Sunteți pe pagina 1din 4

Malta( i/ˈmɒltə/; în malteză: [ˈmɐltɐ]), oficial denumită Republica Malta (în malteză Repubblika

ta' Malta, în engleză Republic of Malta), este o țară insulară din Europa de Sud, formată dintr-
un arhipelag în Marea Mediterană. Acesta se află la 80 km sud de Italia, la 284 km la est
de Tunisia, și la 333 km nord de Libia. Țara acoperă doar puțin peste 316 km2, și are o populație
sub 450.000 de locuitori (în ciuda unui amplu program de emigrare derulat după al Doilea Război
Mondial),[6] ceea ce o face să fie una din cele mai mici țări din lume[7][8][9] și una din cele mai dens
populate. Capitala Maltei este Valletta, care, cu 0,8 km2, este cea mai mică capitală națională
din Uniunea Europeană.[10] Malta are două limbi oficiale: malteza și engleza.
Poziția Maltei a făcut-o să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică ca bază navală,
și o succesiune de puteri, între
care fenicienii, cartaginezii, romanii, maurii, normanzii⁠(d), sicilienii, spaniolii, cavalerii
ioaniți, francezii și britanicii, au dominat insulele.
Regele George al VI-lea al Regatului Unit a acordat Maltei Crucea lui George⁠(d) în 1942 pentru
curajul țării în al Doilea Război Mondial.[11] Crucea lui George continuă să apară pe drapelul
național maltez.[12] Conform Legii Independenței Maltei, adoptată de Parlamentul Britanic în anul
1964, Malta a dobândit independență față de Regatul Unit, ca teritoriu suveran și independent
al Commonwealth-ului, cunoscut oficial din 1964 până în 1974 ca Statul Malta⁠(d), având-o
pe Elisabeta a II-a ca șef de stat.[13] Țara a devenit republică în anul 1974, și, deși nu mai este
țară a Commonwealth-ului, rămâne stat membru⁠(d) al Commonwealth-ului Națiunilor. Malta a fost
admisă în Organizația Națiunilor Unite în 1964 și în Uniunea Europeană în 2004, iar în 2008 a
devenit parte din zona Euro.
Malta are o îndelungată istorie creștină și Arhiepiscopia Romano-Catolică de Malta⁠(d) se pretinde
a fi scaun apostolic întrucât, în conformitate cu Faptele Apostolilor,[14] Apostolul Pavel ar fi
naufragiat în Malta.[15] Catolicismul este religia oficială a Maltei⁠(d).[16][17]
Malta este o destinație turistică populară, cu o climă caldă, numeroase zone de agrement și
monumente arhitecturale și istorice, între care trei situri din Patrimoniul Mondial
UNESCO: Hipogeul Ħal-Saflieni⁠(d),[18] orașul Valletta,[19] și șapte Temple Megalitice⁠(d), care sunt
unele dintre cele mai vechi structuri din lume.[20][21][22]

Cuprins

 1Etimologia
 2Istoria
o 2.1Preistoria
o 2.2Grecii, fenicienii, cartaginezii și romanii
o 2.3Perioada musulmană și Evul Mediu
o 2.4Cucerirea normandă
o 2.5Dominația Coroanei de Aragon și Cavalerii de Malta
o 2.6Perioada franceză
o 2.7Imperiul Britanic și al Doilea Război Mondial
o 2.8Independența și Republica
 3Politica
o 3.1Împărțirea administrativă
o 3.2Relații externe
o 3.3Armata
 4Geografie
o 4.1Clima
o 4.2Urbanizarea
 5Economia
o 5.1Bănci și finanțe
o 5.2Transporturi
o 5.3Comunicații
o 5.4Moneda
o 5.5Turism
o 5.6Știință și tehnologie
 6Demografia
o 6.1Limbile
o 6.2Cele mai mari orașe
o 6.3Religia
o 6.4Migrația
 6.4.1Imigrația
 6.4.2Emigrația
o 6.5Educație
o 6.6Asistență medicală
 7Cultura
o 7.1Muzica
o 7.2Literatura
o 7.3Arta si arhitectura
o 7.4Bucătăria
o 7.5Obiceiuri
o 7.6Tradiții
o 7.7Festivaluri
o 7.8Mass-Media
o 7.9Sarbatori
o 7.10Sport
 8Note
o 8.1Note
o 8.2Surse
o 8.3Atribuiri
o 8.4Bibliografie
 9Link-uri externe

Etimologia[modificare | modificare sursă]


