Tulburările erupției dentare

Erupția precoce și întârziată: terminologie, forme clinice, diagnostic și

tratament

- Eruptia precoce se refera la aparitia anticipata a dintilor normal conformati in

cavitatea bucala. Apare o dezvoltare precoce si o accelerare in calcifierea acestor
dinti cauzata fie de factori de ordin general (factori de mediu, sex, unele stari
patologice endocrine sau boli febrile) sau factori locali (extractia dintilor temporari
cu 6-12 luni inainte de perioada de eruptie a dintelui permanent stimuleaza aparitia
precoce pe arcada a acestuia cu aparitia unor tulburari si in ordinea de eruptie).
Dezvoltara somatica in exces ca urmare a hipersecretiei unor hormoni (somatotrop
si androgen) se asociaza cu o eruptie precoce. Se mai intalneste la copiii cu
angioame faciale, in cazul tulburarilor faciale din cursul hipergonadismului si a
pubertatii precoce. In cadrul hipergonadismului juvenil, dintii pot erupe cu 2-3 ani
inainte de termen. Acest aspect se poate intalni si la copiii cu diabet insulino-
rezistent, unde eruptia DP se poate incheia la varsta de 7 ani. Dintii temporari cu
infectie periapicala prezinta o rizaliza mai intensa, stimulata de toxinele
microbiene; hiperemia tesuturilor periapicale provoaca o presiune mai mare asupra
permanentului, care erupe mai devreme.

- Eruptia intarziata (tardiva) inseamna aparitia dintilor in cavitatea bucala dupa un

interval de timp mai mare decat intervalul mediu considerat normal pentru tipul
rasial. Intarzierea eruptiei presupune retentia dintelui superficial in structura osoasa
sau submucoasa dar cu pastrarea stimulului natural de eruptie.

Pe de alta parte vorbim de incluzia dentara, care se refera la un dinte care si-a
pierdut potentialul de eruptie. In cazul intarzierii in eruptie, dupa indepartarea
cauzei dintele isi reia drumul spre cavitate bucala, pe cand dintele inclus nu mai are
aceasta capacitate.

Intarzierile in eruptia dentara pot fi de cauze fiziologice sau patologice si poate

afecta un singur dinte sau toti dintii. In clinica, diagnosticul de eruptie tardiva
poate fi evaluat cel mai bine la molarii permanenti, a caror eruptie nu se afla sub
influenta resorbtiei radiculare a temporarilor.
- Cauzele fiziologice pot fi reprezentate de persistenta dintilor temporari peste
varsta normala de eruptie a celor definitivi (dinti care au fost loviti si datorita
traumatismului au realizat o anchiloza dento-alveolara) sau de formarea unui tesut
dens, greu de strabatut la nivelul cavitatii bucale (apare ca o consecinta a extractiei
dintilor temporari cu mai mult de doi ani inainte de inlocuirea lor fiziologica).
Acest lucru arata importanta tratamentului corespunzator al dintilor temporari
pentru eruptia normala a dintilor permanenti.

Eruptia intarziata este considerata patologica si necesita tratament daca dintele nu a

aparut in cavitatea bucala dupa aproximativ un an de la momentul considerat
normal. Spatiul necesar eruptiei poate fi micsorat si va trebui se fie mentinut, fie
obtinut prin tratament ortodontic astfel incat sa nu se piarda potentialul eruptiv al
unor dinti extrem de importanti in sistemul dentar (mai ales canini permanenti care
pot fi retentionati in maxilar).

- Intarzierile de cauza patologica sunt datorate fie unor cauze locale (obstacole in
calea eruptiei dintelui), fie unor cauze generale, sistemice (mai rar). Cauzele locale
(obstacolele) sunt fie gingivale, tumorale, dentare sau osoase.

Ele trebuiesc depistate si indepartate cat mai devreme pentru o buna dezvoltare a
dintelui in sistemul dento-alveolar.

Vor fi urmarite cu cea mai mare atentie obstacolele gingivale (tesuturi cicatriciale
gingivale posttraumatice sau postoperatorii la nivelul rebordului alveolar,
fibromatoza gingivala, maririle de volum ale gingiilor de cauza medicamentoasa in
tratamentul epilepsiilor, hipertrofia frenurilor), obstacolele tumorale (chisturi de
eruptie ale dintilor temporari, chisturile pericoronare ale dintilor permanenti,
tumori de natura dentara, epulisul congenital al nou-nascutului, tumorile benigne si
maligne ale partilor moi), obstacolele dentare (devierea pozitiei mugurilor dentari
prin traumatism sau prin cresterea anormala a dintilor vecini, malformatia
germenilor dentari sau calitatea proasta a acestora ce determina pierderea
potentialului de eruptie, persistenta dintilor temporari traumatizati in antecedente si
care pot realiza o anchiloza dento-alveolara, dintii supranumerari-mai ales produc
intarzieri in eruptia incisivului central superior permanent) si obstacolele osoase (in
diverse osteopatii-osteoscleroze, osteodistrofii, osteopetroza, disostoza cleido-
craniana).

Dintre cauzele generale care provoaca intarzieri in eruptie putem enumera cauzele
genetice (trisomia 21-boala Down), afectiunea Turaine (dezvoltare proasta a
fanerelor cu absenta glandelor salivare si retardare sau chiar lipsa dezvoltarii
dentare), carente in vitamina A sau B, hipotiroidism, hipofunctia glandelor
suprarenale sau a gonadelor (glandele sexuale).