Sunteți pe pagina 1din 4

"Autocunoasterea", prilej pentru participantii la activitati sa se

gandeasca pentru cateva momente la propria persoana si sa poata


raspunde la intrebarea: "Cine sunt eu?". Bineinteles, pastrand
proportiile corespunzatoare varstei, copiii au inteles ca acest "eu"
reprezinta o suma a informatiilor despre sine (nume, varsta,
infatisare), a lucrurilor preferate sau mai putin preferate, a viselor
si aspiratiilor personale.

In activitatile pe care le-am desfasurat alaturi de copii, am incercat sa-i


ajutam pe acestia sa depaseasca eventualele retineri sau emotii pe care
le-ar putea avea vorbind in public despre ei si i-am incurajat sa se exprime
deschis in fata colegilor. Iata care au fost aceste activitati:

- "Pe scena"- o activitate la care am folosit “scaunul povestitorului”cu


scopul de a activiza si de a scoate in “fata” fiecare membru al grupului.
Pentru a folosi puterea exemplului – eu am fost prima – care le-am spus
despre mine: cum ma numesc, ce fac, care sunt membrii familiei mele, ce
imi place sa fac, etc. Apoi, fiecare copil a pasit in fata grupului, iar in
momentul in care s-a simtit pregatit a avut la dispozitie cateva momente
pentru a enumera cateva informatii importante despre sine. Pentru a
complica jocul si a-I tine atenti pe ceilalti participanti, la finalul prezentarii
fiecarui copil, puneam intrebari “ de control” grupului. Am remarcat cu
aceasta ocazie ca nu toti copii cunosc prenumele parintilor sau ocupatia
acestora. Va rog sa va gasiti cateva momente alaturi de copii – in care sa le
povestiti despre dvs. Este important, pentru dezvoltarea lor, pentru
inlesnirea comunicarii in viitor sa fiti deschisi, disponibili, autentici; este bine
si recomandabil ca atunci cand discutati cu cei mici despre ziua lor, sa le
spuneti si dvs cum a fost ziua dvs – indiferent daca a fost buna sau rea.
Veti descoperi cu mare surprindere faptul sa sunt interesati si atenti la ceea
ce le veti spune – daca ati avut o zi grea, fiti sinceri si spuneti-le copiilor
acest lucru; este important sa stie ca si oamenii “mari” au emotii, ca au
momente foarte bune, sau dimpotriva.

-"Curcubeul"- i-am atras pe copii in aceasta energizare si exercitiu de


atentie si discriminare aculorilor, de viteza de reactie, propunandu-le sa isi
schimbe identitatea, sa lase numele deoparte si sa primeasca in schimb
unul de culoare; am impartit cate o piesa colorata din lemn fiecarui copil
pentru a atribui noile nume; apoi, la semnal, toti cei cu numele "albastru" au
schimbat locul, comanda repetandu-se pentru fiecare culoare in parte; am
introdus pe parcurs noi reguli, in functie de cat de bine au inteles
participantii sarcina initiala; la semnalul"curcubeu", toate culorile si-au
schimbat locul;
-"Turnul important"- la aceasta activitate am folosit piesele colorate de la
jocul anterior; le-am atras atentia copiilor ca atunci cand vor pune o piesa in
constructia turnului, trebuie sa spuna un lucru/ceva ce le place, respectiv
ceva ce le place mai putin.

-“Oul din lingura” – un exercitiu pentru a testa lateralitatea, coordonarea


ochi-mana, echilibrul – din imagini, sigur veti intelege despre ce a fost
vorba. Este un exercitiu relativ usor, al carui grad de dificultate creste cand
trebuie sa il executam cu mana mai putin dominanta.

-"La revedere!"- activitate de incheiere, la care am discutat despre ceea ce


am aflat nou in urma acestei activitati si am impartit premii copiilor.

