INOVARE ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE

- STRATEGIA DE DEZVOLTARE A UNIUNII EUROPENE-

Introducere
În societatea bazatã pe cunoastere si în mod special în economia creativã strategiile si
politicile dedicate cercetãrii-dezvoltãrii- inovãrii sunt considerate a fi prioritare. La nivelul
Uniunii Europeane s-au adoptat numeroase mãsuri si politici menite sã sustinã activitãtile de
cercetare-dezvoltare-inovare; o parte a acestora a fost deja implementatã sau sunt în curs de
pregãtire. Varietatea acestor mãsuri reflectã diversitatea condițiilor, precum si preferintele
culturale si prioritãtile din tãrile membre ale UE.
1. Obiectivele strategice la nivelul Uniunii Europene în domeniul inovării. Unele
repere şi iniţiative

Primul Plan de Actiune pentru Inovare în Europa (The „First Action Plan for
Innovation in Europe”) a fost lansat de Comisia Europeanã în anul 1996 si a oferit un cadru
analitic comun si un context politic pentru politicile inovationale din Europa. Construit pe baza
acestui plan de actiune „Trend Chart on Innovation in Europe” este un instrument practic pentru
decidentii care implementeazã politicile inovationale în Europa. Gestionat de
InnovationDirectorate of DG Enterprise, „Trend Chart on Innovation in Europe” oferã o
colectie de date, analize si informatii despre politicile inovationale la nivel national si
comunitar. Se pune accent pe: finantarea inovãrii; initierea si dezvoltarea unor afaceri inovative;
protectia drepturilor de proprietate intelectualã; politicile inovationale si activitatea de
cercetare-dezvoltare-inovare.

2. STRATEGIA EUROPA 2020 (sursa:

https://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf - 13.03.2019)

Europa trece printr-o perioadă de transformare. Criza a anulat ani de progrese

economice și sociale și a pus în evidență deficiențele structurale ale economiei Europei. Între
timp, lumea evoluează rapid, iar provocările pe termen lung (globalizarea, presiunea exercitată
asupra resurselor, îmbătrânirea) se intensifică. UE trebuie să se ocupe acum de propriul viitor.
Europa 2020 propune trei priorități care se susțin reciproc:
– creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;
– creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al
utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive;
– creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării
forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială.

Cum dorim să fie Europa în anul 2020?

Strategia Europa 2020 ar trebui să se axeze pe trei priorități:
– creștere inteligentă – dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;
– creștere durabilă – promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al
utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive;
– creștere favorabilă incluziunii – promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării
forței de muncă, în măsură să asigure coeziunea economică, socială și teritorială.
Aceste trei priorități se susțin reciproc și oferă o imagine de ansamblu a economiei
sociale de piață a Europei pentru secolul al XXI-lea.
Aceste obiective sunt reprezentative, însă nu exhaustive. Ele reprezintă o idee generală
a viziunii Comisiei cu privire la situarea UE în 2020 în ceea ce privește parametrii-cheie
stabiliți. Ele nu constituie o abordare valabilă pentru toți. Fiecare stat membru este diferit, iar
UE cu cele 27 de state membre ale sale este mai puțin omogenă decât acum un deceniu. În
pofida disparităților dintre nivelurile de dezvoltare și nivelurile de viață, Comisia consideră că
obiectivele propuse sunt relevante pentru toate statele membre, atât noi, cât și vechi. Investirea
în cercetare-dezvoltare și inovare, în educație și în tehnologii eficiente din punctul de vedere al
utilizării resurselor va aduce beneficii sectoarelor tradiționale, zonelor rurale, precum și
economiilor bazate pe servicii și cu un nivel ridicat de competențe. Va consolida coeziunea
economică, socială și teritorială. Pentru a garanta că fiecare stat membru adaptează strategia
Europa 2020 la propria sa situație, Comisia propune ca aceste obiective UE să fie transpuse în
obiective și traiectorii naționale, care să reflecte situația actuală a fiecărui stat membru și nivelul
de ambiții pe care îl poate atinge în cadrul unui efort european mai larg de îndeplinire a acestor
obiective. În paralel cu eforturile depuse de statele membre, Comisia va propune o gamă
ambițioasă de acțiuni la nivelul UE, menite să înscrie UE pe o nouă traiectorie de creștere, mai
durabilă. Eforturile depuse la nivelul UE și cele depuse la nivel
național ar trebui să se susțină reciproc.
Europa trebuie să acționeze în următoarele domenii:
– Inovare: În Europa, cheltuielile destinate C-D se situează sub 2%, comparativ cu 2,6% în
SUA și 3,4% în Japonia, în principal ca urmare a nivelului redus al investițiilor private. Nu
contează numai valorile absolute ale acestor cheltuieli – Europa trebuie să se concentreze
pe impactul și componența cheltuielilor cu cercetarea și să îmbunătățească condițiile pentru
investițiile sectorului privat în C-D în UE. Ponderea mai redusă în UE a firmelor high-tech
justifică jumătate din decalajul nostru față de SUA.
– Educație, formare și învățare de-a lungul vieții: Un sfert din toți elevii au competențe slabe
de citire, unul din șapte tineri abandonează studiile și formarea prea devreme. Aproximativ
50% ating un nivel mediu de calificare, însă acesta nu este suficient pentru a răspunde
nevoilor pieței. Mai puțin de o persoană din trei din populația cu vârsta cuprinsă între 25 și
34 de ani are o diplomă universitară, comparativ cu 40% în SUA și peste 50% în Japonia.
Potrivit indicelui Shanghai, numai două universități europene figurează în clasamentul
mondial al primelor 20 de universități.
– Societatea digitală: Cererea globală pentru tehnologiile informației și comunicațiilor
reprezintă o piață în valoare de 2 000 miliarde €, însă numai un sfert din aceasta provine de
la firme europene. De asemenea, Europa este în urmă în ceea ce privește internetul de mare
viteză, ceea ce afectează capacitatea acesteia de inovare, inclusiv în zonele rurale, precum
și în ceea ce privește diseminarea online a cunoștințelor și distribuția online de bunuri și servicii.
Acțiunile în cadrul acestei priorități vor duce la eliberarea potențialului inovator al Europei,
ameliorând rezultatele în domeniul educației, calitatea și rezultatele instituțiilor de învățământ
și valorificând avantajele economice și sociale ale societății digitale. Aceste politici ar trebui
realizate la nivel regional, național și european

INDICATORII INOVĂRII ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI EUROPA 2020 (sursa:

http://www.e-birouvirtual.ro/sites/default/files/articole_bv/131216%20Studiu%20competitivitate%20inovare.pdf –
13.03.2019)

Unul din cele cinci obiective ale Strategiei Europa 2020 vizează dezvoltarea cercetării
şi inovării în Europa. În acest cadru, s-a stabilit ca până în anul 2020, cheltuielile pentru
investiții în Cercetare-Dezvoltare să reprezinte 3% din Produsul Intern Brut al Uniunii
Europene. Se are în vedere, astfel, susținerea inovării , educației şi dezvoltării economice la
nivelul întregii Europe, chiar dacă țintele la orizontul anului 2020 pot să difere de la un stat
membru la altul, în funcție de specificul mediului socio-economic al fiecăruia.
 „În fiecare an, țările şi regiunile din UE cheltuiesc miliarde de euro pentru
implementarea politicilor în domeniul inovării, întreprinderilor mici şi mijlocii şi
antreprenoriatului. Aceste politici, dacă ar fi eficiente ar putea juca un rol major în stimularea
afacerilor şi inovării, crescând astfel productivitatea care la rândul ei conduce la bunăstare şi
crearea de locuri de muncă. Analizele efectuate de instituții europene de cercetare prestigioase,
arată însă că elaborarea politicilor şi implementarea lor suferă adesea de lipsa unor strategii
explicite şi evidente ale efectivității acestora. Mai mult, măsurile politice ar trebui privite şi
abordate în totalitate nu numai ca inițiative individuale, ci ținând cont de modul în care
interacționează unele cu altele.”

Provocările competiției globale şi cerințele pentru o dezvoltare durabilă necesită

excelență în inovare. Inovarea este motorul pentru productivitate, pentru eficiența energetică şi
eficiența consumurilor, creşterea performanțelor bunurilor şi serviciilor şi generarea de noi
piețe. Cu toate acestea, Europa în ansamblul ei nu se dovedeşte suficient de performantă în
procesul de transpunere a ideilor de excelenșă în produse şi servicii viabile. De aceea, se impune
o nouă politică industrială inovativă care să dinamizeze dezvoltarea şi comercializarea mai
rapidă a bunurilor pentru a asigura succesul firmelor europene pepiațaglobală, atât în industriile
tradiționale, cât şi în domeniile tehnologice de vârf. Este nevoie urgentă de o mai bună
coordonare a educației, sistemelor de C&D şi eforturilor de inovare şi de mai multă coerență în
colaborarea în domeniul ştiinței, tehnologiei şi inovării. Rolul industriilor prelucrătoare este
major nu numai prin rezultatele directe exprimate în bunurile şi valoarea adăugată asociată, dar
şi prin efectul de propagare în restul economiei şi în special în nivelul de productivitate
generală. În Uniunea Europeană, un procent de 80% din inovarea sectorului privat, ¾ din
exporturi şi un aport substanțial la crearea locurilor de muncă sunt generate în industrie .

PERFORMANȚELE INOVĂRII ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Barometrul Inovării în Uniunea Europeană publicat în 2013 realizează o evaluare

comparativă a performanțelor de inovare în statele membre ale UE-27, identificând punctele
tari şi punctele slabe ale sistemelor naționale de cercetare-dezvoltare-inovare. Barometrul
inovării pe 2013 prezintă rezultatele pe care statele membre le-au înregistrat pe trei tipuri de
indicatori caracteristici inovării: Potențatori, Activități în firmă şi Rezultate. Pentru o evaluare
cât mai completă au fost avute în vedere 8 dimensiuni ale inovării și un număr total de 25 de
indicatori, așa cum se prezintă în Tabelul 3.
 Evaluarea performanței generale de inovare din fiecare țară a permis încadrarea
statelor membre în patru categorii, după nivelul lor inovativ față de media europeană: Mai
trebuie remarcată detaşarea grupului de țări cu performanțe ridicate în Cercetare-Dezvoltare-
Inovare, care şi-au consolidat poziția de lideri timp de mai mulți ani consecutivi. România şi
Bulgaria încheie clasamentul, înregistrând cele mai slabe rezultate la nivelul UE şi fiind
întrecute de Letonia, care şi-a ameliorat uşor nivelul față de perioada analizată anterior. Rata
medie anuală de creştere a performanței de inovare în UE a fost de 1,6% în perioada 2008-2012,
multe țări îmbunătățindu-şi sistemul de inovare în acest interval.

 Liderii Inovării în Europa sunt Danemarca, Finlanda, Germania și Suedia care se situează cu
mult peste medie;
 Urmăritori ai Inovării Austria, Cipru, Estonia, Franta, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Slovenia
și UK, care se află toate în vecinătatea mediei;
 Inovatorii Moderați sunt Cehia, Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Malta, Portugalia, Slovacia
și Spania, care au performat sub nivelul mediu din UE;
 Inovatorii Modești rămân Bulgaria, Letonia, Polonia și România, ale căror performanțe în
inovare sunt cu mai mult de 50% sub media europeană.
Cu toate acestea, țările mai puțin inovatoare din Europa nu reuşesc să depăşească
decalajul față de grupul liderilor în inovare, tendința fiind mai degrabă de accentuare a
divergențelor, decât de convergență a inovării aşteptată în UE, la orizontul anilor 2020. Numai
câțiva inovatori moderați (Italia, Lituania, Slovacia şi Spania) şi un singur inovator modest
(Letonia) au reuşit să îşi amelioreze performanțele față de anul 2010 - momentul lansării
Strategiei 2020.
La polul opus, Indexul inovării apare înrăutățit, în cazul a 9 țări: UK, Polonia, Cehia,
Ungaria, Portugalia, România (-5%), Grecia şi chiar cu mult mai dramatic pentru Malta (-16%)
și Bulgaria (-18,7%).