite profesiuni din agricultură, construcţii, lucrări publice;
- şomaj fricţional care corespunde perioadei necesare trecerii de la o muncă la altă muncă
sau pentru căutarea primului loc de muncă.
Din punct de vedere al intensităţii se disting:
- şomaj deghizat, mai ales în ţările puţin dezvoltate şi este caracterizat prin existenţa de
ocupaţii aparente a căror productivitate şi remunerare sunt foarte slabe;

19
- şomaj total, atunci când salariaţii sunt eliberaţi complet în cursul anului din procesul de
producţie;
- şomaj parţial, în cazul în care aceştia lucrează numai o parte din ziua sau săptămâna legală
de lucru, primind, în mod corespunzător un salariu redus.
Şomajul voluntar, formă de şomaj care apare ca urmare a unor dificultăţi de scurtă durată ale
agenţilor economici.
Se poate afirma că, protecţia socială a şomerilor constă în ansamblul măsurilor publice luate
de societate în scopul protejării membrilor săi împotriva efectelor negative, economice şi sociale
cauzate de pierderea sau reducerea substanţială a activităţii datorită şomajului.

3.3.3. Concepte utilizate de Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă

Angajator - este persoana juridică sau persoana fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în
România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice străine
cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile legii;
Loc de muncă - cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care
se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu;
Persoană în căutarea unui loc de muncă - persoana care face demersuri pentru a-şi găsi un
loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă
în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de
ocupare, acreditat în condiţiile legii;
Şomer înregistrat - persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. IV şi se
înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul
sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile
prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă.
Stagiu de cotizare - perioada în care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de
către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat;
Asigurat - persoana fizică care realizează venituri, potrivit legii, şi este asigurată pentru
riscul pierderii locului de muncă, prin plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj;
Indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii
locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au
efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă.
Potrivit art. 17 alin. 2, au dreptul la indemnizaţia de şomaj şi persoane asimilate şomerilor,
respectiv cele care nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau
după satisfacerea stagiului militar dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o
perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii
profesionale;
b) sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16
ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
c) sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă şi
care într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu s-au putut încadra în muncă.
Condiţii care trebuie îndeplinite de către persoanele asimilate şomerilor:
Potrivit art. 34 alin. 3, persoanele asimilate şomerilor beneficiază de
indemnizaţii de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi
au domiciliul;
b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai
mici decât indemnizaţia de şomaj;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii.

20
Art. 44 dispune că încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc
după cum urmează:...
m) la data admiterii într-o formă de învăţământ, în cazul persoanelor asimilate şomerilor,
prevăzute la art. 17 alin. 2 lit. a şi b, respectiv în cazul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ în
vârstă de minimum 16 ani şi absolvenţilor şcolilor speciale pentru persoanele cu handicap.

3.3.4. Noi măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă

Noi măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă au intrat în vigoare începând cu data de
3 decembrie 2016. Prin completările aduse Legii 76/2002 a fost modificată modalitatea de acordare
a primelor de mobilitate (prima de instalare, respectiv prima de încadrare), a fost introdusă prima de
activare și au crescut subvențiile acordate agențiilor economici pentru angajarea șomerilor. Astfel,
principalele noutăţi sunt:
Cuantumul primei de instalare crește și se acordă diferenţiat după cum urmează:
a) 12.500 lei pentru persoanele înregistrate ca şomeri la agențiile pentru ocuparea forţei de
muncă şi care se încadrează în muncă, potrivit legii, într-o altă localitate situată la o distanţă mai
mare de 50 km față de cea în care îşi au domiciliul sau reşedinţa, şi ca urmare a acestui fapt, îşi
schimbă domiciliul sau îşi stabilesc reşedinţa în localitatea respectivă sau în localităţile învecinate
acesteia. Prima de instalare se va acorda în două tranşe (50% din cuantumul stabilit, la data
instalării şi 50% după expirarea perioadei de 12 luni de la angajare);
b) 15.500 lei pentru persoanele care sunt însoțite de membrii familiei care își schimbă
domiciliul;
c) în cazul în care ambii soţi îndeplinesc condiţiile de acordare a primei de instalare, unul va
primi 12.500 lei, iar celălalt va primi o primă de instalare în cuantum de 3.500 lei;
d) persoanele care au locuinţa asigurată sau cheltuielile de cazare sunt suportate de angajator
sau autorităţile publice locale sau centrale primesc prima într-o singură tranşă la data instalării;
Prima de instalare se acordă şi persoanelor de cetăţenie română care şi-au exercitat dreptul la
liberă circulaţie a lucrătorilor în Uniunea Europeană şi Spaţiul Economic European pe o perioadă de
cel puțin 36 luni, în cuantumurile și cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Prima de încadrare se modifică și se acordă după cum urmează:
-persoanele înregistrate ca șomeri la agențiile pentru ocuparea forței de muncă și care se
încadrează în muncă, potrivit legii, într-o localitate situată la o distanță mai mare de 15 km de
localitatea în care își au domiciliul sau reședința, pot beneficia de o primă de încadrare
neimpozabilă;
-cuantumul primei se calculează la 0,5 lei/km, dar nu mai mult de 55 lei/zi, proporţional cu
numărul de zile în care persoanele în cauză desfăşoară efectiv activitatea la angajatorul la care se
realizează încadrarea în muncă;
-prima de încadrare se acordă pe o perioadă de 12 luni
-prima de instalare şi prima de încadrare se acordă persoanelor şomere care au domiciliul
sau reşedinţa ori îşi stabilesc noul domiciliu sau noua reşedinţă în zonele prevăzute în Planul
naţional de mobilitate care se aprobă şi se actulalizează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Muncii, Familiei, -Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice
Nu beneficiază de primele de mobilitate:
-persoanele care au mai beneficiat de o primă de încadrare sau de o primă de instalare în
ultimele 36 de luni premergătoare solicitării primei de mobilitate;
-persoanele care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de
serviciu în ultimii 2 ani;
-persoanele care se încadrează la angajatori la care calitatea de administrator/asociat este
deținută de una sau mai multe persoane fizice ori juridice care au calitatea de administrator/asociat
și la alți angajatori cu care personele au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani.
Prima de activare se acordă pentru:

21
-Şomerii care nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj înregistrați la agenţiile pentru
ocuparea forţei de muncă, în situația în care se angajează cu normă întreagă, pentru o perioadă mai
mare de 3 luni, beneficiază de o primă de activare în valoare de 500 lei, neimpozabilă.
-Nu beneficiază de această primă de activare persoanele care se angajează la angajatori cu
care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimele 12 luni.
Facilităţi pentru angajatori
Angajatorii care încadrează în muncă, pe o perioadă nedeterminată tineri NEET –
[acronimul pentru formularea “Not in Education, Employment or Training – (tineri cu vârsta
cuprinsă între 16 şi 24 de ani, care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nu
participă la activități de formare profesională)], şomeri în vârstă de peste 45 de ani, şomeri care sunt
părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale, şomeri de lungă durată primesc lunar, pe o
perioadă de 12 luni o sumă în cuantum de 900 lei, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau
de serviciu cel puțin 18 luni;
Angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, absolvenți ai unor
instituţii de învăţământ, primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare absolvent încadrat, o
sumă în cuantum de 900 lei;
Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi din rândul
persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru fiecare absolvent o sumă în cuantum de 900 lei pe o
perioadă de 18 luni;
Angajatorii care încadrează în muncă, șomeri care, în termen de 5 ani de la data angajării,
îndeplinesc, conform legii, condițiile pentru a solicita pensia
anticipată parțială sau de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, dacă nu îndeplinesc condițiile
de a solicita pensia anticipată parțială, beneficiază lunar, pe perioada angajării, până la data
îndeplinirii condiţiilor respective, de o sumă în cuantum de 900 lei.
Facilităţile prevăzute mai sus se acordă angajatorilor în situaţia în care tinerii NEET și
persoanele din categoriile menţionate sunt înregistraţi ca şomeri în evidența agenției județene
pentru ocuparea forţei de muncă.

3.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

Sinteza unităţii de învăţare

Şomajul este un fenomen specific economiei de piaţă, care nu poate şi nu trebuie să fie
tratat cu indiferenţă pentru că poate avea consecinţe imprevizibile.
Protecţia socială a şomerilor constă în ansamblul măsurilor publice luate de societate în
scopul protejării membrilor săi împotriva efectelor negative, economice şi sociale cauzate de
pierderea ori reducerea substanţială a activităţii datorită şomajului.
Potrivit Dicţionarului enciclopedic al Limbii Române, şomajul este „un fenomen economic
cauzat de crizele sau recesiunile economice care constă în aceea că o parte dintre salariaţi rămân
fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă; situaţia aceluia care nu
se poate angaja din cauza imposibilităţii de a găsi un loc de muncă”.

Concepte si termeni de reţinut:


- angajator;
- loc de muncă;
- persoană în căutarea unui loc de muncă;
- şomer;
- tânăr NEET;
- asigurat;
- indemnizaţie de şomaj;
- măsuri de stimulare a ocupării forței de muncă;
- stagiu de cotizare.
22
Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:
1. Ce se intelege prin notiunea de somaj?
2. Ce se intelege prin notiunea de somer?
3. Care sunt formele de somaj?
4. Ce se intelege prin notiunea de somer inregistrat?
5. Cum definiţi indemnizatia de somaj ?

Bibliografie recomandată studentului:


1.Maniac Eugen, Şomajul, Editura Călăuza, Deva, 1998.
2.Onica-Chipea Lavinia, Dreptul securităţii sociale: curs universitar, București,
ProUniversitaria, 2014
3.Roş Nicolae, Protecţia socială necontributivă înfăptuită de administraţia publică în
România, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2013
4.Moarcăş Costea Claudia-Ana, Dreptul securităţii sociale, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2013
5.Dima Luminiţa, Dreptul securităţii sociale: sinteze şi grile, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2012
6. Roş Nicolae, Commentary on the amendment of unemployment Law, Revista Fiat Justitia
nr. 2/2015
7.Roş Nicolae, Protecţia socială acordată şomerilor. Lucrările sesiunii de comunicări
ştiinţifice-Statul de drept şi economia de piaţă în perspectiva aderării la Uniunea Europeană,
volumul II, Universitatea „Bogdan-Vodă”, Cluj-Napoca, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005,
ISBN 973-751-072-0

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4
ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE

23
4.1. Introducere
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare
4.3.1. Principiile asigurărilor sociale de sănătate
4.3.2. Asigurarea socială obligatorie în sistemul de asigurări sociale de sănătate
4.3.3. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor
4.3.4. Servicii medicale suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate
4.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

4.1. Introducere
Asistenţa de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi
promovării sănătăţii populaţiei. Asistenţa de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor
politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate determinanţilor stării de sănătate, precum
şi prin organizarea instituţiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.
Protecţia (ocrotirea) sănătăţii face parte integrantă din sistemul securităţii sociale, fiind o
nouă formă de asigurări sociale de stat.
De reţinut este că sfera persoanelor cuprinse în sistemul asigurărilor sociale de sănătate este
mult mai largă decât cea a persoanelor care contribuie pentru constituirea fondului asigurărilor
sociale de stat sau celui pentru plata indemnizaţiei de şomaj.
Scopul asistenţei de sănătate publică îl constituie promovarea sănătăţii, prevenirea
îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:


- cunoaşterea categoriilor de asiguraţi obligatoriu în paralel cu asiguraţi facultativi;
- cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor asiguraţilor;
- cunoaşterea serviciilor medicale suportate din fondul naţional unic.

Competenţele unităţii de învăţare:


- studenţii vor putea defini principiile asigurărilor sociale de sănătate;
- studenţii îşi vor putea însuşi conceptele de bază specifice acestui domeniu.

4.3. Conţinutul unităţii de învăţare


4.3.1. Principiile asigurărilor sociale de sănătate
4.3.2. Asigurarea socială obligatorie în sistemul de asigurări sociale de sănătate
4.3.3. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor
4.3.4. Servicii medicale suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate

4.3.1. Principiile asigurărilor sociale de sănătate


Principiile asigurărilor sociale de sănătate sunt următoarele:
a) alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări;
b) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor;
c) alegerea liberă de către asiguraţi a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente şi de
dispozitive medicale, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru;
d) descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare;
e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru
formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

24
f) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu,
oricărui asigurat;
h) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate;
i) libera concurenţă între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.

4.3.2. Asigurarea socială obligatorie în sistemul de asigurări sociale de sănătate

Sunt asiguraţi, potrivit legii, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii
străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au
domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond.
Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei:
a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă
sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3
luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;
b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani, inclusiv cei care părăsesc sistemul de protecţie a
copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în
temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările
ulterioare; soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr.118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri,
republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului
nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate
în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare,
prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi
văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr.
309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul
militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea
recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din
decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte
venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite
din pensii;
d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu
excepţia celor obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/1999 privind protecţia
specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul
Sănătăţii Publice, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă,
pensie sau din alte resurse;
f) femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază
minim brut pe ţară.
Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia, cu
plata contribuţiei din alte surse:
- se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident
de muncă sau a unei boli profesionale;
- se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul
copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;
- execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;

25
- persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;
- sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane şi se află în timpul
procedurilor necesare stabilirii identităţii;
- persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr.
416/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
- pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit;
- persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul
penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative
de libertate, dacă nu au venituri.
Persoanele asigurate din statele cu care România a încheiat documente internaţionale cu
prevederi în domeniul sănătăţii beneficiază de servicii medicale şi alte prestaţii acordate pe teritoriul
României, în condiţiile prevăzute de respectivele documente internaţionale.
Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care
nu se încadrează în prevederile alin. (1):
a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără a solicita viză de lungă
şedere;
c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară.
Menţionăm că există şi categorii de asiguraţi scutiţi de la coplată, aşa cum există şi asigurare
socială de sănătate facultativă.

4.3.3. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor

Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază în condițiile legii.


Asigurații au următoarele drepturi:
a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum și casa de asigurări de sănătate la care se
asigură, în condiţiile prezentei legi și ale contractului-cadru;
b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate
condițiile prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opțiunea este pentru un medic din
altă localitate;
c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puțin 6 luni de la data
înscrierii pe listele acestuia, cu excepția situațiilor prevăzute în Contractul-cadru;
d) să beneficieze de pachetul de servicii de bază în mod nediscriminatoriu, în condițiile
legii;
e) să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu
medicamentele, materialele sanitare și investigațiile paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără
contribuție personală, în condițiile impuse de contractul-cadru;
f) să efectueze controale profilactice, în condițiile stabilite prin contractul-cadru;
g) să beneficieze de servicii de asistență medicală preventivă și de promovare a sănătății,
inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
h) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și în spitale aflate în relație contractuală
cu casele de asigurări de sănătate;
i) să beneficieze de servicii medicale de urgență;
j) să beneficieze de unele servicii de asistență stomatologică;
k) să beneficieze de tratament fizioterapeutic și de recuperare;
l) să beneficieze de dispozitive medicale;
m) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
n) să li se garanteze confidențialitatea privind datele, în special în ceea ce privește
diagnosticul și tratamentul;
o) să aibă dreptul la informație în cazul tratamentelor medicale;

26
p) să beneficieze de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în condițiile
legii.
Asiguraţii prevăzuți în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările
și completările ulterioare, și în Legea nr. 360/2002privind Statutul polițistului, cu modificările și
completările ulterioare, beneficiază de asistență medicală gratuită, respectiv servicii medicale,
medicamente şi dispozitive medicale, suportate din fond, în condiţiile contractului-cadru și din
bugetele ministerelor și instituțiilor respective, în condițiile plății contribuției de asigurări sociale
de sănătate.
Obligaţiile asiguraţilor sunt următoarele:
a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;
b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;
c) să se prezinte la controalele profilactice și periodice stabilite prin contractul-cadru;
d) să anunțe în termen de 15 zile medicul de familie și casa de asigurări asupra modificărilor
datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de
asiguraţi;
e) să respecte cu stricteţe tratamentul și indicațiile medicului;
f) să aibă o conduită civilizată față de personalul medico-sanitar;
g) să achite contribuţia datorată fondului și suma reprezentând coplata/contribuția personală,
în condițiile legii;
h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă calitatea
de asigurat.
Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări,
asupra serviciilor de care beneficiază, precum și asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.

4.3.4. Servicii medicale suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de
sănătate

- Servicii medicale profilactice;


- Servicii medicale curative;
- Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale și alte mijloace terapeutice;
- Servicii medicale de îngrijiri la domiciliu și alte servicii speciale;
- Servicii medicale acordate asiguraţilor pe teritoriul altor state;
- Servicii medicale care nu sunt suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de
sănătate.

4.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

Sinteza unităţii de învăţare


Asistenţa de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătăţii Publice şi se
realizează prin toate tipurile de unităţi sanitare de stat sau private, constituite şi organizate conform
legii.
Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine Ministerului Sănătăţii Publice,
autorităţilor de sănătate publică teritoriale, precum şi autorităţilor de sănătate publică din cadrul
ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie.
Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele
locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz,
potrivit legii.

Concepte si termeni de reţinut:


- sănătatea publică;
27
- promovarea sănătăţii;
- supravegherea;
- evaluarea riscurilor pentru sănătate;
- inspecţia sanitară;
- principiul precauţiei.

Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:


1.Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este în prezent:
a) 75% din media veniturilor asigurate pe ultimele 10 luni;
b) 85% din media veniturilor asigurate pe ultimele 6 luni;
c) o sumă fixă, stabilită prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
2.Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav se acordă:
a) pentru o perioada de maximum 45 de zile pe an pentru un copil, până la împlinirea de
către copil a vârstei de 7 ani (18 ani în cazul copilului cu handicap);
b) până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani (3 ani în cazul copilului cu handicap);
c) pentru o perioadă de 63 de zile după naştere.
3.Cui îi revine responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice?
4.Care sunt categoriile de asiguraţi obligatoriu respectiv facultativ în sistemul asigurărilor
sociale de stat?

Bibliografie recomandată studentului:


1.Moarcăş Costea Claudia-Ana, Dreptul securităţii sociale, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2013
2.Beligrădeanu Şerban, Ştefănescu Ioan Traian, Dicţionar de drept al muncii, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1997
3.Ţiclea Alexandru, Georgescu Laura, Dreptul securităţii sociale, Ediţia a IV-a, revizuită şi
adăugită, Universul Juridic, Bucureşti, 2014
4.Dima Luminiţa, Dreptul securităţii sociale: sinteze şi grile, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2012

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5
ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE

5.1. Introducere
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
28
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare
5.3.1. Domeniul de aplicaţie
5.3.2. Prestaţiile si serviciile de asigurare
5.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

5.1. Introducere

Asigurarea pentru accidentele de munca si boli profesionale - așa cum este reglementata
prin Legea 346/05.06.2002-reprezintă o asigurare de persoane ce face parte din sistemul de
asigurări sociale garantat de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protecția
sociala a salariaților împotriva diminuării sau pierderii capacitații de munca sau a decesului
acestora ca urmare a accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
Acest tip de asigurare este obligatorie aplicându-se pentru toți cei care utilizează forța de
munca angajata cu contract individual de munca , dar contribuind pe lângă salariați si angajatorii
lor, pe baza principiului solidarității sociale, in baza căruia participanții la sistem îşi asuma
reciproc obligații si beneficiază de drepturi pentru prevenirea , diminuarea sau eliminarea riscurilor
prevazute de lege.

5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- cunoaşterea sferei de aplicare a Legii nr.346/2002;


- cunoaşterea conceptului de asigurare obligatorie şi a celei de asigurare facultativă;
- cunoaşterea prestaţiilor şi a serviciilor asigurate.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii vor putea cunoaşte beneficiarii asigurărilor pentru accidente şi boli profesionale;
- studenţii vor avea reprezentarea serviciilor de reabilitare medicală şi socioprofesională a
asigurărilor, victime ale evenimentelor asigurate.

5.3. Conţinutul unităţii de învăţare


5.3.1. Domeniul de aplicaţie
5.3.2. Prestaţiile si serviciile de asigurare

5.3.1. Domeniul de aplicaţie

Potrivit art. 5 din Legea nr. 346/2002 sunt asigurate obligatoriu:


a)persoanele care desfăşoară activităţi în baza unui contract individual de muncă, indiferent
de durata acestuia, inclusiv funcţionarii publici;
b)persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul
activităţii executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii
cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti;
c)şomerii, pe durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit
legii;
d) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.

Există posibilitatea ca în baza art. 6 din lege, să se asigure, pe baza unui contract individual
de asigurare persoanele care se află în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:
a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;

29
b) comanditaţii, administratorii sau managerii;
c) membri ai asociaţiei familiale;
d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
e) persoane angajate în instituţii internaţionale;
f) proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole sau forestiere;
g) persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau
activităţi private în domeniul forestier;
h) membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere în agricultură;
i) alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea în baza altor raporturi juridice
decât cele menţionate.

5.3.2. Prestaţiile si serviciile de asigurare

In condiţiile art.19 din Legea 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli
profesionale ,asigurații acestui sistem au dreptul al următoarele prestații si servicii :
a) reabilitarea medicala si recuperarea capacitații de munca, ce presupune acordarea unor
servicii medicale cuprinse in pachetul de baza prevăzut in cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate (art.23 din Lege);
b) reabilitare si conversie profesionala : asiguratorul preia costul serviciilor medicale a celor
asigurați si costul cursurilor de calificare sau de reconversie pentru aceiași care deși nu si-au
pierdut complet capacitatea de munca, nu mai pot desfăşura activitatea pentru care s-au calificat, ca
urmare a unui accident de munca sau a unui boli profesionale ( art.29)
c) indemnizaţia pentru incapacitate temporara de munca (art.33-39 din Lege);
d) indemnizaţia pentru trecerea in alt loc de munca si indemnizaţia pentru reducerea
timpului de lucru (art.40 din Lege)
e) compensații pentru atingerea integrității, daca asigurații in urma accidentelor de munca
sau a bolilor profesionale rămân cu leziuni care produc deficiente si reduc capacitatea de munca
intre 20 si 50 % si li se recunosc invaliditatea prin decizie au dreptul la compensație ( art.43-45 din
Lege);
f) despăgubiri in caz de deces ( art.46-47 din Lege)
g) rambursări de cheltuieli – asiguratorul acorda rambursari de cheltuieli pentru situaţiile
expres prevazute de art.50 din Lege.
In scopul realizării ansamblului de activitati conform Legii nr.346/2002 competenta revine
Ministerului Muncii, Ministerului Sănătăţii, Inspecția Muncii, Institutul National de Cercetare si
Dezvoltare pentru Protecţia Muncii.

5.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

Sinteza unităţii de învăţare

In cadrul sistemului de asigurări sociale garantate de stat se afla si deține un loc


important asigurarea pentru accidentele de munca si boli profesionale, prin care se garantează
un ansamblu de servicii si prestații in beneficiul persoanelor asigurate in vederea promovării
sănătăţii si securității in munca si a diminuării si compensării consecințelor acestui eveniment.
Raporturile de asigurare se stabilesc intre angajator si asigurator, pentru persoanele
asigurate obligatoriu si intre asigurați si asigurator pentru acele persoane asigurate pe
baza opțiunilor facultative.
Veniturile pentru asigurările de accidente de munca si boli profesionale se constituie din
contribuțiile de asigurare datorate de persoanele juridice , precum si de persoanele fizice care
încheie asigurare , dobânzi si penalităţi de întârziere, dar si alte venituri conform legii.

