1.

Dimensiunile managementului clasei de elevi – cum

formam atasamentul in sala de clasa
 Definirea managementului clasei de elevi
 Dimensiunile managementului clasei de elevi
 Modele ale managementului clasei de elevi
 Cum deschidem usa salii de clasa? Prima intalnire

 Definirea managementului clasei de elevi

 Stiinta a educatiei cu caracter interdisciplinar care descrie si explica

coerent, integrativ procesele si fenomenele implicate in conducerea
stiintifica, rationala, eficienta a procesului didactic la clasa de elevi;
cuprinde concepte, principii, norme, metode referitoare la “modul de
utilizare a resurselor umane, materiale si financiare in vederea realizarii
obiectivelor educationale” (Emil Paun, 1999);
 Componenta a stiintei managementul educational ;
 Valorifica date oferite de Psihologia comunicarii, Psihologia
sociala, Sociologie, Psihologia invatarii, Managementul
conflictelor, etc
 Conducere stiintifica, eficienta a procesului educativ desfasurat in clasa
cu un grup educational determinat
 “setul de activitati prin intermediul carora profesorul promoveaza
comportamentul adecvat al elevului si elimina comportamentul
inadecvat, dezvolta relatii interpersonale bune si un climat
socioemotional pozitiv in clasa, stabileste si mentine o organizare
eficienta si productiva a clasei” (W. Weber, 1977);
 “ansamblul de strategii si tehnicii de gestionare a relatiei professor – elev
in conditii date” (E. Stan, 2003)

 Dimensiunile managementului clasei de elevi

 Dimensiunea ergonomica
 Vizibilitatea - adaptarea spatiului educational in functie de
acuitatea senzoriala â elevilor, respectandu-se normele
psihopedagogice si cele sociologice (dificultati vizuale,
dificultati auditive);
 Distanta didactica optima (spatiul intim, spatiul personal,
spatiul social, spatiul public)
 Mobilerul scolar (simplitate, durabilitate, functionalitate,
modularitate)
 Dimensiunea sociala
 Clasa de elevi: “o realitate sociala unde au loc fenomene cu
semnificatie sociala” (E. Paun) menite sa genereze formare si
instruire, dezvoltare psihica si dezvoltare sociala; “un grup de
 munca specific, compus dintr-un numar de membri egali
intre ei si un animator, ale caror raporturi sunt reglementate
oficial de tipul de sarcina si de normele de functionare”( A.
Nicolau);
 Elevii: sarcini de invatare generatoare de dezvoltare; modul
de rezolvare a sarcinilor determina, influienteaza directiile,
continutul si ritmul dezvoltarii;
 Profesorul: organizator, coordonator si facilitator al invatarii,
consilier in metode de invatare, sursa de invatare, sursa de
experienta;
 Caracteristicile generale: scopuri educationale impuse din
afara si asumate de elevi, scopuri care subordoneaza
scopurile particulare, individuale; activitatea specifica este
invatarea de tip scolar, organizata, condusa, controlata,
evaluate de un specialist in educatie si in metode invatare
(generale si specifice diverselor domenii ale cunoasterii si
practicii); numar relative mic de elevi; compozitie relative
omogena (dupa varsta si dupa nivelul dezvoltarii psihice);
durata de existenta relativ mare; interactiuni pe verticala si
pe orizontala; structura specifica; norme explicite si implicite;
 Caracteristici particulare ale clasei: marimea (determina
potentialul informational si operational al clasei,
influienteaza interactiunile si comunicarea, favorizeaza
predarea centrata pe copil, diferentierea si individualizarea),
consensul (impartasirea consensului), conformismul
(acceptarea normelor, supunerea fata de autoritatea
profesorului si a grupului), capacitatea de autoorganizare,
autonomia, flexibilitatea, permeabilitatea, intimitatea,
omogenitatea, tonul hedonic, climatul (dependent de stilul
educational al dirigintelui - autoritar, permisiv, democratic-
si de omogenitatea clasei (deschis, cald, stimulativ,
participativ sau rece, tensionat, pasiv, indiferent), forta,
capacitatea participativa, coeziunea (dependenta de
modalitatile de motivare utilizate de diriginte, de atitudinea
echidistanta a acestuia precum si a celorlalti profesori ai
clasei, dar si de modul de rezolvare a problemelor aparute la
nivelul clasei, de modul in care au fost valorificate starile
emotionale de grup), cultura organizationala (proscoala,
antiscoala)
 Functiile clasei: sursa de informative; sursa de modele
comportamentale; cadru si factor de dezvoltare; cadru si
factor de integrare sociala; factor de securizare emotionala
  Procese realizate la nivelul clasei: procese de realizare a
sarcinilor de invatare, procese de intercunoastere (imaginea
de sine, imaginea celuilalt, comportamentul manifestat),
procese de intercomunicare, procese afective sau simpatetice
(pozitive sau negative, unilaterale sau reciproce, antipatie
exagerata, simpatie exagerata), procese de interinfluientare
(acomodare, asimilare), procese de interrelationare
(cooperare, competitive)

