Hermann Rorschach

Manual de
psihodiagnostic
Metoda și rezultatele
unui experiment diagnostic al percepţiei.
Interpretarea liberă a formelor fortuite

Traducere de
Nicolae Dumitraºcu
 EDITORI:
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu

REDACTOR:
Daniela A. Luca

COPERTA: IN MEMORIAM
Dinu Dumbrãvician
HERMANN RORSCHACH
DTP: (1884–1922)
Cristian Claudiu Coban

Hermann Rorschach s-a nãscut la 8 noiembrie 1884, la Zürich.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ªi-a petrecut copilãria alãturi de fratele ºi sora sa, ambii mai mici
RORSCHACH, HERMANN decât el, la Schaffhouse. Moartea tatãlui, care era profesor de
Manual de psihodiagnostic : Testul Rorschach / desen, a pus brusc în chestiune proiectul sãu de a studia ºtiinþele
Hermann Rorschach ; trad. : Nicolae Dumitrașcu. - Ed. a naturii. Pentru a se decide rapid, tânãrul l-a cãutat pe Ernst Häckel,
2-a. - București : Editura Trei, 2005 care l-a sfãtuit sã se orienteze cãtre medicinã. Urmând acest sfat, a
(Psihologie)
studiat la Neuenburg, Zürich, Berna ºi Berlin ºi ºi-a finalizat studi-
ISBN 973-707-033-X
ile de medicinã în 1910 cu examenul de stat. În acelaºi an, s-a
I. Dumitrașcu, Nicolae (trad.) cãsãtorit cu o colegã rusoaicã, ce i-a devenit imediat un partener de
616.89-072.85 muncã ºi o colaboratoare autenticã. În acest timp, devine medic
asistent la azilul din Münsterlingen, apoi la cel din Münsingen. În
1913, acceptã un post într-un sanatoriu privat la Moscova, dar
dupã numai un an revine în Elveþia. Din iunie 1914 pânã în noiem-
brie 1915 este medic la clinica psihiatricã ºi la azilul din Waldau,
pentru a deveni apoi medic secundar la azilul din Herisau. În acest
context a survenit ºi moartea sa, la 2 aprilie 1922, în urma unei
apendicite acute complicate de peritonitã.
Numai cel care l-a cunoscut pe Hermann Rorschach în toatã
© Editura Trei, 2000, 2005 complexitatea personalitãþii sale îºi poate da seama de ceea ce a
reprezentat moartea sa pentru psihiatria elveþianã, chiar ºi pentru
timpurile de astãzi. El nu a fost numai un agreabil tovar㺠de
ISBN 973-707-033-X muncã, un coleg ºi un camarad distins, o fiinþã fermecãtoare; el
6 Hermann Rorschach
poseda, de asemenea, ca psihiatru practician ºi mai ales ca cercetã-
tor ºtiinþific, calitãþi eminente.
Hermann Rorschach se distingea prin aptitudinea de a îmbina o
mare vivacitate cu o capacitate promptã de adaptare la lumea exte-
rioarã, cu o mare acuitate a judecãþii ºi cu un simþ al realitãþii prac-
tice care unea capacitatea de contemplare interioarã cu modelarea
experimentalã. În aceastã manierã rarã, care conducea la o con-
ciliere fecundã între experienþele intime ºi cele exterioare, se adãu-
ga ca fond un caracter de excepþie, înainte de toate o pasiune pen-
tru adevãr pe care nimic nu o putea stãpâni, o criticã ºi autocriticã
necruþãtoare, o cãldurã ºi o bunãtate demne de un psihiatru, mai
bun ca oricare altul, dornic de a cunoaºte cu orice preþ.
Aceste indicaþii sãrãcãcioase sunt suficiente pentru a da citi-
torului o idee despre cine a fost Rorschach ºi, mai mult, despre
cine ar fi putut deveni. Bleuler a avut dreptate: Hermann
Rorschach a fost speranþa psihiatriei elveþiene pentru o întreagã
generaþie.
INTRODUCERE
În paginile care urmeazã vom descrie metoda ºi rezultatele unui
experiment psihologic care, în ciuda simplitãþii lui, a dat din mai
multe puncte de vedere dovada valorii sale, atât ca probã de cerce-
tare, cât ºi ca probã de examinare. Trebuie sã spunem de la început
cã întreaga lucrare are un caracter eminamente empiric. Pro-
blemele de la care au pornit primele cercetãri de acest tip (1911)
au fost de o cu totul altã naturã decât cele care au apãrut, rând pe
rând, în cursul cercetãrilor ulterioare. Concluziile la care s-a ajuns
prin aceastã probã trebuie considerate deci mai degrabã ca niºte
fapte reale, decât ca deducþii teoretice. Fundamentele teoretice ale
acestor cercetãri sunt încã în mare parte în stadiul de proiect.
Atragem atenþia cititorului asupra faptului cã rezultatele
subiecþilor sãnãtoºi au fost mereu comparate cu cele ale bolnavilor,
ºi invers.
H. R.
 LISTA ABREVIERILOR ªI A SIMBOLURILOR

R: Numãrul de interpretãri (Rãspunsuri).

