MetodeNumericeinMecanicaRuperii PDF

E
EDDIIT
TUUR
RAAN
NAAU
UT CA
TIIC A
Capitolul 1-Concepte Introductive
CUPRINS
1.0 CAPITOLUL 1-CONCEPTE INTRODUCTIVE......................................... 2
1.1 STAREA PLANĂ DE TENSIUNI ......................................................................... 2

1.2 STAREA PLANĂ DE DEFORMAŢII .................................................................. 11
1.3 FUNCŢIILE LUI AIRY PENTRU TENSIUNI ÎN PROBLEMELE DE ELASTICITATE
PLANĂ 15
1.4 NOŢIUNI DE ANALIZĂ CU ELEMENTE FINITE (FEA) ............................................ 25
1.4.1 Functiile de bază ......................................................................................... 25
1.4.2 Funcţiile de bază ca funcţii de pondere ...................................................... 28
1.4.3 Funcţiile de bază pătratice.......................................................................... 30
1.4.4 Elemente bi- si tri-dimensionale............................................................... 31
1.4.5 Continuitatea de ordin superior ................................................................. 33
1.4.6 Elementele triunghiulare............................................................................. 37
1-1
1.0 Capitolul 1-Concepte Introductive
1.1 Starea plană de tensiuni
În mecanica ruperii starea plană de tensiuni şi starea plană de deformaţii joacă un rol
crucial. De aceea în cele ce urmează se dau câteva elemente introductive asupra
semnificaţiei fizice a acestor stări de solicitare ale structurilor.
Aşa cum se cunoaşte din Rezistenţa Materialelor, starea de tensiuni dintr-un corp supus
la încărcări poate fi descrisă în două moduri: starea plana de tensiuni sau starea plană
de deformaţii.
Fie un element infinitezimal cubic care aparţine unei structuri supusă la încărcări (de
pildă o bară cu secţiune pătrată supusă la întindere sau un arbore supus la torsiune etc.)
aşa cum este dat în figura de mai jos:
a. b.
c.
Fig.1-1
1-2
Sistemul de axe Oxyz este paralel cu laturile elementului infinitezimal. Dacă elementul
infinitezimal ar fi extras dintr-o zonă aflată la suprafaţa structurii (care se presupune a
fi faţa ABCD), atunci tensiunile pe aceasta faţă ABCD vor fi nule, tensiunile apărând
numai pe acele feţe ale elementului care sunt perpendiculare pe axele Ox şi Oy. Aşa
cum se vede în Fig.1-1b.
Un asemenea element aflat în stare plană de tensiuni va avea tensiunea normală
σ z = 0 şi tensiunile de forfecare
τ xz = 0,τ yz = 0 . (1-1)
Dacă se ia faţa ABCD pe laturile căreia acţionează tensiuni normale şi de forfecare, din
condiţiile de echilibru care se impun elementului infinitezimal, se poate deduce că:
τ xy = τ yx
Acum se va presupune că faţa ABCD se înclină cu un unghi θ . Dacă se consideră
cunoscute tensiunile σ x , σ y ,τ xy atunci se pot determina σ x1 , σ y1 ,τ x1 y1 în noul sistem
de axe Ox1y1 (Fig.1-1c) în condiţia în care:
τ x1 y1 = τ y1x1 (1-2)
Pentru calculul σ x1 , σ y1 ,τ x1 y1 funcţie de σ x , σ y ,τ xy se consideră decupat în elementul
infinitezimal iniţial (Fig.1-1b) un alt element infinitezimal cu formă de pană ca în
figura de mai jos, având o faţă înclinată care este paralelă cu faţa A1B1 a elementului
înclinat:
Fig.1-2
Dacă aria unei feţe a cubului elementului infinitezimal (faţă rezultată după decupare)
se notează cu A0, atunci forţele care acţionează pe această faţă sunt σ x A0 , τ xy A0 . Aria
care apare după decupare latura BC este:
A1 = A0 tan θ (1-3)
şi aria A2 a feţei înclinate este:
A (1-4)
A2 = 0 = A0 secθ
cos θ
1-3
Deci forţele care acţionează pe faţa BC şi faţa înclinată vor fi σ x A0 tan θ , τ xy A0 tan θ
şi respectiv σ x A0 sec θ , τ xy A0 sec θ , aşa cum se vede în figura de mai sus.
Dacă forţele se proiectează pe sistemul de axe Ox1y1, atunci:
σ x1 A0 sec θ − σ x A0 cos θ − τ xy A0 sin θ − σ y A0 tan θ sin θ − τ yx A0 tan θ cos θ = 0 _( Axa _ Ox1)
τ x1 y1 A0 sec θ + σ x A0 sin θ − τ xy A0 cos θ − σ y A0 tan θ cos θ + τ yx A0 tan θ sin θ = 0 _( Axa _ Oy1)
τ xy = τ yx (1-5)
După calcule elementare se deduce că:
σ x1 = σ x cos 2 θ + σ y sin 2 θ + 2τ xy sin θ cos θ
(1-6)
(
τ x1 y1 = −(σ x − σ y ) sin θ cos θ + τ xy cos 2 θ − sin 2 θ )
Dacă se folosesc relaţiile trigonometrice:
1 + cos 2θ 1 − cos 2θ sin 2θ (1-7)
cos 2 θ = ; sin 2 θ = ; sin θ cosθ =
2 2 2
atunci relaţiile (1-6) se pot rescrie astfel:

σ x +σ y σ x −σ y
σ x1 = + cos 2θ + τ xy sin 2θ
2 2 (1-8)
σ x −σ y
τ x1 y1 = − sin 2θ + τ xy cos 2θ
2
Ecuaţiile de mai sus se mai numesc ecuaţiile de transformare pentru starea plană de
tensiuni dat fiind că ele arată cum se face transformarea componentelor tensiunilor
când se face trecerea de la un sistem de axe la altul. Firesc, starea intrinsecă de tensiuni
într-un anumit punct al structurii nu se schimbă dacă se schimbă sistemul de axe.
Se poate observa că tensiunea normală σ y1 care acţionează pe faţa B1C1 (Fig.1-1c)
π
poate fi obţinută din ecuaţia (1-8) prin înlocuirea lui θ cu θ + :
2
σ x +σ y σ x −σ y
σ y1 = − cos 2θ − τ xy sin 2θ (1-9)
2 2
Acum dacă din (1-8) şi (1-9) se însumează σ x1 cu σ y1 vom avea:
σ x1 + σ y1 = σ x + σ y (1-10)
care arată că suma tensiunilor normale care acţionează pe feţele perpendiculare ale
elementelor infinitezimale într-un anumit punct al structurii este constantă şi
independentă de unghiul θ (sau de sistemul de referinţă).
Ecuaţiile (1-8) pot fi reprezentate grafic funcţie de variabila θ ca în figura 1-3.
Graficul s-a trasat pentru relaţia particulară σ y = 0,2σ x ;τ xy = 0,8σ x . Se poate observa
că σ x1 şi τ x1y1 variază continuu funcţie de variaţia unghiului θ iar la anumite valori
1-4
ale acestuia tensiunile ating valori minime/maxime sau devin nule. Atât tensiunile
normale cât şi cele de forfecare ating minime şi maxime la intervale de 900 ale
unghiului θ . Aceste minime şi maxime au importanţă în procesul de proiectare. De
pildă colapsul prin oboseală a structurilor este asociat cu tensiunile maxime şi de aceea
mărimea şi orientarea tensiunilor maxime este important să fie determinate.
Fig.1-3
Minimile şi maximile tensiunilor normale se numesc Tensiuni Principale şi pot fi
determinate prin derivarea ecuaţiei (1-8) a lui σ x1 funcţie de θ şi egalarea acestei noi
funcţii cu zero:
dσ x1
= −(σ x − σ y ) sin 2θ + 2τ xy cos 2θ = 0 ⇒
dθ (1-11)
2τ xy
⇒ tan 2θ p =
(σ x − σ y )
unde unghiul θ p defineşte orientarea planelor principale în care acţionează tensiunile
principale.
Dacă se rezolvă ecuaţia (1-11) se obţin două valori ale 2θ p decalate între ele cu 1800 .
π
Cele două unghiuri obţinute în care unul este situat în intervalul (0, ) iar celălalt în
2
π
intervalul ( , π ) , sunt decalate cu 900 între ele şi se numesc unghiuri principale.
2
Pentru unul dintre aceste unghiuri σ x1 este maxim (tensiune principală maximă) iar
pentru celălalt σ x1 este minimă (tensiune principală minimă). Cum cele două unghiuri
diferă între ele cu 900 se poate deduce că tensiunile principale acţionează pe plane
principale perpendiculare reciproc.
1-5
Dacă se înlocuieşte (1-11) în (1-6) şi se rezolvă după σ x1 , se pot calcula valorile

tensiunilor principale σ 1, 2 . Ecuaţia care se obţine este:
2
σx +σ y ⎛σ x −σ y ⎞
σ 1, 2 = ± ⎜⎜ ⎟ + τ xy
⎟
2
(1-12)
2 ⎝ 2 ⎠
Într-un mod asemănător se pot determina tensiunile maxime de forfecare precum şi
direcţiile planelor în care acestea acţionează. Prin derivarea ecuaţiei (1-8) a lui τ x1y1
funcţie de θ şi egalarea acestei noi funcţii cu zero:
dτ x1 y1
= −(σ x − σ y ) cos 2θ − 2τ xy sin 2θ = 0 ⇒
dθ
σ x −σ y (1-13)
⇒ tan 2θ s = −
2τ xy
unde θ s este unghiul care determină orientarea planelor în care acţionează tensiunile
de forfecare maxime. Dintre cele două unghiuri θ s obţinute, unul este situat în
π π
intervalul (0, ) iar celălalt în intervalul ( , π ) , fiind decalate cu 900 între ele
2 2
(acţionează în plane perpendiculare). Tensiunile de forfecare în plane perpendiculare
sunt egale între ele în modul şi deci valorile maxime/minime de forfecare vor fi egale
în modul dar vor diferi ca semn.
Dacă se compară (1-11) cu (1-13) se poate deduce:
1 sin 2θ s cos 2θ p
tan 2θ s = − ⇒ + =0⇒ (1-14)
tan 2θ p cos 2θ s sin 2θ p
⇒ sin 2θ s sin 2θ p + cos 2θ s cos 2θ p = 0 ⇒ cos(2θ s − 2θ p ) = 0 ⇒
π π
⇒ 2θ s − 2θ p = ± ⇒θs =θ p ±
2 4
Se poate concluziona din relaţia de mai sus că tensiunile maxime de forfecare
π
acţionează în plane înclinate cu faţă de planele principale.
4
Înlocuind (1-13) în (1-8) avem:
2
⎛σ x −σ y ⎞
τ max = ⎜⎜ ⎟ + τ xy
⎟
2
⎝ 2 ⎠ (1-15)
2
⎛σ x −σ y ⎞
τ min = − ⎜⎜ ⎟ + τ xy
⎟
2
⎝ 2 ⎠
Dacă în relaţiile de mai sus se folosesc tensiunile principale vom avea că:
1-6
⎛ σ1 − σ 2 ⎞
τ max = ⎜⎟ (1-16)
⎝ 2 ⎠
care arată că tensiunea de forfecare maximă este jumătate din diferenţa tensiunilor
principale.
O reprezentare grafică folositoare a stării plane de tensiuni se poate face cu cercul lui
Mohr. Cercul lui Mohr permite vizualizarea relaţiilor dintre tensiunile normale şi de
forfecare care acţionează pe diferite plane înclinate într-un anumit punct al structurii.
Dacă se rescriu ecuaţiile (1-8) avem că:
σx +σ y σ x −σ y
σ x1 − = cos 2θ + τ xy sin 2θ
2 2
σ x −σ y (1-17)
τ x1 y1 = − sin 2θ + τ xy cos 2θ
2
Din geometria analitică ecuaţiile de mai sus descriu un cerc fiind exprimate în formă
parametrică unde 2θ este parametrul iar tensiunile σ x1 şi τ x1y1 sunt coordonatele.
Dacă se elimină parametrul între cele două ecuaţii:
⎛ σ +σ y ⎞
2
⎛σ x −σ y ⎞
2
⎫
⎜ σ x1 − x
⎜
⎟ + τ x1 y1
⎟ ( )
2
= ⎜⎜ ⎟ ( )
⎟ + τ xy 2 ⎪
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎪
⎪
⎛σ x −σ y ⎞
2
⎪⎪
R ≡ ⎜⎜
2
⎟ + τ xy
⎟ ( ) 2
⎬⇒
⎝ ⎠ ⎪ (1-19)
σx +σ y ⎪
σ aver = ⎪
2 ⎪
⎪⎭
⇒ (σ x1 − σ aver ) + τ x1 y1
2
( )2
= R2
care reprezintă ecuaţia unui cerc în formă algebrică în coordonatele σ x1 şi τ x1y1 şi de

rază R, cu centrul C în punctul de coordonate σ x1 = σ aver şi τ x1 y1 = 0 (Fig.1-4).
Tensiunile normale dezvoltate într-o structură solicitată vor genera deformaţii. Dacă
materialul din care este construită structura este izotrop, omogen şi ascultă de legile lui
Hook (material liniar-elastic), atunci se pot obţine relaţii între tensiunile dezvoltate în
structură şi deformaţiile acesteia.
1-7
Fig.1-4 Fig.1-5
Fie aceste deformaţii într-un element infinitezimal de dimensiuni a, b, c, notate cu

ε x , ε y , ε z ca în Figura 1-5.
Pentru calculul fiecărei deformaţii pot fi exprimate funcţie prin însumarea efectelor
fiecărei tensiuni în parte. Astfel ε x este determinată de efectul tensiunii σ x şi σ y
astfel:
εx =
1
E
(
σ x − υσ y ) (1-20)
unde E este modulul de elasticitate iar υ este constanta lui Poisson ( ≅ 0,3 pentru
oţeluri de pildă).
La fel se obţin:
ε y = (σ y − υσ x )
1
E (1-21)
ε z = − (σ x + υσ y )
1
E
Ecuaţiile de mai sus se pot folosi pentru determinarea deformaţiilor atunci când sunt
cunoscute tensiunile.
Pe de altă parte tensiunea de forfecare τ x1 y1 vor genera deformaţii unghiulare
(distorsiunea elementului infinitesimal) ca în figura 1-6.
Independent de deformaţia datorată tensiunilor normale apare deformaţia unghiulară
datorată tensiunilor de forfecare. Deformaţia unghiulară γ xy este dublul unghiului care
se formează între o faţă a elementului deformat şi planul Oxz.
Legea lui Hook pentru deformaţiile unghiulare este:
τ xy
γ xy = (1-22)
G
1-8
unde G este modulul de elasticitate transversal.

Din ecuaţiile (1-21) , (1-20) şi (1-22) se pot calcula tensiunile atunci când se cunosc
deformaţiile şi se doreşte calcularea acestora:
Fig.1-6
σx =
E
(
ε x + υε y )
1−υ2
(1-23)
σy =
E
(
ε y + υε x )
1−υ 2
τ xy = Gγ xy
Ecuaţiile (1-23) sunt ecuaţiile lui Hook pentru starea plană de tensiuni. Între
constantele de material există următoarea relaţie:
E (1-24)
G=
2(1 + υ )
ceea ce arată că doar două dintre ele sunt independente. De regulă în aplicaţiile
numerice implicând materiale izotrope, omogene şi elastice, este suficientă
menţionarea modulului de elasticitate E şi a constantei lui Poison υ .
O noţiune importantă în mecanica ruperii este densitatea de energie de deformaţie.
Densitatea de energie de deformaţie (notată cu u) este definită ca energia mecanică ce
se acumulează în unitatea de volum de material care se deformează. Pentru un element
infinitezimal aflat în stare plană de tensiuni, densitatea de energie de deformaţie se
determină considerând Figurile 1-5 şi 1-6 şi ţinând cont că deformaţiile normale şi
unghiulare sunt independente una faţă de alta (deformaţiile normale nu au efect asupra
celor unghiulare şi viceversa). Ca urmare energiile de deformaţie datorate deformării
normale şi unghiulare se pot calcula independent iar energia totală de deformaţie este
suma celor două.
Din Figura 1-5 de pildă tensiunea care acţionează pe feţele ABOE şi CDGF este σ x
atunci forţa care ecţionează pe aceste feţe este tensiunea ori aria:
(1-25)
F x = σ x bc
1-9
Forţa Fx este aplicată gradual structurii şi creşte de la zero la valoarea maximă în timp
aşa cum se vede în figura de mai jos. În acelaşi timp faţa CDGF se deplasează cu
distanţa aε x astfel încât forţa Fx va executa un lucru mecanic:
(σ bc )(aε x ) (1-26)
ux = x
2
Fig.1-7
Lucrul mecanic u x este aria haşurată OAB din figura de mai sus.
În mod asemănător vom avea:
(σ y ac )(bε y ) (1-27)
uy =
2
Dacă se însumează (1-26) cu (1-27) se obţine energia de deformaţie acumulată în
elementul infinitezimal:
ue =
abc
2
( σ xε x + σ yε y) (1-28)
Pentru calculul energiei de deformaţie pe unitatea de volum se împarte energia de

deformaţie acumulată în elementul infinitezimal la volumul elementul infinitezimal:
abc
( σ xε x + σ yε y ) σ xε x + σ yε y
u1 = 2 = (1-29)
abc 2
Pe de altă parte tensiunile de forfecare participă şi ele astfel:
τ xyγ xy
u2 = (1-30)
2
rezultând prin însumarea (1-29) cu (1-30) densitatea de energie totală pentru starea
plană de tensiuni:
σ x ε x + σ y ε y + τ xy γ xy
u = (1-31)
2
1-10
1.2 Starea plană de deformaţii
Pentru a defini starea plană de deformaţii se consideră un element infinitezimal ca în

figura de mai jos:
Fig.1-8
Dacă toate deformaţiile suferite de către elementul infinitezimal sunt în planul Oxy
atunci sunt posibile doar deformaţiile ε x , ε y , γ xy . Un asemenea element se spune că
există în stare plană de deformaţii. Ca atare un asemenea element nu are deformaţii pe
direcţia Oz ( ε z = 0 ) şi nici deformaţii unghiulare γ xz = 0, γ yz = 0 .
Această situaţie poate apărea când feţele ABCD şi OEGF sunt astfel rezemate încât nu
admită deformaţiile menţionate mai sus, situaţie ideală care apare destul de rar în
practică. Mai mult decât atât, starea plană de tensiuni exclude existenţa simultană a
stării plane de deformaţii, cu excepţia stării plane de tensiuni la care σ x = −σ y şi când
elementul coexistă simultan în stare plană de tensiuni şi stare plană de deformaţii.
Fie ε x , ε y , γ xy presupus a fi ştiute (de pildă măsurate cu mărci tensometrice). Dacă,
identic cu cazul stării plane de tensiuni, sistemul de referinţă Oxy al elementul
infinitezimal se înclină cu un unghi θ (rezultând sistemul Ox1y1) atunci se pune
problema determinării ε x1 , ε y1 , γ x1 y1 în noul sistem de referinţă.
Fie elementul infinitezimal vazut din lateral (axa Oz este spre cititor) aşa cum este dat
în Figura 1-9. Dacă deformaţia ε x apare în sensul axei Ox (Figura 1-9a), atunci
elongaţia care se produce va fi ε x dx unde cu dx s-a notat lungimea laturei
elementului. În acest caz diagonala elementului infinitezimal se va deforma cu
cantitatea ε x dx cos θ .
Dacă deformaţia ε y apare în sensul axei Oy (Figura 1-9b), atunci elongaţia care se
produce va fi ε y dy unde cu dy s-a notat lungimea laturei elementului. În acest caz
diagonala elementului infinitezimal se va deforma cu cantitatea ε y dy sin θ .
1-11
a. b.
c.
Fig.1-9
Dacă deformaţia γ xy apare în planul Oxy (Figura 1-9c), atunci elongaţia care se
produce va fi γ xy dy unde cu dy s-a notat lungimea laturei elementului. În acest caz
diagonala elementului infinitezimal se va deforma cu cantitatea γ xy dy cosθ .
Cum cele trei situaţii de mai sus se petrec simultan, atunci deformaţia totală a
diagonalei elementului va fi suma celor trei astfel:
Δd = ε x dx cos θ + ε y dy sin θ + γ xy dy cos θ (1-32)
Deformaţia normală ε x1 după direcţia Ox1 este egală cu raportul dintre creşterea
dimensiunii diagonalei Δd şi lungimea ei iniţială ds:
1-12
Δd dx dy dy ⎫
ε x1 = =εx cos θ + ε y sin θ + γ xy cos θ ⎪
ds {ds {ds {ds
cos θ sin θ sin θ
⎪
⎪
dx ⎪
= cos θ ⎬⇒
ds ⎪
dy ⎪ (1-33)
= sin θ ⎪
ds ⎪
⎭
⇒ ε x1 = ε x cos 2 θ + ε y sin 2 θ + γ xy sin θ cos θ
⎛ π⎞ 2⎛ π⎞ ⎛ π⎞ ⎛ π⎞
ε y1 = ε x cos 2 ⎜θ + ⎟ + ε y sin ⎜θ + ⎟ + γ xy sin ⎜θ + ⎟ cos⎜θ + ⎟
⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠
Pentru calculul lui γ x1y1 în sistemul de axe Ox1y1 se consideră figura de mai jos:
Fig.1-10
Dacă laturile elementului infinitezimal nedeformat erau iniţial aliniate cu axele x1y1,
după deformare ele vor fi coliniare cu dreptele Oa şi Ob datorită deformaţiilor
ε x , ε y , γ xy date în sistemul Oxy. Se vor forma astfel unghiurile α , β între Oa şi Ox1 şi
respectiv Ob şi Oy1 şi, încă, deformaţia γ x1y1 va fi exact suma acestor două unghiuri:
γ x1y1 = α + β
(1-34)
Unghiul α se determină din figura 1-9 din unghiurile α 1 , α 2 , α 3 astfel:
1-13
dx ⎫
α1 = ε x sin θ ⎪
ds
⎪
dy ⎪
α2 = ε y cos θ ⎬ ⇒
ds ⎪ (1-35)
dx ⎪
α 3 = γ xy sin θ ⎪
ds ⎭
dx dy dx ⎫
α = −α 1 + α 2 − α 3 = −ε x sin θ + ε y cos θ − γ xy sin θ ⎪
ds ds ds
⎪
dx ⎪
= cos θ ⎬⇒
ds ⎪
dy ⎪
= sin θ ⎪
ds ⎭
( )
⇒ α = − ε x − ε y sin θ cos θ − γ xy sin 2 θ
⎛ π⎞
Dacă în expresia de mai sus se înlocuieşte θ cu ⎜θ + ⎟ se obţine expresia pentru
⎝ 2⎠
calculul lui β :
π⎞ π⎞ π⎞
β = −(ε x − ε y )sin⎜θ + ( )
⎛ ⎛ 2⎛
⎟ cos⎜θ + ⎟ − γ xy sin ⎜θ + ⎟ = − ε x − ε y sin θ cos θ + γ xy cos θ
2
⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠
(1-36)
Dacă se adună (1-35) cu (1-36) rezultă γ x1y1 :
γ x1 y1 = −(ε x − ε y ) sin θ cos θ − γ xy sin 2 θ − (ε x − ε y ) sin θ cos θ + γ xy cos 2 θ =

( ) (
= −2 ε x − ε y sin θ cos θ + γ xy cos 2 θ − sin 2 θ ⇒ )
γ x1 y1 γ xy
⇒
2
( )
= − ε x − ε y sin θ cos θ +
2
(
cos 2 θ − sin 2 θ (1-37))
Acum ecuaţiile (1-33) şi (1-37) se pot scrie în funcţie de 2θ folosindu-se identităţile:
1
cos 2 θ = (1 + cos 2θ )
2
1
sin 2 θ = (1 − cos 2θ )
2
1
sin θ cos θ = (sin 2θ ) (1-38)
2
1-14
εx +ε y ε x −ε y γ xy
ε x1 = + cos 2θ + sin 2θ
2 2 2
γ xy ε x −ε y γ xy
= sin 2θ +
cos 2θ
2 2 2
care reprezintă ecuaţiile de transformare pentru starea plană de deformaţii.
Prin derivare şi egalarea derivatei cu zero se obţin unghiul principal şi deformaţiile
principale:
γ xy
tan 2θ p =
ε x −ε y
2 2
εx +ε y ⎛ε x −ε y ⎞ ⎛ γ xy ⎞ (1-39)
ε 1, 2 = ± ⎜⎜ ⎟ +⎜
⎟ ⎜ 2 ⎟
⎟
2 ⎝ 2 ⎠ ⎝ ⎠
1.3 Funcţiile lui Airy pentru tensiuni în problemele de elasticitate plană
Elasticitatea plană e un termen care circumscrie ambele stări şi anume starea plană de
tensiuni sau starea plană de deformaţii.
Există diverse tehnici de rezolvare a problemelor ce implică stări plane de tensiuni sau
de deformaţii. Una dintre aceste tehnici implică folosirea funcţiilor lui Airy pentru
tensiuni. Formularea funcţiilor de tensiuni pleacă de la ideea reprezentării câmpurilor
de tensiuni astfel încât acestea să satisfacă ecuaţiile de echilibru.
Fie un corp într-un sistem de referinţă Oxy:
Fig.1-11
Ecuaţiile de echilibru pentru problema elasticităţii plane (de tensiuni sau de deformaţii)
exprimate generic, sunt:
∂σ x ∂τ xy
+ =0
∂x ∂y
∂σ y ∂τ xy (1-40)
+ =0
∂y ∂x
1-15
Aceste ecuaţii de echilibru pot fi satisfăcute prin alegerea unei funcţii potrivite notate
cu φ = φ ( x, y ) numită şi funcţia lui Airy astfel încât:
∂ 2φ
σx =
∂y 2
∂ 2φ (1-41)
σy = 2
∂x
− ∂ 2φ
τ xy =
∂x∂y
Relaţia de compatibilitate în ipoteza că forţele volumice precum greutatea nu
acţionează asupra corpului, este:
(
∇2 σ x +σ y = 0 ) (1-42)
unde ∇ este operatorul lui Laplace.
Forţele volumice sunt ori nule ori foarte mici în comparaţie cu forţele elastice din corp.
Dacă forţele volumice sunt de o magnitudine comparabilă cu acestea atunci relaţiile (1-
41) trebuie amendate în consecinţă.
Dacă în relaţia (1-42) se folosesc funcţiile lui Airy (1-41) vom avea:
∂ 4φ 2∂ 4φ ∂ 4φ
+ + = ∇ 4φ = 0 (1-43)
∂x 4 ∂x 2 ∂y 2 ∂y 4
care se mai numeşte şi relaţia biarmonică şi ale cărei soluţii se numesc funcţii
biarmonice. Astfel problema elasticităţii plane a fost redusă la o singură ecuaţie
exprimată în termenii funcţiei lui Airy care trebuie determinată pentru corpul R cu
condţii la froniera S potrivite.
De de pildă dacă funcţia lui Airy este de forma:
(1-44)
φ ( x, y ) = Ay 2
Atunci se pot calcula derivatele parţiale conform (1-41):
∂ 2φ
σ x = 2 = 2A
∂y
∂ 2φ
σy = =0 (1-45)
∂x 2
− ∂ 2φ
τ xy = =0
∂x∂y
care corespunde unei stări de tensiune uniaxiale de-a lungul axei Ox (Fig.1-12a).
Dacă funcţia lui Airy este de forma:
(1-46)
φ ( x, y ) = Bxy
1-16
∂ 2φ
σx = =0
∂y 2
∂ 2φ
σy = =0 (1-47)
∂x 2
− ∂ 2φ
τ xy = = −B
∂x∂y
care corespunde unei stări de tensiune de forfecare pură (Fig.1-12b).
a. b.
Fig.1-12
Dacă funcţia lui Airy este de forma:
(1-48)
φ ( x, y ) = Ay 2 + Bxy

∂ 2φ
σ x = 2 = 2A
∂y
∂ 2φ
σy = =0 (1-49)
∂x 2
− ∂ 2φ
τ xy = = −B
∂x∂y
care corespunde unei stări de tensiune care este o suprapunere a celor două cazuri
anterioare.
Deseori rezolvarea problemelor de elasticitate plană necesită, pentru simplificare,
utilizarea sistemelor de referinţă polare (Fig.1-11). În sistemele de referinţă polare
pentru rezolvarea acestor probleme trebuie determinate deplasările u r , u θ de-a lungul
razei şi deplasarea unghiulară, deformaţiile ε r , ε θ , γ rθ precum şi tensiunile
σ r , σ θ , τ rθ .
Transformarea tensiunilor din sistemul de referinţă cartezian în cel polar se face după
ecuaţiile:
1-17
σ r = σ x cos 2 θ + σ y sin 2 θ + 2τ xy cos θ sin θ

(1-50)
σ θ = σ x sin 2 θ + σ y cos 2 θ − 2τ xy cos θ sin θ
(
τ rθ = −σ x cos θ sin θ + σ y cos θ sin θ + τ xy cos 2 θ − sin 2 θ )
Deasemenea relaţiile (1-41) se pot scrie:
1 ∂φ 1 ∂ 2φ
σr = +
r ∂r r 2 ∂θ 2
∂ 2φ
σθ = 2
∂r (1-51)
− ∂ ⎛ 1 ∂φ ⎞
τ xy = ⎜ ⎟
∂r ⎝ r ∂θ ⎠
iar relaţia biarmonică devine:
⎛ ∂2 1 ∂ 1 ∂ 2 ⎞⎛ ∂ 2 1 ∂ 1 ∂2 ⎞ (1-52)
⎜ ⎟⎜ ⎟
⎜ ∂r 2 r ∂r r 2 ∂θ 2 ⎟⎜ ∂r 2 r ∂r r 2 ∂θ 2 ⎟φ = ∇ φ = 0
4
+ + + +
⎝ ⎠⎝ ⎠
Fie un număr complex z aparţinând mulţimii numerelor complexe C şi care are o parte
reală şi alta imaginară, dat astfel:
z = {x + i {y ; i 2 = −1
Re Im (1-53)
Un asemenea număr complex poate fi reprezentat în coordonate polare în planul
complex (cu o axă imaginară şi una reală) astfel:
Fig.1-13
În coordonate polare numărul complex z se mai poate scrie:
z = r (cos θ + i sin θ ) = re iθ
r = x2 + y2
(1-54)
⎛ y⎞
θ = tan −1 ⎜ ⎟
⎝ x⎠
Se defineşte conjugatul numărului complex z astfel:
z = x − iy = re −iθ ; i 2 = −1 (1-55)
Pot fi definiţi următorii operatori diferenţiali:
1-18
∂ ∂ ∂
= +
∂x ∂z ∂z
∂ ⎛∂ ∂ ⎞
= i⎜ − ⎟
∂y ⎝ ∂z ∂z ⎠
∂ 1⎛ ∂ ∂ ⎞ (1-56)
= ⎜⎜ − i ⎟⎟
∂z 2 ⎝ ∂x ∂y ⎠
∂ 1⎛ ∂ ∂ ⎞
= ⎜⎜ + i ⎟⎟
∂z 2 ⎝ ∂x ∂y ⎠
Abordarea problemelor de elasticitate liniară cu numere complexe reprezintă o foarte
utilă modalitate de le rezolva simplificat. Deşi fiecare problemă poate avea un model
bidimensional complet diferit faţă de altele, formularea în spaţiul complex este relativ
asemănătoare iar soluţiile sunt interschimbabile.
Pentru un corp bidimensional relaţiile dintre componentele tensiunilor şi deplasărilor
sunt date de:
⎛ ∂u ∂v ⎞ ∂u
σ x = λ ⎜⎜ + ⎟⎟ + 2μ
⎝ ∂x ∂y ⎠ ∂x
⎛ ∂u ∂v ⎞ ∂v
σ y = λ ⎜⎜ + ⎟⎟ + 2 μ (1-57)
⎝ ∂x ∂y ⎠ ∂x
⎛ ∂u ∂v ⎞
τ xy = μ ⎜⎜ + ⎟⎟
⎝ ∂y ∂x ⎠
unde λ este constanta lui Lame iar μ este modulul de elasticitate transversal (notat şi
cu G). Constanta lui Lame nu are o interpretare fizică dar serveşte la simplificarea
matricii de rigiditate pentru legea lui Hooke. Reprezentarea (1-57) este o reprezentare
parametrică a tensiunilor funcţie de deplasări.
Aplicând conceptele de mai sus la funcţiile lui Airy se poate deduce expresia
φ = φ ( z , z ) . Din (1-56) se pot deduce următoarele reguli de operare:
∂ 2 (...)
∇ 2 (...) = 4
∂z∂z
(1-58)
4 ∂ 4 (...)
∇ (...) = 16 2 2
∂z ∂z
drept care ecuaţia biarmonică a elasticităţii plane poate fi scrisă:
∂ 4φ (1-59)
2 2
=0
∂z ∂z
Dacă se integrează ecuaţia de mai sus vom avea că:
1
φ = φ ( z, z ) = [zγ ( z ) + zγ ( z ) + χ ( z ) + χ ( z )] = Re[z γ ( z ) + χ ( z )] (1-60)
2
1-19
unde γ ( z ), χ ( z ) sunt funcţii arbitrare. Funcţia lui Airy poate fi scrisă în termenii a
două funcţii de variabilă complexă şi trebuie să fie o funcţie reală.
Acum fie ecuaţia lui Navier:
μ∇ 2 u + (λ + μ )∇(∇u ) = 0 (1-61)
unde u este deplasarea.
Dacă se defineşte variabila complexă (deplasarea în planul complex):
(1-62)
U = u + iv
atunci ecuaţia devine:
∂ 2U ∂ ⎛ ∂U ∂U ⎞
2μ + (λ + μ ) ⎜⎜ + ⎟⎟ = 0 (1-63)
∂z ∂z ∂z ⎝ ∂z ∂z ⎠
care dacă se integrează se obţine deplasarea în planul complex astfel:
2μU = κγ ( z ) − z γ ' ( z ) −ψ ( z )
ψ ( z) = χ ' ( z)
κ = 3 − 4ν _ Deformatie _ Plana (1-64)
3 −ν
κ= _ Tensiuni _ Plane
1 +ν
unde parametrul κ este diferit pentru starea plană de deformaţii şi starea plană de
tensiuni.
Ecuaţia de mai sus descrie deplasarea complexă ca funcţie de alte două funcţii
complexe arbitrare γ ( z ),ψ ( z ) .
Relaţiile (1-41) şi (1-60) duc la:
σ x + σ y = 2[γ ' ( z ) + γ ' ( z )] (1-65)
σ x − σ y + 2iτ xy = 2[z γ ' ' ( z ) + Ψ ' ( z )]
Pentru coordonatele polare:
σ x +σ y = σ r +σθ
σ r − σ θ + 2iτ rθ = (σ x − σ y + 2iτ xy )e 2iθ (1-66)
u r + iuθ = (u + iv )e
2 iθ
Soluţiile problemelor de elasticitate plană depind aşadar de două funcţii complexe

arbitrare γ ( z ),ψ ( z ) care au anumite proprietăţi ce pot fi determinate prin aplicarea
unor condiţii potrivite cu privire la tensiuni şi deplasări.
Fie spre exemplificare o placă finită de dimensiuni date (lungime 2l, lăţime 2c) care are
o gaură centrală de rază a, şi care este solicitată la tracţiune ca mai jos (tensiune S):
1-20
a. b.
Fig.1-14
Acest caz particular al plăcii din Fig.1-14b, derivă din cazul general (Fig.1-14a) la care
pentru o regiune finită cu o frontieră definită S, în care există n frontiere interne C1, C2,
...,Cn,..., intr-o regiune R, (aceste frontiere interne sunt în fapt găuri, decupaje etc.),
atunci funcţiile γ ( z ),ψ ( z ) se calculează astfel:
Dacă se presupune că deplasările şi tensiunile au valori unice şi sunt continue, atunci:
n
Fk
γ ( z ) = −∑ log(z − z k ) + γ ∗ ( z )
k =1 2π (1 + κ )
n
κFk (1-67)
ψ ( z) = ∑ log(z − z k ) + ψ ∗ ( z )
k =1 2π (1 + κ )
unde γ ∗ ( z ),ψ ∗ ( z ) sunt funcţii arbitrare analitice în real R, Fk sunt forţele rezultante
care acţionează asupra fiecărui contur Ck , iar κ e constantă de material, zk fiind un
punct în interiorul frontierei Ck (de regulă centrul acesteia).
Pentru cazul nostru k=1 de vreme ce există doar un singur contur intern (o singură
gaură).
Cum ψ ( z ) = χ ' ( z ) se ia cea de-a doua relaţie din (1-67) şi se integrează rezultând:
⎡ n
κFk ⎤
χ ( z ) = ∫ ⎢∑ log(z − z k ) + ψ ∗ ( z ) ⎥dz (1-68)
⎣ k =1 2π (1 + κ ) ⎦
Avem că zk=0 dat fiind că centrul găurii corespunde cu originea sistemului de referinţă,
iar funcţiile γ ∗ ( z ),ψ ∗ ( z ) arbitrare se iau funcţii polinomiale astfel:
∞
γ ∗ ( z) = ∑ a n z n
n=0 (1-69)
∞
ψ ∗ ( z ) = ∑ bn z n
n=0
Din relaţiile (1-67), (1-68) şi (1-69) rezultă:
1-21
n
Fk
γ ( z) = − ∑ log(z ) + a 0 + a1 z + a 2 z 2 + a 3 z 3 + ...
2π (1 +
=1 4424443
1k4
κ )
neglijabil
(1-70)
n
κFk
ψ ( z) = ∑ log( z ) + b0 + b1 z + b 2 z 2 + b3 z 3 + ...
k =1 2π (
14442444
3
1 + κ )
neglijabil
⎡ ⎤
⎢ n κFk ⎥
χ ( z ) = ∫ ⎢∑ log(z ) + b0 + b1 z + b 2 z 2 + b3 z 3 + ...⎥dz
⎢1 2π (1 + κ )
k =14 ⎥
442444 3
⎢⎣ neglijanbil ⎥⎦
În ecuaţiile de mai sus termenul care conţine logaritmi corespund unor discontunuităţi
în câmpul deplasărilor (care s-au presupus din start a fi continui) şi deci este neglijabil.
Ca atare:
φ ( z ) = Re[z γ ( z ) + χ ( z )] =
⎡ ⎤ ⎤
( ) ⎡ n
= Re ⎢ z a 0 + a1 z + a 2 z 2 + a 3 z 3 + ... + ∫ ⎢∑ b0 + b1 z + b2 z 2 + b3 z 3 + ...⎥dz ⎥ (1-71)
⎢⎣ ⎣ k =1 ⎦ ⎥⎦
Condiţiile la frontiere sunt:
σ x ( ±l , y ) = S
σ y ( x, ± c ) = 0
τ xy (±l , y ) = τ xy ( x,±c) = 0 (1-72)
σ r ( ± a , ± a ) − τ rθ ( ± a , ± a ) = 0
După efectuarea calculelor se deduce funcţia lui Airy în sistemul Oxy:
S ( x 2 − y 2 )(−6a 2 + x 2 + y 2 ) + 12b0 x(a 2 − y 2 ) + 12a 0 x(a 2 − y 2 )
φ ( x, y ) = (1-73)
12(a 2 − y 2 )
Se poate concluziona că funcţia Airy de mai sus este nedeterminată (nu este unică)
depinzând de alegerea lui a0 şi b0.
Un alt exemplu util în capitolele ce urmează, ar fi acela al unei găuri într-o placă
infinită supusă la tracţiune.
1-22
a. b.
Fig.1-14
Cazul general figurat în Fig.1-14a poate fi calculat cu relaţiile:
n
− ∑ Fk
σ x∞ + σ y∞
γ (z) = k =1
log(z ) + z + γ ∗ ∗( z )
2π (1 + κ ) 4
1442443
neglijabil (1-74)
n
− κ ∑ Fk
σ x∞ − σ y∞ + 2iτ xy
∞
ψ (z) = k =1
log(z ) + z + ψ ∗ ∗( z )
2π (1 + κ ) 2
1442443
neglijanil
unde σ x∞ , σ y∞ sunt tensiunile la infinit şi γ ∗ ∗(z ) ,ψ ∗ ∗(z ) sunt funcţii analitice

arbitrare. Dacă acestea se consideră a fi serii de puteri atunci:
∞
γ ∗ ∗( z ) = ∑ a n z − n
n =1
∞
(1-75)
ψ ∗ ∗( z ) = ∑ bn z − n
n =1
Pentru cazul specific din Fig.1-14b, avem σ x∞ = S pentru direcţia Ox şi k=1.

Deasemenea în ecuaţiile de mai sus termenul care conţine logaritmi corespund unor
discontunuităţi în câmpul deplasărilor (care s-au presupus din start a fi continui) şi deci
este neglijabil.
Aşadar ţinând cont de (1-74) avem:
1-23
∞
S
γ ( z) = z + ∑ a n z −n
4 n =1 (1-76)
∞
−S
ψ ( z) = z + ∑ bn z − n
2 n =1
Din relaţiile de mai sus seria de puteri se dezvoltă pentru primii trei termeni:
S a a a
γ ( z ) = z + 1 + 22 + 33
4 z z z
(1-77)
−S b1 b2 b3
ψ ( z) = z+ + 2 + 3
2 z z z
Dacă cea de-a doua dintre relaţiile de mai sus se integrează se poate obţine χ ( z ) :
−S 2 b b
χ ( z) = z + b1 log( z ) − 2 − 32
4 z 2z (1-78)
Dacă se ia z = re iθ din relaţiile de mai sus se poate deduce funcţia lui Airy în
coordonate polare:
1
( )
φ (r , θ ) = 2 Sr 4 sin 2 θ − b3 cos 2θ + b1 r 2 log r 2 − 2b2 cos θ +
2r
1 (1-79)
+ 2 (2a1 r cos 2θ + 2a 2 cos 3θ + 2a 3 cos 4θ )
2r
Aplicând (1-51) se pot deduce tensiunile în sistemul de coordonate polar din funcţia lui
Airy astfel:
1
( )
σ rr = 4 Sr 4 + Sr 4 cos 2θ + 2b1 r 2 + 4b2 r cos θ + 6b3 r cos 2θ +
2r
1
(
+ 4 − 8a1 r 2 cos 2θ − 20a 2 r cos 3θ )
2r
1
( )
σ θθ = 4 Sr 4 − Sr 4 cos 2θ − 2b1 r 2 − 4b2 r cos θ − 6b3 r cos 2θ +
2r
1
+ 4 (4a 2 r cos 3θ )
2r
1
(
τ rθ = 4 − Sr 4 sin 2θ + 4b2 r sin θ + 6b3 sin 2θ + ) (1-80)
2r
1
(
+ 4 − 4a1 r 2 sin 2θ − 12a 2 r sin 3θ )
2r
Deplasările se pot calcula din (1-64) astfel:
1-24
ur =
1
(− Sr 4
+ Sκ 1 r 4 − 2 Sr 4 cos 2θ − 4b1 r 2 − 4b2 r cos θ − 4b3 cos 2θ + )
8μ 1 r 3
+
1
(4a r 1
2
cos 2θ + 4κ 1 a1 r 2 cos 2θ + 8a 2 r cos 3θ + 4κ 1 a 2 r cos 3θ )
8μ1 r 3
uθ =
1
(− Sr 4
sin 2θ − 2b2 r sin θ − 2b3 cos 2θ + ) (1-81)
4μ1 r 3
+
1
(2a r 1
2
sin 2θ − 2κ 1 a1 r 2 sin 2θ + 4a 2 sin 3θ − 2κ 1 a 2 r sin 3θ )
8μ 1 r 3
Constantele se pot obţine din următoarele condiţii la frontiere (la r=a) impuse la
relaţiile (1-80):
σ rr = 0 _ la _ r = a
τ rθ = 0 _ la _ r = a (1-82)
σ rr − iτ rθ = 0 _ la _ r = a
Rezultând:
a2S
a1 =
; a 2 = 0; a 3 = 0
2
(1-82)
− a2S a4S
b1 = ; b2 = 0; b3 =
2 2
Cu aceste constante determinate vom avea:
φ (r , θ ) =
1
2
(
− 2a 2 ( a 2 − 3r ) S cos 2θ − 3a 2 Sr 2 log r 2 + 6r 4 S sin 2 θ )
12r
1
(
σ rr = 4 r 4 S − a 2 r 2 S + 2a 4 S cos 2θ − 4a 2 Sr 2 cos 2θ + r 4 S cos 2θ )
2r
1
(
σ θθ = 4 r 4 S + a 2 r 2 S − 2a 4 S cos 2θ − r 4 S cos 2θ ) (1-83)
2r
1
(
τ rθ = 4 2a 4 S sin 2θ − 2a 2 Sr 2 sin 2θ − r 4 S sin 2θ )
2r
1.4 Noţiuni de analiză cu elemente finite (FEA)
1.4.1 Functiile de bază
Noţiunile fundamentale în FEA pot fi deduse cel mai uşor pe fenomenele de

transmitere a căldurii aşadar aceste fenomene vor fi abordate mai departe, cu titlu de
1-25
exemplificare dar oricum utile dat fiind că în ultimul Capitol anumite fenomene de
propagare a fisurilor se vor studia şi în condiţiile transferului de căldură..
Fie un corp în lungul căruia există un câmp de temperatură variabil pe lungimea
sa ca în Fig.1.15:
Fig.1-15
Dacă se pune problema reprezentării matematice a acestui cămp (sau a oricărui
câmp variabil) se poate folosi o expresie polinomiala de genul:
u ( x) a bx cx 2 dx 3 .... (1-84)
S-a notat cu u temperatura dar ea poate reprezenta deplasarea corpului în
mecanică sau dechiderea fisurii în mecanica ruperii.
Cu cât expresia polinomială este de grad mai mare cu atât acurateţea aproximării
câmpului creşte, reprezentarea polinomială fiind convenabilă din punctul de vedere al
uşurinţei cu care poate fi integrată sau diferenţiată.
Dacă gradul polinomului rămane suficient de mic această abordare este
satisfăcătoare dar dacă gradul creşte prea mult curba polinomială de aproximare va
aproxima destul de bine câmpul dar va prezenta “oscilaţii” inacceptabile intre
punctele care definesc câmpul (Fig.1.15.b).
Pentru a se evita acest dezavantaj şi pentru a se pastra avantajele polinoamelor
de grad mic, se poate diviza corpul în, de pildă, 3 subregiuni pe care să fie definite,
pentru fiecare în parte, polinoame de grad mic. Aceste subregiuni pot fi numite
“elemente”. Pentru a se mări gradul de generalizare se introduce un parametru “s”
care este măsura lungimii de-a lungul rotorului.
In Fig.1.16 se exemplifică acest lucru:
1-26
Fig.1-16
Aşa cum se vede polinoamele liniare de aproximare nu sunt continue la nivelul
graniţei între două elemente succesive. O soluţie pentru rezolvarea acestei probleme
ar fi să se aplice restricţii asupra parametrilor a, b, c, etc. pentru a se asigura
continuitatea funcţiei u in dreptul frontierei elementelor însă o soluţie mai bună ar fi
înlocuirea parametrilor a şi b cu parametrii u1 şi u2 care sunt valorile funcţiei u la cele
doua capete ale elementului. Se poate defini aşadar variaţie liniară între aceste doua
valori astfel:
u(ξ) (1 ξ) u ξu (1-85)
1 2
unde 0≤ξ≤1 este măsura normalizată a distanţei de-a lungul curbei.

