Ministerul Afaceilor Interne al Republicii Moldova

Academia Ștefan cel Mare

Referat
TEMA: ,,Consumul de bauturi alcoolice si raportul cu
infractiunea”

A verificat: A efectuat:
Aliona Bivol Studentul anului 3
Balachin Dmitrii

25.05.2018
Chisinau

1
 Cuprins
Introducere……………………………………………3
1. INFLUENŢELE CULTURALE EXERCITATE
ASUPRA CONSUMULUI ŞI ABUZULUI DE ALCOOL…….3-8

2.EVOLUTIA CONSUMULUI DE ALCOOL IN R.MOLDOVA…..8-12

3. CONSUMUL DE ALCOOL ŞI VIOLENŢA CONJUGALĂ ..12-13

Concluzie………………………………………...13-17
Bliografie……………………………………………18

2
 Introducere
Alcoolul este, probabil, cel mai des consumată, dar şi cea mai disponibilă
substanţă din lume. El a avut un rol important în majoritatea culturilor umane,
încă din perioada neolitică (anul 4000 înainte de Cristos). Berea şi vinul au fost
produse în Persia şi în Mediterana, înainte ca istoria să fie înscrisă în documente.
Procedeul fermentării alcoolului din struguri, fructe şi cereale reprezintă, de fapt,
unul dintre cele mai vechi descoperiri din istorie. Cu mii de ani în urmă, vinul
era nelipsit de la mesele popoarelor mediteranene. În cadrul familiilor ebraice,
vinul era o parte importantă a ritualurilor sau ceremonialurilor religioase.
Exceptând vinul făcut din struguri, în cursul timpului, diferite popoare au folosit
mai multe băuturi alcoolice,

„Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XVII, nr. 5–6, p. 433–461,
Bucureşti, 2006

printre care vinul obţinut din fermentatarea orezului – în Orient, berea, whiskey-
ul şi cidrul alcoolizat în nordul Europei, vinul de palmier, berea de portocale şi
alte băuturi cu fermentaţie rapidă – în cadrul populaţiilor tropicale, laptele
fermentat de iapă folosit de popoarele nomade (de exemplu, de către mongoli)
etc.
Răspândirea consumului de alcool aproape în întreaga lume evidenţiază
faptul că, în majoritatea culturilor, alcoolul a fost privit ca oferind diferite
beneficii şi determinând efecte pozitive, fără ca acest lucru să semnifice că, în
realitate, alcoolul este, în întregime, benefic pentru organism.
Ca o altă evidenţă istorică, consumul de alcool a fost, în mod permanent, o
activitate socială (şi nu individuală), reglementată de anumite norme şi valori.

1. INFLUENŢELE CULTURALE EXERCITATE

ASUPRA CONSUMULUI ŞI ABUZULUI DE ALCOOL

Studiile efectuate în acest domeniu evidenţiază faptul că influenţele culturale

(ale normelor şi valorilor specifice unei anumite culturi) exercită o mare influenţă
asupra modului de consum al alcoolului. Comparaţia făcută, de exemplu, între
evreii americani, italienii americani şi irlandezii americani1, a arătat faptul că
primele două grupuri etnice beau, de obicei, acasă şi în timpul meselor, în timp
ce ultimul grup etnic pare să bea mai mult în afara casei şi nu în timpul meselor.

1 Joseph Julian, William Kornblum, Social Problems, fourth edition, Prentice-Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey,

1983, p. 128.

