UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

MASTERAT: CONSILIERE ŞI ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ

Anul II

VARIABILE MEDIATOARE ALE STILULUI DE

ÎNVĂŢARE AL ELEVILOR

Atănăsoaei Raluca

1
1. Noţiuni introductive

Începând de la jumătate a secolului al XX-lea, educaţia a pornit pe o cale de schimbare

radicală a viziunilor sale precedente. Dacă în trecut o educaţie eficientă era evaluată prin
respectarea de către profesori a algoritmului şi metodologiei de predare şi totodată a
numărului de informaţii cuprinse într-o lecţie, astăzi educaţia se axează pe elev şi pe
modul în care educaţia poate să îl ajute s se adapteze cât mai bine la societatea actuală.
Educaţia porneşte astăzi de la premisa că persoane diferite au calităţi, aptitudini, interese
şi nevoi diferite. Educaţia nu mai reprezintă o matrice in care unii se adaptează, iar alţii
nu, ci să ajute elevul să-şi conştientizeze, să accepte şi chiar să valorizeze ceea ce îl
diferenţiază de ceilalţi spre a-şi urma propriile scopuri şi idealuri. Astfel şcoala trebuie să
găsească modalităţi şi oferte diverse cu care să vină in întâmpinarea nevoilor şi intereselor
copiilor. În consecinţă şi predarea şi învăţarea trebuie să fie diferenţiate pornind de la
evaluarea caracteristicilor psihoindividuale ale fiecărui elev, cum sunt: memoria, atenţia,
raţionamentul, aptitudinile, creativitatea, stilul perceptiv, stilul de învăţare, etc.
Stilul de învăţare reprezintă modalitatea preferată a unei persoane de a recepta,
prelucra, stoca şi reactualiza informaţii. Stilurile de învăţare se pot clasifica în mai multe
moduri. Gardner propune clasificarea în funcţie de tipul inteligenţei. Vom avea astfel şapte
moduri de utilizare a abilităţilor cognitive:
- inteligenţa lingvistică,
- inteligenţă logico-matematică
- inteligenţă spaţială
- inteligenţă muzicală
- inteligenţă kinestezică
- inteligenţă interpersonală
- inteligenţă intrapersonală
Fiecare persoană prezintă toate tipurile de inteligenţă dar in diverse ponderi. Tipul de
inteligenţă cu pondera cea mai mare conferă stilul de învăţare al persoanei respective.
Spre exemplu dacă o persoană are o inteligenţă lingvistică va prefera să vorbească despre
ceea ce învaţă sau cunoaşte, în acest mod subiectele conversaţiei i se fixează mai bine în
memorie şi devin mai accesibile. Bineînţeles procedeul poate funcţiona şi în revers ca o
modalitate de evaluare, fiind principiul pe care se bazează majoritatea chestionarelor de
investigare a stilurilor de învăţare.

2
 Este foarte important ca profesorul să cunoască stilul de învăţare al fiecărui elev. Astfel
predarea şi învăţarea pot fi individualizate şi diferenţiate, astfel încât potenţialul fiecărui
elev să fie valorificat la maxim. Profesorul poate modifica: modalitatea de prezentare a
materialului predat, sarcinile de la clasă, rolurile în cadrul grupurilor (în cazul metodelor
activ-participative). Pe de altă parte elevul care îşi cunoaşte propriul stil de învăţare este
capabil să: îşi organizeze mult mai bine materialul de învăţat, să se automonitorizeze,
autoevalueze, să evalueze dificultatea sarcinii de învăţare, să-şi stabilească tremene.
În acest sens Baban (2003) propune o clasificare a stilurilor de învăţare, în care ilustrează
aplicabilitatea fiecărui tip de inteligenţă, precum şi sugestiile de diferenţiere sarcinilor de
învăţare:

Domenii ale inteligenţei Domenii de aplicare Cerinţe pentru adaptare

Inteligenţa lingvistică
Sensibilitate la sensul şi
ordinea cuvintelor, respectiv
la multiplele funcţii ale
limbajului
Inteligenţa logico-
matematică
Abilitatea de a realiza
raţionamente complexe,şi de
a recunoaşte patternuri
logice şi relaţii numerice.
Inteligenţa muzicală
Sensibilitate la ritm, linie
melodică, tonalitate,
capacitatea de a produce şi
recunoaşte diverse forme de
expresie muzicală.
Inteligenţa spaţială
Abilitatea de a percepe cu
acurateţe lumea vizuală, şi
de a transforma sau modifica
aspectele acesteia pe baza
propriilor percepţii.
Inteligenţa kinestezică
Abilitatea de a-şi controla
mişcările corpului,
îndemânare la manipularea
obiectelor
Inteligenţă interpersonală
Abilitatea de aabilitatea de a
reacţiona şi de a răspunde
sarcinilor de învăţare
Jurnalism, poezie, Cum aş putea să utilizez
scrisl sau exprimarea verbală
pentru rezolvarea acestei
teme?
Cercetare, matematică Cum aş putea să utilizez
numere, structuri logice şi
clasificări pentru clarificarea
acestei teme?
Compoziţir, interpretare Cum aş putea să utilizez
sunete sau să pun ideea pe
ritm sau melodie?
Sculptura, mimă Cum aş putea să desenez să
vizualizez, sau să
conceptualizez spaţial ideea?
Dans, atletism Cum aş putea să utilizez
corpul sau să manipulez
obiectele în această sarcină
de învăţare?
Terapie, vânzare Cum aş putea să utilizez
învăţarea prin cooperare sau
tutoratul, petru a utiliza

3
adecvat la dispoziţiile, capacităţile de interacţiune în
manifestările, învăţare?
temperamentele şi dorinţele
altora.
Inteligenţa intrapersonală Scris Cum aş putea să utilizez
Abilitatea de a avea acces la reflectarea ca modalitate de
propriile trăiri, abilitatea de conştientizare a procesului de
a le discrimina şi de a le învăţare şi dezvoltare?
utiliza în exprimare.
Conştientizarea propriilor
cunoştinţe, abilităţi şi dorinţe

Tabel 1 ;Tipuri de inteligenţă, după A. Băban, 2001

Pornind de la aceste tipuri de inteligenţă putem identifica 4 tipuri principale de stiluri

de învăţare:

Stiluri de învăţare Caracteristici ale comportamentului de învăţare

Stilul auditiv - Învaţă vorbind şi ascultând
- Este eficient la discuţiile în grup
- Învaţă din explicaţiile profesorilor, a celui care prezintă
materialul,
- Verbalizează acţiunea întreprinsă, pentru a-şi depăşi dificultăţile
de învăţare
- Îşi manifestă verbal entuziasmul
- Zgomotul reprezintă un distractor, dar este şi mediul în care se
simte cel mai bine,
- Suportă greu liniştea în timpul învăţării
Stilul vizual - Preferă să vadă lucrurile sau desfăşurarea proceselor pe care le
învaţă,
- Învaţă pe bază de ilustraţii, imagini, hărţi, diagrame,
- Este important să vadă textul scris,
- Are nevoie să aibă control asupra ambianţei în care învaţă,
- Îşi decorează singur mediul,
- Recitirea sau rescrierea materialului sun metodele cele mai
frecvent utilizate pentru fixare.
Stilul kinestezic - Are nevoie să atingă şi să se implice fizic în activitatea de
învăţare,
- Învaţă don situaţiile în care poate să experimenteze,
- A lua notiţe înseamnă mai mult un act fizic, nu un suport pentru
învăţare, de multe ori nu îşi revizuiesc notiţele
- Îşi manifestă entuziasmul sărind,
- Lipsa de activitate determină manifestări kinestezice, fiind de
multe ori confundaţi cu copii cu tulburări de comportament.