Se pot defini:
φ1 (ξ) 1 ξ
φ2 (ξ) ξ (1-86)
astfel încât vom avea că:
u ( ξ ) φ ( ξ ) u1 φ ( ξ ) . u2 (1-87)
1 2
Funcţiile (1.86) se vor numi funcţii de bază iar parametrii u1 şi u2 se numesc

parametrii nodali (ex.temperatură, deplasare etc.). Funcţiile de bază sunt liniare şi
variază între 0 şi 1 aşa cum se poate vedea în Fig.1.17:
Fig.1-17
1-27
Este convenabil să se asocieze parametrii nodali un ale nodurilor n dintre

elemente şi să se carteze temperaturile UΔ definite pe nodul global Δ relativ la
nodurile n ale elementelor e folosind o matrice de conectivitate Δ(n,e):
un U (1-88)
Δ( n, e)
unde Δ(n,e) este numărul global de nod n a elementului e. Acest lucru are
avantajul că relaţia (1.87) işi pastrează valabilitatea pentru fiecare element în parte cu
condiţia ca u1 şi u2 să fie identificate corect relativ la corespondentele lor globale ca
în Fig.1.18:
Fig.1-18
Pentru primul element se vede că u1 = U1 şi u2 = U2. Pentru cel de-al doilea

element u1 = U2 şi u2 = U3 şi de vreme ce U2 este comun şi elementului 1 şi
elementului 2, câmpul de temperatură u va fi la modul implicit continuu. La fel
pentru elementul 3 avem că u1 = U3 şi u2 = U4 având în final:
Fig.1-19
1.4.2 Funcţiile de bază ca funcţii de pondere
Este util să se asimileze funcţiile de bază ca fiind funcţii de pondere ale

parametrilor nodali. Pentru elementul 1, la ξ=0 avem că u(0)= u1 care este valoarea
lui u la partea din stânga a elementului şi care nu depinde de u2 , la ξ=1/4 avem că
u(1/4)= 3u1 /4 + u2 /4 şi aşa mai departe pâna la ξ=1 unde avem că u(1)= u2 care e
valoarea în dreapta elementului şi care nu depinde de u1 .
Mai mult încă, aceste funcţii de pondere pot fi considerate drept funcţii globale
aşa cum se vede în Fig.1.20:
1-28
Fig.1-20
Deşi acum descrierea parametrică a câmpului de temperatura u(ξ) este continuă,
pentru a se putea defini u(x) este nevoie să se definească relaţia dintre x şi ξ pentru
fiecare element în parte. Un mod convenabil de a se realiza acest lucru este să se
definească x astfel (pentru cazul elementului 1 şi similar pentru celelalte elemente):
x( ξ) φ 1 ( ξ ) x1 φ 2 ( ξ ) .x 2
(1-89)
Astfel dependenţa temperaturii de x se poate reprezenta prin următoarele

expresii parametrice:
u(ξ ) φ n ( ξ ) xn
n (1-90)
x( ξ ) φ n ( ξ ) xn
n
unde suma se face peste nodurile existente (în cazul nostru 2) şi parametrul ξ
(“coordonata elementului”) leagă temperatura u de poziţia x. x(ξ) aşadar va asigura
cartarea între spaţiul matematic 0≤ ξ≤1 şi spaţiul fizic x1≤ ξ≤ x2 aşa cum se ilustrează
în Fig.1.21:
1-29
Fig.1-21
1.4.3 Funcţiile de bază pătratice
Proprietatea fundamentală a funcţiilor de bază definite mai sus este că funcţiile

de bază asociate unui anume nod iau valoarea 1 când se referă acel nod şi 0 când se
referă oricare alt nod. Acest lucru asigură independenţa liniară a funcţiilor de bază.
Pentru interpolări de ordin mai înalt se aplică aceeaşi regulă de mai sus.
De pildă pentru o variaţie quadrică a temperaturii u peste un element va necesita
3 parametrii, u1, u2, u3 :
u(ξ ) φ 1 ( ξ ) u1 φ 2 ( ξ ) .u 2 φ 3 ( ξ ) .u3 (1-91)

Funcţiile de bază pătratice sunt date mai jos:
φ 1 (ξ ) 2 (ξ 0 , 5) (ξ 1) φ 2 (ξ ) 4 ξ (ξ 1) φ 3 (ξ ) 2 ξ (ξ 0 , 5)
(1-92)
1-30
Fig.1-22
1.4.4 Elemente bi- si tri-dimensionale
Funcţiile de bază biliniare bi-dimensionale se pot construi ca mai jos:
u ξ1 ,ξ2 φ1 ξ1 ,ξ2 u1 φ2 ξ 1 , ξ 2 .u2 φ3 ξ 1 , ξ 2 .u3 φ4 ξ 1 , ξ 2 .u4
φ1 ξ ,ξ ξ 11 1ξ
1
ξ21 ξ2
2 1 2
(1-93)
φ3 ξ1 ,ξ2 ξ2 1 ξ1
φ4 ξ1 ,ξ2 ξ1 ξ2
Se poate observa că φ1 (ξ1 , ξ2 )= φ1 (ξ1 ) φ1 (ξ2 ) unde φ1 (ξ1 ) şi φ1 (ξ2 ) sunt

funcţiile pătratice de bază unidimensionale. In mod asemănător se pot defini φ2 (ξ1 ,
ξ2 )= φ2 (ξ1 ) φ2 (ξ2 ) şi asa mai departe.
Aceste funcţii sunt date în figura de mai jos.
Se poate observa că φn (ξ1 , ξ2 ) are valoarea 1 in dreptul nodului n şi 0 în oricare
alt nod. Prin aceasta se asigură faptul că la funcţia temperatura u(ξ1 , ξ2 ) contribuie
fiecare parametru nodal un ponderată cu φn (ξ1 , ξ2 ) şi că atunci când u(ξ1 , ξ2 ) este
evaluată la nodul n, aceasta va lua valoarea un .
1-31
Fig.1-23
Aşa cum se vede, geometria elementului este definită în termeni de poziţii

nodale (xn , yn ) unde n=1,…,4 şi :
x φ n ξ ,ξ xn y φ n ξ ,ξ yn (1-94)
1 2 1 2
n n
Relaţiile (1.94) asigură cartarea dintre spaţiul matematic (ξ1 , ξ2 ) şi spaţiul fizic
(x,y).
Funcţiile de bază bidimensionale de ordin mai înalt se pot construi într-un mod
similar din produse de funcţii de bază unidimensionale alese potrivit.
De exemplu un ansamblu de 6 noduri de elemente pătratice liniare (Fig.1.23’)
va fi descris de :
u φ n ξ , ξ un (1-95)
1 2
Fig.1-23’
unde:
φ 1 ξ1 ,ξ2 2 ξ1 1 ξ1
1
1 ξ2 φ ξ ,ξ 4 ξ 1 ξ 1 ξ
2 2 1 2 1 1 2
1
φ3 ξ1 ,ξ2 2 ξ1 ξ1 1 ξ2
2
1-32
1 1
φ 4 ξ1 ,ξ2 2 ξ1 1 ξ1 ξ2 φ6 ξ1 ,ξ2 2 ξ1 ξ1 ξ2
2 2
φ 5 ξ1 , ξ2 4 ξ1 1 ξ1 ξ2 (1-96)
Funcţiile de bază tridimensionale pentru un sistem cu 8 noduri (Fig.1.24) au

forma:
Fig.1-24
φ ξ ,ξ ,ξ 1 ξ 1 ξ 1 ξ φ 2 ξ1,ξ2,ξ3 ξ1 1 ξ2 1 ξ3
1 1 2 3 1 2 3
φ 3 ξ1 ,ξ2,ξ3 1 ξ1 ξ2 1 ξ3 φ 4 ξ1 ,ξ2 ,ξ3 ξ1 ξ2 1 ξ3
φ ξ ,ξ ,ξ 1 ξ 1 ξ ξ φ 6 ξ1 ,ξ2 ,ξ3 ξ1 ξ2 ξ3
5 1 2 3 1 2 3
(1-97)
1.4.5 Continuitatea de ordin superior
Toate funcţiile de bază menţionate mai sus sunt funcţii de bază tip Lagrange şi
sunt capabile să asigure continuitatea funcţiei u de-a lungul frontierelor elementelor
d d
u⏐ ξ u u' 2 (1-98)
dξ dξ
1
2
dar nu asigură continuitatea de ordin superior. Uneori este dezirabil să se folosească
funcţii de bază care să asigure continuitatea derivatelor funcţiei u în raport cu ξ de-a
lungul frontierelor elementului. Un mod convenabil de a se atinge acest deziderat este
definirea a doi parametrii nodali adiţionali de tipul (du/d ξ)n. Funcţiile de bază se vor
alege astfel încât:
1-33
d d
u⏐ ξ u u' 1
dξ dξ
0
1
şi de vreme ce un este “partajată” între elementele învecinate, continuitatea

derivatei va fi asigurată. Cum numărul parametrilor elementului este de 4 atunci
funcţiile de bază trebuie să fie cubice. Pentru a se deriva aceste funcţii cubice tip
Hermite vom considera că:
d
u(ξ) a bξ cξ2 d ξ3 u b 2 cξ 3 d ξ2
dξ (1-99)
Dacă se impun restricţiile:
u(0)=a=u1 ; u(1)=a+b+c+d= u2 ; du(0)/d ξ=b= u`1 ; du(1)/d ξ=b+2c+3d= u`2

(1-100)
se pot găsi urmatoarele relaţii (prin rezolvarea sistemului de ecuaţii de mai sus:
a= u1 ; b= u`1 ; c=3 u2 -3 u1 -2 u`1 - u`2 ; d= u`1 + u`2 +2 u1 -2 u2

(1-101)
Substituind a, b, c şi d în (1.99) şi rearanjând vom avea că:
u(ξ) Ψ 10 ( ξ ) u 1 Ψ 11 ( ξ ) u' 1
Ψ 20 ( ξ ) u 2 Ψ 21 ( ξ ) u' 2
unde: (1-102)
Ψ 10 ( ξ ) 1 3 ξ2 2 ξ3 Ψ (ξ) ξ(ξ 1 )2
11
(1-103)
Ψ ξ (32
2 ξ) Ψ 21 ( ξ ) ξ ( ξ 2
1)
20
Aceste funcţii tip Hermite sunt date în Fig.1.25:
1-34
Fig.1-25
Derivata (du/d ξ)n definită pe nodul n este dependentă de coordonata ξ a
elementului. Este mult mai practic să se definească o derivată globală (du/d s)n , unde
s este lungimea arcului, drept care:
d d . d s (1-104)
u u
dξ n ds Δ( n) d ξ n
unde (ds/d ξ)n este factorul de scară a elementului care scalează lungimea arcului
derivatei nodului global Δ în raport cu ξ (coordonata derivatei nodului n). Astfel
du/ds este constrânsă să fie continuă de-a lungul frontierelor elementelor în locul lui
ds/d ξ. O funcţie bi-cubică bidimensională Hermite va necesita 4 derivate per nod, şi
anume u; ∂u/∂ ξ1 ; ∂u/∂ ξ2 ; ∂2u/(∂ ξ1 /∂ ξ2 ).
Necesitatea existenţei şi a derivatei ∂2u/(∂ ξ1 /∂ ξ2 ) se explică prin faptul că dat
fiind că u este cubică în ξ1 şi ξ2 atunci este pătratică în ξ1 şi cubică în ξ2 iar ∂u/∂ ξ2
este pătratică în ξ2 şi cubică în ξ1 .
Fie latura 1-3 din Fig.1.26:
1-35
Fig.1-26
(∂u / ∂ξ1 )3 ; (∂u / ∂ξ1 )1
Variaţia cubică a u în raport cu ξ2 este definită prin 4 parametri nodali: u1; (∂u/∂
ξ2 )1 ; u3; (∂u/∂ ξ2 )3 . Dar cum ∂u/∂ ξ1 (derivata normală) este deasemenea cubică în ξ2
de-a lungul acestei laturi 1-3, mai e nevoie de încă 4 parametrii adiţionali pentru a se
descrie această situaţie: (∂u/∂ ξ1 )1 ; (∂u/∂ ξ1 )3 ; ∂2u/(∂ ξ1 /∂ ξ2 )1 ; ∂2u/(∂ ξ1 /∂ ξ2 )3 .
Interpolarea bicubică a acestor parametri nodali este dată de:
u ξ1 ,ξ2 Ψ 10 ξ1 Ψ 10 ξ2 u1 Ψ 20 ξ1 Ψ 10 ξ2 u2 Ψ 10 ξ1 Ψ 20 ξ2 u3 Ψ 20 ξ1 Ψ 20 ξ2 u4
∂u ∂u ∂u ∂u
Ψ 11 ξ 1 Ψ 10 ξ 2 . Ψ 21 ξ 1 Ψ 10 ξ 2 . Ψ 11 ξ 1 Ψ 20 ξ 2 . Ψ 21 ξ 1 Ψ 20 ξ 2 .
∂ξ ∂ξ ∂ξ ∂ξ
1 1 1 1
1 2 3 4
Ψ ξ Ψ ξ . ∂u Ψ ξ Ψ ξ . ∂u Ψ ξ Ψ ξ . ∂u Ψ ξ Ψ ξ . ∂u
10 1 11 2
∂ξ 2 20 1 11 2
∂ξ 2 10 1 21 2
∂ξ 2 20 1 21 2
∂ξ 2
1 2 3 4
. ∂ u2
. ∂ u
2
. ∂ u2
. ∂2 u
Ψ ξ Ψ ξ Ψ ξ Ψ ξ Ψ ξ Ψ ξ Ψ ξ Ψ ξ
11 1 11 2 ∂ξ ∂ξ 21 1 11 2 ∂ξ ∂ξ 11 1 21 2 ∂ξ ∂ξ 21 1 21 2 ∂ξ ∂ξ
1 2 1 2 1 2 1 2
1 2 3 4
(1-105)
Ca şi în cazul unidimensional de mai înainte, pentru a se pastra continuitatea

derivatelor în spatiul fizic al coordonatei x şi deasemenea în spaţiul matematic,
derivatele nodurilor globale trebuie să fie specificate în raport cu lungimea de arc
fizică. Vor trebui aşadar să fie considerate două lungimi de arc: s1 care măsoară
∂u ∂u ∂s ∂u ∂u ∂s 2
. 1
. (1-106)
∂ξ 1 ∂s 1 ∂ξ 1 ∂ξ ∂s ∂ξ
n Δ( n) n 2 n 2 Δ ( n) 2 n
1-36
lungimea arcului de-a lungul lui ξ1 şi s2 care măsoară lungimea arcului de-a
lungul lui ξ2 astfel încât:
∂2 u ∂2 u ∂s ∂s
. 1 . 2
∂ξ 1 ∂ξ 2 ∂ξ 1 ∂ξ 2 ∂ξ 1 ∂ξ 2
(1-107)
n Δ ( n) n n
unde (ds1/d ξ1)n şi (ds2/d ξ2)n sunt factorii de scară a elementului, care scalează
lungimea arcului derivatei nodului global Δ în raport cu ξ (coordonata derivatei
nodului n). Funcţiile de bază bicubice Hermite sunt niste descriptori puternici de
suprafeţe curbe, ca de pilda in Fig.1.27 unde fiecare nod are 12 parametri :
Fig.1-27
∂x ∂x ∂ 2 x ∂y ∂y ∂ 2 y ∂z ∂z ∂ 2 z
x, , , ,y , , , ,z , , ,
∂s1 ∂s2 ∂s1 ∂s2 ∂s1 ∂s2 ∂s1 ∂s2 ∂s1 ∂s2 ∂s1 ∂s2
1.4.6 Elementele triunghiulare
Elementele triunghiulare nu pot folosi coordonatele ξ1 şi ξ2 definite mai sus. În

schimb se pot folosi coordonatele naturale care sunt definite prin raportul ariilor şi
care se mai numesc şi coordonate de arie. Fie raportul ariilor formate de punctele 2, 3
şi P(x,y) şi aria totala a triunghiului din Fig.1.28:
Fig.1-28
1-37
1 x y
Aria ( P23 ) a1 b1 x c1 y
L1
1 . det 1 x2 y2
Aria ( 123 ) 2 Δ 2 Δ
1 x3 y3
1 x1 y 1
(1-108)
1.
Δ det 1 x2 y 2
2
1 x3 y 3
a 1 x2 . y 3 x3 . y 2 b1 y2 y3 c1 x3 x2
unde Δ este aria triunghiului 123.

Se poate observa că L1 este o funcţie liniară în x şi y. In mod similar
coordonatele de arie pentru celelalte 2 triunghiuri care conţin punctul P sunt:
1 x y
Aria( P13) a2 b2 x c2 y
L2
1 . det 1 x3 y3
Aria( 123) 2 Δ 2 Δ
1 x1 y1
(1-109)
1 x y
Aria( P12) a3 b3 x c3 y
L3
1 . det 1 x1 y1
Aria( 123) 2 Δ 2 Δ
1 x2 y2
Se poate observa că L1 + L2 + L3 =1.

Coordonata de arie L1 variază liniar de la L1 =0 când P este poziţionat pe latura
2-3 la L1 =1 când P se poziţionează pe nodul 1. Funcţia de interpolare peste triunghi
va fi aşadar:
u ( x ,y ) φ 1 ( x ,y ) u1 φ 2 ( x ,y ) u2 φ 3 ( x ,y ) u3
(1-110)
φ 1 ( x ,y ) L1 φ 2 ( x ,y ) L 2
φ 3 ( x ,y ) L3
Un element triunghiular cu 6 noduri ca in Fig.1.29 va fi definit astfel:
1-38
Fig.1-29
φ ( x ,y) L1 2 L1 1 φ 2 ( x ,y ) 2 L1 1 φ 3 ( x ,y ) L3. 2 L3 1
1
φ 5 ( x ,y) 4 .L
3
L2 φ
4
( x ,y ) 4 .L
1
L 2
φ 6 ( x ,y ) 4 .L L3
1
(1-111)
1-39
Capitolul 2-Analiza liniar elastică a tensiunilor în fisurile bidimensionale
CUPRINS
2.0 CAPITOLUL 2- ANALIZA LINIAR ELASTICĂ A TENSIUNILOR ÎN

FISURILE BIDIMENSIONALE................................................................................. 2
2.1 INTRODUCERE ................................................................................................ 2

2.2 MODURI DE RUPERE ....................................................................................... 3
2.3 CÂMPURILE DE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII PENTRU MODUL III.............................. 4
2.3.1 Tensori........................................................................................................... 4
2.3.2 Câmpurile asimptotice pentru Modul III de rupere ...................................... 8
2.3.3 Câmpurile determinate în totalitate pentru Modul III de rupere ................ 12
2.4 CÂMPURILE DE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII PENTRU MODUL I ŞI II................ 15
2.4.1 Câmpurile Modului I determinate asimptotic ......................................... 16
2.4.2 Câmpurile Modului II determinate asimptotic........................................ 20
2.5 METODA VARIABILELOR COMPLEXE PENTRU ANALIZA CÂMPURILOR DE
TENSIUNI LA VÂRFUL FISURII .................................................................................... 21
2.5.1 Metoda lui Westgaard pentru Modul I şi II de rupere ............................ 21
2.5.2 Soluţia generală pentru fisuri interne pe suprafeţele cărora se aplică
tracţiuni ................................................................................................................ 22
2.5.3 Determinarea completă a câmpului de tensiuni pentru Modul I la o placă
fisurată infinită aflată în tensiune ........................................................................ 23
2-1
2.0 Capitolul 2- Analiza liniar elastică a tensiunilor în fisurile bidimensionale
2.1 Introducere
Mecanica ruperii poate fi abordată din puncte de vedere diferite ca de pildă energia
necesară producerii ruperii, analiza de tensiuni în zona de rupere, micromecanica
ruperii, analiza numerică a mecanicii ruperii etc.
În cele ce urmează toate problemele de mecanica ruperii sunt abordate în analiză
statică, linear elastică, cu materiale izotrope şi omogene în care nu acţionează forţe
volumice precum greutatea, forţe electromagnetice etc.
Un domeniu bidimensional (2D) se presupune a fi definit de axele Ox1x2 în planul
(x1 ,x2 ) şi va fi notat cu R sau A delimitat de curbele închise C sau Γ pe care se
r
defineşte vectorul unitate n ce are sensul spre exteriorul curbei. Sistemul de
r r
coordonate carteziene este normat de doi vectori de unitari de bază e1 ,e2 ortogonali
2
r r r r
reciproc, astfel încât n = n1e1 + n 2 e 2 = ∑ nα eα
α =1
O integrală pe arie va fi notată cu ∫R (...)dA , o integrală curbilinie cu
∫C _ sau _ Γ (...)dΓ .
Aria nouă care se formează în urma ruperii se va nota cu Bda unde B este grosimea
corpului tridimensionale ce a fost idealizat ca fiind bidimensional şi da avansul fisurii.
Un domeniu tridimensional (3D) se va nota cu V care va avea suprafaţa exterioară
r
(frontieră) S pe care se defineşte vectorul unitate n ce are sensul spre exteriorul
suprafeţei. Dacă sunt definite/impuse tracţiuni asupra frontierei porţiunea de frontieră
pe care acţionează tracţiunea se notează cu St . Dacă pe frontieră sunt definite/impuse
deplasări asupra frontierei porţiunea de frontieră pe care se defineşte deplasarea se
notează cu Su . Vom avea că S = S t U S u . Sistemul de coordonate carteziene este
r r r
normat de trei vectori unitari de bază e1 , e2 , e3 , ortogonali reciproc, astfel încât
3
r r r r r
n = n1e1 + n 2 e2 + n3 e3 = ∑ nα eα . Un integrală pe volum va fi notată cu ∫V (...)dV , o
α =1
integrală pe suprafată cu ∫S (...)dS . Aria nouă care se formează în urma ruperii se va

nota cu ds sau ΔS . Tensorul tensiunilor se va nota cu σ şi va avea componentele σ ij .
Tensorul deformaţiilor se va nota cu γ cu componentele γ ij . Tensorul tracţiunii va fi
r
t = σn cu componentele t i = σ ij n j .
2-2
Pentru a înţelege mecanismele ruperii materialelor trebuiesc mai întâi ştiute
câmpurile de deformaţii şi de tensiuni care se formează în zona vârfului fisurii. Dacă
se consideră o suprafaţă de rupere ca în figura de mai jos sistemul de axe ortogonal
Ox1x2x3 se poate defini în fiecare punct al vârful fisurii un sistem astfel încât axa Ox3 să
fie mereu tangentă la curba vârfului fisurii şi axa Ox2 să fie perpendiculară pe una
dintre suprafeţele de fisurare. Se poate defini în mod asemănător un sistem de
coordonate polare ( r , θ ) care să fie aşezat în planul Ox1x2 . Un observator care venind
dinspre axa Ox3 se apropie de originea O va vedea suprafeţele de fisurare, vârful fisurii
şi planul Ox1x2 ca fiind o aproximare bidimensională a problemei reale
tridimensionale.
Fig.2-1
2.2 Moduri de rupere
La vârful fisurii câmpurile de tensiuni care se formează se pot diferenţia în trei

moduri denumite Modul I, Modul II şi Modul III ca în figura de mai jos:
Fig.2-2
2-3
Modul I face ca fisura să se deschidă perpendicular pe suprafaţa de fisurare cauzând
tensiuni de întindere sau compresiune. Modul II face ca suprafeţele de fisurare să
alunece relativ una faţă de alta pe direcţia Ox1 determinând tensiuni de forfecare pe
direcţia Ox2 . Modul III face ca suprafeţele de fisurare să alunece relativ una faţă de alta
pe direcţia Ox3 determinând tensiuni de forfecare pe direcţia Ox3 .
Cazurile reale de rupere implică existenţa simultană a Modurilor I, II şi III.
2.3 Câmpurile de tensiuni şi deformaţii pentru Modul III
2.3.1 Tensori
Fie un corp elastic liniar de volum V ca în figură:

n
St :σn =t*
x3 Se consideră că sub
acţiunea forţelor interne bi,
forţele de tracţiune
prescrise t*i pe suprafaţa
x2 St şi deplasările prescrise
x1
u*i pe suprafaţa Su,
Volumul V
Su :u=u* considerate cunoscute,

corpul este şi rămâne în
echilibru.
Fig.2-3
Câmpurile interne necunoscute sunt deplasările ui, deformaţiile eij =eji şi

tensiunile σij =σji .
In notaţie tensorială vom avea:
⎛ e11 e12 e13 ⎞ ⎛ σ11 σ12 σ13⎞ ⎛ t1 ⎞ ⎛ u1 ⎞ ⎛ b1 ⎞

⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
((e)) ⎜ e21 e22 e23 ⎟ ((σ)) ⎜ σ21 σ22 σ23⎟ ( ( t) ) ⎜ t2 ⎟ ( ( u) ) ⎜ u2 ⎟ ( ( b) ) ⎜ b2 ⎟
⎜e e e ⎟ ⎜σ σ σ ⎟ ⎜t ⎟ ⎜u ⎟ ⎜b ⎟
⎝ 31 32 33 ⎠ ⎝ 31 32 33⎠ ⎝ 3⎠ ⎝ 3⎠ ⎝ 3⎠
(2-1)
În cele ce urmează forţele interne bi, se vor neglija.
Tensorii ((e)) şi ((σ)) sunt simetrici datorită egalităţii eij =eji şi σij =σji .
Produsul scalar al tensorilor ((e)) şi ((σ)) este definit şi se notează ca mai jos:
3 3
( ( e) ) ⋅ • ⋅ ( ( σ ) )
∑ ∑ σ ij eij σ ij eij (2-2)
i =1 j=1
2-4
Produsul scalar de mai sus este dublul densităţii de energie de deformaţie U.
Produsul tensorial se face după aceiaşi lege ca şi produsul matricial adică:
3
pij ∑ σ ik ekj σ ik ekj (2-3)
k =1
Tensorul modulului elastic este cvadri-dimensional ((E))=Eijkl cu componente
care formează un hipercub de dimensiunea 3x3x3x3=81 elemente şi nu poate fi scris
atât de compact precum ((e)) sau ((σ)).
( ( p) ) ( ( σ ) ) ( ( e) )
Operatorul Gradient notat “grad” sau functie,i sau functie,α se aplică
funcţiilor scalare (de exemplu φ) şi are ca rezultat gradientul :
⎛ ∂φ ⎞
⎜ ⎟
∂x1
⎜ ⎟
∂φ ⎜ ∂φ ⎟ (2-4)
gradφ ⎜ ∂x2
⎟ φ ,i
∂xi ⎜ ⎟
∂φ ⎜ ⎟
∂x3 ⎜ ⎟
⎝ ⎠
Divergenţa unui tensor (vector) simplu se notează cu “div” şi este:
3
∂ui ∂u1 ∂u2 ∂u3
div ( u)
∑ ∂xi ∂x1
+
∂x2
+
∂x3
ui , i (2-5)
i =1
Dacă tensorul e de ordin doi atunci divergenţa va fi un vector:
⎛ ∂σ 11 ∂σ 12 ∂σ 13 ⎞
⎜ ∂x + ∂ x + ∂x ⎟
⎜ 1 2 3
⎟
3
∂σ ij ⎜ ∂σ 21 ∂σ 22 ∂σ 23 ⎟
div ( ( σ ) ) σ ij , j
∂x j ∑
⎜
⎜ ∂x1
+
∂x2
+
∂x3 ⎟
⎟ (2-6)
j=1
⎜ ∂σ 31 ∂σ 32 ∂σ 33 ⎟
⎜ + + ⎟
⎝ ∂x1 ∂x2 ∂x3 ⎠
Notaţia matricială pentru tensorii de ordin unu este identică iar tensorii
simetrici de ordin doi sunt convertiţi în vectori unidimensionali cu şase elemente :
⎛⎜ e 11 ⎞⎟ ⎛ σ 11 ⎞
⎜ ⎟
⎜ e 22 ⎟ ⎜ σ 22 ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ e 33
⎟ ⎜ σ 33
⎟
(2-7)
( ( e) ) ( e)
⎜ ⎟
((σ )) (σ )
2 e 23 ⎜ σ 23 ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 2 e 31 ⎟ σ 31
⎜ ⎟
⎜ 2 e 12 ⎟ 2-5 ⎜ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ σ 12 ⎠
Termenii nediagonali ai tensorului au fost înmulţiţi cu 2 pentru a se menţine

aceiaşi densitate de energie de deformaţie în ambele formulări.
Pentru elasticitatea liniară relaţia tensiune-deformaţie pe fiecare componentă a
tensorilor este σij=Eijklekl . In formă tensorială compactă avem ((σ ))=((E))((e)). Pentru a
se obţine produsul matricial (σ )=(E)(e) se defineşte o matrice 6x6:
⎛⎜ E11 E 12 E13 E14 E15 ⎞⎟ E16
⎜ simetric E 22 E23 E24 E25 E26 ⎟
⎜ ⎟
( E)
⎜ sim sim E33 E33 E33 E33
⎟ (2-8)
⎜ sim sim sim E44 E45 E46 ⎟
⎜ ⎟
⎜ sim sim sim sim E55 E56 ⎟
⎜ sim sim sim sim simetric E66 ⎟⎠
⎝
unde de exemplu E11 =E1111 ; E14 =E1123 +E1132 etc.
Pentru simplificarea notatiei operatorii pot fi şi ei puşi în formă matricială:
∂u 1
∂
∂x1 0 0
∂x1
∂u 2
∂
0 0
e 11 ∂x2 ∂x2
e 22 ∂u 3 ∂
0 0 u1
e 33 ∂x3 ∂x3
( e) . u
2 ( D) ( u ) (2-9)
2 e23 ∂u 3 ∂u 2 ∂ ∂
0 u3
2 e31 ∂x2 ∂x3 ∂x3 ∂x2
2 e12 ∂u 1 ∂u 3 ∂ ∂
0
∂x3 ∂x1
∂x3 ∂x1
∂ ∂
∂u 2 ∂u 1 0
∂x2 ∂x1
∂x1 ∂x2
Operatorul (D) se mai numeşte şi gradient simetric. În notaţia tensorială

((D))=(grad(..)+ grad(.. )T)/2 şi deci ((e))=((D))(u).
Ecuaţiile deformaţie-deplasare (ecuaţiile cinematice) sunt date pentru un
tensor infinitezimal eij :
ui , j + u j, i 1 ⎛ ∂ui ∂u j ⎞
eij ⋅⎜ + ⎟ (2-10)
2 2 ∂x ∂x ⎝ j i ⎠
In formă tensorială compactă folosind operatorul ((D)) avem ((e))=((D))(u).
2-6
Ecuaţiile constitutive conectează tensiunile de câmpurile de deformaţii peste
volumul V. Aceste ecuaţii modelează comportamentul materialului ca şi cum ar fi un
mediu continuu.
(2-11)
σ ij Eijkl ⋅ ekl
unde Eijkl se mai numeşte şi modulul elastic. Eijkl sunt componente ale
tensorului de ordin 4 ((E)) numit tensor de elasticitate care sunt simetrice dupa relaţia:
Eijkl = Ejikl = Eijlk care le reduce numărul de la 729 la 36. Mai departe dacă materialul
admite o energie de deformaţie (hiperelasticitate) atunci Eijkl = Eklij ceea ce le reduce
numărul la 21. Dacă materialul este izotropic atunci vor exista doar două variabile
independente E sau modulul lui Young şi ν coeficientul lui Poisson.
In formă tensorială: ((σ))=((E))((e)) sau matricial (σ)=(E)(e) unde (E) este o
matrice 6x 6.
Tensorul elasticitate este inversabil aşadar:
eij C ijkl ⋅ σ kl
(2-12)
unde ((C)) se mai numeşte şi complianţă elastică satisfăcând aceleaşi condiţii
de simetrie ca şi ((E)). Vom avea că ((e))=((C))(( σ)) sau matricial (e)=(C)(σ).
Ecuaţia de echilibru în elastostatică este:
∂σ ij
σ ij , j + bi + bi 0
∂x j
În notaţie tensorială: (2-13)
grad((σ))+(b)=(0)
şi matricial:
(D)T(σ)+(b)=(0).
Ecuaţiile de compatibilitate numite şi condiţii la frontieră a deplasărilor sunt :
ui (u )i (2-14)
■
sau în notaţie matricială (u)=(u ).
Ecuaţiile de echilibru pe suprafaţă denumite şi condiţiile de frontieră ale
tensiunilor sunt:
σ ij n j t i ( ) (2-15)
unde nj sunt componentele unui vector normal (n) într-un anume punct al
suprafeţei St unde se specifică o tracţiune prescrisă. Se mai notează σijnj =σni =ti unde ti
sunt componentele vectorului intern de tracţiune (t)≡ (σn ). În formă tensorială
(t)=(σn )=((σ ))(n)=(t■)
iar matricial:
2-7
⎛ σ 11 ⎞
⎜ ⎟
⎜ σ 22 ⎟
⎛ t1 ⎞ ⎛ n1 0 0 0 n3 n2 ⎞ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ σ 33 ⎟
( t) ⎜ t2 ⎟ ⎜ 0 n2 0 n3 0 n1 ⎟ ⋅ ⎜ (Pn) (σ )
⎜ σ 23 ⎟
⎜t ⎟ ⎜ 0 0 n3 n2 n1 0 ⎟⎠ ⎜ ⎟
⎝ 3⎠ ⎝
⎜ σ 31 ⎟
⎜σ ⎟
⎝ 12 ⎠
(2-16)
Reprezentarea în diagramă Tonti cu legături tari a problemei elastostatice este

dată mai jos :
COND.FRONTIERA
U* u b
ui =u*i
Cinematic Echilibru σij,j+bi=0
eij=(ui,j+uj,i)/2
Constitutiv COND.FRONTIERA
e σ t*
σ= Eijklekl σijnj=t*i
Fig.2-4
2.3.2 Câmpurile asimptotice pentru Modul III de rupere
În problemele mecanicii ruperii adesea Modul III de rupere este cel mai simplu de
rezolvat. Modul III este o idealizare în care câmpul deplasărilor este dat de:
r (2-17)
u = w( x1 , x 2 )e3
Având acest câmp al deplasărilor atunci relaţia tensiuni-deformaţii se poate scrie
astfel:
σ 3α = μw,α ; α = 1;2
unde μ este modulul de elasticitate transversal. (2-18)
Ecuaţiile de câmp pentru elasticitate liniară se reduc la:
(2-19)
∇2w = 0
definite pe domeniul R şi cu condiţiile de tracţiune la frontiere:
r
μ∇w ⋅ n = σ 3α nα = μw,α nα = t 3* (x1 , x 2 ) (2-20)
sau cu condiţiile la frontiere de deplasare:
w( x1 , x 2 ) = w * ( x1 , x 2 ) (2-21)
pe C.
2-8
Rezolvarea Modului III de rupere se poate face în două moduri: fie sunt determinate
doar câmpurile asimptotice în dreptul vârfului fisurii ori sunt determinate toate
câmpurile.
Fie o fisură infinit de ascuţită, semi-infinit de lungă într-un corp infinit ca în figura
de mai jos. Suprafeţele de fisurare nu sunt supuse la tracţiune. Dacă se consideră
sistemul de referinţă polar (r , θ ) ecuaţiile de câmp pot fi scrise:
1 1
∇ 2 w = w,rr + 2 w,r + 2 w,θθ = 0 (2-22)
r r
astfel încât frontierele suprafeţelor de fisurare nesupuse la tracţiune vor avea
condiţiile:
Fig.2-5
w,θ (r , θ = ±π ) = 0 (2-23)
Se presupune existenţa unei soluţii de forma în ipoteza deformaţiilor mici :
w( r ,θ ) = R (r )T (θ ) (2-24)
care substituită în ecuaţia (2-22) va da:
⎛ λ2 ⎞
R ' ' R ' T ' ' ⎜ ⎟
r2 +r =− =⎜ 0 ⎟ (2-25)
R R T ⎜ 2⎟
⎜− λ ⎟
⎝ ⎠
unde cu λ s-a notat un scalar. În ecuaţia de mai sus dacă termenul din dreapta este
− λ2 sau 0 atunci soluţiile obţinute sunt banale. Singura posibilitate ca soluţiile să nu
fie banale este ca termenul din dreapta să fie λ2 . În acest caz se obţin două ecuaţii
diferenţiale:
T ' '+λ 2 T = 0
(2-26)
r 2 R ' '+ rR '−λ 2 R = 0
Prima ecuaţie are soluţia:
T (θ ) = A cos(λθ ) + B sin (λθ ) (2-27)
iar a doua:
2-9
R(r ) = r ± λ (2-28)
Condiţia la frontieră (2-23) devine:

R( r )T ' (±π ) = 0 (2-29)
care va conduce la o pereche de ecuaţii:
λ (− A sin (λπ ) + B cos(λπ )) = 0 (2-30)
λ ( A sin (λπ ) + B cos(λπ )) = 0
Manevrând matematic ecuaţiile de mai sus avem:
1 3
Bλ cos(λπ ) = 0 ⇒ λ = 0; λ = ± ; λ = ± ; etc
2 2 (2-31)
Aλ sin (λπ ) = 0 ⇒ λ = 0; λ = ±1; λ = ±2; etc
Dacă se asamblează termenii soluţiilor se obţine:
n = +∞ ⎡
1 ⎞⎤
1
n+ ⎛
w( r , θ ) = ∑ ⎢ An r n cos(nθ ) + B n r 2 sin ⎜ ( n + )θ ⎟⎥ (2-32)
⎢
n = −∞ ⎣ ⎝ 2 ⎠⎦⎥
Dacă se ţine seama că în coordonate polare câmpurile de tensiuni sunt date de:
∂w μ ∂w
σ 3r = μ ; σ 3θ = (2-33)
∂r r ∂θ
atunci ecuaţia (2-30) descrie un câmp de tensiuni singular adică tensiunile devin
infinit de mari pe măsură ce raza r → 0 . În consecinţă deformaţiile devin şi ele infinit
de mari la vârful fisurii astfel fiind violată ipoteza deformaţiilor mici cu care s-a
început calculul.
În mod tradiţional se consideră tensiunea singulară maximă ca fiind proporţională
cu inversul radăcinii pătrate a razei:
−1
σ ≈r 2 (2-34)
Un argument în favoarea acestei aproximări ar fi faptul că energia de deformaţie
într-o regiune finită a unui corp trebuie să fie limitată. Pentru Modul III densitatea de
energie de deformaţie este:
μ
W = w,12 + w, 22
2
( ) (2-35)
Dcă se ia w ≈ r λ atunci W ≈ r 2 λ −2 . Daca se consideră o regiune circulară de rază R

în jurul vârfului fisurii atunci energia din acestă regiune este:
R π
U =∫ ∫ Wrdθdr ≈ R 2λ − limr 2λ (2-36)
lim r → 0 −π r →0
De mai sus se poate vedea că pentru ca energia să fie limitată este necesar ca λ ≥ 0 .
1
Cum 2λ = n;2λ = n + atunci trebuie şi ca n ≥ 0 .
2
2-10
În orice caz ipoteza de mai sus presupune un lucru imposibil: faptul că teoria
elasticităţii liniare este validă în tot corpul solid mai puţin la vârful fisurii. Cum nu
există nici un material cunoscut care să reziste la tensiuni infinite atunci ramâne de
presupus că în regiunea din apropierea vârfului fisurii apare un alt mecanism precum
plasticitatea care să atenueze starea de tensiune infinită din această zonă.
Pe baza argumentaţiei de mai sus se elimină din soluţie termenii cu puteri negative
astfel:
1 3
⎛θ ⎞ ⎛ 3θ ⎞ (2-37)
w( r , θ ) = A0 + B0 r 2 sin ⎜ ⎟ + A1 r cos θ + B2 r 2 sin ⎜ ⎟ + ...
⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠
Prin înlocuirea soluţiei de mai sus în (2-33) avem:
1 1
1 − ⎛θ ⎞ 3 ⎛ 3θ ⎞
σ 3r = B0 μ r 2 sin ⎜ ⎟ + A1 μ cos θ + B2 μ r 2 sin ⎜ ⎟ + ...
2 ⎝2⎠ 2 ⎝ 2 ⎠
1 1 (2-38)
1 − ⎛θ ⎞ 3 ⎛ 3θ ⎞
σ 3θ = B0 μ r 2 cos⎜ ⎟ − A1 μ sin θ + B2 μ r 2 cos⎜ ⎟ + ...
2 ⎝2⎠ 2 ⎝ 2 ⎠
1
−
unde se vede clar definită singularitatea la r 2
lucru ce se va vedea şi la Modurile I
şi II.
1
−
Pe măsură ce r → 0 atunci termenii care conţin r 2 devin din ce în ce mai mari
astfel încât câmpurile de tensiuni la vârful fisurii sunt dictate de B0 . Prin convenţie se
defineşte factorul de intensitate al tensiunii la vârful fisurii astfel:
[
K III ≡ lim σ 3θ ( r ,0) 2πr
r →0
]
(2-39)
Dacă se introduce (2-28) în relaţia de mai sus amplitudinea devine:
2 K III
B0 = (2-40)
π μ
Folosindu-se noua formulare a amplitudinii în relaţiile (2-38) şi (2-39) vom avea că:
1 3
2 K III ⎛θ ⎞ ⎛ 3θ ⎞
w( r , θ ) = A0 + r 2 sin ⎜ ⎟ + A1 r cos θ + B2 r 2 sin ⎜ ⎟ + ...
π μ ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠
1 1
2 K III1 − ⎛θ ⎞ 3 ⎛ 3θ ⎞
σ 3r = μ r 2 sin ⎜ ⎟ + A1 μ cos θ + B2 μ r 2 sin ⎜ ⎟ + ...
π μ 2 ⎝2⎠ 2 ⎝ 2 ⎠
1 1
2 K III 1 − ⎛θ ⎞ 3 ⎛ 3θ ⎞
σ 3θ = μ r 2 cos⎜ ⎟ − A1 μ sin θ + B2 μ r 2 cos⎜ ⎟ + ...
π μ 2 ⎝2⎠ 2 ⎝ 2 ⎠
(2-41)
2-11
Factorul de intensitate al tensiunii K III depinde liniar de încărcările aplicate, de
geometria corpului solid şi de distribuţia tensiunilor.
2.3.3 Câmpurile determinate în totalitate pentru Modul III de rupere
Dacă fisura este mică în raport cu dimeneniunile corpului atunci situaţia poate fi
descrisă prin modelul unei fisuri finite într-un corp infinit de mare. Dacă, mai mult,
variaţia câmpurilor tensiunilor nu este mare atunci modelul se poate reduce ca în figura
de mai jos, cu o fisură de lungime 2a încărcată uniform cu tensiunile σ 31 = 0; σ 32 = τ ∞ .
Pentru simplificarea notaţiei se pune:
τ α = σ 3α
γ α = 2γ 3α (2-42)
α = 1;2
Fig.2-6
Din relaţia deformaţie-deplasare γ α = w,α avem că γ 1, 2 = w,12 şi γ 2,1 = w, 21 din care
rezultă relaţia de compatibilitate:
γ 1, 2 = γ 2,1 (2-43)
Fie o funcţie de tensiune φ in sensul funcţiilor lui Airy astfel încât:
∂φ
τ1 = −
∂x 2
(2-44)
∂φ
τ2 =
∂x1
şi ştiind că:
(2-45)
τ α = μγ α
vom avea că:
2-12
μγ 1, 2 = −φ , 22
(2-46)
μγ 2,1 = φ ,11
Dacă se înlocuiesc relaţiile de mai sus în ecuaţia de compatibilitate (2-43) avem:
− φ , 22 = φ ,11 ⇒ φ , 22 + φ ,11 = 0 ⇒ ∇ 2φ = 0 (2-47)
Dacă se defineşte o nouă funcţie complexă h(z) la care φ este partea reală şi w
partea imaginară:
h( z ) = φ + iμw
z = x + ix (2-48)
1 2
se poate verifica uşor că φ şi w satisfac ecuaţiile Cauchy-Riemann. Dacă, mai mult,
se impune ca φ şi w să fie armonice (adică ∇ 2φ = 0; ∇ 2 w = 0 ) atunci h(z) este o funcţie
analitică.
Se ştie din analiza matematica faptul că derivata unei funcţii analitice complexe de
tipul f=u+iv este f ' = u ,1 + iv ,1 = u , 2 − iv , 2 . Dacă se aplică această regulă de derivare la
h vom avea:
h' = φ ,1 + iμw,1 ⇒ h' ( z ) = τ 2 ( z ) + iτ 1 ( z ) ≡ τ (2-49)
def
unde prin definiţie τ este tensiunea în spaţiul complex.

Se poate defini şi un vector normal în spaţiul complex: (2-50)
r r r
n ≡ n1 + in 2
def
Produsul dintre tensiunea complexă şi vectorul normal complex este:
τn = τ 2 n1 − τ 1 n 2 + i(τ 1 n1 + τ 2 n 2 ) (2-51)
Partea imaginară a a produsului de mai sus este condiţia complexă la frontiera C la

tracţiune:
(2-52)
Im[τ ( z )n( z )] = t * ( z )
În figura 2.6 tensiunile se consideră că acţionează departe de fisura care este
orientată de-a lungul axei Ox1, fiind deci uniforme în zona fisurii. Ele sunt:
τ1 = 0 ⎫
⎬ ⇒ τ = τ ∞ + i0 (2-53)
τ 2 =τ ∞ ⎭
Suprafeţele fisurii sunt libere de tensiuni adică pentru un punct al fisurii aflat în
intervalul − a ≤ x1 p a; x 2 = 0 :
Re[τ ] = τ 2 = 0 (2-54)
Problema poate fi rezolvată prin analogie cu curgerea unui fluid peste o placă plană.
Dacă de pildă viteza fluidului care curge peste o placă plană este:
v = F ' ( z) (2-55)
F = A( z 2 − a 2 )1 / 2
2-13
atunci prin analogie se poate presupune o soluţie de forma:
(2-56)
h( z ) = A( z 2 − a 2 )1 / 2
Se poate arăta uşor că pentru z ≠ ± a funcţia de mai sus este analitică. Se va vedea
deasemenea că şi condiţiile la frontiere sunt satisfăcute:
Az
τ = h' ( z ) = 2
( z − a 2 )1 / 2 (2-57)
z → ∞ ⇒τ → A ⇒τ∞ = A
Fie figura 2.7 de mai jos. Pentru un punct oarecare z din spaţiul complex, se pot
deduce relaţiile:
z − a = r1e iθ1 ⎫⎪ 2 2 i (θ +θ )
iθ 2
⎬ ⇒ z − a = r1 r2 e 1 2 (2-58)
z + a = r2 e ⎪⎭
Fig.2-7.
Pentru faţa superioară a fisurii un punct oarecare situat pe aceasta, va avea
coordonatele:
x2 = 0 + ;− a ≤ x1 ≤ a;θ1 = π ;θ 2 = 0 ⇒
(2-59)
⇒ z 2 − a 2 = r1r2ei (θ1 + 0) = −r1r2 = − a 2 + x12
Pe cale de consecinţă pe această suprafaţă a fisurii tensiunea complexă este:
τ x − iτ ∞ x1
τ= ∞ 1 =
− r1 r2 a2 − x2 1
(2-60)
Cum pe acestă suprafaţă tracţiunea trebuie să fie nulă condiţia este ca
Im[τn] = 0; n = i ⇒ Re[τ ] = 0 . Cum tensiunea complexă de pe această suprafaţă dată de
(2-60) are doar parte complexă, partea reală este deci nulă şi astfel condiţia ca
2-14
suprafaţa să fie descărcată de tracţiune este îndeplinită. În mod asemănător se poate
demonstra şi condiţia pentru suprafaţa inferioară a fisurii.
În conluzie avem următoarele câmpuri de deplasări şi tensiuni:
1 ⎡τ ⎤
w = Im[h] = Im⎢ ∞ ( z 2 − a 2 ) ⎥
μ ⎣μ ⎦
τ∞z (2-61)
τ = τ 2 + iτ 1 =
z2 − a2
Acum dacă se consideră coordonata z tinzând catre vârful fisurii z → a şi ştiind că:
( z − a ) = r1e iθ1 ; θ1 ≡ θ atunci:
z 2 − a 2 = ( z + a )( z − a ) → 2a ( z − a ) ⇒
z →a
τ ∞a τ∞ a τ∞ a ⎛ θ θ ⎞ (2-62)
⇒τ = = e −iθ / 2 == ⎜ cos − i sin ⎟
2a ( z − a ) 2 r1 2r1 ⎝ 2 2⎠
unde s-a notat unghiul θ1 ≡ θ iar r1 tinde spre zero.
[ ]
Cum s-a definit deja K III ≡ lim σ 3θ ( r ,0) 2πr şi ştiind că s-a notat τ 2 ≡ σ 32 şi
r →0
r ≡ r1 avem:
τ∞ a
K III =2r1π = τ ∞ πa (2-63)
2r1
Din relaţia de mai sus se poate deduce că factorul de intensitate al tensiunii creşte
pe măsură ce creşte tensiunea aplicată în zona fisurii şi este proporţional cu mărimea
fisurii.
2.4 Câmpurile de tensiuni şi deformaţii pentru Modul I şi II
Aşa cum s-a vazut deja în Capitolul 1 pentru starea plană de deformaţii avem:
u3 = 0
uα = uα ( x1 , x 2 )
γ αβ =
1
(uα ,β + u β ,α ) = 1 + ν (σ αβ − νσ γγ δ αβ ) (2-64)
2 E
σ αβ , β =0
σ 33 = νσ γγ
şi prin urmare încărcările sunt toate situate în planul Ox1 x 2
Pentru starea plană de tensiuni avem:
2-15
uα = uα ( x1 , x 2 )
1 +ν ⎛ ν ⎞
γ αβ = ⎜ σ αβ − σ γγ δ αβ ⎟
E ⎝ 1 +ν ⎠ (2-65)
−ν −ν
γ 33 = σ γγ = γ γγ
E 1 −ν
σ 33 = 0
Această stare de tensiuni apare în cazul corpurilor relativ subţiri tip placă încărcată
normal pe cea mai mică dimensiune.
Se poate considera o funcţie a tensiunilor Φ ( x1 , x 2 ) astfel ca:
σ 11 = Φ , 22
σ =Φ (2-66)
22 ,11
σ 12 = −Φ ,12
Pentru coordonate polare, funcţia tensiunilor Φ (r , θ ) este:

σ θθ = Φ , rr
1
1
σ rr = Φ ,r +Φ ,θθ (2-67)
r2
r
⎛1 ⎞
σ rθ = −⎜ Φ ,θ ⎟
⎝r ⎠ ,r
Se poate demonstra că tensiunile derivate dintr-o asemenea funcţie satisfac relaţia
biarmonică:
∇ 4Φ = 0 (2-68)
2.4.1 Câmpurile Modului I determinate asimptotic
Problema ruperii în Modul I este ilustrată în figura de mai jos:
Fig.2-8
2-16
Condiţia ca suprafeţele libere nou formate ale fisurii să nu fie supuse la tracţiune
r
( t = 0 ) este:
θ = ±π (2-69)
σ θθ = σ rθ = 0
Scrisă în termenii funcţiei tensiunilor condiţia de mai sus devine:
θ = ±π
Φ ,rr = 0
⎛1 ⎞ (2-70)
⎜ Φ ,θ ⎟ = 0
⎝r ⎠ ,r
Se propune o funcţie a tensiunilor de forma:
Φ ( r , θ ) = r λ + 2 [A cos(λθ ) + B cos((λ + 2)θ )] + r λ + 2 [C sin (λθ ) + D sin ((λ + 2)θ )]
(2-71)
Înlocuind funcţia de mai sus în condiţia (2-70) se obţine:
⎡ ⎤
Φ ,rr = (λ + 2 )(λ + 1)r λ ⎢ A cos(λπ ) + Bcos((λ + 2)π )⎥ = 0 ⇒
π ⎢ 14 4244 3⎥ (2-72)
⎣ cos( λπ ) ⎦
⇒ (λ + 2)(λ + 1)( A + B) cos(λπ ) = 0
Deasemenea pentru componenta de forfecare:
⎛1 ⎞
⎜ Φ ,rr ⎟ = (λ + 1)r λ [− Aλ sin (λπ ) − B (λ + 2) sin ((λ + 2)π )] = 0 ⇒
⎝ r ⎠ ,r π
(2-73)
⇒ [B(λ + 2 ) + Aλ )]sin (λπ ) = 0
Dacă funcţia tensiunilor se ia cu aproximaţie Φ ≈ r λ + 2 atunci tensiunea va fi
σ ≈ r λ şi dat fiind că tensiunile sunt proporţionale cu prima derivată a deplasărilor,
vom avea că u ≈ r λ + 1; λ ≠ 1 ⇒ u ≈ ln r ; λ = −1 . Dacă se face ipoteza de bun simţ că
deplasările la vârful fisurii trebuie să fie finite, atunci soluţiile tebuie să fie
restricţionate pentru λ > −1 .
Pentru satisfacerea condiţiilor (2-72) şi (2-73) este necesar ca:
1 1 3
cos(λπ ) = 0 ⇒ λ = − ; ; ;...
2 2 2
− λAλ
Bλ =
λ+2 (2-74)
sin (λπ ) = 0 ⇒ λ = 0;1;2;...
Bλ = − Aλ
2-17
Dacă se iau doar primii trei termeni ai soluţiilor de mai sus astfel:
1 1
λ = − ;0; ;
2 2
1
B−1 / 2 = A−1 / 2
3 (2-75)
B0 = − A0
1
B1 / 2 = − A1 / 2
5
atunci funcţia tensiunilor se poate scrie:
⎡ ⎛θ ⎞ 1 ⎛ 3θ ⎞⎤
Φ ( r , θ ) = r 3 / 2 A−1 / 2 ⎢cos⎜ ⎟ + cos⎜ ⎟⎥ + r A0 [1 − cos(2θ )] +
2
⎣ ⎝2⎠ 3 ⎝ 2 ⎠⎦
⎡ ⎛θ ⎞ 1 ⎛ 5θ ⎞⎤ (2-76)
+ r 5 / 2 A1 / 2 ⎢cos⎜ ⎟ − cos⎜ ⎟⎥ + ...
⎣ ⎝ ⎠2 5 ⎝ 2 ⎠⎦
Dacă se calculează derivata Φ , rr atunci se poate obţine:
3 ⎡ ⎛θ ⎞ 1 ⎛ 3θ ⎞⎤
σ θθ = r −1 / 2 A−1 / 2 ⎢cos⎜ ⎟ + cos⎜ ⎟⎥ + 2 A0 [1 − cos(2θ )] +
4 ⎣ ⎝2⎠ 3 ⎝ 2 ⎠⎦
1 1/ 2 ⎡ ⎛θ ⎞ ⎛ 5θ ⎞⎤ (2-77)
+ r A1 / 2 ⎢15 cos⎜ ⎟ − 3 cos⎜ ⎟⎥ + ...
4 ⎣ 2
⎝ ⎠ 2
⎝ ⎠⎦
Ca şi la Modul III câmpul de tensiuni la vârful fisurii se poate calcula ca fiind
infinit cu singularitate la 1 / r . Singularitatea poate fi descrisă de factorul de
intensitate al tensiunii pentru Modul I de rupere care prin definiţie este:
[ ]
K I ≡ lim σ θθ θ =0 ⋅ 2πr = A−1 / 2 2π ⇒
r →0
(2-78)
KI
⇒ A−1 / 2 =
2π
Înlocuind A−1/ 2 calculat ca mai sus în (2-76)avem că:
KI ⎡ ⎛θ ⎞ 1 ⎛ 3θ ⎞⎤
Φ(r , θ ) = r 3 / 2 ⎟⎥ + r A0 [1 − cos(2θ )] +
2
⎢cos⎜ 2 ⎟ + 3 cos⎜ 2
2π ⎣ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎦
⎡ ⎛θ ⎞ 1 ⎛ 5θ ⎞⎤ (2-79)
+ r 5 / 2 A1 / 2 ⎢cos⎜ ⎟ − cos⎜ ⎟⎥ + ...
⎣ ⎝2⎠ 5 ⎝ 2 ⎠⎦
Derivându-se relaţia de mai sus vom avea câmpul tensiunilor astfel:
2-18
⎛ ⎛ 3θ ⎞ ⎛ θ ⎞⎞
⎜ − cos⎜ ⎟ + 5 cos⎜ ⎟ ⎟
⎛ σ rr ⎞ ⎜ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠⎟ ⎛ cos 2 θ ⎞
⎜ ⎟ KI 1 ⎜ ⎛ 3θ ⎞ ⎛θ ⎞ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ σ θθ ⎜ cos⎜ ⎟ + 3 cos⎜ ⎟ ⎟ + 4 A0 ⎜ sin θ ⎟ +
2
⎟=
⎜σ ⎟ 2πr 4 ⎜ ⎝ 2 ⎠ ⎝2⎠ ⎟ ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ rθ ⎠ ⎜ ⎛θ ⎞ ⎛ 3θ ⎞ ⎟ ⎝ − sin θ cos θ ⎠
⎜ sin ⎜ 2 ⎟ + sin ⎜ 2 ⎟ ⎟
⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎠
⎛ ⎛θ ⎞ ⎛ 5θ ⎞ ⎞
⎜ 3 cos⎜ ⎟ + cos⎜ ⎟ ⎟
⎜ ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠⎟ (2-80)
3 A1 / 2 r 1 / 2 ⎜ ⎛θ ⎞ ⎛ 5θ ⎞ ⎟
+ ⎜ 5 cos⎜ ⎟ − cos⎜ ⎟ ⎟ + ...
4 ⎜ ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠⎟
⎜ ⎛θ ⎞ ⎛ 5θ ⎞ ⎟
⎜ sin ⎜ 2 ⎟ − sin ⎜ 2 ⎟ ⎟
⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎠
O cale de găsire a câmpurilor deplasărilor în zona fisurii este prin calcularea
deformaţiilor cu ecuaţiile deformaţii-tensiuni şi apoi integrarea deformaţiilor calculate
pentru a găsi deplasările.
Legătura dintre deplasări şi funcţia tensiunilor în coordonate polare, este dată de
relaţia de mai jos unde Ψ este potenţialul deplasării, μ este modulul transversal,
ν coeficientul lui Poisson.
2 μu r = −Φ , r + (1 − ν )rΨ,θ
1
2 μuθ = − Φ ,θ + (1 − ν )r 2 Ψ, r
r
(2-81)
∇ Φ = (rΨ,θ ), r
2
ν = ν _ Stare _ Plana _ Deformatii

ν
ν = _ Stare _ Plana _ Tensiuni
1 +ν
Dacă se face presupunerea că potenţialul deplasărilor se poate scrie ca o serie de
puteri atunci:
Φ ( r , θ ) = r λ + 2 [A cos(λθ ) + B cos((λ + 2)θ )] (2-82)
Ψ ( r , θ ) = r m [a1 cos(mθ ) + a 2 sin (mθ )] (2-83)
După calcularea derivatelor relaţiei (2-82) şi înlocuindu-le împreună cu (2-83) în
4A
(2-81) vom avea că a1 = 0; a 2 = ;m = λ .
λ
Dacă la cele două serii se iau doar termenii dezvoltării corespunzători lui λ = −1 / 2 ,
vom avea:
2-19
⎡ ⎛θ ⎞ 1 ⎛ 3θ ⎞⎤
Φ ( r , θ ) = A−1 / 2 r 3 / 2 ⎢cos⎜ ⎟ + cos⎜ ⎟⎥ (2-84)
⎣ ⎝ ⎠2 3 ⎝ 2 ⎠⎦
θ
Ψ ( r , θ ) = 8 A−1 / 2 r −1 / 2 sin (2-85)
2
Dacă relaţiile de mai sus se substituie în prima ecuaţie din (2-81) şi se pune
A−1 / 2 = K I / 2π , avem:
⎛ ⎛5 ⎞ ⎛θ ⎞ 1 ⎛ 3θ ⎞ ⎞
⎜ ⎜ − 4ν ⎟ cos⎜ ⎟ − cos⎜ ⎟ ⎟
⎛ ur ⎞ 1 +ν r ⎜ ⎝2 ⎠ ⎝2⎠ 2 ⎝ 2 ⎠⎟
⎜⎜ ⎟⎟ = K I (2-86)
⎝ uθ ⎠ E 2π ⎜ ⎛7 ⎞ ⎛ θ ⎞ 1 ⎛ 3θ ⎞ ⎟
⎜ − ⎜ − 4ν ⎟ sin ⎜ ⎟ + sin ⎜ ⎟ ⎟
⎝ ⎝2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ 2 ⎝ 2 ⎠⎠
Forma vârfului fisurii sub încărcare este o parabolă dacă se calculează deplasarea
la:
4K I r
u 2 ( r ,±π ) = −uθ (r ,±π ) = ±
E' 2π
E
E' = _ Stare _ Plana _ Deformatii (2-87)
1 −ν 2
E ' = E _ Stare _ Plana _ Tensiuni
2.4.2 Câmpurile Modului II determinate asimptotic
Urmănd proceduri asemănătoare celor desccrise mai sus pentru Modul III, se pot
exprima câmpurile de tensiuni şi de deplasări pentru Modul II de rupere funcţie de
Factorul de intensitate al tensiunii K II astfel:
K ≡ lim σII ⋅ 2πr
r →0
[ rθ θ = 0
(2-88)]
⎛ ⎛θ ⎞ ⎛ 3θ ⎞ ⎞
⎜ − 5 sin ⎜ ⎟ + 3 cos⎜ ⎟ ⎟
⎛ σ rr ⎞ ⎜ ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠⎟
⎜ ⎟ K II 1 ⎜ ⎛θ ⎞ ⎛ 3θ ⎞ ⎟
⎜ σ θθ ⎟= ⎜ − 3 sin ⎜ ⎟ − 3 cos⎜ ⎟ ⎟ (2-89)
⎜σ ⎟ 2πr 4 ⎜ ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠⎟
⎝ rθ ⎠ ⎜ ⎛θ ⎞ ⎛ 3θ ⎞ ⎟
⎜ cos⎜ 2 ⎟ + 3 cos⎜ 2 ⎟ ⎟
⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎠
2-20
⎛⎛ 5 ⎞ ⎛θ ⎞ 3 ⎛ 3θ ⎞ ⎞
⎜ ⎜ − + 4ν ⎟ sin ⎜ ⎟ + sin ⎜ ⎟ ⎟
⎛ ur ⎞ 1 +ν r ⎜⎝ 2 ⎠ ⎝2⎠ 2 ⎝ 2 ⎠⎟
⎜⎜ ⎟⎟ = K II (2-90)
⎝ uθ ⎠ E 2π ⎜ ⎛7 ⎞ ⎛θ ⎞ 3 ⎛ 3θ ⎞ ⎟
⎜ − ⎜ − 4ν ⎟ cos⎜ ⎟ + cos⎜ ⎟ ⎟
⎝ ⎝ 2 ⎠ ⎝2⎠ 2 ⎝ 2 ⎠⎠
2.5 Metoda variabilelor complexe pentru analiza câmpurilor de tensiuni

la vârful fisurii
Fie o fisură lungime 2a şi cu x 2 = 0 de aşa cum este prezentată în figura 2-7.