"Scena"- un exercitiu pentru constientizarea corporalitatii. Pe rand, fiecare copil a


trebuit sa execute acest exercitiu simpul – sa vina in fata grupului si sa treca prin cerc
in sensul de sus in jos (de la cap cattre picioare)

- “Arunca in cerc” – un exercitiu pentru a testa si a dezvolta coordonarea mana –


ochi (controlul coordonat al miscarii ochilor impreuna cu cea a mainilor si procesarea
informatiilor vizuale pentru a ghida atingerea si apucarea impreuna cu utilizarea
proprioceptiei - simtul pozitiei relative a partilor vecine ale corpului - mainilor pentru a
ghida ochii. Pe rand copiii au avut de “aruncat” obiecte de lemn intr-un spatiu bine
definit.

- “ Sa desenam” – fisa de lucru “libera” – copiii au avut de reprezentat “familia” .


Exercitiu cu mai multe obiective:
- test proiectiv - testul desenarii familiei implica interpretari ale tuturor figurilor
desenate dar si a amplasamentului acestora, nivelul grafic, nivelul structurilor formale
si nivelul continutului
- evaluarea si imbunatatirea coordonarii mana-ochi/tactil fin ca element
esential pentru invatarea scrisului, antrenarea ochilor pentru a urmari miscari fine
ajuta la invatarea cititului.

- “Faceti ce fac si eu” – exercitiu de energizare pentru constientizarea corporalitatii,


lateralitate stanga-dreapta, memorie de scurta durata (prin reproducerea mai multor
secvente de exercitii). Copiii au imitat figurile (posturile corporale) – ale persoanei
aflate in fata grupului.

- “Oglinda” – exercitiu de energizare concentrat tot pe corporalitate, cu accent cu


lucrul in diade - au “imitat” posturile corporale unul pentru celalat, apoi au facut
schimb de roluri.

"Ma bucur sa te cunosc" -in care am lucrat in diade, folosind un siret colorat ca
distanta simbolica intre doua persoane care nu se cunosc si care se micsoreaza pe
masura ce membri diadei impartasesc informatii personale unul altuia; la final sunt
suficient de aproape pentru a se imbratisa si a impartasi emotii pozitive;
- "Atinge sfoara cu….. "(o parte anume a corpului) – joc de echipa, colaborare,
coordonare"- la aceasta activitate am folosit un cordon, copiii au stat de jur-imprejurul
cordonului si au trebuit sa “atinga”, toti odata cordonul cu o anumita parte a corpului (
cu un deget / o mana + un picior; cu cotul, etc)

- "O echipa unita sau mana pe covrig"– asezati in cerc, copiii au avut nevoie de
cooperare si colaborare – trebuiau sa sustina cu o mana, un cerc , avand dimensiuni
din ce in ce mai reduse. A fost nevoie sa lase orgoliile deoparte pentru a realiza
sarcina ( pentru varianta cea mai dificila a jocului, trebuiau sa isi dea seama ca pot
sustine cel mai mic cerc, folosindu-se de un singur deget.

- "Cine a furat coada magarusului” – exercitiu de energizare ce a avut drept


obiectiv principal dezvolatrea atentiei, de identificare a emotiilor prin observarea
limbajului nonverbal si al mimicii si expresiilor faciale. Folosind o esarfa, fiecare copil
a purtat o “coada”. Pe rand ceilalti copiii “furau” coada “magarusului” intors cu
spatele, urmand sa “ghieasca” cine i-a furat coada. A fost energizant, distractiv, copiii
au stat cu sufletul la gura sa le vina “randul”.

- “Ping-Pong” – un exercitiu conceput pentru a stimula lucrul in echipa. Asezati de jur


imprejurul mesei, copiii trebuiau sa sufle un cocolos de hartie de la unul la celalalt,
fara a lasa cocolosul de hartie sa cada de pe masa. Pentru a face exercitiul si mai
greu, au fost introduse in joc 2 (doua) cocoloase de hartie – pentru a stimula in acest
fel si atentia si viteza de reactie a participantilor.