30
Din aceste sume se scad cheltuielile pentru prestațiile si serviciile de asigurări
pentru accidente de munca si boli profesionale precum si cheltuielile pentru
organizarea si funcționarea acestui sistem.

Concepte şi termeni de reţinut:


- asigurator, în sistemul asigurărilor sociale;
- reabilitarea medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
- reabilitare şi reconversie profesională;
- compensaţii pentru atingerea integrităţii;
- despăgubire în caz de deces.

Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:


1. Care este diferenţa între asigurarea obligatorie şi asigurarea facultativă?
2. Care este obligaţia angajatorului în raportul de asigurare obligatorie?
3. Care sunt obligaţiile asiguratorului in cazul producerii riscului asigurat?

Bibliografie recomandată studentului:


1.Aron Ioan Marius, Accidentul de muncă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014
2.Moarcăş Costea Claudia-Ana, Dreptul securităţii sociale, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2013
3.Dima Luniniţa, Dreptul securităţii sociale: sinteze şi grile, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2012

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6
SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

6.1. Introducere

31
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
6.3. Conţinutul unităţii de învăţare
6.3.1. Principii generale
6.3.2. Categorii de beneficii de asistenţă socială
6.3.3. Organizarea şi administrarea serviciilor sociale
6.3.4. Măsuri integrate de asistenţă socială
6.3.5. Finanţarea asistenţei sociale
6.3.6. Jurisdicţia asistenţei sociale
6.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

6.1. Introducere

Legea nr. 292/2011 reglementează cadrul general de organizare, funcţionare şi finanţare a


sistemului naţional de asistenţă socială în România.
Sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni prin
care statul, reprezentat de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi societatea
civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale
situaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor
ori comunităţilor.

6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- cunoaşterea sistemul naţional de asistenţă socială;


- cunoaşterea sistemul de beneficii de asistenţă naţională;
- cunoaşterea sistemului de servicii sociale.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii vor putea clasifica beneficiile de asistenţă socială;


- studenţii vor cunoaşte condiţiile de acordare a serviciilor sociale;
- studenţii vor cunoaşte măsurile de prevenire şi combatere a sărăciei şi riscului de excluziune
socială.

6.3. Conţinutul unităţii de învăţare


6.3.1. Principii generale
6.3.2. Categorii de beneficii de asistenţă socială
6.3.3. Organizarea şi administrarea serviciilor sociale
6.3.4. Măsuri integrate de asistenţă socială
6.3.5. Finanţarea asistenţei sociale
6.3.6. Jurisdicţia asistenţei sociale

6.3.1. Principii generale

Metaforic vorbind, principiile reprezintă o adevărată coloană vertebrală care stă la baza
funcţionării administraţiei publice centrale şi locale.

32
Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele valori şi principii
generale:
a) solidaritatea socială, potrivit căreia întreaga comunitate participă la sprijinirea
persoanelor vulnerabile care necesită suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea sau
limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii de
populaţie;
b) subsidiaritatea, potrivit căreia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate asigura
integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi, complementar,
statul;
c) universalitatea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială, în
condiţiile prevăzute de lege;
d) respectarea demnităţii umane, potrivit căreia fiecărei persoane îi este garantată
dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii, îi sunt respectate statutul individual şi social şi dreptul
la intimitate şi protecţie împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic;
e) abordarea individuală, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială trebuie adaptate
situaţiei particulare de viaţă a fiecărui individ; acest principiu ia în considerare caracterul şi cauza
unor situaţii de urgenţă care pot afecta abilităţile individuale, condiţia fizică şi mentală, precum şi
nivelul de integrare socială a persoanei; suportul adresat situaţiei de dificultate individuală constă
inclusiv în măsuri de susţinere adresate membrilor familiei beneficiarului;
f) parteneriatul, potrivit căruia autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile publice şi
private, organizaţiile neguvernamentale, instituţiile de cult recunoscute de lege, precum şi membrii
comunităţii stabilesc obiective comune, conlucrează şi mobilizează toate resursele necesare pentru
asigurarea unor condiţii de viaţă decente şi demne pentru persoanele vulnerabile;
g) participarea beneficiarilor, potrivit căreia beneficiarii participă la formularea şi
implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor individualizate de
suport social şi se implică activ în viaţa comunităţii, prin intermediul formelor de asociere sau
direct, prin activităţi voluntare desfăşurate în folosul persoanelor vulnerabile;
h) transparenţa, potrivit căreia se asigură creşterea gradului de responsabilitate a
administraţiei publice centrale şi locale faţă de cetăţean, precum şi stimularea participării active a
beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;
i) nediscriminarea, potrivit căreia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri şi acţiuni de
protecţie socială fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie,
categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă politică, dizabilitate, boală
cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată;
j) eficacitatea, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are în vedere îndeplinirea
obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi obţinerea celui mai bun rezultat în raport
cu efectul proiectat;
k) eficienţa, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are la bază respectarea celui mai bun
raport cost-beneficiu;
l) respectarea dreptului la autodeterminare, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul de a
face propriile alegeri, indiferent de valorile sale sociale, asigurându-se că aceasta nu ameninţă
drepturile sau interesele legitime ale celorlalţi;
m) activizarea, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială au ca obiectiv final încurajarea
ocupării, în scopul integrării/reintegrării sociale şi creşterii calităţii vieţii persoanei, şi întărirea
nucleului familial;
n) caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistenţă socială, potrivit căruia pentru
aceeaşi nevoie sau situaţie de risc social se poate acorda un singur beneficiu de acelaşi tip;
o) proximitatea, potrivit căreia serviciile sunt organizate cât mai aproape de beneficiar,
pentru facilitarea accesului şi menţinerea persoanei cât mai mult posibil în propriul mediu de viaţă;
p) complementaritatea şi abordarea integrată, potrivit cărora, pentru asigurarea întregului
potenţial de funcţionare socială a persoanei ca membru deplin al familiei, comunităţii şi societăţii,

33
serviciile sociale trebuie corelate cu toate nevoile beneficiarului şi acordate integrat cu o gamă largă
de măsuri şi servicii din domeniul economic, educaţional, de sănătate, cultural etc.;
q) concurenţa şi competitivitatea, potrivit cărora furnizorii de servicii sociale publici şi
privaţi trebuie să se preocupe permanent de creşterea calităţii serviciilor acordate şi să beneficieze
de tratament egal pe piaţa serviciilor sociale;
r) egalitatea de şanse, potrivit căreia beneficiarii, fără niciun fel de discriminare, au acces în
mod egal la oportunităţile de împlinire şi dezvoltare personală, dar şi la măsurile şi acţiunile de
protecţie socială;
s) confidenţialitatea, potrivit căreia, pentru respectarea vieţii private, beneficiarii au dreptul
la păstrarea confidenţialităţii asupra datelor personale şi informaţiilor referitoare la viaţa privată şi
situaţia de dificultate în care se află;
t) echitatea, potrivit căreia toate persoanele care dispun de resurse socioeconomice similare,
pentru aceleaşi tipuri de nevoi, beneficiază de drepturi sociale egale;
u) focalizarea, potrivit căreia beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale se adresează
celor mai vulnerabile categorii de persoane şi se acordă în funcţie de veniturile şi bunurile acestora;
v) dreptul la liberă alegere a furnizorului de servicii, potrivit căruia beneficiarul sau
reprezentantul legal al acestuia are dreptul de a alege liber dintre furnizorii acreditaţi.

6.3.2. Categorii de beneficii de asistenţă socială

Beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de


excluziune socială se acordă pe perioade determinate de timp sau pentru situaţii punctuale şi pot
cuprinde următoarele categorii principale:
a) ajutoare sociale susţinute din bugetul de stat, acordate focalizat, pentru categoriile de
populaţie aflate în risc de sărăcie;
b) ajutoare sociale comunitare susţinute din bugetele locale, acordate focalizat, ca măsuri
individuale de suport pentru depăşirea unor situaţii de dificultate temporară;
c) ajutoare de urgenţă susţinute din bugetul de stat şi/sau din bugetele locale, acordate
pentru situaţii datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor etc.;
d) burse sociale şi ajutoare financiare pentru facilitarea accesului la educaţie, susţinute din
bugetul de stat şi/sau din bugetele locale;
e) ajutoare în natură, alimentare şi materiale, inclusiv cele acordate în cadrul programelor de
sprijin educaţional pentru copiii şi tinerii proveniţi din familii defavorizate, susţinute din bugetul de
stat şi/sau bugetele locale, cum ar fi programe pentru suplimente alimentare, rechizite şi alte
materiale necesare în procesul de educaţie;
f) ajutorul acordat din bugetul de stat pentru refugiaţi, precum şi persoanelor care au obţinut
protecţie subsidiară în România, în condiţiile prevăzute de lege;
g) facilităţi privind utilizarea mijloacelor de transport în comun, accesul la comunicare şi
informare, precum şi alte facilităţi prevăzute de lege.
Beneficiile pentru susţinerea copilului şi a familiei au în vedere naşterea, educaţia şi
întreţinerea copiilor şi cuprind următoarele categorii principale:
a) alocaţii pentru copii;
b) alocaţii pentru copiii lipsiţi, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor;
c) indemnizaţii pentru creşterea copiilor;
d) facilităţi, în condiţiile legii.
Beneficiile de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale se acordă
atât pentru asigurarea nevoilor de bază ale vieţii, cât şi în scopul promovării şi garantării exercitării
de către acestea a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi participării depline la viaţa societăţii.
Principalele categorii de beneficii de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu
nevoi speciale sunt următoarele:
a) alocaţii pentru persoanele cu dizabilităţi;
b) indemnizaţii de îngrijire;

34
c) facilităţi, în condiţiile legii.
Nivelurile, respectiv cuantumurile beneficiilor de asistenţă socială se stabilesc în raport cu
indicatorul social de referinţă, prin aplicarea unui indice social de inserţie.
Indicatorul social de referinţă (ISR) reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se
raportează beneficiile de asistenţă socială, suportate din bugetul de stat, acordate atât în vederea
asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului de asistenţă socială, cât şi în vederea stimulării
persoanelor beneficiare ale sistemului de asistenţă socială, pentru a se încadra în muncă.
Valoarea indicatorului social de referinţă este cea prevăzută de Legea nr. 76/2002 privind
sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi
completările ulterioare.
Indicele social de inserţie (ISI) este coeficientul de multiplicare aplicabil indicatorului social
de referinţă şi se stabileşte în raport cu tipul de familie, precum şi cu scopul beneficiului de asistenţă
socială.
Nivelul beneficiilor de asistenţă socială cumulate de o persoană singură sau, după caz, de o
familie nu poate depăşi un coeficient raportat la valoarea indicatorului social de referinţă.
Coeficientul se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de tipul familiei şi al
beneficiilor de asistenţă socială la care aceasta sau membrii acesteia, respectiv persoana singură au
dreptul.

6.3.3. Organizarea şi administrarea serviciilor sociale

Responsabilitatea dezvoltării, administrării şi acordării serviciilor sociale este partajată astfel:


a) elaborarea politicilor publice, programelor şi strategiilor naţionale în domeniu,
reglementarea, coordonarea şi controlul aplicării lor, precum şi evaluarea şi monitorizarea calităţii
serviciilor sociale - în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale;
b) organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale - în responsabilitatea
autorităţilor administraţiei publice locale, atribuţii ce pot fi externalizate către sectorul
neguvernamental, instituţiile de cult, alte persoane fizice şi juridice de drept public sau privat, în
condiţiile legii;
c) finanţarea serviciilor sociale, în condiţiile legii - din bugetul local, din contribuţia
beneficiarului şi/sau, după caz, a familiei acestuia, bugetul de stat, precum şi din alte surse.
Serviciile sociale se organizează şi se acordă la nivelul comunităţii.
Serviciile sociale au la bază identificarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale
sau de grup şi elaborarea planurilor de intervenţie pentru prevenirea, combaterea şi soluţionarea
situaţiilor de dificultate.
Furnizorii de servicii sociale asigură activităţile prevăzute la alin. (2) prin asistenţii sociali
angajaţi în structurile proprii sau, în lipsa acestora, pot achiziţiona serviciile acordate de asistenţii
sociali înregistraţi cu cabinete individuale sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială.
În situaţia în care, din cauze obiective, nu se pot angaja asistenţi sociali sau achiziţiona
serviciile acestora, furnizorii de servicii sociale pot angaja lucrători sociali pentru realizarea
activităţilor de identificare şi, după caz, de evaluare a nevoilor persoanelor care solicită acordarea
de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale.
Serviciile sociale acordate şi administrate de către autorităţile administraţiei publice locale
se înfiinţează prin hotărâre a consiliului local şi pot fi organizate ca structuri cu sau fără
personalitate juridică.
Structurile publice cu personalitate juridică sunt organizate ca instituţii de asistenţă socială
conduse de un director, sprijinit de un consiliu consultativ compus din reprezentanţi ai beneficiarilor
şi ai partenerilor sociali din unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Structurile publice fără personalitate juridică se organizează ca unităţi de asistenţă socială în
cadrul aparatului de specialitate al primarului, precum şi în cadrul serviciului public de asistenţă
socială din subordinea consiliilor judeţene, consiliilor locale ale municipiilor şi oraşelor, consiliilor
locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

35
În scopul realizării unui management eficient, în cazul unităţilor de asistenţă socială,
responsabilitatea privind coordonarea şi administrarea resurselor umane şi materiale aferente
serviciului respectiv poate fi delegată şefului unităţii.
Instituţiile şi unităţile de asistenţă socială funcţionează sub denumiri diverse, cum ar fi:
centre de zi sau rezidenţiale, locuinţe protejate şi unităţi protejate, complexuri multifuncţionale sau
complexuri de servicii, cantine sociale, servicii mobile de distribuţie a hranei etc.
Serviciile sociale înfiinţate de furnizorii publici şi privaţi se organizează la nivel teritorial
astfel:
a) servicii sociale de interes local, adresate beneficiarilor care trăiesc şi locuiesc pe raza
teritorială a comunei, oraşului, municipiului, respectiv a sectoarelor municipiului Bucureşti;
b) servicii sociale de interes judeţean, adresate beneficiarilor care trăiesc şi locuiesc pe raza
teritorială a judeţului.
Serviciile sociale pot deservi beneficiari din mai multe judeţe, caz în care înfiinţarea,
organizarea şi finanţarea acestora au la bază un contract de parteneriat care se aprobă prin hotărâri
ale consiliilor judeţene sau locale partenere.
Aceste prevederi legale se aplică în mod corespunzător şi în cazul serviciilor sociale de
interes local care se adresează beneficiarilor din mai multe comune, oraşe şi municipii din cadrul
aceluiaşi judeţ ori sectoare ale municipiului Bucureşti, iar contractele de parteneriat se aprobă prin
hotărârile consiliilor locale partenere.
În scopul dezvoltării serviciilor sociale, autorităţile administraţiei publice locale pot încheia
contracte de parteneriat public-privat, în condiţiile Legii parteneriatului public-privat nr. 178/2010,
cu modificările şi completările ulterioare.
Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura informarea beneficiarilor cu privire la
serviciile oferite de furnizorii privaţi de servicii sociale.
Serviciile sociale înfiinţate de furnizorii de servicii sociale, publici sau privaţi, se
organizează la nivel teritorial în condiţiile prevăzute la art. 42 alin. (1), cu respectarea prevederilor
Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a standardelor de calitate, regulilor generale de
normare minimă de personal care stau la baza stabilirii standardelor de cost, reglementate de
legislaţia specială.
La nivel naţional se organizează un sistem de evidenţă a serviciilor sociale care cuprinde
datele şi informaţiile referitoare la serviciile sociale.
Modalitatea de organizare, administrare şi funcţionare a sistemului de evidenţă se aprobă
prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.

6.3.4. Măsuri integrate de asistenţă socială

Măsurile de prevenire şi combatere a sărăciei şi riscului de excluziune socială se înscriu în


cadrul general de acţiuni multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care se asigură
oportunităţile şi resursele necesare pentru participarea persoanelor vulnerabile în mod deplin la
viaţa economică, socială şi culturală a societăţii, precum şi la procesul de luare a deciziilor care
privesc viaţa şi accesul lor la drepturile fundamentale.
- Prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială
- Asistenţa socială a copilului şi a familiei
- Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi
- Asistenţa socială a persoanelor vârstnice

6.3.5. Finanţarea asistenţei sociale

Asistenţa socială se finanţează din următoarele surse:


36
- fonduri alocate de la bugetul de stat;
- bugetele locale;
- donaţii;
- sponsorizări;
- alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ţară şi din străinătate, din
contribuţii ale beneficiarilor, precum şi din alte surse, cu respectarea legislaţiei în
domeniu şi în limita resurselor financiare disponibile.

6.3.6. Jurisdicţia asistenţei sociale

Actele administrative emise de autorităţile publice centrale şi locale privind acordarea


beneficiilor de asistenţă socială şi furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ, în baza condiţiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare.
Dacă beneficiarul serviciului social se consideră nedreptăţit de modul de furnizare a
serviciilor sociale, astfel cum a fost acesta stabilit conform clauzelor din contractul de furnizare de
servicii sociale, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru soluţionarea litigiilor în
legătură cu acordarea serviciilor sociale.
Cererile adresate instanţei de contencios administrativ sau oricărei alte instanţe judecătoreşti
pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu dreptul sau cu acordarea măsurilor de asistenţă socială se
soluţionează cu celeritate.
Acţiunile, căile de atac şi actele procedurale în legătură cu soluţionarea litigiilor având ca
obiect drepturi sau obligaţii prevăzute de prezenta lege sunt scutite de taxa de timbru.
Personalul implicat în acordarea serviciilor sociale răspunde, în condiţiile legii, disciplinar,
patrimonial, contravenţional sau penal, după caz.

6.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

Sinteza unităţii de învăţare

Sistemul naţional de asistenţă socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar
sistemelor de asigurări sociale şi se compune din sistemul de beneficii de asistenţă socială şi
sistemul de servicii sociale.
Asistenţa socială, prin măsurile şi acţiunile specifice, are drept scop dezvoltarea
capacităţilor individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii
vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială.

Concepte si termeni de reţinut:


- asistenţă socială;
- servicii sociale;
- beneficii;
- universalitate;
- parteneriat;
- egalitate de şanse.

Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:


1.Potrivit Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, beneficiile de asistenţă socială pentru
prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială se pot acorda din:

37
a) bugetul sistemului public de pensii;
b) bugetul asigurărilor pentru şomaj;
c) bugetul de stat;
d) bugetele locale;
e) fondurile angajatorilor.
2.Măsurile şi acţiunile de asistenţă socială se realizează astfel încât:
a) beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale să constituie un pachet unitar de măsuri
corelate şi complementare;
b) serviciile sociale să primeze faţă de beneficiile de asistenţă socială, în cazul în care costul
acestora şi impactul asupra beneficiarilor este similar;
c) să fie evaluate periodic din punctul de vedere al eficacităţii şi eficienţei lor pentru a fi
permanent adaptate şi ajustate la nevoile reale ale beneficiarilor;
d) să contribuie la inserţia pe piaţa muncii a beneficiarilor;
e) să prevină şi să limiteze orice formă de dependenţă faţă de ajutorul acordat de stat sau de
comunitate.
3.Enumeraţi categoriile de beneficii de asistenţă socială
4.Care sunt principiile generale ale asistenţei sociale?

Bibliografie recomandată studentului:


1.Urechiatu-Burian Graţian, Principiile fundamentale care guvernează administraţia
publică locală, Revista Drepturile Omului, anul XXV, nr. 4/2014, editată de Institutul Român
pentru Drepturile Omului (I.R.D.O.), Bucureşti, 2015
2.Dima Luminiţa, Dreptul securităţii sociale: sinteze şi grile, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2012
3.Ţiclea Alexandru,Georgescu Laura, Dreptul securităţii sociale, Ediţia a IV-a, revizuită şi
adăugită, Universul Juridic, Bucureşti, 2014

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7

38
PRESTAŢIILE FAMILIALE

7.1. Introducere
7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
7.3. Conţinutul unităţii de învăţare
7.3.1. Reglementare legală
7.3.2. Alocaţia de stat pentru copii
7.3.3. Alocaţia pentru susţinerea familiei
7.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

7.1. Introducere

Termenul de „prestaţii familiale” se foloseşte, în prezent, pentru toate alocaţiile şi ajutoarele


care se atribuie în favoarea familiei cu copii.
Prestaţiile familiale în bani pot îmbrăca o mare diversitate de forme, fiind diferite ca sumă,
destinaţie, arie de cuprindere şi condiţii de atribuire, Astfel, alocaţiile pentru copii pot fi universale
sau condiţionate. Ele pot reprezenta o sumă fixă sau sunt stabilite în funcţie de venitul familiei,
numărul copiilor în îngrijire, sau în raport cu vârsta acestora.
Prestaţiile de asistenţă socială pot fi acordate în bani, sub formă de compensaţii, indemnizaţii
speciale, alocaţii sau ajutoare, şi în natură, sub forma unor servicii sociale diverse.

7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- cunoaşterea termenului de „prestaţii familiale”;


- cunoaşterea formelor de prestaţii familiale.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii vor putea cunoaşte categoriile de copii care au dreptul la alocaţie;


- studenţii vor avea cunoaşte condiţiile de acordare a alocaţiei de stat pentru copii.

7.3. Conţinutul unităţii de învăţare


7.3.1. Reglementare legală
7.3.2. Alocaţia de stat pentru copii
7.3.3. Alocaţia pentru susţinerea familiei

7.3.1. Reglementare legală

Formă de convieţuire umană ancestrală, familia nu a putu rămâne în afara sferei de


reglementare a dreptului. La nivelul cel mai general, actele internaţionale au statuat că familia este
elementul natural şi fundamnetal al societăţii (art. 16, pct. 3 din Declaraţia Universală ale
Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10
decembrie 1948 şi art. 23, pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice,
adoptat de acelaşi for la 16 decembrie 1966.
În plan internaţional, problema prestaţiilor familiale a fost abordată de Recomandarea nr.
67/1944 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. În acest document se precizează că ajutorul poate fi
atribuit sub forma unor prestaţii în bani, care să contribuie la întreţinerea familiilor numeroase, sub
forma unor prestaţii în natură, cu scopul de ajuta familiile să crească copii în condiţii sănătoase.
În plan intern, potrivit art. 49 alin. (1-2) şi alin. (5) din Constituţia României, copii şi tinerii se
bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. Statul acordă

39
alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de
protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
Potrivit art. 258 alin. (2) şi (3) din Codul civil: „(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea
societăţii şi a statului. (3) Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice şi sociale, încheierea
căsătoriei, precum şi dezvoltaea şi consolidarea familiei”.
Dispoziţiile din Codul civil se completează cu o serie de acte normative cum ar fi: Legea nr.
272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, Legea nr. 273/2004
privind procedura adopţiei, republicată, Codul de procedură civilă, Legea 61/1993 privind alocaţia
de stat pentru copii, republicată, Legea 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei,
republicată şi Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 privind condiţiile de obţinere a atestatului,
procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist.