G: Planºa interpretatã primar în ansamblu (Rãspuns global).
DG: Planºa interpretatã secundar în ansamblu, plecând
de la un detaliu.
D: Interpretarea unui detaliu normal al planºei
(Rãspuns-detaliu).
Dd: Interpretarea unui detaliu insolit sau a unui detaliu
mic (Rãspuns detaliu-mic).
Dbl: Interpretarea nu a detaliior negre sau în culori, ci
a figurilor albe intermediare.
Do: Interpretarea unui fragment al unei forme, vãzutã de alþi
subiecþi ca o figurã întreagã. De exemplu, la planºa III,
numai capete de oameni.
Tip
de apr.: Tip de aprehensiune: proporþia modurilor de apre-
hensiune G, D, Dd etc.
Succ.: Succesiunea: modul în care se succed rãspunsurile
G, D etc. la fiecare planºã.
F: Rãspuns-formã: interpretarea determinatã numai
de forma petei de cernealã.
K: Rãspuns-miºcare (kinestezie): rãspuns determinat nu
numai de formã, ci ºi de afluxul kinestezic (senzaþiile de
miºcare).
Kp: Kinestezie micã: kinestezie secundarã, frecvent confa-
bulatã, raportatã la un detaliu insolit sau la un detaliu
mic.
10 Hermann Rorschach
FC: Interpretare determinatã în primul rând de formã ºi
secundar de culoarea petei de cernealã (Rãspuns formã-
culoare).
CF: Interpretare determinatã în primul rând de culoare ºi
secundar de forma petei de cernealã (Rãspuns culoare-
formã).
C: Interpretare determinatã numai de culoarea petei
de cernealã (Rãspuns-culoare primar).
F(C): Rãspuns determinat în primul rând de forma petei de
cernealã ºi apoi de valoarea de claritate ºi de umbrã.
Tip de
rezonanþã
intimã: Proporþia de K ºi de rãspunsuri-culoare reunite:
K/ (FC + CF + C).
H: Interpretarea unei figuri umane în întregime.
Hd: Interpretarea unei pãrþi a siluetei umane.
A: Interpretarea unui animal în întregime.
Ad: Interpretarea unei pãrþi dintr-un animal.
Obj: Interpretarea unui obiect neînsufleþit.
Pays.: Interpretarea unui peisaj.
A %: Procentajul de animale. Raportul procentual din-
tre A + Ad ºi numãrul total de rãspunsuri.
Orig. %: Procentajul de originalitãþi. Raportul procentual dintre
rãspunsurile originale (care nu apar mai des de unu la o
sutã) ºi numãrul total de interpretãri.
Ban.: Banalitate, rãspuns care se întâlneºte o datã la trei
protocoale.
Ban. %: Procentajul de banalitãþi (Raportul procentual din-
tre rãspunsurile banale ºi numãrul total de inter-
pretãri).
I
METODA
1. MATERIALUL TESTULUI
Experimentul constã în a interpreta liber formele fortuite, adicã
formele realizate într-o manierã nedeterminatã. Pentru aceasta, noi
am utilizat în ultimul timp figurile care însoþesc aceastã carte într-o
reeditare fidelã a ediþiei originale. Ele nu servesc numai pentru
ilustrarea exemplelor, ci pot fi utilizate ºi ca material pentru apli-
carea testului.*
Realizarea unor asemenea imagini fortuite este foarte simplã:
se fac câteva pete mari de cernealã pe o foaie de hârtie. Se pliazã
aceastã foaie în douã ºi pata se va rãspândi între cele douã jumãtãþi
pliate. Totuºi, suntem departe de a putea utiliza orice imagine
obþinutã în acest mod; dimpotrivã, utilizarea acesteia trebuie sã
þinã cont de câteva condiþii. În primul rând, formele trebuie sã fie
relativ simple; imaginile complicate fac prea dificilã evaluarea fac-
torilor experimentului. Apoi, repartiþia petei pe planºã trebuie sã
satisfacã anumite condiþii ale ritmului spaþial: altfel, imaginea nu
are forþã plasticã ºi urmarea este cã mulþi subiecþi le resping ca pe
niºte „simple pete“, fãrã a oferi vreo interpretare.
De vreme ce fiecare imagine din serie, luatã separat, trebuie sã
satisfacã nu numai aceste condiþii generale, ci ºi unele condiþii
* Planºele Rorschach sunt tipãrite de o singurã editurã din lume: este vorba de
Ed. Hans Huber din Elveþia, care a preluat drepturile de autor asupra planºelor
de la editura unde Rorschach ºi-a tipãrit pentru prima datã Psihodiagnosticul.
(N. t.)
12 Hermann Rorschach
specifice, (pentru acest aspect ca ºi pentru stabilirea seriilor para-
lele, vezi p. 54) ºi de vreme ce fiecare imagine, ca ºi întreaga serie,
trebuie sã fie aplicatã de un mare numãr de ori pentru a furniza un
material de test utilizabil, stabilirea unei serii de zece imagini
adecvate nu este atât de simplã pe cât ar putea sã parã la prima
vedere. Datã fiind modalitatea de realizare, imaginile sunt sime-
trice, cu diferenþe mici între cele douã jumãtãþi ale planºei. Ima-
ginile asimetrice sunt respinse de o mare parte a subiecþilor. Sime-
tria conferã figurilor un anumit ritm necesar. Ea are chiar dezavan-
tajul de a influenþa puþin interpretarea, în sensul unei stereotipii.
Dar, pe de altã parte, creeazã condiþii egale pentru stângaci ºi
dreptaci; ea pare, de asemenea, sã faciliteze reacþiile la indivizii
inhibaþi ºi blocaþi. În sfârºit, simetria invitã la a interpreta întreaga
imagine ca pe un singur tot.
Imaginile asimetrice ºi aritmice, aplicate dupã testul normal, cu
titlu de experienþã de control, ar putea sã adauge noi factori datelor
noastre de cercetare, dar nu putem intra aici în aceste consideraþii.
Studiul sensibilitãþii individuale la ritmul spaþial ar reprezenta o
temã autonomã.
Ordinea imaginilor din serie a fost stabilitã empiric. Pentru
aceasta, vezi p. 53.
2. TEHNICA
Se aºazã în mâinile subiectului câte o planºã ºi este întrebat:
„Ce ar putea fi acolo?“. Subiectul poate întoarce ºi reîntoarce
planºa dupã plac. Distanþa dintre planºã ºi ochi trebuie, de aseme-
nea, sã fie lãsatã la latitudinea subiectului, dar planºele nu trebuie
privite de departe. Subiectul trebuie sã þinã planºa în mânã, cea
mai mare distanþã permisã fiind datã de extensia completã a braþu-
lui. De asemenea, trebuie avut grijã ca subiectul sã nu priveascã
planºa de departe, deoarece aceasta ar schimba condiþiile prelimi-
nare ale testului. De exemplu, planºa I este frecvent interpretatã
„cap de vulpe“ de la câþiva metri distanþã, dar de aproape niciodatã
Manual de psihodiagnostic 13
astfel. Dacã subiectul a apucat sã vadã o datã un „cap de vulpe“ de