3
 În rândul evreilor şi italienilor din Statele Unite, consumul de alcool începe
în timpul copilăriei, dar alcoolismul este scăzut, în timp ce în rândul irlandezilor
americani, consumul de alcool în rândul copilăriei este mai puţin frecvent, dar
ratele de alcoolism sunt mai ridicate. Tendinţa de alcoolism în rândul
irlandezilor americani reflectă atât consumul de alcool în Irlanda, cât şi
acomodările reciproce între cultura irlandezilor americani şi cultura americană
dominantă. În Irlanda, băutul cronic în cadrul majorităţii bărbaţilor semnalează
iniţierea într-o existenţă masculină segregată şi celibatară care stimulează
supravieţuirea economică. În America, irlandezii şi-au dobândit acceptarea
culturală începând din 1890, iar „fericitul băutor irlandez” a înlocuit
stereotipul negativ al irlandezului beţiv2. În felul acesta, băutura care a creat
imaginea stereotipă a irlandezilor, a fost transformată într-un semn pozitiv al
identităţii de grup acceptată atât de cultura minoritară, cât şi de cultura
dominantă.
Asocierea existentă între alcoolism şi pattern-urile consumului de alcool în
familie pare adevărat şi pentru alte grupuri etnice. Astfel, pentru acele grupuri în
care tradiţiile sau obiceiurile culturale modelează consumul de alcool, excesele
sunt mai rare. În schimb, în grupurile care manifestă atitudin ambivalente faţă de
alcool, aşa cum este cazul protestanţilor americani sau al nativilor americani
(indienilor), abuzul de alcool este deosebit de pronunţat.
Aceste exemple arată că nu caracteristicile individuale modelează
patternurile de consum al alcoolului, ci normele şi valorile specifice unei
anumite culturi. Acestea determină chiar nivelul consumului dintr-o anumită ţară
şi proporţiile de consumatori din fiecare categorie socială.
Într-un mod similar, normele culturale care stimulează sau, dimpotrivă,
interzic consumul de alcool modelează diverse conduite ale consumatorilor. De
exemplu, normele proscriptive care solicită indivizilor să nu bea, aşa cum sunt
cele ale protestanţilor, determină conduite de consum excesiv. În schimb, în
rândul evreilor, unde consumul de alcool este o parte componentă a ritualurilor
religioase, nu există nici abuz de alcool şi nici tendinţe de alcoolism excesiv 3.
Religia are, în acest sens, un rol esenţial în modelarea conduitelor de consum al
alcoolului.
Deşi alcoolul are efecte bio-chimice „obiective”, pe termen scurt sau lung,
acestea pot fi diminuate sau, dimpotrivă, amplificate de credinţele şi regulile
culturale. Din acest punct de vedere, înseşi efectele consumului de alcool asupra
conduitei se distribuie, în mod neomogen, în cadrul diferitelor societăţi, existând
o mare variaţie culturală în modul în care oamenii se comportă atunci când beau.
Constatările diverselor cercetări de antropologie au arătat că efectele alcoolului
asupra comportamentului sunt determinate, în mod fundamental, de factori de
natură socio-culturală şi nu de proprietăţile chimice ale alcoolului, ca atare (vezi
Caseta 1). Astfel, în unele ţări, printre care Statele Unite, Anglia, Australia şi
Ţările Scandinave, alcoolul este asociat cu conduite antisociale şi violente, în
2 Joseph Julian, William Kornblum, ibidem.
3 Vezi, în acest sens, capitolul 2, subcapitolul 3.5. al acestei lucrări.

4
timp ce în alte ţări, cum sunt cele mediteraneene sau cele din America de Sud,
consumul de alcool este asociat cu conduite paşnice şi armonioase4.

Puterea oricărei băuturi alcoolice5 este măsurată prin procentul de alcool pe

care îl conţine. Alcoolul etilic pur conţine 100% alcool, berea – 4%, vinul între
10–13%, scotch-ul, vodca, ginul sau romul conţin între 40–50% alcool, dar pot
depăşi acest procent.
Atunci când intră în corp, alcoolul, consumat într-o anumită cantitate, este
convertit în ceea ce se poate denumi concentrarea de alcool din sânge, care este
un parametru obiectiv – folosit aşa cum se ştie – în cazul şoferilor care produc
accidente sub influenţa băuturilor alcoolice.
Între nivelul concentrării de alcool din sânge şi conduită există o legătură
strânsă. Totuşi, efectele alcoolului sunt influenţate de mai mulţi factori printre
care greutatea corpului, prezenţa alimentelor şi a apei în stomac, ritmul de
administrare a băuturii, prezenţa carbonatului în băutură, sexul consumatorului
(femeile sunt mai sensibile la efectele alcoolului decât bărbaţii). Toleranţa la
alcool constuie un
441

alt factor important: astfel, pentru a obţine un anumit efect dat de consumul de
alcool, un băutor regulat trebuie să consume mai mult decât un abstinent sau
decât un băutor ocazional.
La fel ca şi barbituricele şi tranchilizantele, alcoolul este un sedativ, care
calmează, încetineşte, întârzie şi calmează mai multe funcţii şi activităţi ale
corpului, în special sistemul nervos central. Prin starea de euforie pe care o
determină, alcoolul modifică percepţia despre lume şi despre sine, diminuând
capacitatea de control şi cea de performanţă a băutorului. Diminuarea anxietăţii,
a temerilor şi tensiunilor, „eliberarea de inhibiţii” şi creşterea încrederii în sine
sunt efectele cele mai pronunţate ale consumului de alcool.
Consumat în mod excesiv, alcoolul determină numeroase dificultăţi în
procesul de gândire sau vorbire, în coordonarea mişcărilor şi păstrarea
echilibrului. Este evident, în acest sens, că alcoolul are un efect toxic asupra
organismului.
Specialiştii disting două tipuri de intoxicaţie cu alcool6, care reprezintă
consumul unei cantităţi suficiente de alcool pentru a produce modificări
comportamentale maladaptative: intoxicaţie uşoară, în cazul în care persoana
este relaxată, vorbăreaţă, euforică şi dezinhibată, şi intoxicaţia severă, care
produce agresivitate, iritabilitate, dispoziţii schimbătoare, alterarea judecăţii,
4 Social and Cultural Aspects of Drinking. Key Findings, Social Issues Research Centre Oxford, U.K., 2002, p. 2.
5 Pentru acest comentariu asupra efectelor alcoolului, vezi Erich Goode, Drugs in American Society, fifth edition,
Boston, New York, San Francisco, St. Louis, McGraw-Hill College, The McGraw-Hill Companies, Inc., 1999, p. 177–180.
6 7 Conform cu informaţiile prezentate pe site-ul http://www. romedic.
ro/boli/psihiatrie/alcool.htm