7.3.2. Alocaţia de stat pentru copii

Noţiunea şi caracteristicile alocaţiei de stat pentru copii


Regimul juridic al alocaţiei de stat pentru copii, în baza principiilor constituţionale, a
căpătat, o dată cu adoptarea Legii nr. 61/1993, o nouă semnficiaţie.
Este vorba, în principal, de faptul că această lege acreditează principiul universalităţii
prestaţiilor familiale ca principal criteriu legal de acordare a alocaţiei de stat pentru copii.
Spre deosebire de vechea legislaţie respectiv Decretul nr. 410/1985, care condiţionează
acordarea alocaţiei de stat pentru copii de calitatea juridică de salariat a părintelui copilului minor,
în prezent, ca urmare a adoptării Legii nr. 61/1993, beneficiază de alocaţie fiecare copil, indiferent
de calitatea de salariat sau nu a părintelui său.
Alocaţia de stat pentru copii este una dintre principalele prestaţii de asistenţă socială ce
constă într-o sumă de bani pe care statul o acordă familiilor cu copii în vederea acoperirii nevoilor
de creştere şi educare a acestor copii.
Din această definiţie rezultă şi caracteristicile principale ale alocaţiei de stat pentru copii şi
anume:
- este un ajutor (o prestaţie) în bani, care are semnificaţia de sprijin, de participare;
- este acordată de stat, plata făcându-se din bugetul de stat;
- se acordă familiilor cu copii;
- este menită să acopere nevoile de creştere şi educare a copiilor.

Titularul dreptului la alocaţia de stat pentru copii şi beneficiarul acesteia


În contextul Legii nr. 61/1993 – ca de astfel şi în celelalte acte normative care au reglementat
alocaţia de stat pentru copii (Decretul nr. 246/1977 şi Decretul nr. 410/1985) – trebuie să se facă
distincţia între titularul dreptului la alocaţie şi beneficiarul acestui drept, primul fiind persoana
pentru care se plăteşte dreptul, iar cel de-al doilea fiind cel care încasează efectiv suma.
În considerarea caracterului şi a finalităţii dreptului la alocaţie, titularul acesteia este
întotdeauna copilul.
Beneficiarul alocaţiei de stat pentru copii este persoana care încasează efectiv alocaţia. Aşa
cum prevede art. 4 din Legea nr. 61/1993, alocaţia de stat pentru copii se plăteşte unuia dintre
părinţi pe baza acordului acestora sau, în caz de neînţelegere, pe baza deciziei autorităţii tutelare ori
a hotărârii judecătoreşti, părintelui căruia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare.
Alocaţia de stat pentru copii se plăteşte şi tutorelui, curatorului, persoanei căreia i-a fost dat în
plasament familial copilul, inclusiv asistentului maternal sau persoanei căreia i-a fost încredinţat
copilul în vederea adopţiei, în condiţiile legii.
După împlinirea vârstei de 14 ani, plata alocaţiei de stat pentru copii se poate face direct
titularului, cu încuviinţarea reprezentantului său legal.

Categoriile de copii care au dreptul la alocaţie

40
Se instituie alocaţia de stat pentru copii ca formă de ocrotire a statului acordată tuturor
copiilor, fără discriminare.
Beneficiază de alocaţie de stat pentru copii toţi copiii în vârstă de până la 18 ani.
Lunar, serviciile de stare civilă ale consiliilor locale comunale, orăşeneşti, municipale şi ale
sectoarelor municipiului bucureşti comunică agenţiei pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale, situaţia privind copiii
care au decedat.

7.3.3. Alocaţia pentru susţinerea familiei


Noţiune şi titularul dreptului la alocaţie familială complementară şi alocaţia de
susţinere pentru familia monoparentală
Prin Legea nr. 277/2010 a fost instituită alocaţia pentru susţinerea familiei ca formă de
sprijin pentru familiile cu venituri reduse care au în creştere şi în îngrijire copii în vârstă de până la
18 ani.
Acordarea alocaţiei are drept scop completarea veniturilor familiilor în vederea asigurării
unor condiţii mai bune pentru creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor, precum şi stimularea
frecventării de către copiii de vârstă şcolară, aflaţi în îngrijirea familiilor cu venituri reduse, a
cursurilor unei forme de învăţământ, organizate conform legii.
Dreptul la alocaţie se acordă începând cu luna înregistrării/depunerii cererii.

Beneficiarii drepturilor de alocaţie


Beneficiază de această formă de alocaţie, familia formată din soţ, soţie şi copiii aflaţi în
întreţinerea acestora, care locuiesc împreună, denumită în continuare familie.
Beneficiază de alocaţie şi familia formată din persoana singură şi copiii aflaţi în întreţinerea
acesteia şi care locuiesc împreună cu aceasta, denumită în continuare familie monoparentală.
Se consideră familie în înţelesul prevederilor alin. (1) şi bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu
copiii lor şi ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună, dacă aceasta se
consemnează în ancheta socială.
Prin persoană singură se înţelege persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:
a) este necăsătorită;
b) este văduvă;
c) este divorţată;
d) are soţul/soţia declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;
e) are soţul/soţia arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută
o pedeapsă privativă de libertate şi nu participă la întreţinerea copiilor;
f) nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e);
g) a fost numită tutore sau i s-au încredinţat ori i s-au dat în plasament unul sau mai mulţi
copii şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-c).
Sunt consideraţi ca făcând parte din familia definită la art. 2 şi copiii încredinţaţi în vederea
adopţiei, cei aflaţi în plasament la o persoană sau familie ori pentru care s-a instituit tutela, potrivit
legii.
Asistentul maternal profesionist beneficiază de alocaţie doar pentru copiii săi, luându-se în
considerare la stabilirea dreptului toate veniturile realizate de membrii familiei, cu excepţia celor
provenite din alocaţiile de plasament şi alte sume acordate asistentului maternal pentru acoperirea
cheltuielilor lunare, în condiţiile legii.
Pentru familia, al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează până la 0,40
ISR inclusiv, cuantumul lunar al alocaţiei este stabilit prin raportare la indicatorul social de
referinţă, denumit în continuare ISR, după cum urmează:
a) 0,06 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,12 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,18 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,24 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi.

41
Pentru familia prevăzută la art. 2 alin. (1), al cărei venit net mediu lunar pe membru de
familie se situează peste 0,40 ISR şi până la 0,740 ISR inclusiv, cuantumul alocaţiei este stabilit
după cum urmează:
a) 0,05 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,1 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,15 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,2 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi.
Pentru familia, al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează până la 0,40
ISR inclusiv, cuantumul lunar al alocaţiei este stabilit după cum urmează:
a) 0,1 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,2 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,3 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,4 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi.
Pentru familia, al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează peste 0,40
ISR şi până la 0,740 ISR inclusiv, cuantumul alocaţiei este stabilit după cum urmează:
a) 0,09 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,18 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,27 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,36 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi.
Beneficiază de alocaţie familiile ai căror membri sunt cetăţeni români care au domiciliul sau
reşedinţa în România, precum şi cetăţeni ai altor state ori apatrizi care au domiciliul sau, după caz,
reşedinţa în România, în condiţiile legislaţiei române.
Beneficiază de alocaţie şi persoanele fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă, pe baza
declaraţiei pe propria răspundere că nu au solicitat alocaţia de la alte primării.
Familiile, care au în întreţinere copii de vârstă şcolară, beneficiază de alocaţie în condiţiile
în care copiii frecventează fără întrerupere cursurile unei forme de învăţământ organizate potrivit
legii, cu excepţia celor care le întrerup din motive medicale, şi nu înregistrează absenţe nemotivate
în cursul unui semestru care să conducă la scăderea sub 8 a notei la purtare.
Pentru familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară cu handicap grav sau accentuat
şi care nu frecventează o formă de învăţământ, organizată în condiţiile legii, alocaţia se acordă cu
condiţia prezentării certificatului de încadrare într-un grad de handicap şi a dovezii eliberate de
către secretariatele comisiilor pentru protecţia copilului din cadrul direcţiilor generale de asistenţă
socială pentru protecţia copilului judeţene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
denumite în continuare direcţii de asistenţă socială, sau de către Serviciul de evaluare complexă din
cadrul direcţiilor de asistenţă socială, prin care se atestă faptul că respectivul copil nu poate fi
înscris în nicio formă de învăţământ, prevăzută de lege.
Sunt consideraţi copii aflaţi în întreţinerea familiilor definite la art. 2 din Legea nr. 277/2010,
copiii naturali ai soţilor sau ai unuia dintre aceştia ori, după caz, ai persoanei singure, copiii
adoptaţi, copiii încredinţaţi în vederea adopţiei, copiii aflaţi în plasament sau în plasament în regim
de urgenţă ori pentru care s-a instituit tutela în condiţiile legii, cu excepţia celor aflaţi în plasament
la asistentul maternal profesionist.

7.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

Sinteza unităţii de învăţare


Ocrotirea familiei şi a căsătoriei este un principiu constituţional, reglementat de art. 48 şi 49
din constituţie.
În doctrină, în lipsa unei definiţii legale, au fost formulate o serie de definiţii dintre care
reţinem: „familia este principala formă de organizare a vieţii în comun a oamenilor legaţi prin
căsătorie sau rudenie”.

Concepte si termeni de reţinut:

42
- prestaţii familiale;
- alocaţia de stat pentru copii;
- titularul dreptului la alocaţia de stat pentru copii;
- alocaţia pentru susţinerea familiei;
- alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală;
- persoană singură.

Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:


1.Care sunt principalele obligaţii ale persoanelor cărora li se plăteşte alocaţia de stat pentru
copii?
2.Cum definiţi familia monoparentală?
3.Potrivit Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, tinerii în vârstă de peste 18
ani:
a) beneficiază de alocaţia de stat pentru copii până la terminarea cursurilor învăţământului
liceal sau profesional organizat potrivit legii;
b) beneficiază de alocaţia de stat pentru copii până la terminarea studiilor, fără a depăşi
vârsta de 26 de ani;
c) nu beneficiază de alocaţie de stat pentru copii.
4.Cuantumul alocaţiei de stat pentru copii:
a) este o sumă fixă pentru orice copil care îndeplineşte condiţiile de acordare;
b) este o sumă diferită în funcţie de situaţia financiară a părinţilor;
c) este o sumă care diferă în funcţie de numărul de copii ai familiei respective.
5.Beneficiază de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2
ani:
a) numai mama copilului;
b) numai tatăl copilului;
c) opţional, oricare dintre părinţii copilului.
6.Indemnizaţia pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani se acordă cu condiţia ca
în ultimul an anterior datei naşterii copilului, solicitantul să fi realizat venituri profesionale supuse
impozitului pe venit:
a) timp de 12 luni;
b) timp de 6 luni;
c) timp de o lună.

Bibliografie recomandată studentului:


1.Irinescu Lucia, Curs de dreptul familiei, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2015
2.Ţiclea Alexandru, Georgescu Laura, Dreptul securităţii sociale. Curs universitar, ediţia a
4-a, revizuită şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013
3.Avram Marieta, Drept civil. Familia, ediţia a 2-a, revizuită şi adăugită, Editura Hamangiu,
2016
4.Ghimpu Sanda, Ţiclea Alexandru, Tufan Constantin, Dreptul securităţii sociale, Editura
All Beck, Bucureşti, 1998
5.Dima Luminiţa, Dreptul securităţii sociale: sinteze şi grile, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2012

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8
PROTECŢIA SPECIALĂ A COPILULUI

43
8.1. Introducere
8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
8.3. Conţinutul unităţii de învăţare
8.3.1. Beneficiarii dreptului la protecţie şi asistenţă şi persoanele responsabile pentru
exercitarea acestui drept
8.3.2. Principiile respectării şi garantării drepturilor copilului
8.3.3. Interesul superior al copilului
8.3.4. Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi
8.3.5. Măsurile de protecţie specială a copilului
8.3.6. Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială
8.3.7. Alte măsuri de protecţie specială acordate copiilor aflaţi în dificultate
8.3.8. Finanţarea sistemului de protecţie a copilului
8.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

8.1. Introducere

Constituţia României, prin art. 49 intitulat „Protecţia copiilor şi a tinerilor”, statuează că, copii
şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
Statul acordă alocaţii pentru copii şi alte forme de protecţie socială a copiilor.
De regulă, ocrotirea copilului se execită prin părinţi (sau doar printr-unul dintre ei), însă există
şi cazuri în care copii sunt lipsiţi de ocrotire părintească sau aceasta se exercită necorespunzător. În
aceste situaţii se vor lua măsurile de protecţie prevăzute de Legea nr. 272/2004, anume: tutela,
măsurile de protecţie specială sau adopţia.
Cu alte cuvinte, În cazul în care părinţii sau persoanele care au obligaţia de a întreţine copilul
nu pot asigura, din motive independente de voinţa lor, satisfacerea nevoilor minime de locuinţă,
hrană, îmbrăcăminte şi educaţie ale copilului, statul, prin autorităţile publice competente este
obligat să asigure acestora sprijin corespunzător, sub formă de prestaţii financiare, prestaţii în
natură, precum şi sub formă de servicii, în condiţiile legii.

8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- cunoaşterea sferei de aplicare a Legii nr.272/2004;


- cunoaşterea obligaţiilor părinţilor privind întreţinerea copilului;
- cunoaşterea obligaţiilor statului privind protecţia copilului.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii vor putea defini interesul superior al copilului;


- studenţii vor putea cunoaşte conţinutul măsurilor de protecţie specială a copilului.

8.3. Conţinutul unităţii de învăţare


8.3.1. Beneficiarii dreptului la protecţie şi asistenţă şi persoanele responsabile pentru
exercitarea acestui drept
8.3.2. Principiile respectării şi garantării drepturilor copilului
8.3.3. Interesul superior al copilului
8.3.4. Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi
8.3.5. Măsurile de protecţie specială a copilului
8.3.6. Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială
8.3.7. Alte măsuri de protecţie specială acordate copiilor aflaţi în dificultate
8.3.8. Finanţarea sistemului de protecţie a copilului

44
8.3.1. Beneficiarii dreptului la protecţie şi asistenţă şi persoanele responsabile pentru
exercitarea acestui drept

De dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,


beneficiază:
a) copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României;
b) copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate;
c) copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României;
d) copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor
legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România;
e) copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate, în
condiţiile prezentei legi, de către autorităţile publice române competente.

8.3.2. Principiile respectării şi garantării drepturilor copilului

Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor,


în condiţiile Legii nr. 272/2004.
Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând
părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de
copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia
sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt
reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi
asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor
copilului.
Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează
respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de
autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu.
Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:
a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor
părinteşti;
d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea
drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi
parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnităţii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de
gradul său de maturitate;
i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând
cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;
j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de
violenţă asupra copilului;
l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu
ansamblul reglementărilor din această materie.
Drepturile prevăzute de Legea nr. 272/2004 sunt garantate tuturor copiilor fără nicio
discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de
naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei

45
deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare
sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie.
În orice cauză care priveşte drepturi ale copilului, instanţa verifică dacă înţelegerile dintre
părinţi sau ale acestora cu alte persoane respectă interesul superior al copilului.

8.3.3. Interesul superior al copilului

Un concept cheie asupra căruia insistă Convenţia cu privire la Drepturile Copilului este
interesul superior al copilului. Doctrina interesului superior al copilului a reprezentat o schimbare în
pliticile publice ale secolului XX.
În S.U.A. , de exeplu, această doctrină a venit să înlocuiască pe cele deja existente, care aveau
mari lacune. Până la începutul anilor 1900, în S.U.A., copilul era considerat proprietatea personală a
tatălui său biologic. Ulterior, acest fapt s-a schimbat şi mama a început să fie favorizată în ceea ce
priveşte îngrijirea copilului. Spre finalul anilor 1970, deciziile legale au început să ţinî cont de
ambii părinţi în aceeaşi măsură.
Interesul superior al copilului apare în mai multe situaţii: de stabilire a custodiei, în caz de
divorţ, în cazul în care copilul a fost născut în afara căsătoriei, în adopţii, în decizii medicale, în
situaţii în care opinia părinţilor şi cea a copilului sunt divergente.
În Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, articolul 3 face referire la interesul superior al
copilului menţionând următoarele: „În toate acţiunile care privesc copii, întreprinse de instituţiile de
asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de
organele legislative, interesele copilului vor prevala.
Pentru înţelegerea deplină a principiului interesului superior al copilului şi pentru a veni în
sprijinul tuturor profesioniştilor care lucrează cu copii, prin intermediul Legii nr. 257/2013 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
sunt introduse o serie de elemente care să stea la baza luării deciziilor cu privire la copil de către toţi
profesioniştii: dreptul la viaţă, la supravieţuire şi la dezvoltare.
Conform art. 2 alin. (6) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi
stabilitate şi apartenenţă la o familie;
b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare,
exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc
care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea
copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de
ataşament.
Considerarea primordială a interesului minorului are ca fundament atât dispoziţiile art. 483
alin. (2) din Noul cod civil cât şi jurisprudena C.E.D.O.
Sintagma „interesul superior al copilului” folosită de legiuitor nu se reduce la un singur
interes al copilului, interpretare ce s-ar putea deduce din formularea la singular „interes superior al
copilului”, ci include structural o întreagă gamă de interese conjugate care au relevanţă pentru copil
şi pot privi nevoi fizice, mentale, spirituale, sociale, emoţionale, materiale, etc, formularea textului
incluzând intrinsec pluralitatea acestora. De altfel, valorizând acelaşi conţinut complex, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului se referă la interesele copilului.
Prin urmare, interesul superior al copilului, noţiune ce include în conţinutul său un drept, un
principiu şi o regulă de procedură, este un imperativ major care fundamentează orice decizie/măsură
luată cu privire la copil, care trebuie stabilit în fiecare caz în parte.

46
8.3.4. Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor
săi
Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor
destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau
a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de Legea nr. 272/2004 până la
dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.
La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi
continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în
condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.
Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de
protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie,
fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de
protecţie specială, în scopul facilitării integrării sale sociale. Acest drept se pierde în cazul în care se
face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi/sau locuinţă cel puţin de două ori, iar acesta
le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui.

8.3.5. Măsurile de protecţie specială a copilului

Măsurile de protecţie specială a copilului sunt:


a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgenţă;
c) supravegherea specializată.
De măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:
a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor
părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie,
declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din
motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare;
e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.
Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă
măsurile de protecţie specială instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenţă juridică gratuită, în
condiţiile legii.

8.3.6. Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială

Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de


comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de
către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.
În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia
copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării
măsurii.
Dreptul de sesizare prevăzut la alin. (2) îl au, de asemenea, părinţii sau alt reprezentant legal
al copilului, precum şi copilul.
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, organismul privat
autorizat are obligaţia de a urmări modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială,
dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii.
În îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat întocmeşte, trimestrial sau ori de câte

47
ori apare o situaţie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evoluţia dezvoltării fizice,
mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit.
În situaţia în care se constată, pe baza raportului întocmit potrivit alin. (2), necesitatea
modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz,
instanţa judecătorească.
Propunerea de încetare a măsurii de protecţie şi reintegrarea în familie este însoţită, în mod
obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea părinţilor la şedinţe de consiliere, astfel
încât reintegrarea să se realizeze în cele mai bune condiţii.
La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în familia sa,
serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor, persoanele cu
atribuţii de asistenţă socială din aparatul de specialitate al primarului, precum şi direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului, în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti, de la domiciliul
sau, după caz, de la reşedinţa părinţilor, au obligaţia de a urmări evoluţia dezvoltării copilului,
precum şi modul în care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la
copil. În acest scop, acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 6 luni.
Copilul faţă de care a fost luată o măsură de protecţie specială are dreptul de a menţine
relaţii cu alte persoane, dacă acestea nu au o influenţă negativă asupra dezvoltării sale fizice,
mentale, spirituale, morale sau sociale.

8.3.7. Alte măsuri de protecţie specială acordate copiilor aflaţi în dificultate

Legislaţia incidentă în materie respectiv, Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului alături de măsurile prezentate mai sus şi următoarele forme de protecţie
specială acordată copiilor aflaţi în dificultate, şi anume:
- Protecţia copiilor refugiaţi şi protecţia copiilor în caz de conflict armat
- Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal;
- Protecţia copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi a oricărei forme de violenţă;
- Protecţia copilului împotriva exploatării economice;
- Protecţia copilului împotriva consumului de droguri;
- Protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei;
- Protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate;
- Protecţia copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare;
- Protecţia copilului împotriva altor forme de exploatare.