O funcţie care respectă condiţia ∇ 4 Φ = 0 este:
(2-91)
2Φ = Re[z φ ( z ) + ψ ( z )]
unde φ ;ψ sunt funcţii analitice care depind de variabila z = x1 + ix 2 .
Cu aceste consideraţii se pot obţine cămpurile de tensiuni şi de deplasări astfel:
⎛ ⎡ 1 1 ⎤⎞
⎜ Re ⎢φ '− z φ ' '− ψ ' '⎥ ⎟
⎛ σ 11 ⎞ ⎜ ⎣ 2 2 ⎦⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎡ 1 1 ⎤⎟
⎜ σ 22 ⎟ = ⎜ Re ⎢φ '+ z φ ' '+ ψ ' '⎥ ⎟ (2-92)
⎜σ ⎟ ⎜ ⎣ 2 2 ⎦⎟
⎝ 12 ⎠ ⎜ 1
⎜ Im[z φ ' '+ψ ' '] ⎟⎟
⎝ 2 ⎠
iar câmpul deplasărilor este:
⎛ 4μu1 ⎞ ⎛ Re[κφ − z φ '−ψ ']⎞ (2-93)
⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 4 μu 2 ⎠ ⎝ Im[κφ + z φ '+ψ ']⎠
2.5.1 Metoda lui Westgaard pentru Modul I şi II de rupere
Pentru Modul I de rupere vom avea că pentru x 2 = 0 tensiunea σ 12 = 0 . Această

cerinţă poate fi impusă prin condiţia:
ψ ' = − zφ '+φ + const. (2-94)
ceea ce fac ca relaţia (2-92) să fie rescrisă astfel:
⎛ σ 11 ⎞ ⎛ Re[φ '] − x 2 Im[φ ' ']⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ (2-95)
⎜ σ 22 ⎟ = ⎜ Re[φ '] + x 2 Im[φ ' ']⎟
⎜ σ ⎟ ⎜ − x Re[φ ' '] ⎟
⎝ 12 ⎠ ⎝ 2 ⎠
iar pentru deplasări:
2-21
⎛ κ −1 ⎞
⎛ 2μu1 ⎞ ⎜ 2 Re[φ ] − x 2 Im[φ ']⎟ (2-96)
⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜ ⎟
⎝ 2 μu 2 ⎠ ⎜⎜ κ + 1 Im[φ ] − x 2 Re[φ ']⎟⎟
⎝ 2 ⎠
Pentru Modul II de rupere vom avea că pentru x 2 = 0 tensiunea σ 22 = 0 . Această
cerinţă poate fi impusă prin condiţia:
ψ ' = −φ − zφ '+const. (2-97)
ceea ce fac ca relaţia (2-92) să fie rescrisă astfel:
⎛ σ 11 ⎞ ⎛ 2 Re[φ '] − x 2 Im[φ ' '] ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ (2-98)
⎜ σ 22 ⎟ = ⎜ x 2 Im[φ ' '] ⎟
⎜ σ ⎟ ⎜ − Im[φ '] − x Re[φ ' ']⎟
⎝ 12 ⎠ ⎝ 2 ⎠
iar pentru deplasări:
⎛κ +1 ⎞
⎛ 2μu1 ⎞ ⎜ 2 Re[φ ] − x 2 Im[φ ']⎟ (2-99)
⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜ ⎟
⎝ 2 μu 2 ⎠ ⎜⎜ κ − 1 Im[φ ] − x 2 Re[φ ']⎟⎟
⎝ 2 ⎠
2.5.2 Soluţia generală pentru fisuri interne pe suprafeţele cărora

se aplică tracţiuni
Fie o fisură de lungime 2a într-un corp infinit aşa cum se vede mai jos, la care
r r r
suprafeţele sale sunt supuse la o tracţiune descrisă de vectorul t = p1 ( x1 )e1 + p 2 ( x1 )e 2
pe o faţă şi egal dar de semn opus pe cealaltă faţă a fisurii.
Fig.2-9
Fără alte consideraţii suplimentare se dau direct expresiile lui φ ' pentru Modurile I
şi II (v. Sedov [131]):
2-22
1 a a2 − t 2
φ'= ∫−a p 2 (t )
z −t
dt _ Modul _ I
π z2 − a2 (2-100)
2 2
−i a a −t
φ' = ∫−a p1 (t ) z −t
dt _ Modul _ II
π z −a2 2
2.5.3 Determinarea completă a câmpului de tensiuni pentru

Modul I la o placă fisurată infinită aflată în tensiune
Fie o placă infinită ca în figura de mai jos supusă unei tensiuni constante
σ 22 = σ ∞ ; σ 11 = 0; σ 12 = 0 .
Fig.2-10
Pentru rezolvare se consideră o metodă de suprapunere a efectelor. Dacă în placa
infinită nu există nici o fisură atunci de-a lungul x 2 = 0 vom avea o tensiune σ 22 = σ ∞ .
Pentru a se respecta condiţia ca suprafeţele fisurii să fie fără tracţiune se consideră
aplicată o tensiune de compresie contrară σ ∞ pe aceste feţe (de exemplu se aplică
p 2 = σ ∞ pe faţa superioară a fisurii). Soluţia problemei este dată de suprapunerea
soluţiilor celor două scenarii.
Pentru Scenariul B aşa cum s-a văzut mai sus:
σ∞ a a2 − t 2
φ' = ∫−a z −t
dt ⇒
π z2 − a2
σ∞z (2-101)
⇒ φ' = −σ∞ ⇒
z2 − a2 int egrare
⇒ φ = σ ∞ z 2 − a 2 − zσ ∞ . + const
Din ecuaţia (2-95) prin suprapunerea Scenariului A, se poate deduce:
⎛ σ 11 ⎞ ⎛ Re[φ '] − x 2 Im[φ ' '] ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ σ 22 ⎟ = ⎜ Re[φ '] + x 2 Im[φ ' '] + σ ∞ ⎟ (2-102)
⎜σ ⎟ ⎜ − x 2 Re[φ ' '] ⎟
⎝ 12 ⎠ ⎝ ⎠
2-23
Dacă se pun relaţiile de mai sus în (2-101):
⎛ ⎡ ⎤ ⎞
⎜ ⎡ z ⎤
⎢ 1 z2 ⎥ − 1⎟
⎜ Re ⎢ ⎥ − x Im −
⎥ ⎟
⎢ z2 − a2
( )
2
⎜ ⎣⎢ z − a ⎦⎥
2 2 3
⎢⎣ z2 − a2 ⎥⎦ ⎟
⎛ σ 11 ⎞ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎡ ⎤ ⎡ ⎤ ⎟
z 1 z2
⎜ σ 22 ⎟ = σ ∞ ⎜ Re ⎢ 2 ⎥ + x 2 Im ⎢ − ⎥ ⎟ (2-103)
⎜σ ⎟
⎝ 12 ⎠
⎜
⎜
⎣⎢ z − a ⎦⎥
2 ⎢ z2 − a2
⎣⎢ ( z2 − a2 )3 ⎥ ⎟
⎦⎥ ⎟
⎜ ⎡ ⎤ ⎟
⎜ ⎢ 1 z2 ⎥ ⎟
− x 2 Re −
⎜⎜
⎝
⎢ z2 − a2
⎣⎢ ( 2
z −a )
2 3 ⎥
⎦⎥
⎟⎟
⎠
Variaţia câmpului de tensiuni de-a lungul axei z=x1 este:
⎛ ⎡ ⎤ ⎞
⎜ ⎢ σ ∞ x1 ⎥ ⎟
⎜ Re ⎢ 2 −σ∞ ⎟
2 ⎥
⎜ ⎣ x1 − a ⎦ ⎟
σ
⎛ 11 1 ⎞ ⎜
( x , 0 ) ⎡ σ x ⎤ ⎟ (2-104)
⎜ ⎟ ⎜
σ ( x
⎜ 22 1 ⎟ ⎜ , 0) = Re ⎢ ∞ 1 ⎥ ⎟
⎜ σ ( x ,0) ⎟ ⎜ ⎢ x −a ⎥ ⎟
2 2
⎝ 12 1 ⎠ ⎣ 1 ⎦ ⎟
⎜ 0 ⎟
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
De-a lungul fisurii ( − a ≤ x1 ≤ a ) vom avea :
⎡ σ x ⎤
Re ⎢ ∞ 1 ⎥ = 0 ⇒ σ 22 = 0; σ 11 = −σ ∞ (2-105)
⎢ x2 − a2 ⎥
⎣ 1 ⎦
şi deci condiţiile impuse sunt îndeplinite.
x x
Dacă de pildă se ia un interval 0 ≤ 1 ≤ 2;0 ≤ 2 ≤ 1 se pot trasa numeric graficele
a a
normalizate cu σ ∞ date de relaţiile (2-103):
2-24
Fig.2-11
Se poate mai departe determina factorul de intensitate al tensiunii prin examinarea
soluţiilor aproape de vârful fisurii. Dacă se ia r = x1 − a ⇒ x1 = r + a atunci dacă
r → 0 atunci aproape de vârful din dreapta al fisurii avem:
σ ∞a σ∞ a (2-106)
σ 22 ( r ,0) = =
r 2a 2r
Cum :
[ ]
K I = lim σ 22 ( r ,0) ⋅ 2πr ⇒ K I = σ ∞ πa
r →0
(2-107)
Folosindu-se relaţiile (2-96) se pot calcula deplasarea/deschiderea fisurii ca
diferentă dintre deplasările feţei superioare (cu exponent +) faţă de cea infrioară (cu -)
pe direcţia x1:
κ +1 2 (2-108)
u 2+ ( x1 ,0) − u 2− ( x1 ,0) = σ ∞ a − x12
4μ
Asemănător se poate arăta că la o placă supusă la sistemul de încărcări
σ 11 = 0; σ 22 = 0; σ 12 = τ ∞ care corespunde Modului II de rupere, avem:
K = τ πa (2-109)
II ∞
2-25
Capitolul 3-Fluxurile de energie în ruperea elastică
CUPRINS
3.0 CAPITOLUL 3- FLUXURILE DE ENERGIE ÎN RUPEREA ELASTICĂ

…………………………………………………………………………………2
3.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE ....................................................................................... 2

3.2 FORŢE ŞI DEPLASĂRI GENERALIZATE.................................................................... 3
3.2.1 Încărcările şi deplasările prescrise............................................................... 3
3.3 ENERGIA DE DEFORMARARE ELASTICĂ ......................................................... 4
3.4 RATA DE ELIBERARE A ENERGIEI G ............................................................... 6
3.5 INTERPRETAREA LUI G PRIN DIAGRAMELE ÎNCĂRCARE-DEPLASARE ........... 8
3.5.1 Metoda specimenelor multiple pentru materiale neliniare ....................... 8
3.5.2 Metoda complianţei pentru materialele liniar elastice ........................... 10
3.6 G ÎN EXPRIMARE INTEGRALĂ ...................................................................... 12
3.7 G EXPRIMATĂ FUNCŢIE DE K I K II , K III PENTRU FISURILE BIDIMENSIONALE
CARE SE PROPAGĂ DREPT ÎNAINTE............................................................................ 16
3.8 INTEGRALA J................................................................................................ 18
3-1
3.0 Capitolul 3- Fluxurile de energie în ruperea elastică
O cale alternativă de explicare a fenomenelor care se petrec la nivelul fisurilor din

corpuri este pe lângă aceea de a analiza câmpurile de tensiuni-deplasări la vârful
fisurii, cea a analizei fluxurilor de energie care intră şi ies dintr-un corp susceptibil la
rupere. Se poate face o conexiune între fluxurile de energie şi starea de tensiuni de la
vârful fisurii, conexiune care se va arăta că este un mod elegant de determinare a
factorilor de intensitate al tensiunii.
3.1 Noţiuni introductive
Energia de deformare este un concept fundamental în mecanica aplicată, fiind

folositoare în determinarea răspunsului structurilor la încărcările statice şi dinamice.
Fie o bară simplă de lungime L supusă la o forţă P ca în figură:
Fig.3-1
Se presupune că încărcarea P este aplicată încet, crescând gradual de la zero la
valoarea maximă. Această încărcare este considerată a fi statică dat fiind că nu induce
efecte dinamice sau inerţiale datorate mişcării. Bara se va deforma şi ea gradual de la
lungimea iniţială L la lungimea finală L + δ care corespunde valorii finale a încărcării
P. În timpul procesului de încărcare forţa P se deplasează încet cu valoarea δ
executând astfel un lucru mecanic. Pentru evaluarea acestui lucru mecanic din fizică se
ştie că acesta este egal cu produsul dintre forţă şi distanţa pe care o parcurge forţa. În
cazul nostru forţa nu este constantă ci aşa cum s-a presupus creşte de la zero la
valoarea finală P. Informaţia asupra modului de variaţie a forţei P este dată de
diagrama încărcare-deplasare din figura de mai jos. Pe această diagramă axa verticală
reprezintă forţa şi cea orizontală deplasarea. Forma graficului depinde de materialul
care este supus la încărcare. Fie P1 o valoare intermediară a încărcării aflată între zero
şi valoarea finală P la care corespunde o deplasare δ 1 . Dacă P1 este mărită cu un
increment dP1 atunci şi deplasarea se măreşte cu un increment dδ 1 . Lucrul mecanic
care se produce prin deplasarea forţei P1 pe distanţa dδ 1 este aproximativ egală cu
3-2
P1 dδ 1 . Lucrul mecanic elementar este reprezentat pe diagrama prin aria haşurată de
sub curba încărcare-deplasare.
Fig.3-2
Pentru a se calcula lucrul mecanic total se calculează intreaga arie de sub curba prin
integrala:
δ (3-1)
W = ∫ P1 dδ 1
0
Când forţa întinde bara provocând o deplasare, atunci bara se deformează.
Deformarea barei face ca energia internă stocată în bară să crească. Energia internă a
barei provocată de deformarea ei se numeşte energie de deformare U şi este energia
absorbită de bară în procesul deformării acesteia. Ţinând cont de principiul conservării
energiei, este necesar ca lucrul mecanic total efectuat de forţă să fie egal cu energia de
deformare a barei (cu condiţia inexistenţei pierderilor de energie prin disipare de
căldură etc.). În expresie matematică:
δ (3-2)
U = W = ∫ P1 dδ 1
0
3.2 Forţe şi deplasări generalizate
Pentru a facilita abordarea matematică a analizei fluxurilor de energie, este necesar

ca forţele şi deplasările să fie exprimate în termenii integralelor pe volum şi suprafaţă.
3.2.1 Încărcările şi deplasările prescrise
Fie un corp solid asupra căruia acţionează un set de tracţiuni şi forţe volumice
(greutate etc.). Dacă acest corp conţine una sau mai multe fisuri atunci se face ipoteza
r
că forţele sunt şi rămân constante chiar dacă fisurile cresc. Tracţiunea t şi forţa
r
volumică b în acest caz pot fi scalate cu un scalar Q astfel încât:
3-3
r
t = Q tˆ (3-3)
r
b = Q bˆ
Q va fi denumită încărcare generalizată iar dacă deplasarea se va schimba cu
r
cantitatea infinitezimală δu atunci lucrul mecanic executat de forţe asupra corpului va
fi:
r r r r r r (3-4)
δU = t ⋅ δu dS + b ⋅ δu dV = Qtˆ ⋅ δu dS + Qbˆ ⋅ δu dV
∫S ∫V ∫S ∫V
Cum prin ipoteză încărcările sunt fixe relaţia de mai sus devine:
r
[∫
S
r
δU = Qδ tˆ ⋅ u dS + bˆ ⋅ u dV = Qδq
∫V ]
def
r r (3-5)
q ≡ ∫ tˆ ⋅ u dS + ∫ bˆ ⋅ u dV
S V
unde q se numeşte deplasarea generalizată.
Orice încărcare aplicată corpului în consecinţă va putea fi reprezentată cu o singură
forţă generalizată Q la care corespunde o deplasare generalizată q ca în figura de mai
jos:
Fig.3-3
Forţele şi deplasările generalizate pot fi definite şi pentru cazul deplasărilor
r
prescrise. Dacă se scalează deplasările prescrise u = quˆ cu scalarul q care este
deplasarea generalizată, atunci lucrul mecanic efectuat cu ocazia creşterii deplasării cu
r
un increment δu = δ (quˆ ) este:
S
r r
V
r r r r
[ r r
δU = ∫ t ⋅ δ (qu )dS + ∫ b ⋅ δ (qu )dV = δq ∫ t ⋅ u dS + ∫ b ⋅ u dV ⎫
S V ⎪
]
def r
r r r ⎬ ⇒ δU = Qδq
Q ≡ ∫ t ⋅ u dS + ∫ b ⋅ u dV ⎪
S V ⎭
(3-6)
care este identică cu (3-5).
3.3 Energia de deformarare elastică
Energia de deformare elastică se calculează cu relaţia:
3-4
γ
W = ∫ σ ij dγ ij ⇒
0
∂W (3-7)
⇒ σ ij =
∂dγ ij
Energia totală de deformare dintr-un corp cu volumul V, supus la încărcări este:
Ω = ∫ W dV (3-8)
V
Dacă datorită deplasării corpului cu δu şi implicit dacă deformaţia corpului creşte

cu un increment δγ ij atunci corespunzător energia de deformare a corpului va creşte
cu:
δW = σ ij δγ ij ⇒
(3-9)
⇒ δΩ = ∫ δWdV
V
În termenii forţelor şi deplasărilor generalizate şi în absenţa creşterii fisurii odată cu
creşterea deformaţiei corpului atunci lucrul mecanic efectuat datorită creşterii
deplasării corpului este:
r r r r
δU = Qδq = ∫ t ⋅ δu dS + ∫ b ⋅ δu dV ⎫⎪
S V
⎬⇒
t i = σ ij n j ⎪⎭ (3-10)
⇒ δU = ∫ σ ij n j δu i dS + ∫ bi δu i dV
S V
Dacă se aplică teorema diverergenţei la relaţia de mai sus:
(
δU = ∫ σ ij , j δu i + σ ij δu i , j + bi δu i dV
V
) (3-11)
Dacă se aplică ecuaţia de echilibru σ ij , j + bi = 0 şi cu observaţia că
σ ij δu i , j = σ ij δγ i , j = δW vom avea:
δU = ∫ (σ ij δγ ij )dV = ∫ δW dV = δΩ (3-12)
V V
Aşadar în absenţa fenomenului de creştere/propagare a fisurii lucrul mecanic
efectuat de corpul care se deformează este egal cu energia de deformare a corpului.
Pentru o deplasare prescrisă energia totală de deformare va fi funcţie de deplasarea
generalizată q şi de configuraţia fisurii care în mod simplificat se consideră
determinată de aria fisurii notată cu s. Astfel se poate scrie Ω = Ω(q, s ) . Dacă fisura nu
creşte atunci creşterea energiei de deformare odată cu creşterea deplasării generalizate
δq este:
δΩ ⎫
δΩ = ⎪ δΩ (3-13)
δq ⎬⇒Q =
δq
δΩ = δU = Qδq ⎪⎭
3-5
sau altfel spus forţa generalizată este prima derivată a energiei totale de deformare
în raport cu deplasarea generalizată.
3.4 Rata de eliberare a energiei G
Pentru ca o fisură să se propage trebuie să primească o anumită cantitate de energie

la vârfului său. Această energie provine de la energia stocată în elasticitatea corpului a
cărei energie de deformare „curge” către vârful fisurii care o va disipa prin deformaţii
ireversibile, căldură, sunet şi energia necesară formării de noi suprafeţe pe flancurile
fisurii.
Rata de eliberare a energiei G este prin definiţie energia disipată de către fisură prin
crearea unor noi suprafeţe de fisurare ds.
Pentru înţelegerea noţiunilor de deplasare prescrisă (fixă) şi încărcare prescrisă
(fixă) sunt date figurile 3-4 şi 3-5 de mai jos. La deplasarea prescrisă (fig.3-4)
dimensiunea u a corpului se consideră fixă iar variaţia energiei corpului se face doar pe
seama variaţiei încărcării. La încărcarea prescrisă (fig.3-5) încărcarea P este fixă iar
variaţia energiei corpului se face doar pe seama variaţiei deplasării corpului.
Fig.3-4
Fig.3-5
Dacă deplasarea este prescrisă atunci energia de deformare Ω se poate considera a
fi funcţie de deplasarea prescrisă şi de suprafaţa fisurii Ω = Ω(q, s ) . Dacă fisura se
propagă mărindu-se astfel suprafaţa fisurii cu mărimea δs , atunci variaţie energiei de
deformare este:
δΩ δΩ (3-14)
δΩ = δs + δq
∂s ∂q
123
0
3-6
Cum deplasarea este prescrisă (fixă) vom avea δq = 0 şi deci:
δΩ (3-15)
δΩ = ∂s
∂s
Cu alte cuvinte chiar dacă corpul nu efectuează lucru mecanic către exterior (dat
fiind că este fixat în reazeme de pildă), energia de deformare a corpului variază
proporţional cu creşterea suprafeţei fisurii. Variaţia energiei pe unitatea de suprafaţă a
fisurii se numeşte rata de eliberare a energiei G:
∂Ω (3-16)
G=− ⇒ δΩ = −Gδs
∂s q
unde simbolul (...) q arată că deplasarea este prescrisă.
Se va arăta că G este mereu pozitivă şi deci corpul va pierde energie pe măsură ce
fisura creşte.
În cazul încărcărilor prescrise deplasarea nu mai este fixă δq ≠ 0 în timpul
procesului de creştere al fisurii şi deci incărcările/forţele exterioare vor efectua lucru
mecanic pe măsură ce fisura creşte. Deplasarea poate fi socotită ca funcţie de încărcări
şi de suprafaţa fisurii q = q (Q, s ) şi deci energia de deformare Ω = Ω(q (Q, s ), s ) .
Modul de variaţie al acesteia pe măsură ce fisura creşte este:
δΩ δq δΩ δq δΩ (3-17)
δΩ = δQ + δs + δs
∂q ∂Q ∂q ∂s ∂s q
14243
0
Cum s-a făcut deja ipoteza că încărcarea nu variază vom avea deci δQ = 0 . Se fac
următoarele substituţii:
δΩ δq δΩ ⎫
δΩ = + δs + δs ⎪
∂q ∂s ∂s q ⎪
δΩ ⎪
=Q ⎪
∂q ⎪ (3-18)
⎬ ⇒ δΩ = Qδq − Gδs
δq ⎪
δs = δq
∂s ⎪
⎪
δΩ ⎪
=G
∂s q ⎪
⎭
sau altfel spus variaţia energiei de deformare este egală cu aportul de energie din
exterior minus energia disipată prin rupere.
Relaţia de mai sus se mai poate scrie matematic:
3-7
δΩ = δ (Qq ) − δ{
Qq − Gδs ⎫
⎪
0 ⎬ ⇒ δ (Ω − Qq ) = −Gδs ⇒ (3-19)
δQ = 0 ⎪⎭
∂
⇒G=− (Ω − Qq )
∂s
Folosindu-se definiţiile forţei şi deplasării generalizate pentru cazul încărcării
prescrise pentru care S = S t , vom avea relaţia de mai sus astfel:
G=−
∂
∂s
[ ( S
r
V
r
)]
Ω − Q ∫ tˆ ⋅ u dS + ∫ bˆ ⋅ u dV =⎪
⎫
⎪
∂ ⎡ r r r r ⎤ ⎪ ∂Π
⎛ ⎞
= − ⎢Ω − ⎜ ∫ t ⋅ u dS + ∫ b ⋅ u dV ⎟⎥ ⎬ ⇒ G ≡ − (3-20)
∂s ⎣ ⎝ S t V ⎠ ⎦ ⎪ ∂s
r r r r ⎪
Π = ⎡⎢Ω − ⎛⎜ ∫ t ⋅ u dS + ∫ b ⋅ u dV ⎞⎟⎤⎥ ⎪
⎣ ⎝ tS V ⎠⎦ ⎭
unde cu Π s-a notat energia potenţială.
r
Pentru cazul deplasărilor prescrise şi ştiind că b = 0; S = S u ; ∫ (...)dS = 0 relaţia de
St
mai sus devine:

⎡ ⎛ ⎞⎤
∂ ⎢ ⎜ r r r r ⎟⎥ ∂Ω
G = − ⎢Ω − ⎜ ∫ t ⋅ u dS + ∫ b ⋅ udV ⎟⎥ = (3-21)
∂s ⎜ 1St
4 2 4
3 V424
1 3 ⎟ ∂s
⎢ ⎥
⎣ ⎝ 0 0 ⎠⎦
Rata de eliberare a energiei G este aşadar variaţia energiei potenţiale Π pe unitatea
de suprafaţă a fisurii.
3.5 Interpretarea lui G prin diagramele încărcare-deplasare
3.5.1 Metoda specimenelor multiple pentru materiale neliniare
Să presupunem că se efectuează câteva experimente pe un corp care prezintă o

fisură. În experiment se măsoară încărcarea Q şi deplasarea q.
Cum materialul are anumite prorietăţi elastice, atunci aşa cum s-a arătat deja între Q
şi q există o relaţie specifică materialului ales. Se poate scrie energia de deformare
Ω = Ω(Q, s ) pentru încărcări prescrise şi Ω = Ω(q, s ) pentru deplasări prescrise.
În cazul deplasărilor prescrise din relaţiile (3-13) şi (3-16) se poate scrie:
∂Ω ⎫
G=−
∂s ⎪⎪ ∂G ∂Q (3-22)
⎬ ⇒ − =
∂Ω ⎪ deri var e ∂q ∂s
Q=
∂q ⎪⎭
3-8
Relaţia de mai sus se poate integra în raport cu q ţinând lungimea fisurii fixă:
q ∂Q
G = −∫ dq (3-23)
0 ∂s
O expresie asemănătoare se obţine pentru cazul încărcărilor prescrise unde

Ω = Ω(Q, s ) . Se consideră energia complementară Qq − Ω (aria haşurată) ca în figura
de mai jos:
Fig.3-6
Această energie complementară este dată de expresia:
Q
Qq − Ω = ∫ q (Q' , s )dQ' ⇒ d (Qq − Ω) = qdQ ⇒
0
(3-24)
∂
⇒q=− (Ω − Qq )
∂Q
Din relaţia (3-19):
∂ (3-25)
G=− (Ω − Qq )
∂s
prin derivare se obtine:
∂G ∂q (3-26)
=
∂Q ∂s
şi prin integrare în raport cu Q:
∂qQ
G=∫ dQ (3-27)
∂s
0
Intrpretarea integralelor (3-23) şi (3-27) este dată în figura de mai jos.

Pentru a se înţelege integrala (3-23) se consideră încărcarea unui corp care are o
fisură cu aria iniţială s 0 până ce se atinge deplasarea q*. Când se atinge această
deplasare se permite fisurii să se mărească cu o arie ds tinând tot timpul deplasarea
fixă. Datorită măririi fisurii corpul îşi pierde din rigiditate şi deci incărcarea va
„cădea”. Dacă se descarcă apoi corpul îndepărtându-se încărcarea deplasarea va reveni
la zero de vreme ce corpul se consideră elastic.Pentru oricare valoare a lui q în
3-9
procesul de descarcare va exista o diferenţă între curba de încărcare pentru fisura de
∂Q
arie iniţială s şi cea de descărcare finală s+ds diferenţa lui Q va fi ≅ ds .
∂s
Fig.3-7
Aşadar aria dintre curbele de încărcare-descărcare este:

q ∂Q
Gds = −ds ∫ dq (3-28)
0 ∂s
La fel se poate judeca pentru cazul încărcării prescrise la care se deduce:

Q ∂q
Gds = ds ∫ dQ (3-29)
0 ∂s
Ambele formulări de mai sus au o intrpretare foarte simplă: diferenţa dintre lucrul
mecanic executat asupra corpului fisurat şi energia care poate fi recuperată de la corp
prin descărcarea lui este egală cu rata de eliberare a energiei G înmulţită cu creşterea
ariei fisurii ds.
3.5.2 Metoda complianţei pentru materialele liniar elastice
Când materialul este liniar elastic atunci curbele din diagrama încărcare-deplasare
sunt drepte. Deplasarea raportată la unitatea de încărcare se numeşte complianţă şi se
notează cu C:
q (3-30)
C = ⇒ q = QC
Q
Energia de deformare va fi:
1 1 (3-31)
Ω = Qq = Q 2 C
2 2
∂Ω
Cum se ştie deja că pentru deplasările prescrise G = − avem:
∂s
3-10
∂ ⎛ 1 q 2 ⎞ 1 q 2 ∂C 1 2 ∂C (3-32)
G=− ⎜ ⎟= = Q
∂s ⎜⎝ 2 C ⎟⎠ 2 C 2 ∂s 2 ∂s
∂
Cum se ştie deja că pentru încărcările prescrise G = − (Ω − Qq ); (Ω − Qq ) = −Q 2
∂s
şi având Qq = Q 2 C rezultă:
∂ ⎛ 1 2 ⎞ 1 2 ∂C
G=− ⎜− Q C⎟ = Q (3-33)
∂s ⎝ 2 ⎠ 2 ∂s
Se poate vedea astfel că din relaţiile (3-32) şi (3-33), prin introducerea conceptului
de complianţă, expresia lui G este aceeaşi indiferent dacă este calculat pentru cazul
deplasărilor sau încărcarilor prescrise. În orice caz G este o funcţie descrescătoare în
raport cu creşterea lungimii fisurii pentru deplasarea prescrisă şi crescătoare pentru
încărcarea prescrisă aşa cum se vede mai jos:
Fig.3-8
În multe aplicaţii se efectuează mai întâi o analiză a tensiunilor pentru determinarea
deplasării punctului de aplicare a încărcării funcţie de aria fisurii. Analiza se poate face
atât analitic cât şi numeric.
Fie o epruvetă de testare ca în figura de mai jos:
Fig.3-9
Dacă a >> h atunci partea fisurată din stânga vârfului fisurii a epruvetei poate fi
considerată ca fiind suprapunerea a două semi-epruvete una peste alta. Partea din
dreapta vârfului fisurii se consideră liberă de tensiuni şi deci nu suferă deplasări.
Deplasarea sub acţiunea încărcării Q a uneia dintre semi-epruvetele din stânga este (din
3-11
Qa 3 bh 3
Rezistenţa Materialelor) v max = unde I = este momentul de inerţie al semi-
3EI 12
epruvetei. Pentru întreaga epruvetă deplasararea va fi dublul deplasării fiecărei semi-
8Qa 3
epruvete q = 2v max şi deci q = . Astfel complianţa va fi:
Ebh 3
q 8a 3 (3-34)
C= =
Q Ebh 3
Variaţia ariei fisurii funcţie de dimensiuni este ds = bda şi deci:
∂C ∂C ∂a ∂C 1
= = ⇒
∂s ∂a ∂s ∂a b
(3-35)
∂C 24a 2
⇒ =
∂a Ebh 3
Se aplică apoi relaţia (3-33) astfel:
Q 2 12a 2
G (Q, a ) = 2
b Eh 3 (3-36)
3 Eh 3 q 2
G (q, a ) =
16 a 4
de unde se poate vedea că G este crescătoare în raport cu a pentru încărcarea
prescrisă şi descrescătoare pentru deplasarea prescrisă.
3.6 G în exprimare integrală
∂Π
S-a văzut deja că G = − . Prin analiza diferenţei energiei potenţiale a corpului
∂a
de dinainte şi de după ce fisura creşte se poate arăta că G poate fi scrisă în termenii
tensiunilor şi deplasărilor de la vârful fisurii şi deci, pentru materialele elastice, G va fi
legată de K I , K II , K III .
Relaţiile (3-10) şi (3-12) pot fi combinate astfel încât să rezulte principiul lucrului
mecanic virtual:
∫ σ ij n j δu i dS + ∫ bi δu i dV = ∫ σ ij δγ ij dV = ∫ δWdV
S V V V
(3-37)
Conform abordării lui Rice [121] se consideră un corp de volum V şi suprafaţă S
care conţine o cavitate ca în figura de mai jos. Corpul este încărcat cu următoarele
r r
condiţii la frontiere: tracţiunile prescrise t = t 0 pe suprafaţa S t şi deplasări prescrise
r r
u = u 0 pe suprafaţa S u . Soluţiile problemei de elasticitate liniară pentru acest caz se
{ r
consideră că sunt σ 0 , γ 0 , u 0 . }
3-12
Păstrându-se aceleaşi condiţii la frontiere se presupune că se petrece o creştere a
cavităţii (se excavează) astfel încât volumul corpului scade la V − ΔV iar suprafaţa
creşte S + ΔS unde ΔV este volumul care se „pierde” din corp iar ΔS este suprafaţa
nou creată prin creştera cavităţii şi care va fi liberă de tracţiuni. Soluţiile problemei de
elasticitate liniară pentru acest nou caz se consideră că sunt
{ r0
σ + Δσ , γ + Δγ , u + Δu .
0 0 r
}
Fig.3-10
Dacă se scrie densitatea de energie de deformare W funcţie de deformaţia γ atunci
diferenţa dintre energia potenţială dinainte şi de după creşterea cavitătii este:
− ΔΠ = ∫ W (γ 0 )dV − ∫ t i0 u i0 dS − ∫ W (γ 0 + Δγ )dV +
V St V − ΔV
+∫ ( )(
t i0 + Δt i u i0 + Δu i dS
St + ΔS
) (3-38)
Cum prin ipoteză Δt i0 = 0 pe St şi Δu i0 = 0 pe S u şi t i0 + Δt i0 = 0 pe ΔS vom

avea:
∫St + ΔS (ti )( ) ( )
0
+ Δt i u i0 + Δu i dS = ∫ t i0 u i0 + Δu 0i dS (3-39)
St
şi aplicând principiul lucrului mecanic virtual:
St
0
( ) 0
S + ΔS
(
∫ t i (Δu i )dS = ∫ t i + Δt i (Δu i )dS = ∫ ) V − ΔV
(σ 0
ij )
+ Δσ ij Δγ ij dV (3-40)
Dacă se introduce relaţia de mai sus în (3-38) rezultă:
− ΔΠ = ∫ W (γ 0 )dV + ∫
ΔV
{( )
σ ij0 + Δσ ij Δγ ij − W γ 0 + Δγ − W (γ 0 ) dV
V − ΔV
[ ( ) ]}
(3-41)
Dat fiind că s-a aratat că σ ij dγ ij = σ ij du i , j ; σ ij , j = 0 unul din termenii relaţiei de

mai sus este:
3-13
∫V −ΔV {[W (γ ) ]} ⎧⎡ γ 0 + Δγ γ0 ⎤⎫
0
+ Δγ − W (γ 0 ) dV = ∫ ⎨ ⎢ ∫ σ ij dγ ij − ∫ σ ij dγ ij ⎥ ⎬dV =
V − ΔV
⎩⎣ 0 0
⎦⎭
γ 0 + Δγ ui0, j + Δui , j
=∫
V − ΔV ∫0
σ ij dγ ij dV = ∫
V − ΔV ∫u
σ ij du i , j dV =
0
i, j (3-42)
=∫
V − ΔV
ui0, j + Δui , j
∫
ui0, j
(σ )
ij du i , j dV
Aplicând teorema divergenţei:
∫V − ΔV {[W (γ 0
)
+ Δγ − W (γ 0 ) dV = ∫ ]} S + ΔS
⎛ ui0 + Δui
⎜∫ 0
⎞
σ ij du i n j ⎟ dS =
⎝ ui ⎠ (3-43)
⎛ ui0 + Δui ⎞
∫S + ΔS ⎜⎝ ∫ui0 t i du i ⎟⎠dS
Un alt termen al relaţiei (3-41) se calculează astfel:
∫ {(
σ ij0 + Δσ ij Δγ ij dV = ∫
V − ΔV
) }
σ ij0 + Δσ ij Δu i
V − ΔV
{[( ) ] }dV =
,j
(3-44)
=∫ t0
S + ΔS i
( )
+ Δt i Δu i dS
Înlocuind cele două relaţii de mai sus în (3-41) avem:
− ΔΠ = ∫ W (γ 0 )dV + ∫
ΔV S + ΔS
⎧ 0
⎨ t i + Δt i Δu i − ∫ 0 (
ui0 + Δui
)⎫
t i du i ⎬dS (3-45)
⎩ ui
⎭
Se vor observa următoarele:
S + ΔS = S t + S u + ΔS ⎫
⎪
Δt i = 0 _ pe _ S t
Δu i = 0 _ pe _ S u
⎪
{(
⎬ ⇒ ∫S + ΔS t i + Δt i Δu i dS = ∫S t i Δu i dS
0 0
) } {( ) }
⎪ t
(3-46)
t i0 + Δt i 0 _ pe _ ΔS ⎪⎭
În mod asemănător se poate deduce:
⎧ ui0 + Δui ⎫ ⎧ ui0 + Δui ⎫ ⎧ ui0 + Δui ⎫
∫S + ΔS ⎨⎩∫ui0 t i du i⎬
⎭
dS = ∫St ∫ui0
⎨
⎩
t i du i⎬
⎭
dS + ∫ΔS ∫ui0
⎨
⎩
t i du i ⎬dS
⎭
⎧ ui0 + Δui
t i = t i0 _ pe _ S t ⇒ ∫ ⎨∫ 0
⎫
t i du i ⎬dS = ∫ t i0 Δu i dS { }
St
⎩ ui
⎭ St
(3-47)
Cu aceste consideraţii (3-45) devine:
⎛ ui0 + Δui ⎞ (3-48)
− ΔΠ = ∫ W (γ 0 )dV − ∫ ⎜ ∫ 0 t i du i ⎟dS
ΔV ΔS
⎝ ui
⎠
3-14
Exprimată în cuvinte relaţia de mai sus se poate exprima astfel: Variaţia energiei
potenţiale este egală cu energia de deformare necesară îndepărtării volumului de
material δV din care se extrage lucrul mecanic executat prin eliberarea
suprafeţei ΔS de tracţiuni.
Dacă în loc de cavitate în modelul de mai sus se consideră o fisură care creşte
creând o nouă suprafaţă ΔS atunci în acest proces nu se mai excavează volumul
δV = 0 şi deci relaţia de mai sus devine:
⎛ ui0 + Δui ⎞ (3-49)
− ΔΠ = − ∫ ⎜ ∫ 0 t i du i ⎟dS
ΔS
⎝ ui
⎠
Tracţiunea executată asupra corpului depinde de tensiuni care depind de deformaţii
r
şi deci de gradientul câmpului deplasărilor. Astfel t i = t i (∇u ) .
În faţa vârfului fisurii vom avea u i = u i0 ; t i = t i0 . Când fisura creşte atunci
(u i + Δu i ) → 0 iar tracţiunea deasemenea va tinde spre zero.
Cum pentru un material elastic aşa cum se vede în figura de mai jos,
ui0 + Δui 1 0
∫ui0 t i du i = 2 t i Δu i , vom avea:
⎛1 ⎞
− ΔΠ = − ∫ ⎜ t i0 Δu i ⎟dS (3-50)
ΔS 2
⎝ ⎠
Fig.3-11
Suprafaţa creată prin creşterea fisurii este ΔS drept care noua suprafaţă de rupere
ΔS
creată prin creşterea fisurii este Δs = . Se notează cu Δs + suprafaţa superioară a
2
fisurii şi cu Δs − cea inferioară astfel încât ΔS = Δs + + Δs − .
∂Π ⎡ 1 ⎛ ⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎞⎤ (3-51)
G=− = lim ⎢− ⎜⎜ ∫ + ⎜ t i0 Δu i ⎟dS + ∫ − ⎜ t i0 Δu i ⎟dS ⎟⎟⎥
∂s Δs →0 ⎣ Δs ⎝ Δs ⎝ 2 ⎠ Δs
⎝2 ⎠ ⎠⎦
3-15
Cum tracţiunea t i+ pe suprafaţa Δs + este egală şi de sens contrar cu t i− pe

suprafaţa Δs − şi deci t i+ = −t i− şi dacă se ia Δs ≡ Δs + , avem:
⎡ 1 ⎛ ⎞ ⎞⎤
G=−
∂Π
= lim ⎢−
⎛1
(
⎜⎜ ∫ ⎜ t i0 Δu i+ − Δu i− ⎟dS ⎟⎟⎥
∂s Δs →0 ⎣ Δs ⎝ Δs ⎝ 2
) (3-52)
⎠ ⎠⎦
unde Δu i+ şi Δu i− sunt deplasările evaluate pe suprafeţele Δs + şi Δs − iar ti0 este
tracţiunea de care este eliberată suprafaţa Δs + . Δu i+ + Δu i− este deschiderea fisurii.
3.7 G exprimată funcţie de K I K II , K III pentru fisurile bidimensionale care se

propagă drept înainte
Deşi ecuaţia (3-52) se poate aplica pentru orice fisură de orice formă care creşte în
orice direcţie, calculul lui G cu ajutorul ei este dificil cu excepţia cazului corpurilor
bidimensionale la care fisura creşte drept înainte. Fie cazul fisurii din figura de mai jos.
Fig.3-12
Se consideră că fisura de lungime a creşte la o nouă lungime a + Δa de-a lungul
axei Ox2 .
Dacă fisura se propagă înainte atunci Δu i+ = −Δu i− şi deci deplasarea de deschidere
a fisurii va fi Δu i+ + Δu i− = 2Δu i+ iar Δu i+ = u i ( Δa − x1 , π ) unde ui este câmpul de
deplasare a fisurii la vârf în coordonate polare.
r r
De-a lungul Δs + vectorul normal n = −1e1 astfel încât t i0 = −σ i 2 ( x1 ,0) unde σ i 2
este câmpul de tensiuni la vârful fisurii în coordonate polare.
Ecuaţia (3-52) se poate acum scrie:
⎡ 1 ⎤
G = lim ⎢ ⎛⎜ ∫ σ i 2 ( x1 ,0)u i (Δa − x1 , π )dx1 ⎞⎟⎥
Δa
(3-53)
Δa →0 ⎣ Δa ⎝ 0 ⎠⎦
3-16
K III
Pentru Modul III de rupere cum σ 12 = σ 22 = 0; σ 32 ( x1 ,0) = , singurul termen
2πx1
nenul din ecuaţia de mai sus este acela cu i=3. Deplasarea va fi:
2 K III
u 3 (Δa − x1 , π ) = (Δa − x1 )1 / 2 (3-54)
π μ
şi deci:
⎡ 1 ⎛ Δa ⎡ K ⎤⎡ 2 K ⎞⎤
1/ 2 ⎤
G = lim ⎢ ⎜ ∫ ⎢ III ⎥ ⎢ III
(Δa − x1 ) ⎥dx1 ⎟⎥ =
Δa →0 ⎢ Δa ⎜ 0
⎣ ⎝ ⎢⎣
2πx1 ⎥⎦ ⎢⎣ π μ ⎥⎦ ⎟⎠⎥⎦
⎡ ⎛ ⎞⎤
⎢ ⎜ ⎟⎥ (3-55)
⎢ ⎜ ⎟⎥
1 ⎡ K III ⎤⎜ Δa ⎡⎛ Δa − x1 ⎞ ⎤ ⎟⎥ K III
2 1/ 2 2
= lim ⎢ ⎢ ⎥⎜ ∫ ⎢⎜⎜ ⎟⎟ ⎥dx1 ⎟ =

Δa →0 ⎢ Δa
⎢⎣ μπ ⎥⎦⎜ 0 ⎢⎣⎝ x1 ⎠ ⎥⎦ ⎟⎥ 2 μ
⎢ 144424443 ⎥
⎢ ⎜ ⎟⎥
⎜ Δaπ ⎟
⎢⎣ ⎝ 2 ⎠⎥⎦
Pentru Modul I de rupere cum σ 12 = σ 32 = 0 , singurul termen nenul din ecuaţia de
mai sus este acela cu i=2. Deplasarea va fi:
r 4K I (3-54)
u 2 ( Δa − x1 , π ) = −uθ ( Δa − x1 , π ) =
2π E '
şi deci:
K 2I
G=
E'
E ' = E _ Stare _ Plana _ Tensiuni (3-55)
E
E' = _ Stare _ Plana _ Deformatii
1 −ν 2
Similar pentru Modul II avem:
K2
G = II
E'
E
1 −ν 2
Dacă fisura se propagă urmare a unei stări complexe de încărcare care cuprinde
simultan toate cele 3 moduri, atunci:
3-17
K I2 K II2 2
K III
G= + +
E' E' 2μ
(3-57)
E
1 −ν 2
3.8 Integrala J
O cale alternativă a calculului integralei G este calculul integralei J pe un contur

închis care înconjoară vârful fisurii. Integrala J va reprezenta energia care curge spre
vârful fisurii. Integrala J a fost definită de Rice [120] şi apoi generalizată [79], [31],
[78]. Fie relaţia (3-41):
− ΔΠ = ∫ W (γ 0 )dV + ∫
ΔV
{( ) [ ( )
σ ij0 + Δσ ij Δγ ij − W γ 0 + Δγ − W (γ 0 ) dV
V − ΔV
]}
aplicată la o fisură 2D care creşte drept înainte dupa direcţia x1 . În acest caz
ΔV = 0 iar integralele pe volum devin integrale pe suprafaţă ∫V (...)dV →∫A (...)dA .
Creşterea ariei suprafeţei fisurii ΔS va corespunde creşterii lungimii fisurii cu o
cantitate Δa . Deci:
G=−
∂Π ⎧ 1
{( ) [ ( ⎫
= lim ⎨ ∫ σ ij0 + Δσ ij Δγ ij − W γ 0 + Δγ − W (γ 0 ) dA⎬
∂a Δa →0 ⎩ Δa A
) ]}
⎭
(3-58)
A descrie întregul corp.
De vreme ce Δa → 0 se poate considera A ca fiind o regiune finită din jurul vârfului
fisurii ca în figura de mai jos:
Fig.3-13
3-18
Această regiune va avea ca frontieră curba orientată Γ + Γ ( + ) + Γ ( − ) , cu vectorul

r
normal n , unde Γ porneşte şi se opreşte pe suprafaţa fisurii iar Γ ( + ) , Γ ( − ) sunt aliniate
suprafeţelor superioare şi inferioare ale fisurii.
Prin aplicarea teoremei diverergenţei:
σ ij = t i ⎫⎪
⎬⇒
t i0 + Δt i = 0⎪⎭ (3-59)
⎧ 1
{( ) } ⎫ ⎧1
{
⇒ lim ⎨ ∫ σ ij0 + Δσ ij Δγ ij dA⎬ = lim ⎨ ∫ t i0 + Δt i ) Δu i dΓ ⎬
Δa →0 ⎩ Δa A
} ⎫
⎭ Δa → 0 ⎩ Δa Γ
⎭
Se consideră sistemul de coordonate ( x1 , x 2 ) fix iar sistemul ( x'1 , x' 2 ) care se
mişcă împreună cu vârful fisurii. Pentru cazul propagării fisurii drept înainte vom avea
x'1 = x1 − a; x' 2 = x 2 . Orice mărime de câmp f poate fi scrisă în raport de coordonatele
staţionare ca f ( x1 − a, x 2 , a) sau funcţie de cele mobile ca f ( x'1 , x' 2 , a ) .
Derivata totală a lui f la creşterea fisurii va fi:
Df ∂f ∂x'1 ∂f ∂f ∂f (3-60)
= + =− +
Da ∂x'1 ∂a ∂a ∂x1 ∂a
Aşadar rlaţia (3-59) poate fi rescrisă:
⎧1
{ } ⎫
lim ⎨ ∫ t i0 + Δt i )Δu i dΓ ⎬ = ∫ t i0
Δa →0 ⎩ Δa Γ
Du i ⎡ ⎛
dΓ + ∫ ⎢ lim ⎜ Δt i
Δu i ⎞⎤
Δa ⎠⎦
⎟⎥d Γ (3-61)
⎭ Γ Da Γ Δa →0
⎣ ⎝
1444 424444 3
→0
Al doilea termen al relaţiei de mai sus tinde la zero odată cu Δa → 0 şi deci:
⎧1
{ ⎫
} ⎛ ∂u ∂u ⎞
lim ⎨ ∫ t i0 + Δt i )Δu i dΓ ⎬ = ∫ t i0 ⎜⎜ − i + i ⎟⎟dΓ
Δa →0 ⎩ Δa
(3-62)
⎝ ∂x1 ∂a ⎠
Γ Γ
⎭
Al doilea termen al relaţiei (3-58) şi folosind teorema divergenţei:
⎧1
Δa →0 ⎩ Δa ∫A
lim ⎨ {[ ( ) ⎫
W γ 0 + Δγ − W (γ 0 ) dA⎬ = ∫ ]}DW
A Da
dA =
⎭
⎛ ∂W ∂W ⎞ ⎛ ∂W ∂γ ij ∂W ⎞
= ∫ ⎜⎜ − ⎟⎟dA = ∫ ⎜ − ⎟dA =
A ∂a ∂x1 A ⎜ ∂γ ∂ a ∂ x ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ij 1 ⎠ (3-63)
⎛ ∂u i , j ∂W ⎞ ⎛ ∂u ⎞
= ∫ ⎜⎜ σ ij − ⎟dA = ∫ ( + ) ( − ) ⎜ t i i − Wn1 ⎟dΓ
⎟
A
⎝ ∂a ∂x1 ⎠ Γ +Γ +Γ
⎝ ∂a ⎠
(+) (−)
Observând că pe Γ , Γ avem n1 = 0; t i = 0 de pe această porţiune a curbei nu
va exista contribuţie la integrală şi deci:
⎧ 1
{[ ( ) ]} ⎫
lim ⎨ ∫ W γ 0 + Δγ − W (γ 0 ) dA⎬ = ∫ ⎜ t i i − Wn1 ⎟dΓ
Δa →0 ⎩ Δa
⎛ ∂u ⎞ (3-64)
A
⎭ Γ
⎝ ∂a ⎠
3-19
Introducând toate rezultatele de mai sus în (3-58) avem Inlategrala J:
⎛ ∂u ⎞ (3-65)
G = ∫ ⎜⎜Wn1 − t i i ⎟⎟dΓ = J
Γ
⎝ ∂x1 ⎠
Intgrala J astfel definită reprezintă o modalitate foarte importantă de a descrie
fluxul de energie spre vârful fisurii, pentru estimarea deschiderea fisurii şi pentru
materialele ductile ea poate descrie criteriile de rupere.
Integrala J are proprietăţile:
• Este independentă de drum şi deci Γ se poate alege oriunde în jurul
vârfului fisurii,
• Valoarea lui J nu depinde de sensul în care va creşte fisura. Oricum relaţia
G=J este validă doar pentru fisuri care cresc drept înainte în materiale
elastice,
• J moşteneşte de la G aceeaşi relaţie cu factorii de intensitate a tensiunii:
K I2 K II2 K 2III
J= + +
E' E' 2μ
(3-66)
E
1 −ν 2
• J poate fi extinsă şi pentru spaţiul tridimensional. Lui De pildă dacă se ia o
fisură intr-o placă de grosime b iar în jurul vârfului fisurii se defineşte
suprafaţa S = S 0 + S 2 + S 3 ca în figura de mai jos, atunci:
J = ∫ (Wn1 − t i u i ,1 )dA
1
(3-67)
b S0
Fig.3-14
3-20
Capitolul 4- Criteriile ruperii elastice
CUPRINS
4.0 CAPITOLUL 4- CRITERIILE RUPERII ELASTICE ............................... 2
4.1 INIŢIEREA FISURII PENTRU MODUL I DE RUPERE ........................................... 2

