IMAGOLOGIE

TEMA 1 OBIECTUL CURSULUI. NOTIUNI DE IMAGOLOGIE

A. OBIECTUL CURSULUI
a) Cunoașterea obiectului de studiu si a statutului de disciplina sociala autonoma a imagologiei,
s-a realizat in cadrului celui de-al XVI-lea Congres International de Științe Istorice, sept 1985,
Stuttgart:
 Imaginea celuilalt ca obiect de studiu al imagologiei (se mai numește si alteritate)
 S-a pus problema genezei imaginilor
 Imaginile apar intr-un proces de comunicare

b) Analiza imaginilor in procesul comunicării

c) Studiul imaginilor de sine (autoimaginilor)

1. imaginea de sine arhetipala
2. imaginea de sine preluata de la străini (imaginea in oglinda)
3. imaginea de sine ideala

Imaginea de sine arhetipala:

Arhetipul, (după Karl Gustav Jung) este imaginea comuna unor întregi popoare sau epoci. Acesta
se exprima prin motivele mitologie principale, care sunt comune tuturor raselor si timpurilor. El
este o forma tipic fundamental a unei anume trăiri sufletești, continuu repetate

Imaginea de sine preluata de la străini:

Este imagine in oglinda. Este rezultatul evoluției istorice/convențiilor istorice intre grupurile
etnice, popoare si națiuni. Este expresia relațiilor de colaborare, cooperare, conflictuale.
Aceste imagini fac parte din portretul robot al statelor care influențează foarte mult climatul
conlucrării sau confruntării.
Presupune comunicarea interculturala. Este foarte important ceea ce cred alții despre noi ca
suntem. Imaginea statelor vecine, a statelor apropiate, a statelor îndepărtate

Imaginea de sine ideala

Este o proiecție, un dezirat al tuturor statelor. Este un obiectiv al strategiilor educaționale.
Abunda de reprezentări luminoase: eroice, morale, psihologice, atitudinale

Obiectul imagologiei cuprinde:

- Imaginea celuilalt din perspectiva istorica
- Analiza imaginii in procesul de comunicare
- Studiul imaginii de sine a grupurilor sociale

A. SPECIFICUL IMAGOLOGIEI ISTORICE

Imagologia istorica studiază imaginile care s-au creat in diferite epoci istorice utilizând izvoarele
istorice
Aceste imagini au caracteristici proprii:
a. Poarta amprenta orizontului de interpretare al epocii:
- Posibilitățile epocii de a interpreta științific informația sociala
- Depinde de dezvoltarea științelor in epoca
- Interpretare: religioasa, ideologica, științifica etc
- Fiecare epoca are imagine specifice despre realitate

b. Poarta amprenta subiectivismului si a interesului fata de evenimente:

- Subiectivismul din cronicile târzii despre Țepeș
 c. Sunt influențate de mentalitățile epocilor

d. Au caracter global generalizator

e. Unele imagini sunt difuze sau contradictorii

f. Poarta amprenta caracteristicilor izvoarelor:

- Izvoarele imagologice scrise
- Izvoarele iconografice

Interesul fata de evenimente: de-a lungul existentei, grupurile sociale mari își stabilesc interesele
fundamentale, majore, minore.
Discontinuitate dar si continuitate
Continuitatea valorilor: Trăsăturile izvoarelor istorice induc ideea de discontinuitate, totuși,
imagologia istorica oferă numeroase aspecte de continuitate mai ales la nivelul valorilor:
bine/rău, urat/frumos, credincios/necredincios, sacru/profan, licit/ilicit, divin/malefic,
moral/imoral. Aceste valori sunt întâlnite in toate epocile, se schimba doar filtrul fiecărei epoci:
conținutul valorilor, criteriile morale.
Moral/imoral
1. Principele moral. Scrisoarea lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie.
Principiile cavalerismului

2. Principele manipulator: Giordano Bruno.

Principele trebuie „sa-i lege pe supuși, sa-i manipuleze psihologic”. Legăturile trebuie sa
fie puternice. Legătura cea mai înalta, cea mai importanta, aparține erosului

3. Principele pragmatic. Scopul scuza mijloacele. Principele nu trebuie sa fie bun, moral,
îngăduitor, sa se tina de cuvânt, sa fie cinstit si nu viclean

A. PRINCIPALELE CONCEPTE ALE IMAGOLOGIEI ISTORICE

1. IMAGINEA
2. MENTALITATILE
3. SIMBOLURILE
4. ARHETIPURILE
5. MITURILE
6. IMAGINARUL COLECTIV

1. IMAGINEA
- Toate domeniile activității umane dezvolta fluxuri informaționale care guvernează
imagini
- Imaginile sunt articulate in sisteme
- Imaginile sunt omogene, uneori contradictorii
- Mircea Eliade: „imaginile din diferite culturi permit: comunicarea interculturala +
deosebirea dintre culturi”, deși culturile sunt generate de arhetipuri
- Imaginile au o multitudine de sensuri si semnificații in funcție de: domeniul in care
funcționează, modul in care sunt utilizate (cercetare, propaganda, publicitate, arta), modul
in care sunt transmise din generație in generație, modul in care funcționează in diferite
culturi si credințe

→ sensuri si semnificații ale acesteia:

1. Imaginea MEDIATICA: sinonima cu televiziunea si publicitatea

2. Imaginea ASEMANARE: doua perspective:

- Biblica
- Filosofica (ex mitul peșterii) – imaginea reflectare, legata de conceptul de idee de
bine

3. Imaginea ICONICA: este imaginea obiectivata pe un anumit tip de suport: piatra, lemn
etc. Iconografia nu are caracter neutru, ci manifest, in anumite perioade din istorie

4. Imaginea LINGVISTICA: creata pe baza de metafora

5. Imaginea STIINTIFICA: acumulare de imagini despre microcosmos si macrocosmos

6. Imaginea VIRTUALA: mai multe grade de virtualizări:

- Care utilizează principiile lumii umane

- Care nu tine seama de principiile lumii umane
- Satre „pun lumea intre paranteze”
- Virtualizări=imagini create in laborator. Partea buna a virtualizării: proiect,
simulare

7. Imaginea CA STRUCTURA PSIHICA: modificare la nivelul creierului uman. 4 modele:

I. Modelul oferit de psihologia generala
II. Modelul oferit de psihologia sociala
III. Modelul oferit de fenomenologie
IV. Modelul oferit de teoria procesual-organica

I. A) Psihologia generala: imaginea este rezultanta a unui proces desfășurat in etape,

plecând de la obiectul social investigat. Primele trei etape (cunoaștere, opinie,
convingere), urmate de alte trei etape (atitudinea, comportamentul, acțiunea), care
sunt expresia, in plan atitudinal a comportamentului acțional.
Walter Lipmann: „oamenii sunt condamnați sa funcționeze pe baza unor imagini din
mintea lor, unor generalizări abuzive, unor pierderi de memorie”
Teorema lui Thomas- o situație este perceputa așa cum este ea definita.
Mecanismul care declanșează imaginea este argumentul.
 B) Sistemul perceptiv operează cu imagini primare care se formează in contact cu
obiectul.
Sistemul reprezentativ operează cu imagini secundare care sunt independente de obiect.
Capacitatea de a reprezenta permite omului posibilitatea de a avea experiența psihica in
lipsa contactului actual cu obiectul. Fără aceasta capacitate omul ar supraviețui foarte
greu, nu ar putea conceptualiza si nu ar putea gândi abstract

C) Psihologia mecanismelor cognitive- capitolul „Reprezentare si imagini”- Mielu Zlate

II. A) Imaginea este analizata in procesul experimentului. Aceasta este studiata si

definita ca parte componenta a reprezentării, elementul ei stabil si esențial.
Exista mai multe scoli experimentale in Franța, in cadrul cărora funcționează
reprezentanți ai psihologiei, precum: Serge Moscovici, J-Claude Abric, A.Palmonari.
W. Doise
 B) Modelul atomar al reprezentării

Sistemul periferic tine imaginea in actualitate

Definirea reprezentării sociale subliniază aspectele sale importante. În concepția lui J. C. Abric,
reprezentarea socială este o „viziune funcționalistă asupra lumii ce permite individului sau
grupului să dea un sens conduitelor, să înțeleagă realitatea prin propriul sistem de referință, deci
să se adapteze, să-și definească locul”
Pentru Serge Moscovici ea este „un sistem de valori, noțiuni, practici relative la obiecte, aspecte
sau dimensiuni ale mediului social /.../ instrument de orientare a percepției situației”
In viziunea lui Doise şi Palmonari „o formă particulară de gândire simbolică”

III. A) Procesarea informației

Procesare conștientă- rezultatul procesării conștiente
-toate producțiile raționale ale omului
Procesarea inconștientă- rezultatul procesării inconștiente
- ?!