Tabel 2 ; Modalităţi de învăţare, după A. Băbăan, 2001

4
 Cercetarea de faţă doreşte să investigheze relaţiile pe care stilurile de învăţare le au
cu alte domenii de aplicaţii, materii de la şcoală, sarcini practice, dar şi variabile tip, cum
ar fi sexul sau vârsta. Premisa de la care se pleacă este că nu întotdeauna se poate
investiga stilul de învăţare al fiecărei persoane, care ar fi deci indicii prin care s-ar putea
aprecia stilul de învăţare. În primul rând domeniile specific de aplicaţie, adică dacă un
elev a avea note mai mari la română şi la limbile străine putem presupune că are un pip de
inteligenţă lingvistică.
Un al doilea factor ar fi tipul iq-ului evaluat cu bateriile Wecsler. Un Iq verbal mai ridicat
poate indica o inteligenţă lingvistică sau interpersonală, un iq neverbal ridicat poate indica o
inteligenţă logico-matematică sau spaţială. Un al treilea factor a fost considerat genul. Există
multe cercetări care afirmă că sunt mai multe femei care au o inteligenţă lingvistică ridicată
decât bărbaţi. Pe de altă parte alte cercetări au descoperit că inteligenţa spaţială este mai
dezvoltată la bărbaţi decât la femei. Cercetarea de faţă doreşte să coreleze aceste variabile cu
rezultatele obţinute de grupul de participanţi la un chestionar despre stilurile de învăţare
şi să observe valoarea de adevăr a supoziţiilor de mai sus.
Cercetarea doreşte să constate dacă pornind de la premisele enunţate mai sus o persoană
poate să intuiască stilul de învăţare al unui elev fără ca acesta să fi fost evaluat în prealabil cu
un chestionar de determinare a stilurilor de învăţare. Dacă premisele ar fi adevărate un cadru
didactic ar şti, in funcţie de aceste variabile, cum să-şi diferenţieze materialul de predat şi
sarcinile de la ore, încă din faza de proiectare fără a mai trece prin stadiul de evaluare al
copiilor, stadiu care la clasele cu un număr mare de elevi, s-ar dovedi cronofag şi greoi. Cu
alte cuvinte această cercetare propune o modalitate de a uşura munca cadrului didactic şi de a
îmbunătăţi modalitatea de proiectare a documentelor şcolare astfel încât să mărească gradul
lor de eficienţă şi aplicabilitate.

2. Metodologia cercetării
2.1. Obiective
1. Evaluarea participanţilor la studiu cu chestionarul de identificare a stilurilor de
învăţare.
2. Evaluarea relaţiei existente între stilul de învăţare şi variabilele incluse în studiu/
domenii de aplicabilitate, tipul IQ-ului şi gen.
2.2. Ipoteze

5
 1. Există o legătură între stilul de învăţare şi mediile la materiile şcolare care solicită
abilităţile specifice stilului de învăţare.
2. Există o legătură între stilul de învăţare şi tipul IQ-ului înregistra pe scara WISC.
3. Există o legătură între stilul de învăţare şi variabila gen.
4. Există o legătură între stilul de învăţare şi: mediile la materiile şcolare, tipul IQ-ului,
variabila gen.

2.3. Lot de participanţi

Lotul de participanţi este alcătuit din 50 de elevi din clasa a VIII-a, de la Şcoala nr. 4
din Piatra Neamţ.
Participanţii incluşi în studiu au o vârstă egală sau mai mare cu 14 ani. S-a ales această
vârstă din două motive principale. Primul ar fi că această vârstă copii au intrat deja in stadiul
operaţiilor formale, şi pot gândi logic şi abstract, conform teoriei Piajetiene. În stadiul
inteligenţei logico-matematice subiecţii sunt capabili să realizeze o relaţionare între
metacogniţie şi abstractizarea reflexivă. (Preda 2005). Adică la această vârstă subiecţii au
suficiente cunoştinţe despre modul în care creierul lor procesează, organizează şi structurează
informaţia pentru a putea da informaţii pertinente despre acest fapt. Chestionarul care a fost
aplicat elevilor cere de la ei exact acest tip de informaţii. Un copil mai mic să presupunem de
7-8 ani nu are o nu este suficient de dezvoltat psihic pentru a putea oferi astfel de informaţii.
Stadiul operaţiilor formale începe insă mai de timpuriu, conform teoriei piagetiene de la 12
ani. Aici intervine cel de-al doilea motiv al alegerii acestui criteriu de selecţionare, şi anume
că în clasa a VIII-a elevii se confruntă cu un examen pentru care au de recapitulat o cantitate
de materie destul de vastă. Organizarea, structurarea, selectarea şi operarea cu cantităţi vaste
de informaţii cer de la elevi o multitudine de cunoştinţe metacognitive. Cunoştinţele
metacognitive reprezintă cunoştinţele despre învăţare şi factorii care afectează activitatea
cognitivă, ca şi reglarea şi monitorizarea funcţionării acesteia. Cu alte cuvinte, aceste
cunoştinţe sunt activate în această perioadă, iar elevii sunt interesaţi de îmbogăţirea lor. Acest
fapt aduce din nou un plus de veridicitate rezultatelor chestionarului despre stilurile de
învăţare. Nu s-a dorit includerea în cercetare a elevilor de liceu deoarece aceştia fac parte
dintr-un sistem vocaţional de învăţământ iar acest fapt poate biasa rezultatele cercetării.
Un alt criteriu a fost ca elevii incluşi in studiu să nu aibă dizabilităţi. Dizabilitatea,
oricare ar fi ea constrânge persoana. Spre exemplu putem presupune că o persoană cu
deficienţă vizuală profundă (cecitate totală) ar putea alege ca stil de invăţare fie pe cel auditiv,
fie pe cel kinestezic. Această explicaţie se aplică tuturor deficienţelor senzoriale sau motrice.

6
La persoanele cu deficienţe mintale dificultăţile ar fi şi mai mari datorită heterocroniei şi
diferenţele foarte mari de IQ faţă de masa populaţiei. Dar cel mai important argument este că
rezultatele obţinute nu s-ar pute aplica unei populaţii standard, din cauza neomogenităţii
grupului.
Cei 50 de subiecţi au fost aleşi aleatoriu din 3 clase a VIII-a.
La experiment au participat 15 băieţi şi 15 fete pentru a nu biasa variabila gen.

2.4. Procedura de lucru

2.4.1. Design experimental

Această cercetare este una de tip constatativ. Scopul ei este acela de a afla dacă există sau nu
o legătură între stilul de învăţare al elevilor şi : tipul IQ-ului, mediile la materiile şcolare şi
genul participanţilor la studiu.
Studiul a avut trei etape principale. Prima etapă a vizat evaluarea participanţilor la studiu cu
chestionarul de determinare a stilurilor de învăţare. Participanţii la studiu au primit
chestionarul şi instrucţiunile de utilizare de la examinator. Nu a fost stabilită o limită de timp.
A doua etapă vizează colectare datelor cu privire la IQ-ul şi mediile şcolare ale elevilor.
Menţionăm aici faptul că toţi elevii incluşi în studiu au fost evaluaţi recent de către psihologul
şcolii cu bateria WISC, rezultatele fiind necesare pentru profilul psihologic al elevilor care se
face la sfârşitul ciclului gimnazial. Mediile au fost obţinute de la diriginţii claselor respective.
Cea de-a treia etapă vizează analiza şi interpretarea datelor obţinute .

2.4.2. Instrumentele de lucru

Chestionarul de identificare a stilurilor de învăţare
Pentru a determina stilul de învăţare a fost utilizat un chestionar cu 30 de itemi.
Elevii au primit chestionarul şi instrucţiunile de utilizare. Nu a fost stabilită o limită de
timp, pentru a permite fiecărui participant să lucreze în ritmul propriu. Participanţii aveau o
listă de afirmaţii pe care trebuiau să le noteze cu calificative de la 1 la 4, în funcţie de situaţie.
1 reprezenta cea mai mare aderenţă la frază iar 4 cea mai mică. Putem afirma că acest
chestionar utilizează o scală de tip Likert.
Itemii chestionarului le cer participanţilor să se transpună în anumite situaţii de învăţare sau
să declare lucruri despre felul lor de-a fi şi de a aborda anumite situaţii.Se face deci apel la
cunoştinţele metagognitive pe care participanţii le au despre modul in care sistemul lor
cognitiv operează, structurează şi organizează informaţiile. Pentru acest fapt ei trebuie să fie

7
suficient de maturi şi de introspectivi, pentru a deţine aceste informaţii într-o formă
declarativă, explicită, conştientă. După cum am explicat mai sus acesta este unul dintre
motivele pentru care participanţii trebuie să aibă o vărstă cel puţin egală cu 14 ani.
Itemii chestionarului fac apel la fiecare din cele 3 stiluri de învăţare. Sunt structuraţi câte 10
itemi pentru fiecare modalitate senzorială. La fiecare modalitate senzorială există 3 itemi, care
sunt notaţi invers. In fişa de evaluare itemii sunt amestecaţi astfel încât să nu implice
repetarea a 2 itemi consecutivi referitor la aceeaşi modalitate senzorială.
Cotarea se face adunând punctajul obţinut de participant la itemii corespunzători fiecărei
modalităţi senzoriale. Modalitatea senzorială la care participantul a obţinut scoul cel mai mare
reprezintă stilul de învăţare al participantului.

2.5. Analiza şi interpretarea datelor

Datele obţinute din chestionarul pentru determinarea stilului de învăţare au fost grupate intrun
tabel pentru a afla numărul de participanţi care s-a încadrat în fiecare stil de învăţare. Astfel
am putut concluziona că:
- 17 participanţi au un stil vizual de învăţare.
- 20 participanţi au un stil auditiv de învăţare
- 13 participanţi au un stil kinestezic de învăţare.
In cadrul organizării datelor cele trei stiluri de învăţare au fost notate după cum urmează: 1
stilul de învăţare vizual, 2 stilul de învăţare auditiv şi 3 stilul de învăţare kinestezic .
prezentăm mai jos tabelul frecvenţelor înregistrate:

Cea de-a doua variabilă luată în calcul de prezenta cercetare este reprezentată de mediile la
materiile scolare, grupat in funcţie de stilul de învăţare pe care il solicită cu preponderenţă
astfel:
1 - mediile la geometrie, geografie şi desen – stilul vizual
2 – mediile la română, limbi moderne şu muzică – stilul auditiv
3 – mediile la educaţie fizică, lucru manual şu dans modern.

8
 După ce au fost calculate toate cele 3 categorii de medii pentru fiecare subiect s-a trecut în
dreptul subiectului doar categoria de medii cu valoarea cea mai mare, adică, acea categorie la
care se presupune că subiectul excelează.
Tabelul frecvenţelor acestei variabile este prezentat mai jos:

O altă variabilă este tipul IQ-ului. La această variabilă s-a notat cu 1 IQ-ul verbal şi cu 2 IQ-
ul neverbal. S-au comparat pentru subiect cele 2 tipuri de IQ şi s-a trecut în dreptul subiectului
categoria de IQ cu valoarea cea mai mare. Mai jos vom prezenta tabelul frecvenţelor acestei
variabile:

Cea de-a patra variabilă inclusă în cercetare este variabila gen. S-a notat 1 pentru masculin şi
2 pentru feminin. La această variabilă frecvenţa a fost controlată de cercetător, frecvenţa fiind
de 50-50% pentru fiecare modalitate a variabilei.
Cercetarea a utilizat testul chi-ptrat pentru stabilirea legăturii dintre variabilele studiate.
Acest test a fost folosit pentru a determina valoarea de adevăr a primelor trei ipoteze.
Astfel pentru prima ipoteză:
H1 - Există o relaţie între stilul de învăţare şi mediile la materiile şcolare care solicită
abilităţile specifice stilului de învăţare.
H0 - Între cele două variabile nu există nici o legătură.
Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul de mai jos:

9
Se poate observa ca valoarea lui p este mai mare decât 0.10 şi din acest motiv putem afirma că
între cele 2 variabile studiate nu există nici o legătură.
Cea de-a doua ipoteză verifică relaţia dintre stilul de învăţare şi tipul IQ-ului verbal sau
neverbal. Astfel vom avea :
H1 - Există o legătură între stilul de învăţare şi tipul IQ-ului înregistra pe scara WISC.
H0 – Între cele două variabile nu există nici o legătură.
Tabelul de mai jos ilustrează rezultatele obţinute:

După cum se poate observa şi în acest caz valoarea lui p depăşeşte 0.10, putem deci accepta
ipoteza nulă.
In cazul celei de-a treia ipoteze aceasta studiază legătura dintre variabila stil şi variabila gen.
H1 - Există o relaţie între stilul de învăţare şi mediile la materiile şcolare care solicită
abilităţile specifice stilului de învăţare.
Pentru a contracara această afirmaţie a fost emisă şi o ipoteză nulă după cum urmează:
H0 – Nu există legătură între cele două variabile.
Tabelul următor ilustrează rezultatele obţinute din aplicarea testului Chi-Squere asupra
variabilelor stil şi gen:

După cum se poate observa valoarea lui p > 0.10, ceea ce înseamnă că putem accepta ipoteza
nulă, iar H 1 se respinge. Cu alte cuvinte stilul de invăţare nu este influenţat de genul
persoanei.

10
Pentru a verifica influenţa variabilelor gen, medii şi tip IQ asupra variabilei stil s-a folosit o
analiză statistică de tip ANOVA multifactorială. Pentru această analiză s-a pornit de la
următoarele ipoteze:
H1 - Stilul de învăţare al elevilor are legătură cu: mediile la materiile şcolare care solicită
abilităţile specifice stilului de învăţare, tipul verbal sau neverbal al IQ-ului şi cu genul
persoanei.
H0 – Nu există nici o legătură între stilul de învăţare şi variabilele enumerate mai sus.
În continuare vom prezenta analiza statistică:

Din cele prezentate putem constata că şi de data aceasta valorile lui p depăşesc 0.10, aşa cum
era de aşteptat de altfel, luând în considerare rezultatele obţinute la celelalte ipoteze. Cu alte
cuvinte putem concluziona că nu există nici o legătură între variabilele luate în calcul.