5
degradarea funcţionării sociale şi a capacităţii de muncă, vorbire neclară, lipsă
de coordonare (mers instabil), nistagmus (mişcări rapide, orizontale sau
verticale), tulburarea memoriei etc. În unele cazuri, intoxicaţia severă poate
determina evaziune, lentoare psiho-motorie, black-out-uri (amnezii de scurtă
durată) putând conduce chiar la comă şi deces.
Un consum îndelungat de alcool poate determina dependenţă, provocând
malnutriţie şi lipsa de vitamina B, împreună cu o serie de boli grave (ale ficatului,
inimii, creierului etc.). Deşi, dacă este consumat în doze mici, alcoolul
funcţionează ca un sedativ sau tranchilizant, consumat în doze mari sau de către
persoanele neobişnuite cu acest consum, produce tendinţe paranoice, suspiciune,
neîncredere, anxietate, violenţă şi ostilitate.
Fenomenul de „toleranţă”, prin care băutorul necesită, cu timpul, cantităţi
tot mai mari de alcool, dar care produc aceleaşi efecte, indică, de cele mai multe
ori, dezvoltarea fenomenului de dependenţă faţă de alcool. Acest fenome este
echivalent cu alcoolismul.
În general, există patru criterii definitorii pentru alcoolism7:
(a) cantitatea şi frecvenţa alcoolului consumat. Alcoolicii beau cantităţi
mari de alcool într-o anumită perioadă de timp;
(b) dependenţa psihologică. O persoană poate fi denumită ca fiind
alcoolică dacă „necesită”, din punct de vedere psihologic, alcool, nu
10

poate activa fără să-l consume şi suferă senzaţii pronunţate de

disconfort şi anxietate dacă, în anumite condiţii, este privat de acest
alcool;
(c) dependenţa fizică. Un individ este alcoolic, dacă, odată cu întreruperea
consumului de alcool, suferă simptomele abstinenţei;
(d) definirea problemelor de viaţă. Alcoolicii se confruntă, în general, cu
serioase probleme de viaţă, aşa cum sunt divorţul, şomajul, riscul de a
fi arestat, riscul de a produce şi a suferi accidente.
Criteriile menţionate suferă de mai multe deficienţe, printre care
ambiguitatea şi incapacitatea lor de testare.
De exemplu, în legătură cu cantitatea de alcool consumat, aceeaşi cantitate
poate fi benignă pentru unele persoane şi nocivă pentru altele. De asemenea,
frecvenţa consumului nu constituie un criteriu adecvat, deoarece unii indivizi pot
bea masiv timp de 2–3 săptămâni, apoi se abţin timp de o săptămână şi încep, din
nou, să bea. Deşi consumul mediu anual poate să nu fie excesiv, pattern-ul său
de consum îl desemnează ca fiind alcoolic.
Criteriul dependenţei psihologice pare la fel de deficitar, în special datorită
dificultăţii sale de testare şi subiectivităţii evaluărilor sau autoevaluărilor făcute.
În ceea ce priveşte criteriul dependenţei fizice, acesta este prea restrictiv,