4.2 STABILITATEA CREŞTERII FISURII .................................................................. 3
4.3 CURBA DE REZISTENŢĂ.................................................................................. 5
4.4 INIŢIEREA ŞI CREŞTEREA FISURII PENTRU MODUL MIXT I+II+III .................. 7
4.4.1 Teoria tensiunii circumferenţiale maxime................................................. 8
4.4.2 Teoria ratei maxime de eliberare a energiei............................................. 9
4-1
4.0 Capitolul 4- Criteriile ruperii elastice
În procesul ruperii elastice singura schimbare care se petrece în material este

presupusă a fi doar separarea atomică de-a lungul suprafeţei fisurii, materialul
rămânând complet nealterat în tot cuprinsul său. Asemenea comportament este extrem
de rar (poate doar sticla la limită) sau pur şi simplu inexistent. O altă definiţie ceva mai
pragmatică a ruperii elastice ar fi că zona afectată de procesul ruperii ca de exemplu
deformaţii plastice, micro-fracturi etc. (de la vârful fisurii) este foarte mică în
comparaţie cu dimensiunile corpului care se fisurează.
4.1 Iniţierea fisurii pentru Modul I de rupere
Se presupune un corp care prezintă o fisură ascuţită şi care este supus la tracţiune.
În Capitolul precedent s-a arătat că atunci când fisura creşte energia este eliberată din
corp câtre vârful fisurii cu rata G. Dacă se presupune mai departe că pentru creşterea
fisurii este necesară o anumită cantitate de energie pe unitatea de arie de rupere nou
formată, atunci criteriul ruperii elastice pentru ca fisura să se propage este ca rata de
eliberare a energiei G disponibilă să fie mai mare decât energia necesară
propagării GC:
(4-1)
G ≥ GC
Cum G este o funcţie de G = G (Q, a, geometrie) atunci rata de eliberare a energiei
disponibilă depinde de încărcările aplicate, de lungimea fisurii (aria ei) şi de geometria
specifică a corpului. Energia necesară propagării GC este specifică fiecărui material şi
se mai numeşte şi energie de rupere sau rezistenţă la rupere. Fizic această rezistenţă
este dată de energia necesara formării a noi suprafeţe, energia disipată la vârful fisurii
prin deformare, frecare, micro-fisurare, căldură etc.
Fie o placă infinită supusă la tracţiune ca în figura de mai jos:
Fig.4-1
4-2
Dacă se presupune starea plană de tensiuni atunci:
σ 2 πa
G= ∞ (4-2)
E
unde σ ∞ este tensiunea normală la infinit, E este modulul lui Young şi a este
jumătate din lungimea fisurii. Dacă se pune G = G C atunci tensiunea care există la
iniţierea fisurii este:
Gc E (4-3)
σf =
πa
În 1921 cel care a conceput mai intâi această teorie a fost Griffith [62]. El a luat
tuburi sferice şi cilindrice din sticlă pe care a practicat o fisură de lungime a, şi care
apoi au fost supuse la presiune internă care a fost măsurată până în momentul
exploziei. Ştiind presiunea şi suprafaţa recipientului s-a calculat σ f la rupere
rezultând graficul de mai jos:
Fig.4-2
Se poate observa că σ f variază liniar cu 1 / a conform relaţiei de mai sus. Din
grafic se poate deduce GC = 3,2 J / m 2 care corescunde la un factor de intensitate al
tensiunii critic de K C = EGC = 0,45 Pa m .
Aşadar pentru materiale elastice şi izotropice K I şi G sunt echivalente iar criteriul
ruperii se poate scrie:
K I ≥ KC
(4-4)
K C = E' G
4.2 Stabilitatea creşterii fisurii
Dacă în cursul propagării fisurii G devine mai mic decât rezistenţa GC atunci fisura
se va opri şi-şi va relua creşterea doar dacă condiţiile de încărcare sau alte condiţii
4-3
externe se schimbă. Dacă din contră G devine mai mare decât rezistenţa GC fisura
devine instabilă şi va creşte rapid până la ruperea completă a corpului.
Predicţia şi prevenirea creşterii instabile a fisurii este aşadar primul obiectiv al
proiectării mecanice/structurale.
Se poate deduce uşor din Capitolul precedent că pentru încărcarea prescrisă G
creşte proporţional cu a 2 iar pentru condiţia deplasărilor prescrise cu 1 / a 4 << a 2
aşadar o fisură într-un corp cu deplasare prescrisă este mult mai stabilă decăt una cu
încărcare prescrisă.
În aplicaţiile din realitate nu există situatii clare de încarcare sau deplasare prescrisă
care sunt nişte modele ideale, ci există situaţii intermediare variabile de la caz la caz la
care pe măsură ce fisura se propaga corpul devine din ce în ce mai compliant
încărcarea fiind transferată spre alte zone ale corpului decât zona fisurată.
În termenii forţelor şi deplasărilor generalizate situaţia de mai sus poate fi modelată
printr-un corp încărcat de un arc de complianţă C M căruia i se aplică o deplasare fixă
qT ca în figura de mai jos:
Fig.4-3
Deplasarea corpului este q şi notând cu C complianţa corpului, încărcarea este:

qT
Q= (4-5)
C + CM
Condiţia de deplasare prescrisă corespunde C M = 0 iar cea de încărcare prescrisă
este corespunzătoare la C M = ∞ .
1 ∂C
Rata de eliberare a energiei rămâne neschimbată ca expresie (de ex. G = Q 2 )
2 ∂s
dar ca şi mărime ea este afectată. Dacă se introduce (4-5) în relaţia anterioară şi
diferenţiind, avem:
4-4
2
⎛ ∂C ⎞
⎜ ⎟
∂G ∂s ⎠ 1 ∂ 2C
= −Q 2 ⎝ + Q2 2 (4-6)
∂s C + CM 2 ∂s
2
⎛ ∂C ⎞
⎜ ⎟
2 ⎝ ∂s ⎠ ∂C
Cum primul termen − Q este mereu negativ şi cum este mereu mai
C + CM ∂s
mic pentru cazul C M = finit decât pentru cazul C M = ∞ , şi pe măsură ce C M
2
⎛ ∂C ⎞
⎜ ⎟
2 ⎝ ∂s ⎠
descreşte atunci primul termen − Q devine din ce în ce mai mare în modul,
C + CM
∂C
sfârşind în situaţia în care < 0 şi deci fisura se stabilizează.
∂s
4.3 Curba de rezistenţă
∂C
Există insă şi excepţii la regula stabilizării fisurii pentru < 0 . În anumite cazuri
∂s
∂C
fisura se stabilizează chiar dacă > 0 . Aceste cazuri sunt acelea în care rezistenţa la
∂s
rupere a materialului creşte pe măsura propagării fisurii.
Fie pentru cazul 2D G R (Δa) numită şi curba de rezistenţă, ca fiind rata de eliberare
a energiei necesară propagării fisurii ca în figura de mai jos:
Fig.4-4
Motivele creşterii G R ( Δa ) odată cu propagarea fisurii sunt variate ca de pildă:
• Pentru materialele elasto-plastice mărimea deformaţiei la vârful fisurii
pentru anumite valori ale factorului de intensitate a tensiunii este mai mică
pentru fisurile care se propagă decât pentru cele staţionare. Dacă este
4-5
necesară o anumită valoare a deformaţiei la vârful fisurii pentru ca aceasta
să se propage atunci şi intensitatea tensiunii aplicate trebuie să fie mai
mare.
• Pentru anumite materiale compozite se poate ca fibre din inserţia matricii să
devină perpendiculare pe direcţia fisurii astfel apărând o forţă de închidere
a fisurii. Pentru a rupe fibra trebuie mărită încărcarea.
Pentru materialele perfect fragile G R ( Δa ) = const. Pentru alte materiale poate
creşte până la o valoare limită ori poate creşte încontinuu. Mai mult, pentru materialele
ductile cu cât secţiunea corpului/epruvetei se micşorează cu atât G R (Δa ) creşte mai
repede.
Un criteriu de stabilitate a fisurii poate aşadar fi scris în cazul 2D şi pentru suprafaţa
fisurii Δs = bΔa (b este lăţimea corpului). Pentru ca o fisură să se propage este necesar
ca:
G ( s) = G R (s − s 0) (4-7)
unde s 0 = ba 0 cu a0 fiind lungimea iniţială a fisurii, iar s = ba cu a fiind

lungimea curentă a fisurii. Condiţia de stabilitate a fisurii va fi:
∂G ∂G R
< (4-8)
∂s ∂ (Δs )
iar creşterea instabilă a fisurii se va petrece când:
∂G ∂G R
≥ (4-9)
∂s ∂ (Δs )
Pentru cazurile încărcării şi deplasării prescrise se ştie deja din Capitolul anterior
că:
Q 2 12a 2
G (Q, a ) = 2
b Eh 3
3 Eh 3 q 2
G (q, a ) =
16 a 4
La deplasarea prescrisă G scade cu creşterea lui a dar mereu G creşte odatată cu
creşterea (puterii a doua) a lui Q şi q. Pentru oricare caz intemediar G (Q, a ) şi G (q, a )
se suprapun peste G R ca în figura de mai jos.
În cazul deplasărilor prescrise creşterea fisurii este mereu stabilă. Fisura va începe
să crească atunci când deplasarea aplicată este suficient de mare astfel încât
G (q, a 0 ) = G R (0) ≡ GC .
4-6
Fig.4-5
În cazul încărcării prescrise creşterea fisurii este instabilă pentru materialele fragile
dat fiind că odată atinsă valoarea G (Q, a ) = GC orice creştere a fisurii oricât de mică
face ca G să fie mai mare decât GC.
În aplicaţiile din realitate situaţia este cumva între cele două exteme ale deplasării şi
încărcării prescrise drept care G poate creşte sau descreşte odată cu creşterea lui a, iar
stabilitatea va depinde de încărcare şi de panta curbei de rezistenţă. Pentru un material
cu curbă de rezistenţă crescătoare este posibil ca:
2
⎛ ∂C ⎞
⎜ ⎟
∂G 2 ⎝ ∂s ⎠ 1 ∂ 2 C ∂G R (4-10)
= −Q + Q2 2 <
∂s C + CM 2 ∂s ∂Δs
4.4 Iniţierea şi creşterea fisurii pentru Modul mixt I+II+III
Propagarea fisurilor în corpurile la care direcţiile tensiunilor principale variază

spaţial sau din materiale anizotrope se va face în genere de-a lungul direcţiei de cea
mai mică rezistenţă. Determinarea nu numai a momentului când se propagă fisura dar
şi a direcţiei de propagare este importantă în egală măsură. Ca exemplu dacă se iniţiază
o fisura la piciorul dintelui unei roţi dinţate (vezi aplicaţia din Capitolul 9), este
important de ştiut dacă fisura se propagă transversal pe dinte rupându-l ori se va
propaga în obadă astfel încât viaţa utilă să fie mai mare.
Asemenea probleme apar în structuri cu geometrii 3D complexe şi deci încărcarea
va fi un mix al Modurilor I+II+III, încărcările putând varia la vârful fisurii atât spaţial
cât şi de la un ciclu de încărcare la altul. Ca urmare fisurile nu se vor propaga în linie
dreaptă. Fie o stare de tensiuni în faţa vârfului fisurii caracterizată de:
σ 22 = σ a sin 2 β ;σ 22 = σ a sin β cos β ;σ 22 = σ a cos 2 β ⇒
(4-11)
K I = σ a πa sin 2 β ; K II = σ a πa sin β cos β
4-7
Întrebarea este: la ce nivel al tensiunii σ a fisura va incepe să se propage şi în ce
direcţie?
4.4.1 Teoria tensiunii circumferenţiale maxime
Această teorie postulează că fisura va începe să crească pe direcţia θ * pentru o

tensiune circumferenţială σ θθ maximă :
(4-12)
rσ θθ (r , θ *) ≥ const.
Dacă se presupune că în relaţia de mai sus constanta este identică pentru Modul
mixt I+II+III cu cea de la Modul I, la care criteriul este K I ≥ K IC , atunci:
K (4-13)
rσ θθ (r , θ *) ≥ IC
2π
Pentru determinarea direcţiei se presupune că fisura se va propaga pe o direcţie θ *
care satisface relaţiile:
∂σ θθ ∂ 2σ θθ (4-14)
= 0; <0
∂θ ∂θ 2
Din Capitolul 2 se ştie că:

⎛ ⎛ 3θ ⎞ ⎛ θ ⎞⎞
⎜ − cos⎜ ⎟ + 5 cos⎜ ⎟ ⎟
⎛ σ rr ⎞ ⎜ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠⎟ ⎛ cos 2 θ ⎞
⎜ ⎟ KI 1 ⎜ ⎛ 3θ ⎞ ⎛θ ⎞ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ σ θθ ⎟ = ⎜ cos⎜ ⎟ + 3 cos⎜ ⎟ ⎟ + 4 A0 ⎜ sin θ ⎟ +
2
⎜σ ⎟ 2πr 4 ⎜ ⎝ 2 ⎠ ⎝2⎠ ⎟ ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ rθ ⎠ ⎜ ⎛θ ⎞ ⎛ 3θ ⎞ ⎟ ⎝ − sin θ cos θ ⎠
⎜ sin ⎜ 2 ⎟ + sin ⎜ 2 ⎟ ⎟
⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎠
⎛ ⎛θ ⎞ ⎛ 5θ ⎞ ⎞
⎜ 3 cos⎜ ⎟ + cos⎜ ⎟ ⎟
⎜ ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠⎟
3 A1 / 2 r 1 / 2 ⎜ ⎛θ ⎞ ⎛ 5θ ⎞ ⎟
+ ⎜ 5 cos⎜ ⎟ − cos⎜ ⎟ ⎟ + ...
4 ⎜ ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠⎟
⎜ ⎛θ ⎞ ⎛ 5θ ⎞ ⎟
⎜ sin ⎜ 2 ⎟ − sin ⎜ 2 ⎟ ⎟
⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎠
⎛ ⎛θ ⎞ ⎛ 3θ ⎞ ⎞
⎜ − 5 sin ⎜ ⎟ + 3 cos⎜ ⎟ ⎟
⎛ σ rr ⎞ ⎜ ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠⎟
⎜ ⎟ K II 1 ⎜ ⎛θ ⎞ ⎛ 3θ ⎞ ⎟
⎜ σ θθ ⎟= ⎜ − 3 sin ⎜ ⎟ − 3 cos⎜ ⎟ ⎟
⎜σ ⎟ 2πr 4 ⎜ ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠⎟
⎝ rθ ⎠ ⎜ ⎛θ ⎞ ⎛ 3θ ⎞ ⎟
⎜ cos⎜ 2 ⎟ + 3 cos⎜ 2 ⎟ ⎟
⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎠
care combinate vor da:
4-8
1 ⎛ ⎛ θ ⎞ 1 + cos θ 3 ⎛ θ ⎞⎞
σ θθ (r , θ ) = ⎜⎜ K I cos⎜ ⎟ − K II sin θ cos⎜ ⎟ ⎟⎟ (4-15)
2πr ⎝ 2
⎝ ⎠ 2 2 ⎝ 2 ⎠⎠
Relaţiile (4-13), (4-14) şi (4-15) sunt suficiente pentru calculul direţiei de propagare
a fisurii şi a condiţiilor de rupere funcţie de K I / K IC ; K II / K IC .
Comparate fiind rezultatele oferite de calcule cu această teorie şi comparate cu
datele experimentale rezultă graficele [55]:
Fig.4-6
Se observă că teoria prezice bine direcţia de propagare a fisurii dar pentru starea de
tensiuni calculele descriu o limită inferioară pentru rezultatele experimentale.
4.4.2 Teoria ratei maxime de eliberare a energiei
Criteriul ratei maxime de eliberare a energiei afirmă că fisura se va propaga astfel

∂Π
încât energia eliberată prin propagare să fie maximizată. Cum G = − , acest criteriu
∂s
este echivalent cu afirmaţia că fisura se propagă astfel încât să fie minimizată energia
potenţială stocată în corp ceea ce este conformă cu teorema din termodinamică ce
spune că orice sistem tinde spre o stare de echilibru caracterizată de energie minimă.
Wu [156} a studiat propagarea fisurilor în Modurile I şi II considerând o fisură
dreaptă care se extinde cu o lungime ε sub un unghi θ . Criteriul se poate exprima
matematic:
∂G (θ *) ∂ 2 G (θ *) (4-16)
= 0; < 0; G (θ *) ≥ GC
∂θ ∂θ 2
unde:
⎡1 ⎤
G (θ ) = lim ⎢ (Π Z − Π )⎥ (4-17)
ε →0 ⎣ ε ⎦
4-9
şi unde Π Z este energia potenţială a corpului după ce fisura s-a propagat cu o lungime
ε iar Π energia potenţială înainte de propagare.
Teoria şi datele experimentale arată o bună corelaţie cu privire la θ * şi o bună
aproximare a lui G (θ ) .
4-10
Capitolul 5- Determinarea lui K si G
CUPRINS
5.0 CAPITOLUL 5- DETERMINAREA LUI K ŞI G ____________________ 2

5.1 METODELE ANALITICE _________________________________________ 2
5.1.1 Metoda colocării la frontiere __________________________________ 3
5.2 METODELE NUMERICE-ANALIZA CU ELEMENTE FINITE (AEF) __________ 5
5.2.1 Corelaţia tensiunilor şi deplasărilor ____________________________ 6
5.2.2 Energia globală şi complianţa _________________________________ 7
5.2.3 Folosirea G sub formă integrală _______________________________ 7
5.2.4 Integrala J _______________________________________________ 10
5.2.5 Elementele finite singulare (Quarter Point) de la vârful fisurii_______ 12
5.3 METODE EXPERIMENTALE _____________________________________ 16
5.3.1 Măsurarea cu mărci tensometrice______________________________ 16
5.3.2 Fotoelasticitatea ____________________________________________ 17
5-1
5.0 Capitolul 5- Determinarea lui K şi G
Până acum s-a descris starea de tensiuni la vârful fisurii şi fluxurile de energie
pentru materialele elastice arătându-se că starea de tensiuni, deplasările, deformaţiile
sunt complet descrise de K I , K II , K III . Mai mult, prin definirea factorilor de
intensitate a tensiunii şi a ratei de eliberare a energiei s-au putut defini anumite criterii
pentru ruperea elastică şi propagarea fisurilor.
5.1 Metodele analitice
Toate consideraţiile făcute in capitolele anterioare reprezintă bazele metodelor

analitice de calcul.
Ecuaţiile elasticităţii pentru cazurile bidimensionale pot fi formulate în termenii
variabilelor complexe drept care pot fi aplicate mai departe modele analitice eficiente
de rezolvare. Cu astfel de abordări multe clase de probleme de rupere elastică au putut
fi rezolvate. Soluţiile analitice pot servi nu numai în rezolvarea unor cazuri reale dar
pot constitui şi soluţii de referinţă pentru testarea metodelor numerice propuse pentru
rezolvare (vezi Capitolul 9).
Fie de pildă, cazul unui lanţ de fisuri de mărime 2a la distanţa 2b una faţă de alta ca
în figura de mai jos:
Fig.5-1
Din rezultatele deduse în Capitoul 2 pentru o singură fisură finită într-un corp
infinit, şi considerând că pe suprafaţa superioară a fisurii acţionează o tracţiune
neuniformă cu expresia:
r r r r (5-1)
t = p1 ( x1 )e1 + p 2 ( x1 )e 2 + p 3 ( x1 )e3
iar pe faţa inferioară:
r r
t = − p i ( x1 )ei ; i = 1;2;3 (5-2)
5-2
atunci factorii de intensitate a tensiunii sunt:
⎛ KI ⎞ 1 / 2 ⎛ p 2 (t ) ⎞
⎜ ⎟ 1 a ⎡a + t ⎤ ⎜ ⎟
⎜ K II ⎟ = ∫ ⎢ ⎥
πa − a ⎣ a − t ⎦ ⎜
⎜ p1 (t ) ⎟dt (5-3)
⎜K ⎟ ⎟
⎝ III ⎠ ⎝ p 3 (t ) ⎠
Dacă fisura ar fi semiinfinită atunci:
⎛ KI ⎞ 1 / 2 ⎛ p 2 (t ) ⎞
⎜ ⎟ 2 0 ⎡ 1 ⎤ ⎜ ⎟
⎜ K II ⎟ =
π
∫−∞ ⎢ ⎥ ⎜ p1 (t ) ⎟dt
⎣ − t ⎦ ⎜ p (t ) ⎟ (5-4)
⎜K ⎟
⎝ III ⎠ ⎝ 3 ⎠
şi va avea pentru Modul I deplasarea deschiderii fisurii:
4 0 − x1 + − t
u 2+ ( x1 ) − u 2− ( x1 ) =
πE ' ∫− ∞
p 2 (t ) ln
− x1 − − t
dt (5-5)
x1 < 0
Acum pentru cazul din figura de mai sus vom avea:
1/ 2
⎛ 2b ⎛ πa ⎞ ⎞ (5-6)
K I = σ ∞ πa ⎜⎜ tan ⎜ ⎟ ⎟⎟
⎝ πa ⎝ 2b ⎠ ⎠
Metodele energiei şi complianţei din Capitolul 3 sunt folositoare atunci când corpul
poate fi modelat ca fiind o grindă sau o placă. În acest caz energia sau rigiditatea
corpului se pot calcula ca funcţie de lungimea fisurii (sau de aria sa) putând apoi fi
calculate pentru Modul I Factorii de Intensitate ai Tensiunii (notaţi mai departe cu
FIT).
Folosind o varietate de metode incluzând colocarea la frontiere care va fi descrisă
mai jos, cercetătorii de-a lungul a zeci de ani au dezvoltat soluţii verificate pentru
multe cazuri reale. Aceste metode pot fi regăsite în Ghiduri dedicate ca de exemplu
[144], [98] unde pot fi consultate ecuaţii/grafice/tabele de calcul ai factorilor de
intensitate ai tensiunii funcţie de geometria şi dimensiunile corpului fisurat. Câtva
exemple sunt date în Tabelul 5-1.
Anumite programe software ca de pildă NASCRAC [4] sau NASGRO [5] au
preluat aceste metode pentru calculul FIT având baze de date cu proprietăţile
materialelor folosite în practică.
5.1.1 Metoda colocării la frontiere
Metoda colocării la frontiere este o metodă de calcul al FIT care se bazează pe

dezvoltarea în moduri proprii a câmpului de tensiuni la vârful fisurii. Ideea, în general,
este că date fiind condiţiile de tracţiune la frontiere, în anumite puncte ale structurii
numite puncte de colocare, se pot calcula tracţiunile în funcţie de o anumită dezvoltare
în moduri proprii având coeficienţi necunoscuţi. Pentru fiecare punct de colocare va
exista o singură ecuaţie pentru determinarea coeficienţilor dezvoltării iar dacă numărul
5-3
acestora este egal cu numărul coeficienţilor rezultă un sistem care odatată rezolvat
permite calculul lor.
Tab.5-1
Valoarea coeficientului care corespunde singularităţii r 1 / 2 este factorul de
intensitate al tensiunii. Metoda se poate aplica pentru toate modurile dar mai jos este
exemplificat doar pentru Modul III.
În acest caz, notându-se cu τ = t 3 componenta pe direcţia x3 a tracţiunii, avem:
5-4
τ = σ 32 + iσ 31
n = n1 + in 2 (5-7)
t = t 3 = Im(rn )
Se poate arăta că τ poate fi dezvoltată într-o serie Laurent complexă:
+∞
τ= ∑ An z λ n (5-8)
n = −∞
Ca şi condiţii la frontierele libere ( σ 32 la θ = ±π ) va trebui ca Re(τ ) = 0 sau:
Re(τ (r , π )) = ∑ An r λn cos(λ n π ) = 0 ⇒
(5-9)
−1
⇒ λn = +n
2
Pentru o fisură infinit ascuţită, pentru a nu exista deplasări infinite la vârf, trebuie
eliminate toate λ n mai puţin valoarea -1/2, deci:
+∞
1
τ = ∑ An z λn ; λ n = − + n ⇒
n =0 2 (5-10)
K III
⇒ A0 =
2π
Dacă se presupune că există k=1,...,m puncte de colocare unde sunt cunoscute
tracţiunile t k , pozitia z k şi normalele n k , atunci la fiecare punct m de colocare se
egalează tracţiunea cunoscută cu cea calculată folosind dezvoltarea de mai sus şi care
conţine p+1 puncte cu p + 1 ≤ m :
⎡ +∞ ⎛ 1 ⎞
⎜ − +n ⎟ ⎤
Im ∑ An z k⎝ 2 ⎠ n k ⎥ = t k
⎢
⎢n =0 ⎥ (5-11)
⎣ ⎦
k = 1,..., m
Sistemul de ecuaţii de mai sus va avea m ecuaţii pentru p+1 cu necunoscutele
A0 ,..., A p . Valoarea lui A0 ,..., A p va corespunde FIT K III = 2π A0 .
Pentru a avea o precizie acceptabilă trebuiesc considerate mai multe puncte de
colocare decât necunoscute, din practică este acceptabil m ≥ 2( p + 1) .
5.2 Metodele numerice-Analiza cu Elemente Finite (AEF)
În ciuda dezvoltării şi existenţei a multe metode analitice de calcul, ele se referă

doar la geometrii simple. Problemele inginereşti implică geometrii complexe care nu
mai pot fi acoperite de calculele analitice. S-au dezvoltat numeroase metode numerice
precum Analiza cu Elemente Finite, Metoda Elementelor de frontieră şi Metodele
bazate pe dislocaţie, care s-au dovedit foarte utile în practica inginerească. Mai departe
5-5
se va considera doar Analiza cu Elemente Finite (AEF) datorită relativei popularităţi a
metodei.
5.2.1 Corelaţia tensiunilor şi deplasărilor
Pentru a putea fi aplicată Analiza cu Elemente Finite (AEF) în mecanica ruperii

trebuie adaptată metoda astfel încât sa poată fi calculaţi Factorii de Intenitate ai
Tensiunilor (FIT) la vârful fisurii ştiind că starea de tensiuni în această zonă şi
câmpurile de deplasări sunt complet determinate de către FIT [35].
În Capitolele anterioare s-a arătat că:
⎛ KI ⎞ ⎛ σ 22 ( r ,0) ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ (5-12)
⎜ K II ⎟ = lim 2πr ⎜ σ 12 (r ,0) ⎟
r →0
⎜K ⎟ ⎜ σ ( r ,0) ⎟
⎝ III ⎠ ⎝ 32 ⎠
Dacă se poate calcula tensiunea pentru θ = 0 atunci FIT poate fi determinat prin
extrapolarea în sens invers adică la r → 0 . De pildă pentru Modul I de încărcare
folosirea metodei AEF pentru calcularea tensiunilor în puncte aflate în zona vârfului
fisurii mai întâi se poate defini o funcţie (sau grafic) K I ( r ) = lim σ 22 (r ,0) 2πr care
r →0
poate fi extrapolată înapoi pentru r → 0 . Avantajul acestei proceduri este că poate fi
folosită aplicând oricare program AEF comercial de pe piaţă nefiind nevoie de post-
procesări complexe şi poate fi aplicat şi la structurile 3D luând tensiunile pe direcţii
normale pe frontul fisurii în diferite puncte.
Precizia procedurii însă depinde fundamental de gradul de rafinare al reţelei de
elemente finite de la vârful fisurii şi astfel de abilitatea reţelei de a descrie starea
singulară de tensiuni de la vârful fisurii.
O procedură similară se poate aplica pentru deplasările de la vârful fisurii. Ştiind că
în această zonă de-a lungul direcţiei θ = π avem:
⎛ 4 K II ⎞
⎜− ⎟
⎛ u1 (r , π ) ⎞ ⎜ E' ⎟
⎜ ⎟ r ⎜ 4K I ⎟
⎜ u 2 (r , π ) ⎟ = (5-13)
⎜ u (r , π ) ⎟ 2π ⎜ E ' ⎟
⎝ 3 ⎠ ⎜ K III ⎟
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ μ' ⎠
Folosind AEF se pot calcula deplasările de-a lungul fisurii ca de pildă pentru Modul
E ' 2π u 2
I apoi se defineşte funcţia/graficul K * I ( r ) = şi se extrapolează în sens
4 r
invers adică la r → 0 . Avantajul acestei proceduri este faptul că toate programele AEF
calculează mai întâi deplasările ca soluţie primară şi astfel precizia procedurii este mai
mare şi mai puţin dependentă de gradul de rafinare al reţelei de finite elemende la
vârful fisurii.
5-6
5.2.2 Energia globală şi complianţa
S-a stabilit deja că pentru fisurile care se propagă drept înainte G=J şi deci:
K2 K2 K2
J = I + II + III
E' E' 2μ
E
1 −ν 2
În consecinţă pentru problemele cu un singur mod de încărcare FIT se poate calcula
pe baza ratei de eliberare a energiei G.
În fisurile din corpurile bidimensionale şi pentru materiale elastice avem:
∂Ω
G=− _ Depasare _ Pr escrisa
∂a (5-15)
∂Ω
G= _ Incarcare _ Pr escrisa
∂a
Dacă se efectuează două seturi de calcule, unul pentru o lungime a fisurii a şi altul
pentru a + Δa , se poate afla energia totală de deformaţie pentru ambele cazuri iar G va
fi:
Ω( a + Δa ) − Ω(a ) (5-16)
G≅±
Δa
unde ± este funcţie de tipul încărcării. În 3D a se înlocuieşte cu aria s.
În mod similar FIT se poate calcula folosind relaţia dintre complianţă şi G:
1 ∂C
G = Q2 (5-17)
2 ∂a
unde Q este încărcarea/forţa generalizată. Variaţia complianţei va fi:
∂C C (a + Δa) − C (a )
≅ (5-18)
∂a Δa
şi poate fi determinată de programele AEF.
Avantajul acestei proceduri globale este că nu mai este sensibilă la corelaţia
tensiunii şi deplasării. Dezavantajul este că sunt necesare două rânduri de calcule iar
variaţia FIT la vârful fisurii nu poate fi determinată.
5.2.3 Folosirea G sub formă integrală
Pentru fisurile care se propagă drept înainte şi la corpurile 2D, G sub formă
integrală poate fi rescrisă în termenii ratei de eliberare a energiei pentru fiecare mod:
ca mai jos. Această integrală poate fi calculată aproximativ cu AEF şi folosită pentru
calcului FIT.
5-7
K 2I K II2 2
K III
G = G1 + G 2 + G3 = + +
E' E' 2μ
E
1 −ν 2
⎡ 1 ⎤
G1 = lim ⎢ ⎛⎜ ∫ σ 22 ( x1 ,0)u 2 ( Δa − x1 , π )dx1 ⎞⎟⎥
Δa
Δa →0 ⎣ Δa ⎝ 0
(5-19)
⎠⎦
⎡ 1 ⎤
G 2 = lim ⎢ ⎛⎜ ∫ σ 12 ( x1 ,0)u1 (Δa − x1 , π )dx1 ⎞⎟⎥
Δa
Δa →0 ⎣ Δa ⎝ 0 ⎠⎦
⎡ 1 ⎤
G3 = lim ⎢ ⎛⎜ ∫ σ 32 ( x1 ,0)u 3 (Δa − x1 , π )dx1 ⎞⎟⎥
Δa
Δa →0 ⎣ Δa ⎝ 0 ⎠⎦
Există mai multe proceduri care se pot considera în calculul integralei.
Procedura eliberării nodurilor
În această procedură [9] sunt executate două analize, una pentru o lungime a fisurii
a şi alta pentru a + Δa .
Fig.5-2
Fie o reţea de elemente finite la vârful unei fisuri ca în figura de sus, unde nodul j
este plasat la vârful fisurii intr-o primă configuraţie, fisura având în acest caz lungimea
a.
Fie Fi componentele reacţiunilor nodale ale nodului j la prima configiguraţie
(înainte ca nodul să fie eliberat şi fisura să se propage) şi fie:
Δu i = u i( + ) − u i( − ) (5-20)
5-8
componentele deschiderii feţelor fisurii sau deplasările în dreptul nodului j după ce
nodul a fost eliberat (configuraţia a doua). Rata de eliberare a energiei va avea
componentele:
1 Δu 2
G1 = F2
Δa 2
1 Δu (5-21)
G2 = F1 1
Δa 2
1 Δu 3
G3 = F3
Δa 2
unde cu Δa s-a notat creşterea fisurii.
Integrala G modificată
O abordare similară este integrala G modificată [47][128][132]. Fie două reţele de

elemente finite la vârful fisurii ca în figura de mai jos:
Fig.5-3
Prima reţea este alcătuită dintr-o reţea de elemente finite cu patru noduri iar cea de-
a doua cu elemente pătratice cu 8 noduri. De-a lungul axei x1 de propagare a fisurii
distanţa dintre două noduri succesive se ia egală cu Δa . La vârful fisurii reţeaua
trebuie să fie suficient de rafinată astfel încât pentru creşterea fisurii cu distanţa un
element să avem:
(5-22)
K (a + Δa ) ≅ K (a) .
Se consideră primul caz cu elemente cu 4 noduri cu vârful fisurii poziţionat la nodul
j. Dacă fisura avansează cu un nod atunci deplasarea de deschidere pentru noua fisură
va fi egală cu deplasarea fisurii originale la nodul j. Dacă condiţia de mai sus este
îndeplinită atunci deschiderea fisurii la nodul iniţial j este egală cu cea de la nodul j-1
5-9
de dinainte de propagarea fisurii de la j-1 la j. Deci rata de eliberare a energiei pentru
reţeaua de elemente cu 4 noduri este:
1
G1 = F j Δu 2j −1
2Δa 2
1 (5-23)
G2 = F1 j Δu 1j −1
2Δa
1
G3 = F j Δu 3j −1
2Δa 3
Δu 2j −1 = u i( + ) j −1 − u i( − ) j −1 ; i = 1,2,3
În cazul reţelei de elemente cu 8 noduri atunci când fisura creşte de-a lungul unui
element finit de la nodul j la j+2, atunci deschiderea fisurii corespunzătoare forţei Fi j
care este eliberată în timpul creşterii este egală cu deplasarea corespunzătoare celei cu
două noduri în spatele fisurii originale, de pildă egală cu Δu ij − 2 . Deplasarea de
deschidere a fisurii corespunzătoare forţei Fi j +1 este egală cu cea a unui nod în spate
Δu ij −1 . Aşadar pentru reţeaua de elemente cu 8 noduri:
G1 =
1
(
2Δa 2
)
F j Δu 2j − 2 + F 2j +1 Δu 2j −1
G2 =
1
2Δa
( )
F1 j Δu 1j − 2 + F1 j +1 Δu 1j −1 (5-24)
G1 =
1
(
2Δa
)
F3j Δu 3j − 2 + F3j +1 Δu 3j −1
Se poate observa că elementele finite de sub şi deasupra liniei pe care se dezvoltă
fisura trebuie să aibe noduri separate care pot fi constrânse să aibe deplasări egale prin
condiţiile la frontiere astfel încât se pot calcula uşor forţele de reacţiune nodale.
5.2.4 Integrala J
Cea mai precisă metodă de calcul a ratei de eliberare a energiei este calculul
integralei J prin convertirea liniei integrale într-un domeniu integral care poate fi
calculat uşor folosind funcţiile de formă cunoscute ale elementelor finit [135], [87],
[95].
r
Fie un contur închis C cu un vector normal m orientat spre exterior ca în figura de
mai jos. Conturul C este dat de C = C1 + C + + C − − Γ . Aria cuprinsă de curba C este
A.
Dacă se defineşte o funcţie q( x1 , x 2 ) astfel încât q=1 pe Γ şi q=0 pe C atunci:
5-10
Fig.5-4
⎛ ∂u ⎞
G = J = ∫ ⎜⎜Wn1 − t i i ⎟⎟dΓ (5-25)
Γ
⎝ ∂x1 ⎠
r
unde Γ începe şi se termină pe linia fisurii iar n est normala sa. Dacă se pune
r r
n = − m pe Γ şi punând şi q=0 pe C1 :
⎛ ∂u ⎞
C ∂x1 ⎠ C4+ C4424443
(
J = − ∫ ⎜⎜Wm1 − σ ij m j i ⎟⎟qdC − ∫ + − σ ij m j u i ,1 qdC )
(5-26)
⎝ 1
0
A doua integrală este nulă de vreme ce pe feţele fisurii
r r
m = ± m 2 e 2 ⇒ σ ij m j = ±σ i 2 = 0 .
Astfel integrala J a fost convertită într-o integrală pe contur închis. Aplicând
teorema divergenţei J poate fi transformată într-o integrală pe arie:
[( ) ]
J = ∫ σ ij u i ,1 q , j − (Wq ),1 dA =
A
⎫
⎪
A
[( ) ( )]
= ∫ σ ij u i , j q + σ ij u i q , j − W,1 q + W q ,1 dA⎪⎪
[( ) ]
⎬ ⇒ J = ∫A σ ij u i ,1 q , j − (Wq,1 ) dA
σ ij , j = 0 ⎪
⎪
W,1 = σ ij u i ,1 ⎪⎭
(5-27)
În mod obişnuit q este formulată folosind aceleaşi funcţii de formă folosite la

n
interpolarea deplasării de pildă q = ∑ N i q i unde Ni este funcţia de formă iar qi sunt
i =1
valorile funcţiei la nodurile i=1,n.
Astfel J poate fi calculată ca o integrală pe arie peste oricare regiune inchisă luată
la vârful fisurii. Această metodă de astă dată nu mai este sensibilă la gradul de rafinare
5-11
al reţelei de elemente finite nefiind dependentă de calculul precis al câmpului de
tensiuni la vârful fisurii.
5.2.5 Elementele finite singulare (Quarter Point) de la vârful fisurii
Toate metodele pentru calculul FIT arătate mai sus se bizuie pe calculul tensiunilor,
deplasărilor sau câmpurilor de energie la vârful fisurii. Ele de regulă sunt calculate la o
distanţă mică faţă de singularitatea vârfului. Însă rezultate mai precise se pot obţine
dacă se calculează câmpul de tensiuni chiar în singularitate. Ştiind deja că la
materialele elastice tensiunile devin singulare proporţional cu 1 / r , această
singularitate poate fi inclusă în însăşi construcţia elementului finit special folosit la
vârful fisurii numit şi element finit tip Quarter Point. Pentru dezvoltarea acestui tip
special de element finit s-au dezvoltat mai multe a metode, dar abordarea clasică este
cea dată de [66], [24]. În AEF câmpurile de deplasări şi coordonatele sunt interpolate
folosind funcţii de formă (v.Capitolul 1). Pentru a coordona notaţiile fie:
x = x1 ; y = x 2 ; u = u1 ; v = u 2 (5-28)
Fie un element finit 2D izoparmetric cu 8 noduri ca mai jos:
Fig.5-5
5-12
Elementul finit iniţial (originar) este descris în coordonate (ξ ,η ) dar este apoi
cartat pe coordonatele fizice (x,y) folosind funcţiile de formă N i (ξ ,η ) şi coordonatele
nodurilor ( xi , y i ) :
8
x(ξ ,η ) = ∑ N i (ξ ,η ) xi
i =1 (5-29)
8
y (ξ ,η ) = ∑ N i (ξ ,η ) y i
i =1
Deplasările vor fi intepolate în acelaşi mod:
8
u (ξ ,η ) = ∑ N i (ξ ,η )u i
i =1 (5-30)
8
v(ξ ,η ) = ∑ N i (ξ ,η )vi
i =1
Funcţiile de formă deja se ştie că N i = 1 pentru nodul i şi N i = 0 pentru oricare alt
nod. Aşadar ele vor fi:
− (ξ − 1)(η − 1)(1 + η + ξ )
N1 =
4
(ξ + 1)(η − 1)(1 + η − ξ )
N2 =
4
(ξ + 1)(η + 1)(−1 + η + ξ )
N3 =
4
− (ξ − 1)(η + 1)(−1 + η − ξ )
N4 =
4
(−ξ + 1)(η − 1)
2
N5 = (5-31)
2
(ξ + 1)(−η 2 + 1)
N6 =
2
(−ξ + 1)(η + 1)
2
N5 =
2
(−ξ + 1)(−η 2 + 1)
N5 =
2
După [24] se calculează deformaţia de-a lungul laturii de jos a elementului cu 8
noduri (de ex. de-a lungul lui η = −1 ) la care corespunde funcţiile de formă:
− (ξ )(1 − ξ ) (ξ )(1 + ξ )
N1 = ; N2 = ; N5 = 1 − ξ 2 (5-32)
2 2
Aceste funcţii de formă sunt date în graficul de mai jos:
5-13
Fig.5-6
Deformaţia normală este:
∂u ∂N i ∂ξ
γ xx = = ∑ ui
∂x i =1; 2;5 ∂ξ ∂x
∂N 1 1
=ξ −
∂ξ 2
(5-33)
∂N 2 1
=ξ +
∂ξ 2
∂N 5
= −2ξ
∂ξ
Dacă se consideră primul caz la care nodul 5 este localizat în zona centrală a
elementului cu coordonatele nodurilor x1 = 0; x 2 = L; x5 = L / 2 şi aplicând relaţiile de
mai sus:
ξ (1 + ξ ) L L ξL
x(ξ ) = L + (1 − ξ 2 ) = + (5-34)
2 2 2 2
2x − L ∂ξ 2
ξ= ⇒ =
L ∂x L
Cum nici o derivată ∂N i / ∂ξ ≠ 0 nu este singulară şi cum ∂ξ / ∂x ≠ 0 deasemenea
este nesingulară atunci (5-33) va da γ xx ≠ 0 . Dacă se repozitionează nodul 5 la un sfert
al lungimii L (Quarter point) cu x1 = 0; x 2 = L; x5 = L / 4 vom avea:
x(ξ ) =
ξ (1 + ξ )
2
L L
(
L + (1 − ξ 2 ) = ξ 2 + 2ξ + 1
4 4
) (5-35)
Dacă relaţia de mai sus se rezolvă după ξ şi se diferenţiază:
5-14
x ∂ξ 1
ξ ( x) = −1 + ⇒ = (5-36)
L ∂x xL
Fie acum u1 = 0 atunci din relaţia (5-33):
1 ⎡ ⎛1 ⎞ ⎤ 1 ⎡u2 ⎤⎫
γ xx = ⎢− 2ξu 5 + ⎜ 2 + ξ ⎟u 2 ⎥ = ⎢ 2 + (u 2 − 5u 5 )ξ ⎥ ⎪
xL ⎣ ⎝ ⎠ ⎦ xL ⎣ ⎦⎪
⎬⇒
x ⎪
ξ = −1 + 2 ⎪
L ⎭
4⎛ u ⎞ 1 ⎛ − u ⎞ (5-37)
⇒ γ xx = ⎜ 2 − 5u 5 ⎟ + ⎜ 2
+ 2u 5 ⎟
L⎝ 2 ⎠ xL ⎝ 2 ⎠
Dacă se analizează relaţia de mai sus, prin simplul fapt al mutării nodurilor din
poziţia mediană la sfert se poate obţine singularitatea 1 / r . Mai departe pentru a
putea defini vârful fisurii printr-un singur nod se consideră latura din stânga a
elementului cu ξ = −1 că se reduce la un singur punct rezultând un element finit
triunghiular (fig. 5-5b) iar singularitatea 1 / r se păstrează.
Acest tip de element finit descrie bine singularitatea vârfului fisurii dar generarea
reţelei de elemente din jurul vârfului este îngreunată de faptul că fisura trebuie aliniată
cu latura elementului finit altmintri precizia calculului lui K se va degrada [57].
O opţiune ceva mai elegantă este cea din fig. 5-5c [57] care are avantajul că
păstrează singularitatea 1 / r pentru toate laturile sale. La acest tip de element finit
triunghiular cu 6 noduri, funcţiile de formă sunt:
N 1 = (2ξ − 1)ξ
N 2 = ( 2η − 1)η
N 3 = (2(1 − ξ − η ) − 1)(1 − ξ − η )
N 4 = 4ξη (5-38)
N 5 = 4η (1 − ξ − η )
N 6 = 4ξ (1 − ξ − η )
Dacă se consideră latura elementului de-a lungula axei x corespunzător lui μ = 0
din elementul originar, având x 6 = L / 4; x1 = L :
L
x = x1 N 1 + x 6 N 6 = L(2ξ − 1)ξ + 4ξ (1 − ξ ) = Lξ 2 ⇒
4
(5-39)
x
⇒ξ =
L
iar deplasarea u de-a lungul laturii:
5-15
⎫
u = u1 N 1 (ξ ,0) + u 6 N 6 (ξ ,0) + u 3 N 3 (ξ ,0) = ⎪
⎪⎪
= u1 (2ξ − 1)ξ + u 3 (2(1 − ξ − η ) − 1)(1 − ξ − η ) + u 6 4ξ (1 − ξ − η )⎬ ⇒
⎪
x ⎪
ξ=
L ⎪⎭
x
⇒ u = u3 + [− u1 − 3u 3 + 4u 6 ] + x [2u1 + 2u 3 − 4u 6 ] ⇒
L L (5-40)
1 ⎡ u1 3u 3 ⎤ 1
⇒ γ xx = − − + 2u 6 ⎥ + [2u1 + 2u 3 − 4u 6 ]
xL ⎢⎣ 2 2 ⎦ L
Deci elementul finit Quarter Point natural are prin definiţie singularitatea
1 / r inclusă în descrierea câmpului de tensiuni.
5.3 Metode experimentale
În anumite cazuri determinarea FIT pe cale analitică sau prin simulare numerică nu
este practică necunoscându-se încărcările ori încărcarea este dinamică ori nu se cunosc
alte detalii precum reazemele, făcând imposibilă modelarea prin AEF.
În astfel de cazuri FIT se pot determina experimental prin măsurători locale pe
piesele/structurile reale sau pe modele la scară, ale tensiunilor, deformaţiilor şi
deplasărilor. S-au dezvoltat multe metode experimentale [54] precum fotoelasticitatea
interferometria corelată cu imaginea digitală, mărcile tensometrice etc. care au fost
aplicate cu succes.
5.3.1 Măsurarea cu mărci tensometrice
Avantajul mărcilor tensometrice este că pot fi aplicate pe orice fel de material şi nu

sunt costisitoare, fiind foarte des întâlnite în aplicaţiile inginereşti.
Metoda presupune prezenţă unui câmp elastic de tensiuni în condiţia de încărcare
plană de tensiuni. Dacă se amplasează o astfel de marcă tensometrică în poziţia (r , θ )
faţă de vârful fisurii şi sub unghiul α faţă de axa x1 (v. figura de mai jos), se pot
calcula deformaţiile în acest punct care apoi sunt rotite după sistemul ( x' , y ' ) [43]:
2 μγ x ' x ' = K I (2πr )

(1 − ν ) θ 1
−1 / 2 ⎡ 3θ 1 3θ ⎤
⎢ 1 + ν cos 2 − 2 sin θ sin 2 cos 2α + 2 sin θ cos 2 sin 2α ⎥ +
⎣ ⎦
⎡ (1 − ν ) ⎤ ⎡ (1 − ν ) θ 1 ⎤
+ A0 ⎢ + cos 2α ⎥ + A1 / 2 ⎢ − sin 2 cos 2α + sin θ sin 2α ⎥
14 ⎣ 14+4 ν 44444 ⎦ 444 ⎣4 1 +ν 2
4244444444444443⎦
2 (5-41)
0
5-16
Fig.5-7
1 −ν
Dacă se alege α = α * astfel ca cos 2α * = − atunci termenul care-l conţine pe
1 +ν
θ*
A0 dispare iar dacă θ = θ * astfel ca tan = −ctg 2α * atunci şi termenul care-l
2
conţine pe A−1 / 2 dispare.
Vom avea:
2μγ x ' x '
KI = f (ν ) (5-42)
2πr
⎡ (1 − ν ) θ* 1 3θ * 1 3θ * ⎤
f (ν ) = ⎢ cos − sin θ * sin cos 2α * + sin θ * cos sin 2α *⎥
⎣ 1 +ν 2 2 2 2 2 ⎦
Cu cât marca tensometrică se amplasează cât mai aproape de valorile α = α * şi
θ = θ * , cu atât precizia măsurătorii lui K I va fi mai mare. Oricum dimensiunile
mărcii trebuie să fie relativ mici în comparaţie cu distanţa r de la vârf .
5.3.2 Fotoelasticitatea
Metoda mărcilor tensometrice descrisă mai sus pleacă de la ipoteza implicită că în

punctul de măsurare câmpul de tensiuni este constant, ceea ce reprezintă o aproximare.
Aproximarea cu doar primul termen al dezvoltării câmpului de tensiuni induce
suplimentar factori care afectează deasemenea precizia. Tehnica fotoelasticităţii
permite în schimb determinarea completă a mărimilor din jurul vârfului fisurii. Un
dezavantaj al metodei ar fi necesitatea fabricării de modele ale corpului din polimeri
sau acoperirea structurii cu un strat de polimer cu proprietăţi fotoelastice [80].
Fotoelasticitatea este o metodă optică care permite vizualizarea şi măsurarea
tensiunilor plane în jurul vârfului fisurii, aşa cum se poate vedea mai jos. Franjurii
întunecaţi reprezintă conturuile constante a diferenţei tensiunilor principale σ 1 − σ 2
care folosind soluţia lui Westgaard va da:
2
⎛ Nf σ ⎞ (5-43)
⎜ ⎟ = D2 + T 2
⎝ 2b ⎠
5-17
Fig.5-8
unde b este grosimea plăcii, f σ este coeficientul optic al tensiunii, N este ordinul
franjurelui (sau numărul său) iar:
∞
⎛ 1⎞ ⎡⎛ 3⎞ ⎤
D = ∑ ⎜ n − ⎟An r n −1 / 2 sin θ sin ⎢⎜ n − ⎟θ +
n =0 ⎝ 2⎠ ⎣⎝ 2 ⎠ ⎥⎦
{ }
∞
+ ∑ Bm r m [m sin θ sin( mθ ) + cos(mθ )]
n =0 (5-44)
⎛ ∞
1⎞ ⎡⎛ 3⎞ ⎤
T = − ∑ ⎜ n − ⎟An r n −1 / 2 sin θ cos ⎢⎜ n − ⎟θ ⎥ −
n =0 ⎝ 2⎠ ⎣⎝ 2⎠ ⎦
{ }
∞
− ∑ Bm r m [m sin θ cos(mθ ) + sin( mθ )]
n =0
Coeficientul A0 corespunde FIT K I = 2π A0 . Metoda calculului FIT este

selectarea unui număr de puncte (ri , θ i ); i = 1,.., k în jurul vârfului fisurii, şi
determinarea ordinului franjurelui N i pentru fiecare punct k. Prin truchierea lui D şi T
la n = n max ; m = m max va rezulta sistemul de ecuaţii neliniare :
2
⎛ N i fσ ⎞ (5-45)
⎜ ⎟ = D 2 (ri , θ i ) + T 2 ( ri , θ i ); i = 1,.., k
⎝ 2b ⎠
care se poate rezolva prin abordări itererative numerice [130].
5-18
Capitolul 6- Determinarea rezistenţei la rupere
CUPRINS
6.0 CAPITOLUL 6- DETERMINAREA REZISTENŢEI LA RUPERE ________ 2

