Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vitamina D
Vitamina D
Forme
Nume Compoziția chimică Structura
Compusă
Vitamina D1
din ergocalciferol și lumisterol, 1:1
Au fost descoperite mai multe forme de vitamina D. Formele majore sunt D2 sau ergocalciferol și
D3 sau colecalciferol. Acestea sunt cunoscute sub numele de calciferol. Vitamina D2 a fost
caracterizată din punct de vedere chimic în 1932. In 1936 structura chimică a vitaminei D3 a fost
stabilită și a rezultat în urma procesului de iradiere a 7-dehidrocolesterolului.
Chimic, diferitele forme ale Vitaminei D sunt secosteroizi, adică steroizi unde un inel este rupt.
Diferența structurală dintre vitamina D2 și D3 este vizibilă în structura moleculară și anume în lanțul
lateral de molecule. Lanțul lateral al vitaminei D2 conține o legătură dublă între atomii de carbon 22
și 23 și un grup de metil lângă atomul 24.
Evoluția
Fotosinteza vitaminei D a evoluat cu aproximativ 750 milioane de ani în urmă. Fitoplanctonul
cocliofor Emeliani huxlei este un exemplu. Vitamina D a a jucat un rol esențial în menținerea unui
schelet calcificat la vertebrate. Deoarece vitamina D poate fi sintetizată doar printr-un proces
fotochimic, vertebratele care au părăsit prea devreme mediul acvatic au fost nevoite să caute și șă
ingereze hrană bogată în vitamina D pentru a-și satisface cerințele corporale.
Stratul bazal
Stratul spionos
Stratul lucid
Stratul granulos
Stratul cornos
Calcociferolul fotochimic este produs în piele din 7-dehidrocolesterol; 7-dehidrocolesterolul este
produs în cantități relativ mari în pielea vertebratelor, inclusiv a oamenilor. Șobolanul cârtiță gol pare
a fi deficitar de calcociferol, deoarece serul 25-OH este nedetectabil. Interesant este că acest
șobolan este rezistent la îmbătrânire, menținându-și sănătos sistemul vascular și având durata de
viață cea mai lungă dintre toate rozătoarele.
La unele animale, prezența blănii groase împiedică razele UV să atingă pielea. Astfel, la păsări și la
mamiferele cu blană vitamina D este generată din secrețiile uleioase ale pielii depozitate.
În 1923 s-a stabilit că, atunci când 7-dehidrocolesterolul este iradiat cu lumină, o formă de grăsime
liposolubilă este produsă. Alfred Fabian Hess a arătat că lumina este egală cu vitamina D. Adolf
Windaus a primit Premiul Nobel în Chimie în 1928 datorită muncii sale privind vitaminele și steroizii.
În 1930 a clarificat și mai mult structura chimică a vitaminei D.