8.3.8. Finanţarea sistemului de protecţie a copilului

Prevenirea separării copilului de familia sa, precum şi protecţia specială a copilului lipsit,
temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul de stat - în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
aprobate cu această destinaţie prin legile bugetare anuale, repartizate pe judeţe, potrivit propunerilor
formulate de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, pe baza standardelor de cost pentru serviciile
sociale, aprobate prin hotărâre a Guvernului;
b) bugetul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti - în completarea
cuantumului prevăzut la lit. a), pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a
serviciilor, din venituri proprii sau din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru
echilibrarea bugetelor locale;
c) bugetul local al comunelor, oraşelor şi municipiilor;
d) donaţii, sponsorizări şi alte forme private de contribuţii băneşti, permise de lege.
Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale poate finanţa programe de interes naţional pentru
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu această

48
destinaţie, din fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, precum şi din alte surse, în condiţiile
legii.
Pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului la o familie, persoană,
asistent maternal, într-un serviciu de tip rezidenţial al unui organism privat acreditat sau s-a instituit
tutela, în condiţiile legii, se acordă o alocaţie lunară de plasament, raportată la indicatorul social de
referinţă, în cuantum de 1,20 ISR.
Alocaţia prevăzută la alin. (1) se plăteşte persoanei, asistentului maternal, reprezentantului
familiei, al organismului privat acreditat care a luat în plasament copilul sau tutorelui şi este
destinată asigurării drepturilor prevăzute la art. 129 alin. (1).
Alocaţia de plasament se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii şi
Justiţiei Sociale.
Pentru copiii pentru care s-a stabilit măsura plasamentului sau s-a instituit tutela, stabilirea
dreptului la alocaţie prevăzută la alin. (1) se face începând cu luna următoare celei în care a fost
emisă dispoziţia conducătorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau
hotărârea comisiei pentru protecţia copilului sau a instanţei de judecată, după caz.
Procedura de stabilire şi de plată a alocaţiei prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al
ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.
În vederea urmăririi modului de utilizare a alocaţiei prevăzute la alin. (1), direcţiile generale
de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, organismele private autorizate transmit
rapoartele prevăzute la art. 73 alin. (2) şi agenţiei pentru plăţi şi inspecţie socială a judeţului,
respectiv a municipiului Bucureşti.
Copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, precum şi mamele
protejate în centre maternale au dreptul la hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale igienico-
sanitare, rechizite/manuale, jucării, transport, materiale cultural-sportive, precum şi sume de bani
pentru nevoi personale.
Necesarul de îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite/manuale,
jucării, materiale culturalsportive se stabileşte în funcţie de vârsta şi nevoile copilului, prin hotărâre
a consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti sau, după
caz, a organului de conducere al organismului privat acreditat.
În cazul copiilor cu handicap, infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA, cuantumul sumelor
necesare acordării drepturilor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 50% în raport cu sumele
acordate.
Copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, precum şi mamele
protejate în centre maternale au dreptul, la ieşirea din sistemul de protecţie specială, la o
indemnizaţie care se acordă o singură dată, egală cu valoarea salariului de bază minim brut pe ţară,
garantat în plată, stabilit potrivit legii. Indemnizaţia se acordă, la ieşirea din sistemul de protecţie
specială, şi copiilor pentru care s-a pronunţat o hotărâre definitivă de încuviinţare a adopţiei.
Cuantumul limitelor minime de cheltuieli aferente drepturilor prevăzute la alin. (1),
respectiv dreptul la îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite/manuale,
jucării, transport, materiale cultural-sportive, precum şi sumele de bani pentru nevoi personale,
pentru copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială într-un serviciu public
de tip rezidenţial, precum şi pentru mamele protejate în centre maternale se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului.
Cuantumul alocaţiei de hrană pentru copiii din serviciile de zi publice şi pentru copiii şi
tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială într-un serviciu public de tip rezidenţial,
precum şi pentru mamele protejate în centre maternale se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Cuantumul alocaţiei de hrană pentru copiii din serviciile de zi este aplicabil şi copiilor din creşe şi
alte unităţi de educaţie timpurie.
Cuantumul limitelor minime de cheltuieli stabilite în condiţiile alin. (5) şi cuantumul
alocaţiei de hrană stabilit în condiţiile alin. (6) sunt aplicabile şi în cazul copiilor şi tinerilor cu
cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi în unităţile de învăţământ special sau de masă, inclusiv

49
celor şcolarizaţi în alt judeţ decât cel de domiciliu, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (2)
din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
Alocaţia de hrană pentru copiii din serviciile de zi organizate de organismele private
acreditate se stabileşte cel puţin la acelaşi nivel cu cel prevăzut pentru copiii din serviciile de zi
publice.
În limita bugetelor aprobate, consiliile judeţene, consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti sau, după caz, consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor pot
aproba, prin hotărâre, la propunerea direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului,
respectiv a serviciilor publice de asistenţă socială, un cuantum mai mare al limitelor minime de
cheltuieli, respectiv al cuantumului alocaţiei de hrană aferente drepturilor stabilite conform
prevederilor alin. (5) şi (6).
Primarii acordă prestaţii financiare excepţionale, în situaţia în care familia care îngrijeşte
copilul se confruntă temporar cu probleme financiare determinate de o situaţie excepţională şi care
pune în pericol dezvoltarea armonioasă a copilului.
Prestaţiile excepţionale se acordă cu prioritate copiilor ale căror familii nu au posibilitatea
sau capacitatea de a acorda copilului îngrijirea corespunzătoare ori ca urmare a necesităţii suportării
unor cheltuieli particulare destinate menţinerii legăturii copilului cu familia sa.
În funcţie de fiecare caz în parte, primarul decide, prin dispoziţie, cu privire la acordarea
prestaţiei financiare excepţionale şi cuantumul acesteia.
Cuantumul maxim, precum şi condiţiile de acordare a prestaţiilor financiare excepţionale se
stabilesc prin hotărâre a consiliului local.
Prestaţiile financiare excepţionale pot fi acordate şi sub formă de prestaţii în natură, pe baza
dispoziţiei primarului, constând, în principal, în alimente, îmbrăcăminte, manuale şi rechizite sau
echipamente şcolare, suportarea cheltuielilor legate de transport, procurarea de proteze,
medicamente şi alte accesorii medicale.
.
8.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

Sinteza unităţii de învăţare

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu


modificările şi completările ulterioare, a făcut trecerea de la un sistem de protecţie axat pe nevoi, la
un sistem de protecţie bazat pe drepturi.
Până la intrarea în vigoare a acestei legi, statul român era preocupat cu prioritate (din punctul
de vedere al legiuitorului) doar de copiii care se aflau în situaţii de dificultate şi pentru care se
impunea o măsură de rpotecţie imediată (din partea autorităţilor competente). Concomitent cu
apariţia acestei legi, în atenţia statului au intrat toţi copii. În baza reglementărilor aduse de Legea nr.
272/2004, toţi copiii au devenit responsabilitatea statului, chiar şi cei aflaţi în familie.
În conformitate cu prevederile aduse, toate autorităţile publice, organizaţiile
neguvernamentale precum şi persoanele fizice sau juridice responsabile de protecţia copilului au
obligaţia de a respecta şi garanta drepturile copilului.

Concepte si termeni de reţinut:


- copil;
- familie;
- familie extinsă;
- plan individualizat de protecţie;
- plan de servicii;
- reprezentant legal al copilului.

Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:

50
1.Care sunt conform Legii nr. 272/2004 formele de protecţie a copilului aflat în dificultate?
2.Trataţi măsurile de protecţie specială acordate copiilor aflaţi în dificultate
3.Ce conţine principiul interesul superior al copilului?
4.Prin servicii de tip familial se înţelege:
a) acele servicii prin care se asigură menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor
copilului şi ale părinţilor săi, pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea copilului
de familia sa;
b) acele servicii prin care se asigură, la domiciliul unei persoane fizice sau familii, creşterea
şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în
condiţiile legii a măsurii plasamentului;
c) acele servicii prin care se asigură protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat,
temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile legii a măsurii
plasamentului.
5.La stabilirea măsurii de plasament se vor avea în vedere următoarele principii:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;
b) menţinerea fraţilor împreună;
c) interzicerea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine
legătura cu acesta.

Bibliografie recomandată studentului:


1.Boldiş Ioana (coordonator), Drepturile copilului: perspective teoretice şi aplicative,
Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2012
2.Bacaci Alexandru, Dumitrache Viorica Claudia, Hageanu Cristina Codruţa, Dreptul
familiei, ediţia a 7-a, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012
3.Pivniceru Mona-Maria, Luca Cătălin, Interesul superior al copilului, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2016
4.Voicu Virgil Alexandru, Câteva consideraţii privind protecţia copiilor în legătură cu
consumul de substanţe drog/doping şi practici de dopaj, în Revista Pandectele Române,XXXV,
Editura Wolters Kluwer, 2008
5.Abraham Pavel (coord.), Repere ştiinţifice ale consumului de droguri în societatea
românească, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2008
6.Neagoe Alexandru, Asistenţa socială a familiei, Editura Universităţii de Vest,Timişoara,
2007
7.Paşa Florin, Paşa Luminiţa Mihaela, Asistenţa socială în România, Editura Polirom, Iaşi,
2004
8. Paşa Florin., Paşa Luminiţa Mihaela, Cadrul juridic şi organizatoric al asistenţei sociale
în România, Editura Polirom, Iaşi, 2003
9.Onica-Chipea Lavinia, Dreptul securităţii sociale: curs universitar, București,
ProUniversitaria, 2014
10.Marinac Marius, Drepturile copilului în România, Editura Paralela 45,Piteşti, 2007
11.Roş Nicolae, The Romanian child rights in international context. International
Conference „Efficiency of Legal Norms”, Cluj-Napoca, Editura Hamangiu, 2012, ISBN 978-606-
522-873-3

51
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9
VENITUL MINIM GARANTAT

9.1. Introducere
9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
9.3. Conţinutul unităţii de învăţare
9.3.1. Beneficiarii
9.3.2. Condiţii de acordare
9.3.3. Obligaţiile titularului
9.3.4.Suspendarea plăţii şi încetarea dreptului la ajutor social
9.3.5. Cantinele de ajutor social
9.3.6. Alte categorii de drepturi prevăzute de Legea nr. 416/2001
9.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

9.1. Introducere

Familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, au dreptul la un venit minim garantat ca


formă de asistenţă socială.
Venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social lunar, în condiţiile
prevăzute de prezenta lege.
Instituirea venitului minim garantat se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale, în
cadrul unei politici naţionale de asistenţă socială.

9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- cunoaşterea sferei de aplicare a Legii nr. 416/2001;


- cunoaşterea conceptului de venit minim garantat.
- cunoaşterea serviciilor sociale gratuite sau contra cost oferite prin intermediul cantinelor de
ajutor social persoanelor aflate în situaţii economico-sociale sau medicale deosebite.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii vor putea cunoaşte beneficiarii ajutorului social;


- studenţii vor cunoaşte cine are competenţa de a decide acordarea unor ajutoare de urgenţă;
- studenţii vor cunoaşte care sunt principalele obligaţii ale persoanelor care beneficiază de
ajutor social.

9.3. Conţinutul unităţii de învăţare


9.3.1. Beneficiarii
9.3.2. Condiţii de acordare
9.3.3. Obligaţiile titularului
9.3.4.Suspendarea plăţii şi încetarea dreptului la ajutor social
9.3.5. Cantinele de ajutor social
9.3.6. Alte categorii de drepturi prevăzute de Legea nr. 416/2001

9.3.1. Beneficiarii

52
Potrivit Legii nr. 416/2001, au dreptul la un venit minim garantat, ca formă de asistenţă
socială, familiile şi persoanele singure, cetăţeni români precum şi cetăţeni ai altor stat sau apatrizi,
care au reşedinţa sau, după caz, domiciliul în România, care se află într-una din următoarele situaţii:
1. Persoanele singure: prin termenul persoană singură se înţelege persoana care a împlinit
vârsta de 18 ani, care locuieşte singură şi nu se mai află în întreţinerea părinţilor;
2. Familia - În sensul prezentei legi, termenul familie desemnează:
a) soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, aflaţi în întreţinerea acestora, care
locuiesc şi gospodăresc împreună;
b) Se consideră familie şi persoana care locuieşte şi gospodăreşte împreună cu copiii aflaţi
în întreţinerea sa şi se află în una dintre următoarele situaţii:
- este necăsătorită;
- este văduvă;
- este divorţată;
- al cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;
- nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute mai sus.
c) se consideră familie şi fraţii fără copii, care gospodăresc împreună şi care nu au domiciliul
sau reşedinţa comună cu părinţii;
d) bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor şi ai fiecăruia dintre ei, aflaţi în întreţinerea
acestora, care locuiesc şi gospodăresc împreună.
Prin termenul copil se înţelege copilul provenit din căsătoria soţilor, copilul unuia dintre
soţi, copilul adoptat, precum şi copilul dat în plasament familiei sau persoanei ori pentru care s-a
instituit tutela sau curatela, potrivit legii.
3. Soţii despărţiţi în fapt, dacă ancheta socială atestă situaţia existentă şi justifică acordarea
acestuia.
Precizăm că, în cazul soţilor despărţiţi în fapt, beneficiază de prevederile legii fiecare dintre
aceştia, dacă au domicilii declarate diferite ori dacă ancheta socială atestă situaţia existentă şi
justifică acordarea ajutorului social.
4. Persoanele fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă, aflate în situaţie de nevoie, pe
baza declaraţiei pe propria răspundere că nu au solicitat ajutorul social de la alte primării.
Aceste categorii de persoane fără locuinţă beneficiază de ajutor social numai pe perioada în
care se află în evidenţa serviciilor publice de asistenţă socială din cadrul unităţilor administrativ-
teritoriale în care trăiesc.

9.3.2. Condiţii de acordare

Beneficiarii trebuie să aibă venituri sub nivelul minim prevăzut de lege.


Nivelul lunar al venitului minim garantat se raportează la indicatorul social de referinţă, şi
începând cu data de 1 ianuarie 2014, nivelul venitului minim garantat este de:
a) 0,283 ISR pentru persoana singură;
b) 0,510 ISR pentru familiile formate din 2 persoane;
c) 0,714 ISR pentru familiile formate din 3 persoane;
d) 0,884 ISR pentru familiile formate din 4 persoane;
e) 1,054 ISR pentru familiile formate din 5 persoane;
f) câte 0,073 ISR pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care face parte
din familie, în condiţiile prezentei legi.

53
9.3.3. Obligaţiile titularului

Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului, în scris, orice modificare cu
privire la domiciliu, venituri şi la numărul membrilor familiei, în termen de 15 zile de la data la care
a intervenit modificarea.
În cazul în care modificările nu conduc la majorări sau diminuări ale ajutorului social mai
mari de 10 lei (RON) pe familie, ajutorul social stabilit anterior nu se modifică.
Modificarea cuantumului sau încetarea dreptului la ajutorul social se face prin dispoziţie
scrisă a primarului, începând cu luna următoare celei în care au intervenit modificările.
În vederea urmăririi respectării condiţiilor de acordare a dreptului la ajutorul social, primarii
dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 6 luni sau ori de câte ori este nevoie. În situaţia în
care beneficiarii de ajutor social sunt şi beneficiari ai alocaţiei pentru susţinerea familiei prevăzute
de Legea nr. 277/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ancheta socială se
efectuează o singură dată, pentru ambele beneficii de asistenţă socială acordate.
Pentru menţinerea dreptului la ajutorul social, pentru persoanele apte de muncă din familiile
beneficiare, se verifică lunar dacă au încheiat un contract individual de muncă, că nu au refuzat un
loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare
profesională oferite de către agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă.
Agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă şi inspectoratul teritorial de muncă
transmit agenţiei teritoriale, lunar, situaţia nominală cu persoanele din familiile beneficiare de ajutor
social care s-au încadrat în muncă, inclusiv care au plecat cu contract de muncă în străinătate, au
refuzat un loc de muncă oferit sau participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de
muncă şi de formare profesională.
Refuzul repetat de 3 ori al unui loc de muncă oferit şi/sau de a participa la serviciile pentru
stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională conduce la încetarea dreptului la
ajutorul social.

9.3.4.Suspendarea plăţii şi încetarea dreptului la ajutor social

Plata ajutorului social se poate suspenda numai prin decizie a directorului executiv, în
următoarele situaţii:
a) în situaţia în care agenţia teritorială constată, pe baza documentelor transmise de primar,
prevăzute la art. 131 alin. (3) lit. a)-c), că s-a stabilit un cuantum eronat al ajutorului social;
b) pe o perioadă de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poştale returnate pentru
titularul ajutorului social;
c) în urma controlului efectuat de inspectorii sociali sau de reprezentanţi ai Curţii de
Conturi a României s-au constatat date eronate cu privire la componenţa familiei sau a veniturilor
beneficiarilor;
d) în situaţia în care pe baza informaţiilor transmise de agenţiile teritoriale pentru ocuparea
forţei de muncă şi de inspectoratele teritoriale de muncă, potrivit art. 15, se constată că persoanele
apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social au încheiat un contract de muncă sau au
refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi
de formare profesională oferite.
Plata ajutorului social se suspendă, în condiţiile prevăzute mai sus, începând cu luna
următoare celei în care s-a făcut constatarea.
Directorul agenţiei teritoriale solicită primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte familia sau
persoana singură verificarea situaţiei sau, după caz, dispune efectuarea de verificări de către
inspectorii sociali de la nivelul agenţiei teritoriale.
După verificare, drepturile neridicate de către titular se achită acestuia, din oficiu, după caz,
în acelaşi cuantum sau în cuantum modificat, dacă cele constatate nu conduc la încetarea dreptului.
Dreptul la ajutor social încetează în următoarele situaţii:
a) în cazul în care beneficiarii nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege;

54
b) în cazul în care dreptul la ajutor social, respectiv plata acestuia au fost suspendate şi în
termen de 3 luni de la data suspendării plăţii nu au fost îndeplinite obligaţiile prevăzute la art. 6 alin.
(2);
c) în cazul în care, după verificarea prevederilor art. 18 alin. (3) se constată că beneficiarul
ajutorului social nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege;
d) în cazul în care pe parcursul acordării dreptului la ajutorul social beneficiarii refuză să
furnizeze informaţii cu privire la membrii familiei sau la veniturile realizate, potrivit prevederilor
art. 141 alin. (2);
e) în cazul în care se constată situaţia prevăzută la art. 15 alin. (7).
Încetarea dreptului la ajutor social se face prin dispoziţie scrisă a primarului. În situaţia de
încetare prevăzută la alin. (1) lit. e) agenţia teritorială are obligaţia de a comunica primarului
înregistrarea situaţiei prevăzute la art. 15 alin. (7), în vederea emiterii dispoziţiei de încetare a
dreptului.
În situaţia prevăzută la alin. (2), primarul, în termenul prevăzut la art. 131 alin. (3), transmite
agenţiei teritoriale dispoziţiile de încetare a dreptului la ajutor social, pe bază de borderou.
Încetarea plăţii ajutorului social se face prin decizie a directorului agenţiei teritoriale, pe
baza documentelor prevăzute la alin. (3), începând cu luna următoare celei în care s-au constatat
situaţiile prevăzute la alin. (1).
Decizia directorului agenţiei teritoriale se comunică titularului în termen de 30 de zile de la
data emiterii.
În cazul în care se constată că dreptul la ajutorul social a fost stabilit pe baza unor date
eronate privind componenţa familiei sau veniturile realizate ori pe parcursul acordării au intervenit
modificări ale acestora, primarul emite dispoziţie de suspendare a dreptului pe care o transmite
directorului agenţiei teritoriale în vederea emiterii deciziei de suspendare a plăţii ajutorului social şi
verifică cauzele care au generat această situaţie.
În situaţia în care, în urma verificării prevăzute la alin. (1), se constată că familia sau
persoana singură are dreptul în continuare la ajutorul social în cuantumul anterior stabilit, drepturile
neridicate de către titular se achită acestuia, pe bază de cerere înregistrată la agenţia teritorială.
În cazul în care, în urma verificării prevăzute la alin. (1), se constată că familia sau persoana
singură are dreptul la un ajutor social în sumă mai mare sau, după caz, mai mică, noul cuantum se
stabileşte printr-o nouă dispoziţie scrisă a primarului.

9.3.5. Cantinele de ajutor social

Cantinele de ajutor social sunt unităţi publice de asistenţa socială, cu personalitate juridică,
care funcţionează în subordinea consiliilor locale şi îşi desfăşoară activitatea potrivit prevederilor
prezentei legi.
Cantinele de ajutor social prestează servicii sociale gratuite sau contra cost persoanelor
aflate în situaţii economico-sociale sau medicale deosebite.
Pot beneficia de serviciile cantinelor de ajutor social următoarele categorii de persoane:
a) copiii în vârsta de până la 18 ani, aflaţi în întreţinerea acelor familii al căror venit net
mediu lunar pe o persoană în întreţinere este sub nivelul venitului net lunar, pentru o persoană
singura, luat în calcul la stabilirea ajutorului social;
b) ţinerii care urmează cursuri de zi la instituţiile de învăţământ ce funcţionează în condiţiile
legii, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 25 de ani, respectiv 26 de ani în cazul
celor care urmează studii superioare cu o durată mai mare de 5 ani, care se afla în situaţia prevăzută
la lit. a);
c) persoanele care beneficiază de ajutor social sau de alte ajutoare băneşti acordate în
condiţiile legii şi al căror venit este de până la nivelul venitului net lunar pentru o persoană singura,
luat în calcul la stabilirea ajutorului social;
d) pensionării;

55
e) persoanele care au împlinit vârsta de pensionare, aflate într-una dintre următoarele
situaţii: sunt izolate social, nu au sustinatori legali, sunt lipsite de venituri;
f) invalizii şi bolnavii cronici;
g) orice persoană care, temporar, nu realizează venituri.
Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. g) beneficiază de serviciile cantinelor de ajutor social,
în condiţiile prevăzute de prezenta lege, pe o perioadă de cel mult 90 de zile pe an
Cantinele de ajutor social prestează, după caz, următoarele servicii sociale persoanelor
îndreptăţite prevăzute mai sus:
a) pregătirea şi servirea a doua mese, zilnic, de persoana, pranzul şi cina, în limita alocaţiei
de hrana prevăzute de reglementările legale;
b) aprovizionarea, contra cost, de la sediul cantinei cu produse agroalimentare de baza, la
preţurile la care acestea au fost achiziţionate;
c) transport gratuit numai pentru persoanele care beneficiază de distribuirea hranei la
domiciliu;
d) pregătirea şi distribuirea hranei prin centre mobile, pentru situaţii deosebite.

9.3.6. Alte categorii de drepturi prevăzute de Legea nr. 416/2001

În afara ajutorului social, Legea nr. 416/2001 prevede că mai pot fi acordate:
- ajutorul pentru încălzirea locuinţei;
- alocaţia pentru copii nou-născuţi;
- ajutorul de deces.
Un alt tip de ajutor de deces este reglementat prin Legea nr. 578/2004 privind acordarea unui
ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor al unei persoane care, la data decesului, avea calitatea de
pensionar, beneficiază, la cerere, de un ajutor lunar.

9.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

Sinteza unităţii de învăţare


În principal, acordarea ajutorului social este legată de pragul de sărăcie, care diferă în funcţie
de nivelul veniturilor şi componenţa familiei.

Concepte si termeni de reţinut:


- copilul;
- persoană singură;
- familie;
- apte de bună;
- locuiesc şi gospodăresc împreună;
- soţul, soţia şi copii lor necăsătoriţi.

Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:


1.Cui şi în ce condiţii se acordă ajutoarele de urgenţă?
2.Au dreptul la ajutor social familiile ale căror venituri sunt:
a) sub nivelul venitului minim garantat;
b) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară;
c) sub nivelul câştigului salariului mediului brut lunar pe economie.
3.Potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, stabilirea dreptului la ajutor
social se face prin dispoziţia scrisă a:
a) primarului;
b) prefectului;
c) ministrului muncii şi justiţiei sociale;
d) inspectorului fiscal.

56
Bibliografie recomandată studentului:
1.Ghimpu Sanda, Ţiclea Alexandru, Tufan Constantin, Dreptul securităţii sociale, Editura
All Beck, Bucureşti, 1998
2.Neamţu George, (coordonator), Tratat de asistenţă socială, Editura Polirom, Iaşi, 2003
3.Abraham Pavel, Legislaţie în asistenţa socială, Editura Naţional, Bucureşti, 2000
4.Dima Luminiţa, Dreptul securităţii sociale: sinteze şi grile, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2012
5.Roş Nicolae, Venitul minim garantat în România, în Fiat Iustitia Review of Juridical
Studies no. 1/2011, „Dimitrie Cantemir” Christian University – Bucharest, Faculty of Law,
Cluj-Napoca, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, ISSN 1224-4015
6.Roş Nicolae, Forme de protecţie socială acordată familiilor sărace din România, în Fiat
Iustitia Review of Juridical Studies no. 2/2009, „Dimitrie Cantemir” Christian University–
Bucharest, Faculty of Law, Cluj-Napoca, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, ISSN 1224-4015

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10
PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA

57
DREPTURILOR PERSOANELOR CU HANDICAP

10.1. Introducere
10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
10.3. Conţinutul unităţii de învăţare
10.3.1. Principiile fundamentale
10.3.2. Drepturi de care beneficiază persoanele cu handicap
10.3.3. Facilităţi
10.3.4. Obligaţiile persoanelor cu handicap, ale familiei sau reprezentanţilor legali
10.3.5. Asistentul personal
10.3.6. Noutăţi legislative în materia protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu
handicap
10.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

10.1. Introducere

În literatura de specialitate „handicapul” este definit ca orice dezavantaj de care suferă un


anumit individ ca urmare a unei infirmităţi sau incapacităţi care-l împiedică să satisfacă total sau
parţial sarcinile considerate normale pentru el (în raport cu vârsta, sexul şi cu diferiţi factori sociali
şi culturali).
Doctrina remarcă schimbarea de paradigmă care transcede din Convenţia Naţiunilor Unite
privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, fiind în esenţă o schimbare de abordare a persoanelor
cu dizabilităţi, care nu mai sunt privite drept „obiecte” care au parte de caritate şi beneficiază de
tratament medical, ci sunt considerate „subiecte” care au drepturi şi sunt capabile să şi le revendice
şi să ia decizii cu privire la viaţa lor pe baza consimţământului liber exprimat şi în cunoştinţă de
cauză.
Conform legislaţiei în vigoare, în acest domeniu persoanele cu handicap sunt acele persoane
pe care mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le împiedcă
total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor
materiali, sociali şi culturali proprii, necesitând măsuri de protecţie specială în sprijinul integrării lor
sociale şi profesionale.
În conformitate cu Legea nr. 448/2006, persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora
mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale şi/sau asociate, le
împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa societăţii, necesitând măsuri de
protecţie în sprijinul integrării şi incluziunii sociale.

