Aspecte introductive, definiții

Conceptul de inteligență de-a lungul timpului a fost abordat de mai mulți autori, din

perspective diferite. În ciuda unei lungi istorii de cercetări și dezbateri, nu există încă o definiție

standard a inteligenței.

Se pare că în inteligență există o facultate fundamentală, această facultate este judecata,

altfel numită bunul simț, sens practic, inițiativă, capacitatea de adaptare la circumstanțe. ( Binet.

1905).

Inteligența este un mod de a rezolva probleme și de a dezvolta produse considerate ca

valori de cel puțin o cultură. (Gardner. 1993)

Inteligența constituie o stare de echilibru spre care tind toate adaptările succesive de

ordin senzoriomotor și cognitiv, ca și toate schimburile de asimilare și acomodare, dintre

organism și mediu. (Piaget. 1963)

Inteligența este considerată o trăsătură mentală, este capacitatea de abstractizare, care este

un proces inhibator. (Thurstone. 1924)

Inteligența este un concept global, care implică capacitatea unui individ de a acționa în

mod intenționat. (Wechsler. 1958)