6.1 TESTUL STANDARD ASTM E 399 DE DETERMINARE A REZISTENŢEI LA RUPERE 2
6.2 METODA AMPRENTĂRII __________________________________________ 6
6.3 METODA PENELOR _______________________________________________ 7
6.4 DETERMINAREA CURBEI K-R ______________________________________ 9
6.5 APROXIMAREA REZISTENŢEI LA RUPERE FOLOSIND DATELE ENERGIEI DE
IMPACT DETERMINATE CU TESTUL CHARPY (CVN) ________________________ 11
6.5.1 Corelaţia British Steel CVN-K pe ramura inferioară a curbei de tranziţie12
6.5.2 Corelaţia British Steel CVN-K pe zona de tranziţie a curbei CVN-T ___ 12
6.5.3 Corelaţia British Steel CVN-K pe ramura superioară a curbei de tranziţie
_______________________________________________________________ 13
6-1
6.0 Capitolul 6- Determinarea rezistenţei la rupere
6.1 Testul standard ASTM E 399 de determinare a rezistenţei la rupere
Pentru a se putea judeca comportamentul unui corp la rupere pe baza calculelor şi

predicţiilor deduse aplicând mecanica ruperii, exact ca şi în Rezistenţa Materialelor,
unde tensiunile calculate se compară cu rezistenţa la rupere determinată experimental
(redusă cu coeficientul de siguranţă) în aplicaţiile reale este necesară determinarea
rezistenţei sale la rupere. Unul din standardele des folosite în Statele Unite mai ales
este ASTM E 399-Metoda standard de determinare a rezistenţei la rupere în starea de
deformaţii plane pentru materialele metalice.
Standardul descrie pas cu pas metoda de măsurare a rezistenţei la rupere prin
garantarea că testul se desfăşoară strict în starea plană de deformaţii la nivelul
vârfului fisurii. Prin impunerea stării plane de deformatii rezultatele obţinute sunt
conservative tinzând spre limitele inferioare ale valorilor rezistenţei la rupere, în
aplicaţiile reale rezistenţa reală la rupere putând fi mai mare. Valorile rezistenţei la
rupere determinate prin E 399 sunt notate cu K IC .
Rezistenţa la rupere depinde de orientarea suprafeţei de rupere şi de direcţia de
propagare a fisurii, mai cu seamă în materialele cu structură cristalină unde anumite
plane pot avea energia de rupere mai mică decăt altele. Deasemenea în metalele
laminate rezistenţa la rupere variază funcţie de direcţia laminării sau extrudării. Pentru
standardizarea acestui aspect epruvetele sunt notate cu T-L sau L-T sau alte simboluri
care să desemneze orientarea.
Fig.6-1
Direcţia laminării este mereu notată cu L, direcţia transversală cu T şi grosimea cu
S. În simbolul epruvetei prima literă arată direcţia normală pe planul fisurii (de
exemplu pentru T-L, planul fisurii este perpendicular pe direcţia transversală cu T ca în
6-2
figura de mai sus), iar a doua literă arată direcţia de propagare a fisurii. Sun posibile
multe combinaţii ca de pildă T-S, S-L, S-T etc. [14].
Geometria epruvtelor este de asemenea standardizată existând patru geometrii
posibile: tensiune compactă (Compact Tension-CT), SENB-Single edge notched bend,
CT în formă de disc etc.
Fig.6-2
Pentru a se asigura starea plană de deformaţii, grosimea B şi lungimea fisurii a
trebuie să satisfacă relatiile:
2
⎛K ⎞
B > 2,5⎜⎜ IC ⎟⎟
⎝ σ0 ⎠ (6-1)
2
⎛K ⎞
a > 2,5⎜⎜ IC ⎟⎟
⎝ σ0 ⎠
unde σ 0 este rezistenţă la curgere a materialului epruvetei.
Rezistenţa la rupere se determină pe o fisură ascuţită. Pentru a se genera în epruvetă
o astfel de fisură iniţială, ea are prelucrată o degajare în formă de V apoi epruveta este
incărcată cu o încărcare ciclică pentru a se iniţia fisura plecând (la vârful ei) de la
degajarea în V. Mărimea fisurii iniţiale astfel indusă trebuie să fie de aproximativ 1,3
mm iar încărcarea ciclică să genereze aproximativ 60% din K IC anticipat la vârful
fisurii. Toate aceste măsuri au menirea de a asigura o fisură iniţială ascuţită cu o zonă
de deformare plastică la vârf minimă.
La sfârşitul testului fisura trebuie să aibe lungimea a = (0.54...0,55)W .
Pentru efectuarea testului se foloseşte o maşină specială calibrată cu celule de
calibrare, care poate înregistra încărcarea şi avansul fisurii. Pentru măsurarea
propagării fisurii se măsoară deplasarea de deschidere la gura fisurii (crack mouth
opening displacement-CMOD) cu un dispozitiv tip pensetă ca în figura de mai jos.
6-3
Odată ce epruveta cu fisură iniţială este instalată pe maşină, ea este încărcată astfel
încât K I creşte cu rata 0,55...2,75MPa m / s timp în care se înregistrează încărcarea
P, CMOD notată cu v, până ce a = (0.54...0,55)W .
Fig.6-3
În urma testului se trasează curba P-v ca mai jos. Ca formă curbele pot fi aşa cum se
vede în Cazurile 1, 2 şi 3.
Fig.6-4
6-4
Se trasează o curbă prin punctele determinate. Se trasează apoi pe partea liniară a
curbei o linie iniţială prin punctele determinate în test apoi plecând de la originea (0,0)
se trasează o a doua linie care are o pantă la 0,95 faţă de cea iniţială. P5 este acea
valoare a încărcării unde linia cu pantă 0,95 intersectează curba trasata prin punctele
determinate în test P-v. PQ este fie P5 în cazul 1, fie maximul lui P atins înainte de P5
ca în cazul 2 şi 3.
PQ
Dacă < 1,1 atunci se poate calcula o rezistenţă provizorie K Q = PQ f (a / W ,...)
Pmax
după formulele din tabelul de mai jos:
Tabelul 6-1
Cu valoarea astfel calculată a K Q se verifică restricţiile (6-1) astfel că dacă de
pildă:
2
⎛ KQ ⎞
2,5⎜⎜ ⎟ < min( B, a )
⎟
(6-2)
⎝ σ0 ⎠
atunci K Q ≡ K IC .
Dacă aceasta restricţie nu este satisfăcută atunci se măreşte B cu 50% şi se reia
testul.
6-5
6.2 Metoda amprentării
Metoda amprentării deşi destul de imprecisă reprezintă o metodă simplă şi rapidă de

determinare a rezistenţei la rupere a materialelor fragile (tip ceramică). Dacă se
consideră metoda Vickers de determinare a durităţii ca în figură, pe suprafaţa corpului
se apasă un indentor de regulă din diamant cu o forţă între W=0,2...3 KgF , rezultând o
amprentă din care emana fisuri minuscule.
Fig.6-5
Prin măsurarea dimensiunilor amprentei se poate determina duritatea materialului în
unităţi Vickers dar poate fi estimată deasemenea rezistenţa la rupere [85]
Dacă fisurile minuscule se consideră a avea lungimea 2c, se poate calcula:
χP
K I = 3/ 2 (6-3)
c
unde constanta χ este o funcţie de geometria indentorului şi de duritatea
materialului:
1/ 2
⎛E⎞
χ = ξ 0 ctg 2 / 3ψ ⎜
⎟
⎝H⎠
ξ 0 = 0.032 ± 0,002 (6-4)
136 0
ψ= = 68 0
2
P = Wg
iar E este modulul lui Young şi H este duritatea adevărată iar g acceleraţia
gravitaţională.
Dacă H v este duritatea în unităţi Vickers atunci:
6-6
W
H v = 1,854 ⇒ H = 1,057 ⋅ 10 − 2 H v (6-5)
(2a )2
unde W este încărcarea .
6.3 Metoda penelor
Testarea prin metoda penelor [146], [147], [148] este o metodă alternativă care are
avantajul că stabilizează creşterea fisurii. În plus metoda produce tensiuni de
compresiune paralele cu fisura stabilizând astfel şi direcţia de creştere a fisurii. Metoda
se pretează la testarea multor tipuri de materiale precum ceramica, piatra, asfaltul,
betonul, lemnul sau materialelor metalice la temperaturi înalte sau joase.
În figura de mai jos este arătat principiul metodei:
6-7
Fig.6-6
În maşina de testare epruvetele prelucrate astfel încât să prezinte o zonă îngustă de
iniţiere a fisurii, sunt amplasate într-un suport astfel încât atunci când pana avansează
barele de oţel (sau rulmenţi) se rotesc pe piesele de transmitere a încărcării de formă
trapezoidală, rezultând o pereche de forţe FH ; FV .
Pe măsură ce pana este apăsată cu forţa FM fisura se va propaga, maşina
înregistrând valorile lui FV şi deplasarea în punctul de aplicare al încărcării (notat
COD). Măsurarea deschiderii fisurii (COD-Crack Opening Displacement) se face cu
dispozitivele LVDT calibrate şi aliniate cu punctul de aplicare a încărcării.
Forţa care provoacă deschiderea FH se calculează ţinând cont de unghiul penei.
Dacă se ridică graficul FH = f (COD) rezultă un grafic ca mai jos:
Fig.6-7
6-8
Dacă se integrează curba de mai sus (prin metode numerice sau pe grafic la scară)
avem:
δf
GC
∫
= 0
FH dδ (6-6)
Af
unde δ este COD măsurată la punctul de aplicare al forţelor, δ f este COD la
finalul propagării fisurii iar A f este aria fisurii finale.
Având această valoare determinată se poate apoi calcula:
GC E
K wof = (6-7)
1 −ν 2
6.4 Determinarea curbei K-R
Măsurarea curbei K-R este descrisă în standardul ASTM E-561-Practica standard de

determinare a curbei R. Epruvetele care pot fi folosite sunt cele cu tensiune compactă,
cu fisură centrală în tensiune (Center Crack Tension-CCT v. Tabelul 6.2) au încărcate
cu pană [17]. Mai departe va fi prezentată doar metoda cu epruvetă cu fisură centrală la
care lăţimea epruvetei W va fi:
K2
W > 14r p ; r p = max2 (6-8)
πσ 0
unde rp este o estimare a mărimii zonei plastice, σ 0 este rezistenţă la curgere a

materialului epruvetei iar K max este valoarea maximă a K I determinată în test.
Lungimea fisurii iniţiale obţinută prin oboseală (la fel ca la ASTM E-399) va fi
2a = W / 3 care va proveni dintr-o prelucrare de start a fisurii cu raza la vârf de 0,08
mm.
Pe lângă maşina de testare destul de asemănătoare cu cea implicată în ASTM E-399
mai este nevoie de un sistem de măsurare a lungimii fisurii. Dacă epruveta este
suficient de subţire astfel încât frontul fisurii să fie perpendicular pe fată exterioară a
epruvetei atunci lungimea fisurii se poate măsura cu microscoape optice care măresc
de 30 de ori sau de 50 de ori ca în figura de mai jos:
6-9
Fig.6-8
Obiectivul microscopului este translatat până centrul obiectivului materializat cu
două fire perpendiculare este poziţionat pe vârful fisurii şi apoi se face măsurătoarea.
Epruveta este incărcată succesiv şi crescător, la fiecare pas executându-se
măsurătoarea lungimii fisurii fiind necesare cel puţin 15 măsurători . Pentru fiecare
pereche de forţă-încărcare şi lungime a fisurii (P,a) se calculează FIT K R folosind
ecuaţia din Tabelul de mai jos, unde a este înlocuită cu o lungime ajustată cu mărimea
zonei plastice:
rp
a ≅ a eff = a + (6-9)
2
Tabelul 6-2
6-10
6.5 Aproximarea rezistenţei la rupere folosind datele energiei de impact
determinate cu testul Charpy (CVN)
Aşa cum deja s-a văzut pentru evaluarea stării şi evoluţiei fisurii într-un corp este
indispensabilă cunoaşterea rezistenţei la fisurare care se determină aşa cum s-a văzut
mai sus prin teste şi măsurători specifice în condiţii standardizate de testare. Uneori nu
există facilităţi de testare sau sunt prea scumpe ori nu este timp pentru asemenea teste.
În aceste cazuri se poate folosi o corelare aproximativă dintre datele obţinut prin
testul de impact Charpy care este foarte răspândit în industrie şi uşor de executat.
Fig.6-9
Aşa cum se vede în figura de mai sus în practică sunt posibile 4 situaţii:
a) Se cunoaşte că materialul folosit la o anumită structură trebuie să aibe o
anumită valoare a energiei de impact J dată la o anumită valoare a
temperaturii;
b) Există un certificat al materialului din care rezultă valoarea energiei de
impact la o anumită temperatură (de regulă se dau 3 rezultate obţinute în
urma a 3 teste Charpy);
c) Se cunoaşte curba de tranziţie Charpy complet pentru un domeniu de
temperaturi;
d) Pe lângă curba de tranziţie se ştie şi cât la % din suprafaţa de rupere a
epruvetei Charpy are aspect de rupere fragilă.
Cazul a) reprezintă minimul care se poate cunoaşte iar d) maximul. În toate cazurile
valoarea CVN este cunoscută.
6-11
Din figura 6-9 c) curba de tranziţie are trei ramuri, ramura inferioară, zona de
tranziţie şi ramura superioară. Cum forma lor este diferită nu există o singură corelaţie
ci trei corelaţii posibile, funcţie de temperatura la care funcţionează structura.
6.5.1 Corelaţia British Steel CVN-K pe ramura inferioară a curbei de tranziţie
Pentru această porţiune a curbei de tranziţie se poate folosi relaţia:

(6-10)
K mat 25 = 12 CVN
unde K mat 25 este valoara aproximativă a rezistenţei materialului la rupere pentru o
epruvetă cu grosimea de 25 mm iar CVN este valoarea energiei Charpy în [J]
cunoscută. Pentru materialul structurii la care se face aproximarea rezistenţei la rupere:
1 ⎡ ⎛ 25 ⎞ ⎤
1/ 4
K mat = ⎢(K mat 25 − 20 )⎜ ⎟ ⎥ (6-11)
20 ⎢⎣ ⎝ B ⎠ ⎥⎦
unde K mat este rezistenţa materialului structurii de grosime B.
6.5.2 Corelaţia British Steel CVN-K pe zona de tranziţie a curbei CVN-T
Metoda implică cunoaşterea temperatura de tranziţie la care materialul are CVN=28

J. Dacă nu se conoaşte acastă temperatură ea poate fi găsită prin extrapolare.
S-a ales CVN=28 J din considerente istorice şi practice, majoritatea standardelor cer
ca energia minimă de impact să fie CVN=27J, valoarea de 28J fiind considerată ca
fiind acoperitoare şi conservatoare. Se poate folosi şi valoarea CVN=27J aproximarea
fiind în limite acceptabile. Oricum rezistenţa la rupere a materialului care trebuie să
împiedice fenomenul de sfâşiere ductilă şi a elimina efectele plasticităţii se impune a fi
K mat = 100 MPa m .
Ruperea fragilă poate fi corectată ca formulare cu relaţia (6-11) care aplicată la
două grosimi B1 ; B2 va rezulta o relaţie între rezistenţele corespunzătoare de rupere:
1/ 4
⎛B ⎞
K B 2 = (K B1 − K min )⎜⎜ 1 ⎟⎟ + K min
⎝ B2 ⎠ (6-12)
K min = 20 MPa m _ Oteluri
Dispersia rezistenţei la rupere este:
4
⎛ K − K min ⎞
−⎜⎜ I ⎟
⎟
⎝ K 0 − K min
Pf = 1 − e ⎠
(6-13)
K 0 = (α + β )e γ (T −T0 )
6-12
unde Pf este probabilitatea cumulativă de rupere la nivelul FIT K I , iar K 0 este
un parametru de normalizare dependent de temperatură şi grosimea epruvetei care
corespunde cu o probabilitate de 63,2% de rupere.
La oţeluri α + β = 108MPa m , T0 este temperatura în grade Celsius la care
rezistenţa medie este de 100 MPa m şi care este o constantă de material.
S-a determinat experimental că forma curbei CVN în zona de tranziţie este puţin
dependentă de tipul de oţel sau rezistenţa sa la curgere şi deci α , β , γ sunt
independente de tipul de oţel. Drept care pentru K 0 şi grosimea de 25 mm, avem:
K 0 = 31 + 77e 0, 019(T −T0 ) (6-14)
cu graficul de mai jos:
Fig.6-10
Prin combinarea relaţiilor de mai sus se poate determina rezistenţa la rupere în zona
de tranziţie pe baza CVN 28J sau 27J astfel:
1/ 4
K mat
⎢⎣
⎛ 25 ⎞
= 20 + ⎡11 + 77e 0, 018(T −T28 J +18 C ⎤⎜ ⎟
0
⎥⎦⎝ B ⎠
(ln(P ))
f
1/ 4 (6-15)
6.5.3 Corelaţia British Steel CVN-K pe ramura superioară a curbei de tranziţie
Se consideră că materialul se poziţionează pe ramura superioară a curbei CVN-T

dacă aspectul suprafeţei de rupere la testul Charpy este 100% de forfecare. O relaţie
aproximativă şi conservativă de corelare este:
K mat = 0,54CVN + 55 (6-16)
CVN > 60 J
Graficul este dat mai jos a):
6-13
a) b)
Fig.6-11
O abordare mai puţin conservativă este:
2
⎛ K mat ⎞ ⎛ ⎞
⎜ ⎟ = 0,52⎜ CVN − 0,02 ⎟ (6-17)
⎜ σy ⎟ ⎜ σy ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
unde σ y este rezistenţa la curgere a materialului.
Graficul este dat în figura de mai sus b).
6-14
Capitolul 7- Ruperea elasto-plasitcă-Câmpurile la vârful fisurii
CUPRINS
7.0 CAPITOLUL 7- RUPEREA ELASTO-PLASTICĂ-CÂMPURILE LA

VÂRFUL FISURII____________________________________________________ 2
7.1 MODELUL DUGDALE- ABORDAREA LINIAR ELASTICĂ CU DEFORMAŢII MICI
(SSY) _____________________________________________________________ 2
7.2 MODELUL HUI-RUINA PENTRU ABORDAREA LINIAR ELASTICĂ CU DEFORMAŢII
MICI (SSY) _________________________________________________________ 9
7.3 NOŢIUNI DE TEORIA PLASTICITĂŢII __________________________________ 12
7.4 FISURILE LA ÎNCĂRCARI ANTI-PLANARE DE FORFECARE ÎN MATERIALELE
ELASTICE-PERFECT PLASTICE ÎN IPOTEZA SSY ____________________________ 15
7.4.1 Fisurile staţionare în materiale elstice-perfect plastice_______________ 15
7.4.2 Fisurile staţionare în materiale cu lege putere de durificare __________ 20
7.4.3 Creşterea uniformă a fisurilor în materiale elstice-perfect plastice _____ 21
7.4.4 Creşterea tranzientă a fisurilor în materiale elstice-perfect plastice_____ 25
7.5 FISURAREA DUPĂ MODUL I ÎN MATERIALELE ELASTO-PLASTICE ___________ 28
7.5.1 Teoria Deformaţiilor Hutchinson-Rice-Rosengren (Campurile HRR) ___ 28
7.5.2 Soluţiile teoriei liniei de alunecare pentru materialele rigid-plastice ____ 30
7.5.3 Deformaţia locală mare (Large Scale Yielding-LSY) ________________ 33
7.5.4 Relaţia CTOD-Integrala J_____________________________________ 36
7.5.5 Creşterea fisurii în Modul I ____________________________________ 37
7.5.6 Aspecte specifice propagării în spatiul tridimensional _______________ 40
7-1
7.0 Capitolul 7- Ruperea elasto-plastică-Câmpurile la vârful fisurii
Într-o interpretare extrem de îngustă, ruperea liniar-elastică poate apare doar la

acele materiale care sunt susceptibile la ruperea fragilă. În realitate toate materialele
folosite în construcţia structurilor au o anumită ductilitate. Aşa cum s-a vazut deja
totuşi conceptul ruperii elastice se poate aplica cu o anumită aproximaţie la acele
materiale care suferă deformaţii mici înainte de rupere.
7.1 Modelul Dugdale- abordarea liniar elastică cu deformaţii mici (SSY)
Modelul Dugdale nu face referinţă explicită la ruperea elasto-plastică ci la cea

liniar-elastică. Deşi acest model este dezvoltat în sensul ruperii elastice el poate aduce
contribuţii la înţelegerea ruperii elasto-plastice şi la înţelegerea limitelor modelelor
ruperii liniar elastice.
În acest model [49] o fisură de lungime 2a este incărcată normal ca în figura de mai
jos.
Fig.7-1
Se presupune că materialul se deformează plastic pe o distanţă foarte mică s la
vârfurile fisurii. În aceste zone tensiunea este limitată la tensiunea de curgere σ 0 care
„îndulceşte” starea de tensiuni existentă în acestă singularitate. Această ipoteză
lucrează bine în cazul foilor subţiri de tablă la care materialul suferă, dupa curgere, o
durificare mică. În mod particular modelul Dugdale lucrează bine dacă materialul
dezvoltă benzile Lüder. Benzile Lüder sunt regiuni de deformaţie locală mare în
materialele care au două puncte de curgere, unul superior şi altul inferior. În astfel de
7-2
materiale în timpul unui test cu o încărcare uniaxială înainte de a se deforma plastic
trebuie să fie atinsă o anumită valoare a tensiunii de curgere pentru ca să existe
deformaţia plastică (valoare superioară a tensiunii) ca mai apoi curgerea să continuie la
o valoare mai mică a tensiunii (valoare inferioară).
Fig.7-2
Problema sună astfel: să se determine lungimea s a zonei de curgere astfel ca
tensiunea în zonă să fie mereu finită.
Deplasarea de deschidere a fisurii (COD-Crack opening displacement) la x1 = ± a .
Condiţiile la frontiere sunt:
x 2 → ∞ ⇒ σ 22 = σ ∞ ; σ 11 = 0; σ 12 = 0;
x 2 = 0 ⇒ σ 12 = 0;
x1 < a ⇒ σ 22 = 0;
(7-1)
a ≤ x1 + s < a + s ⇒ σ 11 = σ 0
x1 ≥ a + s ⇒ u 2 = 0
Aşa cum se vede în figura 7-1 pentru rezolvare problema se poate descompune în
trei scenarii iar pentru rezolvare se suprapun rezultatele obţinute prin rezolvarea
fiecărui scenariu separat.
Problema iniţială se descompune astfel:
a) O fisură de lungime 2(a+s) este încărcată uniaxial la infinit cu σ ∞ pe
direcţia pozitivă a x 2 ;
b) O fisură de lungime 2(a+s) este încărcată cu tensiuni de închidere σ 0 pe
direcţia x 2 în sens opus scenariului a);
c) O fisură de lungime 2(a+s) este încărcată cu tensiuni de deschidere σ 0 pe
direcţia x 2 în sens opus scenariului b);
Scopul este să se determine mărimea lui s astfel ca Factorul de Intensitate al
Tensiunii al problemei combinate să fie nul asigurându-se astfel dispariţia singularităţii
la problema iniţială. FIT combinat, calculat din cele trei subprobleme, este:
K I = K Ia ) + K Ib ) + K Ic ) = 0 (7-2)
Din Capitolele anterioare se ştie că:
7-3
a) Soluţia la problema a) este:
K Ia ) = σ ∞ π (a + s ) (7-3)
b) Soluţia la problema b) este:
K Ib ) = −σ 0 π (a + s ) (7-4)
c) Pentru problema c) prin aplicarea relaţiei deja ştiute:
1 a a+t (7-5)
πa ∫− a a − t
KI = p 2 (t )dt
la care lugimea fisurii se ia 2(a+s) iar tracţiunea p 2 = σ 0 pe x 2 < a :

σ0 a a+s+t
K Ic ) = ∫
π (a + s) −a a+s−t
dt =
a+s a
= 2σ 0 tg −1 = (7-6)
π (a + s) 2 − a 2
a+s a
= 2σ 0 sin −1
π (a + s )
Dacă (7-3), (7-4) şi (7-6) sunt introduse în (7-2) se poate deduce:
σ ∞π
s = a sec −a (7-7)
2σ 0
Fig.7-3
Din figura de mai sus se poate deduce că pe porţiunea s tensiunea maximă este
limitată la rezistenţa (tensiunea) la curgere σ 0 ca mai apoi să decadă gradual. Câmpul
de tensiuni de la vârful fisurii se poate calcula cu o funcţie φ ' pentru toate cele trei
subprobleme punând z = x1 ⇒ σ 22 = Re φ ' .
Dugdale [49] a efectuat diverse experimente cu plăci subţiri de oţel încărcate ca în
figura 7-1 şi prin măsurarea optică a zonei plastice de la vârful fisurii a comparat
rezultatele experimentale cu cele practice rezultând un grafic din care rezultă o bună
corelaţie dintre experiment şi teorie:
7-4
Fig.7-4
Deplasarea de deschidere a fisurii (COD) se poate calcula şi prin suprapunerea
rezultatelor subproblemelor a) şi b) astfel:
κ +1
u 2a )+b ) ( x1 0 ( + ) ) = (σ ∞ − σ 0 ) (a + s )2 − x12 (7-8)
4μ
Pentru problema c) şi pentru x1 < a; z = x1 ; p 2 = σ 0 :
1 a − t 2 + (a + s) 2 ⎫
φ' = ∫−a σ0
z −t
dt ⎪
⎪ (7-9)
π z 2 − (a + s) 2 ⎬⇒
κ +1 ⎪
2 μu 2 = Im φ ⎪
2 ⎭
κ + 1 σ 0 ⎡⎢ x1 1 a
⎤
− t 2 + (a + s) 2
⇒ u 2c ) ( x1 0 ( + ) ) = Im ∫ ∫−a
dtzd ⎥
4μ π ⎢ a + s
z − (a + s) 2
2 z −t ⎥
⎣ ⎦
Dacă se pune la limită de integrare a+s şi condiţii astfel încât fisura să se închidă şi
σ ∞π
anume u 2 = 0; x1 = a + s şi ştiind că s = a sec − a rezultă deplasarea de
2σ 0
deschidere a fisurii COD [70]:
8 σ0 ⎛ σ π⎞
δ T ≡ u 2 ( a,0 ( + ) ) − u 2 (a,0 ( − ) ) =
a ln⎜⎜ sec ∞ ⎟⎟ (7-10)
π E ⎝ 2σ 0 ⎠
Profilul fisurii normalizat calculat cu expresia de mai sus este dat în figura 7-5. Se
va observa forma specifică de la vârful fisurii care se obţine experimental în cazul
polimerilor (unde moleculele de polimeri sunt perpendiculare pe direcţia de propagare
a fisurii) că acestea acţionează ca nişte „poduri” sau „benzi elastice” peste fisură
tinzând să o închidă.
7-5
Fig.7-5
Fig.7-6
Integrala J se poate calcula pe un contur închis Γ trasat în jurul vârfului fisurii (zona
de curgere s) ca în figura de sus. Ştiind că:
J = ∫ (Wn1 − t i u i ,1 )dΓ (7-11)
Γ
se divide conturul de integrare Γ în două domenii Γ (+ ) şi Γ (− ) pe care:

Γ ( + ) ⇒ n1 = 0; n 2 = 1; t1 = 0; t 2 = σ 0 ; dΓ = −dx1 ⎫
⎪
Γ ( − ) ⇒ n1 = 0; n 2 = −1; t1 = 0; t 2 = −σ 0 ; dΓ = −dx1 ⎪
⎬⇒
t i u i ,1 = ±σ 0 u 2,1 ⎪
Wn1 = 0 ⎪ (7-12)
⎭
a+s a+s
⇒J =∫ σ 0 u 2( −,1) ( x1 )dx1 + ∫ − σ 0 u 2( +,1) ( x1 ) dx1 =
a a
⎡ ⎤
= σ 0 ⎢u 2( − ) (a + s ) − u 2( − ) (a ) + u 2( + ) (a ) − u 2( + ) (a + s )⎥ =
⎢⎣ 142 0
43 14243 ⎥
0 ⎦
[
= σ 0 − u 2( − ) (a ) + u 2( + ) ( a) ]
7-6
Observând că u 2( + ) (a ) = δ T / 2 ; u 2( − ) (a ) = −δ T / 2 vom avea în final:

J = σ 0δ T
(7-13)
8 σ o2 ⎛ σ π⎞
J= a ln⎜⎜ sec ∞ ⎟⎟
π E ⎝ 2σ 0 ⎠
O întrebare crucială în abordarea liniar elastică a ruperii este cât de mică trebuie să
fie zona de deformaţie plastică la vârful fisurii astfel încât formulele deduse în ipoteza
liniar elastică să fie aplicabile cu o precizie acceptabilă?
Dacă s<<a:
2
π 2 ⎛σ∞ ⎞
s≈ a⎜ ⎟⎟
8 ⎜⎝ σ 0 ⎠
aσ ∞2 π (7-14)
δT ≈
Eσ 0
aσ ∞2 π
J = σ 0δ T ≈
E
În abordarea liniar elastică cu deformaţii mici (Small Scale Yelding-SSY) se aplică
conceptul de factor de intensitate al tensiunii K I = σ ∞ πa şi de mai sus va rezulta:
2
π 2 ⎛ KI ⎞
s= ⎜ ⎟⎟
8 ⎜⎝ σ 0 ⎠
(7-15)
K I2
J=
E
După cum se vede în abordarea liniar elastică cu deformaţii mici relaţia dintre
integrala J şi FIT este aceeaşi ca şi în abordarea pur elastică.
Următoarea întrebare este cât de mare trebuie să fie încărcarea pentru ca ipoteza
SSY să nu mai fie validă?
a) b)
Fig.7-7
7-7
Dacă se reprezintă grafic, ca mai sus (Fig.7-7a), soluţia completă în abordarea
elastică şi SSY, până la σ ∞ / σ 0 = 0,4 cele două abordări întorc rezultate aproape
egale. Pentru σ ∞ / σ 0 = 0,4 se poate observa că s/a=0,2 şi deci dacă lungimea zonei
plastice este sub 20% din lungimea fisurii cele două abordări sunt echivalente.
Aşadar un criteriu de rupere care poate fi postulat în cazul ruperii materialelor
ductile este că fisura va creşte atunci când deplasarea de deschidere la vârful fisurii
(Crack Tip Opening Displacement-CTOD) depăşeşte o anumită valoare critică
δ T ≥ δ C unde δ T este CTOD iar δ C este valoarea critică a acesteia, reprezentând
acumularea maximă de deformaţie care se poate dezvolta la vârful fisurii înainte de
propagarea ei. Cum J = σ 0δ T se poate deduce că criteriul δ T ≥ δ C este echivalent cu
criteriul J ≥ J C .
Dacă se foloseşte criteriul J ≥ J C iar dacă înainte de propagarea fisurii deformaţiile
plastice sunt mari atunci toate consideraţiile de mai sus nu mai sunt valide trebuind
aplicate conceptele ruperii elasto-plastice. În zona intermediară dintre abordarea liniar
elastică şi abordarea elasto-plastică se poate extinde liniar-elasticitatea în elasto-
plasticitate prin conceptul de „lungime efectivă a fisurii”. În această abordare lungimea
reală a fisurii este crescută artificial la o nouă valoare cu o fracţiune din mărimea zonei
plastice a eff = a + ηr p unde r p este lungimea zonei plastice (sau s în modelul
Dugdale) iar η este un factor de proporţionalitate care trebuie determinat. Aşadar
a eff va înlocui a în relaţia de calcul a lui J:
K I2 ( a eff )
J= (7-16)
E
K I2 = σ ∞ πa
Pentru determinarea lui a eff se rezolvă ecuaţia:
σ ∞ π ⎞ K I (a eff ) σ ∞ π (a eff ) (7-17)
2 2
8 σ o2 ⎛
J= ⎜
a ln⎜ sec ⎟ = =
π E ⎝ 2σ 0 ⎟⎠ E E
Dacă se dezvoltă în serie Taylor după σ ∞ / σ 0 şi rezolvând:
2
σ2⎛ ⎞
aπ ⎜⎜ ∞ ⎟⎟
a eff = a + ⎝σ0 ⎠ =
24 SSY
(7-18)
s
= a+
SSY 3
Graficul care arată limitele de acurateţe (Fig.7-7b) şi care arată dependenţa lui:
7-8
σ ∞2 ⎛ ⎞
π 2 ⎛σ∞ ⎞
2
J= πa⎜1 + ⎜⎟ ⎟⎟ (7-19)
E ⎜ 24 ⎜⎝ σ 0
⎟ ⎠
⎝ ⎠
în funcţie de σ ∞ / σ 0 demonstrează că folosind metoda „lungimii efective a fisurii”
se poate extinde liniar elasticitatea şi SSY în elasto-plasticitate până la σ ∞ / σ 0 ≤ 0,6 .
7.2 Modelul Hui-Ruina pentru abordarea liniar elastică cu deformaţii mici (SSY)
Aşa cum s-a vazut deja mai sus în abordarea liniar elastică cu deformaţii mici SSY
la vârful fisurii se generează o zonă inelastică înconjurată de o zonă plastică. Hui şi
Ruina [68] au arătat că datorită inelasticităţii existente la vârful fisurii soluţiile obţinute
prin abordarea liniar elastică sunt valide doar pentru o regiune r>0 în jurul vârfului iar
ipoteza că deplasarea trebuie să fie finită dacă r → 0 care s-a adoptat pentru
eliminarea singularităţii de ordin superior (în dezvoltarea Williams) nu se mai aplică şi
deci aceste singularităţi de ordin superior trebuiesc considerate atunci când se studiază
ruperea materialelor reale la care zona plastică este nenulă.
SSY, conceptual, depinde de condiţia ca FIT (K) trebuie să fie dominant faţă de alţi
termeni singulari sau nesingulari, într-o zonă inelară din jurul zonei plastice. Această
condiţie se studiază prin rezolvarea unei probleme supusă unei încărcări de forfecare
anti-planară într-o epruvetă circulară de rază R la care zona de deformare plastică ρ
este în totalitate circumscrisă, ca în figură:
Fig.7-8
Pentru rezolvarea problemei se consideră că suprafeţele fisurii sunt libere de
tracţiune, epruveta circulară este supusă la exterior la tracţiunea r = R ⇒ τ r = τ a F (θ )
iar la zona interioară r = ρ ⇒ τ r = τ 0 H (θ ) .
7-9
K2
Din modelul Dugdale se ştie că ρ ≈ unde K este FIT pentru modul III iar
τ 02
τ 0 este rezistenţa la curgere la solicitarea de forfecare.
Hui şi Ruina au calculat soluţia generală apelând la o dezvoltare în moduri proprii
după z = x1 + ix 2 cu concluzia importantă că între factorii câmpului de tensiuni din
dezvoltare există termeni „mai singulari” decât r −1 / 2 ca de pildă r −5 / 2 sau r −3 / 2 .
Aşadar în zona plastică materialul va avea un răspuns tensiune-deformaţie diminuat
sau mai „moale” decât în zona elastică. La limită, în zona plastică, materialul se
deformează fără a mai fi nevoie de tensiuni locale, în care caz zona plastică se poate
asimila unei „găuri” de rază ρ la vârful fisurii unde τ 0 = 0 ca şi condiţie la frontieră.
Dacă se defineşte ε = ρ / R ca fiind fracţia zonei plastice faţă de mărimea
epruvetei, pentru cazul specific în care zona plastică nu mai contează în rezistenţa
corpului şi devine o „gaură”, atunci H (θ ) = 0 iar starea de tensiuni în planul complex
τ = σ 23 + iσ 31 va fi:
⎧⎪ ⎡⎛ z ⎞ (2 n −1) / 2 (2 n +3 ) / 2 ⎤ ⎫
(2 n −1) / 2 ⎛ εR ⎞
∞
⎪
τ = τ a ∑ ⎨bn ⎢⎜ ⎟ +ε ⎜ ⎟ ⎥⎬
R ⎝ z ⎠
n =0 ⎪
⎩ ⎣⎢⎝ ⎠ ⎦⎥ ⎪⎭
(7-20)
Fn 1 π ⎡ (2n + 1)θ ⎤
π ∫−π
bn = 2 n +1
; Fn = F (θ ) sin ⎢ ⎥dθ
1− ε ⎣ 2 ⎦
Primii termeni ai seriei de mai sus vor fi:
⎡ ⎛ z ⎞ −1 / 2 ⎛z⎞
−3 / 2
⎛z⎞
1/ 2
⎛z⎞
−5 / 2
⎤
τ = τ a ⎢b0 ⎜ ⎟ + b0 ε ⎜ ⎟ + b1 ⎜ ⎟ + b1ε 3 ⎜ ⎟ + ...⎥ (7-21)
⎢⎣ ⎝ R ⎠ ⎝R⎠ ⎝R⎠ ⎝R⎠ ⎥⎦
Se poate observa că termenul care-l contine pe b0 corespunde lui K (termenul cu
F
r −1 / 2 ) şi că b0 = 0 astfel că FIT poate fi exprimat:
1− ε
K aplicat (7-22)
K=
1− ε
K aplicat = τ a F0 2πR
unde K aplicat este factorul de intensitate al tensiunii calculat în ipoteza liniar
elastică fără a se ţine cont de zona plastică. Se poate vedea că dacă ε = ρ / R → 0
atunci termenul singularităţilor de ordin înalt tinde la zero.
În realitate, cum zona plastică există, termenii care au coeficienţii cei mai mari pe
măsură ce ε = ρ / R → 0 , sunt aceia care conţin r 1 / 2 , r −1 / 2 şi r −3 / 2 .
Din [68] se poate (pentru exemplificare) extrage un exemplu numeric pentru
F (θ ) = 1; θ > 0 şi altul pentru F (θ ) = −1; θ < 0 ca mai jos:
7-10
Fig.7-9
În primul grafic se trasează dependenţa tensiunilor normalizate la θ = 0 faţă de

raportul r / R iar în al doilea FIT normalizat. Aproape de „gaură” sau frontiera zonei
plastice câmpurile lui r −1 / 2 şi r −3 / 2 sunt ambele importante şi comparabile ca mărime.
Mai departe de „gaură” termenii nesingulari devin la fel de importanţi ca termenul
care-l conţine pe r −1 / 2 .
Se poate calcula şi integrala J. Hui şi Ruina [68] au arătat că:
K2
J= (7-23)
2μ
dacă şi numai dacă ε = 0 . Pentru valori finite ale ε integrala J va creşte datorită:
1
• K creşte proporţional cu
1− ε
• Va exista o interacţiune între termenii singulari şi cei nesingulari
Rezultatul final este similar cu cel obţinut cu modelul Dugdale unde J pentru SSY
este mai mare decât J pentru cazul liniar elastic.
Concluziile lui Hui şi Ruina sunt:
• Câmpul de tensiuni din afara zonei plastice pentru SSY este dat de termenii
singulari de ordin înalt iar K va fi determinat de efectele singularităţilor de
ordin înalt şi termenii nesingulari;
• Teoria SSY este validă doar dacă ρ / R << 1 ;
1/ 2
⎛ρ⎞
• Teoria SSY este precisă dacă r ≈ ⎜ ⎟ ;
⎝R⎠
• Integrala J poate fi calculată exact cu coeficienţii termenilor singulari şi
nesingulari
7-11
7.3 Noţiuni de teoria plasticităţii
Ipotezele de bază din teoria plasticităţii [92] sunt ipoteza deformaţiilor mici,
ignorarea efectelor dinamice în aplicarea încărcării şi evoluţia curbei tensiuni-
deformaţii (post-curgere) duipă o curbă de durificare, de regulă , simplă.
Fie o încărcare aplicată unui corp care dezvoltă în acesta un tensor al tensiunilor
(într-un spaţiu tensorial cu şase dimensiuni). Un spaţiu tensorial cu şase dimensiuni
poate fi format cu tensiunile cu indicii ij şi componentele deformaţiilor aliniate unele
cu altele.
Condiţia de curgere într-un asemenea spaţiu este o suprafaţă dată de:
f (σ ) = 0
(7-24)
Dacă starea de tensiuni a unui anumit punct din corp există în interiorul suprafeţei
de curgere, atunci deformaţiile din acel punct sunt elastice. Dacă starea de tensiuni este
chiar pe suprafaţă atunci deformaţiile pot fi fie elastice fie elasto-plastice. Tensiunile în
afara suprafeţei de curgere nu sunt permise dat fiind că suprafaţa de curgere va evolua
astfel încât să „înghită” orice stare de tensiuni aflată în afara ei. Modul cum evoluează
suprafaţa de curgere f este încă subiect de intensă cercetare. Această evoluţie poate fi
dată de evoluţia microstructurii materialului pe măsură ce se multiplică dislocaţiile
locale iar reţeaua de dislocaţii începe să interacţioneze ducând de regulă la durificarea
materialului adică pentru a continua curgerea tensiunea necesară trebuind să fie mai
mare pe măsură ce deformaţia plastică se acumulează.
Dacă deformaţiile sunt mici atunci deformaţia totală este suma deformaţiilor
elastice şi plastice:
(7-25)
γ =γ e +γ p
unde γ e este deformaţia elastică iar γ p cea plastică. Se presupune că suma
elementelor diagonale în tensorul deformaţiilor este nulă (ipoteza incompresibilităţii
plastice):
3 (7-26)
∑ γ kkp = 0
k =1
Legea de curgere face legătura dintre rata de creştere a deformaţiei şi rata de
creştere a tensiunii. Pentru un corp elastic izotropic se poate folosi legea de curgere
asociativă la care creşterea deformaţiilor plastice se face în direcţie ortogonală pe
suprafaţa de curgere:
1 +ν ν 1 r (7-27)
dγ ij = dσ ij − dσ kk δ ij + n ⋅ dσ nij
E E H
r
unde n este un vector din spaţiul tensiunilor normal pe suprafaţa de curgere f:
r ∂f / ∂σ (7-28)
n=
[ f / ∂σ ⋅ f / ∂σ ]1 / 2
7-12
r
H este inversa pantei funcţiei tensiune-deformaţie iar parantezele n ⋅ dσ arată că o
funcţie ca de pildă x = x pentru x=0 şi x = 0 pentru x<0.
Teoria von Mises de descriere a funcţiei curgerii este foarte răspândită în tehnică şi
inginerie:
σ2 (7-29)
f = J2 − 0
3
unde σ 0 este tensiunea uniaxială la care are loc curgerea. Tensiunea σ 0 va evolua
în timp funcţie de deformaţie. Se defineşte tensiunea echivalentă σ e şi deformaţia
plastică echivalentă γ ep astfel încât graficul σ funcţie de γ p
să fie identic cu graficul
σ e funcţie de γ p
e :
σ e = 3J 2
2 p (7-30)
dγ ep = dγ ⋅ dγ p
3
unde J 2 este al doilea invariant al tensiunii deviatorice:
1 r r 1
J 2 = S ⋅ S = S ij S ij
2 2
r 1 3 r
S = σ − ∑ σ kk I (7-31)
3 k =1
1
S ij = σ ij − σ kk δ ij
3
r
unde I este vectorul unitate.
Cu notaţiile de mai sus, funcţia de curgere devine:
1 3⎛ 1 1⎞
σ e2 − σ 02 = 0 ⇒ = ⎜⎜ − ⎟⎟ (7-32)
H 2 ⎝ ET E ⎠
unde ET este modulul tangenţial (sau panta într-un anumit punct al curbei tensiune-
deformaţie în domeniul plastic) ca mai jos:
Fig.7-10
Se poate arăta că:
7-13
∂J 2 ∂f ∂J
= S ij ⇒ = 2 (7-33)
∂σ ij ∂σ ij ∂σ ij
r
Pentru vectorul n se poate astfel determina direcţia de creştere a deformaţiei
plastice:
S ij
nij =
2J 2 (7-34)
Se poate mai departe, din relaţiile de mai sus, arăta că:
1 r 1 dJ 2
dγ ijp = (n ⋅ dσ )nij = S ij
H H 2J 2 (7-35)
dJ 2 = S mn dS mn
În teoria incrementală a plasticităţii se consideră doar creşterea deformaţiei plastice
păstrându-se diferenţa dintre comportamentul la încărcare şi descărcare (v. figura de
mai jos).
Fig.7-11
În teoria incrementală a plasticitătii încărcarea urmează o curbă neliniară iar la
descărcare corpul nu revine la starea iniţială ci va exista o deformaţie remanentă,
descărcarea producându-se după o linie dreaptă. Această teorie descrie cazul real
pentru oţeluri de pildă.
În teoria plasticităţii cu deformaţii constante încărcarea-descărcarea se face după
una şi aceeaşi curbă şi deci conceptual această teorie e mai degrabă o teorie a
elasticităţii neliniare. Cele două teorii, pe partea liniară (elastică) produc rezultate
echivalente dar pe partea neliniară ele nu mai concordă.
Pentru problemele de mecanica ruperii este convenabil să se considere un model
dupa o lege putere de variaţie a durificării plastice dată de:
n
⎛σ ⎞ (7-36)
γ p
= γ 0α ⎜⎜ ⎟⎟
⎝σ0 ⎠
7-14
unde σ 0 este tensiunea de curgere iniţială, α şi n sunt parametri depinzători de
material iar γ 0 este deformaţia la prima curgere:
σ (7-37)
γ0 = 0
E
Cu cât n este mai mare cu atât durificarea plastică este mai mică, ca în figura de
mai jos:
Fig.7-12
Dacă n → ∞ atunci materialul este elastic-perfect plastic iar σ 0 = const.
În teoria incrementală a plasticităţii aşadar deformaţia plastică va fi:
n −1
3 ⎛σ ⎞ S ij
γ p
ij = γ 0α ⎜⎜ e ⎟⎟ (7-38)
2 ⎝σ0 ⎠ σ0
7.4 Fisurile la încărcari anti-planare de forfecare în materialele elastice-perfect

plastice în ipoteza SSY
7.4.1 Fisurile staţionare în materiale elstice-perfect plastice
Fie o fisură semi-infinită într-un corp din material elastic-perfect plastic (figura 7-
13) în condiţiile curgerii cu deformaţii mici SSY şi supusă la incărcări anti-planare de
forfecare (Modul III). Condiţiile la frontiere sunt de aşa natură încât, pentru r → ∞ ,
câmpurile de tensiuni produc toate deformaţii în domeniul elastic. Aşa cum s-a
menţionat mai sus la vârful fisurii se formează o zonă de deformaţii plastice care
îndeplinesc criteriul de curgere iar câmpul de deformaţii are o componentă elastică şi
una plastică. În afara acestei zone deformaţiile sunt elastice.
Pentru simplificarea notaţiei se pune:
τ r = σ rβ ;τ θ = σ θ 3 ; γ r = 2γ r 3 ; γ θ = 2γ θ 3 ; K = K III ; w = u 3 ( r , θ )
7-15
Fig.7-13
În coordonate polare ecuaţia de echilibru este:

1 ∂ ∂τ
(rτ r ) + 1 θ = 0 (7-39)
r ∂r r ∂θ
Înăuntrul zonei plastice trebuie satisfăcută condiţia de curgere care pentru modul III
este:
(7-40)
τ r2 + τ θ2 = τ 02
unde τ 0 este tensiunea la care se petrece curgerea în solicitarea de forfecare. În
acest caz suprafaţa de curgere este un cerc de rază τ 0 în spaţiul τ r ;τ θ . Creşterea
discretă (diferenţiala) a deformaţiei plastice se face astfel:
dγ r = dλ pτ r
(7-41)
dγ θ = dλ pτ θ
Dacă într-un anumit punct starea de tensiuni este staţionară pe suprafaţa de curgere
atunci deformaţia plastică totală va fi:
γ rp = λ pτ r
(7-42)
γ θ = λ pτ θ
Deformaţiile elastice vor fi mereu γ = τ / μ drept care pentru zona plastică relaţiile
constitutive vor fi:
γr =λ τr
γθ = λ τθ
(7-43)
1
λ= +λ p
μ
iar relaţiile deformaţie-deplasare sunt:
7-16
∂w
γr =
∂r
1 ∂w (7-44)
γθ =
r ∂θ
După [70] şi [120] se consideră o soluţie la care zona plastică are forma unui cerc
de rază R în cuprinsul căreia tensiunile sunt τ r = 0;τ θ = τ 0 iar în afara căruia câmpul
de tensiuni este descris de K III pe distanţa R faţă de vârful fisurii.
Se poate verifica faptul că în aceste ipoteze ambele (7-40) ecuaţia de echilibru şi
condiţiile de curgere sunt satisfăcute.
Din (7-43) rezultă că:
γr =0 (7-45)
γ θ = λ (r , θ )τ 0
Din relaţia deformaţie-deplasare ∂w / ∂r = 0 care prin integrare va face ca
w = w(θ ) = F (θ ) unde F este o funcţie deocamdată necunoscută. Ştiind că:
1 ∂w F ' (θ )
γθ = = λ ( r , θ )τ 0 ⇒ λ (r , θ ) = (7-46)
r ∂θ rτ 0
pentru determinarea lui F trebuie studiată situaţia tracţiunii şi deplasării la graniţa
dintre domeniul plastic de rază R şi cel elastic din afara cercului descris de K III .
În coordonate (r , θ ) câmpul elastastic este determinat de:
2 K θ
w( r , θ ) = r 1 / 2 sin
π μ 2
⎛ θ ⎞ (7-47)
⎛ τ r (r , θ ) ⎞ ⎜ sin ⎟
⎜ ⎟= K ⎜ 2⎟
⎜τ ( r , θ ) ⎟ ⎜
2πr θ ⎟
⎝ θ ⎠ ⎜ cos ⎟
⎝ 2⎠
La această graniţă r = R; θ = 2θ . Transformrea coordonatelor polare se face prin
rotirea sistemului cu unghiul − θ . Câmpul de tensiuni la graniţă este (în sistemul
(r , θ ) ):
K
τ r = τ r cos θ − τ θ sin θ = (sin θ cos θ − sin θ cos3
θ)= 0
2πR 1444424444 0
K (7-48)
τ θ = τ r sin θ + τ θ cos θ =
2πR
Cum τ r = 0 atât înăuntrul cât şi în afara zonei plastice, va trebui studiată doar
situaţia lui τ θ , prin impunerea ca:
7-17
K
τθ = =τ 0 ⇒
2πR
⎛K ⎞
2 (7-49)
1
⎜⎜
⇒R= ⎟⎟
2π
⎝τ 0 ⎠
Dacă se impune acum ca r = R; θ = 2θ avem:
2 K
w( R, θ ) = R 1 / 2 sin θ = F (θ )
π μ
F (θ ) = 2 Rγ 0 sin θ (7-50)
τ
γ0 = 0
μ
unde γ 0 este deformaţia la curgere.
În zona plastică câmpul de deformaţii este:
F ' (θ ) 2 R cos θ
λ (r , θ ) = =
rτ 0 μr (7-51)
2γ R cos θ
γ θ (r , θ ) = λ (r , θ )τ 0 = 0
r
În concluzie mărimea zonei plastice este:
2
1⎛K⎞
rp = 2 R = ⎜⎜ ⎟⎟ (7-52)
π ⎝τ0 ⎠
În interiorul zonei plastice câmpurile sunt:
K 2R
w= sin θ ;τ r = 0;τ θ = τ 0
μ π
(7-53)
2γ R τ
γ r = 0; γ θ = 0 cos θ ; γ 0 = 0
r μ
În exteriorul zonei plastice câmpurile sunt:
K 2r θ
w= sin ;
μ π 2
τ r = τ r cos θ − τ θ sin θ
τ θ = τ r sin θ + τ θ cos θ (7-54)
K θ
τr = sin
2πr 2
K θ
τθ = cos
2πr 2
7-18
Geometric, într-un anumit punct de coordonate (x1 , x 2 ) din jurul vârfului fisurii vom
avea:
r = x12 + x 22 ; r = (x
1 −R )
2
+ x 22
(7-55)
1 1
θ= ;θ =
x2 x2
tan tan
x1 (x1 − R )
2
⎛K⎞
A se observa că mărimea zonei plastice este proporţională cu ⎜⎜ ⎟⎟ ceea ce este în
⎝τ0 ⎠
concordanţă cu modelul Dugdale dar singularitatea câmpului de deformaţii depinde de
1/r spre deosebire de 1 / r în abordarea elastică. În figura de mai jos este dată grafic
τ r2 + τ θ2
variaţia la vârful fisurii:
τ0
Fig.7-14
Cum pe suprafaţa fisurii θ = ±π deformaţia este elastică şi deci deplasarea de
deschidere a fisurii în ipoteza SSY:
2K 2 J 4
δ T ≡ w(π ) − w(−π ) = =
πμτ 0 4 π
(7-56)
2J
rp =
πτ 0 γ 0
7-19
7.4.2 Fisurile staţionare în materiale cu lege putere de durificare

n
⎛σ ⎞
Pentru materialele care se durifică după o lege putere γ = γ 0α ⎜⎜ ⎟⎟ [121] se
p
⎝σ0 ⎠
consideră în mod asemănător o zonă plastică de rază R ca în figura 7-13, dar cercul va
n −1
fi centrat diferit, nu pe x1 = R ci pe x1 = R astfel încât zona plastică se va
n +1
extinde în faţa dar şi în spatatele vârfului fisurii. Mărimea zonei plastice este:
2
n ⎛ K III ⎞
rp = ⎜ ⎟
(n + 1)π ⎜⎝ τ 0 ⎟⎠ (7-57)
Dacă exponentul n scade atunci şi mărimea zonei plastice se micşorază ca urmare a
faptului că materialul se durifică mai accentuat.
În interiorul zonei plastice câmpurile de tensiuni şi deformaţii sunt:
1 / ( n +1)
⎛ rp ⎞
τ α = τ 0 ⎜⎜ ⎟
⎟ τ~α (θ )
⎝ r ⎠ (7-58)
n / ( n +1)
⎛ rp ⎞
γ α = γ 0 ⎜⎜ ⎟
⎟ γ~α (θ )
⎝ r ⎠
În afara zonei plastice:
K III
τ= (7-59)
⎛ n −1 ⎞
2π ⎜ z − R⎟
⎝ n +1 ⎠
Folosind relaţiile dintre R, r p , K III şi pentru z = x1 avem;
n +1
2n (7-60)
τ 2 =τ 0
x1 n − 1
−
rp 2n
Tensiunile şi deformaţiile în interiorul şi exteriorul zonei plastice sunt date mai jos.
Dacă n → ∞ tensiunea în zona plastică devine aproape constantă iar γ ≈ r −1 .
7-20
Fig.7-15
7.4.3 Creşterea uniformă a fisurilor în materiale elstice-perfect plastice
S-a determinat experimental că în materialele ductile curba de rezistenţă la rupere