10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- cunoaşterea sferei de aplicare a Legii nr.448/2006;


- cunoaşterea etimologiei noţiunii de persoană cu handicap;
- cunoaşterea drepturilor, obligaţiilor, accesibilităţilor şi facilităţilor oferite persoanelor cu
handicap.

Competenţele unităţii de învăţare:

58
- studenţii vor putea cunoaşte principiile fundamentale Conform Strategiei naţionale „O
societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi – 2015-2020”, aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 655/2016;
- studenţii vor putea analiza stadiul realizării accesibilităţilor şi impactul facilităţilor oferite
persoanelor cu handicap.

10.3. Conţinutul unităţii de învăţare


10.3.1. Principiile fundamentale
10.3.2. Drepturi de care beneficiază persoanele cu handicap
10.3.3. Facilităţi
10.3.4. Obligaţiile persoanelor cu handicap, ale familiei sau reprezentanţilor legali
10.3.5. Asistentul personal
10.3.6. Noutăţi legislative în materia protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu
handicap

10.3.1. Principiile fundamentale

1. Respectarea demnităţii inalienabile, a autonomiei individuale, inclusiv a libertăţii de a


face propriile alegeri, şi a independenţei persoanelor se referă la valoarea pe care fiecare persoană,
indiferent de deficienţa/afectarea ei, o poate aduce în cadrul societăţii. perspectiva persoanelor cu
dizabilităţi trebuie inclusă în experienţa globală de viaţă.
2. Nediscriminarea-aplicarea acestui principiu presupune luarea de măsuri pentru
prevenirea, identificarea şi sancţionarea oricărei forme de discriminare, inclusiv a discriminării
multiple la care pot fi supuşi copiii, fetele şi femeile sau persoanele vârstnice.
3. Participarea şi integrarea deplină şi efectivă în societate a persoanelor cu dizabilităţi
este condiţionată de existenţa unui cadru social, economic, juridic, politic, cultural şi de mediu care
acţionează ca factor facilitator şi contribuie la exercitarea deplină a drepturilor.
4. Respectul pentru diversitate şi acceptarea persoanelor cu dizabilităţi ca parte a
diversităţii umane şi a umanităţii presupune recunoaşterea dizabilităţii ca dimensiune universală,
inevitabilă, a diversităţii umane. acest principiu implică, de asemenea, recunoaşterea contribuţiilor
valoroase, existente şi de perspectivă, aduse de persoanele cu dizabilităţi la bunăstarea generală şi a
diversităţii comunităţilor din care fac parte. persoanele cu dizabilităţi sunt titulare de drepturi.
5. Egalitatea de şanse este rezultatul procesului de egalizare a şanselor prin care diferitele
structuri din societate şi de mediu, de exemplu: infrastructura, serviciile, informarea, au devenit
disponibile inclusiv persoanelor cu dizabilităţi.
6. Accesibilitatea este rezultatul procesului care presupune luarea în considerare, încă din faza
de proiectare, în toate politicile, programele, serviciile, produsele şi resursele din comunitate
destinate persoanelor cu dizabilităţi, a aspectelor referitoare la cost, disponibilitate, adaptare,
proximitate, pentru a preîntâmpina crearea de noi bariere precum şi identificarea şi eliminarea
barierelor existente care limitează accesul persoanelor cu dizabilităţi la toate domeniile vieţii;
7. Egalitatea între bărbaţi şi femei se referă la necesitatea de a respecta şi integra egalitatea de
gen, în special pentru fetele şi femeile cu dizabilităţi supuse discriminării multiple, în toate politicile
şi măsurile ce susţin deplina exercitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, de către
toate persoanele cu dizabilităţi;
8. Respectul pentru capacităţile de dezvoltare a copiilor cu dizabilităţi şi pentru dreptul
copiilor cu dizabilităţi de a-şi păstra identitatea promovează încrederea în potenţialul de dezvoltare
şi în autonomia copilului, concomitent cu identificarea şi acoperirea diferitelor nevoi specifice care,
progresiv, pot apărea la un moment în evoluţia sa.
9. Consultarea şi implicarea persoanelor cu dizabilităţi, a reprezentanţilor şi a
organizaţiilor lor, în acord cu principiul "nimic pentru noi, fără noi!" în procesele de luare a
deciziilor, în elaborarea de politici, programe, acţiuni şi măsuri, presupune recunoaşterea
contribuţiilor persoanelor cu dizabilităţi la bunăstarea generală.

59
10.3.2. Drepturi de care beneficiază persoanele cu handicap

Persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la:


a) ocrotirea sănătăţii - prevenire, tratament şi recuperare;
b) educaţie şi formare profesională;
c) ocuparea şi adaptarea locului de muncă, orientare şi reconversie profesională;
d) asistenţă socială, respectiv servicii sociale şi prestaţii sociale;
e) locuinţă, amenajarea mediului de viaţă personal ambiant, transport, acces la mediul fizic,
informaţional şi comunicaţional;
f) petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism;
g) asistenţă juridică;
h) facilităţi fiscale;
i) evaluare şi reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către
membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.

10.3.3. Facilităţi

Persoanele adulte cu handicap grav sau accentuat pot beneficia de credit a cărui dobândă se
suportă din bugetul de stat, prin transferuri de la bugetul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu
Handicap la bugetele direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene,
respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în baza unui contract privind angajamentul
de plată a dobânzii pentru achiziţionarea unui singur autovehicul şi pentru adaptarea unei locuinţe
conform nevoilor individuale de acces, cu condiţia plăţii la scadenţă a ratelor creditului, dar şi cu
condiţia ca valoarea creditului să nu depăşească 10.000 de euro, iar returnarea creditului să nu
depăşească 10 ani. În cazul achiziţionării de autovehicule adaptate special pentru transportul
persoanelor cu handicap netransferabile, dependente de scaunul cu rotile, valoarea creditului nu
poate depăşi 20.000 de euro, perioada de rambursare fiind de 15 ani.
Persoanele care au contractat un credit şi cărora, în urma reevaluării, li s-a schimbat
încadrarea în gradul de handicap beneficiază în continuare de aceleaşi condiţii de rambursare până
la achitarea creditului.
Beneficiază de aceste prevederi şi familia sau persoana care are în îngrijire cel puţin un
copil cu handicap grav ori accentuat.
Metodologia de preluare de către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti a contractelor privind
angajamentul de plată a dobânzii încheiate de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap
şi de asigurare a transferurilor financiare se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale
pentru Persoanele cu Handicap.
Persoanele cu handicap, precum şi însoţitorii sau, după caz, asistenţii personali ai acestora,
deţinători de autoturisme, beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de
drumuri naţionale, prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de
utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Scutirea se aplică pentru un singur autoturism deţinut de fiecare din persoanele îndreptăţite.

10.3.4. Obligaţiile persoanelor cu handicap, ale familiei sau reprezentanţilor legali

Persoanele adulte cu handicap au următoarele obligaţii:


a) să se prezinte din oficiu pentru evaluare/reevaluare la structurile competente în
domeniu;

60
b) să se prezinte din oficiu pentru reevaluare la comisiile de evaluare pentru încadrarea în
grad şi tip de handicap, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate al
certificatului de încadrare în grad şi tip de handicap;
c) să se prezinte pentru reevaluare, la solicitarea structurilor competente în domeniu, cu
excepţia persoanelor cu handicap a căror afecţiune a generat deficienţe funcţionale şi/sau structural-
anatomice într-un stadiu ireversibil, care nu pot urma programe de recuperare şi pentru care comisia
de evaluare a stabilit un termen permanent de valabilitate a certificatului de încadrare în grad şi tip
de handicap;
d) să depună diligenţele necesare pentru a beneficia de drepturile prevăzute de lege;
e) să urmeze activităţile şi serviciile prevăzute în planul de recuperare pentru copilul cu
handicap, respectiv în planul individual de servicii al adultului cu handicap;
f) să depună diligenţe pentru încadrarea în muncă, în condiţiile legii, în raport cu
pregătirea, posibilităţile fizice şi psihice, pe baza recomandărilor comisiei cu competenţă în
domeniu;
g) să colaboreze cu asistenţii sociali şi echipele de specialişti, în scopul recuperării,
reabilitării, orientării profesionale şi integrării sociale;
h) să aducă la cunoştinţa direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea
la cunoştinţă, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau reşedinţă, starea
materială şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Persoanele pentru care comisia de evaluare a stabilit un termen permanent de valabilitate a
certificatului de încadrare în grad şi tip de handicap se prezintă pentru reevaluare în următoarele
situaţii:
a) solicită acest lucru ca urmare a agravării condiţiei lor medico-psihosociale;
b) sunt convocate de către structurile competente în cazul existenţei unor suspiciuni
justificate privind încălcarea prevederilor legale referitoare la încadrarea în grad şi tip de handicap.
Persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil sau adult cu handicap are
următoarele obligaţii principale:
a) să asigure creşterea şi îngrijirea corespunzătoare a persoanei cu handicap;
b) să respecte şi/sau să urmeze activităţile şi serviciile prevăzute în planul de recuperare
pentru copilul cu handicap, respectiv în planul individual de servicii al adultului cu handicap;
c) să însoţească persoana cu handicap, la termenul necesar sau la solicitare, pentru
evaluare şi reevaluare, la comisiile cu competenţă în domeniu;
d) să se prezinte la solicitarea direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
e) să colaboreze cu asistenţii sociali şi specialiştii care au ca scop recuperarea, reabilitarea,
orientarea profesională şi integrarea socială;
f) să comunice direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene,
respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la
cunoştinţă, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau reşedinţă, starea
materială, precum şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.

10.3.5. Asistentul personal

Persoana adultă cu handicap grav are dreptul la un asistent personal, în baza evaluării
sociopsihomedicale.
Copilul cu handicap grav are dreptul la un asistent personal.
Poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcţia de asistent personal persoana
care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are vârsta minimă de 18 ani împliniţi;
b) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni care ar face-o incompatibilă cu
exercitarea ocupaţiei de asistent personal;

61
c) are capacitate deplină de exerciţiu;
d) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de familie sau pe baza unui
examen medical de specialitate;
e) a absolvit cel puţin cursurile învăţământului general obligatoriu, cu excepţia rudelor şi
afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum şi cu excepţia
soţului sau soţiei, după caz; în situaţii excepţionale, la propunerea asistentului social din cadrul
aparatului propriu al consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa
persoana care urmează să îndeplinească funcţia de asistent personal, Autoritatea Naţională pentru
Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la îndeplinirea condiţiilor de studii şi în cazul
altor persoane.
Nu pot deţine calitatea de asistent personal persoanele care beneficiază de concediu pentru
creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 7 ani.

10.3.6. Noutăţi legislative în materia protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor


cu handicap

Prin intrarea în vigoare , la data de 30 iunie 2017, a Ordonanţei de urgenţă nr. 51/2017,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 508/2017, se modifică şi completează reglementările
în materia protecţiei persoanelor cu handicap, actul normativ prezentând următoarele noutăţi:
- măsuri privind organizarea centrelor pentru persoane cu dizabilităţi atât în subordinea
consiliilor judeţene, în structura direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, cât şi
în subordinea unităţii administrativ-teritoriale organizate la nivel de comună, oraş, municipiu;
- acordarea drepturilor de asistenţă socială sub formă de prestaţii sociale pentru persoanele cu
dizabilităţi;
- reglementarea, în situaţia copilului cu handicap grav care necesită îngrijiri paliative, a
termenului de valabilitate a certificatului până la împlinirea vârstei de 18 ani a copilului;
- corelarea prevederilor legale referitoare la salarizarea asistentului personal, respectiv plata
indemnizaţiei lunare;
- simplificări la acreditarea furnizorilor de servicii sociale (se abrogă dispoziţia din Legea nr.
197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, potrivit căreia “de la data
retragerii acreditării, furnizorul poate depune o nouă solicitare de acreditare numai după o
perioadă de minimum 2 ani”;
- studenţii cu handicap beneficiază, la cerere, de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare şi
masă la cantinele şi căminele studenţeşti;
- pe perioada îngrijirii şi protecţiei adulţilor cu handicap grav sau accentuat, asistentul personal
profesionist beneficiază de – reglementare modificată – salariul de bază stabilit potrivit
dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

10.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

Sinteza unităţii de învăţare

Promovarea şi respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin, în principal,


autorităţilor administraţiei publice locale unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap
şi, în subsidiar, respectiv complementar, autorităţilor administraţiei publice centrale, societăţii civile
şi familiei sau reprezentantului legal al persoanei cu handicap.
În baza principiului egalizării şanselor, autorităţile publice competente au obligaţia să
asigure resursele financiare necesare şi să ia măsuri specifice pentru ca persoanele cu handicap să
aibă acces nemijlocit şi neîngrădit la servicii.

62
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi celelalte autorităţi publice centrale
şi locale au obligaţia să asigure, potrivit prezentei legi, condiţiile necesare pentru integrarea şi
incluziunea socială a persoanelor cu handicap.
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap elaborează politici şi asigură
monitorizarea şi controlul respectării drepturilor persoanelor cu handicap.
În vederea realizării dispoziţiilor prevăzute la alin. (2), Autoritatea Naţională pentru
Persoanele cu Handicap poate încheia parteneriate cu organizaţii neguvernamentale ale persoanelor
cu handicap, care reprezintă interesele acestora sau care desfăşoară activităţi în domeniul
promovării şi apărării drepturilor omului.

Concepte si termeni de reţinut:


- acces neîngrădit al persoanei cu handicap;
- accesibilitate;
- adaptare;
- asistent personal al persoanei cu handicap grav;
- asistent personal profesionist;
- atelier protejat;
- comisie de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;
- dizabilitate;
- egalizarea şanselor;
- loc de muncă protejat - spaţiul aferent activităţii persoanei cu handicap, adaptat nevoilor
acesteia, care include cel puţin locul de muncă, echipamentul, toaleta şi căile de acces;
- program individual de reabilitare şi integrare socială.

Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:


1. Definiţi persoana cu handicap;
2. Enunţaţi drepturile şi obligaţiile persoanelor cu handicap;
3. Trataţi accesibilităţile şi facilităţile oferite persoanelor cu handicap;
4. Care sunt condiţiile pentru a ocupa funcţia de asistent personal?

Bibliografie recomandată studentului:


1. Popescu Gabriela, Pleşa Ovidiu, Handicap, readaptare, integrare, Editura Pro
Humanitate, Bucureşti, 1998
2. Stoenescu Constantin, Teodorescu Liviu, Mihăescu Ovidiu, Sistemul de protecţie specială
a persoanelor cu handicap din România, Editura All Beck, Bucureşti, 2003
3. Dima Luminiţa, Dreptul securităţii sociale: sinteze şi grile, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2012
4. Zamfir Elena, Zamfir Cătălin (coordonatori), Politici sociale. România în context
european, Editura Alternative, Bucureşti, 1998
5. Apan Rodica Diana, Educaţie şi drept: interferenţe - Education and law interferences,
Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2015
6.Roş Nicolae, Protecţia socială a persoanelor cu handicap. Lucrările sesiunii
internaţionale de comunicări ştiinţifice-Statul de drept şi economia de piaţă în perspectiva integrării
europene, Universitatea „Bogdan Vodă”, Cluj-Napoca, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004,
ISBN 973-656-661-7

63
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 11
ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE

11.1. Introducere
11.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
11.3. Conţinutul unităţii de învăţare
11.3.1. Noţiunea de persoană vârstnică
11.3.2. Reglementarea măsurilor de asistenţă socială a persoanelor vârstnice
11.3.3. Servicii şi prestaţii sociale
11.3.3.1. Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesită asistenţă socială
11.3.3.2. Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice
11.3.3.3. Organizarea şi funcţionarea căminelor pentru persoanele vârstnice
11.3.4. Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice
11.3.4.1. Finanţarea din fornduri bugetare
11.3.4.2. Contribuţia persoanelor vârstnice sau a susţinătorilor legali ai acestora
11.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

11.1. Introducere

Protecţia persoanelor vârstnice, a drepturilor şi libertăţilor acestora, a făcut obiectul


preocupărilor diverselor organisme şi comisii ale Naţiunilor Unite încă din 1948 când, celei de-a
treia Sesiuni a Adunării Generale O.N.U. i-a fost propus un proiect de declaraţie privind persoanele
vârstnice.
Problematica persoanelor vârstnice s-a aflat pe ordinea de zi a comisiilor O.N.U. pentru
probleme sociale şi pentru drepturile omului şi în paralel, la studierea acesteia s-au asociat
Organizaţia Internaţională a Muncii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii precum şi alte instituţii
specializate, în vederea realizării unu raport complex care să conţină principiile directoare ale
politicilor sociale naţionale şi ale acţiunilor internaţionale.

11.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- cunoaşterea sferei de aplicare a Legii nr. 17/2000;


- cunoaşterea noţiunii de persoană vârstnică;
- cunoaşterea serviciilor şi prestaţiilor sociale acordate persoanelor vârstnice.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii vor putea cunoaşte reglementările legale privind măsurile de asistenţă socială a
persoanelor vârstnice;
- studenţii vor putea cunoaşte modul în care sunt organizate şi funcţionează căminele pentru
persoanele vârstnice.

11.3. Conţinutul unităţii de învăţare


11.3.1. Noţiunea de persoană vârstnică
11.3.2. Reglementarea măsurilor de asistenţă socială a persoanelor vârstnice
11.3.3. Servicii şi prestaţii sociale
11.3.3.1. Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesită asistenţă socială

64
11.3.3.2. Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice
11.3.3.3. Organizarea şi funcţionarea căminelor pentru persoanele vârstnice
11.3.4. Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice
11.3.4.1. Finanţarea din fornduri bugetare
11.3.4.2. Contribuţia persoanelor vârstnice sau a susţinătorilor legali ai acestora

11.3.1. Noţiunea de persoană vârstnică

Potrivit unei opinii exprimate în literatura de specialitate, în lume se utilizează două criterii
pentru a considera că o persoană este vârstnică: biologie şi cronologie. Cel de-al doilea este cel mai
frecvent utilizat.
Organizaţia Naţiunilor Unite (O.N.U.) recomandă vârsta de 65 de ani drept limita de la care o
persoană se consideră vârstnică.
Potrivit legislaţiei incidente din ţara noastră sunt considerate persoane vârstnice, persoanele
care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.
Drept consecinţă, dacă se are în vedere vârsta de pensionare, o persoană este calificată ca
fiind vârstnică după ieşirea sa la pensie pentru munca depusă şi limita de vârstă.

11.3.2. Reglementarea măsurilor de asistenţă socială a persoanelor vârstnice

Articolul 23 din Carta socială europeană reglementează dreptul persoanelor vârstnice la


protecţie socială. în vederea exercitării efective a dreptului persoanelor vârstnice la protecţie
socială, părţile se angajează să ia sau să promoveze fie direct, fie în cooperare cu organizaţiile
publice sau private, măsuri adecvate destinate, în special:
- să permită persoanelor vârstnice să rămână membri deplini ai societăţii cât mai mult timp
posibil prin intermediul:
a) unor resurse sufieciente care să le permită să ducă o existenţă decentă şi să participe activ
la viaţa publică, socială şi culturală;
b) difuzării informaţiilor privind serviciile şi facilităţile disponibile pentru persoanele
vârstnice şi posibilităţile lor de a recurge la acestea;
- să permită persoanelor vârstnice să aleagă liber propriul stil de viaţă şi să ducă o existenţă
independentă în mediul lor obişnuit atâta timp cât doresc şi cât acest lucru este posibil prin:
a) punerea la dispoziţie a unor locuinţe corespunzătoare nevoilor acestora şo stării lor de
sănătate sau sprijin adecvat în vederea amenajării locuinţei;
b) îngrijirea sănătăţii şi servicii pe care starea acestora le impune;
- să garanteze persoanelor vârstnice care trăiesc în instituţii o asistenţă corespunzătoare în
privinţa vieţii private şi participarea la stabilirea condiţiilor de viaţă în instituţie.
Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială prin măsuri complementare celor
reglementate prin sistemul asigurărilor sociale, în raport cu situaţia sociomedicală şi cu resursele
economice de care dispun.
Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii şi prestaţii sociale (art.
2).
Ca să beneficieze de măsurile de protecţie socială prevăzute de Legea nr. 17/2000, persoana
vârstnică trebuie să se găsească în una dintre situaţiile menţionate la art. 3 din legea menţionată, şi
anume:
a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta,
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor
proprii;
c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii
necesare;

65
d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;
e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării
fizice sau psihice.