B) Carl Gustav Jung arată că intuiția este o funcție psihică fundamentală care produce
percepții pe cale inconștientă, este un mod de sesizare instinctivă a oricărui conținut. Intuiția
apare, în acest caz, ca o funcție de percepție irațională ( nu în sens de „contra rațiunii”, ci în
sensul exterior rațiunii, care nu poate fi fundamentat rațional). În concepția lui Jung, intuiția
constituie matricea din care se dezvoltă gândirea și sentimentul ca funcții raționale. Ea este o
funcție irațională, deși multe intuiții se pot descompune ulterior în componentele lor, modul în
care au apărut putând fi adus astfel în acord cu legile rațiunii

C) Henri Bergson a insistat asupra rupturii dintre inteligență și intuiție. Lui îi revine
meritul de a fi subliniat că, pentru creație, nu sunt suficiente mecanismele logice, construcțiile
strict raționale, ci trebuie avute în vedere și momente de intuiție. După Bergson, pe lângă logică
dăinuie o zonă de ceață, o zonă învolburată în care se găsesc forțe capabile să completeze
nucleul strălucitor al rațiunii; intuiția bergsoniană reprezintă o capacitate irațională de a sesiza
nemijlocit esența proceselor vitale. În intuiție este depășită sciziunea subiect-obiect: subiectul
cunoașterii se identifică cu obiectul de cunoscut.

D) George A. Kelly fenomenolog care se detașează de psihologia analitică, argumentează pe

larg teoria constructului personal. El conchide că omul își construiește un model reprezentațional
asupra lumii, care îi permite să-i dea acesteia un anumit sens, permițându-i, totodată, să-și
alcătuiască o hartă a traseului comportamental în relație cu mediul, modul de utilizare a acestui
sistem constituind o caracteristică proprie individului respectiv. Kelly presupune că interpretările
date lumii au pentru oameni existență ca și existența fizică; ca urmare, ele pot fi studiate
sistematic.

Teoria procesual-organica. Pentru a procesa informații, interpretorii au nevoie de 3 elemente:

1. Criterii de procesare
2. Reguli de procesare
3. Informația procesata si stocata in memorie

Criterii si reguli:
o Explicite- apar in: teorii, doctrine, ideologii
o Implicite- se formează de la sine si rămân neconștientizate in interpretori

Criteriile, regulile si informația stocata in memorie devin interpretări-cadru implicite sau

explicite pentru noile interpretări. Acestea se transmit din generație in generație

Imaginea: Interpretare-cadru implicita care se formează de la sine prin procesări care rămân
neconștientizate si care se exprima sub forma opiniilor, convingerilor, atitudinilor, credințelor,
mentalităților sau simbolurilor socio-culturale.
In raport cu reprezentările, imaginile oamenilor sunt interpretări-cadru derivate din reprezentări
care exprima sintetic reprezentări mai cuprinzătoare. Ex: imaginea Parlamentului, reprezentarea
despre cum lucrează (se aduna sintetic in imagine)
TEMA 2- UNIVERSUL SIMBOLIC, UNIVERS SPECIFIC UMAN

1. LUMEA SIMBOLICA A OMULUI

Înțelegerea presupune comparația dintre:

- Cercul funcțional al animalului
- Cercul funcțional al omului

Cercul funcțional al animalului:

o Sistemul receptor
o Sistemul efector
→ Lumea unica a speciei, realitatea speciei programata genetic

Cercul funcțional al omului:

o Sistemul receptor
o Sistemul simbolic
o Sistemul efector
→Realitatea omului

Consecințele funcționarii sistemului simbolic la om:

- Omul trăiește într-o realitatea mai cuprinzătoare
- Omul trăiește într-o noua dimensiune a realității
- Se constata o diferența clara intre reacțiile organice ale animalelor si răspunsurile umane

Sistemul simbolic al omului:

- Omul nu trăiește intr-un univers fizic, el trăiește intr-un univers simbolic
- Pârțile componente al universului simbolic sunt: limbajul, mitul, arta si religia
- Omul nu mai conversează cu lucrurile, el conversează cu sine însuși in mod constant
- El da sens si semnificații lucrurilor apoi conversează cu semnificația data acestora

Situația omului generata de sistemul simbolic:

1. Situația omului in sfera interpretării
2. Situația omului in sfera practica
 1. Situația omului in sfera interpretării (teoretica)

2. Situația omului in sfera practica

Omul da semnificații relațiilor, normelor, regulilor, contextului etc. Acesta nu trăiește
conform nevoilor si dorințelor imediate. El trăiește pe baza unor convenții sau tabu-uri care
devin obiceiuri, tradiții, practici, protocoale:
- Trăiește in mijlocul unor emoții imaginare
- In speranțe si temeri
- In iluzii/deziluzii
- Visuri/fantezii
Epictet: „ceea ce îl tulbura si neliniștește pe om nu sunt lucrurile, ci opiniile si închipuirile
despre lucruri.

2. CONCEPTUL DE SIMBOL

Oamenii disting intre lucruri in sine si lucruri care reprezintă altceva decât sunt ele însele:
o Același obiect poate fi privit ca lucru in sine si ca „altceva”
o Lucrurile care reprezintă altceva realizează aceasta ipostaza prin:
- Matricea lor propriu-zisa
- Forma lor
- Arhitectura
- Funcțiile pe care le au de la natura
Calitatea specific umana de a vedea „altceva” mult mai complex, dincolo de lucruri, implica
doua consecințe
- Manifestarea neîncrederii in aparente, in datul nemijlocit
- Căutarea esenței, a profunzimilor

Definitie simbol: Tendinta de a vedea ceva mai profund dincolo de lucruri il determina pe om sa
stabileasca relatii intre lucruri si semnificatia atribuita acestora.

Simbolul este o relatie tridimensionala

1. Termenii care denumesc obiectul desemnat:

- Referent
- Reprezentat
- Semnificat
- Simbolizat

2. Mijloacele prin care se face desemnarea:

- Reprezentant
- Simbolizant
- Semnificant

3. Conștiința interpretativa (cei/cel pentru care exista relația):

- Interpretant
Conținutul elementelor relației tridimensionale:

o Obiectul desemnat:
- Elemente ale naturii, stări de spirit, relații si raporturi sociale, elemente ale sacrului si ale
profanului

o Mijloace prin care se face desemnarea:

- Cuvinte, gesturi, obiecte

o Conștiința interpretativa:
- Oameni si grupuri sociale

Din perspectiva mijloacelor de desemnare, simbolurile pot fi:

o Simboluri discursive: Mijloacele sunt cuvintele si construcțiile lingvistice. Simbolurile
sunt limitate prin dependenta de cuvânt
o Simboluri prezentative (simboluri nelingvistice) : fotografii, portrete, obiecte. Se
releva capacitatea de a prezenta obiectul integral si simultan, in toate pârțile sale
componente. Se adresează nemijlocit intuiției si simțurilor
Cele doua tipuri de simboluri sunt complementare.