7 Erich Goode, op. cit., p. 193.

6
deoarece mai mulţi indivizi care ar putea fi denumiţi alcoolici nu sunt dependenţi
fizic de alcool.
În fine, criteriul definirii problemelor de viaţă ridică incertitudini, deoarece
unele comunităţi sau culturi tolerează niveluri ridicate de consum de alcool,
altele le interzic complet. Astfel, o cantitate moderată de alcool poate produce
probleme şi dificultăţi în acele comunităţi unde alcoolul este interzis, aşa cum
este cazul Iranului, de exemplu. Pe de altă parte, există comunităţi care tolerează
un nivel ridicat al consumului şi „muşamalizează” eventualele probleme ridicate
de conduita consumatorului. Chiar din punct de vedere medical, lucrurile nu sunt
foarte clare, deoarece ciroza – ca indiciu medical al alcoolismului – nu
caracterizează pe toţi alcoolicii. Unii fac, iar alţii nu fac ciroză, ceea ce nu
înseamnă că nu sunt alcoolici.
Însuşi simplul fapt de a bea alcool nu conduce la probleme de alcoolism,
după cum nici consumul de alcool la vârste timpurii nu conduce, ulterior, la
alcoolism. Mai multe ercetări efectuate în acest domeniu arată că factorul de bază
îl constituie procesul de învăţare socială, de socializare în cadrul familiei şi
culturii de apartenenţă. În grupurile studiate, care au rate scăzute de alcoolism,
aşa cum sunt cele de italieni, de evrei ortodocşi, greci, spanioli, chinezi şi
libanezi, cercetătorii au constatat următoarele caracteristici ale modului în care
copilul învaţă să abordeze alcoolul, în aşa fel încât să elimine alcoolismul8:
443

adulţii expun copii la alcool, devreme în viaţă, dar în cadrul unui grup
(a)
familial şi religios puternic;
(b) părinţii reprezintă un exemplu substanţial de băut moderat;
(c) băuturile frecvent folosite de alcoolic sunt vinul şi berea;
(d) băutul nu are nicio conotaţie morală. El nu este considerat nici o
virtute, nici un păcat;
(e) alcoolul este băutura care însoţeşte hrana, fiind consumat la mese sau
în ritualurile religioase;
(f) băutura nu este considerată ca o dovadă de bărbăţie sau virilitate; (g)
beţia este dezaprobată.
Riscul alcoolismului este sporit însă de cazurile în care se bea în situaţii
caracterizate de încărcături emoţională sau în cazurile în care există ambivalenţă
faţă de alcool.
Exceptând cele patru criterii menţionate anterior, alcoolismul este privit de
experţi ca o boală, adică o condiţie obiectivă, care există indiferent de evaluările
făcute. Un alcoolic – cred ei – este incapabil de a bea în mod cumpătat sau
moderat şi nu se poate abţine de la consum, chiar dacă efectele acestuia sunt
distructive. Alţi experţi cred că alcoolismul nu este o boală, ci o „tulburare de
comportament cu caracter reversibil”. Aceasta înseamnă că o anumită proporţie
de alcoolici (nu se ştie câţi) poate fi învăţată să renunţe la consumul de alcool

8 James M. Henslin, op. cit., p. 129.

7
sau, cel puţin, la consumul excesiv. Deoarece nu există statistici clare în acest
domeniu, controversele asupra definirii adecvate a alcoolismului continuă să
persiste şi în prezent.
Oricum, alcoolismul constituie un veritabil flagel, care afectează, anual,
sănătatea şi viaţa a milioane de oameni. Efectele consumului excesiv de alcool
determină producerea unor probleme sociale de o gravitate deosebită, care
afectează viaţa a numeroşi oameni, aşa cum sunt accidentele de maşină,
sinuciderile sau crimele, traumatismele sau rănirile grave. Aceasta, fără a mai
vorbi de afecţiunile pancreatice sau cele ale ficatului provocate de consumul de
alcool în exces.

2.EVOLUTIA CONSUMULUI DE ALCOOL IN R.MOLDOVA

Cercetările internaţionale asupra consumului de alcool efectuate de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii la sfârşitul anilor 1990 – începutul anilor 2000 plasau
Republica Moldova printre ţările cu cele mai înalte nivele de consum înregistrat de
alcool în Europa. În anul 1998 Moldova se situa chiar pe primul loc9. În acea
perioadă, consumul de alcool în ţara noastră a crescut de la 10,1 litri echivalent de
alcool pur în medie pe o persoană de vârsta 15 ani şi mai mult în anul 1992 la 19,2
litri în 1999 (Figura 1). Conform acestor cercetări, în anul 1998 Republica Moldova
era pe primul loc în Europa şi pe unul din primele locuri în lume după consumul de
alcool pe cap de locuitor. Ulterior consumul a scăzut la 13,1 litri în anul 2002 şi
circa 13,2 litri în 2003. Însă în aceste evaluări nu s-a ţinut cont de consumul
neînregistrat al băuturilor. Este evident că dacă la consumul înregistrat ar fi adăugat
şi consumul neînregistrat al băuturilor alcoolice produse în condiţii de casă sau a
celor realizate „sub tejghea” în unităţile comerciale, nivelul real de consum al
produselor alcoolice ar fi mult mai înalt.