11.3.3. Servicii şi prestaţii sociale


11.3.3.1. Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesită asistenţă socială

Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza
datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a
îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau
potenţiale considerate norme pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a autonomiei,
care pot fi de natură medicală, sociomedicală, psihoafectivă, se stabilesc pe baza grilei naţionale de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de
dependenţă (art. 5 din Legea nr. 17/2000).
Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice a fost aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 886/2000.
Criteriile de încadrare în grade de dependenţă se stabilesc prin evaluarea statusului funcţional,
senzorial şi psihoafectiv al persoanei vârstnice.
Încadrarea în grade de dependenţă se face potrivit recomandărilor prevăzute în Anexa nr. 2
din actul normativ menţionat.
Gradele de dependenţă se stabilesc pe baza criteriilor menţionate în Grila naţională de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, prevăzută în anexa nr. 1 din acelaşi act normativ, prin
evaluarea statusului funcţional, senzorial şi psihoafectiv al persoanei vârstnice.
1.Evaluarea statusului funcţional cu privire la activităţile de bază şi instrumentale ale vieţii
de zi cu zi se realizează prin observaţia asupra activităţilor efectuate de persoana vârstnică, fără
ajutorul altei persoane. Ajutoarele materiale şi tehnice, respectiv ochelari, proteze auditive, baston,
cadru etc. sunt considerate ca fiind utilizate de persoana evaluată.
2.Evaluarea statusului senzorial şi psihoafectiv este necesară avându-se în vedere condiţia
obligatorie de integritate psihică şi mentală a persoanei vârstnice pentru a fi aptă să efectueze
activităţile de bază şi instrumentale ale vieţii de zi cu zi.
3.Fiecare activitate evaluată în Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice
se cuantifică cu cifrele 0, 1, 2.
4.Se recomandă încadrarea persoanelor vârstnice evaluate în următoarele grade de
dependenţă:
a)gradul IA - persoanele care şi-au pierdut autonomia mentală, corporală, locomotorie,
socială şi pentru care este necesară prezenţa continuă a personalului de îngrijire;
b)gradul IB - persoanele grabatare, lucide sau ale căror funcţii mentale nu sunt în totalitate
alterate şi care necesită supraveghere şi îngrijire medicală pentru marea majoritate a activităţilor
vieţii curente, noapte şi zi. Aceste persoane nu îşi pot efectua singure activităţile de bază de zi cu zi;
c)gradul IC - persoanele cu tulburări mentale grave (demenţe), care şi-au conservat în
totalitate sau în mod semnificativ facultăţile locomotorii, precum şi unele gesturi cotidiene pe care
le efectuează numai stimulate.
Necesită o supraveghere permanentă, îngrijiri destinate tulburărilor de comportament,
precum şi îngrijiri regulate pentru unele dintre activităţile de igienă corporală;
d)gradul IIA - persoanele care şi-au conservat autonomia mentală şi parţial autonomia
locomotorie, dar care necesită ajutor zilnic pentru unele dintre activităţile de bază ale vieţii de zi cu
zi;
e)gradul IIB - persoanele care nu se pot mobiliza singure din poziţia culcat în picioare, dar
care, o dată ridicate, se pot deplasa în interiorul camerei de locuit şi necesită ajutor parţial pentru
unele dintre activităţile de bază ale vieţii de zi cu zi;

66
f)gradul IIC - persoanele care nu au probleme locomotorii, dar care trebuie să fie ajutate
pentru activităţile de igienă corporală şi pentru activităţile instrumentale;
g)gradul IIIA - persoanele care se deplasează singure în interiorul locuinţei, se alimentează
şi se îmbracă singure, dar care necesită un ajutor regulat pentru activităţile instrumentale ale vieţii
de zi cu zi; în situaţia în care aceste persoane sunt găzduite într-un cămin pentru persoane vârstnice
ele sunt considerate independente;
h)gradul IIIB - persoanele care nu şi-au pierdut autonomia şi pot efectua singure activităţile
vieţii cotidiene.
Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămin se poate realiza după cum urmează: - persoanele
încadrate în gradele de dependenţă IA, IB şi IC sunt îngrijite în secţii pentru persoane dependente;
- persoanele încadrate în gradele de dependenţă IIA, IIB şi IIC sunt îngrijite în secţii pentru
persoane semidependente;
- persoanele încadrate în gradele de dependenţă IIIA şi IIIB sunt îngrijite în secţii pentru
persoane independente.
Tipurile de servicii recomandate pentru a fi acordate la domiciliu sau în cămin pentru
persoanele vârstnice se stabilesc pe baza evaluării nevoilor şi încadrării în gradul de dependenţă, a
situaţiei economice şi sociale a persoanelor vârstnice.

11.3.3.2. Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice

Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice se realizează cu consimţământul acestora


şi au în vedere:
a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;
b) îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;
c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente
şi locuinţe sociale, precum şi altele asemenea.
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:
a) servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării
sociale şi sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică şi administrativă, sprijin pentru
plata unor servicii şi obligaţii curente, îngrijirea locuinţei şi gospodăriei, ajutor pentru menaj,
prepararea hranei;
b) servicii sociomedicale privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale,
readaptarea capacităţilor fizice şi psihice, adaptarea locuinţei la nevoile persoanei vârstnice şi
antrenarea la activităţi economice, sociale şi culturale, precum şi îngrijirea temporară în centre de
zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;
c) servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în
instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea
de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.
Serviciile comunitare de consiliere, în vederea prevenirii marginalizării sociale şi pentru
reintegrare socială, se asigură fără plata unei contribuţii, ca un drept fundamental al persoanelor
vârstnice, de către asistenţi sociali.
Serviciile medicale sunt acordate în baza reglementărilor legale privind asigurările sociale de
sănătate.
Organizarea serviciilor comunitare la domiciliu pentru persoanele vârstnice revine
autorităţilor administraţiei publice locale, prin serviciile publice de asistenţă socială direct sau în
baza convenţiilor de parteneriat şi a contractelor de servicii sociale încheiate cu alţi furnizori publici
sau privaţi de servicii sociale care deţin licenţă de funcţionare pentru servicii de îngrijire la
domiciliu.
În aplicarea acestor prevederi şi a prevederilor art. 119 alin. (1) din Legea asistenţei sociale
nr. 292/2011, cu modificările ulterioare, autorităţile administraţiei publice locale, prin serviciile
publice de asistenţă socială şi prin compartimentul de contractare, au în vedere următoarele:

67
a) estimarea anuală a numărului persoanelor vârstnice dependente care necesită sprijin
pentru activităţile de bază ale vieţii zilnice;
b) estimarea numărului persoanelor vârstnice care nu primesc ajutor pentru îndeplinirea
activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice din partea îngrijitorilor informali şi voluntari;
c) elaborarea indicatorilor de eficienţă cost/beneficiu.
Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanelor vârstnice aflate în situaţia de dependenţă
sociomedicală, stabilită conform grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice,
consiliile locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă
întreagă, în funcţie de perioada de îngrijire necesară a se acorda şi cu respectarea criteriilor
prevăzute de standardele de calitate aplicabile în domeniu, conform legislaţiei în vigoare.
Soţul şi rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program
lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă
jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la
domiciliu, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din
fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. Timpul cât soţul şi rudele au fost
încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă
întreagă.
Serviciile comunitare nu se desfăşoară doar la domiciliu, ci există şi servicii comunitare în
cămine, ca o măsură de excepţie.
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine sunt:
a) servicii sociale, care constau în:
- ajutor pentru menaj;
- consiliere juridică şi administrativă;
- modalităţi de prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare socială în raport cu
capacitatea psihoafectivă;
b) servicii sociomedicale, care constau în:
- ajutor pentru menţinerea sau readaptarea capacităţilor fizice ori intelectuale;
- asigurarea unor programe de ergoterapie;
- sprijin pentru realizarea igienei corporale;
c) servicii medicale, care constau în:
- consultaţii şi tratamente la cabinetul medical, în instituţii medicale de profil sau la patul
persoanei, dacă aceasta este imobilizată;
- servicii de îngrijire-infirmerie;
- asigurarea medicamentelor;
- asigurarea cu dispozitive medicale;
- consultaţii şi îngrijiri stomatologice.
La solicitarea organizaţiilor neguvernamentale, a organizaţiilor de pensionari sau a unităţilor
de cult recunoscute în România, căminele pot asigura unele serviciile menţionate, îngrijirea unor
persoane vârstnice la domiciliu, pe bază de convenţii încheiate cu finanţatorul (art. 15).
Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură de asistenţă socială şi poate fi
dispusă cu titlu de excepţie. Prin urmare, accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându-
se în vedere următoarele criterii de prioritate:
a) necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu;
b) nu se poate gospodări singură;
c) este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile datorită
stării de sănătate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale;
d) nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii.
Legea este un mijloc suplimentar de ocrotire a persoanelor în vârstă, astfel asistarea
persoanelor în vârstă la încheierea unor acte juridice a fost introdusă prin Legea nr. 17/2000 privind
asistenţa socială a persoanelor vârstnice, fiind concepută ca şi un mijloc de ocrotire a persoanelor cu
capacitate deplină de exerciţiu, care nu se confundă, însă, cu instituirea curatelei.

68
Actul normativ menţionat prevede că în astfel de acte juridice civile obligaţia de întreţinere şi
de îngrijire, precum şi modalităţile practice de executare a lor vor fi menţionate expres în actul
autentic încheiat la notar.

11.3.3.3. Organizarea şi funcţionarea căminelor pentru persoanele vârstnice

Articolul 18 din Legea nr. 17/2000, defineşte legal căminul pentru persoanele vârstnice ca
fiind instituţia de asistenţă socială cu personalitate juridică, înfiinţată, organizată şi finanţată, în
vederea asigurării serviciilor de îngrijire pe perioadă nedeterminată, în sistem rezidenţial.
Căminele asigură condiţii corespunzătoare de găzduire şi de hrană, îngrijiri medicale,
recuperare şi readaptare, activităţi de ergoterapie şi de petrecere a timpului liber, asistenţă socială şi
psihologică.
Căminele pentru pensionari, căminele pentru bătrâni şi căminele pentru bătrâni bolnavi
cronici, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi sau care vor fi date ulterior în folosinţă,
vor funcţiona sub formă de cămine pentru persoane vârstnice, cu secţii pentru:
a) persoane dependente;
b) persoane semidependente;
c) persoane care nu sunt dependente.
Principalele obiective ale unui cămin sunt:
a) să asigure persoanelor vârstnice îngrijite maximum posibil de autonomie şi siguranţă;
b) să ofere condiţii de îngrijire care să respecte identitatea, integritatea şi demnitatea
persoanei vârstnice;
c) să permită menţinerea sau ameliorarea capacităţilor fizice şi intelectuale ale persoanelor
vârstnice;
d) să stimuleze participarea persoanelor vârstnice la viaţa socială;
e) să faciliteze şi să încurajeze legăturile interumane, inclusiv cu familiile persoanelor
vârstnice;
f) să asigure supravegherea şi îngrijirea medicală necesară, potrivit reglementărilor privind
asigurările sociale de sănătate;
g) să prevină şi să trateze consecinţele legate de procesul de îmbătrânire.

11.3.4. Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice

Finanţarea serviciilor de asistenţă socială şi a prestaţiilor pentru persoanele vârstnice se


asigură pe principiul împărţirii responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală,
precum şi pe contribuţia persoanelor vârstnice sau a susţinătorilor legali ai acestora.

11.3.4.1. Finanţarea din fornduri bugetare

De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:


a) finanţarea activităţilor de asistenţă socială desfăşurate de asociaţii şi fundaţii române cu
personalitate juridică, precum şi de unităţile de cult recunoscute în România;
b) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru unităţi de asistenţă socială din zone
defavorizate;
c) finanţarea cheltuielilor curente ale căminelor pentru persoane vârstnice;
c¹) finanţarea programelor de interes naţional destinate dezvoltării şi sustenabilităţii
serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice;
d) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
De la bugetul local se alocă fonduri pentru:
a) sume alocate în completarea veniturilor proprii ale căminelor;

69
a¹) finanţarea cheltuielilor de capital ale căminelor din subordine şi pentru asigurarea
componenţei locale la proiectele ce beneficiază de fonduri externe nerambursabile, implementate de
acestea;
b) finanţarea activităţii de asistenţă socială a unor asociaţii şi fundaţii române cu
personalitate juridică, precum şi a unităţilor de cult recunoscute în România;
c) finanţarea cheltuielilor pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de
asistenţă socială, precum şi pentru îngrijirea la domiciliu a persoanelor vârstnice aflate în situaţia de
dependenţă sociomedicală;
d) cheltuieli pentru înmormântarea asistaţilor, în situaţia prevăzută la art. 7 alin. (3) din
Legea nr. 17/2000.
Sponsorizările şi donaţiile în bani sau în natură, făcute de persoane fizice şi juridice române şi
străine căminelor pentru persoane vârstnice sau celorlalte instituţii şi unităţi de asistenţă socială care
au în vedere îngrijirea în centre de zi , cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară,
apartamente şi locuinţe sociale, precum şi alte asemenea, se utilizează cu respectarea prevederilor
Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.
Cheltuielile pentru servicii medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale şi medicamente
se suportă din fondurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările privind asigurările sociale de
sănătate.

11.3.4.2. Contribuţia persoanelor vârstnice sau a susţinătorilor legali ai acestora

Articolul 24 al Legii nr. 17/2000 prevede că persoanele vârstnice care dispun de venituri
proprii şi sunt îngrijite în căminele organizate potrivit prezentei legi, precum şi susţinătorii legali ai
acestora au obligaţia să plătească lunar o contribuţie de întreţinere, stabilită pe baza costului mediu
lunar de întreţinere.
Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia de
întreţinere, aceasta fiind asigurată din bugetele locale sau judeţene, după caz, în limita hotărâtă de
acestea.
Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte anual de către consiliile locale şi/sau judeţene,
după caz, înainte de adoptarea bugetelor proprii.
Acest cost se stabileşte în funcţie de gradul de dependenţă al persoanei vârstnice îngrijite şi
are în vedere totalitatea cheltuielilor curente anuale ale căminului pentru persoane vârstnice,
diminuate cu sumele primite din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate, pentru finanţarea
drepturilor de personal ale personalului medical şi a medicamentelor.
Costul mediu lunar de întreţinere trebuie să asigure îndeplinirea nivelului standardelor
minime de calitate şi nu poate fi mai mic decât standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a
Guvernului, în condiţiile legii.
Acoperirea valorii integrale a contribuţiei lunare se stabileşte astfel:
a) persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin datorează contribuţia lunară
de întreţinere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăşi
costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin;
b) diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se va
plăti de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit
lunar, pe membru de familie, în cuantum mai mare de 782 lei;
c) susţinătorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuţia lunară integrală printr-un
angajament de plată, semnat de persoana vârstnică, de reprezentantul său legal, după caz, şi/sau de
susţinătorul legal. Angajamentul de plată constituie titlu executoriu.
Obligaţia de plată a contribuţiei lunare în sarcina susţinătorilor legali se poate stabili şi prin
hotărâre judecătorească.

11.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

70
Sinteza unităţii de învăţare
Problemele specifice ale acestui important segment de populaţie au fost abordate, până în
prezent, de cele mai multe ori, cu referire la sistemul de securitate socială, cu accent principal
asupra sistemului de pensii, Dar, odată cu înaintarea în vârstă, riscul de a prezenta boli cronice şi
uneori generatoare de handicap, implicit de dependenţă, creşte. Fără o asistenţă socială şi medicală
de lungă durată, existenţa ănsăşi a persoanelor vârstnice este compromisă.

Concepte si termeni de reţinut:


- persoană vârstnică;
- servicii comunitare pentru persoane vârstnice;
- cămine pentru persoane vârstnice;
- contribuţia persoanelor vârstnice;
- anchetă socială.

Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:


1.Prin ce document se evaluează nevoile persoanelor vârstnice?
2.Care este modul de organizare şi cum funcţionează căminele pentru persoanele vârstnice?
3.Prin noţiunea de persoană vârstnică se înţelege persoana care se regăseşte în una dintre
următoarele situaţii:
a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta,
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor
proprii;
c) nu realizează venituri proprii sau acestea sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii
necesare.
4.Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice au în vedere:
a) numai îngrijirea temporară la domiciliu;
b) îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoanele vârstnice;
c) îngrijirea în locuinţe sau apartamente sociale.

Bibliografie recomandată studentului:


1.Culda Sidonia, Persoana fizică, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010
2.Enăchescu Dan, Marcu Mihai Gr., Sănătatea publică şi management sanitar, Editura All,
Bucureşti, 1995
3.Miftode Vasile, Dimensiuni ale asistenţei sociale, Editura Eidos, Botoşani, 1995
4.Gal Denizia, Asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Aspecte metodologice,
Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2003
5.Onica-Chipea Lavinia, Dreptul securităţii sociale: curs universitar, București,
ProUniversitaria, 2014
6.Roş Nicolae, Protecţia socială acordată persoanelor vârstnice din România, , în Fiat
Iustitia Review of Juridical Studies no. 2/2012, „Dimitrie Cantemir” Christian University –
Bucharest, Faculty of Law, Cluj-Napoca, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, ISSN 1224-4015

71
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 12
DREPTURI CU CARACTER ISTORIC ACORDATE
UNOR CATEGORII SPECIALE DE PERSOANE CU MERITE DEOSEBITE

12.1. Introducere
12.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
12.3. Conţinutul unităţii de învăţare
12.3.1. Drepturile veteranilor, invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război
12.3.2. Recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar
în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961
12.3.3. Drepturile foştilor deţinuţi politici
12.3.4. Drepturile magistraţilor înlăturaţi din justiţie pe motive politice în perioada
1945-1989
12.3.5. Drepturile eroilor-martiri şi luptătorilor care au contribuit la victoria Revoluţiei
române din decembrie 1989, precum şi persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în
urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987
12.3.5.1. Drepturi acordate persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma
revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987
12.3.5.2. Drepturile eroilor-martiri şi luptătorilor care au contribuit la victoria Revoluţiei
române din decembrie 1989
12.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

12.1. Introducere

Fiind în strânsă legătură cu morala, dreptul nu ar trebui să facă promisiuni pe care nu le


poate îndeplini. Exemplul ales pentru a ilustra această afirmaţie are în vedere un act normativ
adoptat după 1990 din considerente morale, respectiv Decretul-Lege nr. 118/1990 prin care s-a
încercat repararea prejudiciilor materiale şi morale ale persoanelor care au suferit măsuri de
restricţionare a drepturilor şi libertăţilor din motive politice, prin recunoaşterea morală
acordându-se unele indemnizaţii raportându-se la perioada în care a avut loc restrângerea
drepturilor, scutiri de impozite, acordarea cu prioritate a unor măsuri de protecţie socială.

12.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- cunoaşterea sferei de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990, Legea nr. 44/1994 şi Legea nr.
341/2004;
- cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor acordate unor categorii speciale de persoane cu merite
deosebite.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii vor putea analiza fiecare categorie de persoane beneficiare ai unor drepturi cu
caracter istoric şi merite deosebite;

72
- studenţii vor putea distinge între diferitele categorii de persoane beneficiare ale Legii nr.
341/2004.

12.3. Conţinutul unităţii de învăţare

12.3.1. Drepturile veteranilor, invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război


12.3.2. Recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar
în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Munciiîn perioada 1950-1961
12.3.3. Drepturile foştilor deţinuţi politici
12.3.4. Drepturile magistraţilor înlăturaţi din justiţie pe motive politice în perioada
1945-1989
12.3.5. Drepturile eroilor-martiri şi luptătorilor care au contribuit la victoria Revoluţiei
române din decembrie 1989, precum şi persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în
urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987
12.3.5.1. Drepturi acordate persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma
revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987
12.3.5.2. Drepturile eroilor-martiri şi luptătorilor care au contribuit la victoria Revoluţiei
române din decembrie 1989

12.3.1. Drepturile veteranilor, invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război

Calitatea de veteran de război şi văduvă de război


Calitatea de veteran de război
Conform art. 1 din Legea nr. 44/1994, au calitatea de veteran de război, persoanele care au
participat la primul sau al doilea război mondial în armata română şi s-au aflat într-una din
următoarele situaţii:
a) au luptat în unităţi militare - subunităţi, mari unităţi sau comandamente - la diferite
eşaloane ori au făcut parte din formaţiunile logistice, astfel cum sunt prevăzute în Nomenclatorul
Marelui Stat Major;
b) au acţionat în unităţile speciale din zona interioară la dezamorsarea proiectilelor, precum şi
la curăţarea teritoriului de mine până la 31 decembrie 1946;
c) au fost comandanţi militari sau comandanţi ai gărzilor militare ori membri în comisiile
militare de control şi recepţie în întreprinderi furnizoare de material de război, prevăzute în
Nomenclatorul Marelui Stat Major;
d) au luptat pe teritoriul naţional vremelnic ocupat de inamic, împotriva acestuia, în unităţi ori
formaţiuni constituite, recunoscute ca atare de Marele Stat Major;
e) au făcut parte din justiţia militară, poliţia militară, jandarmerie, din unităţi de pompieri
militari şi companii de poliţie din cadrul Ministerului de Interne, care au acţionat în zona de
operaţiuni ori s-au aflat în unităţi sau formaţiuni constituite şi au acţionat în timpul războiului, în
perioadele arătate în Nomenclatorul Marelui Stat Major;
f) au devenit invalizi de război;
g) au fost prizonieri de război.
Sunt considerate, de asemenea, veterani de război, persoanele care au participat la primul sau
al doilea război mondial, după cum urmează:
a) cetăţenii români din orice teritoriu care s-au înrolat voluntar şi au luptat în rândurile
armatelor Naţiunilor Unite;
b) locuitorii din provinciile româneşti, vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, care au fost
încorporaţi sau mobilizaţi în mod obligatoriu şi au luptat în armatele altor state, în cazul în care şi-
au păstrat sau redobândit cetăţenia română şi domiciliul în România;

73
c) persoanele de naţionalitate germană care au fost încadrate obligatoriu în unităţi ale armatei
germane, în cazul în care şi-au păstrat sau redobândit cetăţenia română şi domiciliul în România.
Calitatea de veteran de război se stabileşte de către Ministerul Apărării, pe baza actelor
oficiale solicitate de acest minister, eliberate de organele în drept, prin care se conferă situaţiile
prevăzute mai sus.
Legiuitorul a inclus în categoria veteranilor de război şi invalizii de război precum şi
prozonierii de război.
Calitatea de invalid de război
Invalid de război este veteranul de război care a suferit prin rănire sau accidentare în timpul
sau din cauza războiului o invaliditate atestată printr-un act medical legal. Indiferent de gradul de
invaliditate, îşi dovedesc calitatea prin procesul-verbal de clasare şi decizia de pensie respectivă.
Calitatea de văduvă de război
Văduva de război este soţia supravieţuitoare a celui decedat pe front, în prizonierat sau ca
urmare a rănilor ori bolilor contractate pe front sau în prizonierat. Calitatea de văduvă de război se
stabileşte pe bază de documente, în condiţiile prevăzute în reglementările elaborate de Ministerul
Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Calitatea de prizonier de război
În temeiul art. 4 din Legea nr. 44/1994, prizonier de război este:
a) persoana capturată de inamic în cursul operaţiunilor de război, indiferent dacă a fost
combatant sau necombatant, precum şi cea asimilată cu aceasta potrivit convenţiilor internaţionale
la care România este parte;
b) persoana care, după încetarea ostilităţilor, la 23 august 1944, a fost dezarmată de trupele
sovietice sau germane, sau, chiar nedezarmată, a fost internată în lagăre de prizonieri;
c) elevul şcolilor militare de ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari, trimis la studii în Germania,
precum şi soldatul şi cadrul aflaţi în această ţară la specializare, consideraţi prizonieri de război de
către autorităţile germane la 23 august 1944.
Prizonierii de război îşi dovedesc calitatea pe baza actelor oficiale eliberate de arhivele
militare, precum şi prin orice alt document emis de Ministerul Apărării ori de organul la care au fost
reţinuţi.
În cazul în care, din diferite motive, cei îndreptăţiţi nu posedă actele oficiale solicitate ori nu li
se poate elibera dovada necesară ca urmare a inexistenţei sau distrugerii arhivelor, confirmată în
scris, calitatea de veteran de război se va determina de către comisiile de reconstituire, cu mentori,
în condiţiile prevăzute de lege şi de metodologia stabilită în acest scop de Ministerul Apărării
Naţionale.
Legitimaţia de veteran de război se eliberează de către Ministerul Apărării Naţionale.
Legitimaţia de veteran de război se poate elibera celor îndreptăţiţi şi de către Asociaţia Naţională a
Veteranilor de Război sau de către alte asociaţii ale veteranilor de război constituite legal, fiecare
pentru membrii săi; aceasta va fi contrasemnată de împuterniciţii Ministerului Apărării Naţionale.