 Dimensiunea psihologica
 Potentialul individual (cunostinte, abilitati intelectuale,
deprinderi de munca intelectuala, competente formate,
motivatia invatarii, atitudini cognitive, imaginea de sine,
sentimentul succesului);
 Metacognitia este implicată, în funcţie de vârsta elevului, de
calitatea predării, de transparenţa şi obiectivitatea evaluării,
în orice act de învăţare.
 Metacogniţia presupune:
 autocunoaştere obiectivă prin observare şi introspecţie
 autoapreciere obiectivă şi proprio-motivată prin raportare la
standarde
 utilizarea unor metode de învăţare adaptate la propria
personalitate
 atitudine creativă în raport cu procesul dezvoltării
personale
 monitorizarea permanentă a actelor personale de învăţare
şi a mecanismelor implicate în învăţarea personală şi în
învăţarea socială
Metacogniţia se cultivă prin educaţie/autoeducaţie, prin evaluare
formativă şi evaluare formatoare.
 capacitatea de invatare (nominala, functionala, disponibila,
auxiliara);
 zona proximei dezvoltari;
 nisa de dezvoltare
 Metacognitia

strategii metacognitive Plaanificarea

a reuzuma, a reface, a etapele activitatii,
calcula, a recita timpul alocat, ce
strategii foloseste, ce
reguli sa foloseasca,
cum sa faca fata
Controlul
stimulilor perturbatori
eficacitatea cu care
desfasoara activitatea

Reglajul
corectarea, continuarea
sau abandonarea
Fig. Componentele metacognitiei
activitatii

 Dimensiunea normativa:
 Norme explicite, prescriptive (constitutionale si
institutionale); modul de impunere â normelor explicite de
catre profesor
 Norme implicite (importate, explicite interiorizate, aparute pe
baza vietii in grup); modul de raportare â profesorului la
cultura organizational a clasei

 Dimensiunea operationala:
 Metode de motivare (prezentarea importantei, utilitatii,
valorificarea experientei de viata, apelarea la practica,
utilizarea perspectivelor, prezentarea unor teorii cu impact
 deosebit asupra evolutiei stiintei, prezentarea punctelor de
vedere opuse)
 Metode de captare si recaptare a atentiei (intrebari retorice,
intrebari focalizate, intrebari reorientate, material didactic in
imagini si in miscare, umor, elemente surpriza, cuvinte cheie,
producerea anxietatii, feed-backul)
 Metode de predare eficienta Învăţarea participativă
presupune implicarea totală a elevului în receptarea,
procesarea, valorificarea, valorizarea informaţiilor, în
aplicarea noilor cunoştinţe în situaţii de viaţă. Necesită
declanşarea motivaţiei cognitive, participarea atenţiei
involuntare/voluntare/ postvoluntare, reglarea efortului
voluntar. Generează satisfacţie imediată, dezvoltarea
intereselor ştiinţifice/creative, pozitivarea imaginii de sine şi,
mai ales, prin mecanisme de aglutinare şi generalizare,
sentimentul succesului şcolar. Explorarea, definirea şi
rezolvarea de probleme, reflecţia personală şi în grup,
experimentul, analiza de cazuri, modelarea, exerciţiul,
intercomunicarea sunt câteva metode care generează şi
susţin învăţarea participativă. Învăţarea inovativă se bazează
pe valorificarea potenţialului creativ al elevului, pe rezolvarea
creativă de probleme, pe utilizarea inteligenţei emoţionale, pe
operare euristică. Îl instrumentează pe elev cu metode şi
tehnici ale creativităţii, îl pregăteşte să introducă în viaţă
progresul, invenţiile, inovaţiile şi mai ales să le producă.
Învăţarea interactivă este o învăţare bazată pe
intercomunicare, pe cooperare, pe rezolvarea împreună a
conflictelor. Valorifică şi valorizează potenţialul informaţional
şi operaţional al grupului, îl pregăteşte pe elev pentru
gândirea şi acţiunea în interacţiune cu ceilalţi, promovează
schimbul de idei, informaţii, valori culturale multiple şi
variate, utilizează competiţia ponderată ca mijloc de
autodepăşire şi ca mecanism al cooperării. Interferează cu
învăţarea organizaţională. Grupul de elevi constituie cadru şi
sursa a învăţării individuale.
Calitatea învăţării active depinde de cultura predării specifice profesorului
şi de cultura învăţării proprii elevului. Calitatea învăţării interactive depinde
de cultura intercomunicării, proprii profesorului şi de cultura învăţării proprii
clasei de elevi.
Atât învăţarea activă cât şi cea interactivă generează dezvoltare, prezintă
valenţe formative deosebite. Una dezvoltă mai ales raţionalitatea, cealaltă
originalitatea, prima sprijină rezolvarea de probleme, producerea soluţiilor,
cealaltă promovează schimbarea, inovaţia, descoperirea noului, a originalului.
 Învăţarea activă dezvoltă inteligenţa intelectivă, învăţarea interactivă
dezvoltă inteligenţa emoţionala, inteligenta socială.
Învăţarea activă se bazează pe intracomunicare, comunicare cu sine,
învăţarea interactivă se bazează pe intercomunicare, comunicarea cu ceilalţi.
Învăţarea activă promovează competenţele intelectuale şi practice,
învăţarea interactivă promovează competenţele de comunicare şi
socioemoţionale..
Învăţarea activă susţine prestigiul individului, învăţarea interactivă pe cel
al grupului.
 Metode de evaluare (transparenta, obiectiva, relevanta

 Modele ale managementului clasei de elevi

 Modelul CARTER: profesor pozitiv, disciplina pozitiva, formularea clara,
precisa si comunicarea cerintelor si a modalitatilor de sanctionare,
repetarea lor periodica, aplicarea consecintelor pozitive (atentie
personala, premii materiale, privilegii, premii de grup, scrisori de
felicitare sau de multumire adresate parintilor) si a celor negative,
CONTROL PERMANENT, neacceptarea scuzelor;
 Modelul lui Jones: anuntarea si antrenarea parintilor cu privire la
respectarea regulilor, comunicare nonverbala, control si indrumare
permanenta, deplasarea profesorului printre banci
 Modelul GLASSER: terapia realitatii, viata impune reguli,
responsabilizarea elevilor, neacceptarea scuzelor pt greseli, antrenarea
intregii clase in rezolvarea problemelor
 Modelul KOUNIN; efectul de unda, fermitatea profesorului, control
simultan, atentie distributiva, densitatea lectiei, mentinerea interesului
pt determinarea participarii active a tuturor elevilor, sentimentul
progresului, provocarea mintii, varietatea sarcinilor, munca in echipa;
 Modelul MEDIERII ELEVILOR: se asculta toate variantele,
obligativitatea la sinceritate, decizia luata de grup, comunicare
nonverbal (profesorul se deplaseaza catre elevul care deranjeaza clasa,
il priveste, il atentioneaza nonverbal, il pune sa raspunda)

 Cum deschidem usa salii de clasa? Prima intalnire

Cum se comporta elevul in prima lui zi de scoala? De ce este el preocupat?

Cu ce probleme se confrunta elevul in primele zile de scoala?
 Neliniste
 Preocupare pentru vestimentatie
  Efort de adaptarea la (spatiul scolii si al clasei, colegi,
profesori, orar, discipline noi, stil didactic al fiecarui
profesor in parte cerinte noi, moduri noi de evaluare, etc).