3. INTEPRETAREA SIMBOLURILOR

Interpretare: punerea in relație a mijlocului cu obiectul de către conștiința interpretativa.

Simboluri netransparente: nu exista legătura intre universul cultural al conștiinței interpretative

si universul cultural in care funcționează simbolul

Interpretarea simbolurilor= condiție esențiala pentru integrarea sociala a individului. Este un

mijloc de socializare ce conferă identitate si apartenenta.

Hermeneutica- știința interpretării simbolurilor.

 4. SIMBOLURI MITICE:

Micea Eliade definește mitul ca „povestea unei faceri”, a unei „geneze”, a unui „început”, care
relatează istoria sacră a unor ființe supranaturale care au creat totul; de aceea mitul exprimă un
„model exemplar al tuturor acțiunilor omenești”

Gilbert Durand: „Termenul „mit” implică, în acest sens, și „mitul propriu-zis, adică povestea
care legitimează cutare sau cutare credință religioasă sau magică, legenda și somațiile ei
explicative, basmul popular sau povestirea romanescă”

Jean Chevalier, Alain Gheerbrand: „miturile apar ca niște scenarii ale arhetipurilor, prezentând
scheme și simboluri sau compoziții de ansamblu: epopei, narațiuni, geneze, cosmogonii,
teogonii, gigantomanii, care vădesc începutul unui proces de raționalizare.”

Are mitul o logica? -Unii specialiști spun ca da, are o logica, are elemente repetabile întâlnite in
toate mitologiile.

Relații constante in mit:

o Structuri schizomorfe:
- identificarea cu zei sau eroi imaginari
- omul nu avea alternativa, repeta faptele primordiale
- claustrarea in model
- omul înfăptuia mitul
- omul era plasat intr-un timp anistoric

o Structuri izomorfe:
- Omul împrumuta exemple de la mai mulți eroi mitici
- Integra valorile in mituri
- Omul devine subiect al unui proces cultura de dezvoltare, de evoluție
- Omul nu se mai identifica cu modelul mitic, el alege modele mitice, are alternativa
- Omul nu mai înfăptuiește mitul, îl mimează, îl joaca precum un teatru
- Omul intra in istorie, devine ființa istorica
 5. CLASIFICAREA MITURILOR

Clasificarea după caracterul structurilor si după vârsta posibila a formarii:

1. Mitul memorial
2. Mitul fenomenologic
3. Mitul cosmografic
4. Mitul transcendental

1. Mitul memorial: conserva amintirea faptelor ancestrale (de la strămoși) transmise prin
succesiune orala. In mitul memorial sunt exprimate fenomenele si evenimentele condiției
umane:
a) Interferenta erelor: vârsta de aur, traiul in sălbăticie, popoarele de maimuțe, cadrul
animal fabulos
b) Omul primordial- izgonit din paradis
c) Revelația inițială; descoperirea iubirii (perechea arhetipala)
d) Înnoirea uneltelor: unelte arhetipale (ciocanul lui Thorr), corăbiile salvatoare (arca
lui Noe), armele de tip vedic (arcul), aparate si mașini magice (carele cerești)
e) Modificările bruște ale condiției umane (culte agrare)
f) Războaiele cerești- conflictele celeste: intre zei si titani, intre zei si giganți, intre
zei si demoni sau dragoni
g) Potopul universal si construcția universului:
- Miturile deluviene (potopul, invazia de zapezi) J.G. Frazer a adunat peste
200 de mituri pt a explica potopul
- Miturile reconstrucției Universului distrus sau dereglat

2. Mitul fenomenologic:
a) Actul cosmogonic- geneza pământului, decantarea Pământului de ape, despărțirea
Cerului de Pământ
b) Antropogonia- crearea omului (Adam si Eva)
c) Escatologia:
- Mortalitatea umana, animala si vegetala
- Catastrofe vulcanice
- Soarta omului si a universului (tot in termeni de catastrofe)
- Moartea si judecata de apoi
d) Repetiția manifestărilor naturii
- Mitul alternantei zi-noapte
- Mitul succesiunii anotimpurilor
e) Regnurile fabuloase (animale folositoare si potrivnice omului)
f) Cadrul astral
g) Elemente primordiale (apa, focul, aerul, pământul)
3. Mitul cosmografic:
1. Teogonia: genealogia si originea zeilor (crearea zeilor)
2. Panteonul universal:
- Variabil numeric de la o mitologie la alta
- La romani: 30.000 divinități
3. Lumile coexistente: la început exista comunicare permanenta intre Lumea Cerului
si Lumea Pământului, dar se spune ca aceasta comunicare a fost întreruptă,
păstrându-se sensul unic, de la zei la oameni

4. Mitul transcendental:
a) Mitul eroului arhetipal: este mai mult decât strămoșul totemic, este o transcendenta
(primul model de la care emana șirul, dar un model inegalabil)
b) Suprastructura demonologică: lumea demonilor este suprapusa lumii umane si este
subalterna lumii divine
c) Destinul
d) Universul dual: delimitează contradicția intre: lumina/întuneric, zi/noapte,
cald/frig, mișcare/repaos => Antagonism personificat
e) Simbolurile condiției umane:
- Năzuința spre ameliorarea condiției umane
- Aspirațiile umane: mitul lui Icar (invidia omului fata de pasare)
4. Aria timpului: timpul mitic este considerat:
- Timp măsurabil, adică timp uman
- Timp nemăsurabil, cu 2 înțelesuri:
 absenta timpului cat zeul doarme
 timp inert
TEMA 3- MENTALITATILE COLECTIVE

1.conceptul de mentalitate colectiva

2. tipuri de mentalități colective
Nu putem înțelege mentalul colectiv fără a discuta de mentalități
Sunt importante mentalitățile individului, dar sunt mai importante mentalitățile colective
DEFINITII:
Ansamblul predispozițiilor, atitudinilor deprinderilor, orientărilor intelectuale si morale,
cognitive si afective, comune membrilor unei societăți
Ansamblul de opinii, prejudecați si credințe care influențează gândirea indivizilor, a grupurilor
umane, a popoarelor

De ce mentalitățile sunt colective?

a. transmiterea mentalităților se realizează prin contagiune mentala, mimetism social, si prin
tradiții in interiorul grupurilor primare(familie), si in interiorul grupurilor secundare.(scoală,
biserica)
- mimetismul social: oamenii învață unii de la alții, avem modele si urmam modele.
b. credințele si prejudecățile apar in perioada dezvoltării ontogenetice, iar aceasta dezvoltare are
un caracter preponderent social
c. credințele si prejudecățile realizează apartenenta individului la colectivitate

Însușindu-si credințele, prejudecățile si opiniile colectivității individul primește identitate, devine

membru socializat al grupului.

ELEMENTELE MENTALITATII credința, prejudecata, opinia(CPO)

1. CREDINTA: este un act de origine inconștienta, care ne silește sa admitem in bloc o

idee, o opinie, o explicație, o doctrina.
- rațiunea nu este implicata in procesul formarii credinței
- când rațiunea încearcă sa justifice credința, aceasta e deja formata
- constituie elementul esențial al mentalității: In jurul marilor credințe s-au coagulat mentalități si
opinii care străbat societățile si civilizațiile- schimbările in sistemul de mentalități si opinii nu
sunt posibile decât daca au loc schimbări semnificative ale credințelor
Nevoia de a crede este specifica naturii umane.
Credințele religioase au influențat si influențează profund viața spirituala si practica societăților
Credința a impregnat puternic: modelele comportamentale, normele morale generale, structurile
instituționale, normele juridice
Religia a constituit in unele etape istorice si in unele societăți: politica de stat, ideologie,
credința dominanta.