Categorii de persoane care nu pot dobândi calitatea de veteran de război


Calitatea de veteran de război nu poate fi dobândită de persoana care:
a) a comis acte de trădare de patrie ori a acceptat să fie folosită de inamic ca spion sau agent
de diversiune pe teritoriul ţării, fapte constatate printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă;
b) a luptat ca voluntar în armate străine împotriva ţării sau a Naţiunilor Unite ori a săvârşit
acte de teroare şi crime împotriva populaţiei autohtone din teritoriile vremelnic ocupate de inamic;
c) a dezertat din armata română în timpul războiului;
d) a obţinut actul doveditor prevăzut la art. 5 alin. 1 prin declaraţii false ori prin manopere
dolosive constatate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau când hotărârea comisiei de
reconstituire dată în condiţiile art. 5 alin. 4 a fost anulată.

Drepturile veteranilor şi văduvelor de război


1. Drepturi financiare ale invalizilor de război, veterani şi văduvelor de război

74
Invalizilor de război, veteranilor de război şi văduvelor de război li se acordă o indemnizaţie
după cum urmează:
a) invalizilor de război:
- 259 de lei lunar, pentru marii mutilaţi şi cei încadraţi în gradul I de invaliditate;
- 231 de lei lunar, pentru cei încadraţi în gradul II de invaliditate;
- 196 de lei lunar, pentru cei încadraţi în gradul III de invaliditate.
b) veteranilor de război: 161 de lei lunar;
c) văduvelor de război, dacă nu s-au recăsătorit: 161 de lei lunar.
Invalizii, precum şi veteranii de război primesc, pe lângă indemnizaţiile menţionate şi un spor
de către 20 de lei lunar pentru primul an de participare la război, indiferent de durata participării, la
care se adaugă câte 5 lei pentru fiecare lună de participare la război ce depăşeşte un an calendaristic.
Timpul de internare în spitale sau sanatorii şi de concedii medicale necesare pentru
vindecarea rănilor sau bolilor contractate pe front sau apărute în termen de un an după încetarea
participării pe front, dar din cauza acelei participări se iau în considerare la acordarea sporului
menţionat.
Va fi, deasemenea, luat în considerare timpul petrecut în prizonierat altul decât cel prevăut în
Decretul-lege nr. 118/1990 modificat şi completat, precum şi timpul necesar pentru vindecarea
bolilor contractate în timpul prizonieratului ori după acesta în termen de un an, din cauza
prizonieratului.
În ceea ce priveşte ajutorul anual cuvenit veteranilor de război, văduvelor de război şi
accidentaţilor de război în afara serviciului ordonat, pentru acoperirea unei părţi din costul chiriei,
energiei electrice şi energiei termice pentru nevoi casnice, cuantumul acestuia este menţinut la 335
de lei, aşa cum prevede Hotărârea Guvernului nr. 900/2016.
Sumele pentru plata acestui ajutor, inclusiv cheltuielile cu transmiterea acestuia la beneficiari,
se suportă din bugetele Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerului Apărării Naţionale,
Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, în limita fondurilor aprobate cu
această destinaţie prin legea bugetului de stat.
2. Prestaţii în natură
Potrivit art. 16 din Legea nr. 44/1994, veteranii de război beneficiază de următoarele drepturi:
- câte 12 călătorii gratuite, dus-întors, sau 24 de călătorii simple, în cursul unui an
calendaristic, la clasa I pe calea ferată, la tren de orice rang, pentru marii mutilaţi, pentru invalizii
de război, precum şi pentru veteranii de război decoraţi cu ordine şi medalii de război;
- gratuităţi pe mijloacele de transport în comun în mediul urban (metrou, tramvai, troleibuz,
autobuz);
- prioritate la repartizarea şi închirierea locuinţelor din fondul locativ de stat;
- prioritate în acordarea de credite pentru construirea sau cumpărarea de locuinţe în condiţii
avantajoase;
- scutirea de plata abonamentului unui post telefonic, precum şi a abonamentelor de radio şi
televiziune. Aceste scutiri se aplică în proporţie de 50% şi văduvelor supravieţuitoare ale veteranilor
de război, care nu s-au recăsătorit;
- acordarea unui ajutor anual pentru acoperirea unei părţi din costul chiriei, energiei
electrice şi energiei termice - aprovizionării cu combustibil lichid, solid sau gaze naturale, după caz
- pentru nevoi casnice, al cărui cuantum se va stabili, în funcţie de evoluţia preţurilor, prin hotărâre
a Guvernului, pe baza propunerilor asociaţiilor veteranilor de război. Ajutorul anual se va asigura
prin organele care efectuează plata indemnizaţiilor de veteran de război, din fondurile puse la
dispoziţie în acest scop de la bugetul de stat;
- asigurarea gratuit a 4 mc lemne de foc sau echivalent cărbuni pentru marii mutilaţi de
război din mediul rural şi urban care folosesc asemenea combustibil;
- asigurarea de facilităţi la obţinerea buteliilor de aragaz;
j) asistenţă medicală gratuită în toate instituţiile medicale civile de stat sau militare şi
asigurarea de medicamente gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cât şi pe timpul spitalizării;

75
k) bilete de tratament gratuite, în staţiunile balneoclimaterice, pe baza reglementărilor
stabilite de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Muncii şi Solidarităţii
Sociale şi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, în limita a minimum 4% din numărul total al
veteranilor, văduvelor de război şi văduvelor veteranilor de război; contravaloarea biletelor
asigurate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în limita plafonului de 3% din numărul
veteranilor, văduvelor acestora şi al văduvelor de război, se suportă din fondurile bugetului
asigurărilor sociale de stat şi se distribuie prin casele teritoriale de pensii, iar contravaloarea
biletelor asigurate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, în limita a minimum 1% din numărul
veteranilor, văduvelor acestora şi al văduvelor de război, se suportă din Fondul de asigurări sociale
de sănătate şi se distribuie prin casele de asigurări de sănătate judeţene;
l) obţinerea gratuită de către invalizii de război a protezelor care se acordă conform
contractului-cadru adoptat în baza Legii asigurărilor sociale de sănătate. De aceleaşi drepturi
beneficiază şi veteranii de război, a căror stare de sănătate s-a înrăutăţit datorită împrejurărilor în
care au participat pe front, pe baza recomandărilor medicale;
m) reduceri cu 50% ale costului biletelor de intrare la toate spectacolele, iar la serbările
naţionale li se vor rezerva 5% din totalul locurilor;
n) acces gratuit la manifestările cultural-sportive organizate de unităţile Ministerului
Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne;
o) accesul la Cercul Militar Naţional, la cercurile militare de garnizoană, la casele de
cultură, la căminele de garnizoană, la restaurantele şi popotele aparţinând Ministerului Apărării
Naţionale şi Ministerului de Interne, precum şi la locurile de agrement ale acestora în aceleaşi
condiţii ca şi cadrele active.
Alte drepturi:
- soţul supravieţuitor al veteranului de război, care nu s-a recăsătorit, beneficiază de jumătate
din indemnizaţia de veteran de război şi din renta lunară, precum şi jumătate şi numărul călătoriilor
gratuite la care avea ori trebuia să aibă dreptul, potrivit legii, soţul decedat;
- văduva de război care are dreptul la pensia IOVR, în condiţiile legii primeşte, pe lângă
această pensie, şi pensia de asigurări sociale;
- văduvele de veterani de război care nu s-au recăsătorit vor beneficia de 100% din
indemnizaţia de veteran de război, dacă soţii acestora înaintea decesului nu au fost decoraţi cu
ordine sau medalii de război ori cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război
mondial 1941-1945”.
3. Drepturile de care beneficiază veteranii de război cărora le-au fost acordate ordine şi
medalii pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă
În baza art. 13 din Legea nr. 44/1994, veterani de război cărora le-au fost acordate ordine şi
medalii pentru faptele de arme săvârţite pe câmpul de luptă, beneficiază de următoarele drepturi,
dacă nu le-au primit prin alte legi de împroprietărire de la data decorării până în prezent şi dovedesc
cu acte legale dreptul solicitat:
3.a) cei decoraţi cu Ordinul Mihai Viteazul sau Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa
Cavaler:
- împroprietărirea cu un lot de 5 ha teren agricol, din rezerva creată conform Legii fondului
funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în localitatea de
domiciliu sau un loc de casă de 500 mp în municipiul, oraşul sau comuna în care domiciliază
decoratul;
- cei decoraţi cu Ordinul Mihai Viteazul, de o rentă lunară echivalentă cu 1,75 solde de bază
ale unui sublocotenent, solda de bază fiind compusă din solda de grad şi solda de funcţie la minim;
- cei decoraţi cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cavaler, de o rentă lunară
echivalentă cu 1,75 solde de grad ale unui sublocotenent;
3.b) cei decoraţi cu Ordinul Steaua României cu spade şi panglică de Virtute Militară sau cu
Ordinul Steaua României cu spade, Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, Ordinul Coroana
României cu spade şi panglică de Virtute Militară sau Ordinul Coroana României cu spade, Ordinul
Crucea Regina Maria, Medalia Virtutea Militară de Război, Medalia Virtutea Maritimă, Medalia

76
Virtutea Aeronautică sau Medalia Aeronautică, Medalia Serviciul Credincios cu spade, Medalia
Bărbăţie şi Credinţă cu spade, Crucea Serviciul Credincios cu spade, Crucea Meritul Sanitar,
precum şi Medalia Virtutea Ostăşească, numai dacă aceasta a fost conferită pentru fapte de arme
săvârşite pe câmpurile de luptă ale primului sau celui de-al Doilea Război Mondial ori pentru
servicii deosebite aduse armatei în timp de război, în conformitate cu prevederile art. 1:
- împroprietărirea cu 500 mp pentru loc de casă în municipiul, oraşul sau comuna în care
domiciliază sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu 1 ha teren arabil în extravilan.
Cei decoraţi cu ordinele sau medaliile prevăzute la lit. b) beneficiază de o rentă lunară
echivalentă cu 1,3 solde de grad ale unui sublocotenent.
Veteranii de război care, din cauza deficitului de teren în localităţile unde domiciliază sau în
alte localităţi, nu au putut fi împroprietăriţi conform legii vor fi despăgubiţi cu o sumă ce reprezintă
contravaloarea terenului la care erau îndreptăţiţi conform legii.
Veteranii de război care nu sunt decoraţi cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la
art. 13 alin. 1 lit. a) şi b), dar cărora le-a fost conferită Medalia "Crucea comemorativă a celui de-al
doilea război mondial, 1941-1945" beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 90% din solda de
grad a unui sublocotenent.
Veteranii de război au dreptul de a purta uniforma militară în condiţiile stabilite de Ministerul
Apărării Naţionale şi, respectiv, de Ministerul de Interne.
În semn de recunoaştere a meritelor veteranilor de război pe câmpurile de luptă pentru
apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României, se instituie
Ziua Veteranilor de Război, care se organizează anual pe 29 aprilie.

12.3.2. Recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul


militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961

Titularii drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002


Conform prevederilor Legii nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi
persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în
perioada 1950-1961, persoanele care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a
Serviciului Militar beneficiază de o serie de facilităţi, pentru a li se asigura compensarea situaţiei
speciale în care s-au aflat într-o anumită perioadă a istoriei României.
Acest act normativ are caracter reparator pentru toate persoanele care au avut de suferit ca
urmare a instaurării regimului comunist şi, pe cale de consecinţă, este un drept constituţional.
De astfel, în acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 160/2004 prin
care apreciază că dispoziţiile Legii nr. 309/2002 referitoare la categoria de beneficiari sunt
constituţionale.
Beneficiază de prevederile Legii nr. 309 din 22 mai 2002 persoana, cetăţean român, care a
efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului
Muncii în perioada 1950-1961.

Drepturi şi facilităţi
Persoanele care s-au aflat în această situaţie au dreptul la o indemnizaţie lunară, neimpozabilă
de 5 lei pentru fiecare lună de stagiu militar efectuat în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului
Muncii.
De actuala indemnizaţie beneficiază un număr de aproximativ 135.460 persoane, având o
indemnizaţie lunară de 44 lei.
Soţia celui decedat, beneficiar al acestei indemnizaţii, va beneficia de o indemnizaţie lunară
egală cu 50% din indemnizaţia ce s-ar fi cuvenit soţului decedat, începând cu data de întâi a lunii
următoare depunerii cererii, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Nivelul indemnizaţiilor acordate trebuie indexate anual prin hotărâre a Guvernului, în funcţie
de evoluţia indicelui preţurilor de consum.
Persoanele beneficiare de indemnizaţie au dreptul şi la următoarele facilităţi:

77
a) asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât şi în
timpul spitalizării;
b) scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor.
De aceste drepturi beneficiază şi văduvele supravieţuitoare, care nu s-au căsătorit, ale
persoanelor care s-au aflat în situaţia prevăzută la art. 1 din Legea nr. 309/2002.

12.3.3. Drepturile foştilor deţinuţi politici

Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din
motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, prevede la art. 1 alin.
(1) următoarele:
Constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi
ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945,
pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase
definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni
politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau
pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate.
De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoana care:
a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;
b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori,
fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea
armistiţiului.
Fiecare an de detenţie sau internare pentru situaţiile de mai sus se consideră ca vechime în
muncă un an şi şase luni.
Perioadele în care persoana a avut stabilit domiciliul obligatoriu sau a fost strămutată într-o
altă localitate constituie vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se
încadreze în muncă în funcţii pentru care aveau pregătirea profesională.
Se consideră vechime în muncă şi perioada în care o persoană aflată într-una dintre situaţiile
prevăzute la alin. (1) al art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, nu s-a putut încadra ca urmare a unei
invalidităţi de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situaţie sau, ulterior, dacă
dovedeşte că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură cu persecuţia la care a fost supusă.
Aceste perioade constituie şi vechime neîntreruptă în muncă şi în aceeaşi unitate şi intră în
calculul acestor vechimi.
Persoanele în cauză încadrate în baza unui contract individual de muncă sau a unui raport de
serviciu, pot continua activitatea după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limita de vârstă
prevăzută de lege, pentru o perioadă de timp egală cu cea în care persoana respectivă a fost privată
de libertate.
Continuarea activităţii în aceste condiţii se face la cerere, cu acordul angajatorului.
De aceste prevederi beneficiază şi persoanele care au decizii de pensionare.
În cazul celor decedaţi, urmaşii acestora au dreptul la pensie de urmaş în condiţiile legii, cu
luarea în calcul a vechimii în muncă, stabilite în condiţiile prezentate mai sus.
Persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) şi e) şi alin. (2) al
aceluiaşi articol din actul normativ menţionat, au dreptul la o indemnizaţie lunară de 400 lei pentru
fiecare an de detenţie, strămutare în alte localităţi, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent
dacă sunt sau nu sunt pensionate.

78
Persoanele care s-au aflat în una din următoarele situaţii: a fost internată în spitale de
psihiatrie sau a avut stabilit domiciliu obligatoriu, au dreptul la o indemnizaţie lunară de 200 lei
pentru fiecare an de internare abuzivă în spitalele de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu,
indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate.
În funcţie de evoluţia preţurilor şi a tarifelor aceste indemnizaţii se actualizează prin hotărâre
a guvernului, o dată cu indexările aplicate pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat.
Soţul/soţia celui decedat, din categoria celor dispăruţi sau exterminaţi în timpul detenţiei,
internaţi abuziv în spitale de psihiatrie, deportaţi, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu
obligatoriu, are dreptul la o indemnizaţie lunară de 400 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a
recăsătorit.
De aceleaşi drepturi beneficiază soţul (soţia) celui decedat după ieşirea din închisoare, din
spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare, din prizonierat sau după
încetarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Această indemnizaţie se poate cumula cu orice pensie.
Beneficiază de indemnizaţia lunară de 400 lei neimpozabilă şi soţul (soţia) celui decedat în
condiţiile prezentate mai sus şi care, din motive de supravieţuire, a fost nevoit (nevoită) să divorţeze
de cel închis, internat abuziv în spitale de psihiatrie, deportat, prizonier, strămutat sau căruia i s-a
stabilit domiciliu obligatoriu, dacă nu s-a recăsătorit şi dacă poate face dovada că a convieţuit cu
victima până la decesul acesteia.
De precizat că persoanele care s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi
(2) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu pot beneficia şi de drepturile prevăzute la art. 5 din acelaşi act
normativ.
A exclude de la beneficiul legii drepturile soţului supravieţuitor care a avut de suferit alături
de soţul decedat, dispărut sau exterminat în timpul detenţiei, internării abuzive în spitale de
psihiatrie, deportării sau prizonieratului, ar însemna a se face o discriminare flagrantă ce nu este în
spiritul şi scopul urmărit de lege, care are caracter reparatoriu.
Indemnizaţiile lunare acordate nu afectează plafoanele de venituri în funcţie de care se
stabilesc chiriile pentru locuinţele din fondul locativ de stat, bursele pentru elevi şi studenţi şi
ajutoarele sociale.
De asemenea, persoanele aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 din decret, vor
beneficia de următoarele drepturi:
a) asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu,
cât şi pe timpul spitalizărilor;
b) transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun aparţinând societăţilor cu
capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); în cazul societăţilor cu capital privat,
costul abonamentelor de transport se decontează integral de la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază beneficiarul;
c) douăsprezece călătorii gratuite, anual, pe calea ferată română, cu clasa I, pe toate
categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport
fluviale, după caz, la alegere, folosirea acestora fiind posibilă şi de către însoţitori, membri de
familie, în cadrul numărului de călători stabilit pentru titular;
d) un bilet pe an, gratuit, pentru tratament într-o staţiune balneoclimaterică;
Prin art. I din Legea nr. 127 din 26 aprilie 2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, a fost introdusă lit.
d¹) care prevede „în cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titulari conform lit. b) şi c), aceştia
le pot folosi şi pentru însoţitori. tichetele de călătorie gratuite pot fi ridicate şi utilizate şi de către
soţul/soţia sau de către alte persoane mandatate de titulari să le reprezinte interesele, pe bază de
împuternicire cu dată certă, însoţită de o copie a actului de identitate al titularului tichetului, nefiind
necesară prezenţa titularului la momentul realizării călătoriei
e) scutire de plata taxelor de abonament pentru radio şi televizor;
f) prioritate la instalarea unui post telefonic, precum şi scutire de plata taxei de abonament;
g) acordarea la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci.

79
De aceste drepturi beneficiază şi soţul/soţia celui decedat.
h) prioritate la repartizarea de către consiliile locale a unei locuinţe din fondul locativ de stat;
i) prioritate la acordarea, prin unităţile cec bank, de credite avantajoase pentru cumpărarea,
construirea sau repararea de locuinţe proprietate personală.
Totodată, persoanele aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr.
118/1990, sunt scutite de plata impozitelor şi a taxelor locale.
Dovedirea situaţiilor se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de
organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege
[art. 10 alin. (1)].
Stabilirea şi plata acestor drepturi se fac de către Agenţiile de prestaţii sociale şi Inspecţie
Socială, cu consultarea, după caz, a filialelor judeţene ale Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din
România.
Prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 nu se aplică persoanelor condamnate pentru
infracţiuni contra umanităţii sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfăşurat o activitate
fascistă în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel.

12.3.4. Drepturile magistraţilor înlăturaţi din justiţie pe motive politice în perioada


1945-1989

Beneficiari şi drepturi
Magistraţii care în perioada anilor 1945-1989 au fost înlăturaţi din justiţie din motive politice
au dreptul la o indemnizaţie lunară neimpozabilă de 500 lei.
Cuantumul indemnizaţiei se actualizează anual, în funcţie de rata inflaţiei, prin hotărâre a
Guvernului.
Această categorie de magistraţi beneficiază în mod garantat de asistenţă medicală şi
medicamente în unităţile sanitare de stat.

Persoanele care nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 51/1993


Aceste prevederi nu se aplică persoanelor care beneficiază de dispoziţiile Decretului-lege nr.
118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, prevederile Legii nr. 51/1993 nu se aplică persoanelor condamnate pentru
infracţiuni contra păcii şi omenirii sau celor care s-a dovedit, pe baza procedurii prevăzute la art. 3
din legea menţionată, că au desfăşurat o activitate fascistă în cadrul unei organizaţii sau mişcări de
acest fel.
Indemnizaţiile se suportă din bugetul de stat şi se plătesc prin Ministerul Justiţiei de către
tribunalele judeţene sau al municipiului Bucureşti.
Indemnizaţiile se indexează în aceleaşi condiţii cu pensiile de asigurări sociale de stat.

12.3.5. Drepturile eroilor-martiri şi luptătorilor care au contribuit la victoria


Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au
avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987
12.3.5.1. Drepturi acordate persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în
urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987

La data de 15 februarie 2008 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2008
pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au
contribuit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească
anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din
Valea Jiului - Lupeni - august 1977, respectiv Legea nr. 341/2004.

80
1. Categorii de persoane care au avut de suferit în urma revoluţiei muncitoreşti
anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987
Capitolul II al Legii nr. 341/2004 reglementează prin art. 18 acordarea unor drepturi pentru:
a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov
din noiembrie 1987;
b) soţul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la
Braşov din noiembrie 1987, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege;
c) urmaşii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la
Braşov din noiembrie 1987.
De precizat că nu pot beneficia de aceste prevederi, persoanele care au făcut parte din aparatul
de represiune, securitate şi miliţie sau au desfăşurat activităţi de poliţie politică.
1.a.) Dovada acestei calităţi se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate
de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deţinere, pentru
efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecinţe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea.
1.b.) Dovada acestei calităţi se face de către persoana interesată cu înscrisuri oficiale eliberate
de organele competente, din care să rezulte supunerea la presiuni, din partea securităţii sau a
miliţiei, pentru stabilirea domiciliului în localitatea în care se afla deportat soţul, indiferent dacă
această urmare s-a produs sau nu (art. 19).
1.c.) Prin urmaşi ai persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste
de la Braşov din noiembrie 1987 se înţelege soţul supravieţuitor, copii şi părinţii celui decedat.