Originea termenului Malta este incertă, și variațiile moderne provin din limba malteză. Cea mai
frecventă etimologie vehiculată este că cuvântul Malta derivă din cuvântul grecesc μέλι, meli,
„miere”.[23] Grecii antici au numit insula Μελίτη (Melitē), însemnând „dulce ca mierea” (nume dat,
printre altele, și unei nereide[24]), probabil din cauza producției de miere din arhipelag; pe insulă
trăiește o specie endemică de albine. Romanii au preluat denumirea adaptând-o
ca Melita,[25] care poate fi considerată fie o latinizare din grecescul Μελίτη, fie o adaptare a
pronunției dorice grecești a aceluiași cuvânt Μελίτα.[26]
O altă ipoteză sugerează că cuvântul Malta ar veni de la cuvântul fenician Maleth, „sălaș”[27] sau
„port”[28] cu referire la numeroasele golfuri ale Maltei. Alte câteva mențiuni etimologice apar în
literatura clasică, termenul de Malta apărând în forma sa actuală în Itinerarul Antonin (Itin. Marit.
p. 518; Sil. Ital. xiv. 251).[29]

Istoria[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Istoria Maltei.

Preistoria[modificare | modificare sursă]


Ceramica găsită de arheologi la Templele Skorba⁠(d) se aseamănă cu cea găsită în Italia, și
sugerează că insulele malteze au fost colonizate pentru prima dată în 5200 î.e.n., în principal, de
vânători-culegători din Epoca de Piatră care au sosit din insula italiană Sicilia, posibil Sicani⁠(d).
Dispariția hipopotamului pitic⁠(d) și elefanților pitici⁠(d) a fost legată de apariția celor mai timpurii
oameni de pe Malta.[30] Așezări agricole preistorice datând din perioada neoliticului timpuriu au
fost descoperite în zone deschise și în peșteri, cum ar fi Għar Dalam⁠(d).[31]
Sicanii⁠(d) erau singurul trib despre care se știe că locuia pe insulă în acest moment[32][33] și, în
general, este considerat a fi strâns legat de iberici⁠(d).[34] Populația Maltei cultiva cereale,
creștea animale și, ca și alte culturi antice mediteraneene, se închinau unei reprezentări a
fertilității ilustrată pe artefactele preistorice malteze cu proporții similare cu unele statuete, cum ar
fi Venus din Willendorf.

complexul de temple megalitice Ġgantija⁠(d)

Complexul de temple Mnajdra⁠(d)

Ceramica din faza Għar Dalam este similară cu ceramica găsită în Agrigento, Sicilia. O cultură de
constructori de temple temple megalitice fie a înlocuit-o, fie a apărut în această perioadă timpurie.
Pe la 3500 î.e.n., acești oameni au construit unele dintre cele mai vechi structuri de sine
stătătoare încă existente din lume, în forma templelor megalitice Ġgantija⁠(d) de pe insula
Gozo;[35] alte temple timpurii sunt și cele de la Ħaġar Qim⁠(d) și Mnajdra⁠(d).[22][36][37]
Templele au o arhitectură distinctivă, de obicei un design în formă de trifoi complex, și au fost
utilizate între anii 4000 și 2500 î.e.n. Oase de animale și un cuțit găsit în spatele unui altar de
piatră detașabil sugerează că ritualurile practicate în templu includeau sacrificii de animale⁠(d).
Unele crâmpeie de informații sugerează că sacrificiile ar fi fost dedicate zeiței fertilității, a cărei
statuie se află acum în Muzeul Național de Arheologie din Valletta.[38] Cultura se pare că a
dispărut din Insulele Malteze în jurul anului 2500 î.e.n. Arheologii speculează că constructorii
templului a căzut victimă foametei sau unei boli, dar acest lucru nu este sigur.
O altă trăsătură arheologică interesantă a insulelor Malteze adesea pusă pe seama acestor
constructori antici, sunt șleaurile uniforme și echidistante denumite „urme de care” sau „șleauri de
car”, care pot fi găsite în mai multe locații de-a lungul insulelor, cele mai importante fiind cele
găsite în Misraħ Għar il-Kbir⁠(d), informal denumite „Răscrucea Clapham”. Acestea ar putea fi
produse de erodarea pietrei calcaroase moi de către roțile de lemn ale carelor.[39][40]
După 2500 î.e.n., Insulele Malteze au fost depopulate timp de mai multe decenii, până la sosirea
unui nou aflux de imigranți în Epoca Bronzului, o cultură care își incinera morții și a introdus în
Malta structuri megalitice mai mici numite dolmene.[41] În cele mai multe cazuri, acestea sunt
camere mici, cu capac dintr-o lespede mare plasat pe pietre verticale. Se afirmă că acestea ar
aparține unei populații cu siguranță diferită de cea care a construit templele megalitice anterioare.
Din cauza similitudinii dolmenelor malteze cu unele construcții mici găsite în Sicilia, se presupune
că această populație a venit de acolo.[42]