la depãrtare, îi va fi foarte dificil sã mai vadã de aproape ºi altceva.
Ar trebui insistat pe cât posibil, dar bineînþeles evitând orice
sugestie, ca subiectul sã dea cel puþin un rãspuns la fiecare planºã.
În acelaºi timp, trebuie notate rãspunsurile pe mãsurã ce subiectul
le furnizeazã.
S-a dovedit inutilã stabilirea unui timp limitã de expunere.
Esenþial este ca testul sã se desfãºoare, pe cât posibil, în afara
oricãrei constrângeri.
Subiecþilor suspicioºi li se poate arãta, ocazional, cum se reali-
zeazã acest gen de imagini. Dar, în general, se întâmplã relativ rar
ca testul sã fie refuzat, chiar ºi în cazul pacienþilor suspicioºi ºi
blocaþi.
3. INTERPRETAREA IMAGINILOR ÎNÞELEASÃ CA O
PERCEPÞIE
Aproape toþi subiecþii considerã testul o probã de imaginaþie.
Aceastã idee este atât de generalã, încât ea ar putea sã facã parte
din ansamblul condiþiilor preliminare identice ale testului. Inter-
pretarea formelor fortuite nu are, totuºi, nimic de a face în mod
direct cu funcþia imaginaþiei ºi nu este necesar sã fixãm pe aceastã
bazã o condiþie preliminarã a testului, identicã cu celelalte. Fãrã
îndoialã cã un subiect dotat cu imaginaþie rãspunde altfel decât un
subiect fãrã aceastã însuºire, dar indiferent dacã încurajãm sau nu
subiectul sã se lase în voia imaginaþiei, aceasta nu schimbã cu
nimic rezultatul. Cel care are imaginaþie realizeazã proba, indi-
vidul fãrã imaginaþie poate ajunge uneori chiar sã se scuze pentru
lacunele sale, dar atât rezultatul lui, cât ºi al celui dotat cu imagi-
naþie, sunt comparabile, fãrã a fi obligaþi sã þinem cont de bogãþia
sau sãrãcia imaginaþiei.
Interpretarea imaginilor fortuite intrã mai curând în categoria
percepþiei ºi a ideii. „Percepþiile se formeazã astfel: senzaþiile sau,
mai bine zis, grupele de senzaþii provoacã ecforia imaginilor-
amintiri ale grupelor de senzaþii mai vechi, capabile sã suscite în
14 Hermann Rorschach
noi un complex de amintiri de senzaþii ale cãror elemente, datoritã
concomitenþei lor în experienþele noastre anterioare, au obþinut o
coeziune solidã ºi se diferenþiazã de alte grupe de senzaþii. În per-
cepþie intervin deci trei procese: senzaþia, amintirea ºi asociaþia.
Identificarea unui complex de senzaþii ºi a conexiunilor sale o vom
numi Idee. Ea înglobeazã ºi conceptul mai restrâns, de percepþie.“
(BLEULER, Lehrbuch der Psychiatrie, pag. 9, Springer, Berlin,
1916.)
Dacã percepþia se poate defini ca o asimilare asociativã a
engramelor disponibile (imagini-amintiri) la complexele de senza-
þii recente, aceasta ar însemna cã interpretarea formelor fortuite
apare ca o percepþie, în care travaliul de asimilare a complexului
de senzaþii la engramã este atât de mare, încât este pe bunã drep-
tate perceput din interior ca un proces de asimilare. Tocmai per-
cepþia interioarã a unei echivalenþe imperfecte între complexul de
senzaþii ºi engramã conferã percepþiei caracterul unei interpretãri.
Dar nu toate rãspunsurile subiecþilor noºtri sunt interpretãri în
acest sens. Majoritatea organicilor (demenþi senili, cei cu paralizie
generalã) ºi epilepticii, mulþi schizofreni, majoritatea maniacalilor,
aproape toþi oligofrenii ºi chiar mulþi subiecþi care pot fi conside-
raþi normali nu sesizeazã procesul de asimilare. Ei nu interpreteazã
imaginile, ci le definesc. Se pot chiar mira de faptul cã alþi subiecþi
ar putea sã vadã în planºe ºi alte lucruri decât vãd ei. Nu putem
vorbi aici de interpretare, ci numai de o veritabilã percepþie. Ei nu
sesizeazã procesul de asimilare asociativã pe care un subiect nor-
mal îl realizeazã atunci când revede o faþã cunoscutã sau percepe
un lucru oarecare, de pildã un copac. Trebuie sã existe deci un
prag începând cu care percepþia, asimilarea neconºtientizatã a pro-
cesului asociativ devine interpretare, adicã devine o percepþie
conºtientã a procesului de asimilare. La demenþii senili, maniacali,
oligofreni etc. acest prag este foarte ridicat.
Am putea presupune cã atunci când acest prag este foarte
coborât, percepþia cea mai simplã ºi mai obiºnuitã este însoþitã de
percepþia interioarã a procesului de asimilare. Acest lucru se ºi
întâmplã la unii meticuloºi, care se strãduiesc ca în percepþiile lor
Manual de psihodiagnostic 15
sã existe o congruenþã extrem de strânsã între complexul de senza-
þii ºi engrame; acest lucru este ºi mai acut la un mare numãr de
depresivi, al cãror proces de asimilare poate deveni atât de dificil,
încât nu-l mai pot realiza, toate obiectele percepþiilor lor pãrându-
li-se „schimbate“ ºi „stranii“. Meticuloºii ºi depresivii se comportã
astfel în acelaºi mod la test: ei aleg din imagini detaliile care le-au
sãrit în ochi foarte clar dar, în ciuda acestui lucru, adaugã frecvent:
„ªtiu bine cã interpretez ºi cã în imagine trebuie sã fie altceva.“
Subiecþii cuprinºi în limitele normalului vorbesc de regulã
spontan despre „interpretarea“ imaginilor. Cei cu un deficit con-
genital sau subdezvoltaþi intelectual vor „sã recunoascã“ imaginile.
Aceasta ne aratã cã diferenþa dintre interpretare ºi percepþie constã
în momentele asociative. Dar, în plus, dacã vom observa cã la
subiecþii în stare de euforie reacþiile au un caracter mai degrabã
perceptiv, iar la subiecþii depresivi un caracter mai curând interpre-
tativ, am vedea cã aceastã diferenþã nu poate proveni numai din
procesele pur asociative, ci ºi din momentele afective, deplasând
astfel graniþa dintre percepþie ºi interpretare.
Pe scurt, considerãm cã diferenþele dintre percepþie ºi inter-
pretare sunt numai individuale ºi graduale, nu generale ºi
esenþiale, astfel încât interpretarea nu poate fi altceva decât un
caz particular al percepþiei. În consecinþã, fãrã doar ºi poate cã
suntem autorizaþi sã numim testul de interpretare a formelor fortu-
ite un test de percepþie.
Despre semnificaþia imaginaþiei în interpretarea imaginilor,
vezi p. 118.
 II