2. PREJUDECATA :- o generalizare neverificata si neverificabila cu privire la : relațiile

umane, manifestările de comportament ale indivizilor, calitățile personale, calitățile de
grup ale oamenilor.
Caracteristic prejudecații este ideea sau părerea preconceputa, adesea eronata, pe care si-o fac
indivizii sau grupurile sociale despre realități, lucruri, fenomene pe baza: stereotipurilor de
gândire, generalizărilor neîntemeiate a unor experiențe personale, analogii grăbite si forțate.
Stereotipuri: o credința rigida, simplificata la extrem si adesea exagerata, aplicata deopotrivă
unei întregi categorii sociale si fiecărui individ din cadrul ei.
Influentele prejudecaților au însoțit istoria omenirii cu consecințe nefaste. Ele reflecta:
- acceptarea fatalista a unor stări de lucruri nefavorabile
- diminuarea sau anihilarea spiritului critic
-blamarea sau punerea la stâlpul infamiei a unor populații fără cunoașterea realităților acestora
-denigrarea unor culturi sau modele culturale care si-au demonstrat superioritatea

Imagini tradiționale:
a. cei civilizați: au aceleași norme de comportament ca si noi, același norme de gândire ca si noi
b. barbarii-au norme de gândire diferite de ale noastre, au norme de comportament diferite de ale
noastre
c. sălbaticii-nu au nicio norma
Imagini moderne:
a. cei civilizați-cei care cuceresc natura, asigura prosperitate compatrioților, trăiesc in democrații
b. cei necivilizați: nu au mijloace de cucerire ale naturii, nu pot asigura prosperitate
compatrioților, nu trăiesc in democrații

3. OPINIA- exprima un punct de vedere sau o evaluare la care adera individul sau grupul
pentru o perioada de timp, materializata in : acord/dezacord, aprobare/dezaprobare.
- agresarea sau deformarea imaginii unor state care au intrat in dizgrația marilor puteri ale vremii
- se bazează pe elemente ale existentei sociale cu consecințe majore asupra indivizilor si
grupurilor sociale:- viețuirea oamenilor in comun, comunitatea si diversitatea de interese,
trebuințe, scopuri; diversitate in atitudini si concepții; diversitate de credințe si prejudecați;

Intre elementele constitutive ale mentalității ( credințe, prejudecați, opinii) exista 2 tipuri de
raport:
- raporturi logice
- raporturi afective.

Raporturile logice:
a. credințele generează prejudecăți:-germenul prejudecății se afla într-o credință; o credință
poate genera un sistem de prejudecați si un sistem de opinii.
b. receptarea credinței este un fapt de conștiință, dar se bazează in majoritatea cazurilor pe
mimetism social
c. prejudecățile filtrează informația sociala si orientează opiniile
Credința generează un sistem de prejudecăți care stau la baza unui sistem de opinii(concluzia)

Raporturi afective:
-credințele se adresează afectivului si nu logicului
-credințele se receptează intr-un spațiu afectiv(familie) si se transmit pe mimetism social care se
bazează pe câteva elemente: relații biologie, de încredere si afinitate, de prestigiu.
Prejudecățile si opiniile sunt rezultatul valorificării dominant-afective a realității
Contagiunea mentala:
1. fenomen psihic al cărui rezultat este acceptare involuntara a anumitor opinii si credințe:-
operează fără a participa la ea vreun raționament sau o reflecție
2.sunt contagioase toate manifestările vieții psihice, îndeosebi emoțiile.
3.familia si instituțiile religioase au influenta cea mai mare in formarea mentalităților pentru ca
transmit credințele, prejudecățile si opiniile odată cu emoțiile, cu sentimentele.
4.contagiunea mentala nu se exercita numai prin contactul direct al indivizilor, ea poate fi
produsa de: cărți, ziare, reviste, știri audiovizuale.
Diferențele de opinii sunt create de diferențele de mentalități. Un popor nu este format
numai din indivizi diferiți prin educație, caracter, ci si din indivizi care au moșteniri ancestrale
diferite.
La început societățile se compun din indivizi puțin diferențiați, însă treptat indivizii se separa:
unii progresează rapid, alții progresează ilegal; rămân in etape diferite de dezvoltare a societăților
in același stadiu.

Consecințe:
a. într-o anumita perioada din evoluția sa, o societate cuprinde reprezentanți ai tuturor fazelor pe
care le-a parcurs succesiv
b. mentalitatea fiecărui reprezentant nu o depășește pe cea a epocii pe care o sintetizează.

Civilizațiile înseamnă spatii, civilizațiile sunt societăți, economii, mentalități colective( de

urmărit când citim cartea lui Braudel)
In fiecare epoca, o anumita reprezentare a lumii si a lucrurilor, o mentalitate colectiva domină,
însuflețește si contaminează întreaga masa a societății.
Aceasta mentalitate: dictează atitudinile; orientează opțiunile; înrădăcinează prejudecățile;
inclina într-o parte si in alta mișcările unei societăți;
Este eminamente un fapt de civilizație.
Mentalitățile reprezintă in mod categoric ceea ce civilizațiile pot comunica cel mai puțin una
alteia.
Mentalitățile reprezintă ceea ce izolează civilizațiile si le deosebește cel mai bine.
1. se supun mentalității si mai puțin logicii si interesului:
a. reacțiile unei societăți la evenimentele momentului
b. reacțiile unei societăți la presiunile ce se exercita asupra ei
c. reacțiile unei societăți la deciziile care se cer de la ea

2. mentalitățile sunt cele mai puțin sensibile la trecerea timpului

3.mentalitatile se schimba lent si nu se transforma decât după îndelungate perioade de incubație,
puțin conștiente si ele.
perioada lunga=secol

TIPURI DE MENTALITATI COLECTIVE (Braudel- cap 2, 3, 4, 5 de citit cu mare atenție)

Mentalitățile se constituie in sisteme si in funcție de ele indivizii judeca evenimentele își

organizează viața si activitatea

1.Dupa structura interna:

a. Mentalități bazate pe credințe: omul este creat de divinitate; divinitățile au creat Lumea si
Pământul
b .Mentalități bazate pe valori: profesii licite/ilicite, inferioare/superioare, de prestigiu/rușinoase.

2.Dupa acțiunea lor in timp

a. Mentalități care acționează într-o epoca, etapa, perioada istorica: vrăjitorii sunt posedați de
satana; purificarea vrăjitoriei prin foc
b. Mentalități care acționează in mai multe epoci istorie: viața este un dar divin; binele vine de la
Dumnezeu, răul vine de la Satana
c. Mentalități universale: omul este supus destinului; răzvrătirea împotriva forțelor naturale este
pedepsita; viața pe pământ este o etapa a vieții veșnice
3.Dupa spațiu si sfera de răspândire:
a. Mentalități generale: minte sănătoasă in corp sănătos, ca sa te iubească zeii, strămoșii trebuie
sa te iubești pe tine, trupul-templul sufletului
b. Mentalități zonale: marea, pământul ne hrănește; calul, cămila si struțul-cele mai rapide
animale
c. Mentalități locale: galben-culoarea fericirii(culoare imperiala-China); mâncând corpul celui
apropiat sufletului lui ajunge pe plaiurile fericirii(canibalism);sufletul femeii nu poate ajunge in
nirvana decât daca însoțește sufletul bărbatului: sâmbăta, joia si duminica este păcat sa lucrezi
d. Mentalități grupale: sâmbătă, joia duminica este păcat sa lucrezi