"Cercul echipei unite" – obiectiv – lucru in echipa, coordonare, sincronizare, respect


reciproc, unitate in indeplinirea sarcinii de lucru. Folosind un cerc de plastic (un cerc
hula hoop), toti copiii au trebuit sa il sustina cu o mana, sa se deplaseze impreuna
dintr-un capat in altul al salii de curs, sa cerceteze, sa caute si sa gaseasca un
numar bine definit de obiecte colorate in sala de curs. In situatia in care unul dintre
copii se “desprindea” de cerc – jocul reincepea de la “zero”. In situatia in care
aduceau mai multe obiecte decat numarul stabilit, jocul reincepea de la “zero”. A fost
un joc care le-a pus rabdarea si orgoliul la incercare. In prima faza, fiecare dintre ei
dorea sa realizeze sarcina singur; nu s-au sincronizat, nu s-au respectat, nu au reusit
sa finalizeze sarcina. Am facut o scurta pauza pentru a stabili o strategia, pentru a
invata ce inseamna sa delegi, sa cooperezi, sa fii parte activa/pasiva intr-o echipa.
Au inteles foarte repede si au realizat sarcina cu succes.

- “Scaunele buclucase” un joc din baza noastra de materiale prin care am dorit sa
incurajam si sa stimulam unicitatea si abilitatile fiecarui copil. Obiective – stimulare a
rabdarii, antrenarea tactilului fin, a simtului echilibrului, cresterea rezistentei la
frustrare.
Copiii au avut de realizat un “turn” din scaunele colorate, asezate in echilibru. Sarcina
era finalizata daca reuseau sa aseze in echilibru toate scaunele primite (in functie de
varsta au primit 1-2-3 scaunele). Au invatat ca este important sa ai rabdare, sa nu te
grabesti, sa fii atent la mediu (daca atingi masa – scaunelele se vor darama). Pentru
ca au existat si emotii negative – unii dintre copiii au fost de-a dreptul suparati cand
au “daramat” turnul – am discutat la finalul activitatii faptul ca este important sa invati
sa accepti greselile (personale sau ale altora fara a judeca). In egala masura am
discutat despre rolul greselilor in viata noastra si cat de importanta este invatarea
prin incercare si din esec.
- “Cine reuseste” – un joc de coordonare, spatialitate, apreciere a distantei,
coordonare ochi-mana-postura corporala. Pe rand, fiecare copil trebuia sa dea de-a
“dura” cercul folosit la prima activitate, astfel incat sa ii poata imprima viteza si
directie pentru a trece printre doua scaune. Intrucat sarcina a fost mai dificila decat
se asteptau – au avut mai multe “sanse” pentru a reusi cu bine sarcina, pentru cei
care s-au descurcat cu dificultate, am stabilit de comun acord faptul au nevoie de
incurajarea, suportul si sustinerea noastra ( a celorlalti) …astfel incat am acceptat sa
“triseze” un pic , micsorand distanta de la punctul de start la finis. La final am discutat
despre importanta participarii la o activitate, despre faptul ca, desi unele lucruri pot
parea “usoare” atunci cand stai deoparte – ele se pot dovedi suficient de grele atunci
cand incerci sa le faci.

- “Scaune-scaune-scaune”- exercitiu de energizare ce a avut ca scop stimularea


atentiei, viteza de reactie si cresterea rezistentei la frustrare, prin eliminarea
(penalizarea) participantilor. Copiii au primit scaunele in culori diferite. Ori de cate ori
era “strigata” culoarea pe care o aveau in mana – copiii se ridicau repede,
parcurgeau un circuit scurt si schimbau locul pe scaun. Daca greseau, nu erau atenti
– erau “penalizati” prin eliminare.

- "Incheiere"- am recapitulat impreuna activitatile desfasurate, am desemnat-o, dupa


caz, pe cea preferata,pe cea care a fost mai putin placuta sau mai dificila, am
impartiti stampile de merit (inimioare de iubire sau fete zambarete) si ne-am luat "la
revedere"