Maitrey – Dragostea nu moare de Mircea Eliade

Dialogul intercultural

Roman filosofic existential, pe jumatate autobiografic, spune povestea de

dragoste dintre europeanul Allan si Maitrey, fiica filosofului Surendranath Dasgupta.
"Maitreyi" este un roman exotic si un roman al autenticitatii, in care se imbina mai
multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea Ia persoana I. mitul
iubirii si motivul cuplului. Mihail Sebastian marturiseste: "Daca ar ajuta la ceva, v-as spune ca
e cea mai frumoasa si mai trista carte pe care am citit-o", iar Perpessicius afirma cu
entuziasm: "d. Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanitatii". Allan,
"foarte mandru de cetatenia si descendenta mea continentala", se afla la inceputul carierei
sale in India, ocupand diverse functii, mai intai la reprezentanta uzinelor "Noel and Noel", apoi
la o societate de canalizare a deltei, pe santier, unde se simtea foarte bine, fiind "singurul
stapan". upa un timp, Narendra Sen il sprijina pe Allan sa ocupe un post de inspector intr-o
zona de jungla, o "regiune nesanatoasa si necivilizata", dar fascinanta pentru european, care
avea sentimentul ca "munca mea de constructii ferate in jungla este mult mai eficace pentru
India decat o duzina de carti asupra ei". Allan se imbolnaveste de "o malarie grava,
intovarasita de un surmenaj nervos", este internat intr-un sanatoriu din Calcutta, iar cand isi
revine afla ca, pe langa Harold, cel care se interesase mereu de starea sanatatii lui era
inginerul Narendra Sen, care-l si invita sa locuiasca la el pe toata perioada cat va trebui sa
ramana in India.
Chabu il roaga sa-i spuna o poveste despre un pom si cu acest prilej Allan afla ca fata
are un pom al ei, pe care il hraneste in fiecare zi cu "turta si prajituri, si firimituri din tot ce
mananca ea". Fascinat, tanarul scrie in jurnal: "Prima discutie cu Maitreyi. De remarcat
primitivismul gandirii ei. Un copil care a cetit prea multe. Astazi, pe terasa, o intamplare
penibila cu povestitul. Sunt incapabil sa spun povesti; probabil, jena mea de tot ceea ce e
inocent si naiv. Revelatia a fost Chabu, un suflet panteist. Nu face deosebirea dintre
sentimentele ei si ale obiectelor; de pilda, da turte unui pom, pentru ca ea mananca turte,
desi stie ca pomul nu poate manca. Foarte interesant." Maitreyi scrie "poeme filozofice, care ii
plac foarte mult lui Tagore", spre dezamagirea lui Allan care considera ca ea nu are nici un fel
de experienta de viata, deci poemele ei nu pot fi altceva decat manifestari infantile de rasfat.
Ca oaspete in casa lor, Maitreyi il socoteste "trimis de Dumnezeu", iar cand Allan ii cere
iertare, din politete, ea se intristeaza, deoarece nu intelege cum "poate sa ceara iertare un
barbat unei fete?", in primele luni, Allan nu avea nici un fel de sentimente pentru Maitreyi.
Ma ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat si fascinant in viata ei", era tulburat numai de
straniul din ochii si rasul fetei. intr-o zi, Maitreyi se oferi sa-i dea lectii de bengaleza,
eforturi vizibile ca sa ma imprieteneasca cu Maitreyi si toleranta excesiva adoamnei
Sen ma stingherea", Allan intrebandu-se daca nu cumva ei voiau sa-1 casatoreasca cu fata