J C are o traiectorie crescătoare, drept care J trebuie să continue să crească pentru a
face posibilă creşterea uniformă a fisurii, fiind mai mare decât valoarea la care fisura se
iniţiază.
Fie o fisură într-un corp din material elastic-perfect plastic care creşte uniform
astfel încât orice descriptor al câmpurilor de tensiuni şi deformaţii notat generic cu g,
va fi dat de g ( x1 , x 2 ) = g ( x'1 − a, x 2 ) , x1 fiind coordonata care se mişcă cu vârful
fisurii, x'1 fiind coordonata fixă iar a este mărimea curentă a fisurii.
Vom avea:
∂g ∂g (7-61)
≡ g& = (−1) = − g ,1
∂a ∂x1
Variaţia tensiunii şi deformaţiei poate fi scrisă vectorial în sistemele de referinţă
(x1 , x 2 ); (r , θ ) astfel:
r r r r r
τ = τ 1e1 + τ 2 e 2 = τ r e r + τ θ eθ
r r r r r (7-62)
γ& = γ& e + γ& e = γ& e + γ& e
1 1 2 2 r r θ θ
Din relaţia deformaţii totale, elastice şi plastice avem:
τ& (7-63)
γ& = γ& e + γ& p = + λ& pτ
μ
Din relaţia deplasări-deformaţii:
∂w ∂ ⎛ ∂w ⎞ 1 ∂w 1 ∂ ⎛ ∂w ⎞
γr = = − ⎜⎜ ⎟⎟; γ θ = =− ⎜ ⎟
∂r ∂r ⎝ ∂x1 ⎠ r ∂θ r ∂θ ⎜⎝ ∂x1 ⎟⎠ (7-64)
7-21
La vârful fisurii în timpul propagării uniforme a acesteia starea de tensiuni nu se
r r r
schimbă şi deci τ = 0e r + τ 0 eθ , astfel încât din (7-63):
τ& r (7-64)
γ& = + λ& pτ 0 eθ
μ
Sistemele de coordonate ( x1 , x 2 ); (r , θ ) au vectorii de bază legaţi între ei prin
transformarea;
r r r
eθ = −e1 sin θ + e 2 cos θ (7-65)
r r r
e r = e1 cos θ + e 2 sin θ
De mai sus rezultă (se renunţă la semnul de vector de deasupra dar se va
subînţelege):
∂eθ r ∂θ r ∂θ ⎫
= −e1 cosθ − e2 θ sin ⎪
∂x1 ∂x1 ∂x1 ⎪
∂θ ∂ x sin θ ⎪⎪
= tan −1 2 = − ⎬⇒
∂x1 ∂x1 x1 r ⎪ (7-66)
∂eθ sin θ τ 0 sin θ ⎪
e&θ = − =− er ⇒ τ& = τ 0 e&θ = − er ⎪
∂x1 r r ⎪⎭
τ sin θ r
⇒ γ& = − 0 er − λ& pτ 0 eθ
μr
Din (7-64) şi (7-66):
∂ ⎛ ∂w ⎞ τ sin θ
γ& r = − ⎜⎜ ⎟⎟ = − 0
∂r ⎝ ∂x1 ⎠ μr (7-67)
1 ∂ ⎛ ∂w ⎞ & p
γ&θ = − ⎜ ⎟ = λ τ0
r ∂θ ⎜⎝ ∂x1 ⎟⎠
Prin integrarea primei relaţii de mai sus:
⎛ ∂w ⎞ τ sin θ
⎜⎜ ⎟⎟ ≡ γ 1 = 0 ln r + F (θ ) (7-68)
⎝ ∂x1 ⎠ μ
Forma şi extinderea graniţei dintre zona elastică şi cea plastică incă nu se cunoaşte
dar aceasta se va nota cu Γ(θ ) ca în figura de mai jos. De-a lungul acestei graniţe
relaţia tensiune-deformaţie trebuie să fie satisfăcută
τ τ r r (7-69)
γ = 0 eθ = 0 (− e1 sin θ + e 2 cos θ )
μ μ
drept care dacă se eglează componentele deformaţiilor elastice cu cele elasto-
plastice:
7-22
τ τ ⎫
γ1 = − sin θ = sin θ ln Γ(θ ) + F (θ )⎪
μ μ ⎪
⎬⇒
⎛τ ⎞
F (θ ) = −⎜⎜ 0 ⎟⎟ sin θ (1 + Γ(θ ) ) ⎪
⎝μ ⎠ ⎪⎭ (7-70)
τ0 ⎡ r ⎤
⇒ γ1 = sin θ ⎢ln − 1⎥
μ ⎣ Γ(θ ) ⎦
Fig.7-16
Dacă se ia θ = 0 atunci:
∂ (...) ∂ (...) ∂ (...) 1 ∂ (...) (7-71)
= ; = ;
∂x1 ∂r ∂x 2 r ∂θ
şi ţinând cont de relaţia de compatibilitate:
∂ (γ 2 ) ∂ (γ 1 )
= (7-72)
∂x1 ∂x 2
Vom avea:
∂ (γ 1 ) 1 ∂ (γ 1 ) ∂ (γ 2 ) ∂ (γ θ )
= = = ⇒
∂x 2 r ∂θ ∂x1 ∂r
∂ (γ θ ) 1 ∂ ⎛ τ 0 ⎛ r ⎞⎞
⇒ = ⎜ sin θ ⎜ ln − 1⎟⎟ ⎟⎟ =
⎜
r ∂θ ⎝ μ ⎜ (7-73)
∂r ⎝ Γ(θ ) ⎠ ⎠
1 τ0 ⎛ r ⎞
= ⎜⎜ ln − 1⎟⎟ θ =0
r μ ⎝ Γ(0) ⎠
7-23
Se va observa că Γ(0) = r p reprezintă mărimea zonei plastice de la vârful fisurii.
τ0
Dacă se integrează relaţia de mai sus în raport cu r, şi cu condiţiile γ θ = = γ 0 ; r = rp
μ
vom obţine:
⎛1 2 r
τ0 r ⎞ (7-74)
γ θ (r ,0) =⎜ ln − ln + 1⎟
⎜2 μ r r ⎟
⎝ p p ⎠
care poate fi comparată cu câmpul de deformaţii în cazul staţionar:
rp τ 0 (7-75)
γ θ (r ,0) =
r μ
Se poate trage concluzia că singularitatea apare sub logararitm şi deci pentru
aceeaşi mărime a zonei plastice o fisură care creşte are un câmp de deformaţii mai mic
decât una staţionară, aşa cum se vede mai jos:
Fig.7-17
Faptul acesta în sine are o mare importanţă şi impact asupra curbei de rezistenţă la
rupere. Dacă se presupune un criteriu simplu de rupere şi anume că fisura se va
propaga atunci când deformaţia va atinge o valoare critică la o anumită distanţă de
K2
vârful fisurii γ = γ C ; r = rC , şi în ipoteza SSY cu J = , simularea cu elemente
2μ
finite AEF [40] au arătat că dimensiunile zonei plastice pentru modul III sunt aproape
la fel de mari la fisura staţionară şi la cea care se propagă uniform şi dacă, mai mult, se
presupune că relaţia dintre lungimea zonei plastice şi J este determinată de soluţia de la
fisura staţionară, vom avea (pentru fisura staţionară):
γ C rp 2J C 1
= = ⇒
γ 0 rC πτ 0 γ 0 rC (7-76)
πτ 0 γ 0 γ C
JC =
2
unde J C este acea valoare a lui J care satiface condiţia de rupere.
7-24
Acum pentru o fisură care creşte, se notează cu J ss mărimea lui J ca fisura să se
propage uniform, din relaţiile de mai sus cu γ = γ C ; J = J ss rezultă:
⎛ γC ⎞
⎜ 2 −1 −1 ⎟
πτ 0 γ 0 γ C ⎜ γ ⎟ (7-77)
J ss = e ⎝ 0 ⎠
2
care este dată grafic ( J ss / J C ) funcţie de γ C / γ 0 în figura de mai sus. Dacă
materialul este fragil atunci γ C / γ 0 = 1 şi J ss / J C = 1 şi deci ruperea se petrece
imediat ce se atinge punctul de curgere. Dacă materialul este ductil atunci ruperea va
avea loc mult peste deformaţia de curgere iar valoarea lui J trebuie să fie mult mai
mare decât cea necesară pentru materialele fragile. Datele experimentale au confirmat
această concluzie. Câmpurile de tensiuni pentru fisurile staţionare şi cele care se
propagă uniform sunt identice şi anume τ r = 0;τ θ = τ 0 . Apare întrebarea de ce în
condiţii de încărcare/tensiuni identice deformaţiile sunt totuşi diferite? Un răspuns ar fi
neproporţionalitatea tensiunilor în cazul fisurilor care se propagă uniform.
În coordonate carteziene tensiunile sunt τ 1 = −τ 0 sin θ ;τ 2 = τ 0 cos θ . Fie un punct P
staţionar, situat undeva în faţa vârfului fisurii. Pe măsură ce fisura se propagă unghiul
θ variază de la 0 la π / 2 aşa cum se vede mai jos:
Fig.7-18
Ca urmare a acestui fapt tensiunea locală în punctul P şi în spaţiul τ 1τ 2 se va
deplasa pe suprafaţa de curgere în sens antiorar conform figurii de mai sus şi deci deşi
starea de tensiuni τ r = 0;τ θ = τ 0 este identică la un moment dat, ea variază local
( τ 1 = −τ 0 sin θ ;τ 2 = τ 0 cos θ ) în timp datorită avansului fisurii.
7.4.4 Creşterea tranzientă a fisurilor în materiale elstice-perfect plastice
În cele de mai sus s-a arătat că pentru materialele ductile există J ss cu valori mai
ridicate decât J C necesar pentru ca fisura să se creeze. Se pune întrebarea care este
procesul prin care J C se transformă în J ss ?
7-25
Pentru a obţine un răspuns se consideră cazul tranzient din momentul în care fisura
începe să se propage. Rice [121] a arătat că pentru acest caz tranzient diferenţiala
deformaţiei la vârful fisurii γ&θ pentru θ = 0 este:
⎛ rp ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟
r γ (7-78)
γ&θ (r , a) = γ 0 ⎝ ⎠ + 0 (1 + r&p )
r r
unde γ&θ , r&p sunt diferenţialele în raport cu lungimea a a fisurii, iar r este distanţa
până la vârful fisurii. Pe baza acestui rezultat pentru fisura staţionară s-a determinat
legătura dintre mărimea zonei plastice şi J astfel:
2 J (7-79)
rp =
π τ 0γ 0
Ca şi pentru propagarea uniformă a fisurii se ia ca şi criteriu de rupere
γ θ = γ C ; r = rC la θ = 0 . Dacă fisura începe să se dezvolte plecând de la o fisură
staţionară din (7-51) cu r p = 2 R :
γ θ rp γ C rp (7-80)
= ; = ;
γ 0 r γ 0 rC
Fie x locaţia unui punct unde se efectuază măsurători într-un sistem de coordonate
fix. Deformaţia măsurată la acest punct fix este γ θ = γ θ ( x, a) unde a este lungimea
fisurii. Înainte ca fisura să înceapă să crească r=x şi deci:
1
γ θ = (γ C rC ) (7-81)
x
Se consideră deformaţia la distanţa rC faţă de vârful fisurii înainte şi după ce fisura
creşte cu un anumit incrment da ca mai jos:
Fig.7-19
Vom avea:
∂γ θ (rc , a ) ∂x ∂γ ( r , a ) (7-82)
γ θ (rc + da, a + da) ≈ γ θ (rc , a) + da + θ c da
∂x ∂a ∂a
7-26
Cum ∂a / ∂x = 1; ∂γ / ∂a = γ& şi cum criteriul de rupere trebuie să fie satisfăcut în
egală măsură de γ θ (rc + da, a + da ) = γ C ; γ θ (rc , a) = γ C , prin diferenţierea relaţiei de
mai sus:
∂γ θ ∂γ ( r , a ) γ C rC γ (7-83)
= γ&θ ( rC , a ) = − θ C = 2 = C
∂a ∂x x x = rC rC
Combinând (7-78) cu relaţia de mai sus şi pentru r = rC :
⎛ rp ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟
γ rC γ (7-84)
γ&θ (rC , a ) = C = γ 0 ⎝ ⎠ + 0 (1 + r&p )
rC rC rC
γ rp
Dacă se defineşte α ≡ C = avem:
γ 0 rC
α = ln α + r&p + 1 ⇒ (7-85)
⇒ r&p = α − ln α − 1
Diferenţiind (7-79):
2 J&
r&p = (7-86)
π τ 0γ 0
din care se poate deduce că creşterea lui J de care e nevoie ca fisura să crească şi
potrivit criteriului de rupere ales este:
πτ γ
J& = 0 0 (α − ln α − 1) ⇒
2
& (7-87)
J 1
⇒ = (α − ln α − 1)
J C rp
Cum stabilitatea fisurii este legată de panta curbei de rezistenţă J raportată la panta
curbei disponibile J(a), se deduce că materialele ductile au o curbă de rezistenţă cu o
pantă mai mare şi vor avea o rezistenţă la rupere mai mare. De pildă fie α = 10 . Din
calculul pentru propagarea uniformă a fisurii rezultă J ss / J C = 2,9 . Panta curbei de
rezistenţă va fi J& / J = 6,7 / r . Pentru o ductilitate mai mare α = 20 , din calculul
C p
pentru propagarea uniformă a fisurii rezultă J ss / J C = 9,5 iar panta curbei de

rezistenţă va fi J& / J C = 16 / r p . De regulă oţelurile au α ≈ 100 şi, ca şi concluzie, se
poate spune că panta curbei de rezistenţă creşte abrupt. Ca pildă se dă mai jos curba
unui oţel AISI A533-B testat la 930C.
7-27
Fig.7-20
7.5 Fisurarea după Modul I în materialele elasto-plastice
7.5.1 Teoria Deformaţiilor Hutchinson-Rice-Rosengren (Campurile HRR)
Fie un material cu lege putere de durificare. Hutchinson-Rice-Rosengren au studiat

câmpurile la vârful unei fisuri semiinfinite staţionare în 1968 [96][125] supusă unei
incărcări care creşte monoton. S-a presupus că deformaţiile plastice sunt mult mai mari
decât cele elastice astfel încât γ ≈ ασ n şi s-a folosit teoria deformaţiei constante a
plasticităţii (v.fig.7-11).
Cum se consideră teoria plasticităţii cu deformaţii constante care fiind, în principiu,
o teorie a elasticităţii neliniare, atunci Integrala J este independentă de drum şi J ≠ 0
când există încărcări. Dacă se consideră o curbă circulară de rază r în jurul vârfului
fisurii şi dacă curba se „strânge” în jurul vârfului (adică r → 0 ), J va fi:
π ⎛ ∂u ⎞
J = lim ∫ ⎜⎜Wn1 − t i i ⎟⎟rdθ = const. (7-88)
r →∞ −π
⎝ ∂x1 ⎠
Cum integrarea se face peste θ atunci J trebuie să fie constantă în raport cu r:
⎛ ∂u ⎞ f (θ )
lim⎜⎜Wn1 − t i i ⎟⎟ = ⇒
r →0
⎝ ∂x1 ⎠ r
(7-89)
r r g (θ )
⇒ lim(σ ⋅ γ ) ≈
r →0 r
Dacă se dezvoltă σ într-o serie de puteri peste r=0:
σ ij (r , θ ) = ∑ r s σˆ ij (θ , s ) (7-90)
s
7-28
Dacă se alege termenul cu cea mai mare singularitate şi tinând cont că dacă r → 0
atunci γ p
>> γ e :
n −1
3 ⎛σ ⎞ S ij (7-91)
γ ij = γ p
ij = γ 0α ⎜⎜ e ⎟⎟ = r sn γîj (θ , s )
2 ⎝σ0 ⎠ σ0
r r 1 r r 1 −1
Ştiind că σ ⋅ γ ≈ avem r s ⋅ r sn ≈ iar s+sn=-1 sau s = .
r r 1+ n
Aşadar dacă r → 0 câmpurile de tensiuni şi deformaţii pot fi scrise:
−1
σ ij = σ 0 k n r n +1 σ~ij (θ , n)
(7-92)
−1
n n +1 ~
λij = γ 0α kn r ij ( γ θ , n)
unde k n este un factor de intensitate al tensiunii în cazul plastic şi care depinde de
coeficientul durificării n. Pentru cazul liniar elastic n → 1 iar singularitatea deformaţiei
este 1 / r . Pentru cazul perfect plastic n → ∞ şi sigularitatea deformaţiei este
proporţională cu 1/r iar tensiunea este finită.
Dependenţa de unghiul θ a câmpurilor de deformaţii şi de tensiuni se rezolvă prin
introducerea unei funcţii a tensiunilor φ (v.Capitolul 1) astfel încât σ să fie dedusă
prin derivarea acesteia funcţie de r şi θ .
Dependenţa de tensiune şi deformaţie a integralei J poate fi determinată prin
înlocuirea relaţiei (7-92) în relaţia de calcul a lui J:
π ⎛ ∂u ⎞ π ~
J = ∫ ⎜⎜Wn1 + t i i ⎟⎟rdθ = σ 0 γ 0αk nn +1 ∫ f ij (θ , n)dθ (7-93)
−π
⎝ ∂x1 ⎠ −π
~
unde f (θ , n) este o funcţie care conţine variaţia integralei J faţa de unghiul θ .
π ~
Integrala I n = ∫ f ij (θ , n) dθ se poate evalua numeric. Astfel amplitudinea k n se
−π
poate scrie:
1
⎡ J ⎤ n +1
kn = ⎢ ⎥ ⇒
⎣ ασ 0 γ 0 I n ⎦
1
⎡ J ⎤ n +1 ~
σ ij = σ 0 ⎢ ⎥ σ ij (θ , n)
⎣ rασ 0 γ 0 I n ⎦ (7-94)
1
⎡ J ⎤ n +1 ~
γ ij = γ 0α ⎢ ⎥ γ ij (θ , n)
⎣ rασ 0 γ 0 I n ⎦
De mai sus se poate deduce că în apropierea vârfului fisurii în materialele elastice-
perfect plastice mărimea câmpurilor tensiunilor şi deformaţiilor depind de valoarea
7-29
integralei J. Integrala J este echivalenta factorului de intensitate al tensiunii din
elasticitatea liniară în cazul elasto-plasticităţii. Dacă se presupune ipoteza SSY atunci
J = K I2 / E ' şi deci mărimea câmpurilor tensiunilor şi deformaţiilor depind de valoarea
FIT K I . De aici se poate deduce că FIT K I poate caracteriza cirteriul de rupere la
materialele ductile în ipoteza SSY, dar nu atât de ductile încât SSY să devină
inoperantă. În aceste cazuri în care SSY este inoperantă ca şi criteriu de rupere se poate
folosi J > J C .
Trebuie să se observe că teoria HRR este validă doar aproape de vârful fisurii, acolo
unde deformaţiile plastice sunt mult mai mari decât cele elastice.
7.5.2 Soluţiile teoriei liniei de alunecare pentru materialele rigid-plastice
Teoria liniei de alunecare este utilă pentru determinarea unor soluţii la problemele
simple cu materiale perfect palstice.
În teoria liniei de alunecare şi pentru ipoteza stării plane de deformaţii se face
ipoteza că γ 11 , γ 12 , γ 22 sunt singurele care au valori nenule. Tensiunile
σ αβ ; α , β = 1;2;3 şi σ 33 sunt funcţii de x1 , x 2 , iar σ α 3 = 0 . Deplasările planare
vα = vα ( x1 , x 2 ); v3 = 0 datorită constrângerilor impuse de ipoteza stării plane de
deformaţii.
Folosind ipoteza de curgere von Mises constrângerile impuse de ipoteza stării plane
1
de deformaţii duce la σ 33 = (σ 11 + σ 22 ) . Criteriul de curgere se scrie:
2
2
⎛ σ 11 − σ 22 ⎞ (7-95)
⎜ ⎟ + σ 122 = τ 02
⎝ 2 ⎠
unde τ 0 este tensiunea de forfecare. În termenii cercului lui Mohr condiţia de
curgere poate fi reprezentată ca un cerc de rază τ 0 centrat pe tensiunea medie
⎛ σ 11 + σ 22 ⎞
σ =⎜ ⎟.
⎝ 2 ⎠
r r
Fie ( p1 , p 2 ) direcţiile principale ca în figura de mai jos. Planul tensiunilor de
r r r r
forfecare maxime (α , β ) este la 450 faţă de ( p1 , p 2 ) . Fie (e1 , e 2 ) vectorii unitate
⎛ σ + σ 22 ⎞
pentru sistemul (α , β ) în care tensiunea normală este σ = ⎜ 11 ⎟ şi cea de
⎝ 2 ⎠
forfecare este τ 0 . Cu ajutorul cercului lui Mohr componentele tensiunilor din (α , β ) se
poate scrie transformarea:
7-30
Fig.7-21
σ 11 = σ − τ 0 sin 2ϕ
σ 22 = σ + τ 0 sin 2ϕ (7-96)
σ 12 = τ 0 cos 2ϕ
şi prin urmare câmpul de tensiuni depinde de ϕ ( x1 , x 2 ) şi σ ( x1 , x 2 ) . Direcţia
r r
vectorilor de bază (e1 , e 2 ) se schimbă de la punct la punct şi dacă se consideră o reţea
ortogonală de linii α şi β ele vor da direcţiile (eα , e β ) de-a lungul cărora:
r r
σ − 2τ 0ϕ = const. _ pe _ linia _ α
(7-97)
σ + 2τ 0ϕ = const. _ pe _ linia _ β
Fig.7-22
Pentru a înţelege cum funcţionează teoria liniilor de alunecare se consideră
următorul exemplu: fie un corp încărcat cu σ 11 = 0; σ 22 = − p; σ 12 = 0 ca în figura de
mai sus. Cum σ 12 = 0 atunci este de presupus că ϕ = ±45 0 şi deci direcţiile x1 , x 2
sunt direcţii principale pentru tensiuni. Ştiind că direcţia lui α este la − 45 0 faţă de
7-31
faţă de direcţia tensiunii principale (la noi fiind x1 ) rezultă ca în figură că ϕ = −45 0 .
Cu aceste consideraţii rezultă:
σ 11 = 0 = σ − τ 0 sin(−90 0 ) = σ − τ 0 ⇒ σ = τ 0
(7-98)
σ 22 = − p = σ + τ 0 sin(−90 0 ) = −τ 0 − τ 0 ⇒ p = 2τ 0
Liniile α , β formează o reţea în cadrul corpului la ± 45 0 . Cum geometria corpului
nu este mereu simplă, pentru corpuri cu suprafeţe curbe se poate arăta că:
ϕ A − ϕ B = ϕ D − ϕC (7-99)
Variaţia lui ϕ de-a lungul liniilor β şi între două linii α este constantă. La fel
variaţia lui ϕ de-a lungul liniilor α şi între două linii β este constantă. Dacă o linie
β este dreaptă între două linii α atunci toate liniile β vor fi drepte între aceleaşi
limite α . Dacă ambele linii α , β sunt drepte atunci tensiunile sunt constante. De-a
lungul unei linii α sau β drepte deasemenea tensiunile sunt constante.
Fie o fisură semiinfinită supusă la tensiuni normale. Condiţiile la frontiere sunt
σ 22 = 0; σ 12 = 0 . Câmpul de tensiuni are trei sectoare cu tensiuni constante ca în figura
de mai jos:
Fig.7-23
În faţa vârfului fisurii este regiunea III, în spate regiunea I iar central regiunea II.
În regiunea I dacă ϕ = −π / 4 atunci condiţiile la frontiere sunt satisfăcute dacă
σ = τ 0 ceea ce duce la:
σ 22 = σ 12 = 0; σ 11 = 2τ 0 (7-100)
De-a lungul liniei β care duce de la regiunea I la regiunea III vom avea
σ + 2τ 0ϕ = const. Dar în regiunea I avem σ + 2τ 0ϕ = τ 0 (1 − π / 2) iar în regiunea III
unde ϕ = −3π / 4 vom avea:
σ + 2τ 0ϕ = τ 0 (1 − π / 2) = σ + 2τ 0 (−3π / 4) ⇒ σ = τ 0 (1 + π ) (7-101)
Din consideraţiile de mai sus pentru regiunea III avem:
σ 22 = τ 0 (2 + π ); σ 12 = 0; σ 11 = τ 0π (7-102)
7-32
În regiunea II ϕ = θ − π (unde θ este unghiul pe care îl face punctul din domeniu
faţă de axa x1 ), şi ţinând cont de relaţia σ + 2τ 0ϕ = τ 0 (1 − π / 2) = const. pe linia β
rezultă că:
⎡ 3π ⎤ (7-103)
σ = τ 0 ⎢ + 1 − 2θ ⎥
⎣ 2 ⎦
Aplicând relaţia (7-100) tensiunile în regiunea II devin:
3π 3π
σ 22 = τ 0 ( + 1 − 2θ + sin 2θ ); σ 12 = τ 0 cos 2θ ; σ 11 = τ 0 ( + 1 − 2θ − sin 2θ )
2 2
(7-104)
Tensiunile din regiuni sunt date grafic mai jos:
Fig.7-24
7.5.3 Deformaţia locală mare (Large Scale Yielding-LSY)
Ipoteza condiţiilor de deformaţii locale mici SSY nu se poate aplica rezonabil în

toate cazurile, de pildă când zona plastică se extinde mult în faţa vârfului fisurii. În
aceste cazuri se poate adopta ipoteza Deformaţiei locale mari (Large Scale Yielding-
LSY). În ipoteza LSY distribuţia câmpurilor la vârful fisurii se schimbă consistent faţă
de SSY. Fie de pildă o placă cu o fisură centrală ca în figura de mai jos. Se presupune
că încărcarea aplicată plăcii o solicită până la tensiunea limită la care zona de curgere
plastică cuprinde întreaga zonă dintre vârful fisurii şi marginea plăcii. Se poate construi
şi în acest caz o reţea de linii de alunecare care consistă din o regiune de tensiune
constantă σ = τ 0 ; ϕ = π / 4 din care rezultă σ 22 = 2τ 0 = 1,15σ 0 ; σ kk = 3τ 0 = 1,73σ 0
aşezată în faţa vârfului fisurii. În această zonă de deformare plastică materialul este
liber să se deformeze deplasându-se spre centrul plăcii. Deformaţiile se vor concentra
de-a lungul graniţei dintre zonele elastice şi plastice rezultând astfel o importantă
7-33
reducere a mărimii tensiunilor normale şi hidrostatice la vârful fisurii. În mecaniza
continuumului tensiunea hidrostatică sau presiunea hidrostatică este o tensiune care se
exercită în toate direcţiile ca şi presiunea din lichide şi care are mărimea de pildă:
⎛σ h 0 0 ⎞
n
r r ⎜ ⎟
σ h = ∑ ρ i ghi ⇒ σ h ⋅ I = ⎜ 0 σ h 0 ⎟ (7-105)
i =1 ⎜ 0 0 σh ⎠ ⎟
⎝
unde ρ i este densitatea fiecărui strat de material desupra punctului unde se face
calculul, hi este grosimea fiecărui strat iar g este acceleraţia gravitaţională.
Fig.7-25
Se poate deduce din cele de mai sus că LSY este foarte diferită de SSY şi
dependentă de configuraţia corpului. În asemenea cazuri rezistenţa la rupere
determinată experimental nu mai poate fi aplicată cu succes în practică datorită
puternicei dependenţe de geometria/configuraţia corpului fisurat care de regulă e
diferită de configuraţia epruvetelor folosite în testele standard.
Acum devine evidentă necesitatea explorării limitelor ipotezei SSY în determinarea
mărimii şi formei zonei plastice de la vârful fisurii.
Fie r p mărimea zonei plastice mâsurate de la vârful fisurii (de-a lungul θ = 0 ). Din
2
⎛K ⎞
modelul Dugdale se ştie că pentru modul III r p = c⎜⎜ I ⎟⎟ unde valoarea lui c trebuie
⎝σ0 ⎠
determinată pentru nivele diferite de durificare în cazurile stării de tensiune plană şi de
deformaţie plană (v.Cap.1).
Fie condiţia de curgere von Mises aplicată la vârful fisurii pentru SSY (ν = 0,25 ) ca
mai jos (7-26 b).
7-34
Se defineşte r p ca fiind mărimea zonei plastice de la vârful fisurii. Dacă se
presupune un material care nu se durifică câmpul de tensiuni este dat în figura 7-26 a,
fiind alcătuit dintr-o zonă de curgere în care σ 22 = ησ 0 de lungime r p .
a. b.
Fig.7-26
Câmpul elastic din afara zonei plastice este caracterizată de K I deplasat cu r p − ry
unde ry este distanţa din faţa fisurii deplasate unde câmpul elastic caracterizat de K I
şi cel plastic se întrepătund:
2
KI 1 ⎛ KI ⎞
ησ 0 = ⇒ ry = ⎜⎜ ⎟⎟ (7-106)
2πry 2π ⎝σ0 ⎠
Încărcarea pe care o suportă zona caracterizată de K I deplasată de la r p − ry la ry
este cea haşurată de deasupra zonei plastice (fig. de mai sus) trebuie să fie „preluată”
de zona plastică care se întinde de la 0 la r p − ry . Astfel:
⎛ KI ⎞
ησ 0 (r p − ry ) = ∫ ⎜⎜
r
− ησ 0 ⎟⎟dr ⇒
y
0
⎝ 2πr ⎠
2 (7-107)
1 ⎛ KI ⎞
⇒ r p = 2ry = ⎜⎜ ⎟
π ⎝ ησ 0 ⎟⎠
Pentru starea plană de tensiuni η = 1,2 dar considerând efectele fenomenului de
teşire a vârfului fisurii se poate considera η ≅ 1 . În starea plană de deformaţii η = 2,97
dar deasemenea ţinând cont de teşirea vârfului fisurii şi de efectele tridimensionale
η = 3 . Cu aceste consideraţii se poate estima mărimea zonei plastice ca înrelaţiile (7-
108).
2 2
⎛ n − 1 ⎞ 1 ⎛⎜ K I ⎞
⎟⎟ ; r p ⎛ n −1⎞ 1 ⎛ KI
⎜⎜
⎞
⎟⎟
rp =⎜ ⎟ =⎜ ⎟
Stare _ Plana _ Tensiuni
⎝ n + 1 ⎠ π ⎜⎝ σ 0 ⎠
Stare _ Plana _ Deformatii
⎝ n + 1 ⎠ 3π ⎝σ0 ⎠
(7-108)
7-35
7.5.4 Relaţia CTOD-Integrala J
Deplasarea de deschidere la vârful fisurii (Crack Tip Opening Displacement-

CTOD) δ T poate fi măsurată experimental şi cu anumite limitări poate fi folosită ca şi
criteriu de rupere. De regulă δ T este definită ca fiind dimensiunea care se măsoară
plecând de la punctele A şi B obţinute cu drepte la ± 45 0 care pleacă de la vârful
fisurii şi intersectează flancurile fisurii, aşa cum se vede mai jos:
Fig.7-27
În modelul Dugdale s-a arătata ca CTOD δ T este legată de integrala J prin relaţia
δ T = J / σ 0 . O expresie similară se poate obţine în ipoteza SSY [134]:
J (7-109)
δT = dn
σ0
unde d n este o constantă dependentă de n şi de starea plană de tensiuni sau de
deformaţii existentă, ca în tabelul de mai jos, pentru σ 0 / E = 0,002 :
dn dn
n Stare plană de Stare plană de
deformaţii tensiuni
3 0,2 0,19
5 0,32 0,38
10 0,52 0,67
25 0,65 0,86
∞ 0,7 1
Tabelul 7-1
7-36
7.5.5 Creşterea fisurii în Modul I
Funcţie de geometria corpului fisurat şi de starea de încărcare, înainte de ruperea

instabilă se poate detecta o creştere stabilă în timp a fisurii. Analiza creşterii fisurii
până la punctul ruperii instabile este crucială în calcularea încărcării maxime posibile a
fi suportate de corp. Ca şi pentru Modul III, la Modul I tensiunile la vârful unei fisuri
care se propagă sunt destul de asemănătoare cu cele detectate la fisurile staţionare,
oricum datorită încărcării ne-proporţionale deformaţiile la fisurile care se propagă au
singularităţi mai puţin marcate decât cele staţionare.
Pentru un material elastic-perfect plastic în stare plană de deformaţii, deformaţia
plastică la vârful fisurii este [123]:
γ αβ
p
=
(5 − 4ν ) τ 0 G (θ ) ln⎛ R ⎞ + H (θ ); r → 0
αβ ⎜ ⎟ αβ
2 2 E ⎝r⎠
G11 (θ ) = −G 22 (θ ) = −2 sin θ
(7-110)
⎛ θ ⎞
⎜ tan ⎟ ⎛
G12 (θ ) = ln⎜ 2 ⎟ + 2⎜ cos θ − 1 ⎞⎟
⎜ π⎟ ⎜ ⎟
⎜ tan ⎟ ⎝
2⎠
⎝ 8⎠
Pe măsură ce fisura creşte în Modul III deformaţia este singulară cu ln(1 / r ) ceea
ce este mai slabă decât γ ≈ 1 / r .
Pentru un material elastic-perfect plastic în stare plană de tensiuni, deformaţia
plastică la vârful fisurii la θ = 0 este [122]:
1 τ0 ⎛R⎞
γ ijp = Gij ln 2 ⎜ ⎟; r → 0 (7-111)
2 E ⎝r⎠
G11 (θ ) = 0; G 22 (θ ) = 2; G12 (θ ) = 0; G33 (θ ) = −2
Deformaţiile în starea plană de tensiuni au o singularitate ceva mai puternică
dependentă de ln 2 (1 / r ) decât în cazul stării plane de deformaţii.
Pe măsură ce fisura se propagă lasă în urmă un siaj plstic. În figura de mai jos sunt
desenate zonele plastice active la propagarea uniformă a unei fisuri într-un material
elastic-perfect plastic. Zona activă plastic are γ& p ≠ 0 şi pe măsură ce avansează lasă în
urmă un siaj plastic de deformaţii plastice reziduale permanente care uneori se poate
vedea şi cu ochiul liber. În ambele situaţii de stare plană de deformaţii sau de tensiuni
profilul fisurii la deschidere se păstrează constant ca şi profil aşa cum se vede în figura
7-28 b. Faptul acesta stă la baza criteriului CTOA (Crack Tip Opening Angle) care va
fi prezentat în capitolele următoare.
În faza de iniţiere a fisurii se presupune că trebuie atinsă o CTOD critică δ T = δ C la
care corespunde o integrală J critică pentru iniţierea fisurii:
7-37
a. b.
Fig.7-28
δ Cσ 0 (7-112)
JC =
dn
Pentru o fisură care se propagă δ T = 0 la vârful fisurii. Aşadar criteriul de rupere va
trebui exprimat în alt mod. O abordare ar fi prin a se presupune că CTOA (Crack Tip
Opening Angle) sau unghiul de deschidere al fisurii atinge o valoare critică adică fisura
va creşte dacă deschiderea atinge o valoare critică δ C aflată la o distanţă rC:
δC
tg (CTOA) = = λmγ 0 (7-113)
rC
Factorul λ m determină ductilitatea materialului.
Prin aplicarea condiţiei de mai sus Rice a calculat curba J de rezistenţă funcţie de
creşterea fisurii Δa :
dJ σ 02 ⎛⎜ β ⎛ J ⎞⎞
= T0 − ln⎜⎜ ⎟⎟ (7-114)
da E ⎜⎝ α ssy ⎝ J C ⎟⎠ ⎟⎠
unde α ssy ≈ 0,65; β = 5,083 iar T0 este numit şi „modul de forfecare” dar care este
în fapt panta iniţială normalizată a J faţă de Δa :
E dJ (7-115)
T0 ≡
σ 02 da Δa = 0
Modulul de forfecare poate fi legat de δ C / rC prin relaţia:
E δC β ⎛ eλEJ C ⎞
T0 ≡ − ln⎜⎜ ⎟
⎟ (7-116)
α ssy σ 2
0
rC α ssy ⎝ rC σ 02 ⎠
unde:
7-38
R (7-117)
λ= ≈ 0,2
⎛ EJ C ⎞
⎜ ⎟
⎜ σ2 ⎟
⎝ 0 ⎠
leagă mărimea zonei plastice existentă la momentul iniţierii fisurii de J.
Relaţia (7-116) poate fi integrată pentru diferite valori ale lui T0 şi având o valoare
iniţială a J (0) = J C rezultând un grafic J / J C = f (Δa / R ) ca mai jos:
Fig.7-29
Se poate vedea că la materialele ductile cu T0 mare valoarea lui J necesară ca fisura
să continue să se propage creşte rapid. Pentru materialele fragile la care T0 =0 şi
J = J C curba de rezistenţă va fi plată.
Se poate arăta că în cazul elasto-plasticităţii perfecte şi în starea plană de tensiuni
valoarea lui J pentru propagarea fisurii este:
J ss d (7-118)
= n e ( λm / β −1)
J C sλ m
unde β = 1,7; s = 0,6 sunt parametri determinaţi prin analiză cu elemente finite.
Fig.7-30
7-39
J ss
In figura de mai sus s-a prezentat grafic variaţia lui unde se poate observa că
JC
pentru Modul III de fisurare valoarea lui J necesară propagării fisurii creşte rapid odată
cu creşterea ductilităţii. Se poate deduce că pentru acelaşi λ m materialele care se
durifică au o valoare a lui Jss mai mică ceea ce sugerează existenţa unor câmpuri de
tensiuni mai mici şi deci o mai mare uşurinţa a formării condiţiilor de curgere plastică.
Aşadar din punctul de vedere al SSY materialele care nu se durifică au o mai mare
rezistenţă la propagarea fisurilor.
7.5.6 Aspecte specifice propagării în spatiul tridimensional
Din cauza diferenţelor mari ale câmpurilor de tensiuni din starea plană de
deformaţii faţă de starea plană de tensiuni, câmpurile de la vârful fisurii sunt
influenţate de forma acestora (câmpurilor de tensiuni) în spatiul tridimensional.
Pentru exemplificare fie o epruvetă supusă la încovoiere în trei puncte ca în figura
de mai jos:
Fig.7-31
7-40
Materialul este oţel tip 4340 cu n=22,5, σ 0 = 1030MPa .
S-au ridicat experimental graficele Incărcare=f(Punct aplicare încărcare) în paralel
cu analiza cu elemente finite în 2D şi 3D în condiţiile de stare plană de tensiuni, stare
plană de deformaţii.
Valorile experimentale ale lui J s-au calculat cu:
2 δc (7-119)
hb ∫0
J= Pdδ c
unde P este încărcarea, h este grosimea şi b este porţiunea rămasă nefisurată
(v.fig.7-31), δ c este deplasarea punctului de aplicare a încărcării datorată avansului
fisurii ( δ c = δ − δ nc unde δ este deplasarea măsurată iar δ nc este deplasarea unei
epruvete similare dar nefisurate).
În figura de mai jos se poate vedea un grafic comparativ ale rezultatelor
experimentale versus rezultate calculate prin FEA:
Fig.7-32
Compararea rezultatelor experimentale ale lui J cu cele calculate cu FEA arată că
este necesară o analiza tridimensională pentru determinarea cu acurateţe a acestuia, dar
dat fiind că epruveta este subţire (grosime 1 mm) calculul în ipoteza stării plane de
tensiuni este mai aproape de valorile experimentale decât calculul în ipoteza stării
plane de deformaţii.
Valorile lui J pe direcţia grosimii ( Jˆ ( x3 ) sunt date în figura de mai jos, pentru
diferite valori ale P/P0, unde P0 este încărcarea limită pentru starea plană de tensiuni
(încărcarea maximă pentru un material perfect plastic). Se vade că cu cât încărcarea se
măreşte cu atât Jˆ ( x3 ) scade mai repede. Gradul în care influenţează constrângerile
care apar în starea plană de deformaţii este dat de σ 33 /(σ 11 + σ 22 ) . Pentru starea plană
de deformaţii σ 33 / σ αε = 0,5 iar pentru starea plană de tensiuni σ 33 / σ αε = 0 . S-a
trasat graficul pentru P/P0 =0,7. Se vede că imediat sub suprafaţă
7-41
x3 / h = 0,475; σ 33 / σ αα = 0 aşa cum era de aşteptat, iar lângă planul median
x3 / h = 0,075; σ 33 / σ αα = 0.5 . Constrăngerea devine nulă pentru r/h>0,5, deci câmpul
de tensiuni la această distanţă faţă de vârful fisurii poate fi descrisă ca un câmp plan de
tensiuni.
Fig.7-33
7-42
Capitolul 8-Ruperea elasto-plasitcă-Fluxuri de energie şi elemente de testare şi calcul
CUPRINS
8.0 CAPITOLUL 8- RUPEREA ELASTO-PLASTICĂ-FLUXURI DE ENERGIE

ŞI ELEMENTE DE TESTARE ŞI CALCUL ______________________________ 2
8.1 FLUXURILE DE ENERGIE ____________________________________________ 2
8.1.1 Condiţiile ca J=G_____________________________________________ 2
8.1.2 Rezolvarea generală a Integralelor de contur la vârful fisurii __________ 3
8.1.3 Integrala fluxului de energie la vârful fisurii ________________________ 4
8.2 TESTAREA REZISTENŢEI LA RUPERE PENTRU MATERIALELE ELASTO-PLASTICE _ 8
8.2.1 Epruvete şi echipament ________________________________________ 8
8.2.2 Procedura cu curba R de testare şi modul de calcul __________________ 9
8.3 CALCULUL INTEGRALEI J ŞI A ALTOR PARAMETRI DE RUPERE _____________ 13
8.3.1 Metode numerice de calcul ____________________________________ 13
8.3.2 Determinarea lui J folosind standardul ASTM pentru testul JIC ________ 16
8.3.3 Abordarea practică de inginerie a analizei elasto-plastice ____________ 18
8.4 CRITERII DE RUPERE______________________________________________ 19
8.4.1 Propagarea fisurii controlate de J şi stabilitate_____________________ 19
8.4.2 Deplasarea de deschidere la gura fisurii (CTOD-Crack Tip Opening
Displacement) ___________________________________________________ 23
8.4.3 Modelul zonei de coeziune _____________________________________ 24
8-1
8.0 Capitolul 8- Ruperea elasto-plastică-Fluxuri de energie şi elemente de testare

şi calcul
8.1 Fluxurile de energie
Într-un material elasto-plastic J şi G nu mai sunt echivalente chiar şi în situaţia în

care fisura avansează în direcţie dreaptă. Aşa cum s-a arătat J caracterizează mărimea
tensiunilor şi deformaţiilor la materialele care se durifică. La materialele cu fisuri
staţionare sau care cresc cu Δa << r p , J este independentă de drum (de conturul de
integrare). Dar deşi J ≠ G , J rămâne un concept folositor.
8.1.1 Condiţiile ca J=G
Fie două corpuri fisurate cu geometrie şi încărcări identice:
Fig.8-1
Primul corp este făcut dintr-un material 1 care conform teoriei deformaţiilor poate fi
neliniar-elastic, iar al doilea corp dintr-un material 2 care poate fi conform teoriei
incrementale elasto-plastic.
S-a arătat deja că pentru materialele elastice G=J. Dacă fisura se propagă în linie
dreaptă, avem G1 = J 1 .
Cât priveşte materialele elasto-plastice ciclul încărcare-descărcare în termenii
tensiune-deformaţie nu parcurge acelaşi drum şi deci G 2 ≠ J 2 . Mai mult J nu mai este
independentă de drum.
8-2
În orice caz şi până în momentul în care fisura începe să crească, teoria
deformaţiilor şi cea incrementală pot descrie câmpuri de tensiuni şi deformaţii destul
de similare, şi deci la limită J 2 ≈ J 1 ⇒ J 2 = G1 sau altfel spus câmpul descris de
integrala J din teoria incrementală, chiar înainte de propagarea fisurii, este egal cu
rata de eliberare a energiei G calculată dupa teoria deformaţiei.
8.1.2 Rezolvarea generală a Integralelor de contur la vârful fisurii
Noţiunea de Rată de eliberare a energiei poate fi generalizată. Se consideră

echilibrul dintre un câmp vectorial φ j şi un câmp scalar ψ :
φ =ψ (8-1)
j, j
De pildă în transferul de căldură φ j este fluxul de căldură iar ψ este temperatura.

Se poate integra egalitatea de mai sus pe volumul corpului V astfel:
∫ φ j , j dV = ∫ ψ dV
V V
(8-2)
Din Analiza matematică se ştie că, pentru un câmp oarecare f:
d
dt ∫V
fdV = ∫ f&dV + ∫ vi mi dS (8-3)
V S
unde vi este viteza la suprafaţa S ce mărgineşte volumul V, iar mi este vectorul

unitate normal pe S.
Fie o fisură care se mişcă pe direcţia x1 cu viteza v. Dacă se mărgineşte vârful
fisurii cu o arie închisă A(t), atunci conturul Γ (Fig.8.2) se mişcă odată cu vârful
fisurii iar conturul exterior C0 rămâne staţionar:
Fig.8-2
Dacă se adaptează relaţia (8-3) pentru acest caz unde pentru domeniul
bidimensional suprafaţa este A(t) şi: r r
Γn = −m (8-4)
avem că:
8-3
∫S φ j m j dS = ∫C 0 φ j m j dΓ − ∫Γ φ j n j dΓ (8-5)
+ -
Dacă se presupune că pe contururile C şi C :
φ jmj = 0 (8-6)
avem că:
d d
dt ∫V ψdV = dt ∫A(t )ψdA (8-7)
∫S ψv j m j dS = − ∫Γψv j n j dΓ = − ∫Γψvn1dΓ
Dacă cele de mai sus se înlocuiesc în (8-5):
∫1C 04
φ j m j dS =
d
∫A(t )ψ dA
dt 4
( )
+ ∫ φ j + ψvδ 1 j n j dΓ
Γ 44
(8-8)
243 1 243 1 42444 3
Rata _ int are _ energie Rata _ crestere _ energie _ int erna Flux _ energie _ var f _ fisura
Interpretarea relaţiei de mai sus este simplă: termenul din dreapta egalităţii este rata
intrării de energie în regiunea limitată de curba C0, primul termen din dreapta este rata
cu care creşte energia internă a suprafeţei A(t) iar cel de-al doilea este fluxul de energie
la vârful fisurii.
Dacă, mai departe, se ţine cont de teoremele mecanicii solidului unde:
ψ =W + T (8-9)
şi unde W este densitatea lucrului mecanic efectuat de forţele care dezvoltă câmpul
de tensiuni iar T este densitatea energiei cinetice:
W = σ ij γ&ij (8-10)
T = ρu&&i u& i
atunci al doilea termen din dreapta al relaţiei (8-8), reprezentând fluxul de energie
de la vârful fisurii, devine:
(
F (Γ) = ∫ σ ij n j u& i + (W + T )vn1 dΓ
Γ 4444
(8-11) )
1 4244444 3
Flux _ energie _ var f _ fisura
Primul termen al integralei de mai sus şi anume ∫Γ (σ ij n j u& i )dΓ este lucrul mecanic
executat asupra materialului din curba Γ prin tracţiunea exercitată asupra curbei Γ iar
al doilea termen reprezintă transportul de energie prin frontiera Γ (şi care mişcă vârful
fisurii).
8.1.3 Integrala fluxului de energie la vârful fisurii
Fluxul de energie, în general, nu este independent de calea pe care se face

integrarea. În cazul special al avansului fisurii, funcţia F de mai sus este independentă.
În condiţia de avans uniform al fisurii vom avea că:
8-4
∂f
f& = −v (8-12)
∂x1
(
F (Γ) = v ∫ − σ ij u i ,1 n j + (W + T )n1 dΓ
Γ
)
Fie figura de mai jos la care conturul Γ se mişcă odată cu vârful fisurii.
Fig.8-3
Fie deasemena regiunea A situată în interiorul acestui contur. Dacă se scrie integrala
F pentru acest contur şi aplicând teorema divergenţei:
(
F (Γ1 − Γ2 + Γ ( + ) + Γ ( − ) ) = v ∫ − σ ij u i ,1 n j + (W + T )n1 dΓ =
Γ
)
= v ∫ (− (σ u n ) + (W + T ))dA =
ij i ,1 j ,j ,1 ,1
A
(8-13)
= v ∫ (− σ u − σ u + (W + T ))dA
ij , j i ,1 ij i ,1 j ,1 ,1
A
Pentru condiţia de avans uniform f ,1 = − f& / v şi punând ecuaţia de mişcare

σ i , j = ρu&&i avem:
W& = σ γ& ; T& = ρu&& u& ⇒
ij ij i i ,1
⎛ ⎛ W& T& ⎞ ⎞
⇒ F (Γ1 − Γ2 + Γ ( + ) + Γ ( − ) ) = v ∫ ⎜ − ρu&&i u i ,1 − σ ij γ ij ,1 + ⎜ − − ⎟ ⎟dA =
A⎜ ⎜ v v ⎟⎠ ⎟
⎝ ⎝ ⎠
⎛ u& γ&ij ⎛ W& T& ⎞ ⎞
= v ∫ ⎜ ρu&&i i + σ ij + ⎜− − ⎟ ⎟dA = 0 (8-14)
A⎜ v v ⎜⎝ v v ⎟⎠ ⎟
⎝ ⎠
(+) (−)
Pe contururile Γ ; Γ avem că n1=0 şi σ ij n j = 0 şi deci:
F (Γ1 − Γ2 + Γ ( + ) + Γ ( − ) ) = F (Γ1 ) − F (Γ2 ) = 0 ⇒ F (Γ1 ) = F (Γ2 ) (8-15)
8-5
prin care se demonstrează independenţa de drum a integralei (în cazul avansului
uniform). Cum factorii care depind de viteză (constantă) ies în afara integralei se poate
defini integrala:
F (Γ ) (8-16)
I (Γ ) ≡
v
Dacă se consideră cazul în care Γ este un contur oricât de mic în jurul vârfului
fisurii care avansează, atunci integrala fluxului de energie poate fi interpretată ca fiind
însăşi rata de eliberare a energiei notată cu Gtip (pentru a nu fi confundată cu G de la
materialele elastice):
1 ⎡1
(
Gtip = lim F (Γ) = lim ⎢ ∫ σ ij u& i n j + (W + T )vn1 dΓ ⎥
Γ →0 v Γ →0 ⎣ v Γ
⎤
) (8-17)
⎦
Se poate demonstra că oricare variabilă de câmp satisface condiţia de creştere
uniformă pe măsură ce r → 0 . Fie o funcţie singulară:
Df ∂f ∂f (8-18)
f = f (x1 − a (t ), x 2 , t ) ⇒ f& ≡ = − a& +
Dt ∂x1 ∂t
Pe măsură ce r → 0 primul termen al derivatei de mai sus va tinde spre zero iar
dominant va deveni cel de-al doilea termen. Deci, în câmpurile singulare:
f& → f ,1v (8-19)
v = a&
Aplicând condiţia că există o anumită stabilitate locală a câmpurilor şi de faptul că
F este independentă de drumul de integrare, se poate alege Γ ca fiind un contur circular
de rază r , drept care:
Γ →0 Γ →0 ⎢
[
π
⎣ −π
]
Gtip = lim I (Γ) = lim ⎡ ∫ − σ ij u i ,1 + (W + T )δ 1 j n j rdθ ⎤
⎥⎦ (8-20)
A(θ )
[ ]
Dacă − σ ij u i ,1 + (W + T )δ 1 j n j =
r
⎛1⎞
+ o⎜ ⎟ atunci Gtip va fi o integrală finită
⎝r⎠
(diferită de zero). Acest caz este valabil pentru propagarea fisurilor în materialele liniar
elastice dar şi pentru fisurile staţionare în materialele elasto-plastice.
[ ] ⎛1⎞
Dacă − σ ij u i ,1 + (W + T )δ 1 j n j = o⎜ ⎟ atunci Gtip =0. Acest caz este valabil pentru
⎝r⎠
propagarea fisurilor în materialele elasto-plastice unde σγ ≈ σ 0 ln r , deci la care rata
de eliberare a energiei este zero.
Fie cazul în care Γ devine destul de mare în comparaţie cu zona plastică (zona în
care dγ ijp ≠ 0 ). Se poate arăta că:
lim I = G − lim ⎛⎜ ∫ U * dx 2 ⎞⎟
h
(8-21)
Γ →∞ x1 →∞⎝ h− ⎠
8-6
unde U*(x2) este densitatea de lucru mecanic efectuat de către tensiunile
‚prizoniere’ în siajul plastic care cuprinde zona de la –h la h, ca în figura de mai jos:
Fig.8-4
În acest caz:
K I2 (8-22)
G=
E'
reprezintă (pentru cazul cvasi-static) rata de eliberare a energiei.
Dacă U*(x2) se ‚rupe’ în două componente, cea elastică şi cea plastică:
U * = U *e +U * p (8-23)
atunci se poate arăta că partea plastică are expresia:
1
lim ⎛⎜ U * p dx 2 ⎞⎟ = ∫ σ ij γ&ijp dA
h
x1 → ∞ ⎝ ∫− h
(8-24)
⎠ v Ap
unde Ap este aria zonei active plastic. Datorită independenţei de drum, vom avea:
1
I = Gtip = G − lim ⎛⎜ ∫ U * p dx 2 ⎞⎟ − ∫ σ ij γ&ijp dA ⇒
h
x1 →∞⎝ − h ⎠ v Ap
1 h (8-25)
⇒ G = Gtip + ∫ σ ij γ&ijp dA + ∫ U *e dx 2
v p A − h
e
unde U * este energia elastică de deformaţie ‘prizonieră’ în siajul plastic.
Interpretarea relaţiei de mai sus arată că rata de eliberare a energiei este divizată
într-o componentă care curge spre vârful fisurii, în alta care este lucrul mecanic plastic
integrat din faţa vârfului fisurii şi, în fine, în fluxul de energie elastică din siaj. Acesta
din urmă în genere este mult mai mic decât celelalte două şi deci poate fi ignorat.
Pentru materialele elasto-plastice avem Gtip = 0 şi deci nu există flux de energie
care să curgă spre vârful fisurii. Ecuaţia de mai sus sugerează că în ruperea elasto-
plastică, energia necesară pentru propagarea fisurii este dirijată nu spre formarea de noi
suprafeţe pe feţele fisurii, ci spre deformaţia inelastică în zona plastică care există în
jurul vârfului fisurii. Chiar dacă Gtip ≠ 0 (în cazul fisurilor care cresc accelerat în
materialele elasto-plastice), energia necesară pentru ruperea legăturilor intra-cristaline
din material, va fi o fracţiune mică din totalul energiei de rupere.
8-7
Energia elastică ‚prizonieră’ în siajul plastic deasemenea poate fi socotită mică,
aşadar, în concluzie:
1
G = ∫ σ ij γ&ijp dA (8-26)
v Ap
Astfel G, sau energia consumată pe unitatea de lungime de fisura nou propagată, va
fi egală cu lucrul mecanic plastic disipat în jurul vârfului fisurii.
Pentru materialele elastice U * p = 0; γ&ijp = 0 ⇒ G = Gtip .
Deşi rezultatele de mai sus s-au dedus pentru avansul uniform al fisurii, se poate
aproxima că sunt valabile şi pentru oricare alte cazuri dacă schimbările parametrilor nu
sunt masive în raport cu avansul fisurii.
8.2 Testarea rezistenţei la rupere pentru materialele elasto-plastice
În general rezistenţă la rupere a materialelor elsto-plastice sunt caracterizate de

valoarea critică a integralei J, notată cu JC. Metodele de testare sunt detaliate în
standarde precum ASTM E1820 care combină metode de determinare a JC (sau
valoarea lui J în condiţii de stare de deformaţii plane măsurată înainte de începerea
creşterii fisurii) cu metode de determinare a JIC (sau valoarea lui J Inainte de începerea
creşterii stabile a fisurii), şi JR care este curba de rezistenţă a J ridicată funcţie de Δa
pentru propagarea stabilă a fisurii.
Testele se bazează pe masurarea încărcării şi a deplasării punctului de aplicare a
încărcării pentru determinarea energiei.
8.2.1 Epruvete şi echipament
După standardul ASTM E-399 epruvetele (de exemplu cele Compact-Tension-

Tabelul 8-1) trebuie să aibe practicată o crestătură şi să fie ante-fisurate prin oboseală,
înainte de începerea testului. Epruvetele pot fi astfel prelucrate încât să se asigure
propagarea înainte a fisurii. Ele trebuie să aibă dimensiuni astfel încât lungimea parţii
⎛J ⎞ ⎛J ⎞
nefisurate a epruvetei să fie b = W − a > 25⎜⎜ IC ⎟⎟ şi lătimea B > 25⎜⎜ IC ⎟⎟ unde:
⎝ σY ⎠ ⎝ σY ⎠
σ + σ TS (8-27)
σY = 0
2
unde σ 0 este rezistenţa la curgere şi σ TS cea de rupere.
8-8
Fig.8-5
8.2.2 Procedura cu curba R de testare şi modul de calcul
Cel mai adesea sunt întâlnite în practică procedura de testare de bază şi procedura
de testare cu curba R (care este cea mai generală).
În procedura de bază se folosesc mai multe epruvete pentru determinarea lui JIC iar
în procedura cu curba R se încărcă-descarcă ciclic epruveta pentru determinarea lui
J (Δa) din care mai apoi se determină JIC şi curba J-R.
În procedura de bază trebuie măsurată doar încărcarea şi deplasarea punctului de
aplicare a încărcării, iar în procedura cu curba R trebuie măsurate încărcarea,
deplasarea punctului de aplicare a încărcării dar şi suplimentar deschiderea fisurii la
gură.
Primul pas în procedura de testare este să se încarce-descarce de 3 ori epruveta cu o
încărcare de la 50% la 100% din incărcarea maximă. Se estimează lungimea iniţială a
fisurii a0. Se continuă încărcarea ciclică la intervale de propagare a fisurii egale
aproximativ cu 0,005W cu o încărcare nu mai mică de 50% din încărcarea maximă.
Cel puţin 8 cilci încatrcare-descărcare trebuie parcurşi pentru a avea suficiente date de
ridice a curbei J (Δa ) . După ultimul ciclu de încărcare se descarcă epruveta şi se
măsoara, şi se marchează pe epruvetă, lungimea finală Δa a fisurii. După marcare se
rupe final epruveta.
Curba încărcare-deplasare obţinută prin aceasta metodă poate avea forma din figura
de mai jos. Pentru fiecare ciclu se determină complianţa C apoi lungimea fisurii prin
inversarea relaţiei C(a). Pentru un specimen de tip Single Edge Notched Bending
SENB:
a
= 0,999748 − 3,9504u + 2,9821u 2 − 3,214u 3 + 51,515u 4 − 113,031u 5
W
(8-28)
unde:
8-9
Fig.8-6
1 (B − B N )2 (8-29)
u≡ ; Be = B −
⎛ BeWEC ⎞ B
⎜ ⎟ +1
⎝ S/4 ⎠
şi unde BN este lăţimea epruvetei după prelucrarea degajării.
Pentru determinarea lui J:
J = J el + J pl
(8-30)
K I2
J el =
E'
unde KI se calculează din tabelul 8-1 în care B este înlocuit cu BB N .
Al doilea termen Jpl se calculează folosind datele despre încărcare, deplasarea
punctului de aplicatie al încărcării şi δ . Mai întâi partea plastică a lui δ se calculează
cu:
δ pl = δ − PC LL (a ) (8-31)
unde CLL este complianţa încarcare-linie deplasare încărcare, în ipoteza că toate
deplasările sunt în domeniul elastic. Pentru epruvetele SENB aceasta poate fi calculată
cu formula lui δ în care B este înlocuit cu Be. Pentru fiecare pereche de Pi, ai, vom
avea Jpl după cum uremază:
( ) ( )
J pl i = J pl i −1 + ΔJ
2 (ΔA ) pl i ⎛ Δa ⎞
ΔJ i = ⎜⎜1 − ⎟⎟ (8-32)
bi −1 BN ⎝ bi −1 ⎠
Δa = a i − a i −1
b =W − a
unde b este lungimea de legătură rămasă nefisurată iar ΔApl ( )
i
este aria de sub
curba P,vpl de la încărcarea Pi-1 la Pi:
8-10
(ΔA ) = ∫((δδ
pl i
)
pl i
Pdδ pl
pl )i −1
(8-33)
Pentru determinarea lui JIC şi a părţii valide a curbei J-R, se ridică graficul J funcţie
de Δa calculate ca mai sus.
Rezultatele depind foarte mult de lungimea iniţială a fisurii a0. Pentru a se asigura
că lungimea iniţială a fisurii este potrivită, aceasta trebuie să verifice relaţia:
J
a = a 0Q + + BJ 2 + CJ 3 (8-34)
2σ Y
Tabelul 8-1
Dacă a0Q calculat diferă de valoarea măsurată optic a lui a0 cu mai mult de 0,01W
atunci testul este invalid şi trebuie repetat.
Dacă condiţia (8-34) este îndeplinită atunci se ridică curba lui J funcţie de
Δa = a 0Q − a ca în figura 8-7.
8-11
Fig.8-7
Chiar dacă fizic fisura nu creşte, pe grafic ea va apărea ca şi cum ar creşte darorită
rotunjirii la vârful fisurii, fenomen care se petrece chiar înaintea începerii propagării
fisurii. Pentru a lua în calcul acest fenomen se duce Linia de rotunjire pe grafic dată de:
J = 2σ Y Δa (8-35)
Diferenţa dintre linia de rotunjire şi Δa reprezintă propagarea fizică a fisurii.

