Tulburările erupției dentare

Factorii care influențează erupția dentară

Procesul fiziologic complet al eruptiei dentare este strans legat de dezvoltarea

generala a organismului si este influentat de factori genetici, neuro-endocrini
metabolici si in acelasi timp poate fi influentat si de factori loco-regionali.
Interventia acestor factori poate determina variatii ale varstei de eruptie, ale ordinii
in care erup dintii, ale traseului eruptiv. Aceste variatii pot fi in limite fiziologice
sau pot capata semnificatie patologica.

Eruptia, ca de altfel si celelalte procese fiziologice din cursul odontogenezei este

supusa unui determinism genetic. Viteza cu care apar grupele dentare este strans
corelata cu dezvoltarea somatica. Eruptia dentara este influentata de factorii care
intervin in dezvoltarea generala a organismului, intre acestia numarandu-se
hormonii si vitaminele.

Dintre hormoni, hormonul de crestere hipofizar si hormonul tiroidian au rol in

eruptie, intr-o mai mica masura intervenind si hormonii sexuali, hormonii secretati
de timus si cei suprarenalieni. Dintre vitamine eruptia este influentata de
vitaminele A, C, D cu rol asupra elementelor de natura epiteliala sau
mezenchimala.

Cei mai importanti factori generali care influenteaza eruptia dentara sunt:

- ereditatea

- tipul rasial si regional

- conditiile de viata

- glandele endocrine

- sistemul nervos central

- nutritia

- anotimpul
- radioactivitatea

- sexul

- factorii biologici legati de mama

Factorii locali sau loco-regionali influenteaza de regula eruptia dintilor permanenti.

Intre acestia un rol important este detinut de patologia dintilor temporari, prin carie
complicata sau traumatism si de existenta diferitelor obstacole.

Erupţia dentară se incadreaza în mecanismul complex al dezvoltării generale şi este

influenţată de o multitudine de factori care explică în parte variaţiile mari ale
momentului erupţiei. Aceștia pot fi împărţiţi în două mari categorii:

-factori generali

-factori locali.

*Factorii generali care influenţează erupţia sunt:

Ereditatea, care a arătat că procesele care determină dezvoltarea arcadei temporare

şi a celei permanente sunt dependente de gene specifice fiecăreia, existând o
independenţă relativă între ele. Secvenţa erupţiei ca şi ordinea mineralizării sunt
supuse unui determinism genetic.

Tipul rasial şi regional influenţează erupţia dentară. FORRESTER şi colaboratorii

în 1981, prezintă influenţa rasei în erupţia dentară, arătând că cronologia erupţiei
este mai timpurie la negrii şi indienii americani decât la americanii de origine
europeană.

Condiţiile de viaţă studiate de SCHAPIRA şi colaboratorii în 1964,1966, au arătat

că urbanizarea este însţită de erupţie dentară timpurie la copii de la oraş în
comparaţie cu cei de la sat.

Glandele endocrine contribuie la procesul de erupţie. Hormonii influenţând atât

dezvoltarea generală cât şi erupţia dentară. Dintre hormonii cu importanţă în viteza
erupţiei dentare se citeaza: hormonul tiroidian şi hormonul de creştere din lobul
anterior al hipofizei (somatotropul). În caz de hiperactivitate a lobului anterior al
hipofizei cu hipersecreţie de hormon de creştere, ca în cazul acromegaliei juvenile,
se produce accelerarea erupţiei, iar mecanismele incriminate sunt transformările
rapide din osul alveolar şi ţesuturile parodontale. Activitatea în minus a tiroidei are
drept rezultăt tulburări în mineralizarea ţesuturilor dentare şi deci intârzieri în
erupţie, iar activitatea în exces a tiroidei va duce la accelerarea erupţiei cu efect
dominant asupra dinţilor permanenţi.

Sistemul nervos central, intervine în erupţie prin faptul că aparatului dento-maxilar

şi dezvoltării sale îi corespunde o arie corticală centrală. Într-o serie de afecţiuni
neuro-psihice erupţia dentară este perturbată.

Nutriţia nu influenţează semnificativ erupţia, dar este bine cunoscut că în rahitism

se constată o intărziere a erupţiei. Dintre vitamine, rolul cel mai important îl au
vitamina D, cu rol în mineralizarea ţesuturilor dentare şi în lipsa căreia se produc
intârzieri în erupţie. Vitamina C produce accelerări sau întârzieri ale erupţiei
dentare, după cum este în exces sau în deficit, prin rolul pe care îl are în formarea
matricelor organice. Vitamina A, prin rolul pe care îl are asupra ţesuturilor
epiteliale, poate produce întârzieri sau accelerari, după cum este în deficit sau în
exces, în timpul dezvoltării şi erupţiei dentare.

Radioactivitatea pare să producă o întârziere a erupţiei la copiii din regiuni cu fond

radioactiv crescut, cunoscându-se de altfel şi întârzierile erupţiei dentare la copiii
proveniţi din mame iradiate.

Sexul influenţeaza şi el erupţia dentară, stiind faptul că, la sexul feminin, dinţii
permanenţi erup cu aproximativ 5 luni înaintea erupţiei dinţilor la sexul masculin.

Factori biologici legati de mamă arată că la copiii proveniţi din mame tinere, cu
menarha instalată timpuriu, erupţia este precoce. Erupţia dentară fiind întârziată la
descendenţii cu mame mai în vârstă.

Factorii locali care pot influenţa erupţia dentară sunt:

Pulpopatiile dinţilor temporari influenţează erupţia dentară. Dinţii temporari cu

gangrenă pulpară prezintă un proces accentuat de rizaliză, urmată de erupţia
precoce a corespondenţilor permanenţi.
Traumatismele dinţilor temporari este un alt factor local care duce la întârzierea
erupţiei dinţilor permanenţi, probabil datorându-se anchilozei dento-osoase a
dinţilor temporari trumatizaţi.

Extracţia precoce a dinţilor temporari va genera erupţia timpurie a dinţilor

permanenţi succesionali.