1
lor, desi era imposibil, pentru ca "ei toti si-ar fi pierdut casta si numele daca ar fi ingaduit o
asemenea nunta".
El o invata pe ea frantuzeste si lectiile destind relatiile dintre ei, acum Allan o vedea
"mai feminina, mai a mea". Ea scria mereu numele gurului ei, Robi Thakkur, si acest lucru il
irita pe Allan, pentru ca i se parea anormala "pasiunea ei pentru un barbat de saptezeci de
ani" avand senzatia ca isi bate joc de el si nu ar fi suportat acest lucru de la "o fata de
saisprezece ani, pentru care nu simteam nici un fel de dragoste, ci numai delicii intelectuale"..
totul i se parea un joc, pe care eroul il urmarea "cu multa luciditate". llan este invitat in
camera fetei si este surprins de austeritatea in care locuieste, deoarece camera avea numai un
pat, un scaun si doua perne si afla cu stupoare ca in pat doarme Chabu, iar Maitreyi doarme
pe jos, pe o rogojina. El este puternic impresionat si emotionat se simte ca in fata "unei sfinte.
Am adorat-o aproape in acea clipa". El se simte din ce in ce mai atras de Maitrey, schimba
autografe pe care le scriu pe carti si reviste, isi povestesc istorisiri insinuante, vorbesc despre
casatoria indiana, fapte ce duc la o apropiere din ce in ce mai fireasca a celor doi. Tulburarea
lui este alimentata de exploziile temperamentale, de relatiile prietenesti si de intamplari
norocoase. Allan se gandeste din ce in ce mai des la casatorie, mai ales ca asista la nunta lui
Mantu, un var al lui Sen, acesta din urma fiindu-i si guru.(orgoliul “primului babrbat”)
Allan se duce in camera fetei si timp de doua ore s-au atins cu picioarele intr-o stare
"halucinant de dulce, de fierbinte, nici un trup omenesc nu se inaltase atat de departe in
carnea ei", intre cei doi se manifesta o atractie irezistibila, ce scapa de sub control, Maitreyi
"se abandonase atat de decisiv trupului meu, incat avusei chiar o urma de melancolie ca mi se
daruise atat de repede". Maitreyi ii daruieste o coronita de iasomie, despre care Allan
afla mai tarziu, ca este semnul logodnei, "ca fecioara care daruieste o asemenea coronita
unui tanar e considerata pe veci a lui, caci schimbul acesta de flori avea valoarea unui
legamant dincolo de imprejurari si de moarte". Ea ii ofera apoi cutiuta data de Tagore,
marturisind ca nu 1-a iubit pe el, ca aceea a fost numai o ratacire si abia acum isi da seama ce
este dragostea adevarata. Allan se hotaraste sa spuna parintilor fetei despre dragostea lor si
este convins ca acestia asteapta ca el s-o ceara in casatorie, dar din nou este derutat de
reactia ei, caci Maitreyi il contrazice: "Tu nu stii un lucru, imi spuse. Nu stii ca noi te iubim
altfel (ezita si se corecta), ei te iubesc altfel, si eu ar fi trebuit sa te iubesc tot asa, nu cum te
iubesc acum Trebuia sa te iubesc tot timpul ca la inceput, ca pe un frate". Fata ii marturiseste
iubirea ei, "ca orice s-ar intampla nu te voi iubi decat pe tine, ca sunt a ta. Si intr-o zi ma vei
lua cu tine in tara voastra, nu e asa? Voi uita India atunci, vreau eu s-o uit". Parintii ei nu vor
fi de acord niciodata sa fie sotia lui, intrucat ei ii spusesera: "Maitreyi, o sa ai de acum un
frate, pe Allan. Cata sa-1 iubesti, va fi fratele tau, si baba il va infia, si la iesirea la pensie ne
vom duce cu totii in tara lui: acolo, cu banii nostri, vom trai ca un rajah; acolo nu e cald si nu
e revolutie, si albii nu sunt rai ca englezii de aici si ne vor socoti fratii lor".
Cei doi traiesc acum o adevarata poveste de dragoste, cu gesturi tandre,
priviri si sarutari furate. Maitreyi ii marturiseste iubirea ei pentru pomul "cu sapte frunze",

2
cu care se imbratisa, se saruta, ii facea versuri si "cand ma mangaia el, cu frunzele pe obraz,
simteam o fericire atat de dulce, incat imi pierdeam rasuflarea".
Allan se hotaraste sa treaca la hinduism, dar Maitreyi, temandu-se de karma, ii
dezvaluie acestuia conceptia indica despre iubire, riscand o infruntare primejdioasa din partea
intregii familii. Fiind in pericol, iubirea lor ia amploare, sunt descrise plimbari tainice prin
paduri, iar Maitreyi oficiaza mirifica lor logodna, dupa un ceremonial sacru, ireal de frumos. Ea
ii da lui Allan inelul de logodna din fier si aur, ca doi serpi incolaciti si eroul primeste botezul
logodnei printr-o incantatie mistica: "Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si
a nimanui altuia, voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi
astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie. Ma leg in fata ta
ca unirea noastra va rodi, caci mi-e drag cu voia mea, si tot raul, daca va fi, sa nu
cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu, ma auzi, mama pamantule, tu nu
ma minti, maica mea". Ritualul acestei nunti constituie poate cele mai frumoase pagini ce
accentueaza, in acelasi timp, vraja de care este cuprins eroul, care, cu o luciditate a
autenticitatii, este si usor iritat de aceasta "mascarada". intalnirile lor devin mai dese, Maitreyi
se duce noaptea in camera lui Allan, care era "fericit ca pacatul n-o deprima, ca nit vine in
ceasurile de dragoste cu teama ca face un rau", desi eroul trece prin tot felul de indoieli atat in
ceea ce priveste iubirea fetei, cat si in privinta propriilor sentimente. intamplator, Chabu, sora
mai mica a Maitreyiei, divulga parintilor o scena vazuta in padure cu cei doi, fapt care
determina o ruptura brutala a relatiei dintre Allan si familia Narendra Sen: "Dumneata esti
un strain. Eu nu te cunosc, dar daca esti capabil sa consideri ceva sacru in viata
dumitale, te rog sa nu mai intri in casa mea, nici sa incerci sa vezi sau sa scrii
vreunui membru al familiei mele () iti cunosc ingratitudinea si ofensa pe care mi-ai
adus-o".
Exilul: dupa povestea de iubire extatica, nefericirea profunda si bulversanta a celor
doi indragostiti. Allan se retrage in Himalaya pentru a se vindeca intr-o singuratate deplina.
Din octombrie pana in februarie aude si simte sufletul Maitreyiei, iar ea suporta pedepse
tiranice din partea familiei, pentru ca incalcase legile traditiei. in numele iubirii, Maitreyi lupta
cu toate mijloacele, sfarsind prin a se darui unui vanzator de fructe, apoi "a plecat la
Midnapur, sa nasca, chipurile in taina, dar toata lumea a aflat". Ea spera ca va fi izgonita de
acasa si va putea astfel sa-1 urmeze pe Allan. Dar Sen nu vrea cu nici un chip s-o alunge, desi
ea tipa intruna: "De ce nu ma dati la caini? De ce nu ma aruncati in strada?".
O noua scrisoare a Iui Narendra Sen pecetluieste definitiv incompatibilitatea celor doua
lumi, a celor doua civilizatii si religii, imposibilitatea casatoriei intre un alb european si o
bengaleza, in numele iubirii sublime. Scrisoarea este redactata in termeni ofensatori, "vad ca
procedezi ca un sarpe din iarba, caruia, daca nu-i strivesti capul cand trebuie, se intoarce si
musca".
Allan are o relatie cu Jenia Isaac, o evreica finlandeza si se simte dezgustat de aceasta
aventura, apoi incearca o relatie cu o tanara nemtoaica, Geurtie, la care se mutase "pentru ca