FACTORII TESTULUI

1. PROBLEMELE CARE SE PUN

Atunci când facem analiza rãspunsurilor date de subiecþi,

conþinutul material al interpretãrilor trebuie lãsat la sfârºit. În
primul rând, trebuie sã obþinem un tablou al funcþiei perceptive ºi
al concepþiei*. Investigaþia se va axa în primul rând asupra datelor
formale.
Protocoalele vor fi examinate în funcþie de problemele urmã-
toare:

1. La cât se ridicã numãrul de rãspunsuri? Cât de mare este timpul

de reacþie? De câte ori subiectul a refuzat una sau alta dintre
planºe?
2. Rãspunsul a fost determinat numai de forma imaginii, sau ºi de
impresia de miºcare sau de culoarea imaginii?
3. Imaginea a fost perceputã ºi interpretatã global sau parþial, iar
în ultimul caz, ce zone au fost percepute?
4. Ce anume a fost vãzut?

La întrebãrile 2, 3 ºi 4 se adaugã ºi altele, pe care le vom abor-

da mai târziu.
* Ultimul termen se referã la activitãþile cognitive mai complexe, cum ar fi
gândirea, reprezentarea, imaginaþia. (N. t.)
18 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 19

Deducþiile care urmeazã se bazeazã pe rezultatele experimen- La aceºtia se adaugã un mare numãr de testãri realizate cu
tale obþinute cu seria de planºe anexate acestei cãrþi. Iatã o imagine primele imagini elaborate de noi. Dar ele nu pot fi luate în consi-
a materialului examinat pânã în prezent: derare deoarece, pentru a face un bilanþ ale cãrui elemente sã fie
comparabile, nu putem folosi decât rezultatele obþinute cu acelaºi
Bãrbaþi Femei Total test sau cu materiale echivalente. (conform p. 54)
Normali cultivaþi 35 20 55
— /— necultivaþi 20 42 62 Se pot adãuga ºi simptome adiacente: halucinaþii, idei delirante, gesturi, acþi-
uni, conduite absurde. Aceste simptome adiacente pot constitui trãsãturi
Psihopaþi 12 8 20 esenþiale ale tabloului clinic. Schizofrenia prezintã patru forme subordonate,
Alcoolici 8 - 8 care nu includ aceleaºi simptome clinice aferente, dar se pot substitui ºi supra-
Debili, imbecili 10 2 12 pune reciproc la acelaºi bolnav.
Schizofreni 105 83 188 1. Forma paranoidã: predominã ideile delirante ºi halucinaþiile. În aceastã
grupã se întâlnesc majoritatea formelor de delir de grandoare ºi de persecuþie.
Maniaco-depresivi 4 10 14 2. Catatonia: predominanþa „simptomelor catatonice“: miºcãri, atitudini, con-
Epileptici 17 3 20 duite absurde, negativism (subiect care se comportã ciudat, frecvent fãcând
Paralizie generalã 7 1 8 chiar contrariul a ceea ce se doreºte de la el), impulsivitate. În particular,
Demenþã senilã 7 3 10 „autismul“ schizofrenic (Bleuler), adicã izolarea, ruperea contactului cu lumea
exterioarã, este foarte pronunþat. Tot aici apar cel mai frecvent halucinaþii ºi
Demenþi arteriosclerotici 3 2 5 idei delirante.
Korsakov ºi tulburãri similare1 3 - 3 3. Hebefrenia: schizofrenii cu simptome secundare de diverse tipuri, frecvent
însoþite de excitaþie motorie; tablou clinic care nu intrã în categoria formei
TOTAL 231 174 405 paranoide sau a catatoniei.
4. Forma demenþialã simplã, Schizofrenia simplex: demenþã schizofrenicã pre-
dominant afectivã, care se instaleazã puþin câte puþin ºi lent, fãrã simptomele
1 Deoarece colecþia în care apare aceastã publicaþie este destinatã unui cerc accesorii de care am vorbit.
restrâns de cititori vom adãuga, în legãturã cu tulburãrile psihotice mai puþin Psihoza maniaco-depresivã cuprinde în primul rând melancolia ºi mania.
cunoscute, câteva informaþii utile pentru înþelegerea acestora. Melancolia: caracterizatã prin modificarea depresivã a dispoziþiei, inhibiþia
Schizofrenia (demenþa precoce descrisã de Kraepelin) este boala mentalã cea cursului gândirii, inhibiþia funcþiilor centrifuge ale deciziei, acþiunii, inclusiv a
componentei fizice a motilitãþii.
mai frecventã. În majoritatea azilelor, schizofrenii formeazã douã treimi din
Mania: modificarea euforicã a dispoziþiei, fuga de idei, acþiuni ºi discursuri
efectiv. Simptomul fundamental este, conform concepþiei lui Bleuler, constituit
impulsive, facilitare ºi accelerare anormalã a funcþiilor centrifuge inhibate în
de tulburãrile de asociere: disoluþia conexiunilor normale ale gândirii, procese
melancolie.
mentale bizare, combinãri ºi condensãri ale elementelor fãrã punere într-un Psihoza Korsakov: o psihozã organicã de origine alcoolicã, care debuteazã cel
anumit raport, distrugerea raporturilor corecte dintre elementele gândirii, gene- mai frecvent printr-un delir alcoolic acut ºi care se caracterizeazã prin pierderea
ralizãri absurde, utilizarea de simboluri în locul conceptului adecvat, incapaci- foarte accentuatã a memoriei, pierdere pe care bolnavii încearcã sã o di-
tatea de a-ºi adapta gândirea la reprezentarea unui scop; rezultatul este, pe de o simuleze, chiar în proprii lor ochi, printr-o relatare confabulatorie despre toate
parte, incoerenþa ºi dislocarea numeroaselor procese asociative, iar pe de altã aventurile imaginare posibile.
parte, perseveraþia, adicã blocarea la un nivel la care cursul gândirii rãmâne Psihoze organice: se numesc astfel tulburãrile mentale provocate de o
mereu acelaºi; fuga de idei, pe de o parte, sãrãcia gândirii, pe de alta. Un alt inhibiþie difuzã a scoarþei cerebrale. În cadrul lor apar, pe lângã psihoza
semn frapant al schizofreniei este incapacitatea de modulare afectivã, rigidi- Korsakov, demenþa senilã (demenþa bãtrânilor), demenþa arterioscleroticã,
tatea afectivã, pierderea contactului afectiv; în cazurile grave, se ajunge pânã la paralizia generalã. (dupã BLEULER, Lehrbuch der Psychiatrie, Berlin,
„demenþã afectivã“, pânã la absenþa completã — în aparenþã — a afectivitãþii. 1916.)
20 Hermann Rorschach
Datele cantitative pe care le vom oferi sunt încã prea puþine, în
special cele referitoare la subiecþii necultivaþi ºi la majoritatea psi-
hoticilor. În ceea ce priveºte psihozele, problema a fost cã subiecþii
au variat relativ puþin, neavând astfel la dispoziþie decât un tablou
restrâns al bolii. Referitor la numãrul total, a trebuit, înainte ca
planºele sã fie imprimate, sã limitãm numãrul de testãri, deoarece
începuserã sã se strice din cauza trecerii lor prin sute de mâini.
2. NUMÃRUL DE RÃSPUNSURI
Normalii dau în general între 15 ºi 30 de rãspunsuri, rareori mai
puþin de 15, frecvent mai mult de 30. Numãrul depinde mai mult
de momentele afective decât de momentele asociative. Sub medie
se plaseazã frecvent indivizii cu o dispoziþie depresivã, lunaticii,
cei prost dispuºi, dar ºi ambiþioºii calitãþii, care vor sã rãspundã la
seria de 10 imagini cu 10 interpretãri cât mai bune cu putinþã. Dea-
supra mediei apar indivizii euforici, cei bine dispuºi, amatorii de
fantezii, interesaþii, ca ºi ambiþioºii cantitãþii, caracterele de
elev–model ºi alþi subiecþi de acest gen.
Din anumite motive, în special pentru cã petele de cernealã
(care li se par facile) le plac, oligofrenii, ca ºi epilepticii, depãºesc
aproape întotdeauna media.
Majoritatea organicilor rãmân în limitele mediei normale, de
regulã aproape de limita inferioarã, cu excepþia confabulativilor, a
paraliticilor ºi a celor cu psihoza Korsakov, care pot depãºi cu mult
media.
Deasupra mediei, dar nu cu mult, apar de asemenea maniacalii,