9 Organizaţia Mondială a Sănătăţii, „Raport Global asupra Consumului de Alcool”, 2007, Geneva.

8
Figura 1 Evoluţia consumului înregistrat de alcool conform datelor OMS, litri pe an, 1992-
2003

Surse: OMS

OMS nu a mai publicat rapoarte mai recente asupra consumului de alcool. Nici autorii acestui
studiu nu au dispus de datele necesare pentru a repeta şi actualiza calculele bazate pe metodologia
utilizată de OMS. Autorii însă au încercat să estimeze tendinţele (şi mai puţin volumul)
consumului de alcool în Republica Moldova utilizând o metodă alternativă bazată
pe vânzările produselor alcoolice. Să menţionăm aici că o metodă mult mai bună ar
fi metoda bazată pe producţia industrială de băuturi alcoolice, la care ar trebui de
adăugat importurile şi de scăzut exporturile. Această metodă însă nu dă rezultate
bune din cauza că nu există date statistice credibile asupra variaţiei stocurilor de
producţie alcoolică şi nu există nici estimări cât de cât credibile asupra importurilor
băuturilor alcoolice de contrabandă din sau prin Transnistria.
Metodă bazată pe vânzările de produse alcoolice este şi ea una aproximativă.
Aceasta are la bază datele statistice publicate de BNS asupra vânzărilor de băuturi
alcoolice realizate cu amănuntul prin unităţile comerciale şi asupra nivelului
preţurilor medii de piaţă la aceste produse. Aceasta ne permite să calculăm numărul
de sticle convenţionale vândute de fiecare produs alcoolic, alegându-se următoarele
volume unitare: cognac, votcă şi lichior - 0,7 litri, vin şi vin spumant – 0,75 litri şi
bere – 0,5 litri. Totodată, pentru a calcula volumul total de alcool pur echivalent s-
a considerat că concentraţia medie a alcoolului în cognac, votcă şi lichior este de
40%, în vin şi vin spumant – 12,5%, iar în bere – 5%. În Tabel 1 sunt incluse datele
respective privind consumul oficial pe principalele tipuri de băuturi alcoolice.
Tabel 1 Consum oficial de băuturi alcoolice procurate din unităţile comerciale

9
 Astfel, calculele efectuate ne conduc la nişte nivele uluitor de mici ale
volumului de alcool consumat în Republica Moldova. De fapt nivele de sub 1 litru
de echivalent alcool pur pe an sunt specifice mai mult pentru ţările musulmane unde
prohibiţia este foarte riguros impusă. Mai jos vom reveni la estimarea nivelului real
de consum. Însă şi rezultatele din tabelul 1 sunt utile din cauza că reflectă anumite
tendinţe. Şi anume, pe baza acestor rezultate pot fi trase următoarele două concluzii:

1. În pofida îmbunătăţirii situaţiei economice (sau poate datorită acesteia)

consumul de alcool a început să crească în 2002, conform estimărilor
depăşind în anii 2006-2007 nivelul consumat în anul 1996.
2. Se observă schimbări importante în structura consumului. Dacă la mijlocul
anilor 1990 vinul deţine circa 24% din totalul alcoolului consumat, la
mijlocul anilor 2000 ponderea acestuia era de circa 6%. Vinul pare să fi fost
substituit de bere, ponderea căreia a crescut de la 12% la 24%. Totodată, se
observă şi o creştere lentă a cotei vinurilor spumante în totalul alcoolului
consumat. Produsele alcoolice tari continuă să domine structura consumului
cu circa 60% din total .
Figura 2 Structura consumului de alcool, % din total, pe tipuri de băuturi

Surse: calculele Expert-Grup pe baza datelor BNS

Care totuşi este nivelul real al consumului de alcool în Moldova? Pentru a răspunde
la această întrebare datele din Tabelul 1 au fost revăzute pentru a le aduce puţin mai
la realitate. În particular, s-a ţinut cont de următoarele:

• Preţurile „efectiv medii” pe piaţă sunt mai mici decât cele „medii” raportate
de BNS din cauza că preferinţele consumatorilor sunt orientate spre
segmentele inferioare şi medii de băuturi. În particular, conform estimărilor
experţilor în anul 2007 preţul „efectiv mediu” pentru o sticlă de cognac era