4.Dupa domeniul la care se refera:

a. Mentalități referitoare la profesii(munca brățara de aur)
b. Mentalități referitoare la grupurile primare(familie, grup de credincioși)-familia ocrotita de
divinitate
c. Mentalități referitoare la grupuri sociale(scoală, organizații politice, apolitice) un popor fără
scoli e condamnat la pieire, ai carte ai parte
d. Mentalități referitoare la instituții- Biserica este casa Domului, armata este a poporului
e. Mentalitățile referitoare la viața de relație si viața din comunități:
e1. Mentalități cu privire la viața dintre soți, soții si copii -concubinajul este in afara legii
divine, copilul nebotezat trăiește in păcat
e2. Mentalități privind percepția de sine: trupul este dat de Dumnezeu, sinuciderea păcat
capital
e3. Mentalități privind percepția celuilalt: iubește-ți aproapele ca pe tine însuti
f. Mentalități referitoare la viața cotidiană:
- activități cotidiene(mai multe capete, soluții mai bune),
- evenimente importante ale vieții precum naștere, căsătorie, moarte: întreruperea sarcinii-
păcat capital, omul care moare nespovedit si neîmpărtășit nu va ajunge in Rai
- mentalități referitoare la hrana si hrănire, referitoare la îmbrăcăminte, la locuința

5. După caracterul sacru si profan al credințelor care stau la baza mentalității:

a. Mentalități ale sacrului(privind divinitatea, împărțirea timpului, viața după moarte)
b. Mentalități profane(cu privire la ospitalitate)
6.După criteriul normativității:
a. Reguli de viată profana (permisive, de interdicție)
b. Reguli de viață spirituala (reguli privind respectarea credinței strămoșilor, respectarea,
blamarea credinței altora):
- credințe compatibile
- credințe incompatibile
TEMA 4- IMAGINARUL COLECTIV

I. Abordari ale istoricilor

II. Abordari ale psihologilor si antropologilor

Aspecte generale:
1. Imaginarul este abordat in perspectiva mai multor discipline: perspectiva istorica, filosofica,
antropologica, psihologica
2. Interpretarile date imaginarului sunt deosebit de diversificate:
-interpretări complexe, dar si contradictorii
-interpretări complementare
-interpretări eronate prin suprapunerea domeniilor de interpretare
3. Unii autori semnalează o stare confuzie in acest domeniu.

I. Abordări ale istoricilor:

A. Jacques le Goff- Imaginarul medieval
- releva situația complexa creata ca urmare a abordărilor conceptuale neechivalente
“Imaginarul este adesea confundat cu ceea ce desemnează alți termeni apropiați din domenii care
se suprapun parțial dar trebuie diferențiate cu atenție”
-separarea conceptelor si domeniilor de funcționalitate ale acestora sunt demersuri ce impun o
abordare logica a imaginii.
-domeniile care se suprapun si care trebuie separate sunt :
1. Domeniul conceptelor- se refera la:
-reprezentare
-simbolic
-ideologic

2.Domeniul producțiilor imaginarului:

-operele literare
 -operele artistice

3.Domeniul imaginii

1. DOMENIUL CONCEPTELOR
Le Goff analizează câteva raporturi dintre concept stabilind elemente de intersecție:
a. Raportul dintre imaginar si reprezentare
 Definește reprezentarea ca pe o traducere mentala a unei realități exterioare
percepute;
 Leagă conceptul de reprezentare de procesul de abstractizare; (ex.: reprezentarea
unei catedrale este ideea de catedrala)
 Conferă imaginarului statutul de traducere creatoare, poetica a realității;
 Introduce imaginarul in sfera reprezentării ca parte nereproductiva a acestuia.
 Imaginarul depășește reprezentarea: „Fantezia… poarta imaginarul dincolo de
reprezentarea intelectuala”.

b.1. Raportul dintre imaginar si simbol:

- imaginarul depășește reprezentarea însă producțiile lui sunt simbolice, pentru ca obiectul
imaginat se raportează la valori
- Nu ne reprezentam pur si simplu o catedrala, ne imaginam o catedrala pornind de la
valorile si simbolurile religioase

b.2. Raportul dintre imaginar si simbol

Concluzii: : “ Nu se poate vorbi despre simbolic decât daca obiectul luat in considerare este
raportat la un sistem de valori.”
Imaginarul se interpătrunde cu simbolicul pentru ca simbolul poate fi o creație fantastica,
supranaturala, deci imaginara.

c.1. Raportul dintre imaginar si ideologic

Ideologicul se înrudește cu imaginarul pentru ca: acționează cu forța asupra realului si îl
constrânge sa intre intr-un cadru conceptual preconceput
 c.2. Raportul dintre imaginar si ideologic
Ideologicul se deosebește de imaginar pentru ca este cantonar mai mult in real decât in
imaginat, întrucât:
-preceptele ideologice dominante stau la baza asigurării si funcționarii instituirilor;
-perceptele ideologice, oricât imaginar ar conține, nu sunt sisteme ale imaginației.
Ele trebuie sa legitimeze instituțiile puterii.

2. DOMENIUL PRODUCTIILOR IMAGINARULUI

Le Goff analizează raportul dintre imaginarul global si imaginarul dintre diferitele tipuri de
producții ale imaginarului (operele literare si artistice) si stabilește următoarele concluzii:
a) izvoarele istorice pot conține o doza de imaginar
b) istoria imaginarului își are documentele ei predilecte, care sunt de fapt producții ale
imaginarului: operele literare si cele artistice
c) in abordarea documentelor predilecte ale imaginarului trebuie sa se tina seama de
specificul lor
-imaginarul din scris diferă de cel din vorbire
-imaginarul din scris diferă de cel dintr-o statuie sau dintr-o imagine iconica

3. DOMENIUL IMAGINII:
-In concepția lui Le Goff adevăratele imagini sunt imaginile concrete, care constituie obiectul
iconografiei
-Tot ce este dincolo de imaginile iconografice, înseamnă reprezentări si ideologie
-El refuză sa facă concesii celor care aluneca in irațional si in psihanaliticul dominat de ideologia
dubioasa a arhetipurilor
-Fixează ca obiectiv al istoricilor mentalităților: separarea domeniului imaginarului de cel al
reprezentărilor si al ideologiilor
-Motivația respingerii arhetipurilor de către Le Goff:
a. Modelele imaginarului țin de știința;
b. Arhetipurile țin de o acțiune mistificatoare.
-Spre sfârșitul activității sale Le Goff recunoaște rolul cercetării interdisciplinare, ce s-a
desfășurat in contemporan cu el, in cadrul:
- Psihanalizei
- Sociologiei
- Antropologiei
- Studiilor fenomenelor mass-media
- Recunoaște contribuțiile acestor discipline in interpretarea si explicarea imaginilor mentale ca
producții ale imaginarului.
-Le Goff precizează ca imaginile de interes pentru istoricul mentalităților sunt:
a. Imaginile colective
b. Imaginile care se formează, se schimba si se transforma in timpul istoric
c. Imaginile care au geneza ancestrala si sunt lăsate moștenire prin tradiție
d. Imaginile care se împrumuta de la o civilizație la alta
Concluzii:
o Viața omului si a societăților este legata, in egala măsura, de imagini, ca si de
realitățile mai palpabile
o Nu exista gândire fără imagini

B LUCIAN BOIA- pentru o istorie a imaginarului

1. Moștenirea lăsată domeniului imaginarului este cat se poate de echivoca:
a. Fiecare viziune asupra lumii a încercat sa absolutizeze propria parte de imaginar
b. Istoricii lucrează pe problema bine definite si abordează imaginarul într-o forma
empirica, datorita specializării excesive a studiilor istorice
2. Specializarea îngusta este in dezacord cu exigentele unei teorii generale a imaginarului
care presupune : O înțelegere a imaginarului deasupra epocilor si culturilor
3. Soluția propusa: recurgerea la arhetipuri ca elemente constitutive ale imaginarului.
Consecințele acestei soluții:
a. Definește istoria imaginarului ca o istorie a arhetipurilor
b. Definește arhetipul ca o “programare” aplicata omului pentru a-I da
posibilitatea “sa gândească, sa simtă, si a viseze într-o maniera bine definita”
c. Definește arhetipul drept o schema de organizare, o matriță in care materia se
schimba, dar contururile rămân.
CONCLUZII:
o Oamenii si comunitățile umane răspund într-o maniera mai curând similara la provocările
mediului
o Diferențele sunt minime in raport cu unitatea fundamental a spiritului structurata de
arhetipuri.
4. Analiza imaginarului este realizata in strânsă legătura cu globalitatea:
a. Imaginarul unei societăți este global si coerent
b. Globalitatea imaginarului este posibila datorita arhetipurilor
c. Exista 8 structuri arhetipale capabile sa acopere un imaginar aplicat evoluției
istorice
d. Structurile arhetipale sunt universal si corespund tendințelor de universalitate ale
imaginarului
e. Esențelor arhetipale le corespund tot atâtea structuri mentale caracteristice
oamenilor in general