în timp ce melancolicii dau de regulã cifre medii.
Ceea ce variazã cel mai mult este numãrul de rãspunsuri ale
schizofrenilor. Cei blocaþi rãmân frecvent sub 10, indolenþii expe-
diazã testul cu zece interpretãri indiferente, mulþi se menþin în
limitele valorilor normale cele mai frecvente, în special schizo-
frenii coerenþi; dar mulþi dintre ei ating niºte cifre ridicate. Chiar
indivizii cu demenþã profundã, bolnavi de zece ani, dau rãspunsuri
al cãror numãr ºi varietate sunt surprinzãtoare.
Manual de psihodiagnostic 21
Totuºi, pe ansamblu, numãrul de rãspunsuri furnizeazã relativ
puþine indicaþii caracteristice.
3. TIMPUL DE REACÞIE
Testarea dureazã, în medie, de la 20 la 30 de minute. Dacã se
obþin, de exemplu, în 30 de minute 20 de rãspunsuri, timpul de
reacþie mediu va fi de 1,5 minute. Aici nu putem vorbi, evident, de
un timp de reacþie exact. O exactitate mai mare a timpului de
reacþie propriu-zis nu s-ar putea obþine decât în afara unei testãri
normale, prin experienþe de control.
Este de la sine înþeles cã timpul de reacþie este mai lung la
epileptici, organici, depresivi ºi mai scurt la maniacali.
Trebuie sã notãm aici cã timpul de reacþie este, în general,
mult mai scurt la schizofreni decât la toþi ceilalþi subiecþi, inclu-
siv normali. Existã schizofreni incoerenþi care, chiar în 5
secunde, pot da patru interpretãri sau mai multe la o singurã
imagine. Cu cât bolnavul este mai incoerent, cu atât este mai
scurt timpul sãu de reacþie, imediat ce ºi-a concentrat atenþia la
probã.
4. REFUZUL IMAGINILOR
Refuzul uneia sau alteia dintre imagini nu apare aproape nicio-
datã la normali. La nevrotici, el se datoreazã câteodatã, dar rar,
blocajului provocat de un complex. Refuzul apare mai des la
istericii debili, care se feresc în mod anxios, din cauza unui puter-
nic complex privind propria inteligenþã, sã dea interpretãri care ar
putea pãrea stupide. Într-un mod caracteristic, refuzul se produce
frecvent la schizofreni, chiar la cei latenþi sau practic remiºi: ade-
sea, ei resping imaginea cu bruscheþe, dupã ce au dat anterior
interpretãri bune ºi variate, chiar dacã este vorba de imagini care
nu par, de regulã, prea „dificile“. În aceste cazuri, blocajul poate fi
insurmontabil, în timp ce, în celelalte cazuri, se poate obþine prin
persuasiune o interpretare în plus.
22 Hermann Rorschach
5. MOMENTELE DE FORMÃ, KINESTEZIE, CULOARE ªI
APARIÞIA LOR ÎN PROCESUL PERCEPTIV
Cele mai multe interpretãri la subiecþii sãnãtoºi, ca ºi la cei bol-
navi, sunt determinate numai de forma petei de cernealã. Subiectul
alege dintre imaginile-amintiri vizuale pe cele care, prin forma ºi
mai ales prin conturul lor, se aseamãnã cel mai mult cu ansamblul
sau cu un detaliu al imaginii prezentate. El îºi reprezintã obiectul
„vãzut“ nu ca pe un obiect în miºcare, ci ca pe o formã imobilã.
Astfel de rãspunsuri-formã vor fi, prin urmare, notate cu litera F.
Alãturi de aceste rãspunsuri apar rãspunsurile-miºcare ºi
rãspunsurile-culoare.
Rãspunsurile-miºcare — care vor fi notate cu K — sunt inter-
pretãrile în care se poate stabili cã, în afara formei, engramele
kinestezice (amintiri ale miºcãrilor percepute, reprezentate sau exe-
cutate cândva) au exercitat o influenþã determinantã. Subiectul îºi
reprezintã obiectul „vãzut“ ca fiind în miºcare.
Rãspunsurile-culoare — care vor fi notate cu C — sunt inter-
pretãrile în care se poate stabili cã nu numai forma petei, ci ºi
culoarea, sau chiar numai culoarea, au determinat interpretarea.
Frecvenþa acestor trei moduri de a percepe ºi mai ales raportul
lor reciproc prezintã, atât la subiecþii sãnãtoºi, cât ºi la cei bolnavi,
diferenþe caracteristice, tipice.
a) Rãspunsurile-formã (F)
Interpretãrile determinate numai de forma figurilor fortuite
constituie majoritatea interpretãrilor, nu numai în general, ci de
regulã în fiecare caz particular. Problema constã atunci în a
evalua rãspunsurile-formã. Pentru a exclude pe cât posibil orice
apreciere subiectivã, singura cale de urmat a fost cea statisticã.
S-au luat ca normã ºi ca etalon rãspunsurile-formã oferite cel
mai frecvent de un numãr destul de mare de subiecþi (în jur de
100), care se bucurã de o sãnãtate mentalã. S-a obþinut astfel o
anumitã zonã normalã a percepþiei formelor, reprezentatã de un
Manual de psihodiagnostic 23
mare numãr de rãspunsuri care apar frecvent ºi care trebuie
cotate drept forme bune (F+). Prin acest procedeu am ajuns sã
apreciem drept F+ un mare numãr de interpretãri care, la o eva-
luare subiectivã, nu le-am fi luat drept forme bune. Rãspun-
surile-formã mai bune decât acestea sunt, de asemenea, notate
cu F+, iar rãspunsurile-formã mai puþin bune, mai puþin clar per-
cepute, sunt notate cu F-. În ciuda existenþei unei zone normale
statistic definite, rãmâne o anumitã libertate în aprecierea
subiectivã a ceea ce este mai bun sau mai puþin bun în aceste
rãspunsuri „bune“, normale, dar se poate determina cu o sigu-
ranþã aproximativã care sunt formele mai bune ºi formele mai
puþin bune decât cele „normale“.
Dacã dupã aceastã evaluare a rãspunsurilor-formã se calculeazã
procentajul de forme bune, nu se poate evita, bineînþeles, o aproxi-
maþie de 5% de F+ în plus sau în minus, pentru cã totul are o bazã
pur empiricã ºi, în afarã de asta, pentru cã evaluarea formelor F nu
se poate face absolut obiectiv. În orice caz, procentele de F+ sunt
indicii foarte utile.
Tabelul I oferã o imagine a raporturilor pe care le-am gãsit.
În tabel apar valorile medii grosiere. Evident cã percepþia
formelor la un anumit subiect, de exemplu la un schizofren,
depinde ºi de propria structurã a percepþiei formelor înainte de
boalã etc. Termenul de „inteligent“ este, de asemenea, grosier.
Totuºi, aºa cum vom vedea mai târziu, testul de interpretare a
formelor surprinde una din componentele a ceea ce numim de
regulã „inteligenþã“. Una dintre aceste componente este acuitatea
percepþiei formelor.
Tabelul nu necesitã vreun comentariu special. Trebuie însã sã
subliniem câteva lucruri. Vom observa cã variaþiile depresive ale
dispoziþiei amelioreazã percepþia formelor, în timp ce variaþiile
euforice ale dispoziþiei o altereazã. A nu se uita cã unele grupuri de
subiecþi de care am vorbit deja apar în acest tabel: subiecþii care
resimt la maximum efortul de asimilare depus în timpul inter-
pretãrii (despre care am vorbit la pagina 13) meticuloºii, depresivii
ºi melancolicii se claseazã printre cei care au cea mai bunã per-
24 Hermann Rorschach
cepþie a formelor. În schimb, subiecþii a cãror interpretare se limi-
teazã la percepþie, adicã maniacalii ºi epilepticii, oligofrenii ºi
organicii, ocupã jumãtatea inferioarã a tabelului. Acuitatea ºi non-
acuitatea percepþiei obiectului, pe de o parte, ºi acuitatea ºi non-
acuitatea percepþiei procesului de asimilare, pe de altã parte, fac
deci pereche, formeazã un raport care, probabil, nu se modificã
decât la schizofreni.
b) Rãspunsurile-miºcare (K)
Rãspunsurile-miºcare (K) sunt interpretãrile determinate de
percepþia formelor ºi, în plus, de un aport kinestezic. Subiectul îºi
reprezintã obiectul interpretat în miºcare. El vede, de exemplu, la
