Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
B. „Domnilor Moldovei, (…) li s-a lăsat libertatea întreagă (…) de a face legi, de a pedepsi pe
locuitori, de a face boieri ori de a scoate din boierie, (…), ba chiar de a face episcopi(…). Pentru
a da demnităţile, domnului nu-i era prescrisă nicio regulă, (…) nimeni nu îndrăzneşte să-l
contrazică în public(…). Aceeaşi putere o are nu numai asupra călugărilor de rând, ci şi asupra
mitropolitului, episcopilor, arhimandriţilor şi egumenilor(…). Domnul poate să-i înlăture din
slujbă şi din rangul lor bisericesc fără să fie împiedicat de nimic(…) şi fără învoirea patriarhului
de la Constantinopol”
(D. Cantemir, Descrierea Moldovei)
A. „[1290], fiind (...) Negru Voievod, mare herţeg (...) pre Ţara Făgăraşului, ridicatu-s-a de
acolo co toată casa lui şi cu mulţime de noroade, rumâni, papistaşi, saşi şi dă tot felul de
oameni. Pogorându-se pre apa Dâmboviţii, început-au a face ţară nouă. Întâi au făcut oraşul
ce-i zic Câmpulung (...) Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul, unii s-au tins pe sub podgorie,
ajungând până la apa Siretului şi până în Brăila, iar alţii s-au tins în jos peste tot locul de au
făcut oraşe şi sate până în marginea Dunării şi până la Olt (...) Atunci şi basarabeştii cu toată
boierimea ce era mai înainte peste Olt (...) au venit la [Negru Voievod], închinându-se să fie
supt porunca lui şi numai ei să fie peste toţi.” (Letopiseţul Cantacuzinesc)
B. „Iar în acel timp Bogdan, voievodul românilor din [Ţara Maramureşului], adunând în jurul
său pe românii din acel district, trecu pe ascuns în Ţara Moldovei, supusă coroanei regatului
ungar, şi cu toate că a fost lovit de multe ori de armata regelui [Ungariei], sporind mult
numărul locuitorilor români, aceea ţară a crescut [devenind] un stat.” (Cronica lui Ioan de
Târnave)
B. „Situaţia socială din Transilvania a fost sensibil diferită de cea din teritoriile româneşti
extracarpatice. Cucerirea maghiară, din secolele X-XII, a dus la suprapunerea peste o societate
românească incomplet diferenţiată a unui sistem feudal de inspiraţie occidentală. (…) Întărirea
puterii regale sub Carol Robert şi sub Ludovic I cel Mare s-a manifestat şi prin încercarea de a
extinde organizarea comitală şi în regiunile de tradiţională autonomie românească. Reacţiile
nobililor români care se vedeau ameninţaţi în bazele puterii lor, apariţia statelor Ţara
Românească şi Moldova (…) au determinat regalitatea să treacă în 1366 la condiţionarea
statutului de nobil la apartenenţa la religia catolică.”
( B. Murgescu, Istorie românească – istorie
universală [600-1800])