10
 de 80,5 lei (faţă de 174 lei estimat de BNS), pentru o sticlă de vin – 35,0 lei
(42,2 lei), pentru o sticlă de vin spumant – 30,5 lei (34,0 lei), pentru o sticlă
de votcă sau lichior – 18,7 lei (44,0 lei), iar pentru o sticlă de bere – 10,5 lei
(14,5 lei).
• Pe lângă unităţile de comerţ cu amănuntul, o cantitate mare de produse
alcoolice este realizată prin intermediul unităţilor de alimentaţie publică
(baruri, cafenele, restaurante). Conform datelor statistice, cantităţile de
produse alcoolice realizate în unităţile de alimentaţie publică variază de la
13% din cele realizate în unităţile comerciale în cazul berii până la 25% în
cazul vinului.
• Conform estimărilor specialiştilor, cantităţile raportate de unităţile
comerciale şi de alimentaţie publică sunt de două ori mai mici decât cele
efectiv realizate prin intermediul acestor unităţi.
• În sfârşit, producţia de alcool de provenienţă casnică ocupă rolul cel mai
important în consumul de alcool în mediul rural. Este vorba de vin, pentru
zonele centrale şi de sud, şi de băuturi alcoolice tari în zonele de nord.
Conform estimărilor specialiştilor, în medie la un cetăţean de vârsta 15 ani şi
mai mult revine un consum anual de 27-30 litri de vin de casă (concentraţia
de alcool 11%) şi circa 3 litri de băuturi alcoolice tari (concentraţia de alcool
circa 50%).

Reevaluarea consumului de alcool cu considerarea aspectelor de mai sus arată

că în anul 2007 în Moldova o persoană cu vârsta de 15 ani şi mai mult a consumat
circa 8,5 litri de alcool, din care,

• 2,0 litri procuraţi „în alb” din unităţi comerciale şi de alimentaţie publică;
• 2,0 litri procuraţi „la negru” din unităţile comerciale şi de alimentaţie
publică;
• 3,0 litri echivalent de alcool pur provenit din vin de producţie casnică;
• 1,5 litri echivalent de alcool pur provenit din băuturi tari de producţie casnică.
Cine şi cât alcool consumă?
Sondajul sociologic efectuat în cadrul acestui studiu a arătat că în 60% din
gospodăriile din Moldova se consumă băuturi alcoolice. Consumul de alcool în
menajurile din mediul rural prevalează faţă de cele din urban, 66% faţă de 50%. Cel
mai înalt nivel al consumului de băuturi alcoolice este înregistrat în categoria
populaţiei cu vârste cuprinse între 20 – 44 ani, având studii medii de specialitate
(şcoală generală sau profesională), al căror nivel de venituri pe gospodărie
depăşeşte valoarea de 2500 lei lunar .

Figura 3 Consumul de băuturi alcoolice divizat pe categorii de vârstă, nivel de educaţie şi

nivel de venit pe gospodărie

11
Sursa: datele prezentate în cadrul studiului efectuat de către Serviciul de cercetare
„OMNIMAS”, Chişinău, mai 2008
Conform frecvenţei consumului de băuturi alcoolice, s-a determinat că 25% din
populaţie consumă alcool 1 – 2 ori pe lună, 24% - o dată în săptămână şi 23% - mai
rar decât 1 – 2 ori pe lună. În fiecare zi consumă băuturi alcoolice 4% din totalul
populaţiei, dintre care cel mai des consumă bărbaţii (6%) din mediu rural (5%) cu
vârste de peste 60 ani (13%), având studii medii incomplete (8%) şi un nivel de venit
pe gospodăriile din care fac parte cuprins între 601 – 1200 lei (7%).

3. CONSUMUL DE ALCOOL ŞI VIOLENŢA CONJUGALĂ

Alături de violenţa comisă de părinţi contra propriilor copii, violenţa

conjugală, respectiv cea care are loc între partenerii intimi, între soţi sau
concubini este, la rândul său, în mare măsură, asociată consumului şi abuzului
de alcool. Numeroase incidente se petrec atunci când unul sau ambii parteneri a
băut alcool.
Diversele cercetări întreprinse pe plan internaţional au indicat că rata
abuzului şi dependenţei de alcool în rândul autorilor violenţei domestice este
între 2–7 ori mai mare decât cea regăsită la nivelul populaţiei10. În mod
complementar, o incidenţă sporită a cazurilor de violenţă asupra partenerului este
înregistrată în rândul celor care consumă în mod frecvent alcool. Astfel, într-un
studiu11 întreprins asupra unui lot de 75 de alcoolici înscrişi într-un program de
tratament din Statele Unite, 62% au comis acte de agresivitate asupra soţiilor,
conform declaraţiilor acestora, comparativ cu 12% – procentul înregistrat în
rândul unui grup similar de bărbaţi nealcoolici.

10 Andrea Finney, Alcohol and Intimate Partner Violence: Key Findings from the Research, „Home Office Research

Findings”, 216, 2004, p. 3.

11 T.J. O’Farrell, V. Van Hutton, C.M. Murphy, Domestic Violence before and after Alcoholism Treatment: a two-

year Longitudinal Study, în „Journal of Studies on Alcohol” 1999, vol. 60, p. 317–321.

12
 Problemele cu alcoolul sunt frecvente şi în rândul victimelor violenţei.
Anumite studii au demonstrat că alcoolismul sau chiar consumul moderat de
alcool al partenerei influenţează comportamentul agresorului. Pattern-urile
distincte de consum de alcool ale celor doi parteneri, ca şi insatisfacţiile relaţiei
sau problemele cuplului pot constitui surse de conflict, care amplifică violenţa12.
Astfel, abuzul şi
dependenţa de alcool pot conduce la relaţii conflictuale, care, la rândul lor,
sporesc riscul violenţei între parteneri. Este cunoscut, de altfel, faptul că alcoolul
poate conduce la acte de violenţă, mai ales în cazurile, în care subiecţii
consumatori sunt plasaţi în situaţii de conflict, ameninţătoare sau provocatoare.
Alcoolul este însă consumat de victimă şi pentru a face faţă abuzurilor repetate
şi severe la care este supusă de către agresor.
Aşa cum arată cei mai mulţi specialişti, alcoolul nu este însă o cauză, ci mai
degrabă o condiţie, care agravează actul respectiv de violenţă. Unii autori au
sugerat, în acest sens, că alcoolul precipită şi facilitează escaladarea în intensitate
a conflictelor deja existente în cadrul cuplului13. De asemenea, intoxicarea cu
alcool poate exacerba emoţiile negative, depresiile, resentimentele, atitudinile
asociate, la rândul lor, cu riscul angajării în acte de violenţă asupra partenerului
de viaţă.

12 Sorin M. Rădulescu, op. cit., 2001, p. 85–86.

13 Ibidem, p. 85.

13
 Concluzie
Deşi nu există un studiu comparativ actualizat asupra nivelului de consum
de alcool în diferite ţări, este clar că Moldova se numără printre ţările cu cele
mai înalte nivele de consum din Europa şi din lume. Consumul excesiv de alcool
are consecinţe majore asupra sănătăţii, securităţii sociale şi individuale şi asupra
economiei. Experienţa mondială arată că eradicarea culturii consumului de
alcool este o sarcină greu de realizat, costisitoare, iar efectele benefice se
manifestă numai pe termen lung. Ce ar putea să întreprindă guvernul
moldovenesc în vederea reducerii consumului excesiv de alcool?
• În primul rând, este necesară îmbunătăţirea evidenţei statistice a
aspectelor şi fenomenelor legate consumul de alcool. În prezent
datele despre vânzările de alcool sunt lipsite de orice credibilitate,
iar o bună parte din cifra de afaceri a unităţilor comerciale şi de
alimentaţie publică nu este raportată. Lipsesc datele referitoare la
absenteismul şi productivitatea scăzută a muncii provocate de
consumul excesiv de alcool, deşi aceste aspecte sunt deosebit de
relevante mai ales în mediul rural. Chiar şi statistica medicală nu
acoperă toate aspectele importante pentru analiză şi formularea
politicilor, în particular, nu reflectă morbiditatea provocată de
alcoolism la persoanele tinere. Statistica infracţiunilor şi
accidentelor cauzate de consumul de alcool de asemenea trebuie
dezvoltată şi corelată cu statistica companiilor de asigurare asupra
daunelor compensate. La fel, nu există nici sondaje tematice
periodice care ar permite urmărirea evoluţiilor în timp al
fenomenului consumului de alcool.
• Pe planul politicilor publice, este necesară eliminarea factorilor
culturali şi propagandistici care încurajează consumul de produse
alcoolice, mai ales în categoria persoanelor tinere. Este vorba de
limitarea drastică a publicităţii produselor alcoolice în toate
formele de suport (TV, radio, Internet, panouri stradale). În
prezent nu există practic nici o restricţie de promovare a berii,
vinului sau băuturilor alcoolice tari în mijloacele de informare în
masă. Totodată, este necesară monitorizarea atentă a conţinutului
programelor unor posturi de radio şi TV care în mod latent
promovează cultura consumului de produse alcoolice în rândul

14
 tinerilor. De asemenea, pot fi instituite granturi pentru ca aceste
posturi TV şi radio să lanseze campanii anti-alcool.
• Guvernul ar trebui să încurajeze companiile producătoare de
băuturi alcoolice destinate pieţei interne să adopte un
comportament mai responsabil din punct de vedere social şi să le
impună să suporte o parte din costurile campaniilor de informare
publică a daunelor consumului excesiv de alcool sau din costurile
asociate cu consumul de alcool.
• Trebuie impusă funcţionarea efectivă a legii cu privire la controlul
şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de
droguri şi alte substanţe psihotrope şi a actelor normative
relevante. Printre cele mai importante aspecte care trebuie impuse
sunt:
o Interzicerea comercializării băuturilor alcoolice către persoane

sub vîrsta de 18 ani, atât în unităţile comerciale cu amănuntul,

cât şi în baruri, cafenele şi restaurante. Această prevedere poate
fi impusă prin exercitarea controlului inopinat la agenţii
economici care realizează produse alcoolice.
o Interzicerea comercializării băuturilor alcoolice în apropierea

instituţiilor de învăţământ de toate nivelurile. În prezent, sunt

foarte multe cazuri când comercializarea băuturilor alcoolice
este practică în imediata vecinătate a şcolilor, liceelor,
universităţilor, de multe ori cu buna ştiinţă a autorităţilor
locale care au eliberat autorizări, precum şi cu buna ştiinţă a
directorilor acestor instituţii de învăţământ.
o Profilaxia, informarea şi educaţia tineretului despre daunele
cauzate de consumul excesiv de alcool. Lucrul cel mai
important este ca aceste campanii să fie realizate în manieră
credibilă (nu de către poliţie sau primar, ci de către ONG-uri
sau grupuri neformale, în limbaj accesibil şi prietenos
tinerilor). Astăzi în şcoli practic nu se acordă nici o atenţie
acestui subiect.
o Informarea adecvată a părinţilor despre daunele pe care le are

consumul timpuriu al alcoolului asupra formării

adolescentului.
• Este necesară introducerea unui regim restrictiv de realizarea a
băuturilor alcoolice în orele de seară şi de noapte şi în anumite

15
 locuri publice. În particular, este raţională interzicerea
comercializării în localuri publice a băuturilor cu gradul de
concentrare a alcoolului mai mare de 10% în intervalul de

timp de la ora 22:00 până la 10:00. De asemenea, poate fi limitată vânzarea

băuturilor alcoolice tari în zilele de lucru sau în ajunul zilelor de lucru.
• În general, băuturile alcoolice în Moldova sunt multe prea

accesibile ca preţ. În perioada 1994-2007 ritmul de scumpire al

acestora a coincis practic cu ritmul de scumpire al produselor
alimentare. În prezent Moldova este pe locul 7-8 din 45 de ţări
europene evaluate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca preţ al
berii şi pe locul 4-5 ca preţ al băuturilor alcoolice tari. Scumpirea
produselor alcoolice prin instituirea unor accize şi alte taxe de
consum mai mari, în mod deosebit pentru produsele „grele”
(votcă, lichior, cognac) ar favoriza orientarea consumului spre
băuturi mai uşoare, în particular vin şi bere.
• O atenţie deosebită trebuie acordată dezrădăcinării culturii de

consum de alcool la volan. Moldova se numără printre ţările cu

cea mai înaltă frecvenţă a conducerii automobilului în stare de
ebrietate. Această practică trebuie eradicată în modul cel mai
drastic. Practica internaţională arată că cele mai eficiente
instrumente în acest sens sunt:
o testarea aleatorie a şoferilor;

o reducerea nivelului concentraţiei maximal admisibile a

alcoolului în sânge (de la 30 mg% în prezent la 10 mg);
o instituirea unei singure sancţiuni dure – cea de privare de
dreptul de a conduce orice mijloc de transport - pentru
conducerea mijloacelor de transport în stare de ebrietate (în
prezent poate fi aplicată amenda în mărime de 35-40 unităţi
convenţionale, adică 700-800 lei sau privarea de dreptul de
conducere pentru un termen de până la un an);
• Guvernul ar trebui să se abţină de la sprijinirea evenimentelor

publice şi culturale asociate cu consumul sporit de alcool, în

particular Festivalul Vinului, Hramul, Ziua Studentului etc.
Impactul acestor evenimente asupra situaţiei economice a
companiilor producătoare de băuturi alcoolice este destul de

16
limitat, dacă în general existent, în timp ce impactul asupra
comportamentului consumist este în detrimentul abstinenţei. În
loc de aceasta, Guvernul ar trebui să adopte un program naţional
de combatere şi prevenire a consumului de alcool, care să prevadă
nişte ţinte concrete de reducere a consumului şi să informeze
regulat publicul despre situaţie.

17
 Bibliografie

1.http://www.revistadesociologie.ro
2. http://irp.md
3. https://expert-grup.org
4. https://expert-grup.org

18