planºa I, doi îngeri cu aripi în zbor; la planºa II, doi nebuni la car-
naval care danseazã împreunã, cu genunchii îndoiþi; la planºa III,
doi chelneri care se apleacã unul spre celãlalt etc. Frecvent, în tim-
pul probei, se poate remarca dupã atitudinea subiectului dacã este
vorba sau nu de kinestezii: subiectul reproduce frecvent miºcarea
pe care o introduce în imagine sau indicã, cel puþin parþial, prin
schiþe involuntare de gesturi, debutul miºcãrii pe care o menþio-
neazã.
Nu trebuie, totuºi, sã luãm fiecare miºcare precizatã sau
schiþatã de cãtre subiect drept un rãspuns kinestezic. Sunt
subiecþi care percep obiecte foarte animate, fãrã a fi vorba de
rãspunsuri kinestezice. Astfel de interpretãri ca, de exemplu, „o
raþã care intrã în apã“, „un câine care latrã la un fluture“, „o
pasãre care zboarã“, „un aeroplan în zbor“, „un munte vulcanic
care erupe“ nu sunt, cel puþin în marea majoritate a cazurilor,
rãspunsuri K. Ele sunt rãspunsuri-formã, descrieri determinate
doar de formã, iar indicaþia de miºcare nu reprezintã adesea
decât un ornament oratoric al rãspunsului, o asociaþie se-
cundarã. Acest lucru este valabil chiar ºi atunci când subiectul
schiþeazã miºcarea într-un anumit mod. Este vorba deci de un
cadru asociativ al unor miºcãri numite, ºi nu al unor miºcãri re-
simþite.
Manual de psihodiagnostic 25
Trebuie sã subliniem aici un lucru pe care îl vom întâlni ºi mai
târziu: mãsura mobilitãþii manifestate de un subiect nu este ºi
mãsura kinesteziilor care îi parvin în cursul percepþiilor sale.
Dimpotrivã, individul care are kinestezii este stabil din punct de
vedere motor, subiectul vioi este sãrac în kinestezii. Este vorba de
niºte date empirice ale testului cãrora le lipseºte încã o bazã teo-
reticã, dar care se pot verifica de fiecare datã.
Se poate lua drept regulã faptul cã rãspunsurile nu pot fi con-
siderate kinestezice decât atunci când subiectul vede figuri umane,
sau atunci când este vorba de animale care executã miºcãri umane
(urºi, maimuþe).
Dar nici atunci când sunt percepuþi oameni nu este vorba întot-
deauna de rãspunsuri K. Problema este mereu aceeaºi: miºcarea
precizatã de subiect are o importanþã primarã în determinarea
rãspunsului? Este vorba într-adevãr de o impresie a miºcãrii ºi nu
doar de aprehensiunea unei forme care nu este interpretatã în
miºcare decât secundar?
Din acest punct de vedere, planºa III este importantã. Cel mai
frecvent, ea este interpretatã ca: „doi chelneri care þin o
frapierã“ sau ceva asemãnãtor. În aceastã interpretare, pãrþile
laterale negre de jos, care au formã de peºte, sunt percepute ca
fiind picioarele personajelor. Picioarele lor sunt astfel separate
de trunchi. Ar trebui deci, dupã toate probabilitãþile, un moment
kinestezic primar pentru a putea face abstracþie de aceastã sepa-
raþie. Aceste rãspunsuri trebuie deci sã fie considerate drept
condiþionate kinestezic. Foarte multe persoane vãd, de aseme-
nea, „doi oameni“, dar ele indicã drept picioarele acestora nu
figurile pisciforme de care am vorbit, ci „braþele“ celor care duc
frapiera. Aceºti subiecþi recunosc în primul rând, printr-o per-
cepþie pur formalã, capetele ºi gâturile personajelor, continuând
interpretarea prin confabulaþie, fãrã nici o participare kineste-
zicã.
Alþi subiecþi vãd, de asemenea, destul de frecvent, „desene care
reprezintã niºte oameni, caricaturi“. Acestea sunt aproape întot-
deauna rãspunsuri non-kinestezice. Alþii interpreteazã „schelete“
26 Hermann Rorschach
ºi acesta, dupã experienþa mea, este aproape întotdeauna un
rãspuns kinestezic.
Uneori este foarte dificil de precizat dacã este vorba de un
rãspuns K sau de un rãspuns F. Subiecþii inteligenþi pot, de regulã,
sã spunã cu destulã certitudine dacã kinesteziile se adaugã sau nu
interpretãrii lor. Dar niciodatã nu este permis sã punem vreo între-
bare asupra acestui punct în cursul probei, ci trebuie întotdeauna sã
aºteptãm ca sarcina sã fie complet terminatã. Altfel, se atrage prea
mult atenþia subiectului asupra momentelor kinestezice. ªi la
subiecþii neinteligenþi ºi la bolnavi se pot obþine câteodatã niºte
clarificãri prin întrebãri prudente. În alte cazuri, se poate decide
între rãspunsurile K ºi F, comparând rãspunsurile K ºi F sigure cu
interpretãrile îndoielnice, ºi mai ales folosind ca metodã compara-
rea formelor K sigur stabilite cu acestea, cât ºi rãspunsurile-formã
sigure cu interpretãrile îndoielnice.
Sunt subiecþi care pot sã resimtã kinestezic nu numai oameni
sau animale antropomorfe, ci chiar ºi animale de orice fel, plante,
chiar ºi figuri geometrice ºi simple linii. Dar, în aceste cazuri, de
regulã, determinarea lui K nu este dificilã, deoarece aici este vorba
aproape întotdeauna de subiecþi care ºtiu bine sã se observe ºi pot
sã dea ei înºiºi clarificãrile necesare.
În determinarea rãspunsurilor K, experienþa examinatorului, practi-
ca îndelungatã cu seria de planºe, care trebuie sã fie întotdeauna
aceeaºi, conteazã foarte mult. Se pare totuºi cã rapiditatea ºi sigu-
ranþa cu care aceastã experienþã a fost dobânditã este determinatã
ºi de mari diferenþe individuale. O dispoziþie kinestezicã prea pu-
ternicã sau prea slabã a examinatorului poate afecta destul de mult
scorarea rãspunsului. În orice caz, determinarea rãspunsurilor K
este, din acest punct de vedere, cea mai spinoasã chestiune a testu-
lui. Aici, mai mult ca oriunde, ecuaþia personalã a experimenta-
torului, depinzând de propriul sãu tip de reprezentare, poate sã fal-
sifice în cel mai înalt grad rezultatul cotãrii. De aceea, ar trebui
introdus ºi aici un fel de procedeu statistic, pentru a evita concluzi-
ile analogice subiective ºi false, deºi o schematizare prea rigidã ar
putea elimina multe concluzii analogice subiective corecte.
Manual de psihodiagnostic 27
Numãrul de rãspunsuri K la normali ºi bolnavi indicã unele
diferenþe esenþiale. El oscileazã între 0 ºi 15, rareori depãºeºte
aceastã cifrã. (Cf. Tabelul II.)
Din Tabelul II, care reprezintã o sintezã rudimentarã, reies clar
urmãtoarele:
La normali, numãrul de K creºte o datã cu productivitatea
inteligenþei, cu bogãþia asociaþiilor, cu capacitatea de a face noi
legãturi asociative. Stereotipii ºi debilii mental nu au K.
Acelaºi lucru apare ºi la schizofreni: cu cât viaþa asociativã a
unui bolnav este mai productivã, cu atât existã mai multe K; cu cât
gândirea bolnavului este mai stereotipã, cu atât existã mai puþine K.
Euforia mãreºte, dispoziþia depresivã micºoreazã numãrul de K,
iar aceastã diminuare apare la maximum în melancolie, unde K
lipsesc complet; numãrul lor este mediu la schizofrenii depresivi,
ei prezentând unele K izolate ºi este redus la minimum în depresi-
ile psihogene. În fazele maniacale ale dispoziþiei, numãrul de K
creºte mai mult decât în manie; totuºi, în fazele maniacale ale dis-
poziþiei la organici, aceastã diferenþã este, dimpotrivã, foarte micã
sau chiar nulã.
În acest tabel putem vedea, încã o datã, cum depresivii ºi meti-
culoºii merg mânã în mânã.
Rezultatul epilepticilor este special: cei mai demenþi dintre ei
au cel mai mare numãr de K. La cei care demenþa se instaleazã
lent, de-a lungul a multor ani, apar cele mai puþine K.