Structurile arhetipale:structuri mentale

4.1 cunoștința unei realități transcendente-> credință într-o realitate superioara care
dirijează lumea
4.2 dualul, moartea si viață de apoi-(spirit-trup) => speranța in viață de dincolo de
moarte
4.3 alteritatea(eu/celălalt; noi/ceilalți)=> uimirea si neliniștea in fata celuilalt
4.4 unitatea(speranța de a trai intra-un univers omogen, inteligibil=> dorința de a
asigura lumii un maxim de coerenta
4.5 actualizarea originilor(mituri fondatoare)=> încercarea de a face inteligibile
originile, esența lumii si a istoriei
4.6 descifrarea viitorului=> strategii privind controlul destinului individual, al istoriei si
al viitorului
4.7 evadarea(aspirația omului de a se elibera de constrângeri=>refuzul istoriei si
tentative de a evada si de a se refugia intr-un timp armonios
4.8 lupta contrariilor(imaginarul polarizat)=> dialectica înfruntării sintezei tendințelor
opuse

5. CONCLUZII FINALE
Prin motivele arhetipale si prin structurile mentale proprii oamenilor, indiferent de
zona geografica, imaginarul ale următoarele caracteristici:
a. Imaginarul apare peste tot ca dubletul imaterial al lumii material
b. Imaginarul poate fi identificat in toate domeniile istoriei, in oricare fapt
istoric, in orice gând si in orice acțiune. Este implicat in Aventura
cunoașterii, in raporturile dintre națiuni, grupurile sociale, indivizii.
c. Imaginarul marchează profund legăturile oamenilor cu universal,
necunoscutul, timpul si spațiul
 II. Abordări ale psihologilor si antropologilor

1.Jean Paul Sartre- Imaginarul

- Abordeaza imaginarul dintr o perpectiva fenomenologica
- Defineste imaginarul ca produs al imaginatiei
- Produs care eludeaza realitatea obiectiva, o fictiune
- Analizeaza imaginarul prin termenii: neant, constiinta uni obiect, considerrea sintetica a
lumii, pozitie de recul in raport cu lumea
- Pentru a imagina constiinta trebuie sa stabileasca o teza de irealitate, sa formeze obiecte,
afectate de un anumit grad de neant in raport cu realitatea in intregul ei . COnsiderearea
lumii ca neant in relatie cu imaginea
- Constiinta, care produce irealul, nu poate face asta decat daca: este libera, exclude lumea,
introduce lumea in interiorul neantului

2.Lucien Sfez
- Afirma ca imaginarul este un domeniu distinct caracterizat prin 2 elemente:
a. Obiectele sale specifice: imaginile
b. Funcționalitatea sa proprie: imaginația

- Abordează imaginarul din 3 perspective:

a. Nondualismul logic
b. Perspectiva simbolismului
c. Perspectiva epistemologiei

a) Nondualismul logic
- Imaginarul este pol intermediar, a 3a cale care realizează medierea intre termenii
opozițiilor definite prin dualism: subiect/obiect; natura/ cultura; individ societate;
negative/pozitivitate; concret/abstract, același/celălalt (ex: pozitiv: viată; negativ: moartea
/ pozitiv: viața, anticamera morții,, non negative: moartea element de trecere: a3a cale:
viața veșnica)

Consecințe:
- viața nu accepta moartea
- viața accepta aspirația spre veșnicie
- Schimba rolul si semnificația vieții pământene: anticamera morții
 - Schimba rolul si semnificația morții
- Schimba semnificația neființei in viața veșnica: nemurire
- Nondualismului logic ii este specifica o logica unitara ce integrează realități de ordin
diferit(obiective, subiective) : evenimente, obiecte, idei, impresii trăite, sentiment, emoții (toate
cu ajutorul imaginației)

b) Pespectiva simbolismului
- Reflecta capacitatea imaginilor de a semnifica simbolic ființa umana
- Imaginația recurge la înțelegerea simbolica datorita calităților simbolului care îmbina: 
o componenta spațială localizata( munte, vale, animal)
 un simt legat de profunzimile cele mai
secrete ale finite umane( atribuirea de semnificații); acest simt este: o
component pur semantica, antropologica: non-spațială, non-localizata
- Imaginația recurge la imagine ca la un instrument de sondare:  a esențelor(unitate
primordiala) -> in acest caz imaginea se apropie de arhetip(mama-simbolul genezei/
pământ-fertilitate)
 a situațiilor particulare( eveniment a cotidianului) in acest caz
imagine va deveni semn pur arbitrar si convențional intre oameni fără
un raport cu misterul originii lor ( mama, mother, matre, mere=> toate
semnele au aceeași semnificație)

c) Perspectiva epistemologica:
- Oferă repere legate de metodologia cercetării imaginarului
- Logica investigației indica o anumita metodologie:
 Realizarea interogării pornind de la imaginar si ajungând la
oameni si nu invers
 Cercetările care au urmat aceasta logica au atestat anterioritatea
structural a imaginarului, prezenta lui determinant la fondarea:
operelor, instituțiilor, istoriei, orientărilor dezvoltării științei,
limbajului, regulilor proprii ale imaginației umane
3 Gilbert Durand
- Viața raționala este un mod de a fi al vieții imaginare
- Acorda imaginației statutul de cea mai importanta funcție psihica, mai importanta decât
gândirea
- Imaginarul, imaginile nu pot fi studiate decât daca este analizat simbolismul imaginar, pt
ca:
-Modul de exteriorizare(obiectivare) al imaginii nu este un semn ales arbitrat, ci este
motivate intrinsec, adică este un simbol(ex: imaginea fertilității/ simbolul fertilității)
- Eficacitatea imaginarului consta tocmai in definirea imaginii ca simbol
- Pentru studierea simbolismului nu exista decât o singura metoda:
-calea antropologiei, urmând traseul antropologic al omului
- Traseul antropologic: schimbul neîncetat care se produce la nivelul imaginarului, intre
pasiunile subiective si asimilatoare si somațiile(provocările) obiective acea mana din
mediul cosmic si social

- CONCLUZIE:
IMAGINARUL INTRA IN SFERA DE INVESTIGATIE a ANTROPOLOGIEI
Articularea schemelor, arhetipurilor si simbolurilor, da posibilitatea ca imaginarul sa se
manifeste : ca activitate care transforma lumea; ca transformare eufemistica a lumii(
transformare intr-un sens paralel); ca ordonare a finitei conform unui ideal pozitiv
 IMAGOLOGIE ISTORICĂ

 Izvoarele imagologiei istorice

 Societate şi societăţi din perspectiva imagologiei istorice
 Statalitatea medievală românească sud-carpatică. Trecerea de la ,,ţară” la stat
 Ierarhiile sociale
 Formule de organizare a păcii
 Imaginarul tradiţional. Imagini ale supranaturalului
 Imagini ale cotidianului
 Autoritate şi imagine în Ţara Românească a secolelor XIV-XVI
 Politică şi imagine

MODELUL POLITIC BIZANTIN

 Elementele constitutive ale ecumenicităţii bizantine erau:

o autocraţia basileus-ului;
o doctrina familiei ierarhizate de monarhi condusă de împărat;
o politica fundamentată pe ideea unităţii privilegiate dintre Imperiu şi Biserică.