3
nu mai aveam ce manca".

Plecarea din India constituie pentru el o izbavire, avand un sentiment al vinovatiei pe care-1
exprima in cuvintele asezate ca moto: "iti mai amintesti de mine, Maitreyi si daca da, ai putea
sa ma ierti?".
Romanul se incheie cu un sentiment de nostalgie simtit in profunzime de Allan: "As vrea sa
vad ochii Maitreyiei".
Romanul denota si o problematica ce vizeaza posibilitatea de comunicare
dintre fiinte care apartin unor orizonturi de cultura diferite.
India actioneaza asupra tanarului filosof orientalist generand impulsuri
creatoare, descoperiri ale unui fond neolitic comun, intalnirea dintre religii fiind
posibila prin prisma estetica, prin atragerea atentiei asupra fiecareia dintre ele,
frumusete care readuce sensul si semnificatia unui limbaj pierdut.
Ce reprezinta India pentru tanarul filosof ?
India e importanta mai presus de toate pentru descoperirea unei filosfii sau
mai curand a unei dimensiuni spirituale indiene care ii permite sa existe in fata raului
si a violentei contemporane: gandirea Yoga si Samkhya cea mai veche şcoală a
filozofiei indiene vedice. Practica yoghina il ajuta pe om sa cunoasca realitatea
experientelor care il ajuta sa “iasa din timp” si “din spatiu” pentru a cunoaste o alta
realitate mai profunda, mai adevarata.
Iubirea ca instrument mistic de cunoastere.
Dragostea lui Allan pentru Maitrey este o experienta esentiala a carei consecinta este
revelatia propriului suflet. Pasiunea lui Alan pt M inseamna si o curiozitate sporita
pentru cunoasterea culturii fascinante a Indiei.
Incercarea de a se uni in plan social cu ea esueaza.
In general, scriitura in forma de jurnal la persoana intai presupune si o
relatie de echivalenta intre autor-narator-personaj. In cazul acestui roman,
scrierea sub forma de jurnal ii asigura autenticitatea de program „existentialist”
care presupune identificarea creatiei artistice cu experienta de viata traita autentic
*(M.Eliade fiind discipol al „trairistului” Nae Ionescu).
Exista mai multi Alan: pentru Allan cel care scrie jurnalul e importanta
autenticitatea consemnarii faptelor traite; Allan ca autor al romanului
structureaza complex demersul prin anticipari, metafore, cometarii, explicatii,(pentru
eventualii receptori ai mesajului, dar si un dialog cu cititorii (constiinta creatiei
artistice).

4
 La M Eliade, problema timpului este legata de problema conditiei umane.
Iesirea din timp (din determinismul istoric) are drept scop gasirea unui tinut
paradisiac intr-un spatiu si un timp calitativ diferite.
In vastitatea geografica a Indiei, Allan isi redescopera fiinta, si-o recreeaza,
mai intai intr-un timp al solitudinii existentiale. Constiinta superioritatii de european
alb se destrama la intalnirea cu Maitrey, care il scoate din izolarea de lume si din
concentrarea de sine.*(orietarea spre centru, spre sine).
Din acest moment se poate vorbi de un dialog al orizonturilor culturale
diferite.
O doza mare de autenticitate este data si replica pe care o da chiar „eroina”
romanului, Maitrey. Intr-o varianta proprie, Maitrey Devi, scrie propria versiune in
romanul Dragostea nu moare. (revoltata fiind de descrierile intime ale lui M Eliade)