3. Concluzii
Din datele prezentate anterior pute concluziona că:
- între stilul de învăţare şi mediile la materiile care solicită abilităţile specifice stilului
de învăţare corespunzător nu există nici o legătură. Prima ipoteză se respinge
- între stilul de învăţare şi tipul IQ-ului înregistra pe scara WISC nu există nici o
legătură, deci a doua ipoteză se respinge.
- între stilul de învăţare şi variabila gen nu există nici o legătură deci cea de-a treia
ipoteză se respinge.
- Stilul de învăţare al elevilor nu are legătură cu: mediile la materiile şcolare care
solicită abilităţile specifice stilului de învăţare, tipul verbal sau neverbal al IQ-ului şi
cu genul persoanei. Deci şi cea de-a patra ipoteză se respinge.

11
Deşi la nivelul simţului comun era de aşteptat confirmarea variabilelor testele statistice au
demonstrat contrariul.
Revenind la scopul iniţial al acestei cercetări şi anume de a uşura munca cadrului didactic
prin strângerea unor indicii şi observarea lor pentru a determina stilul de învăţare, putem
concluziona că acest şucru nu este de loc recomandabil deoarece nu are relevanţă. Este
recomandată aplicarea unui test de determinare a stilului de învăţare pentru o mai bună
diferenţiere şi individualizare a predării la clasă.
Rezultatele obţinute subliniază tocmai unicitatea pe care o are fiecare persoană, faptul că
nu suntem predictivi, nu funcţionam automat după reguli fixe. Poate că aceasta ar trebui să
fie premisa de la care se va pleca spre cercetări ulterioare în acest domeniu.
4. Limite
În urma analizei şi interpretării datelor se pot stabili următoarele limite ale prezentei
cercetări:
1. Unele dintre datele analizate nu au fost obţinute direct de la participanţi de către
cercetător. Tipul IQ-ului a fost evaluat de către psihologul şcolar. În timpul evaluării
subiecţii ar fi putut oferii poate sugestii importante pentru cercetare.
2. Instrumentul de evaluare nu este unul standardizat. Chestionarul de determinare a
stilului de învăţare nu este unul standardizat. Nu au fost efectuate teste prealabile
pentru a-i verifica fidelitatea.
3. Chestionarul pentru determinarea stilului de învăţare se bazează in totalitate pe
metacogniţiile subiecţilor. Dacă un subiect nu are cunoştinţe exacte despre modul în
care funcţionează sistemul său cognitiv rezultatele obţinute nu au relevanţă.
5. Direcţii noi în cercetare
Viitoarele cercetări pe această temă ar trebui în primul rând să urmărească înlăturarea
limitelor cercetării prezente, acolo unde este posibil. În primul rând la chestionarul de
identificare a stilului de învăţare s-ar putea adăuga ca metodă de evaluare câteva sarcini
specifice de învăţare care să verifice cele afirmate de către participant în chestionar.
O altă posibilitate de continuare a cercetării ar fi aplicarea ei în ănvăţământul special
pentru a observa ce stiluri de învăţare folosesc cu preponderenţă copii cu o anumită
deficienţă, sau dacă se poate vorbi despre un stil comun la o anumită categorie de
deficienţi.
Aplicabilitatea viitoarelor cercetări poate viza şi domeniul consilierii şi anume orientarea
în carieră în funcţie de stilul de învăţare pe care o anumită persoană îl prezintă.

12
 Stilul de învăţare al elevilor este un subiect de actualitate, confirmat adesea de
activitatea cadrelor didactice, dar şi de cercetătorii în domeniu. Preocuparea epntru acest
subiect denotă centrarea sistemului de educaţie asupra elevului şi a nevoilor sale. Acestea
trebuie să devină priorităţi pentru dascăli în proiectarea şi implementarea instrucţiei
şcolare. Cu cât cadrele didactice şi cercetările actuale vor dori mai mult să vină în
întâmpinarea elevilor şi a nevoilor acestora cu atât sistemul educaţional va fi unul mai
flexibil şi mai eficient.

13
Bibliografie:
Băban A.(2003)Consiliere educaţională, Clu-Napoca
Preda V. (2005)Psihologia dezvoltării(curs)Universitatea Babes-Bolyai

14