MODELUL POLITIC BIZANTIN

 modelul politic bizantin mai poate fi identificat/surprins într-o multitudine de elemente

care vizează:
o caracterul şi prerogativele domniei ;
o sistemul electiv-ereditar al succesiunii la tron;
o practica asocierii la domnie;
o atributul de ,,mare” plasat înaintea titlului voievodal;
o jurământul depus de domn cu ocazia mirungerii;
o sistemul instituţional
 principalul factor de potenţare a asumării modelului politic bizantin şi de integrare în
ecumenicitatea imperială a fost Biserica.

IMAGINEA MONARHULUI CREŞTIN

 Monarhul creştin va fi perceput ca:

 apărător al Bisericii;
 apărător al patriei;
 apărător al poporului:
o generozitate;
 o milostenie;
o menţinerea păcii;
o împărţirea dreptăţii.

IMAGINEA MONARHULUI BIZANTIN

 curtea şi aparatul administrativ - imaginea ierarhiei ce emană de la Dumnezeu;

 această organizare - instrumentul prin care Dumnezeu putea să acţioneze pe Pământ
în mod direct, fără a mai fi constrâns să utilizeze de intermedierea arhanghelilor,
îngerilor sau sfinţilor - accentuată sacralizare a monarhului şi a instituţiei monarhice.

IMAGINEA MONARHULUI BIZANTIN

 ideea de sacralitate vizează, în primul rând, instituţia monarhică şi abia apoi persoana
fizică, monarhul;
 acesta nu devine cu adevărat monarh decât la consacrarea sa, cel mai important moment
al consacrării fiind mirungerea/oncţiunea, care făcea din acesta un principe davidian şi
„christus Domini"/„unsul Domnului“;

DOMNIA - AUTORITATE SUPREMĂ ÎN STAT

 domnul ţării controlează:

o ierarhia seculară;
o ierarhia ecleziastică.
 beneficiarul unei imagini în care se vor regăsi :
o elemente generale ale imaginii monarhului creştin;
o elemente de sorginte bizantină;
o particularităţi locale, dictate de evoluţiile regionale.
 imaginea structurată pe patru paliere care vizează:
o natura puterii monarhului - monarh a cărui putere vine de la Dumnezeu;
o legitimitatea puterii monarhice - domneşte prin graţia lui Dumnezeu;
o relaţia privilegiată între monarh şi Dumnezeu - între monarh şi Dumnezeu
există un veritabil legământ;
o caracterul instituţiei monarhice - monarhul devine mântuitorul poporului său.
ALEXANDRU CEL MARE ŞI MODELUL CAVALERESC
 adoptarea modelului lui Alexandru cel Mare - consecinţă a circulaţiei în mediul sud-
dunărean a Alexăndriei, în versiune creştină, deci ,,moralizată" – relevante caracterul
modelului, conotaţiile sale de portret al ,,celui a-tot-cuceritor".

MODELUL ECUMENIC DE TIP BIZANTIN

 referiri directe la imaginea basileus-ului se regăsesc în figura domnului - autocrat şi

voievod:
o doctrina virtuţilor imperiale cu datoria de a fi filantrop şi generos;
o poziţia de judecător suprem, delegându-şi puterea fără ca vreodată să şi-o
diminueze sau să şi-o piardă;
o aptitudinea de a încarna legea vie.
 adoptarea unui model de tip bizantin - necesară pentru integrarea domnului în familia
principilor bizantini;

MODELUL ECUMENIC DE TIP BIZANTIN

 adoptarea ca modele a unor figuri biblice - direct conexă imaginii basileus-ului care, prin
dublul său caracter - laic şi sacerdotal - conferă acesteia un caracter de cezaro-papism;
 caracter împrumutat şi de domnii români - vor prelua atribuţiile basileus-ului, despuiate
însă de ecumenicitatea imperială - unii dintre domnii români evocă modelul regelui
David.

VLAD ŢEPEŞ ŞI MODELUL SĂU COMPORTAMENTAL

 modelul politic – de inspiraţie otomană:

o crearea unei ierarhii funcţionăreşti pe criterii de competenţă şi loialitate;
o demersurile pentru crearea unei armate personale permanente.
 ipoteza creării deliberate a unei imagini diabolice/satanice;

MODELUL ROMÂNESC AL SECOLULUI

AL XIV-LEA
 mijlocul secolului al XVI-lea - schimbare de modele survenită ca efect al trecerii de la
o mentalitate politică ecumenică la una românească:
o valorizarea superioară a trecutului;
o apariţia sentimentului unei identităţi prenaţionale - în opoziţie cu sentimentul
ecumenicităţii.
DINAMICA IMAGINII DEZIRABILE. TRADIŢII ŞI PARTICULARITĂŢI

 modelul comportamental adoptat/asumat reprezintă imaginea dezirabilă a respectivului

principe.
 imaginea se compune/construieşte continuu, într-un proces ce - în evoluţia sa - nu
cunoaşte nici un fel de delimitări cu caracter restrictiv/exclusiv - elemente ale modelului
cavaleresc Alexandru cel Mare funcţionează încă în secolul al XVI-lea, deşi, în timp,
peste acestea se suprapuseseră elemente ale altor modele.
 dinamica modelelor comportamentale - ca expresii ale imaginii dezirabile - nu este atât o
înlocuire, cât o suprapunere a unor elemente/atribute noi peste un model arhetipal.
 ACŢIUNI IMAGOLOGICE PENTRU IMPUNEREA MODELELOR DOMNEŞTI
o Deşi se poate vorbi de un sincronism al evoluţiei tiparelor politice şi modelelor
compartamentale, sunt perioade în care între acestea nu există concordanţă
deplină:
o a doua jumătate a secolului al XIV-lea:
 cristalizarea instituţională a statalităţii medievale în Ţara Românească;
 apariţia şi consolidarea tiparului politic bizantin în Ţara Românescă.
 modelul comportamental al primilor domni va fi unul cavaleresc, axat
pe arhetipul - comun, deopotrivă, spaţiilor ortodox şi catolic - lui
Alexandru cel Mare.
o prima jumătate a secolului al XVI-lea:
 îşi face apariţia modelul comportamental autohton;
 elementul de permanenţă este tiparul politic, modelele
comportamentale bizantine menţinându-se în epocă, chiar cu unele
tendinţe de amplificare.
Timp de aproape două secole tiparelor politice le-au corespuns, în linii mari, modelele
comportamentale asumate de principii Ţării Româneşti;
 elementul dinamic, care individualizează elementele şi acţiunile imagologice
este modelul domnesc, tiparul politic fiind, în general, cadrul care le potenţează;
 relativa imobilitate instituţională poate fi considerată ca o stabilitate a modelului
politic.
În proiectarea, elaborarea şi utilizarea acţiunilor/„strategiilor" imagologice rolul predominant a
revenit - în condiţiile unui tipar politico-instituţional bizantin cvasiconstant - modelelor
domneşti.
Perechi de modele, viabile pe durată conjuncturală sau lungă:
 modelul ecumenic-cavaleresc;
 modelul ecumenic de tip bizantin;
  modelul domnesc postbizantin;
 modelul domnesc autohton.
acestora li se adaugă punctual/evenimenţial modelul „otoman-satanic" asimilat epocii
celei de-a doua domnii a lui Vlad Ţepeş.

MODELUL ECUMENIC-CAVALERESC

 acest binom imagologic se întinde pe parcursul domniilor lui Nicolae Alexandru,

Vladislav-Vlaicu, Radu I, Dan I şi, parţial, Mircea cel Bătrân, corespunzând, în bună
măsură, epocii de cristalizare instituţională a statalităţii muntene;
 arhetipul caracteristic acestui model este Alexandru cel Mare, eroul cuceritor, imagine
dezirabilă pe deplin justificată pentru o domnie în curs de consolidare, într-o epocă de
acerbe confruntări pentru afirmarea şi păstrarea fiinţei statale, ca şi pentru lărgirea
frontierelor;
 pornind de la cele trei idealuri ale modelului cavaleresc - adevăr, dreptate şi îndurare -
se poate face afirmaţia că acestea se regăsesc, implicit, în unele documente emise de
cancelaria Ţării Româneşti;


 Nicolae Alexandru apare în pronaosul bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, zugrăvit

postum, în timpul domniei lui Vladislav-Vlaicu ,,în costum occidental, cu o tunică
strânsă pe trup /.../, cu pantaloni strâmţi /.../ şi cu o centură cavalerească încingându-i
şoldurile“ (P.Chihaia, Ţara Românească între Bizanţ şi Occident, Iaşi, Institutul
European, 1995, p.154).
 Într-un mod similar a fost - probabil - înfăţişat şi Vladislav-Vlaicu, aflat la data
executării picturii murale în biserică, 1379, în culmea puterii sale.
 Pe monedele emise în timpul domniei lui Radu I, acesta este reprezentat ,,în armură, cu
pieptul apărat de o cuirasă închisă, formată din două carapace /.../, cu mijlocul
protejat de o jupă de piele întărită cu plăcuţe metalice /.../ îmbrăcând pulpele", într-un
mod oarecum asemănător efigiei de pe monedele contemporanului său, regele Carol al V-
lea al Franţei. (P.Chihaia, Ţara Românească între Bizanţ şi Occident, Iaşi, Institutul
European, 1995, p.159).

ACŢIUNI PENTRU PROMOVARE A MODELULUI POLITIC BIZANTIN

 titlurile cele mai impunătoare le poartă principii acestei perioade.

 în titulatura acestora se regăsesc indicatorii esenţiali pentru construirea imaginii
domniei ca expresie a noului model politic:
o numele-titlu 3T - 3T"<<0H ;
o formula ,,Dei gratia" în versiunea sa slavonă ― „milosti7 Bojie7”;
 o atributul de independenţă - în sens medieval - „samodr\javnâ”.
Titlul cel mai bogat în asemenea elemente apare în diplomatica păstrată de la cancelaria lui
Mircea cel Bătrân, elocvent în acest sens fiind titlul domnului aşa cum apare în documentul datat
<1404 – 1406>.
La data probabilă a emiterii documentului, modelul bizantin se impusese deja, instituţiile
statalităţii medievale româneşti fiind cristalizate în forma lor clasică.

Reprezentarea iconografică:

 atât Nicolae Alexandru - reprezentat în pronaosul bisericii Sfântul Nicolae Domnesc -,

cât şi Mircea cel Bătrân - figurat la Cozia, în biserica mare şi în bolniţă - sunt zugrăviţi
purtând în jurul gâtului şi pe braţe însemne de rang bizantine, „clavi aurei", care
semnificau legătura cu Bizanţul şi, implicit, integrarea în ierarhia imperială.

PRINCIPALII INDICATORI AI MODELULUI ECUMENIC-DOMNESC

 invocarea unor texte sau personaje biblice în arenga unor documente, cum este cazul
unui document de la Mircea cel Bătrân datat 20 mai 1388;
 formula este reluată în o serie de acte ulterioare emise de cancelariile lui Dan al II-lea,
Alexandru Aldea sau Vladislav al II-lea:
 toate documentele fiind acordate mănăstirii Cozia, se poate presupune că sunt actualizări
ale primei forme;
 mai bine de o jumătate de secol formula de invocare a legitimităţii divine este
neschimbată.
 Analiza documentelor indică faptul că principalii indicatori de imagine conţinuţi de
acestea sunt:
 legătura directă, de cvasi-rudenie, a domnului cu lumea sacralităţii - prin
intermediul apostolilor, ,,sfinţii purtători de Dumnezeu părinţi“;

STRATEGII DE IMAGINE UTILIZATE DE
VLAD ŢEPEŞ

Faptele indică existenţa a două etape bine conturate ale domniei, definite de poziţia
domnului în cadrul statului şi în relaţiile cu Regatul maghiar şi Poarta otomană - strategiile de
imagine utilizate de Vlad Ţepeş sunt adaptate acestor etape:
o prima etapă se află sub semnul eforturilor pentru consolidarea domniei. Vlad
Ţepeş îşi creează propria imagine de „mare stăpânitor“:
 imaginea tradiţională a judecătorului suprem;
 alte elemente rezultate din izvoare:
  ordinea din ţară;
 administraţia fermă şi eficientă;
 siguranţa drumurilor;
 forţă armate profesionistă.
o după 1460, preponderentă în acţiunile lui Vlad Ţepeş a devenit problema
confruntării cu Poarta.
o
MODELUL DOMNESC POSTBIZANTIN
 problema trebuie analizată la nivelul celor două paliere distincte:
o tiparul/modelul politic - care va rămâne neschimbat;
o modelul comportamental/domnesc.
 atâta vreme cât fluctuaţiile/diferenţele apar exclusiv în sfera modelului
comportamental, aspectul poate fi interpretat cel mai probabil ca o translaţie
individuală de prestigiu - posibilă în condiţiile dispariţiei centrului de putere politico-
spirituală care ar fi putut pune sub semnul întrebării legitimitatea preluării unor asemenea
elemente de către principii munteni - şi nu atât o preluare de prerogative politice, cu
pretenţii de ecumenicitate imperială;
 mutaţiile produse în modelul domnesc survin după interludiul reprezentat de cea de-a
doua domnie a lui Vlad Ţepeş, perioadă ce reprezintă un probabil moment de
discontinuitate în evoluţia modelului ecumenic domnesc în Ţara Românească.

INDICATORII DE IMAGINE AI MODELULUI DOMNESC POST-BIZANTIN

 se invocă direct divinitatea cu formulele ,, † Iisus Hristos învingător", respectiv

,,Numele domnului am chemat şi mi-a fost mie ajutor“;
 stabilirea unei relaţii de continuitate între daniile imperiale în folosul mănăstirilor
atonite şi cele ale domnilor munteni, precum şi ideea unei filiaţii - evident spirituală -
între familia domnească şi familiile imperiale sud-dunărene.
 intensa activitate de reformare şi consolidare a Bisericii:
 artizanul acestei opere reformatoare este fostul Patriarh ecumenic Nifon al II-lea:
 chemat de Radu cel Mare - cel mai probabil în 1503
 osemintele sale au fost aduse în ţară în 1515 de protectorul fostului patriarh pe timpul
neînţelegerilor sale cu Radu, Neagoe Basarab.
 figura sa este frecvent invocată pentru a spori prestigiul şi legitimitatea faptelor celor
doi domni.
  Acţiunile imagologice utilizate de Neagoe Basarab:
 domnul muntean realizează o remarcabilă sinteză a modelelor comportamentale
vehiculate până la el;
 Învăţăturile sale conţin atât fragmente din Viaţa Sfântului Constantin, cât şi elemente
preluate din Alexăndria;

 îşi asumă titlul - moştenit prin soţie - de despot;

 utilizarea simbolului heraldic al vulturului bicefal;
 numele de certă rezonanţă bizantină al fiului său, Theodosie;
 adoptarea ca părinte spiritual a Sfântului Nifon, fostul patriarh ecumenic.

MODELUL DOMNESC AUTOHTON ŞI INDICATORII SĂI DE IMAGINE

Modelul domnesc autohton nu apare şi, mai ales, nu trebuie privit ca un antimodel ecumenic -
bizantin sau postbizantin -, ci ca o prelungire a acestuia în spaţiul românesc, îmbogăţită prin
căpătarea unei identităţi etnice/prenaţionale.

O interesantă expresie a acestui proces poate fi identificată în concepţia şi maniera de

execuţie a pietrei tombale a lui Radu de la Afumaţi.