Iata un exercitu de intercunoastere

CARTEA DE VIZITĂ

Scopul: - cunoştere şi autocunoaştere - prezentare - autocaracterizare - formulare de

întrebări şi răspunsuri
Materiale necesare: instrument de scris, cărţi de vizită fiecare elev va primi o carte de
vizită cu următoarele rubrici:
Nume şi prenume, Vârstă, Localitatea de origine, Pasiuni.
Elevii vor completa individual cărţile de vizită cu datele personale, după care profesorul
strânge fiecare carte de vizită şi le redistribuie elevilor, de data aceasta fiecare elev primind
cartea de vizită a unui coleg şi nu cartea sa de vizită. Apoi, pe rând, elevii vor prezenta
cărţile de vizită în faţa clasei.

Gustave le Bon este de parere ca viata psihica a fiecaruia dintre

noi este guvernata de inconstient. El vorbeste de
- inconstientul organic, ereditar,
- inconstientul afectiv, patternurile afective, stilul de atasament
si
- inconstient intelectual, credinte.
Fiecare din noi, fie cadru didactic, fie elev, intra in sala de clasa cu
propriul sau inconstient. Astfel, adaptarea la nou este pentru fiecare mai grea
sau mai usoara. Singura care poate face diferenta este experienta.
Este prima zi din noul an scolar. Te pregatesti ca profesor, pentru sosirea
noilor tai elevi. Incepi sa te gandesti...ce elevi voi avea anul acesta? Cati elevi
constiinciosi voi avea? Cat de implicati vor fi parintii? Ce pretentii vor avea de
la mine? Care vor fi incercarile anul acesta? Oare voi avea elevi mai multi anul
acesta?
Mereu exista noi provocari, noi cerinte de efectuat, indiferent daca esti
profesor in invatamantul de masa sau in universitar. An de an profesorii
veterani se intarc cu forte proaspete la catedra, dar vin si profesori tineri.
Meseria de dascal este in continuare, cel putin pentru unii, (nu pentru
aceia pentru care este o alternativa de serviciu), o activitate extraordinara.
Este uimitor cum elevii tai au succes datorita calitatii predarii tale.
Sala de clasa, este locul de munca in care creativitatea se impleteste
amonios cu dedicarea conducand la dezvoltarea si formarea altor oameni.
Resursele interioare ale profesorului sunt creativitatea, formarea sa
profesionala, de-o viata, studiul intens, miile de ore petrecute si furate de la
proprii sai copii pentru pregatirea lectiilor, a materialelor didactice, abilitatile
lor oratorice, de predare, dragostea si dedicarea fata de meseria de dascal,
toate acestea formeaza arhitectul mediului de invatare
Arhitectul mediului de invatare, profesorul isi creaza singur clasa. Uneori
este inspirat, alteori mai putin. De exemplu, puteti sa –i lasati pe elevi sa isi
corecteze singuri temele pentru acasa, sau, in sa ii lasati sa isi organizeze ei
singuri jocurile din timpul pauzei, sau puteti sa-i lasati sa va propuna sa
efectuati dumneavoastra divesre exercitii, pentru a va pune in incurcatura,
sau sa isi propuna ei singuri reguli, etc. Un singur lucru este foarte important
in sala de clasa, TOTI COPIII POT INVATA!
Crearea unei atmosfere care sa ofere incredere elevului este cheia spre
succesul scolar.
Spatiul din sala de clasa trebuie sa fie in acelasi timp si limitat si extins.
Ce semnifica acest lucru? Ca orice microsocietate are anumite reguli dupa
care functioneaza, fara de care ar fi haos. Daca ar fi ca profesorul si elevii sai
sa invete impreuna, acest fapt implica libertatea, usurinta si siguranta cu care
fiecare din participantii la actul de predare – invatare poate adresa intrebari,
intrebari despre orice este greu de intrebat in alta parte.
Astfel, rolul elevilor este sa vorbeasca si intre ei, nu numai cu profesorul.
Iar rolul profesorului nu este numai sa ofere informatii ci si sa stabileasca o
structura in cadrul careia sa poata sa invete toti, impreuna.
Inceputul anului scolar presupune pentru profesor, inceputul unui
proces de conducere, coordonare, care cuprinde
- Diagnoza
- Prognoza
- Planificarea organizarea
- Indrumarea
- Evaluarea