Se desenează două linii de excludere paralele cu linia de rotunjire la 0,15 şi 1,5 mm.
Se desenează şi o linie de offset la 0,2 mm de linia de rotunjire. Se mai duce o linie de
offset (nedesenată în figură) la 0,6mm. Între liniile de la 0,15 mm şi 0,5 mm trebuie să
fie cel puţin o înregistrareşi iar între 0,5mm şi 1,5 mm cel puţin 1 înregistrare. Între
linia de 0,15 şi 1,5 mm trebuiesc să fie cel puţin 4 înregistrări.
Dacă conditiile de mai sus sunt îndeplinite, se ridică o curbă de interpolare-putere
J = C1 Δa C 2 la datele de pe graficul aflat între liniile de excludere 0,15 şi 1,5 mm.
Pentru o interpolare liniară se poate ridica graficul logaritmic ln J = ln C1 + C 2 ln Δa .
Se trasează curba completă de interpolare pe grafic şi acolo unde aceasta
intersectează linia de offset de 0,2 mm, acolo se va citi rezistenţa provizorie la rupere
J = J Q şi Δa = Δa Q . Dacă sunt îndeplinite condiţiile:
2
⎛J ⎞
{B, b0 } > 25⎜⎜ Q ⎟⎟
⎝ σ0 ⎠ (8-36)
dJ
< σ Y _ la _ Δa = Δa Q
da
atunci în adevăr J = J Q .
8-12
Exemple de curbe J-R pentru un oţel ANSI A533 Grad B la 930C , sunt date mai
jos, din care se poate observa că cu cât epruvetele sunt mai subţiri cu atât JIC este mai
mare.
Fig.8-8
8.3 Calculul integralei J şi a altor parametri de rupere
8.3.1 Metode numerice de calcul
O metodă foarte răspândită de calcul şi analiză a parametrilor de propagare a fisurii

este Analiza cu elemente finite folosită în conjuncţie cu modele de analiză neliniare
(materiale elasto-plastice), care poate duce în final la calculul integralei J. Se practică
definirea sigularităţii vârfului fisurii cu elemente finite speciale şi încorporarea sa în
model (vezi Capitolul 9).
S-a arătat că în analiza elasto-plastică a propagării fisurii, câmpul de deformaţii la
n
vârf variază proportional cu r − s ; s = , s variind de la 0,5 la 1.
n +1
Cum majoritatea metalelor au n>3, intervalul tipic de variaţie a lui s este 0,7 < s < 1
şi deci câmpul de deformaţii variază aproximativ cu 1 / r .
S-au dezvoltat în timp diverse tipuri de elemente finite pentru diverse valori ale lui s
[133], [139], dar cel mai des utilizat este tipul de element finit definit de Levy [86] care
poate descrie câmpuri de deformaţii variind cu 1 / r .
Barsoum [23] a descris complet un asemenea element finit. Fie un element finit cu
8 noduri, pătrat şi izoparametric la care nodurile 4, 8 şi 1 suferă un proces de colaps de-
a lungul ξ = −1 fuzionând într-un singur nod, aşa cum se vede mai jos:
8-13
Fig.8-9
Spre deosebire de elementele finite tip quarter point folosit la analiza elastică, acest
tip de element finit nu ţine rigid împreună nodurile 4, 8, 1 ci permite un anumit grad
de libertate putându-se deschide/deforma astfel încât să se simuleze deschiderea la gură
a fisurii.
Coordonatele nodurilor, pentru elementul cartat, sunt:
x1 = x 4 = x8 = 0
x 2 = x 6 = x3 = L
x5 = x7 = L / 4
(8-37)
y1 = y 4 = y 8 = y 6 = 0
y5 = − y7 = − H / 4
y 2 = − y3 = − H
Elementul finit iniţial (originar) este descris în coordonate (ξ ,η ) dar este apoi
cartat pe coordonatele fizice (x,y) folosind funcţiile de formă N i (ξ ,η ) şi ccordonatele
nodurilor ( xi , y i ) :
8
x(ξ ,η ) = ∑ N i (ξ ,η ) xi
i =1 (8-37)
8
y (ξ ,η ) = ∑ N i (ξ ,η ) y i
i =1
Deplasările vor fi intepolate în acelaşi mod:
8-14
8
u (ξ ,η ) = ∑ N i (ξ ,η )ui
i =1 (8-38)
8
v(ξ ,η ) = ∑ N i (ξ ,η )vi
i =1
Funcţiile de formă deja se ştie că N i = 1 pentru nodul i şi N i = 0 pentru oricare alt
nod. Aşadar ele vor fi:
− (ξ − 1)(η − 1)(1 + η + ξ )
N1 =
4
(ξ + 1)(η − 1)(1 + η − ξ )
N2 =
4
(ξ + 1)(η + 1)(−1 + η + ξ )
N3 =
4
− (ξ − 1)(η + 1)(−1 + η − ξ )
N4 =
4
(−ξ + 1)(η − 1)
2
N5 = (8-39)
2
(ξ + 1)(−η 2 + 1)
N6 =
2
(−ξ 2 + 1)(η + 1)
N5 =
2
(−ξ + 1)(−η 2 + 1)
N5 =
2
Manipulând ecuaţiile de mai sus în final se deduce că:
L
x = (1 + ξ )
2
4 (8-40)
H
y = η (1 + ξ )
2
4
Rezolvând în termeni de ξ ,η vom avea:
x
ξ =2−1
L
L y (8-41)
η=
H x
Pentru a demosntra că deformaţiile descrise de acest tip de element finit sunt
proporţionale cu singularitatea 1/r, se calculează deplasarea v cu a doua ecuaţie din
8-15
8
relaţiile (8-38) v(ξ ,η ) = ∑ N i (ξ ,η )vi care înlocuită în relaţia de mai sus şi scrisă în
i =1
∂v
funcţie de x şi y şi apoi derivată. Putem calcula γ yy = punând condiţia ca y=0:
∂y
1 ⎡ L ⎤
γ yy ( x,0) = ⎢(− 2v1 − 2v2 + 2v3 + 2v4 + 2v5 − 4v7 ) + (3v1 + v2 − v3 − 3v4 − 4v5 + 4v7 ) + L (v4 − v1 )⎥
2H ⎢⎣ x x ⎥⎦
(8-42)
Se poate vedea că expresia de mai sus conţine termeni constanţi, termeni
proporţionali cu 1 / r şi termeni proporţionali cu 1/r. Dacă nodurile menţionate mai
sus, sunt colapsate atunci v1 = v 4 = v8 iar termenul din relaţia de mai sus, conţinând
L ⎛⎜ ⎞
proporţionalitatea cu 1/r se anulează: v 4 − v1 ⎟ = 0 .
x ⎜ 123 ⎟
⎝ 0 ⎠
Folosind o abordare şi mai generală, Barsoum [23] arată că pentru oricare linie cu
θ = cons tan t vom avea deformaţii proporţionale cu cu 1 / r şi termeni proporţionali
cu 1/r şi inclusiv termeni constanţi.
8.3.2 Determinarea lui J folosind standardul ASTM pentru testul JIC
În anumite cazuri J poate fi calculat analitic. O metodă este cea care stă la baza
standardului pentru calculul lui JIC.
Chiar înainte de începerea propagării fisurii, s-a aratat mai sus că J=G, unde G este
rata de eliberare a energiei care s-ar regăsi într-un corp fictiv dintr-un material elastic-
neliniar fictiv a cărui curbă tensiune-deformaţie este identică cu cea a materialului real
elasto-plastic. Din Capitolul 3 se ştie că înlocuind încărcarea generalizată Q cu P şi
deplasarea generalizată q cu δ, şi, încă, aria suprafeţei s cu Ba:
1 P ∂δ
J =G = ∫ dP (8-43)
B 0 ∂a
De mai sus se poate deduce că dacă se poate determina δ ( P, a ) atunci se poate găsi
J.
Din analiza dimensională a unei epruvete SENB (tabelul 8-1) avem:
δ ⎛ PS σ 0 S W⎞
= f⎜ 2
, , v, , ⎟ (8-44)
S ⎝ EBb E B b⎠
unde b=W-a este legătura din epruvetă rămasă nefisurată.
8-16
Din teoriile de Rezistenţa Materialelor legate de încovoierea grinzilor, şi notând cu
∂f
f ,n derivatele lui f funcţie de fiecare argument (ex. f ,1 = ), avem:
⎛ PS ⎞
∂⎜ 2
⎟
⎝ EBb ⎠
∂f ∂δ ⎧ 2 PS S W⎫ (8-45)
=− = S ⎨ f ,1 + f , 4 2 + f ,5 2 ⎬
∂a ∂b ⎩ EBb
3
b b ⎭
Observând că:
∂δ S ∂δ EBb 2
= Sf ,1 ⇒ f ,1 = (8-46)
∂P EBb 2 ∂P S 2
Combinând cele două ecuaţii de mai sus avem:
∂δ ∂δ 2 P S2 WS
− = + f , 4 2 + f ,5 2 (8-47)
∂b ∂P b b b
Acum aplicând în ecuaţia (8-43):
1 P ⎛ ∂δ ⎞
J = ∫ ⎜− ⎟dP =
B 0 ⎝ ∂a ⎠
2 P (δ ) ⎛ ∂δ ⎞ P⎛ S2 ⎞
⎟dP + ∫ ⎛⎜ f ,5
P WS ⎞
=
Bb ∫0
⎜ P ⎟
⎝ ∂P ⎠
dP + ∫0
⎜
⎜ f , 4 2 ⎟
b ⎠ 0
⎝ 42b44
2
⎟dP =
⎠3
⎝
144244 3 1 4
→0 →0
2 δ
(P(δ ) )dδ + I 4 + I 5
Bb ∫0
= (8-48)
În anumite circumstanţe integralele I4 şi I5 pot fi neglijate şi deci:

2 δ
(P(δ ) )dδ
Bb ∫0
J≈ (8-49)
De pildă relaţia de mai sus poate fi studiată într-un caz extrem: un material plastic-
rigid.
Dacă materialul este plastic-rigid încărcarea P atinge valoarea limită atunci cand
acest material asemănător cauciucului este complet deformat (pentru starea plană de
deformaţii):
0,35σ 0 b 2 (8-50)
P = PL = 4
S
Vom avea că:
∂P 2P
− =− L (8-51)
∂b b
la are dacă se aplică relaţia:
8-17
∂Q q
G = −∫ dq ⇒ (8-52)
∂s0
− 1 P ⎛ ∂P ⎞ 1 P ⎛ ∂P ⎞ 2 δ
⇒J≈ ∫ ⎜
B 0 ⎝ ∂a ⎠
⎟dδ = ∫ ⎜ ⎟dδ =
B 0 ⎝ ∂a ⎠ Bb ∫0
PL dδ
8.3.3 Abordarea practică de inginerie a analizei elasto-plastice
Presupunând că J=JC la momentul iniţierii fisurii, şi J (a + Δa) = J R (Δa) pentru

fisura controlată de J şi presupunând că există datele testării materialului studiat,
analiza propagării fisurii se face începând cu determinarea lui J şi a lui dJ/da.
Abordarea de inginerie se bazează pe interpolarea soluţiilor pentru cazurile elastic
şi perfect plastic în îndrumare de proiectare [83]. Prin această metodă deplasarea
punctului de încărcare datorită avansului fisurii δ c şi deschiderea la gura fisurii, v, pot
fi interpolate astfel:
J = Je + J p
δ =δ +δ (8-53)
c ce cp
v = ve + v p
unde indicii e şi p denotă partea elastică şi plastică a fiecărei mărimi.
Se ştie din cazul liniar-elastic că:
K 2 ( a, P ) (8-54)
J e ( a, P ) = I = P 2 f ( a, geometrie)
E
unde P este încărcarea sau încărcarea generalizată P=Q, iar a este lungimea fisurii.
În condiţiile de curgere plastică moderate, estimarea lui J poate fi îmbunătăţită prin
folosirea conceptului de lungime efectivă a fisurii, a fiind înlocuit de:
a eff = a + φry
2
1 ⎛ n − 1 ⎞⎛ K I ( a) ⎞
ry = ⎜ ⎟⎜ ⎟
βπ ⎝ n + 1 ⎠⎜⎝ σ 0 ⎟⎠
1 (8-55)
φ= 2
⎛ P⎞
1 + ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ P0 ⎠
Pentru starea plană de tensiuni β = 2 şi starea plană de deformaţii β = 6 .
În condiţia limită când deformaţia plastică este maximă, un material care se durifică
după o lege putere, va avea γ _ Pr oportional _ cu _ ασ n şi deci de vreme ce
8-18
σ _ Pr oportional _ cu _ P ⇒ γ _ Pr oportional _ cu _ αP n ⇒ J _ Pr oportional _ cu _ σγ ⇒

⇒ J _ Pr oportional _ cu _ αP n +1
Deci la limită J poate fi exprimat într-o formă adimensională:
n +1
Jp ⎛ P⎞
= α ⎜⎜ ⎟⎟ Jˆ p (a / W , n) (8-56)
σ 0γ 0 b ⎝ P0 ⎠
unde P0 este încărcarea limită pentru materialul rigid-plastic a cărui rezistenţă la
curgere este σ 0 , W este lăţimea piesei analizate şi b este mărimea zonei nefisurate.
Valoarea lui J se interpolează ca:
J = J e (a eff ) + J p ( a) (8-57)
După [83] partea plastică a parametrilor ruperii este dată de:
n +1
⎛ P ⎞
J p = ασ 0 γ 0 b⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ h1 ( a / W , n)
⎝ P0 ⎠
n
⎛ P ⎞
δ cp = ασ 0 γ 0 b⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ h3 ( a / W , n)
⎝ P0 ⎠
n
⎛ P ⎞ (8-58)
v p = ασ 0 γ 0 b⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ h2 ( a / W , n)
⎝ P0 ⎠
n +1
⎛ P⎞
δ T = αγ 0 b⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ h4 (a / W , n)
⎝ P0 ⎠
unde fucţiile h1,...,h4 sunt date tabelar în [83,160] pentru un număr de geometrii
incluzând conducte.
Partea elastică se poate calcula folosind tabele de factori de intensitate a tensiunii
[144,98] sau folosind analiza cu elemente finite.
8.4 Criterii de rupere
8.4.1 Propagarea fisurii controlate de J şi stabilitate
Se ştie deja că în anumite condiţii de rezemare, J poate determina mărimea tensiunii

de la vârful fisurii, a câmpului de deformaţii şi a deschiderii la gura fisurii. Acestea
sunt valabile în condiţii de rezemare/constrângere care determină condiţii de stare
plană de deformaţii:
J (a, P) ≥ J IC (8-59)
8-19
unde J(a,P) este valoarea lui J calculată pentru lungimea a a fisurii şi încărcată cu
P.
În orice caz în realitate, pe măsură ce fisura avansează, câmpul de deformaţii se
schimbă considerabil. Mai mult chiar, condiţiile de reazem care determină stare plană
de deformaţii nu mai pot fi menţinute pe măsură ce fisura intersectează elemente care
asigură stabilitatea structurală.
Fie propagarea unei fisuri staţionare pe o distanţă da şi în condiţii SSY, ca în figura
de mai jos:
Fig.8-10
Chiar în jurul vârfului fisurii, şi având dimensiunea da, se dezvoltă o zonă de

descărcare elastică. Această zonă este circumscrisă unei alte zone circulare de
încărcare neproporţională în afara căreia apare zona de încărcare aproape proporţională
în care câmpurile de tensiuni şi de deformaţii sunt controlate de J. Mărime razei R a
aceste zone este de aşteptat să aibe o mărime sau să fie la scara lungimii fisurii. Aşadar
o condiţie logică este ca Δa << R astfel încât zona elastică să fie cuprinsă de zona de
încărcare aproape proporţională.
S-a discutat deja în capitolele anterioare despre mărimea deformaţiei de la vârful
fisurii:
n −n
γ ij = k n J n +1 n +1 γ~ij (θ , n) (8-60)
Pentru o creştere a fisurii cu da şi o schimbare corespunzătoare a lui J cu dJ (vezi
curba J-R), creşterea deplasării va fi:
∂γ ij ∂γ ij (8-61)
dγ ij = da + dJ
∂a ∂J
Dacă fisura se propagă în direcţia x1, atunci ∂ (...) / ∂a = −∂ (...) / ∂x1 şi deci:
8-20
n n
n +1 ⎛
n ⎞ − n +1 ⎡ da ~ n dJ ~ ⎤
dγ ij = k n J ⎜ ⎟r ⎢ β ij + γ ij ⎥
⎝ n + 1⎠ ⎣ r n +1 J ⎦ (8-62)
∂ ~
γ
~
β ij = γ~ij cos θ +
ij
sin θ
∂θ
Dacă n → ∞ avem că:
J ⎡ da ~ n dJ ~ ⎤
dγ ij = β ij + γ ij ⎥ (8-63)
rσ 0 ⎢⎣ r n +1 J ⎦
Pentru ca să existe controlul lui J asupra propagării fisurii, trebuie ca al doilea
termen din paranteza relaţiei de mai sus să fie mai mare decât primul:
⎡ da dJ ⎤
⎢ r << J ⎥ (8-64)
⎣ ⎦
Dacă se face ipoteza că fisura începe să se propage deîndată ce J=JIC, se defineşte
scara D astfel:
J IC
D ≡ (8-65)
⎛ dJ ⎞
⎜ ⎟
⎝ da ⎠
Astfel condiţia (8-64) poate fi rescrisă ca:
J IC (8-66)
r >> D =
⎛ dJ ⎞
⎜ ⎟
⎝ da ⎠
sau altfel spus în afara unei regiuni de mărime D câmpurile sunt controlate de J.
Această regiune poate să fie circulară cu D << r < R .
În concluzie, pentru ca propagarea unei fisuri să aibe câmpurile controlate de J,
trebuie ca:
da << R
J IC
= D << R (8-67)
⎛ dJ ⎞
⎜ ⎟
⎝ da ⎠
Problema care rămâne este să se determine regiunea de rază R în aplicaţiile practice.
Se poate deduce logic faptul că R reprezintă o fracţie din ligamentul rămas nefisurat
b sau din oricare altă dimeniune plană relevantă. Analiza cu elemente finite al unor
epruvete tip SENB a unor procese de fisurare aflate la limita controlului J asupra
câmpurilor [83] au arătat că:
8-21
da < 0,06b
b (8-68)
D<
ϖ
ϖ = 10 _ pentru _ SENB
Mai mult, condiţia de constrângere pentru existenţa condiţiei de stare plană de
deformaţii:
b
ρ≡ > 25 (8-69)
⎛ J IC ⎞
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ σ0 ⎠
Ca exemplu fie experimentele făcute de Joyce şi Link [75] pentru o epruvetă tip SENB
din oţel ductil cu dimensiunile a/W=0,5 şi b=25 mm. Din rezultatele deduse
JIC=0,2MPa m şi dJR/da=87MPa. Astfel D=0,2/87=0,023m=2,3mm. Raportul
ω = c / D = 25 / 2,3 = 11 este mai mare decât 10 satisfăcând condiţia de control al lui J.
Condiţia de stare plană de deformaţii ρ>25 este deasemenea satisfăcută.. Datele J-R
pot fi aplicabile deci până la da=0,06b=1,5 mm. Deşi da=1,5 mm este o mărime relativ
mică, pentru analiza stabilităţii fisurii este suficient să se compare panta iniţială la
curba JR la fisura staţionară cu panta la curba J(a,P). Panta iniţială la curba de
rezistenţă J poate fi exprimată în formă adimensională:
E dJ R (8-70)
T0 ≡ 2
σ 0 da Δa =0
Valorile lui T0 variază de la 0,1 la 200 [70] dar în cazul oţelurilor ductile, au valori
între 20 şi 100. Ca şi în cazul ruperii elastice panta la curba J este mai mică decât panta
la curba de rezistenţă la rupere, deci fisura va fi stabilă dacă T<T0 unde:
⎛ E ⎞ dJ (a, P)
T = ⎜⎜ 2 ⎟⎟ (8-71)
⎝ σ 0 ⎠ da
şi unde J(a,P) este valoarea lui J calculată funcţie de lungimea fisurii şi ţinând cont
de materialul, încărcările şi geometria problemei studiate.
Ca şi în cazul elastic dJ/da depinde de încărcare şi de geometrie. Dacă o piesă este
încărcată iar deplasările totale sunt fixate ( δ T ) ca în figura de mai jos:
∂δ ∂δ
0 = dδ T = dP + da + C m dP (8-72)
∂P a ∂a P
atuci influenţa asupra lui J este:
dJ ∂J ∂J dP (8-73)
= +
da ∂a P ∂P a da
8-22
Fig.8-11
Rezolvând pentru dP:
⎛ ∂δ ⎞
⎜ ⎟
dJ ∂J ∂J ⎝ ∂a ⎠ P (8-74)
= −
δTda P ∂a ⎡ ∂P
a ⎛∂ ⎞ δ ⎤
⎢⎜ ⎟ + CM ⎥
⎣⎢⎝ ∂P ⎠ P ⎦⎥
Termenii de mai sus şi implicit stabilitatea fisurii se pot determina prin analiza cu
elemente finite.
8.4.2 Deplasarea de deschidere la gura fisurii (CTOD-Crack Tip Opening

Displacement)
Un criteriu destul de folosit de predicţie a stabilităţii unei fisuri la materiale elasto-

plastice, este atingerea sau nu a unei CTOD critice la o anumită distanţă în spatele
vârfului fisurii sau a atingerii unui CTOA critic (Crack Tip Opening Angle- unghi de
deschidere a fisurii-Fig.8-12) ψ = ψ c [107]. CTOD şi CTOA sunt legate între ele prin
considerente geometrice şi în mod esenţial ele sunt concepte echivalente.
Aplicarea CTOA ca şi criteriu de analiză a stabilităţii fisurilor în materialele elasto-
plastice se bazează pe analiza cu elemente finite calibrate. Fie o reţea de elemente
finite ca în figura de mai jos:
Fig.8-12
8-23
Pe acest model se creşte încărcarea până ce apare CTOA după care nodul de la
vârful fisurii este relaxat printr-o serie de iteraţii de echilibru astfel încât vârful fisurii
se mută la următorul nod al reţelei de elemente finite, după care se repetă procesul.
8.4.3 Modelul zonei de coeziune
Modelul Dugdale discutat în capitolele anterioare poate fi generalizat într-un nou

model la care tensiunile în zona de curgere care apare la vârful fisurii sunt funcţie de
deplasarea de-a lungul acestei zone şi nu constante, aşa cum s-a considerat până acum.
Acest model este cunoscut ca modelul zonei de coeziune (cohesive zone) propus
pentru prima oara de Barenblatt [21].
Fig.8-13
Fie ca în figura de mai sus, o zonă de coeziune care apare la vârful fisurii. Dacă se
presupune că fisura este încărcată până începe procesul de rupere la partea din spate
(stânga pe figură) a zonei de coeziune, deschiderea este δ C şi tensiunea este zero. Cei
mai importanţi parametri în acest model sunt tensiunea de vârf σ̂ şi energia Γ0 :
δC
Γ0 = ∫ σ (δ )dδ (8-75)
0
Dacă se calculează integrala J pentru acest model, conturul Γ se ia de-a lungul

zonei de coeziune aşa cum se vede mai sus, la care n1=0 şi deci:
Γ
∂u
J = − ∫ t i i dΓ = − ∫ σ 22
∂x1 c . z
∂ +
∂x1
(
u 2 − u 2− dx1 = )
∂δ ∂ ⎡ δ δT
= − ∫ σ (δ ) dx1 = − ∫ ∫ σ (δ )dδ ⎤ dx1 = ∫ σ (δ )dδ (8-76)
c. z ∂x1 c . z ⎢
∂x1 ⎣ 0 ⎥
⎦ 0
unde δ T este deschiderea la vârful fisurii. La începutul procesului de rupere

δ T = δ C şi deci:
δC (8-77)
J = ∫ σ (δ )dδ = Γ0
0
8-24
Capitolul 9-Aplicaţii numerice
CUPRINS
9.0 CAPITOLUL 9- APLICAŢII NUMERICE ____________________________ 2

9.1 APLICAŢIA 1-PLACĂ FINITĂ SUPUSĂ LA TRACŢIUNE, CU FISURA CENTRALĂ ___ 2
9.1.1 Preprocesarea _______________________________________________ 3
9.1.2 Rezolvare __________________________________________________ 10
9.1.3 Post-procesare ______________________________________________ 10
9.2 APLICAŢIA 2-PLACĂ CU FISURĂ LATERALĂ____________________________ 13
9.2.1 Calculul integralei J__________________________________________ 20
9.3 APLICAŢIA 3-ANALIZA UNEI FISURI ÎN ZONA SUDATĂ DINTRE UN VAS SUB
PRESIUNE ŞI AJUTAJUL DE IEŞIRE DIN ACESTA _____________________________ 25
9.4 APLICAŢIA 4-STUDIUL PROPAGĂRII UNEI FISURI DUIPĂ TEORIA ELASTO-
PLASTICĂ A UNEI FISURI ÎNTR-O ROATĂ DINŢATĂ __________________________ 31
9.5 APLICAŢIA 5-ANALIZA UNEI FISURI ÎN ŢEAVA UNEI PIESE DE ARTILERIE _____ 40
9.5.1. Analiza fisurii în ipoteza liniar-elastică __________________________ 41
9.5.2 Analiza fisurii în ipoteza elastic-perfect plastică ____________________ 44
9.5.3 Calculul fisurii în ipoteza liniar-elastică cu aport de căldură__________ 50
9-1
9.0 Capitolul 9- Aplicaţii numerice
Există multe programe software dedicate special pentru analiza propagării fisurilor
precum Beasy, Franc3D etc., dar în volumul de faţă s-a preferat utilizarea unui soft
FEA de utilitate generală dar care are şi un modul de calcul în mecanica ruperii:
ANSYS. Pentru înţelegerea şi rezolvarea aplicaţiilor următoare este necesar ca nivelul
de cunoaştere al ANSYS de către utilizator să fie avansat. Deşi primele aplicaţii se vor
prezenta cu detalii de implementare software, utilizatorul va trebui să aibă experienţă
în lucrul cu softul folosit.
9.1 Aplicaţia 1-Placă finită supusă la tracţiune, cu fisura centrală
Fie o placă din oţel, finită supusă la tracţiune care are în zona centrală o fisură.
Fig.9.1
Modulul lui Young este E = 200 ⋅ 10 9 Pa , coeficientul lui Poisson υ = 0,3 , lăţimea
plăcii este b=0,3 m, lăţimea fisurii este 2a=0,02 m, placa fiind supusă unei tensiuni de
tractiune de σ = 100MPa . Să se detrmine Factorul de Intensitate al tensiunii K I în
abordarea liniar elastică.
Problema de mai sus este considerată o problemă clasică în mecanica ruperii. Relaţia
pentru calculul K I este dată în Tabelul 5.1 (Capitolul 5.0) iar calculul propriu-zis s-a
facut cu Mathcad ca mai jos, rezultând K I = 25,68MPa m .
Ipotezele de calcul sunt că propagarea fisurii se face după legile mecanicii ruperii
liniar-elastice şi problema este abordată în ipoteza stării plane de deformaţii.
9-2
Fig.9.2
9.1.1 Preprocesarea
• Se deschide şi se salvează un fişier nou în ANSYS.

• Se defineşte tipul de element finit în ANSYS astfel:
Main Menu>Preprocessor>Element Type>Add/Edit/Delete
Această comandă deschide fereastra 'Element Types’ la care se apasă pe butonul

Add...
Fig.9.3
9-3
Se va deschide fereastra 'Library of Element Types' de unde se alege `Solid', and
`8node 82',
Fig.9.4
În fereastra 'Element Types’ va apărea ‘Type 1 PLANE82':
Fig.9.5
Aici se apasă pe butonul Options... şi în fereastra care se deschide se alege `Plane
strain' pentru Èlement behavior K3' si se apasa OK.
9-4
Fig.9.6
• Se definesc proprietăţile materialului astfel:
Se deschide fereastra `Define Material Model Behavior' pe calea Main

Menu>Preprocessor>Material Props>Material Models de unde se alege
`Structural', apoi `Linear', apoi Èlastic', apoi Ìsotropic':
Fig.9.7
În fereastra care se deschide se introduce modulul de rezistenţă în MPa: EX = 2E5

şi coeficientul de contracţie transversal PRXY = 0.3:
9-5
Fig.9.8
• Definirea geometriei
Pentru definirea geometriei se stabilesc mai întâi punctele geometriei plăcii

(Keypoints) astfel:
Main Menu>Preprocessor>Modeling>Create>Keypoints>In Active CS
Se va genera doar ¼ din geometrie, restul fiind definită prin condiţii la frontiere de
simetrie. Se introduce numărul Keypoint number=1, apoi coordonatele X=0 şi Y=0 în
ferastra de mai jos, şi se apasă Apply:
Fig.9.9
La fel se procedează şi pentru celelalte puncte [m]:

Keypoint X Y
1 0 0
2 0.02 0
3 0.1 0
4 0.1 0.1
5 0 0.1
La pasul următor se definesc liniile care mărginesc placa cu: Main

Menu>Preprocessor>Modeling>Create>Lines>Lines>In Active Coord după care
se alege pe model în fereastra principală, cu cursorul, Keypoint 1 şi 2 şi va aparea linia
1, apoi 2-3 rezultând linia 2, 3-4 cu linia 3, 4-5 cu linia 4 şi 5-1 pentru generarea liniei
5.
9-6
Pentru vizualizarea liniilor se selectează în menu Utility
Menu>PlotCtrls>Numbering .... căsuţele `Keypoint numbers', `Line numbers' şi
‚Node numbers’:
Fig.9.10
Pentru a se vedea liniile se selectează Utility Menu>Plot>Lines:
Fig.9.11
• Dicretizarea liniilor L3, L4, L5, reteaua de elemente finite
Pentru definirea mărimii elementelor finite pe liniile ce mărginesc placa, pe Menu-ul

principal se selectează: Main Menu>Preprocessor>Meshing>Size Cntrls>
9-7
ManualSize> Lines> Picked Lines, după care se selectează cu cursorul liniile L3 şi
L4 iar în ferastra de mai jos se selectează 'No. of element divisions'=4:
Fig.9.12
Apoi se selectează L5 şi se definesc 6 elemente cu o rată de îndesire `Spacing

ratio', de 0,2 spre zona fisurată:
Fig.9.13
Pentru a se defini vârful fisurii se selectează:

Main Menu>Preprocessor>Meshing>Size Cntrls>Concentrat KPs>Create, se
selectează punctual Keypoint 2 şi se apasă OK. În fereastra care se deschide se va
vedea în ‚Keypoinpoit for concentration' numărul 2 a keypoint-ului deja delectat, în
‚Radius of 1st row of elems' se va pune 0.0025 care este în fapt a/8, şi se vor defini 8
şiruri de elemente finite în jurul vârului fisurii prin `No of elems around circumf',
unde se pune 8, iar în ‚midside node position' se alege `Skewed 1/4pt' pentru
definirea unui element quarter-point:
9-8
Fig.9.14
Se crează aria geometrică a plăcii cu Main Menu> Preprocessor> Modeling>
Create> Areas>Arbitrary>By Lines şi după ce se selectează cu cursorul toate liniile,
se apasă OK.
Se definesc condiţiile la frontiere de simetrie prin: Main Menu> Preprocessor>
Loads> Define Loads>Apply>Structural>Displacement> Symmetry B.C.>...with
Area după care se selectează cu cursorul linia L2, se apasă Apply, se selectează aria cu
cursorul, se apasă Apply, se selectează cu cursorul linia L5, se apasă Apply, se
selectează aria cu cursorul, se apasă OK.
Se aplică presiunea de 100 MPa pe linia 4 astfel: Main Menu> Preprocessor>
Loads> Define Loads> Apply>Structural>Pressure>On Lines, se selectează linia 4
şi se pune -100 în `Load PRES value':
Fig.9.15
Pentru generarea reţelei de elemente finite: Main Menu> Preprocessor>

Meshing> Mesh>Areas>Free după care se selectează cu cursorul aria şi se apasă OK.
Va rezulta reţeaua de elemente finite ca mai jos:
9-9
Fig.9.16
9.1.2 Rezolvare
Odată încheiată etapa de preprocesare, modelul numeric este gata pentru rezolvarea
numerică. Pentru aceasta se deschde: Main Menu>Solution>Solve>Current LS la
care se apasă OK, închizând pe rând ferestrele succesive care se deschid.
9.1.3 Post-procesare
Mai întâi se face Zoom pe zona unde se află vârful fisurii şi se vizualizează nodurile
reţelei de elemente finite: Utility Menu>Plot>Nodes (Fig.9.17).
Se defineşte apoi direcţia feţei fisurii cu: Main Menu>General Postproc>Path
Operations>Define Path>By Nodes, se selectează cu cursorul nodul 2 (atenţie, la
Dvs. numerotarea nodurilor poate fi diferită) , urmată de nodurile 15 şi 14 apoi se
apasă OK. În fereastra care se deschide se pune K1 pentru `Define Path Name:' apoi
OK (Fig.9.18).
Pentru efectuarea calculelor este necesară definirea unui sistem de coordonate local la
vârful fisurii. Se accesează Utility Menu>WorkPlane>Local Coordinate Systems>
Create Local CS> By 3 Nodes după care se selecţionează nodurile 2, 17 şi 136
(Fig.9.19). Va apărea fereastra din figura 9.20 şi se va boteza noul sistem de
coordonate local cu 11.
Pentru activarea sistemului local: Utility Menu>WorkPlane>Change Active CS
to>Specified Coord Sys ... şi în fereastra care apare se pune 11 şi apoi OK (Fig.2.21).
9-10
Fig.9.17
Fig.9.18
Fig.9.19
9-11
Fig.9.20
Fig.9.21
Pentru a se activa noul sistem de coordonate local în Post-procesare: Main Menu>

General Postproc> Options for Outp. iar în fereastra care apare (Fig.9.22) se
selectează `Local system' în `Results coord system' şi ‚11’ în Local system
reference no.'.
Fig.9.22
Pentru calculul Factorului de intensitate al tensiunii pentru modul I (KI) se
accesează: Main Menu>General Postproc>Nodal Calcs>Stress Int Factr , în
fereastra care se deschide se pune `Plain strain' pentru `Disp extrapolat based on' şi
‚Half-symm b.c.' pentru `Model Type'.
Rezultatul va apărea în fereastra din Fig.9.24: KI = 26,533 MPa m , rezultat bine
corelat cu rezultatul teoretic KI = 26,68 MPa m .
9-12
Fig.9.23
Fig.9.24
Starea de teniuni din placă se poate vizualiza Main Menu>General Postproc>Plot
Results>Nodal Solu>Stress>von Mises stress şi va rezulta distribuţia de tensiuni
echivalente von Mises din Fig.9.25. Tensiunea maximă se atunge la vârful fisurii
având valoarea de 403 MPa.
9.2 Aplicaţia 2-Placă cu fisură laterală
Fie o placă subţire din oţel fisurată, ca în figura de mai jos, cu E=2e11 Pa şi
ν = 0,3 , supusă la tracţiune cu σ = 30MPa . Sa se calculeze K I şi integrala J în
mecanica ruperii liniar-elastice.
Folosind formula din Tabelul 5.1 se calculează valoarea toretică
K I = 40,02 MPa m .
9-13
Fig.9.25
9-14
Fig.9.26
Fig.9.27
Pentru cazul liniar elastic de rupere între integrala J şi KI există relaţia:
J= I
(
K 2 1 −ν 2 )
E
iar din calculele teoretice rezultă că J=7288 N/mm.
Abordarea rezolvării numerice se face ca şi la exemplul anterior, drept care etapele
vor fi prezentate mai succint.
Se deschide un fişier ANSYS. Se începe a se genera geometria a jumătate din placă
dat fiind că se vor folosi proprietăţile de simetrie. Keypoint-urile se generează astfel:
9-15
Preprocessor → Modeling → Create → Keypoints → In Active CS, cele 5 puncte
fiind:
Keypoint X Y
1 0 0
2 0.25 0
3 1 0
4 1 1
5 0 1
Se trasează liniile între puncte Preprocessor → Modeling → Create → Lines

→ Lines → Straight Line rezultând liniile:
Linia KP1 KP2

1 1 2
2 2 3
3 3 4
4 4 5
5 5 1
Se pot verifica Keypoint-urile şi liniile: Utility menu: Plot → Keypoints →

Keypoints; Utility menu: Plot → Lines
Pentru afişarea numerotării punctelor, liniilor şi nodurilor, în Utility menu:
PlotCtrls → Numbering… se selectează Keypoint numbers, Line numbers şi Node
numbers.
Se generează aria plăcii prin: Main menu: Preprocessor → Modeling → Create
→ Areas → Arbitrary → By Lines în care fereastră se selectează cu cursorul cele 5
linii şi se apasă OK.
Se defineşte materialul astfel: Se deschide fereastra `Define Material Model
Behavior' pe calea Main Menu>Preprocessor>Material Props>Material Models
de unde se alege `Structural', apoi `Linear', apoi Èlastic', apoi Ìsotropic':
În fereastra care se deschide se introduce modulul de rezistenţă în Pa: EX = 2E11 şi
coeficientul de contracţie transversal PRXY = 0.3:
Se defineşte tipul de element finit folosit în simulare (Plane 2) astfel:
Add...
Se va deschide fereastra 'Library of Element Types' de unde se alege `Solid', şi
`Triangle 6 node2',
În fereastra 'Element Types’ va apărea ‘PLANE2:
9-16
Aici se apasă pe butonul Options... şi în fereastra care se deschide se alege `Plane
stress' pentru Èlement behavior K3' si se apasa OK.
În problemele de elasticitate liniară se ştie deja că deformaţiile şi tensiunile în
vecinătatea vârfului fisurii variază proporţional cu 1 / r . Pentru a se rezolva
singularitatea de la vârful fisurii feţele fisurii trebuie să fie coincidente iar elementele
finite quarter-point (elemnte singulare) trebuie să înconjoare vârful ca în figura de mai
jos.
Fig.9.28
Pentru definirea vârfului fisurii:
Main Menu>Preprocessor>Meshing>Size Cntrls>Concentrat KPs>Create, se
selectează punctual Keypoint 2 şi se apasă OK. În fereastra care se deschide se va
vedea în ‚Keypoinpoit for concentration' numărul 2 a keypoint-ului deja delectat, în
‚Radius of 1st row of elems' se va pune 0.00025 care este în fapt a/8, şi se vor defini
6 şiruri de elemente finite în jurul vârului fisurii prin `No of elems around circumf',
unde se pune 6, iar în ‚midside node position' se alege `Skewed 1/4pt' pentru
definirea unui element quarter-point. Al doilea şir de elemente finite se va situa la raţia
1,5 punând ‚Radius ratio’=1.5.
Fig.9.29
Se defineşte o mărime globală a elementelor finite Main menu: Preprocessor →
Meshing → Size Cntrls → ManualSize → Global → Size…de 0,05m.
Se construieşte reţeaua de elemente finite cu: Main menu: Preprocessor →
Meshing → Mesh → Areas → Free.
9-17
Pentru definirea condiţiei de simetrie la linia 2 se accesează Main menu: Solution
→ Define Loads → Apply → Structural → Displacement → Symmetry B.C. →
On lines şi se selectează cu cursorul Linia 2.
Pentru definirea presiunii se accesează Main menu: Solution → Define Loads →
Apply → Structural → Pressure → On Lines după care se selectează cu cursorul
Linia 4 şi se trece valoarea presiunii -30e6 Pa în fereastra antferentă.
În acest moment modelul numeric este complet şi gata de rezolvare cu Main menu:
Solution → Solve → Current LS.
reţelei de elemente finite: Utility Menu>Plot>Nodes .
Se defineşte apoi direcţia feţei fisurii cu: Main Menu>General Postproc>Path
Operations>Define Path>By Nodes, se selectează cu cursorul nodul 2 (atenţie, la
Dvs. numerotarea nodurilor poate fi diferită) , urmată de nodurile 27 şi 26 apoi se
apasă OK. În fereastra care se deschide se pune K1 pentru `Define Path Name:' apoi
OK.
Pentru efectuarea calculelor este necesară definirea unui sistem de coordonate local
la vârful fisurii. Se accesează Utility Menu>WorkPlane>Local Coordinate
Systems> Create Local CS> By 3 Nodes după care se selecţionează nodurile 2, 29,
1210. Va apărea o fereastra şi se va boteza noul sistem de coordonate local cu 11.
to>Specified Coord Sys ... şi în fereastra care apare se pune 11 şi apoi OK .
Fig.9.30
9-18
Fig.9.31

General Postproc> Options for Outp. iar în fereastra care apare se selectează `Local
system' în `Results coord system' şi ‚11’ în Local system reference no.'.
Pentru calculul Factorului de intensitate al tensiunii pentru modul I (KI) se
accesează: Main Menu>General Postproc>Nodal Calcs>Stress Int Factr , în
fereastra care se deschide se pune `Plain stress' pentru `Disp extrapolat based on' şi
‚Half-symm b.c.' pentru `Model Type'.
Rezultatul va apărea în fereastra din Fig.9.32: KI = 43,8 MPa m , rezultat bine
corelat cu rezultatul teoretic KI = 40,02MPa m .
Fig.9.32
echivalente von Mises din Fig.9.33. Tensiunea maximă se atunge la vârful fisurii
având valoarea de 957 MPa.
9-19
Fig.9.33
9.2.1 Calculul integralei J
Mai întâi se afişează pe ecran zona fisurii în stare deformată pentru a uşura
manipularea: GenaralPostProc> PlotResults> Deformed Shape> Deformed Shape
Only> ....
Se face Zoom pe zona vărfului fisurii ca mai jos:
Fig.9.34
Se defineşte o nouă cale (Path) pe primul cerc de noduri din vârful fisurii numită P1
care în mod necesar se va defini selectând nodurile în sens antiorar, începând cu nodul
9-20
30 şi terminând cu 26: Main Menu > General Postproc > Path Operations > Define
Path > By Nodes
Se scrie un fişier în Notepad (denumit eventual Macro) cu următorul conţinut:
ETABLE,SENE,SENE,
ETABLE,VOLU,VOLU
SEXP,W,SENE,VOLU,1,-1 ! CALCULATE STRAIN ENERGY DENSITY
SEXP,W,SENE,VOLU,1,-1
LPATH,30,233,232,231,230,229,26 ! DEFINE PATH POINTS BY NODE
PDEF,W,ETAB,W ! PUT STRAIN ENERGY DENSITY ON THE PATH
PCALC,INTG,J,W,YG ! INTEGRATE ENERGY W.R.T. GLOBAL Y
*GET,JA,PATH,,LAST,J ! GET FINAL VALUE OF INTEGRAL
FOR 1ST TERM OF J
PDEF,CLEAR ! CLEAR OLD PATH VARIABLES
PVECT,NORM,NX,NY,NZ ! DEFINE THE PATH UNIT
NORMAL VECTOR
PDEF,INTR,SX,SX ! PUT STRESS SX ON THE PATH
PDEF,INTR,SY,SY ! PUT STRESS SY ON THE PATH
PDEF,INTR,SXY,SXY ! PUT STRESS SXY ON THE PATH
PCALC,MULT,TX,SX,NX ! CALCULATE TRACTION TX
PCALC,MULT,C1,SXY,NY ! TX = SX*NX + SXY*NY
PCALC,ADD,TX,TX,C1
PCALC,MULT,TY,SXY,NX ! CALCULATE TRACTION TY
PCALC,MULT,C1,SY,NY ! TY = SXY*NX + SY*NY
PCALC,ADD,TY,TY,C1
*GET,DX,PATH,,LAST,S ! DEFINE PATH SHIFT AS 1% OF
PATH LENGTH
DX=DX/100
PCALC,ADD,XG,XG,,,,-DX/2 ! SHIFT PATH FROM X TO X-DX/2
(GLOBAL X DIR.)
PDEF,INTR,UX1,UX ! DEFINE UX AT X-DX
PDEF,INTR,UY1,UY ! DEFINE UY AT X-DX
PCALC,ADD,XG,XG,,,,DX ! SHIFT PATH FROM X-DX/2 TO
X+DX/2
PDEF,INTR,UX2,UX ! DEFINE UX AT X+DX
PDEF,INTR,UY2,UY ! DEFINE UY AT X+DX
PCALC,ADD,XG,XG,,,,-DX/2 ! SHIFT PATH BACK TO ORIGINAL
POSITION
C=(1/DX)
PCALC,ADD,C1,UX2,UX1,C,-C ! CALCULATE DERIVATIVE
DUX/DX
PCALC,ADD,C2,UY2,UY1,C,-C ! CALCULATE DERIVATIVE
DUY/DX
PCALC,MULT,C1,TX,C1 ! DEFINE INTEGRAND
9-21
PCALC,MULT,C2,TY,C2 ! = TX*DUX/DX + TY*DUY/DX
PCALC,ADD,C1,C1,C2
PCALC,INTG,J,C1,S ! FORM SECOND INTEGRAL (W.R.T.
PATH LENGTH S)
*GET,JB,PATH,,LAST,J ! GET FINAL VALUE OF INTEGRAL
FOR 2ND TERM OF J
JINT=2*(JA-JB) ! FOR SYMETRIC MODELS
PDEF,CLEAR ! CLEAR PATH VARIABLES
*END
Fişierul de mai sus se salvează în folderul de lucru şi dă instrucţiuni ANSYS să

calculeze integrala J. A se remarca faptul că pentru modele simetrice valoarea finală a
integralei J este JINT=2*(JA-JB) iar pentru modelele întregi se va vedea că
JINT=(JA-JB).
Linia LPATH,30,233,232,231,230,229,26 ! DEFINE PATH POINTS BY NODE din
fişier va fi editată astel încât să conţină nodurile din primul cerc din jurul vârfului
fisurii luate în sens antiorar:
Fig.9.35
Se citeşte primul set de rezultate: Main Menu > General Postproc > Read
Results>First Set.
Se lansează fişierul Macro în execuţie cu: Utility Menu > File > Read Input From
şi se selectează fişierul ca în figura de mai jos:
9-22
Fig.9.36
Pentru citirea rezultatelor se accesează : Utility Menu > Parameters >Scalar
Parameter rezultând fereastra:
Fig.9.37
Din care se notează JINT=6991 N/mm.
9-23
Notă:Valoarea integralei J trebuie să fie mereu pozitivă. Dacă în urma calculului
rezultă negativă se redefineşte orientarea sistemului de axe local 11 cu axa Ox în sens
invers şi se reia calculul.
Pentru un calcul mai precis se repetă paşii de mai sus pentru cel de-al doilea cerc de
noduri din jurul vârfului fisurii, definind calea P2 cu nodurile 32, 238, 237, 236, 235,
234, 24 şi modificând fişierul Macro în Macro1 cu linia LPATH, 32,238,237,236,235,
234,24 ! DEFINE PATH POINTS BY NODE modificată pentru cel de-al doilea calcul.
Fig.9.38
Se lansează execuţia noului fişier Macro1:
Fig.9.39
şi din nou pentru citirea rezultatelor se accesează : Utility Menu > Parameters
>Scalar Parameter rezultând fereastra:
9-24
Fig.9.40
Din care se notează că JINT=7803 J/mm2.

Se face media celor două valori rezultând J=7397 J/mm2. Calculându-se eroarea
faţă de valoarea teoretică aceasta este de 1,49%, ceea ce este mulţumitor în termeni de
proiectare.
9.3 Aplicaţia 3-Analiza unei fisuri în zona sudată dintre un vas sub presiune şi
ajutajul de ieşire din acesta
În urma inspecţiei ultrasonice de rutină a unui vas (cu dimensiunile date în

figură) sub presiune (presiune maxima 10 bar) s-a descoperit existenţa unei
fisuri în zona sudată dintre un vas sub presiune şi ajutajul de ieşire din acesta,
cu dimensiunile şi poziţionarea date în figurile de mai jos. Ştiind că vasul
lucrează la temperatura ambientală iar materialul este oţel carbon SA106 Grade
B (specificaţie ANSI) la care se ştie că K IC = 75MPa m = 2371x10 6 Pa mm , se
cere să se stabilească dacă fisura se va propaga sau nu în abordarea liniar-
elastică. Grosimea tablei este de 7 mm. Capătul liber al ajutajului este
considerat încastrat în flanşa de legătură cu instalaţia (cazul cel mai
defavorabil).
De această dată geometria fiind complexă nu se mai poate folosi editorul ANSYS ci
se generează geometria cu un program specializat (SolidWorks) fiind apoi importat în
ANSYS. Pentru importul geometriei se foloseşte Utility Menu >File>Import.
9-25
Fig.9.41-Dimensiuni în [mm]
9-26
Fig.9.42
Se defineşte tipul de element finit folosit în simulare astfel:

Add...
Àxi har 8node83’.
În fereastra 'Element Types’ va apărea ‘PLANE83’. Acest tip de element finit din
biblioteca ANSYS se foloseşte în modelarea structurilor axi-simetrice dar care au o
încărcare nesimetrică. Cum pentru simularea numerică s-a preferat un model plan (care
reprezintă o sectiune plană prin rezervor) şi ţinând cont că secţiunea trebuie tratată ca o
structură axisimetrică, acest tip de element finit este indicat pentru modelare.
Pentru definirea vârfului fisurii: Main Menu>Preprocessor>Meshing>Size
Cntrls>Concentrat KPs>Create, se selectează punctul Keypoint 12 de la vârf şi se
apasă OK. În fereastra care se deschide se va vedea în ‚Keypoinpoit for
concentration' numărul 2 a keypoint-ului deja delectat, în ‚Radius of 1st row of
elems' se va pune 0.03 şi se vor defini 10 şiruri de elemente finite în jurul vârului
fisurii prin `No of elems around circumf', unde se pune 10, iar în ‚midside node
position' se alege `Skewed 1/4pt' pentru definirea unui element quarter-point. Al
doilea şir de elemente finite se va situa la raţia 2 punând ‚Radius ratio’=2.
9-27
Se defineşte o mărime particulară a elementelor finite din jurul fisurii (liniile
L12,15,11,16 cu 10 diviziuni şi Spacing ratio 0,2) cu Bias spre zona vârfului fisurii:
Main menu: Preprocessor → Meshing → Size Cntrls → ManualSize → Lines →
Picked line. Celelalte linii se divizează uniform cu 40-50 de diviziuni.
Pentru definirea condiţiei Disoplacement nul, la linia 2 se accesează Main menu:
Solution → Define Loads → Apply → Structural → Displacement → On lines şi
se selectează cu cursorul liniile de la capătul ajutajului anulându-li-se toate gradele de
libertate ‚All DOF’.
toate liniile care definesc interiorul rezervorului şi se trece valoarea presiunii 1e6 Pa în
fereastra antferentă.
Systems> Create Local CS> By 3 Nodes după care se selecţionează nodurile de la
vârful fisurii, apoi nodul din stânga şi cel de sus pentru a obţine un sistem invers (axa
Ox inversă) pentru valori pozitive ale lui J. Va apărea o fereastra şi se va boteza noul
sistem de coordonate local cu 11.
echivalente von Mises din Fig.9.44. Tensiunea maximă se atinge la vârful fisurii având
valoarea de 3,9e9 Pa.
9-28
Fig.9.43
Fig.9.44
9-29
Fig.9.45
Se defineşte o nouă cale (Path) pe primul cerc de noduri din vârful fisurii numită P1
care în mod necesar se va defini selectând nodurile în sens antiorar, începând cu nodul
30 şi terminând cu 26: Main Menu > General Postproc > Path Operations > Define
Path > By Nodes
Se scrie un fişier în Notepad (denumit eventual Macro) pentru primul contur cu
linia cere defineşte nodurile conturului: LPATH,654,1185,1184, 1183,1182,1181
,1180,1179,1178,1177,658. Pentru al doilea contur se scrie un fişier în Notepad
(denumit eventual Macro1) cu linia cere defineşte nodurile conturului:
LPATH,652,1194,1193,1192,1191,1190,1189,1188,1187,1186,660.
Ambele fişiere de mai sus se salvează în folderul de lucru şi dă instrucţiuni ANSYS
să calculeze integrala J. A se remarca faptul că pentru acest model, fiind întreg, se va
pune JINT=(JA-JB).
şi se selectează fişierul Macro.
Fig.9.46
9-30
Din care se notează JINT=1.664.394 N/mm.
Pentru un calcul mai precis se repetă paşii de mai sus cu fişierul Macro1 şi din nou
pentru citirea rezultatelor se accesează : Utility Menu > Parameters >Scalar
Fig.9.47
Din care se notează că JINT=1.091.8137803 J/mm2..

