Sunteți pe pagina 1din 1

Imobilizarea de protecţie: fizică, mecanică.

Dispozitive de imobilizare

1. Constrângerea de protecţie
Constrângerea este o metodă de necesitate eficientă dar care este recomandată doar după ce s-au
epuizat toate metodele de comunicare. Folosirea constrângerii active necesită acordul prealabil,
în scris, al părinţilor.

Tipuri de constrângere:
a. Constrângerea fizică: totală/parţială (imobilizarea copilului mic)
- părintele stă pe fotoliul dentar
- copilul stă în braţele părintelui
- palma stângă a părintelui este plasată pe fruntea copilului pentru a fixa capul
- mâna dreaptă a părintelui înconjoară şi fixează braţele copilului
- picioarele copilului sunt fixate între picioarele părintelui..
Imobilizarea poate fi efectuată de medic, personal, părinţi, cu/fără dispozitive de imobilizare.
Este preferabilă imobilizarea realizată de părinţi/aparţinători.

b. Constrângere mecanică (dispozitive de deschis gura).


- dispozitivul de menţinut gura deschisă (ex. degetar metalic) este introdus în gura pacientului
profitând de un moment de neatenţie din partea sa sau cu forţa
- dispozitivul este plasat în partea opusă locului unde se lucrează
- tratamentul se face rapid
- pe tot parcursul tratamentului se vorbeşte şi se încurajează copilul.
Scop:
- reducerea sau eliminarea mişcărilor copilului în timpul intervenţiei
- protecţia pacientului şi a practicianului de traumatisme fizice (cu instrumentarul, muşcare etc)
- uşurarea actului stomatologic şi îmbunătăţirea calităţii lui.

2. Consolidarea negativă (metoda “mână peste gură”)


Este o metodă eficace care se face în completarea metodelor de comunicare.
Este folosită pentru ca pacientul să revină la un comportament anterior adecvat. Este necesar
acordul informat în scris al părinţilor/aparţinătorilor.
Se realizează prin aplicarea unui stimul negativ (neplăcut) când pacientul manifestă un
comportament nedorit şi îndepărtarea acestui stimul de îndată ce copilul revine la un
comportament adecvat. Stimulul este aplicat în toate situaţiile în care comportamentul devine
nefavorabil şi astfel se realizează consolidarea comportamentului favorabil prin îndepărtarea
stimulilor negativi. Această tehnică nu trebuie să fie confundată cu pedepsirea.
Metoda “mână peste gură” este metoda de consolidare negativă cea mai frecvent utilizată.
Gura copilului este acoperită de mâna operatorului când acesta devine necooperant. Sunt
explicate calm dorinţele legate de comportamentul adecvat la care operatorul doreşte ca pacientul
să revină. Se spune că mâna va fi luată când se va linişti şi va fi pusă la loc dacă va deveni din
nou necooperant

S-ar putea să vă placă și