Drepturi conferite
2.a.) Persoanele care fac dovada calităţii de persoană care a avut de suferit în urma revoltei
muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, beneficiază de următoarele drepturi:
- o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea următorului coeficient asupra
salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata respectiv 1, 10 -
pentru persoanele neîncadrate în gradul de invaliditate;
- prioritate în asigurarea unei locuinţe din fondul disponibil de locuinţe sociale, în localitatea
de domiciliu, dacă nu au deţinut în proprietate o altă locuinţă până la data atribuirii;
- stabilirea chiriei la nivelul minim prevăzut de lege pentru locuinţele din fondul locativ de
stat, dacă dispun de un venit lunar mai mic sau egal cu salariul mediu brut pe economie.
- cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat a unui spaţiu
comercial ori de prestări de servicii corespunzător, cu o suprafaţă utilă de până la 100 mp, inclusiv
în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitaţie, a unei suprafeţe de teren
de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spaţiu comercial sau de prestări de
servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii;
- acordarea gratuită de proteze, orteze şi scaune cu rotile pentru invalizii care şi-au pierdut
total sau parţial capacitatea de muncă, costul integral al acestora fiind suportat de la fondul naţional
unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Secretariatului de Stat pentru Problemele
Revoluţionarilor din Decembrie 1989;
- accesul gratuit al copiilor la creşele şi grădiniţele din subordinea administraţiilor locale,
precum şi asigurarea gratuită a rechizitelor pentru şcolari, dacă venitul lunar este mai mic sau egal
cu salariul mediu brut pe economie;
- acordarea unei subvenţii de stat egale cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de
până la 20.000 euro, contractat pentru cumpărarea sau construirea unei locuinţe în localitatea de
domiciliu, dacă nu au deţinut sau nu deţin o proprietate locativă, precum şi posibilitatea garantării
creditelor contractate cu indemnizaţia calculată conform prevederilor Legii nr. 341/2004;

81
- atribuirea, în limita posibilităţilor, în proprietate şi cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani
de la data dobândirii a 10.000 mp de teren în extravilan şi 500 mp de teren în intravilan - acesta din
urmă pentru destinaţia de locuinţă, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spaţiu locativ;
- atribuirea în proprietate, fără plată, a locului de veci;
- accesul gratuit - cu suportarea cheltuielilor de la bugetul ministerelor respective şi de la
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate - la tratamente şi medicamente în spitalele,
policlinicile, bazele de tratament şi staţiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătăţii,
Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor;
- accesul gratuit la medicamente, prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind
suportat din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
- transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi, anual, 12 călătorii gratuite
pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual - 12 călătorii
gratuite dus-întors până în localitatea reşedinţă de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru
persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite pot călători şi
membrii familiei titularului. De aceste gratuităţi beneficiază şi însoţitorul pensionarului de
invaliditate de gradul I;
- scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi terenul aferent
acesteia, pentru autoturisme hycomat şi mototriciclu precum şi scutirea de taxe la înmatricularea
unui singur autoturism tip hycomat sau atribuirea gratuită, în proprietate, a unui mijloc de transport
autonom corespunzător standardelor internaţionale pentru persoanele care au un grad de invaliditate
locomotorie;
- acordarea unei indemnizaţii lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă;
- pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard, prevăzută de lege;
- scutirea de la plata taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune
pentru cei cu venituri lunare mai mici decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului
asigirărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Drepturile acordate conform Legii nr. 341/2004 nu sunt considerate venituri, nu se
impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi.
Sumele reprezentând indemnizaţia reparatorie şi/sau indemnizaţia lunară rămase neîncasate
de către titularul decedat pe luna în care a avut loc decesul şi, după caz, cele cuvenite şi neachitate
până la deces se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi
moştenitori, în condiţiile deptului comun.
Aceste sume pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripţie.
Indemnizaţia reparatorie se acordă independent de veniturile obţinute de beneficiar.
2.b.) Urmaşii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la
Braşov din noiembrie 1987 respectiv soţul supravieţuitor, copii şi părinţii celui decedat beneficiază
de drepturile prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri
şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta
muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească
anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977.
Operatorii economici care angajează persoane sau soţ al persoanei care au avut de suferit în
urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 beneficiază de facilităţile
prevăzute de legislaţia în vigoare pentru angajatorii care oferă locuri de muncă şomerilor şi tinerilor
absolvenţi (art. 23).
Sumele oferite plăţii indemnizaţiei reparatorii se suportă de la bugetul de stat, prin Ministerul
Muncii şi Justiţiei Sociale.

12.3.5.2. Drepturile eroilor-martiri şi luptătorilor care au contribuit la victoria


Revoluţiei române din decembrie 1989
Revoluţia română din decembrie 1989, declanşată prin revolta populară de la Timişoara,
continuată în Bucureşti şi în alte localităţi ale ţării şi transformată în revoluţie antitotalitară,

82
sprijinită de armată, care a condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei,
constituie un moment crucial în istoria României.
Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care
au luptat pentru vitoria Revoluţiei române din decembrie 1989, prin Legea nr. 341/2004 au fost
instituite următoarele titluri:
a) Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în
lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta;
b) Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989:
1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei
române din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;
2. Luptător Reţinut - atribuit celor care au fost reţinuţi de forţele de represiune, ca urmare a
participării la acţiunile pentru victoria Revoluţiei;
3. Luptător cu Rol Determinant - atribuit celor care în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut
un rol determinant la declanşarea şi victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi-au pus
viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de
importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar, doar în localităţile în care, în urma
acestor acţiuni şi confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului;
4. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie
1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade
împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă
vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în
localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor
care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22
decembrie 1989.
c) Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică.
Prin urmaş de erou-martir se înţelege persoanele îndreptăţite să beneficieze de prevederile
Legii nr. 341/2004, şi anume soţul supravieţuitor, părinţii celui decedat şi fiecare dintre copiii
acestuia.
Persoanele care au obţinut titlul de urmaş de erou-martir au dreptul la o indemnizaţie lunară
reparatorie, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce vor fi aplicaţi asupra salariului mediu
brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului
asigurărilor sociale de stat, aferente anului pentru care se face plata, astfel:
a) soţul supravieţuitor al celui decedat, dacă nu s-a recăsătorit – un coeficient de 1,10;
b) fiecare dintre părinţii celui decedat - un coeficient de 0,50;
c) fiecare dintre copiii celui decedat până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a
depăşi vârsta de 26 de ani, indiferent în întreţinerea cui se află - un coeficient de 1,10.
Persoanele care au obţinut titlurile de Luptător Rănit şi Luptător Reţinut au dreptul la o
indemnizaţie lunară reparatorie.
Conform art. I, pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2015 se modificară art. 7
din Legea nr. 341/2004 şi dispoziţiile se aplică şi militarilor salariaţilor civili din Ministerul
Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea
nr. 341/2004 pentru dobândirea titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din actul normativ
menţionat.
De indemnizaţia lunară repearatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul
mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea
bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi
persoanele care au obţinut titlurile de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, numai dacă au un
venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de
stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Sumele cu titlu de indemnizaţie reparatorie încasate în luna/lunile în care venitul realizat de
către beneficiar este mai mare decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului

83
asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, reprezintă
sume încasate necuvenit şi se recuperează de la beneficiar, conform legii.
Reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la
stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi
recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de lege, dacă aceasta
nu dispune altfel.
Jurisprudenţa interpretând noţiunea de venit în aplicarea art. 4 din Legea nr. 341/2004, a
statuat că prin noţiunea de „venit” se înţelege venitul brut lunar realizat din salarii şi asimilat
salariilor, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
Persoanele care au obţinut titlurile de Luptător Rănit sau Luptător Reţinut au dreptul la o
indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea următorilor coeficienţi asupra salariului
mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea
bugetului asigurărilor sociale de stat, aferente anului pentru care se face plata, astfel:
a) 2,00 - pentru marii militari;
b) 1,75 – pentru persoanele încadrate în gradul I de invaliditate;
c) 1,50 – pentru persoanele încadrate în gradul II de invaliditate;
d) 1,25 – pentru persoanele încadrate în gradul III de invaliditate;
e) 1,10 – pentru persoane neîncadrate în grad de invaliditate.
Persoanele care au obţinut titlurile de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989
şi urmaşi de erou-martir beneficiază de pe lângă indemnizaţia cuvenită şi de următoarele drepturi:
- prioritate în asigurarea unei locuinţe din fondul disponibil de locuinţe sociale, în localitatea
de domiciliu, dacă nu au deţinut în proprietate o altă locuinţă până la data atribuirii;
- stabilirea chiriei la nivelul minim prevăzut de lege pentru locuinţele din fondul locativ de
stat, dacă dispun de un venit lunar mai mic sau egal cu salariul mediu brut pe economie.
- cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat a unui spaţiu
comercial ori de prestări de servicii corespunzător, cu o suprafaţă utilă de până la 100 mp, inclusiv
în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitaţie, a unei suprafeţe de teren
de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spaţiu comercial sau de prestări de
servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii;
- acordarea gratuită de proteze, orteze şi scaune cu rotile pentru invalizii care şi-au pierdut
total sau parţial capacitatea de muncă, costul integral al acestora fiind suportat de la fondul naţional
unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Secretariatului de Stat pentru Problemele
Revoluţionarilor din Decembrie 1989;
- accesul gratuit al copiilor la creşele şi grădiniţele din subordinea administraţiilor locale,
precum şi asigurarea gratuită a rechizitelor pentru şcolari, dacă venitul lunar este mai mic sau egal
cu salariul mediu brut pe economie;
- acordarea unei subvenţii de stat egale cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de
până la 20.000 euro, contractat pentru cumpărarea sau construirea unei locuinţe în localitatea de
domiciliu, dacă nu au deţinut sau nu deţin o proprietate locativă, precum şi posibilitatea garantării
creditelor contractate cu indemnizaţia calculată conform prevederilor Legii nr. 341/2004;
- atribuirea, în limita posibilităţilor, în proprietate şi cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani
de la data dobândirii a 10.000 mp de teren în extravilan şi 500 mp de teren în intravilan - acesta din
urmă pentru destinaţia de locuinţă, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spaţiu locativ;
- atribuirea în proprietate, fără plată, a locului de veci;
- accesul gratuit - cu suportarea cheltuielilor de la bugetul ministerelor respective şi de la
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate - la tratamente şi medicamente în spitalele,
policlinicile, bazele de tratament şi staţiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătăţii,
Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor;
- accesul gratuit la medicamente, prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind
suportat din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

84
- transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi, anual, 12 călătorii gratuite
pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual - 12 călătorii
gratuite dus-întors până în localitatea reşedinţă de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru
persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite pot călători şi
membrii familiei titularului. De aceste gratuităţi beneficiază şi însoţitorul pensionarului de
invaliditate de gradul I;
- scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi terenul aferent
acesteia, pentru autoturisme hycomat şi mototriciclu precum şi scutirea de taxe la înmatricularea
unui singur autoturism tip hycomat sau atribuirea gratuită, în proprietate, a unui mijloc de transport
autonom corespunzător standardelor internaţionale pentru persoanele care au un grad de invaliditate
locomotorie;
- pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard, prevăzută de lege;
- scutirea de la plata taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune
pentru cei cu venituri lunare mai mici decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului
asigirărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Drepturile acordate conform Legii nr. 341/2004 nu sunt considerate venituri, nu se
impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi.

12.4. Îndrumar pentru autoverificare/autoevaluare

Sinteza unităţii de învăţare

Legislaţia în domeniu are caracter reparator pentru toate persoanele sau aparţinătorii care au
avut de suferit ca urmare a războiului şi a instaurării regimului comunist fiind drepturi cu caracter
istoric, drepturi constituţionale de care beneficiază categorii speciale de persoane cum ar fi: veterani
de război, foşti deţinuţi politici, magistraţi şi revoluţionari.

Concepte si termeni de reţinut:


- veterani de război;
- văduve de război;
- invalizi;
- Erou-martir al revoluţiei române din decembrie 1989;
- Luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989:
- Luptător Rănit;
- Luptător Reţinut;
- Luptător cu Rol Determinant;
- Luptător remarcat prin fapte deosebite.

Teme pentru acasă/seminar/aplicaţii practice:


1. Sunt considerate, veterani de război, persoanele care au participat la primul sau al doilea
război mondial, după cum urmează:
a) cetăţenii români din orice teritoriu care s-au înrolat voluntar şi au luptat în rândurile
armatelor Naţiunilor Unite;
b) locuitorii din provinciile româneşti, vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, care au
fost încorporaţi sau mobilizaţi în mod obligatoriu şi au luptat în armatele altor state, în cazul în care
şi-au păstrat sau redobândit cetăţenia română şi domiciliul în România;
c) persoanele de naţionalitate germană care au fost încadrate obligatoriu în unităţi ale
armatei germane, în cazul în care şi-au păstrat sau redobândit cetăţenia română şi domiciliul în
România.
2.Care sunt drepturile persoanelor persecutate politic în perioada 1940-1945?

85
3.Care sunt drepturile acordate soţului supravieţuitor al celui decedat, dispărut sau
exterminat în timpul detenţiei, internării abuzive în spitalele psihiatrice, deportării sau
prizonieratului?
4.Enumeraţi prestaţiile în natură şi facilităţile fiscale acordate beneficiarilor Decretului-Lege
nr. 118/1990.
5.Enumeraţi titlurile conferite eroilor-martiri şi luptătorilor care au contribuit la victoria
revoluţiei române din decembrie 1989.

Bibliografie recomandată studentului:


1.Fodor Mihaela Elena, Buna legiferare ca premisă a fericirii. Două exemple, Revista de
Drept Public, Supliment 2017, Editura Universul Juridic
2.Ghimpu Sanda, Ţiclea Alexandru, Tufan Constantin, Dreptul securităţii sociale, Editura
All Beck, Bucureşti, 1998
3.Radu Florentina, Simona Cristescu, CAS, pensii şi indemnizaţii. Recalcularea pensiilor.
Practică judiciară, Editura Argonaut, Bucureşti, 2010
4.Harabagiu Lizeta, Pascu Mariana, Pensii şi alte drepturi de asigurări sociale -
Jurisprundenţa relevantă a Curţii de Apel Bucureşti, pe semestrul I 2010, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2011
5. Ţiclea Alexandru, Georgescu Laura, Dreptul securităţii sociale, Ediţia a IV-a, revizuită şi
adăugită, Universul Juridic, Bucureşti, 2014
6.Roş Nicolae, Rights of the Heroes-Martyrs, the survivors and the wounded as well as the
fighters for victory of the December 1989 Revolution, în Fiat Iustitia Review of Juridical Studies no.
2/2010, „Dimitrie Cantemir” Christian University – Bucharest, Faculty of Law, Cluj-Napoca,
Editura Argonaut, Cluj-Napoca, ISSN 1224-4015
7.Roş Nicolae, The rights granted to persons provided by Decree-law no.118/1990, în Fiat
Iustitia Review of Juridical Studies no. 1/2010, „Dimitrie Cantemir” Christian University –
Bucharest, Faculty of Law, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, ISSN 1224-4015

86
BIBLIOGRAFIE

Abraham Pavel (coord.), Repere ştiinţifice ale consumului de droguri în societatea


românească, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2008
Abraham Pavel, Legislaţie în asistenţa socială, Editura Naţional, Bucureşti, 2000
Anechitoae Constantin, Dreptul muncii şi securităţii sociale. Curs universitar, Editura Pro
Universitaria, Bucureşti, 2013
Anghel Răzvan, Procedura soluţionării conflictelor individuale de muncă: Ghid pentru
practicieni, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2017
Apan Rodica Diana, Educaţie şi drept: interferenţe - Education and law interferences,
Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2015
Aron Ioan Marius, Accidentul de muncă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014
Avram Marieta, Drept civil. Familia, ediţia a 2-a, revizuită şi adăugită, Editura Hamangiu,
2016
Bacaci Alexandru, Dumitrache Viorica Claudia, Hageanu Cristina Codruţa, Dreptul familiei,
ediţia a 7-a, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012
Beligrădeanu Şerban, Ştefănescu Ioan Traian, Dicţionar de drept al muncii, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997
Boldiş Ioana (coordonator), Drepturile copilului: perspective teoretice şi aplicative, Editura
Argonaut, Cluj-Napoca, 2012
But-Căpușan Avram, Dreptul securităţii sociale. Note de curs, Universitatea
„Bogdan-Vodă” din Cluj-Napoca, Facultatea de Drept Cluj-Napoca, 2014
Ciobotariu Daniela, Ene Ştefan-Giovanel, Pensiile pe înţelesul tuturor, Monitorul Oficial
R.A., Adevărul Holding, 2011, Bucureşti
Culda Sidonia, Persoana fizică, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010
Dima Luminiţa, Dreptul securităţii sociale: sinteze şi grile, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2012
Enăchescu Dan, Marcu Mihai Gr., Sănătatea publică şi management sanitar, Editura All,
Bucureşti, 1995
Ene Ştefan, Enache Sorin, Pensii, prestaţii sociale şi asigurări: Teorie şi practică, Editura
Monitorul Oficial R.A., Bucureşti, 2012
Fodor Mihaela Elena, Buna legiferare ca premisă a fericirii. Două exemple, Revista de
Drept Public, Supliment 2017, Editura Universul Juridic
Gal Denizia, Asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Aspecte metodologice,
Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2003
Ghimpu Sanda, Ţiclea Alexandru, Tufan Constantin, Dreptul securităţii sociale, Editura All
Beck, Bucureşti, 1998
Harabagiu Lizeta, Pascu Mariana, Pensii şi alte drepturi de asigurări sociale -
Jurisprundenţa relevantă a Curţii de Apel Bucureşti, pe semestrul I 2010, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2011
Irinescu Lucia, Curs de dreptul familiei, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2015
Maniac Eugen, Şomajul, Editura Călăuza, Deva, 1998.
Marinac Marius, Drepturile copilului în România, Editura Paralela 45,Piteşti, 2007
Meseșan Adriana Georgeta, Dreptul muncii şi securităţii sociale, sinteze, ed.a.II-a revizuită
şi adăugită, Editura Albastră, Cluj - Napoca, 2012
Miftode Vasile, Dimensiuni ale asistenţei sociale, Editura Eidos, Botoşani, 1995
Moarcăş Costea Claudia-Ana, Dreptul securităţii sociale, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2013
Neagoe Alexandru, Asistenţa socială a familiei, Editura Universităţii de Vest,Timişoara,
2007

87
Neamţu George, (coordonator), Tratat de asistenţă socială, Editura Polirom, Iaşi, 2003
Onica-Chipea Lavinia, Dreptul securităţii sociale: curs universitar, București,
ProUniversitaria, 2014
Paşa Florin, Paşa Luminiţa Mihaela, Asistenţa socială în România, Editura Polirom, Iaşi,
2004
Paşa Florin., Paşa Luminiţa Mihaela, Cadrul juridic şi organizatoric al asistenţei sociale în
România, Editura Polirom, Iaşi, 2003
Pătrașcu Denisa-Oana, Drept social. Curs universitar, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2014
Pivniceru Mona-Maria, Luca Cătălin, Interesul superior al copilului, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2016
Popescu Gabriela, Pleşa Ovidiu, Handicap, readaptare, integrare, Editura Pro Humanitate,
Bucureşti, 1998
Radu Florentina, Simona Cristescu, CAS, pensii şi indemnizaţii. Recalcularea pensiilor.
Practică judiciară, Editura Argonaut, Bucureşti, 2010
Roş Nicolae, Definiţie şi scurtă istorie a protecţiei sociale. Simpozionul Internaţional
Simpozion Internaţional - Specializare, Integrare şi Dezvoltare, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj
Napoca, Facultatea de Ştiinţe Economice, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 2003,
ISBN 973-86547-4-2
Roş Nicolae, Protecţia socială a persoanelor cu handicap. Lucrările sesiunii internaţionale
de comunicări ştiinţifice-Statul de drept şi economia de piaţă în perspectiva integrării europene,
Universitatea „Bogdan Vodă”, Cluj-Napoca, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004,
ISBN 973-656-661-7
Roş Nicolae, Protecţia socială acordată şomerilor. Lucrările sesiunii de comunicări
ştiinţifice-Statul de drept şi economia de piaţă în perspectiva aderării la Uniunea Europeană,
volumul II, Universitatea „Bogdan-Vodă”, Cluj-Napoca, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005,
ISBN 973-751-072-0
Roş Nicolae, Forme de protecţie socială necontributivă, în Fiat Iustitia Review of Juridical
Studies no. 1/2009, „Dimitrie Cantemir” Christian University – Bucharest, Faculty of Law, Cluj-
Napoca, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, ISSN 1224-4015
Roş Nicolae, Forme de protecţie socială acordată familiilor sărace din România, în Fiat
Iustitia Review of Juridical Studies no. 2/2009, „Dimitrie Cantemir” Christian University–
Bucharest, Faculty of Law, Cluj-Napoca, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, ISSN 1224-4015
Roş Nicolae, The rights granted to persons provided by Decree-law no.118/1990, în Fiat
Iustitia Review of Juridical Studies no. 1/2010, „Dimitrie Cantemir” Christian University –
Bucharest, Faculty of Law, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, ISSN 1224-4015
Roş Nicolae, Rights of the Heroes-Martyrs, the survivors and the wounded as well as the
fighters for victory of the December 1989 Revolution, în Fiat Iustitia Review of Juridical Studies no.
2/2010, „Dimitrie Cantemir” Christian University – Bucharest, Faculty of Law, Cluj-Napoca,
Editura Argonaut, Cluj-Napoca, ISSN 1224-4015
Roş Nicolae, Venitul minim garantat în România, în Fiat Iustitia Review of Juridical Studies
no. 1/2011, „Dimitrie Cantemir” Christian University – Bucharest, Faculty of Law, Cluj-Napoca,
Editura Pro Universitaria, Bucureşti, ISSN 1224-4015
Roş Nicolae, Constitutionalization of the right to social security. The social character of the
Romanian State, în Fiat Justitia Review of Juridical Studies No. 2/2011, „Dimitrie Cantemir”
Christian University – Bucharest, Faculty of Law, Cluj-Napoca, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, ISSN 1224-4015
Roş Nicolae, Protecţia socială acordată persoanelor vârstnice din România, , în Fiat Iustitia
Review of Juridical Studies no. 2/2012, „Dimitrie Cantemir” Christian University – Bucharest,
Faculty of Law, Cluj-Napoca, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, ISSN 1224-4015
Roş Nicolae, The Romanian child rights in international context. International Conference
„Efficiency of Legal Norms”, Cluj-Napoca, Editura Hamangiu, 2012,ISBN 978-606-522-873-3

88
Roş Nicolae, Protecţia socială necontributivă înfăptuită de administraţia publică în
România, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2013
Roş Nicolae, Commentary on the amendment of unemployment Law, Revista Fiat Justitia nr.
2/2015
Stoenescu Constantin, Teodorescu Liviu, Mihăescu Ovidiu, Sistemul de protecţie specială a
persoanelor cu handicap din România, Editura All Beck, Bucureşti, 2003
Tichindelean Mărioara, Legislaţia asistenţei sociale, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2017
Ţiclea Alexandru, Dreptul securităţii sociale. Curs universitar, ediţia a III-a, revăzută şi
adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011
Ţiclea Alexandru, Georgescu Laura, Dreptul securităţii sociale. Curs universitar, ediţia a 4-
a, revizuită şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013
Țiclea Alexandru, Tufan Constantin, Dreptul securităţii sociale-curs universitar, Editura
Global Lex, Bucureşti, 2003
Urechiatu-Burian Graţian, Principiile fundamentale care guvernează administraţia publică
locală, Revista Drepturile Omului, anul XXV, nr. 4/2014, editată de Institutul Român pentru
Drepturile Omului (I.R.D.O.), Bucureşti, 2015
Vida Ioan, Ioana Cristina Vida, Teoria generală a dreptului, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2016
Voicu Virgil Alexandru, Câteva consideraţii privind protecţia copiilor în legătură cu
consumul de substanţe drog/doping şi practici de dopaj, în Revista Pandectele Române,XXXV,
Editura Wolters Kluwer, 2008
Zamfir Elena, Zamfir Cătălin (coordonatori), Politici sociale. România în context european,
Editura Alternative, Bucureşti, 1998

89

S-ar putea să vă placă și