Se face media celor două valori rezultând J=1.378.102 J/mm2.
Din formula:
J= I
(
K 2 1 −ν 2 )
⇒ KI =
JE
= 524,9MPa mm
E (
1 −ν 2 )
um K IC = 75MPa m = 2371MPa mm rezută că FIT calculat cu teoria liniar-
elastică:
K I < K IC Tabelul 9.1
Curba deformaţie [%]-
şi deci fisura nu se va propaga. tensiune [N/mm2]
1 0 0
9.4 Aplicaţia 4-Studiul propagării unei fisuri 2 0.001 75 e6
duipă teoria elasto-plastică a unei fisuri într-o
3 0.002 150 e6
roată dinţată
4 0.003 225 e6
Fie o roată dinţată aşa cum este dată în figura de 5 0.004 240 e6
mai jos, executată dintr-un aliaj la care dependenţa
deformaţie-tensiune este dată în tabelul 9.1. 6 0.005 250 e6
Sa se determine Integrala J în jurul fisurii în 7 0.025 300 e6
condiţiile teoriei elasto-plastice. 8 0.060 355 e6
Şi de această dată geometria fiind complexă nu se
mai poate folosi editorul ANSYS ci se generează 9 0.100 390 e6
geometria cu un program specializat (SolidWorks) 10 0.150 420 e6
fiind apoi importat în ANSYS. Pentru importul
geometriei se foloseşte Utility Menu >File>Import. 11 0.200 435 e6
Se analizează doar jumătate din model. 12 0.250 449 e6
Se definesc proprietăţile iniţiale (în domeniul 13 0.275 450 e6
elastic) ale materialul astfel: Se deschide fereastra
`Define Material Model Behavior' pe calea Main
9-31
Menu>Preprocessor>Material Props>Material Models de unde se alege
`Structural', apoi `Linear', apoi Èlastic', apoi Ìsotropic':
Fig.9.48
Odată introduse proprietăţile iniţiale trebuieşte definită comportarea materialului în
domeniul plastic, aşa cum este descrisă în Tabelul 9.1. Pentru aceasta se deschide:
Menu>Preprocessor > Material Props > Material Models > Structural >
Nonlinear > Elastic >Multilinear Elastic şi în fereastra care se deschide se scriu
datele din tablel:
Fig.9.48
9-32
Pentru vizualizarea graficul deformaţii-tensiuni se apasă pe butonul ‚Graph’ şi
rezultă graficul ca mai jos, reprezentând comportamentul elasto-plastic al materialului:
Fig.9.49
Add...
Se va deschide fereastra 'Library of Element Types' de unde se alege `Solid', şi `
Quad 8node82’.
În fereastra 'Element Types’ va apărea ‘PLANE82’ la care apăsând pe butonul
‚Options’ se trece la ‚Element behviour K3’ opţiune ‚Plane Stress’.
Pentru definirea vârfului fisurii: Main Menu>Preprocessor>Meshing>Size
Cntrls>Concentrat KPs>Create, se selectează punctul Keypoint 26 de la vârf şi se
apasă OK. În fereastra care se deschide se va vedea în ‚Keypoinpoit for
concentration' numărul 26 a keypoint-ului deja delectat, în ‚Radius of 1st row of
elems' se va pune 0.05 şi se vor defini 12 şiruri de elemente finite în jurul vârului
fisurii prin `No of elems around circumf', unde se pune 12, iar în ‚midside node
position' se alege `Skewed 1/4pt' pentru definirea unui element quarter-point. Al
doilea şir de elemente finite se va situa la raţia 2 punând ‚Radius ratio’=2.
Se defineşte o mărime particulară a elementelor finite din jurul fisurii (liniile L
27,24 cu 10 diviziuni şi Spacing ratio 0,2) cu Bias spre zona vârfului fisurii: Main
menu: Preprocessor → Meshing → Size Cntrls → ManualSize → Lines → Picked
line. Celelalte linii se divizează uniform cu 40-50 de diviziuni.
9-33
Fig.9.50
Pentru definirea condiţiei de frontieră Deplasare nulă, la linia L3 şi de simetrie la
L2 şi L4 se accesează Main menu: Solution → Define Loads → Apply →
Structural → Displacement → On lines şi se selectează cu cursorul liniia L3
anulându-i-se toate gradele de libertate ‚All DOF’. Pentru aplicarea condiţiei de
simetrie Main menu: Solution → Define Loads → Apply → Structural →
Displacement →Symmetry BC→On Lines şi se selectează liniile L2 şi L4
linia L28 pe flancul dintelui la care a apărut fisura, şi se trece valoarea presiunii 5e6 Pa
în fereastra aferentă.
Fig.9.51
9-34
Dat fiind că analiza se va efectua în domeniul elasto-plastic câteva instrucţiuni
suplimentare sunt necesare programului.
Mai întâi pe calea Main menu: Solution > New Analysis > Static se verifică dacă
analiza se face static. Se apasă OK.
Apoi se-resetează sistemul de control al soluţiilor dat fiind că materialul este
neliniar şi deci analiza va fi neliniară: Main menu: Solution > Analysis Type > Sol'n
Control... şi va apărea fereastra de mai jos:
Fig.9.52
Sub Tab-ul ‚Basic’ :

• Sub ‚Analysis Options’ se selectează ‚Large Static Displacements’ dat
fiind că în domeniul plastic deformaţiile sunt mai mari decât în domeniul
elastic;
• Se pune sub ‚ Automatic time stepping’ opţiunea ‘On’, prin care se
setează un sistem de încărcare progresivă (presiunea se aplică în trepte
crescătoare) pentru a se asigura convergenţa rezultatelor;
• Se pune 20 sub ‚Number of substeps’ care indică faptul ca presiunea se va
aplica în trepte crescătoare cu 5% sau altfel spus prima treaptă va fi
250.000 Pa, a doua 500.000Pa etc.
• Se pune 1000 sub ‚Max no. of Substeps’ ceea ce instruieşte programul să
se oprească dacă după 1000 de paşi nu se atinge convergenţa rezultatelor.
• Se pune 1 sub ‚ Min no. of substeps’;
• Se pune ‚Write every substep’ sub ‚Frecvency’ care instruieşte programul
să memoreze datele calculate pentru fiecare sub-step astfel încât să se poată
urmări istoria soluţiilor (în caz în care e necesară o analiza pentru fiecare
sub-step).
9-35
Sub Tab-ul ‚Nonliniar’:
Fig.9.53
• Se pune ‚Line search’ pe opţiunea ‚On’ care ajută solver-ul Newton-

Raphson să atingă convergenţa mai rapid;
• Se pune 1000 la ‚Maximum Number of Iterations’.
Se citeşte ultimul set de rezultate (cel final la capătul itratiilor) cu Main
Menu>General Postproc>Read Results>Last Set.
valoarea de 1,76 e8 Pa.
9-36
Fig.9.54
Teniunea plastică echivalentă se găseşte: Main Menu>General Postproc>Plot

Results>Nodal Solu>Stress>Plastic equivalent stress:
Fig.9.55
Tensiunea plastică maximă se atinge la vârful fisurii având valoarea de 2,1 e8 Pa.
9-37
Deformaţia plastică se găseşte: Main Menu>General Postproc>Plot
Results>Nodal Solu>Plastic Strain>Equivalent Plastic Strain:
Fig.9.56
Deformaţia plastică maximă se atinge la vârful fisurii având valoarea de 0,4237%.
Fig.9.57
9-38
linia cere defineşte nodurile conturului: LPATH, 680,1611,1610,1609,1608,1607
,1606,1605,1604,1603,1602,1601,684. Pentru al doilea contur se scrie un fişier în
Notepad (denumit eventual Macro1) cu linia cere defineşte nodurile conturului:
LPATH, 678,1622,1621,1620,1619,1618,1617 ,1616,1615,1614,1613,1612,686.
pune JINT=(JA-JB).
Fig.9.58
Din care se notează JINT=14.636N/mm.
Fig.9.59
Din care se notează că JINT=14.351 J/mm2. Se face media celor două valori
rezultând J=14.493,5 J/mm2.
La acest moment nu se poate face o predicţie asupra evoluţiei fisurii până nu se
determină JIC pentru materialul rotii dinţate conform ASTM E1820 aşa cum s-a arătat
in Capitolul 8.
9-39
9.5 Aplicaţia 5-Analiza unei fisuri în ţeava unei piese de artilerie
Fie o ţeavă a unei piese de artilerie cu diametrul exterior de 160 mm, ghintuită şi cu
diametrul interior de 85 mm aşa cum se poate vedea în figura de mai jos:
Fig.9.60
La 100 mm distanţa de vârful ţevii există o fisură longitudinală de adâncime de 4
mm:
Fig.9.61
Materialul ţevii este ANSI 4340 cu rezistenţa la curgere de σ c = 1131MPa şi
rezistenţa la rupere σ c = 1232MPa .
9-40
În momentul executării focului la interiorul ţevii se dezvoltă o presiune de 380MPa.
Se cunoaşte că K IC = 125,8MPa m = 3975MPa mm .
9.5.1. Analiza fisurii în ipoteza liniar-elastică
Dată fiind geometria complexă se generează geometria cu un program specializat

(SolidWorks) fiind apoi importat în ANSYS. Pentru importul geometriei se foloseşte
Utility Menu >File>Import şi se va lucra cu o secţiune 2D prin teavă în zona fisurată:
Fig.9.62

În fereastra care se deschide se introduce modulul de rezistenţă în Pa: EX =
2.06E11 şi coeficientul de contracţie transversal PRXY = 0.3:
Add...
`8node82’.
În fereastra 'Element Types’ va apărea ‘PLANE82’.
9-41
Pentru definirea vârfului fisurii şi generarea reţelei de elemente finite se procedează
aşa cum s-a arătat în exemplele anterioare.
Pentru definirea condiţieiilor de simetrie , la liniile L1 şi L3 se accesează Main
menu: Solution → Define Loads → Apply → Structural →Symmetry B.C. → On
lines şi se selectează cu cursorul liniile respective.
toate liniile care definesc interiorul ţevii şi se trece valoarea presiunii 380e6 Pa în
fereastra antferentă.
valoarea de 1,96 e10 Pa.
Fig.9.63
9-42
Fig.9.64

linia cere defineşte nodurile conturului: LPATH, 444,667,666,665,664,
663,662,661,660,659,658,657,432 Pentru al doilea contur se scrie un fişier în Notepad
(denumit eventual Macro1) cu linia cere defineşte nodurile conturului: LPATH,
442,678,677,676,675,674,673,672,671,670,669,668,434
pune JINT=(JA-JB).
Fig.9.65
Din care se notează JINT=36.519.923N/mm.
9-43
Fig.9.66
Din care se notează că JINT=37.655.415 J/mm2.

Se face media celor două valori rezultând J=37.087.669 J/mm2.
Din formula:
J= I
(
K 2 1 −ν 2 )
⇒ KI =
JE
= 2764MPa mm
E (
1 −ν 2 )
um K IC = 125,8MPa m = 3975,2 MPa mm rezută că FIT calculat cu teoria
liniar-elastică:
K I < K IC
şi deci fisura nu se va propaga.
9.5.2 Analiza fisurii în ipoteza elastic-perfect plastică
Se salvează fişiertul ANSYS de la analiza de mai sus într-un nou fişier (eventual în alt
folder).
Acum trebuie re-definită comportarea materialului în domeniul plastic, aşa cum este
descrisă în Tabelul 9.2. Pentru aceasta se deschide: Menu>Preprocessor > Material
Props > Material Models > Structural > Nonlinear > Elastic >Multilinear Elastic
şi în fereastra care se deschide se scriu datele din tablel.
Pentru vizualizarea graficul deformaţii-tensiuni se apasă pe butonul ‚Graph’ şi
rezultă graficul ca mai jos, reprezentând comportamentul elasto-plastic al materialului:
Se verifică tipul de element finit folosit în simulare astfel:
În fereastra 'Element Types’ va apărea ‘PLANE82’ la care apăsând pe butonul
‚Options’ se trece la ‚Element behviour K3’ opţiune ‚Plane Stress’.
9-44
Tabelul 9.2
Curba deformaţie [%]-
tensiune [N/mm2]
1 0 0
2 0.00549 1131 e6
3 0.01 1152 e6
4 0.05 1173 e6
5 0.1 1195 e6
6 0.15 1215 e6
7 0.2 1225 e6
8 0.25 1232 e6
Fig.9.67
Reţeaua de elemente finite şi condiţiile la frontiere (plus încărcările) au fost deja

definite în aplicaţia anterioară.
Dat fiind că analiza se va efectua în domeniul elasto-plastic câteva instrucţiuni
suplimentare sunt necesare programului.
Mai întâi pe calea Main menu: Solution > New Analysis > Static se verifică dacă
analiza se face static. Se apasă OK.
9-45
Apoi se-resetează sistemul de control al soluţiilor dat fiind că materialul este
neliniar şi deci analiza va fi neliniară: Main menu: Solution > Analysis Type > Sol'n
Control... şi va apărea fereastra de mai jos:
Fig.9.68
Sub Tab-ul ‚Basic’ :

• Sub ‚Analysis Options’ se selectează ‚Large Static Displacements’ dat
fiind că în domeniul plastic deformaţiile sunt mai mari decât în domeniul
elastic;
• Se pune sub ‚ Automatic time stepping’ opţiunea ‘On’, prin care se
setează un sistem de încărcare progresivă (presiunea se aplică în trepte
crescătoare) pentru a se asigura convergenţa rezultatelor;
• Se pune 20 sub ‚Number of substeps’ care indică faptul ca presiunea se va
aplica în trepte crescătoare cu 5% .
• Se pune 1000 sub ‚Max no. of Substeps’ ceea ce instruieşte programul să
se oprească dacă după 1000 de paşi nu se atinge convergenţa rezultatelor.
• Se pune 1 sub ‚ Min no. of substeps’;
• Se pune ‚Write every substep’ sub ‚Frecvency’ care instruieşte programul
să memoreze datele calculate pentru fiecare sub-step astfel încât să se poată
urmări istoria soluţiilor (în caz în care e necesară o analiza pentru fiecare
sub-step).
Sub Tab-ul ‚Nonliniar’:
9-46
Fig.9.69
• Se pune ‚Line search’ pe opţiunea ‚On’ care ajută solver-ul Newton-

Raphson să atingă convergenţa mai rapid;
• Se pune 1000 la ‚Maximum Number of Iterations’.
Se citeşte ultimul set de rezultate (cel final la capătul iteratiilor) cu Main
Menu>General Postproc>Read Results>Last Set.
valoarea de 0,102 e10 Pa, care este cam de 18 ori mai mică decât cea calculată în
ipoteza liniar elastică.
9-47
Fig.9.70
Teniunea plastică echivalentă se găseşte: Main Menu>General Postproc>Plot

Results>Nodal Solu>Stress>Plastic equivalent stress:
Fig.9.71
Tensiunea plastică maximă se atinge la vârful fisurii având valoarea de 0,109 e10 P.
9-48
Deformaţia plastică se găseşte: Main Menu>General Postproc>Plot
Results>Nodal Solu>Plastic Strain>Equivalent Plastic Strain:
Fig.9.72
Pentru calculul integralei J se folosesc fişierele Macro şi Macro1 definite anterior
dat fiind că reţeaua de elemente finite a rămas aceaşi.
Fig.9.73
Din care se notează JINT=725.393 J/mm2.
9-49
Fig.9.74
Din care se notează că JINT=691742 J/mm2.

Se face media celor două valori rezultând J=708.569 J/mm2.
La acest moment nu se poate face o predicţie asupra evoluţiei fisurii până nu se
determină JIC pentru materialul rotii dinţate conform ASTM E1820 aşa cum s-a arătat
in Capitolul 8.
9.5.3 Calculul fisurii în ipoteza liniar-elastică cu aport de căldură
Acum sepresupune că în timpul focului de artilerie ţeava atinge la interior o

temperatură medie de 1000C.
Introducerea efectelor câmpurilor termice asupra stării de tensiuni şi deformaţii la
vârful fisurii din punctul de vedere al abordării analizei cu elemente finite, se află la
graniţa dintre două discipline inginereşti: ingineria de structură şi cea termodinamică.
În ANSYS cele două tipuri de analize se fac separat ca mai apoi să fie cuplate. Când
rezultatele unui tip de analiză se folosesc ca date de intrare în alt tip de analiză, atunci
abordarea este numită „Multi-Physics”.
Deci pentru fiecare tip de analiză modelul trebuie construit separat. Ceea ce este
important de ştiut este că modelul va trebui să fie identic ca şi reţea de elemente finite,
adică nodurile reţelei în ambele analize trebuie să fie identice ca poziţionare spaţială.
Dacă se crează reteaua de elemente finite pentru prima analiză atunci aceeaşi reţea
trebuie folosită şi pentru ce-a de-a doua analiză.
Deşi reţeaua rămâne constantă tipul de elemente finite folosite poate fi diferit de la
o analiză la alta.
Pentru analiză se importă modelul folosit în analiza liniar-elastică (Subcapitolul
9.5.1).
1. Se abordează mai întâi analiza termică a modelului.
• Mai întâi se şterge reţeaua de elemente finite existentă cu: Main

Menu:Preprocesor>Mehing>Clear>Areas şi se selectează aria modelului.
• Se defineşte tipul de element finit pentru analiza termică: Preprocessor >
Element Type > Add/Edit/Delete... după care se allege elementul tip
9-50
Thermal-Solid-8node77 iar în fereastra ‚Defined Elemement Types’ va apărea
Plane 77.
• Se definesc proprietăţile materialului: Preprocessor > Material Props >
Material Models > Thermal > Conductivity > Isotropic iar în fereastra care
apare se pune KXX=0,065 W/(mm0K) care este conductivitatea termică a
oţelului.
• Se selectează ca element finit implicit Plane 77: Preprocessor > Meshing
>Mesh Attribs>Default Attribs şi în fereastra care apare se selectează Plane
77 în ‚Element type number’.
• Se populează modelul existent cu elemente finite Plane 77 cu: Preprocessor >
Meshing > Mesh >Areas>Free.
• Se definesc condiţiile la frontiere termice interioare: Preprocessor>Loads>
Define Loads > Apply > Thermal > Temperature>On Lines, se selectează toate
liniile de la interiorul modelului şi se selectează TEMP şi se pune 373 în
‚Value Load TEMP value’ ca în figura de mai jos. Se lucrează în grade Kelvin
şi deci 1000C=3730K.
Fig.9.75
• Se definesc condiţiile la frontiere termice exterioare: Preprocessor>Loads>

Define Loads > Apply > Thermal > Convection>On Lines, se selectează
liniile de la exteriorul modelului. În fereastra care apare ‚Apply CONV on
lines’ se pune 5e-6 [W/(mm2 0K) reprezentând coeficientul de convecţie a
aerului liber stagnant, aflat la temperatura de 200C=2930K:
9-51
Fig.9.76
• Se defineşte temperatura de referinţă: Preprocessor > Loads > Define Loads

> Settings > Reference Temp unde se trece 2730K.
• Se defineşte modulul de analiză termică: Preprocessor > Physics >
Environment > Write şi în fereastra care apare se scrie în ‘Title’ numele
Termic. Datele calculate se vor stoca în fişierul „Nume_Simulare.rth”, în
cazul nostru dat fiind că numele dat simulării este 9-5-1 vom avea 9-5-1.rth:
Fig.9.77
• Se procesează modelul termic: Solution > Solve > Current LS.

• Pentru citirea datelor termice la Postprocesare se dă comanda: General
Postproc>Data&File Opts iar în fereastra care apare se selectează fişierul de
rezultate termice 9-5-1.rth în ‚Results file to be read’:
9-52
Fig.9.80
• Se vizualizează temperaturile calculate în structură: General
Postproc>Contur Plot>Nodal Solu>DOF Solution>Temperature:
Fig.9.80
• Se vizualizează fluxul termic calculat în structură: General Postproc>Contur
Plot>Nodal Solu>Thermal flux>thermal flux vector sum:
9-53
Fig.9.81
• Se părăseşte modului de calcul termic cu: Main Menu > Finish. Această
comandă este foarte importanţa dat fiind că permite părăsirea modulului
termic de calcul fără a exista pericolul contaminării următorului modul, cel
structural.
2. Se abordează analiza structurală a modelului folosinf şi datele modulului termic.
• Se goleşte modulul termic de toate datele legate de geometrie, reţeaua de

elemente finite, proprietăţi materiale etc. cu: Preprocessor > Physics >
Environment > Clear > OK .
• Acum trebuie definite detaliile modulului structural precum tipul de element
fini folosit: Preprocessor > Element Type > Switch Elem Type care schimbă
automat definiţia elementului finit:
Fig.9.82
9-54
În fereastra de mai sus se alege în ‚Change elem type’ Thermal to Struc’.
Această comanda defineşte noul tip de element finit Plane 82 în loc de Plane
77.
• Se definesc proprietăţile materialului folosit: Preprocessor > Material Props
> Material Models > Structural > Linear > Elastic > Isotropic şi se trece
EX=2.06e11 şi PRXY=0.3. Deasemenea trebuie să fie definit coeficientul de
dilatare termică cu: Preprocessor > Material Props > Material Models >
Structural > Thermal Expansion şi în fereastra care apare se trece
ALPX=12e-6.
• Se şterg toate datele existente de la subcap.9.5.1 cu: : Preprocessor>Loads>
Define Loads > Delete > All Load Data>All Loads & Opts.
• Pentru definirea condiţieiilor de simetrie , la liniile L1 şi L3 se accesează Main
menu: Solution → Define Loads → Apply → Structural →Symmetry B.C.
→ On lines şi se selectează cu cursorul liniile respective.
• Pentru definirea presiunii se accesează Main menu: Solution → Define Loads
→ Apply → Structural → Pressure → On Lines după care se selectează cu
cursorul toate liniile care definesc interiorul ţevii şi se trece valoarea presiunii
380e6 Pa în fereastra aferentă.
• Se defineşte modulul de analiză structurală: Preprocessor > Physics >
Environment > Write şi în fereastra care apare se scrie în ‘Title’ numele
Structural. Datele calculate se vor stoca în fişierul „Nume_Simulare.rst”, în
cazul nostru dat fiind că numele dat simulării este 9-5-1 vom avea 9-5-1.rst.
• Se includ rezultatele analizei termice în calculul structural cu: Solution >
Define Loads > Apply > Structural > Temperature > From Therm Analy.
Se selectează fişierul 9-5-1.rth în ‘Filename Name of results file’.
Fig.9.83
• Se rezolvă modulul structural cu: Solution > Solve > Current LS.
• Se vizualizează tensiunile echivalente: : General Postproc>Contur
Plot>Stress>von Mises stress:
9-55
Fig.9.83
Se observă că tensiunea maximă se atinge la vârful fisurii şi are valoarea de 1,68e10

Pa. Trebuie constatat că tensiunea calculată la vârful fisurii este mai mică în cazul unui
câmp termic existent în model (în această configuraţie şi caz particular al ţevii),
dilatările termice forţând flancurile fisurii să se închidă şi detensionând vârful. Acest
fenomen se petrece doar la anumite configuraţii; dacă de pildă fisura s-ar fi aflat la
exteriorul ţevii influenţa ar fi fost exact contrară.
3. Calculul Integralei J

Pentru calculul integralei J se folosesc fişierele Macro şi Macro1 definite anterior
dat fiind că reţeaua de elemente finite a rămas aceaşi.
9-56
Fig.9.84
Din care se notează JINT= 26.712.216 J/mm2.
Fig.9.85
Din care se notează că JINT= 28.048.716 J/mm2.

Se face media celor două valori rezultând J= 27.459.966 J/mm2.
Din formula:
J= I
(
K 2 1 −ν 2 )
⇒ KI =
JE
= 2377 MPa mm
E (
1 −ν 2 )
um K IC = 125,8MPa m = 3975,2 MPa mm rezută că FIT calculat cu teoria
liniar-elastică:
K I < K IC
şi deci fisura nu se va propaga.
Se observă deasemenea că Factorul de Intensitate al tensiunii pentru cazul cu
încărcare termică este cu 14% mai mic decât cel calculat la rece.
9-57
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
[1] “http://www2.umist.ac.uk/material/microscope/zefold/zeus1e.htm”, Last accessed April 10, 2006.

[2] “http://www.cfg.cornell.edu/software/software.htm”, Last accessed January 3, 2008.
[3] “http://www.doitpoms.ac.uk/miclib/index.php”, Last accessed April 10, 2006.
[4] “Nascrac software”, http://www.exponent.com/about/nascrac.html.
[5] NASGRO 4.0 User’s Manual , SouthWest Research Institute, http://www.nasgro.swri.org/.
[6] (1996), ASM Specialty Handbook, Carbon and Alloy Steels, ASM International, Materials Park, OH
44073.
[7] Anderson TL (1995), Fracture Mechanics Fundamentals and Applications, CRC Press, 2 ed.
[8] AndrewsWR and Shih CF (1979), “Thickness and side-groove effects on J- and δ-resistance curves for
A533-B steel at 93◦C”, ASTM STP 668, 426–450.
[9] Ansell H (1988), Bulging of Cracked Pressurized Aircraft Structures, Ph.D. thesis, Linköping
University, Linköping, Sweden, linköping University Report No. LIU–TEK–LIC1988:11.
[10] ASTM (1986), Case Histories Involving Fatigue and Fracture, STP 918, ASTM International, West
Cohshohocken, PA.
[11] ASTM (2001), ASTM D 5528: Standard Test Method for Mode I Interlaminar Fracture Toughness of
Unidirectional Fiber-Reinforced Polymer Matrix Composites, ASTM International.
[12] ASTM (2001), ASTM D 6671-01: Standard Test Method for Mixed Mode I-Mode II Interlaminar
Fracture Toughness of Unidirectional Fiber Reinforced Polymer Matrix Composites, ASTM International.
[13] ASTM (2002), ASTM E 1304: Standard Test Method for Plane-Strain (Chevron-Notch) Fracture
Toughness of Metallic Materials, ASTM International.
[14] ASTM (2002), ASTM E 399: Standard Test Method for Plain-Strain Fracture Toughness of Metallic
Materials, ASTM International.
[15] ASTM (2005), ASTM E 1820: Standard Test Method for Measurement of Fracture Toughness,
ASTM International.
[16] ASTM (2005), ASTM E 384: Standard Test Method for Microindentation Hardness of Materials,
ASTM International.
[17] ASTM (2005), ASTM E 561: Standard Practice for K-R Curve Determination, ASTM International.
[18] ASTM (2007), ASTM B645: Standard Practice for Linear Elastic Plane-Strain Fracture Toughness of
Aluminum Alloys, ASTM International.
[19] Aurelius E (1994), “The January 17, 1994 Northridge, CA earthquake”, Tech. rep., EQE, (now ABS
Consulting), http://www.eqe.com/publications/northridge/northridge.html, last accessed 30 March 2004.
[20] Banks-Sills L and Sherman D (1986), “Comparison of methods for calculating stress intensity factors
with quarter-point elements”, International Journal of Fracture, 32, 127–140.
[21] Barenblatt GI (1962), “The mathematical theory of equilibrium cracks in brittle materials”, Advances
in Applied Mechanics, 7, 55–129.
[22] Barinov SM and Sakai M (1994), “The work-of-fracture of brittle materials: Principle, determination
and applications”, Journal of Materials Research, 9, 1412–1425.
[23] Barsoum R (1977), “Triangular quater-point elements as elastic and perfectly-plastic crack tip
elements”, International Journal for Numerical Methods in Engineering, 11, 85–98.
[24] Barsoum RS (1976), “On the use of isoparametric finite elements in linear fracture mechanics”,
International Journal for Numerical Methods in Engineering, 10, 25–37.
[25] Berry JP (1963), “Determination of fracture energies by the cleavage technique”, Journal of Applied
Physics, 34, 62–68.
[26] Bhalla KS, Zehnder AT, and Han X (2003), “Thermomechanics of slow stable crack growth: closing
the loop between experiments and computational modeling”, Engineering Fracture Mechanics, 70, 2439–
2458.
[27] Bishop T (1955), “Fatigue and the Comet disasters”, Metal Progress, 79–85.
[28] Broberg KB (1999), Cracks and Fracture, Academic Press.
[29] Brown JW and Churchill RV (2004), Complex Variables and Applications, McGraw Hill.
Bibliografie
[30] Brown KR and Baratta FI, eds. (1992), Chevron-Notch Fracture Test Experience: Metals and
Nonmetals: ASTM STP 1172, American Society for Testing and Materials, Philadelphia, PA.
[31] Budiansky B and Rice J (1973), “Conservation laws and energy release rates”, Journal of Applied
Mechanics, 40, 201–203.
[32] Butler A (2008), “Manufacturing defect at root of F-15 grounding”, Aviation Week and Space
Technology, 168, 00052175.
[33] Carka D and Landis CM (2010), “On the path-dependence of the J-integral near a stationary crack in
an elastic-plastic material”, Journal of Applied Mechanics, in-press, http://dx.doi.org/10.1115/1.4001748.
[34] de Castro PMST, Spurrier P, and Hancock J (1984), “Comparison of J testing techniques and
correlation J-COD using structural steel specimens”, International Journal of Fracture, 17, 83–95.
[35] Chan S, Tuba I, and Wilson W (1970), “On the finite element method in linear fracture mechanics”,
Engineering Fracture Mechanics, 2, 1–17.
[36] Chandler D (1989), “Metal fatigue seen as most likely cause”, Boston Globe, 1.
[37] Chang TJ and Rudnicki JW, eds. (2000), Multiscale Deformation and Fracture in Materials and
Structures The James R. Rice 60th Anniversary Volume, vol. 84 of Solid Mechanics and its Applications,
Kluwer Academic Publishers, Dordrecht.
[38] Charalambides PG, Lund J, Evans AG, and McMeeking RM (1988), “A test specimen for determing
the fracture resistance of bimaterial interfaces”, Journal of Applied Mechanics, 56, 77–82.
[39] Chen CS (1999), Crack growth simulation and residual strength prediction in thin shell structures,
Ph.D. thesis, Cornell University.
[40] Chitaley AD andMcClintock FA (1971), “Elastic-plastic mechanics of steady state crack growth
under anti-plane shear”, Journal of the Mechanics and Physics of Solids, 19, 147–163.
[41] Coker and Filon (1931), A Treatise on Photoelasticity, Cambridge University Press.
[42] Cotterell and Rice J (1980), “Slightly curved or kinked cracks”, International Journal of
Fracture, 16, 155–169.
[43] Dally JW and Sanford RJ (1988), “Strain gage methods for measuring the opening mode stresss
intensity factor KI”, Experimental Mechanics, 27, 381–388.
[44] Davidson BD and Sun X (2006), “Geometry and data reduction recommendations for a standardized
end notch flexure test for unidirectional composites”, Journal of ASTM International , 3, JAI1002285.
[45] Davidson BD and Sundararaman V (1996), “A single leg bending test for interfacial fracture
toughness determination”, International Journal of Fracture, 78, 193–210.
[46] Davidson BD and Zhao W(2007), “An accurate mixed-mode delamination failure criterion for
laminated fibrous composites requiring limited experimental input”, Journal of Composite Materials, 41,
679–702.
[47] deLorenzi H (1982), “On the energy release rate and the J-integral for 3-D crack configurations”,
International Journal of Fracture, 19, 183–193.
[48] Du Y, Diaz-Garrido FA, Burguete RL, and Patterson EA (2009), “Stress intensity factor evaluation
using DIC on an aerospace component”, in “Proceedings of the 2009 SEM Annual Conference and
Exposition on Experimental and Applied Mechanics”, Society for Experimental Mechanics.
[49] Dugdale DS (1960), “Yielding of steel sheets containing slits”, Journal of the Mechanics and Physics
of Solids, 8, 100–104.
[50] Duncan W (1955), “The Comet and design against fatigue”, Engineering, 179, 196–200.
[51] Elber W (1970), “Fatigue crack closure under cyclic tension”, Engineering Fracture Mechanics,
2, 37–45.
[52] Elber W (1971), “The significance of fatigue crack closure”, in “Damage Tolerance in Aircraft
Structures”, 230–242, American Society for Testing and Materials, Philadelphia, ASTM STP 486.
[53] Elices M, Guinea GV, Gomez J, and Planas J (2002), “The cohesive zone model: advantages,
limitations and challenges”, Engineering Fracture Mechanics, 69, 137–163.
[54] Epstein JS, ed. (1993), Experimental Techniques in Fracture, VCH Publishers, New York.
[55] Erdogan F and Sih GC (1963), “On the crack extension in plates under plane loading and transverse
shear”, Journal of Basic Engineering, 85, 516–527.
Bibliografie
[56] Esslinger V, Kieselbach R, Koller R, and Weisse B (2004), “The railway accident of Eschede
technical background”, Engineering Failure Analysis, 11, 515–535.
[57] Freese CE and Tracey DM (1976), “The natural isoparametric triangle versus collapsed quadrilateral
for elastic crack analysis”, International Journal of Fracture, 12, R767–R770.
[58] Freund LB and Hutchinson JW (1985), “High strain rate crack growth in rate dependent plastic
solids”, Journal of the Mechanics and Physics of Solids, 33, 169–191.
[59] Gangloff RP, Piascik RS, Dicus DL, and Newman Jr JC (1994), “Fatigue crack propagation in
aerospace aluminum alloys”, Journal of Aircraft , 31, 720–729.
[60] Goldstein RV and Salganik RL (1974), “Brittle fracture of solids with arbitrary cracks”, International
Journal of Fracture, 10, 507–523.
[61] Green AP and Hundy BB (1956), “Initial plastic yielding in notch bend tests”, Journal of the
Mechanics and Physics of Solids, 4, 128–144.
[62] Griffith AA (1921), “The phenomena of rupture and flow in solids”, Philosophical Transactions of
the Royal Society of London Series A, Containing Papers of a Mathematical or Physical Character, 221,
163–198.
[63] Han TS, Ural A, Chen CS, Zehnder AT, Ingraffea AR, and Billington S (2002), “Delamination
buckling and propagation analysis of honeycomb panel using cohesive element approach”, International
[64] Hashemi S, Kinloch AJ, and Williams JG (1989), “Corrections needed in double cantilever beam test
for assessing the interlaminar failure of fiber-composites”, Journal of Materials Science Letters, 8, 125–
129.
[65] Hellan K (1984), Introduction to Fracture Mechanics, McGraw-Hill.
[66] Henshell RD and Shaw KG (1975), “Crack tip finite elements are unnecessary”, International Journal
for Numerical Methods in Engineering, 9, 495–507.
[67] Hom CL and McMeeking RM (1990), “Large crack tip opending in thin elastic-plastic sheets”,
[68] Hui CY and Ruina A (1995), “Why K? High order singularities and small scale yielding”,
[69] Hutchinson JW (1968), “Singular behaviour at the end of a tensile crack in a hardening material”,
Journal of the Mechanics and Physics of Solids, 16, 13–31.
[70] Hutchinson JW (1979), A Course on Nonlinear Fracture Mechanics, Department of Solid Mechanics,
The Technical University of Denmark.
[71] Ingraffea AR (2004), “Computational fracture mechanics”, in Stein E, Borst RD, and Hughes TJ,
eds., “Encyclopedia of Computational Mechanics”, vol. 2, chap. 11, John Wiley and Sons.
[72] Ingraffea AR andWawrzynek PA (2003), “Finite element methods for linear elastic fracture
mechanics”, in de Borst R and Mang H, eds., “Comprehensive Structural Integrity”, vol. 3, chap. 1,
Elsevier Science Ltd., Oxford, England.
[73] Irwin G (1957), “Analysis of stresses and strains near the end of a crack traversing a plate”,
Journal of Applied Mechanics, 24, 361–364.
[74] Janssen M, Zuidema J, and Wanhill R (2004), Fracture Mechanics, Spon Press, London and New
York, 2 ed.
[75] Joyce JA and Link RE (1997), “Application of two parameter elastic-plastic fracture mechanics to
analysis of structures”, Engineering Fracture Mechanics, 57, 431–446.
[76] Kerns GE, Wang MT, and Staehle RW (1973), “Stress corrosion cracking and hydrogen
embrittlement in high strength steels”, in Hochmann J and Staehle RW, eds., “Stress Corrosion Cracking
and Hydrogen Embrittlement of Iron Base Alloys”, 700–734, National Association of Corrosion
Engineers.
[77] Kirk MT, Koppenhoefer KC, and Shih CF (1993), “Effect of constraint on specimen dimensions
needed to obtain structurally relevant toughness measurements”, in Hackett EM, Schwalbe KH, and
Dodds RH, eds., “Constraint Effects in Fracture, ASTM STP 1171”, 79–103, ASTM International,
Philadelphia, PA.
[78] Knowles J (1981), “A note on the energy release rate in quasi-static elastic crack propagation”,
SIAM Journal of Applied Math, 41, 401–412.
Bibliografie
[79] Knowles J and Sternberg E (1972), “On a class of conservation laws in linearized and finite
elastostatics”, Archive for Rational Mechanics, 44, 187–211.
[80] Kobayashi A (1987), Handbook on Experimental Mechanics, Prentice Hall.
[81] Kotaki M and Hamada H (1997), “Effect of interfacial properties and weave structure on mode I
interlaminar fracture behavior of glass satin woven fabric composites”, Composites Part A, 28, 257–266.
[82] Kotaki M, Hojo M, Hamada H, and Maekawa Z (1998), “The influence of the silane coupling agent
and delamination growth direction on mode I interalaminar fracture toughness of glass woven fabric
composites”, Journal of Materials Science Letters, 17, 515–518.
[83] Kumar V, German MD, and Shih CF (1981), “Engineering approach for elastic-plastic fracture
analysis”, Tech. Rep. NP-1931, Electric Power Research Institute.
[84] Lawn B (1993), Fracture of Brittle Solids, Cambridge University Press, Cambridge, New York, 2 ed.
[85] Lawn BR, Evans AG, and Marshall DB (1980), “Elastic/plastic indentation damage in ceramics: The
median/radial crack system”, Journal of the American Ceramic Society, 63, 574–581.
[86] Levy N, Marcal PV, Ostergren WJ, and Rice JR (1971), “Small scale yielding near a crack in plane
strain: A finite element analysis”, International Journal of Fracture Mechanics, 7, 143–156.
[87] Li FZ, Shih CF, and Needleman A (1985), “A comparison of methods for calculating energy release
rates”, Engineering Fracture Mechanics, 21, 405–421.
[88] Mahin SA (1997), “Lessons from steel buildings damaged during the Northridge earthquake”, Tech.
rep., National Information Service for Earthquake Engineering, University of California, Berkeley,
http://nisee.berkeley.edu/northridge/mahin.html, last accessed 30 March 2004.
[89] Malnic E and Meyer R (1988), “Aging jet had troubled past, records show”, Los Angeles Times, sec.
1, page 1.
[90] McMeeking RM(1977), “Finite deformation analysis of crack-tip opending in elastic-plastic materials
and implications for fracture”, Journal of the Mechanics and Physics of Solids, 25, 357–381.
[91] McNeil SR, Peters WH, and Sutton MA (1987), “Estimation of stress intensity factor by digital image
correlation”, Engineering Fracture Mechanics, 28, 101–112.
[92] Mendelson A (1983), Plasticity: Theory and Application, Krieger Publishing Company, Malabar,
Florida.
[93] Mills K (1987), Fractography, vol. 12 of ASM Handbook, ASM.
[94] Moran B and Shih CF (1987), “Crack tip and associated domain integrals from momentum and
energy balance”, Engineering Fracture Mechanics, 27, 615–642.
[95] Moran B and Shih CF (1987), “A general treatment of crack tip contour integrals”, International
[96] Moran B and Shih CF (1987), “A general treatment of crack tip contour integrals”, International
[97] Munz DG (1980), “Fracture toughness calculation from maximum load in four point bend tests of
chevron notch specimens”, International Journal of Fracture, 16, R137–R141.
[98] Murakami Y and Aoki S (1987), Stress Intensity Factors Handbook, Pergamon, Oxford, New York.
[99] Naik RA, Crews JH, and Shivakumar KN (1991), “Effects of T-tabs and large deflections in DCB
specimen test”, ASTM STP 1110, Composite Materials, Fatigue and Fracture, 3, 169–186.
[100] Nakamura T and Parks DM (1988), “Conditions for J -dominance in three-dimensional
thin cracked plates”, in Rosakis AJ, Ravi-Chandar K, and Rajapakse Y, eds., “Analytical, Numerical and
Experimental Aspects of Three Dimensional Fracture Processes”, vol. AMD-91, 227–238, American
Society of Mechanical Engineers.
[101] Narasimhan R and Rosakis AJ (1988), “A finite element analysis of small scale yielding near a
stationary crack under plane stress”, Journal of the Mechanics and Physics of Solids, 36, 77–117.
[102] Narasimhan R and Rosakis AJ (1990), “Three dimensional effects near a crack tip in a ductile three
point bend specimen part I: A numerical investigation”, Journal of Applied Mechanics, 57, 607–617.
[103] Narasimhan R, Rosakis AJ, and Hall JF (1987), “A finite element study of stable crack growth
under plane stress conditions: Part I - Elastic-perfectly plastic solids, Part II – Influence of hardening”,
Journal of Applied Mechanics, 54, 838–853.
[104] Newman JA and Piascik RS (2004), “Interactions of plasticity and oxide crack closure mechanisms
near the fatigue crack growth threshold”, International Journal of Fatigue, 26, 923–927.
Bibliografie
[105] Newman JC (2000), “An evaluation of plasticity-induced crack-closure concept and measurement
methods”, in McClung RC and Newman JC, eds., “ASTM STP 1343”, 128–144, American Society for
Testing and Materials.
[106] Newman JC, Dawicke DS, Sutton MA, and Bigelow CA (1993), “A fracture criterion for
widespread cracking in thin-sheet aluminum alloys”, in “Proceedings of the 17th ICAF (International
Committee on Aeronautical Fatigue) Symposium, June 9-11, Stockholm, Sweden”,
[107] Newman JC, James MA, and Zerbst U (2003), “A review of the CTOA/CTOD fracture criterion”,
Engineering Fracture Mechanics, 70, 371–385, http://www.sciencedirect.com/science/journal/00137944.
[108] O’Dowd NP (1995), “Applications of two parameter approaches in elastic-plastic fracture
echanics”, Engineering Fracture Mechnanics, 52, 445–465.
[109] O’Dowd NP and Shih CF (1991), “Family of crack-tip fields characterized by a triaxiality
parameter-I. Structure of fields”, Journal of the Mechanics and Physics of Solids, 39, 989–1015.
[110] O’Dowd NP and Shih CF (1992), “Family of crack-tip fields characterized by a triaxiality
parameter-II. Fracture Applications”, Journal of the Mechanics and Physics of Solids, 40, 939–963.
[111] Palaniswamy and Knauss W (1978), “On the problem of crack extension in brittle solids under
general loading”, Mechanics Today, 4, 87–148.
[112] Paris P and Erdogan F (1963), “A critical analysis of crack propagation laws”, Journal of
Basic Engineering, 85, 528–533.
[113] Parsons ID, Hall JF, and Rosakis A (1987), “A finite element investigation of the elastostatic state
near a three dimensional edge crack”, 20th Midwestern Mechanics Conference (also Caltech SM Report
86-29), 14(b), 729–734.
[114] Perez CL and Davidson BD (2006), “Evaluation of precracking methods for the endnotched flexure
test”, Proc 47th AIAA/ASME/ASCE/AHS/ASC Structures, Structural Dynamics and Materials
Conference.
[115] Pettit RG, Newman JC, and Domack MS (1997), “Crack turning damage tolerance approach for
integrally stiffened structures”, in “19th ICAF Symposium,”, .
[116] Ponte-Castaneda P (1987), “Plastic stress intensity factors in steady crack growth”, Journal of
Applied Mechnanics, 54, 379–387.
[117] Radon JC, Lever PS, and Culver LE (1977), Fracture 1977, vol. 3, chap. Fracture toughness of
PMMA under biaxial stress, 1113–1118, University of Waterloo Press.
[118] Raju IS (1987), “Calculation of strain-energy release rates with higher order and singular
elements,”, Engineering Fracture Mechanics, 28, 251–274.
[119] Ramamurthy T, Krishnamurthy T, Narayana K, Vijayakumar K, and Dattaguru B (1986), “Modified
crack closure integral method with quarter-point elements”, Mechanics Research Communications, 13,
179–186.
[120] Rice J (1968), “A path independent integral and the approximate analysis of strain concentration
by notches and cracks”, Journal of Applied Mechanics, 35, 379–386.
[121] Rice JR (1968), “Mathematical analysis in the mechanics of fracture”, in Liebowitz H, ed.,
“Fracture An Advanced Treatise”, vol. 2, chap. 3, 191–311, Academic Press, New York.
[122] Rice JR (1975), Mechanics and Mechanisms of Crack Growth, chap. Elastic-plastic models for
stable crack growth, N.J. May (ed.), 14–39, British Steel Corporations, Sheffield.
[123] Rice JR, Drugan WJ, and Sham TL (1980), “Elastic-plastic analysis of growing cracks”, in
“Fracture Mechanics: Twelfth Conference, ASTM STP 700”, 189–221.
[124] Rice JR, Paris PC, andMerkle JG (1973), “Some further results of the J-integral analysis and
estimates”, in “Progress in Flaw Growth and Fracture Toughness Testing, ASTM STP 536”, 231–245,
American Society for Testing and Materials.
[125] Rice JR and Rosengren GF (1968), “Plain strain deformation near a crack tip in a powerlaw
hardening material”, Journal of the Mechanics and Physics of Solids, 16, 1–12.
[126] Ritchie RO, Knott JF, and Rice JR (1973), “On the relationship between critical tensile stress and
fracture toughness in mild steel”, Journal of the Mechanics and Physics of Solids, 21, 395–410.
[127] Rodeghiero E (1998), Synthesis and characterization of metal-ceramic composites produced via sol-
gel chemistry, Ph.D. thesis, Cornell University, Ithaca, NY.
Bibliografie
[128] Rybicki E and Kanninen M (1977), “A finite element calculation of stress intensity factors by a
modified crack closure integral”, Engineering Fracture Mechanics, 9, 931–938.
[129] Sakai M and Bradt RC (1974), “Graphical methods for determining the nonlinear fracture
parameters of silica and graphite refractory ceramics”, in Bradt RC, Evans AG, Hasselman DPH, and
Lange FE, eds., “Fracture Mechanics of Ceramics”, vol. 7, 127–142, Plenum Press, New York.
[130] Sanford RJ (2003), Principles of Fracture Mechanics, Prentice Hall.
[131] Sedov LI (1972), A Course in Continuum Mechanics, vol. 4, Wolters-Noordhoff, Groningen.
[132] Sethuraman R and Maiti S (1988), “Finite element based computation of strain energy release rate
by modified crack closure integral”, Engineering Fracture Mechanics, 30, 227–231.
[133] Shih CF (1974), “Small scale yielding analysis of mixed mode plane strain crack problems”,
ASTM STP 560, 187–210.
[134] Shih CF (1981), “Relationships between the J-integral and the crack opening displacement for
stationary and extending cracks”, Journal of the Mechanics and Physics of Solids, 29, 305–326.
[135] Shih CF, Moran B, and Nakamura T (1986), “Energy release rate along a threedimensional crack
front in a thermally stressed body”, International Journal of Fracture,30, 79–102.
[136] Shreir LL, Jarman RA, and Burstein GT (2000), CORROSION Volume 1 Metal/Environment
Reactions, chap. 8, Effect of Mechanical Factors on Corrosion, Butterworth-Heinemann.
[137] Sih GC (1972), Mechanics of Fracture, vol. 1, chap. 1.
[138] Srawley JE (1976), “On the relation of J to work done per unit uncracked area: total, or component
due to crack”, International Journal of Fracture, 12, 470–474.
[139] Stern M (1979), “Families of consistent conforming elements with singular derivative fields”,
International Journal for Numerical Methods in Engineering, 14, 409–421.
[140] Sumpter JDG and Forbes AT (1992), in “Proceedings TWI/EWI/IS International Conference on
Shallow Crack Fracture Mechanics Test and Applications”, Cambridge, UK.
[141] Suresh S (1998), Fatigue of Materials, Cambridge University Press, Cambridge, New York, 2 ed.
[142] Sutton MA, McNeil SR, Helm JD, and Chao YJ (2000), Photomechanics, Topics in Applied
Physics, vol. 77, chap. Advances in Two-Dimensional and Three-Dimensional Computer Vision, 323–
372, Spring-Verlag.
[143] Svensson AS (2000), “Comet 1 worlds first jetliner”,
http://w1.901.telia.com/u90113819/archives/comet.htm, last accessed 30 March, 2004.
[144] Tada H, Paris PC, and Irwin GR (2000), The Stress Analysis of Cracks Handbook, ASME Press,
New York.
[145] Timoshenko SP and Goodier JN (1969), Theory of Elasticity, McGraw Hill.
[146] Tschegg EK (1986), “Prüfeinrichtung zur ermittlung von bruchmechanischen Kennwerten sowie
hiefür geeignte Prüfkörper”, Patent 390328, Österreichisches Patentamt .
[147] Tschegg EK (1990), Patent 396997, Österreichisches Patentamt .
[148] Tschegg EK (1991), “New equipments for fracture tests on concrete”, Material Prüfung (Materials
Testing), 33, 338–342.
[149] Tschegg EK, Elase M, and Stanzl-Tschegg SE (1995), “Biaxial fracture tests on concrete -
development and experience”, Cement and Concrete Composites, 17, 57–75.
[150] Tschegg EK, Stanzl-Tschegg SE, and Litzka J (1996), “Fracture behaviour and bond strength of
bituminous layers”, in “Reflecting Cracking in Pavements”, Third Rilem Conference, Maastricht, October
2-4.
[151] Tvergaard V and Hutchinson JW (1992), “The relation between crack growth resistance and fracture
process parameters in elastic-plastic solids”, Journal of the Mechanics and Physics of Solids, 40, 1377–
1397.
[152] Ustundag E (1996), Processing, structure and characterization of in-situ-formed metalceramic
composites obtained by partial reduction reactions, Ph.D. thesis, Cornell University, Ithaca, NY.
[153] Westergaard HM (1939), “Bearing pressures and cracks”, Journal of Applied Mechanics,
Transactions ASME, 61, A49–A53.
[154] Williams JG (1989), “The fracture mechanics of delamination test”, Journal of Strain Analysis, 24,
207–214.
Bibliografie
[155] Williams M (1957), “On the stress distribution at the base of a stationary crack”, Journal of Applied
Mechanics, 24, 109–114.
[156] Wu CW(1978), “Maximum energy release rate criterion”, Journal of Elasticity, 8, 2235–257.
[157] Wu SX (1984), “Compliance and stress-intensity factor of chevron notched three-point bend
specimen”, in Underwood JH, Freiman SW, and Baratta FI, eds., “Chevron-Notched Specimens: Testing
and Stress Analysis: ASTM STP 855”, 176–192, American Society for Testing and Materials,
Philadelphia, PA.
[158] Yang B and Ravi-Chandar K (2001), “Crack path instabilities in a quenched glass plate”, Journal of
the Mechanics and Physics of Solids, 49, 91 – 130.
[159] Yuse A and Sano M (1993), “Transition between crack patterns in quenched glass plates”, Nature,
362, 329–331.
[160] Zahoor A (1989), Ductile Fracture Handbook, Electric Power Research Institute, Palo Alto,
California.
[161] Zehnder AT and Hui CY (2000), “A simple model relating crack growth resistance to fracture
process parameters in elastic-plastic solids”, Scripta Materialia, 42, 1001–1005.
[162] Zehnder AT, Hui CY, and Rodeghiero ED (1997), “Chevron-notched toughness of materials with
rising fracture resistance curves”, Journal of the American Ceramic Society, 80, 1319–1322.
[163] Zehnder AT and Rosakis AJ (1990), “Three dimensional effects near a crack tip in a ductile three
point bend specimen part II: Experiments with caustics and interferometry”, Journal of Applied
Mechanics, 57, 618–626.

MetodeNumericeinMecanicaRuperii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MetodeNumericeinMecanicaRuperii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

E

1.0 CAPITOLUL 1-CONCEPTE INTRODUCTIVE......................................... 2

1.1 STAREA PLANĂ DE TENSIUNI ......................................................................... 2

1.0 Capitolul 1-Concepte Introductive

1.1 Starea plană de tensiuni

atunci relaţiile (1-6) se pot rescrie astfel:

Dacă se înlocuieşte (1-11) în (1-6) şi se rezolvă după σ x1 , se pot calcula valorile

care reprezintă ecuaţia unui cerc în formă algebrică în coordonatele σ x1 şi τ x1y1 şi de

Fie aceste deformaţii într-un element infinitezimal de dimensiuni a, b, c, notate cu

unde G este modulul de elasticitate transversal.

Pentru calculul energiei de deformaţie pe unitatea de volum se împarte energia de

1.2 Starea plană de deformaţii

Pentru a defini starea plană de deformaţii se consideră un element infinitezimal ca în

γ x1 y1 = −(ε x − ε y ) sin θ cos θ − γ xy sin 2 θ − (ε x − ε y ) sin θ cos θ + γ xy cos 2 θ =

1.3 Funcţiile lui Airy pentru tensiuni în problemele de elasticitate plană

Atunci se pot calcula derivatele parţiale conform (1-41):

Atunci se pot calcula derivatele parţiale conform (1-41):

σ r = σ x cos 2 θ + σ y sin 2 θ + 2τ xy cos θ sin θ

Soluţiile problemelor de elasticitate plană depind aşadar de două funcţii complexe

unde σ x∞ , σ y∞ sunt tensiunile la infinit şi γ ∗ ∗(z ) ,ψ ∗ ∗(z ) sunt funcţii analitice

Pentru cazul specific din Fig.1-14b, avem σ x∞ = S pentru direcţia Ox şi k=1.

1.4 Noţiuni de analiză cu elemente finite (FEA)

1.4.1 Functiile de bază

Noţiunile fundamentale în FEA pot fi deduse cel mai uşor pe fenomenele de

unde 0≤ξ≤1 este măsura normalizată a distanţei de-a lungul curbei.

Funcţiile (1.86) se vor numi funcţii de bază iar parametrii u1 şi u2 se numesc

Este convenabil să se asocieze parametrii nodali un ale nodurilor n dintre

Pentru primul element se vede că u1 = U1 şi u2 = U2. Pentru cel de-al doilea

1.4.2 Funcţiile de bază ca funcţii de pondere

Este util să se asimileze funcţiile de bază ca fiind funcţii de pondere ale

Astfel dependenţa temperaturii de x se poate reprezenta prin următoarele

1.4.3 Funcţiile de bază pătratice

Proprietatea fundamentală a funcţiilor de bază definite mai sus este că funcţiile

u(ξ ) φ 1 ( ξ ) u1 φ 2 ( ξ ) .u 2 φ 3 ( ξ ) .u3 (1-91)

1.4.4 Elemente bi- si tri-dimensionale

Funcţiile de bază biliniare bi-dimensionale se pot construi ca mai jos:

u ξ1 ,ξ2 φ1 ξ1 ,ξ2 u1 φ2 ξ 1 , ξ 2 .u2 φ3 ξ 1 , ξ 2 .u3 φ4 ξ 1 , ξ 2 .u4

Se poate observa că φ1 (ξ1 , ξ2 )= φ1 (ξ1 ) φ1 (ξ2 ) unde φ1 (ξ1 ) şi φ1 (ξ2 ) sunt

Aşa cum se vede, geometria elementului este definită în termeni de poziţii

Funcţiile de bază tridimensionale pentru un sistem cu 8 noduri (Fig.1.24) au

φ 3 ξ1 ,ξ2,ξ3 1 ξ1 ξ2 1 ξ3 φ 4 ξ1 ,ξ2 ,ξ3 ξ1 ξ2 1 ξ3

1.4.5 Continuitatea de ordin superior

şi de vreme ce un este “partajată” între elementele învecinate, continuitatea

Dacă se impun restricţiile:

u(0)=a=u1 ; u(1)=a+b+c+d= u2 ; du(0)/d ξ=b= u`1 ; du(1)/d ξ=b+2c+3d= u`2

a= u1 ; b= u`1 ; c=3 u2 -3 u1 -2 u`1 - u`2 ; d= u`1 + u`2 +2 u1 -2 u2

Substituind a, b, c şi d în (1.99) şi rearanjând vom avea că:

Aceste funcţii tip Hermite sunt date în Fig.1.25:

Ca şi în cazul unidimensional de mai înainte, pentru a se pastra continuitatea

1.4.6 Elementele triunghiulare

Elementele triunghiulare nu pot folosi coordonatele ξ1 şi ξ2 definite mai sus. În

unde Δ este aria triunghiului 123.

Se poate observa că L1 + L2 + L3 =1.

Un element triunghiular cu 6 noduri ca in Fig.1.29 va fi definit astfel:

2.0 CAPITOLUL 2- ANALIZA LINIAR ELASTICĂ A TENSIUNILOR ÎN

2.1 INTRODUCERE ................................................................................................ 2

2.0 Capitolul 2- Analiza liniar elastică a tensiunilor în fisurile bidimensionale

O integrală pe arie va fi notată cu ∫R (...)dA , o integrală curbilinie cu

integrală pe suprafată cu ∫S (...)dS . Aria nouă care se formează în urma ruperii se va

2.2 Moduri de rupere

La vârful fisurii câmpurile de tensiuni care se formează se pot diferenţia în trei

2.3 Câmpurile de tensiuni şi deformaţii pentru Modul III

Fie un corp elastic liniar de volum V ca în figură: