Evoluția asprimii postului Nașterii Domnului în mediile monastice bizantine

Pentru bizantini, Postul Naşterii Domnului are aceleaşi reguli de postire ca şi Postul
Sfinţilor Apostoli, în majoritatea izvoarelor liturgice bizantine fiind discutate împreună sau
comparativ. Evident, regulile postiri sunt de origine predominant monastică şi, prin urmare,
sursa şi principiile acestui post trebuie căutată în tipicoanele monastice bizantine. Iată câteva
dintre prescripțiile acestora cu privire la regula postirii în perioada premergătoare Nașterii
Domnului:

În timpul Postului Sfinţilor Apostoli nu mâncăm peşte, brânză sau ouă, cu excepţia zilelor
în care nu cântăm ceasurile. În schimb, mâncăm două farfurii de mâncăruri gătite, un fel de
verdeţuri cu untdelemn de măsline şi un fel de legume fără untdelemn, şi gustăm două măsuri de
vin la ceasul al nouălea şi două seara. În zilele de praznic, și în care este îngăduit să mâncăm
brânză şi altele asemenea, mâncăm la ceasul al şaselea şi bem trei [măsuri de vin] la ceasul al
şaselea şi două [măsuri] seara. Această rânduială se ţine şi în Postul Sfântului Apostol Filip [=
Postul Naşterii Domnului]. Totuşi, ca urmare a faptului că zilele sunt mai scurte în Postul
Sfântului Filip, mâncă o singură dată, dar bem trei [măsuri de vin].
(Regula Mânăstirii Sfântului Ioan Studitul din Constantinopol, sec. IX)

Luni, miercuri şi vineri în Postul Sfinţilor Apostoli nu folosim untdelemn şi nu bem vin. La
fel ca şi în zilele obişnuite, gustăm din acestea în celelalte zile ale săptămânii [marţi, joi, sâmbătă
şi duminică], dar postim de peşte, în afară de duminici şi sărbători, când nu lucrăm şi nu citim
ceasurile. Se cuvine a şti că, deşi în cele trei zile arătate ale săptămânii nu folosim untdelemn de
măsline, felurile sunt cele obişnuite, pe care le avem întotdeauna, adică verdeţuri şi legume.
Această rânduială se ţine şi în Postul Sfântului Filip, afară de unele zile în care, la fel ca în
Patruzecimea cea Mare, mâncăm o singură masă pe zi.
(Regula Sfântului Atanasie Athonitul, sec. X)

De la [sărbătoarea] Tuturor Sfinţilor până la [sărbătoarea] Sfinţilor Apostoli, marţea şi joia se

cuvine să mâncăm doar [legume] fierte fără untdelemn şi alte mâncăruri uscate la ceasul al
nouălea. Luni, miercuri şi vineri se cuvin doar mâncăruri uscate – pâine şi apă şi altele asemenea.
Se cuvine să se mănânce două porţii, sau chiar mai mult, dacă sunt. Atunci când se mănâncă
[legume] fierte, se cuvine să se mănânce gătite în moduri diferite, încât să fie două feluri la masă.
În perioada Postului Sfântului Filip se cuvine a se face la fel ca în Postul Sfinţilor Apostoli, în
afară de faptul că se mănâncă seara în această perioadă, pentru scurtimea zilelor. Totuşi, dacă
această masă nu este potrivită, să se mănânce la ceasul al nouălea, ca de obicei.
(Regula lui Nikon de la Muntele Negru, sec. XI)

Rânduiala Postului Sfinţilor Apostoli: După sfârşitul slujbei rânduite şi al Dumnezeieştii

Liturghii, aşa cum arată amănunţit sinaxarul, fraţii sunt chemaţi la trapeză la ceasul al şaptelea, după
rânduiala mai înainte arătată, şi acolo trebuie să mănânce două farfurii de mâncare gătită cu
untdelemn şi să se bea vin cu măsura mare. Şi masa de seară va fi pregătită şi va fi alcătuită dintr-o
bucată mică de pâine şi tot atâta vin, cu măsura mare, din pricina căldurii şi a vremii uscate. Totuşi,
nu vom mânca peşte oferit de mănăstire; dar dacă se va primi [peşte] ca mângâiere, atunci vom
gusta din el cu mulţumire, căci nu este bine să se oprească aceasta în aceste două posturi mici.
Postul Sfintei Naşteri va fi asemenea celui al Sfinţilor Apostoli, în ceea ce priveşte mâncarea
şi băutura […]. Va fi deosebit doar în aceste două privinţe: nu se săvârşeşte Dumnezeiasca
Liturghie în fiecare zi în această perioadă de post, căci ziua fiind scurtă nu este destul timp, şi prin
faptul că se mănâncă o singură dată [în zi]. Căci masa trebuie să se aşeze în perioadele de post la
ceasul al nouălea, după cum s-a arătat; şi întotdeauna se va posti atunci când nu se cântă
„Dumnezeu este Domnul…” la Utrenie, ci „Aliluia”.
 (Tipiconul Mânăstirii Născătoarei de Dumnezeu „Everghetis”, sec. X)
În timpul celor trei sfinte posturi trebuie să se postească fără vin şi fără untdelemn de măsline,
în afară de sâmbete şi duminici, în care se permite să se bea câte un pahar pentru întărire. […] În
timpul Postul Sfintei Naşteri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, se va mânca o singură dată, şi
aceasta în ceasul al nouălea, în afară de zilele în care se cântă „Dumnezeu este Domnul” şi
celelalte, caz în care va bea fiecare două măsuri de vin. În fiecare săptămână trebuie să mâncăm
fără untdelemn de măsline în trei zile.
(Tipiconul lui Grigorie Pakourianos, sec. XI)

După sfârşitul întregii slujbe obişnuite a ceasurilor şi al Dumnezeieştii Liturghii, aşa cum se
arată amănunţit în sinaxar, [fraţii] trebuie să fie chemaţi la trapeză în ceasul al şaptelea, după
rânduiala arătată mai sus. Acolo, luni, miercuri şi vineri veţi mânca două farfurii de mâncare gătită
cu untdelemn de măsline şi veţi bea vin cu măsura mare; iar marţi şi joi, două sau trei farfurii de
mâncarea, asemenea, după cum va vrea cel mai mare; sâmbăta şi duminica trebuie să gustaţi din
peştele oferit de mănăstire, în afară de cazul în care este trimis ca mângâiere de cineva; şi în toate
aceste zile se va bea vin cu măsura mare. Încă în aceste zile se va pune şi masa de seară, cu pâine
şi legume crude şi fructe care sunt la îndemnă şi vin se va bea cu măsura mare, din pricina căldurii
şi a uscăciunii acestei perioade. Dar dacă va veni vreo mângâiere, chiar şi în altă zi, ar trebui să
gustaţi cu mulţumire din peşte şi în acele zile.
Postul Naşterii lui Hristos va fi asemenea cu cel al Sfinţilor Apostoli în ceea ce priveşte
mâncarea şi băutura, şi întreaga slujbă se va cânta după cum se arată în sinaxar. Mâncarea în acest
post se va deosebi de cea din Postul Sfinţilor Apostoli doar în aceste două puncte. [1] Se va mânca
o singură dată, căci atunci când este post masa se va pune în ceasul al nouălea, şi va fi întotdeauna
post când nu se cântă la Utrenie „Dumnezeu este Domnul”. În celelalte zile, se va pune o mică
masă de seară, pentru că masa de amiază nu se face în ceasul al nouălea, ci mai devreme. [2]
Vinul se va da cu măsura mică la masa de seara, în acele zile în care este permis. Dar la sărbătoarea
Intrării în Biserică a Maicii Domnului veţi mânca peşte, chiar dacă nu îl aduce nimeni în dar, iar
în celelalte zile dacă este adus de cineva.
(Tipiconul Mânăstirii Născătoarei de Dumnezeu „Cea plină de har”, sec. XII)

În Postul Sfinţilor Apostoli se va posti de brânză şi ouă în zilele fără ajunare. În Postul
Sfântului Filip se va posti şi de peşte în cele cinci zile ale săptămânii, apoi va fi mângâiere,
mâncându-se peşte [sâmbăta şi duminica]. În acest post se va mânca o singură dată pe zi după
slujba luminilor [= după Vecernie], deşi Postul Sfinţilor Apostoli nu opreşte masa de seară. În
cele cinci zile ale săptămânii arătate, hrana monahilor va fi uneori pregătită cu untdelemn de
măsline, pentru întărire, iar alteori fără nicio mângâiere, din pricina sfinţeniei acestor zile.
(Tipiconul Mânăstirii Pantocrator din Constantinopol, sec. XII)

După sfârşitul slujbei rânduite şi al Dumnezeieştii Liturghii, aşa cum arată cu amănunțit
sinaxarul, fraţii sunt chemaţi la trapeză la ceasul al şaptelea, după rânduială mai înainte arătată, şi
acolo trebuie să mănânce două feluri de mâncare, gătită cu untdelemn marţea şi joia, şi să bea vin
cu măsura mare la masă de amiază. Şi masa de seară va fi pregătită şi va fi alcătuită dintr-o bucată
mică de pâine şi tot atâta vin, cu măsura mare, din pricina căldurii şi a vremii uscate. Totuşi, nu
vom mânca peşte oferit de mănăstire; dar dacă se va primi [peşte] ca mângâiere, atunci vom gusta
din el cu mulţumire, căci nu este bine să se oprească aceasta în aceste două posturi mici.
Postul Sfintei Naşteri va fi asemenea celui al Sfinţilor Apostoli, în ceea ce priveşte mâncarea
şi băutura, după sfârşitul tuturor laudelor rânduite de sinaxar. Va fi deosebit doar în aceste două
privinţe: nu se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie în fiecare zi în această perioadă de post, căci
ziua fiind scurtă nu este destul timp, şi prin faptul că se mănâncă o singură dată [în zi]. Căci masa
trebuie să se aşeze în perioadele de post la ceasul al nouălea, după cum s-a arătat; şi întotdeauna
se va posti luni, miercuri şi vineri, când se cântă „Aliluia”.
(Regula lui Ioan pentru Mânăstirea Înaintemergătorului, din Phoberos, sec. XII)
Tipiconul de la Studion stabileşte regulile pentru Postul Mare şi pentru cel al Sfântului Filip,
şi aceste indicaţii trebuie urmate în aceste zile; dar în timpul postului dinaintea sărbătorii Sfinţilor
Apostoli, monahii să mănânce de două ori pe zi, pentru că zilele sunt mai lungi în această perioadă
a anului. Căci acest post se deosebeşte de zilele fără de post doar prin rostirea psalmilor la ceasul
al treilea şi al şaselea, urmate de masă, dar postind de brânză şi de ouă.
(Tipiconul Mânăstirii Născătoarei de Dumnezeu din Areias, sec. XII))

După sfârşitul slujbei rânduite şi al Dumnezeieştii Liturghii, aşa cum arată cu de-amănuntul
sinaxarul, fraţii sunt chemaţi la trapeză la ceasul al şaptelea, după rânduială mai înainte arătată,
la care marţea şi joia două sau trei feluri de mâncare gătită cu untdelemn trebuie servite şi să se
bea vin cu măsura mare. Lunea, miercurea şi vinerea să se mănânce mâncare uscată şi să se bea
vin cu măsura mare. Totuşi, cel mai mare, are puterea de a oferi mângâiere şi înlesniri oricând
socotește de cuviinţă. Sâmbăta şi duminica, pe de altă parte, să se mănânce şi peşte din partea
mânăstiri, în afară de cazul în care o mângâiere va fi adusă de oarecare, şi în toate aceste zile,
chiar şi miercurea şi vinerea, şi vinul va fi servit cu măsura mare. Şi în toate să se pună şi o masă
de seară la care să se dea pâine şi verdeţuri crude şi fructe şi vin cu măsura mare, din pricina
căldurii şi a uscăciunii vremii. Dar dacă va fi vreo mângâiere, chiar şi în altă zi afară de miercuri
şi vineri, să se guste şi atunci din peşte, mulţumind lui Dumnezeu.
Postul Sfintei Naşteri a lui Hristos va fi asemenea celui al Sfinţilor Apostoli, în ceea ce priveşte
mâncarea şi băutura, după sfârşitul tuturor laudelor rânduite de sinaxar. Va fi deosebit doar într-
o privinţă: se mănâncă o singură dată [în zi]. Căci masa trebuie să se aşeze în perioadele de post
la ceasul al nouălea, după cum s-a arătat; şi întotdeauna se va posti atunci când nu se cântă
„Dumnezeu este Domnul…” la Utrenie, ci „Aliluia”.
(Tipiconul Mânăstirii Sf. Mamas din Constantinopol, sec. XII)

Trebuie să spun, privind Postul Sfinţilor Apostoli, că lunea şi miercurea şi vinerea nu cântăm
psalmul „Dumnezeu este Domnul…”. Din acest motiv, după terminarea întregii slujbe a zilei, atât
a ceasurilor cât şi a Vecernie, aşa cum arată tipiconul bisericesc, trebuie să fiţi chemaţi la trapeză
în ceasul al şaptelea, după rânduiala mai înainte arătată. Căci în aceste [zile] nu trebuie să gustăm
nici din mâncare gătită, nici din untdelemnul de măsline şi nici din vin, ci din legume fierte şi
verdeţuri crude şi, poate, fructe care sunt disponibile în acea vreme şi apă.
Bineînţeles, marţi şi joi veţi mânca două feluri de mâncare gătite cu untdelemn de măsline şi
vin şi veţi bea fiecare vin cu măsura obişnuită. De asemenea, obişnuita masă de seară trebuie
pregătită pentru voi, la care o mică bucată de pâine şi câteva măsline sau fructe de sezon vor fi
servite, şi să se bea vin cu măsura mică. La fel, sâmbăta şi duminica. În aceste [zile] vom mânca
trei farfurii de mâncare gătită la masa de seară.
Postul Sfintei Naşteri a lui Hristos va fi asemenea celui al Sfinţilor Apostoli în privinţa
mâncării şi băuturii.
(Regula lui Nil, episcopal Tamasiei, pentru Mânăstirea Mc. D-lui Machairas din Cipru, sec. XIII)

În timpul posturilor Sfântului Filip şi al celor doisprezece Sfinţi Apostoli, renunţăm la

untdelemnul de măsline miercurea şi vinerea, dar marţea şi joia mâncăm două feluri de mâncare
gătită. În această vreme mâncăm şi peşte. În Postul Sfântului Filip [mâncăm peşte] la praznicul
Intrării în Biserică a Maicii Domnului şi la sărbătoarea Sfântului nostru părinte Nicolae; prin
sărbătoare înţelegem înainteprăznuirea, sărbătoarea însăşi şi dupăprăznuirea.
(Regula lui Nicolae pentru Mânăstirea Sfântului Nicolae din Casole, sec. XII)
 Luni, miercuri şi vineri în fiecare săptămână, fraţii care trăiesc viaţă pustnicească trebuie să
mănânce mâncare uscată, în afară de cazurile în care sunt angajați în munci grele sau când este
prăznuit unul dintre marii sfinţi. [...] Iar zilele de post din Postul Crăciunului şi al Sfinţilor
Apostoli trebuie să fie ţinute negreşit după porunca tipiconului Bisericii, şi nu cerem nimic mai
mult, din pricina căldurii şi a lungimii zilei.
(Testamentul lui Neofit pentru Pustnicia Cinstitei Cruci din Cipru, 1214 d.Hr.)

Luni, miercuri şi vineri va fi servit un fel de legume sau verdeţuri cu oţet, dar fără vin; marţi,
joi, sâmbătă şi duminică, două feluri vor fi servite, cu untdelemn de măsline şi vin. În timpul
sfântului Post al Nașterii lui Hristos, de la sărbătoarea sfântului Nicolae făcătorul de minuni până
la Naşterea lui Hristos după trup, fraţii vor mânca o singură dată în zi, afară de sâmbete şi
duminici. Totuşi, marţea şi joi să primească negreşit două feluri de [mâncare] cu untdelemn de
măsline şi vin.
(Tipiconul mitropolitului Ioachim de Zihna pentru Mânăstirea Sf. Ioan Înaintemergătorul din
Muntele Menoikeion, lângă Serres, sec. XIV)

În timpul Postului Sfinţilor Apostoli [… monahii], miercurea şi vinerea să nu mănânce

mâncare gătită, nici untdelemn de măsline şi vin. La fel, în cele patruzeci de zilei înainte de
Crăciun, să postească de untdelemn de măsline şi vin miercurea şi vinerea, în afara sărbătorilor
Domnului şi la sărbătorile unui sfânt mare. În aceste zile [de post] vor cânta ceasurile şi
mijloceasurile şi Vecernia împreună, şi vor mânca o singură dată în zi, mâncând mâncare uscată
şi bând doar apă şi gustând din fructe de sezon la vremea mesei.
(Testamentul patriarhului Matei I, Mânăstirea Născătoarei de Dumnezeu Nea Peribleptos, sec. XV)

SINTEZĂ
(1) Postul începe la 15 noiembrie. Rânduiala Postului urmează, cu mici excepţii
principiul unei singure mese pe zi, deoarece în perioada de iarnă zilele sunt mai scurte. Această
masă se ia după ceasul al IX-lea. Această restricţionare este menţionată de tipiconul de la
Studion. Acelaşi tipic studit, descriind postul Sfinţilor Apostoli, ale cărui reguli se aplică
Postului Crăciunului, restricționează consumul de ouă şi brânză doar în zilele de rând de peste
săptămână. Îl permite sâmbăta, duminica şi la sărbători. Ulterior, această permisivitate dispare.
(2) Masa târzie, din ceasul IX sau după Vecernie prelungeşte postirea. Dată fiind
incompatibilitatea dintre postire şi Liturghie, tipiconul de la Evergetis suprimă Liturghia în
timpul Postului Crăciunului. De asemenea, se echivalează zilele de ajunare aspră cu zilele cu
„Aliluia”. Mai multe tipicoane încep să separe zilele de luni-miercuri-vineri de zilele de marţi-
joi. Rânduiala postirii începe să influenţeze şi rubricile pentru celebrările liturgice.
Se face în permanenţă diferenţa între unele „înlesniri”, cum este cazul consumului de
peşte, care ar putea proveni din cheltuiala mânăstiri, ceea ce nu este permis. Totuşi, în cazul în
care peştele provine din vreo donaţie, se permite consumul său, înafara zilelor de miercuri și
vineri când postirea este mai aspră, având în vedere inexistenţa mijloacelor de păstrare pe
termen lung a alimentelor din acea perioadă.
Ultima etapă este cea actuală, în care avem trei posibilităţi de postire: luni-miercuri-
vineri, marţi-joi, respectiv sâmbătă-duminică.