O comparaþie între Tabelul I ºi Tabelul II indicã anumite rapor-
turi evidente:
La normali existã, în general, o proporþie frapantã între
numãrul de K ºi acuitatea viziunii formelor. Acest raport nu se
regãseºte la depresivi ºi meticuloºi, care pot asocia cea mai bunã
percepþie a formelor cu o lipsã completã de K.
Pentru schizofreni, aceste sinteze grosiere nu pot furniza nici o
concluzie. Aceasta ar putea fi posibil dacã am compara simptomele
unul câte unul, ceea ce depãºeºte cadrul acestei lucrãri.
Organicii prezintã aceleaºi raporturi ca ºi normalii, în sensul cã,
cu cât formele sunt mai rele, cu atât rãspunsurile K apar mai puþin.
28 Hermann Rorschach
Dacã arterioscleroticii fac excepþie de la aceastã regulã, aceasta se
datoreazã unor cauze ce þin de afectivitate.
Proporþia normalã: cu cât formele sunt mai bune, cu atât existã
mai multe K; este câteodatã inversatã, transformatã în contrariul
sãu, atunci când intervin variaþii ale dispoziþiei. În cazul unei vari-
aþii a dispoziþiei spre manie sau depresie la normali, în psihoza
maniaco-depresivã, în variaþiile de dispoziþie ale arterioscleroti-
cilor, proporþia se exprimã dupã cum urmeazã: cu cât formele sunt
mai bune, cu atât apar mai puþine K ºi, reciproc, cu cât percepþia
formelor este mai precisã, cu atât existã mai multe K.
Aceastã proporþie inversatã se regãseºte într-o manierã frapantã
în comportamentul epilepticilor.
Rãspunsurile de origine kinestezicã pot fi, ca ºi rãspunsurile-
formã, împãrþite în rãspunsuri K bune ºi rele (K+ ºi K-). Cu K- se
noteazã rãspunsurile K care corespund deficitar formei imaginii.
Multe K- se întâlnesc la maniacali, epileptici, rareori la
schizofreni. Apar K- izolate la subiecþii cu tendinþe maniacale ºi la
cei cu boala Korsakov. La normali, K- nu se întâlneºte aproape
niciodatã, dacã putem spune aºa. Se poate întâmpla ca un subiect
normal care cunoaºte testul sã aibã ambiþia de a produce cât mai
multe K posibile, ceea ce duce la apariþia câtorva K-.
Rãspunsurile-miºcare trebuie, de asemenea, împãrþite în K pri-
mare ºi K secundare. Dacã majoritatea rãspunsurilor K dau impre-
sia cã engramele formelor ºi ale kinesteziilor se combinã cu rapidi-
tate chiar în procesul de asimilare, astfel încât forma ºi miºcarea
obiectului perceput sunt sesizate simultan (K primar), se pare cã în
alte cazuri forma este sesizatã la început ºi numai dupã aceea
miºcarea (K secundar). Un epileptic, de exemplu, vede în planºa
III un om: el începe atunci sã-ºi miºte corpul, sã-l îndoaie, sã-l
întindã conform liniilor desenului, pânã ce miºcarea pe care o face
i se va pãrea similarã cu a figurii pe care o vede, ºi numai atunci
dã rãspunsul, care poate fi bine sau prost vãzut.
Ne putem întreba dacã reacþia epilepticului nu diferã de com-
portamentul normal decât prin lentoarea proceselor asociative
specifice epilepsiei. Dar frecvent maniacalul face acelaºi lucru,
Manual de psihodiagnostic 29
mult mai rapid totuºi, oferind în egalã mãsurã când K bine vãzute,
când K prost vãzute. Cu siguranþã cã mai intervine aici ºi un alt
factor: trebuie sã existe unele diferenþe pe care ar trebui sã le pri-
vim mai îndeaproape ºi care — provizoriu — trebuie exprimate
prin distincþia între „primar“ ºi „secundar“.
Analoage rãspunsurilor K secundare sunt frecvent rãspunsurile
debililor ºi ale deliranþilor. Aceºtia menþioneazã adesea miºcãri
care sunt niºte simple confabulaþii ºi cãrora nu le corespunde nici o
formã în imagine. Ei vãd, de exemplu, un cap de om ºi inventeazã
dupã aceea un corp, apoi o întreagã poveste despre miºcarea aces-
tuia. Aceste rãspunsuri nu trebuie luate drept K, ci F, dacã nu chiar
„FK confabulatorii“.
În fine, adesea este util, mai ales la normali, sã vedem dacã
rãspunsurile kinestezice corespund mai curând unor miºcãri de
extensie sau mai curând unor miºcãri de flexiune. Subiecþii care
percep în special miºcãri de extensie se deosebesc fundamental de
cei care nu oferã decât aproape numai interpretãri de siluete curba-
te, tensionate, torsionate. La planºa V, þinutã pe latura micã, un
subiect din prima categorie vede o dansatoare surprinsã într-o
miºcare ascendentã pasionalã; un subiect din a doua grupã vede o
bãtrânã aplecatã, care poartã la subþioarã douã umbrele. Subiecþii
cu kinestezii de extensie sunt indivizi activi, cu un puternic instinct
al valorii, dar frecvent au inhibiþii nevrotice; subiecþii care au
kinestezii de flexiune sunt fiinþe pasive, „neurastenice“, resemnate
etc.
Asupra acestei probleme, experienþele de control realizate cu
un set de planºe elaborate special, care pot suscita cu aceeaºi
uºurinþã atât kinestezii de extensie, cât ºi de flexiune, ar putea oferi
date experimentale interesante.
c) Rãspunsurile-culoare
Dacã vom studia influenþa culorilor asupra determinãrii rãspun-
surilor, vom gãsi variate posibilitãþi.
30 Hermann Rorschach
1. Interpretarea este determinatã, în primul rând, de formã, dar ea
este co-determinatã ºi de culoare. Acestea sunt rãspunsurile
formã-culoare FC. Exemple: zonele maro ale planºei IX sunt
descrise ca „cerb“. Pãtratele albastre ale planºei VIII ca
„drapele“. Figurile verzi mediane din planºa X ca „omizi“.
2. Interpretarea þine cont în primul rând de culoarea petei de
cernealã, dar forma nu este total neglijatã. Acestea sunt rãspun-
surile culoare-formã CF. Exemple: pãtratele albastre din planºa
VIII: „blocuri de gheaþã“. Planºa IX, luatã în ansamblu, þinutã
cu pata roºie în sus: „un buchet de flori“. Planºa X, luatã în
ansamblu: „hârtie modernã pentru legãtorie“.
3. Interpretarea este determinatã numai de culoarea figurilor, fãrã
nici o atenþie specialã acordatã formei. Acestea sunt rãspun-
surile-culoare primare C. (Faptul cã acelaºi semn, C, este uti-
lizat o datã pentru rãspunsurile-culoare în general ºi altã datã
pentru rãspunsurile-culoare primare nu incomodeazã, practic.)
Exemple: Planºa VIII, pãtratele albastre: „cer“ sau „miozotis“.
Planºa IX, verde: „Rusia“ (pentru cã Rusia este de regulã dese-
natã cu verde pe hartã). Planºa X, figurile mari roºii:
„trandafiri“ sau „apã de trandafiri“.
Distincþia dintre aceste trei grupe de rãspunsuri-culoare este
importantã. Frecvent, ea nu se realizeazã fãrã a crea probleme. Cel
mai uºor de recunoscut sunt, evident, rãspunsurile C primare, care
neglijeazã complet forma. Cel mai frecvent, celelalte douã grupe
se pot distinge de rãspunsurile-formã pure cu ajutorul întrebãrii:
interpretarea ar fi fost aceeaºi dacã figura ar fi fost neagrã?
Rãspunsul la aceastã întrebare poate fi dat de subiectul însuºi, sau
obþinut prin comparaþia cu celelalte interpretãri ale subiectului ºi
eventual, în timp, printr-o etalonare statisticã a frecvenþei rãspun-
surilor sigure.
Pentru a deosebi FC de CF, atunci când subiectul nu poate da
niºte indicaþii valabile, ne putem atinge scopul raportându-ne la
acuitatea percepþiei formelor interpretate la planºele alb-negru:
dacã interpretãrile figurilor în culori au forme net mai proaste
Manual de psihodiagnostic 31
decât cele date de subiect la celelalte planºe, este vorba mai
degrabã de un CF decât de un FC.
Acolo unde apar rãspunsuri-culoare primare, sunt prezente
aproape întotdeauna ºi rãspunsuri CF.
Tot aici, experienþele realizate pe un numãr mare de subiecþi cât
mai diferiþi vor facilita într-un mod substanþial evaluarea.
Un gen aproape specific de C primare se întâlneºte la epileptici,
mai ales la cei demenþi. Ei denumesc culoarea: „culoarea neagrã ºi
culoarea roºie“, „un roºu ºi un albastru“. O datã, planºa X a fost
descrisã ca „ceva pestriþ“. Schizofrenii foarte incoerenþi reac-
þioneazã în acelaºi mod, dar rareori.
Trebuie subliniat faptul cã rãspunsurile în care negrul ºi albul
sunt interpretate drept culori sunt notate separat. Numai la epilep-
tici ºi la mulþi dintre schizofrenii foarte incoerenþi par sã aibã
aceeaºi semnificaþie ca celelalte rãspunsuri-culoare. La ceilalþi
subiecþi, ele au constituit o sursã de eroare la proba de control
diagnostic atunci când au fost considerate drept rãspunsuri-
culoare. Nu s-a putut stabili dacã trebuie sã le atribuim o semnifi-
caþie specialã.
Datele referitoare la culoare prezintã variaþii individuale extra-
ordinar de mari, atât la subiecþii sãnãtoºi, cât ºi la bolnavi, astfel
încât Tabelul III, mai grosier decât cele precedente, acoperã niºte
grupuri foarte largi ºi nu poate prezenta decât valorile cele mai
frecvente ale acestor grupuri.
În tabel putem remarca urmãtoarele: toþi depresivii sunt foarte
sãraci în rãspunsuri-culoare; toþi euforicii oferã o multitudine de
rãspunsuri-culoare. Depresivii nu dau deloc sau aproape deloc
rãspunsuri-culoare, incluzând aici ºi depresiile psihogene, melan-
colicii ºi arterioscleroticii. În schimb, multe rãspunsuri-culoare
apar în interpretãrile subiecþilor cu tendinþe maniacale ºi ale mani-
acalilor.
Prin urmare: toþi cei care se caracterizeazã prin afecte mai
stabile, adicã depresivii, meticuloºii, indolenþii, stereotipii,
formele vechi de schizofrenie devenite stereotipe ºi formele
simple, toþi aceºtia nu au deloc sau au puþine rãspunsuri-
32 Hermann Rorschach
culoare. Toþi cei care se caracterizeazã prin labilitatea afec-
telor, adicã subiecþii euforici, „nervoºii“, artiºtii, apoi debilii ºi
imbecilii, organicii, maniacalii, toþi aceºtia au multe rãspunsuri-
culoare.
O comparaþie între Tabelele I ºi III ne indicã un paralelism
aproape complet: cu cât afectele sunt mai stabile, cu atât percepþia
formelor este mai bunã; cu cât afectele sunt mai labile, cu atât
percepþia formelor este mai imprecisã. De la acest paralelism face
excepþie numai un grup de subiecþi normali: nervoºii ºi artiºtii,
care pot prezenta simultan o afectivitate labilã ºi o bunã percepþie
a formelor: aceºti normali se comportã câteodatã ca ºi schizofrenii,
în special ca ºi paranoizii productivi.
Vom intra mai târziu în detalierea raportului dintre rãspun-
surile-miºcare ºi rãspunsurile-culoare. O comparaþie provizorie ºi
superficialã între Tabelul II ºi Tabelul III ne aratã: o proporþie
directã între K ºi C (multe K ºi multe C, sau 0 K ºi 0 C) la epilep-
tici ºi la maniaco-depresivi; o proporþie inversã (0 K ºi multe C) la
oligofreni ºi hebefrenici (celãlalt tip de proporþie inversã: multe K
ºi 0 C apare în depresiile psihogene ºi în paranoia); o anumitã pro-
porþie directã între subiecþii sãnãtoºi ºi marea masã a schizofre-
nilor, dar aceastã proporþie nu se lasã încã definitã clar prin tabele
ºi nu este valabilã pentru toate cazurile. Vom reveni mai târziu
asupra acestui lucru.
Cele trei categorii de rãspunsuri-culoare meritã o discuþie spe-
cialã.
Rãspunsurile-culoare primare, C, lipsesc din zona superioarã a
tabelului. Ele nu sunt prezente la normali ºi la bolnavii a cãror
afectivitate este stabilã (fie cã este vorba de o depresie, fie de o
stereotipie afectivã, fie de o sãrãcie afectivã), ºi care, în aparenþã
calmi de obicei, sunt mai mult sau mai puþin ordonaþi. Ele încep sã
aparã la excitabilii susceptibili, cresc ca frecvenþã la maniacalii
care sunt deja excitabili instabili, se înmulþesc la excitabilii impul-
sivi ºi ajung la maximum la schizofrenii cei mai incoerenþi din
punct de vedere afectiv ºi asociativ, ca ºi la epilepticii la fel de
excitabili ºi impulsivi.
Manual de psihodiagnostic 33
Per total, aceastã rapidã privire de ansamblu permite urmã-
toarea concluzie: rãspunsurile C primare sunt indici ai impulsivi-
tãþii. Cu cât numãrul de C este mai mare, cu atât tendinþa la impul-
sivitate este mai mare.
Majoritatea acestor deducþii au fost stabilite pe cale statisticã.
S-au strâns laolaltã un numãr mare de rezultate provenind de la
subiecþi cât mai diferiþi ºi s-au comparat unele cu altele, factor cu
factor (F+, K, FC etc.). S-a observat, de exemplu, cã subiecþii care
au dat cele mai multe rãspunsuri C primare se limitau la epileptici,
imbecili, paralitici, schizofreni incoerenþi ºi, printre „normali“, la
colericii notorii, agresivi, la impulsivi, la cei primitivi. În aceste
condiþii, valoarea simptomaticã probabilã a rãspunsurilor C pri-
mare a fost definitã prin ceea ce este comun tuturor acestor
subiecþi: tendinþa la descãrcãri impulsive ale afectelor. Sursele de
eroare, inerente oricãrei metode de acest gen, au putut fi compen-
sate în mare parte prin:
1. Comparaþii statistice ºi etiologice între simptomele clinice
cunoscute ale psihozelor ºi comportamentul normalilor, pe care
îl vom ºi exemplifica.
2. Comparaþii statistice ºi etiologice între valoarea simptomaticã
admisã a unui factor dat ºi valoarea simptomaticã, adoptatã în
aceeaºi manierã, a unui factor vecin; de exemplu, comparaþii
între C ºi CF.
3. Studiul valorii diagnostice a simptomului respectiv (de exem-
plu, rãspunsurile C primare), realizat în aºa manierã încât diag-
nosticele au fost puse bazându-ne numai pe protocolul per-
soanei, necunoscutã autorului diagnosticului.
Rãspunsurile CF se comportã într-un mod analog rãspunsurilor
C; dar le regãsim la un numãr mult mai mare de subiecþi. Acolo
unde se întâlnesc rãspunsuri-culoare primare C, vom întâlni
aproape întotdeauna ºi rãspunsuri CF, dar invers nu este valabil.
Rãspunsurile CF apar abundent la normali, pe când rãspunsurile C
primare nu se mai întâlnesc de mult. La femei se întâlnesc într-o
cantitate mai mare decât la bãrbaþi. Ele apar ca indici ai labilitãþii
34 Hermann Rorschach
afective, ai excitabilitãþii, ai susceptibiliãþii ºi, de asemenea, ai
sugestibilitãþii.
Rãspunsurile FC (formã-culoare) nu apar proporþional cu
rãspunsurile C ºi CF. Ele se prezintã, în cea mai mare mãsurã, la
normali, apoi la epileptici ºi maniacali, dar aici însoþite de
numeroase C ºi CF. Numãrul de FC variazã mult de la un subiect
la altul. Urmând aceeaºi cale descrisã mai înainte, s-a observat cã
ele pot fi considerate drept indici ai acelei labilitãþi afective bio-
logic necesare, care reprezintã capacitatea de contact afectiv, în
primul rând cu anturajul.
Dacã C ºi CF exprimã mai mult afectivitatea egocentricã,
numãrul de FC indicã mai mult afectivitatea adaptabilã. Subiecþii
foarte stabili afectiv, depresivii, indolenþii ºi meticuloºii sunt sin-
gurii care nu au nici C, nici CF ºi nici FC.
Rãspunsurile formã-culoare, care iau în considerare în primul
rând forma ºi în al doilea rând culoarea, trebuie, desigur, sã se
interfereze cu diferitele sfere ale funcþionãrii psihice: inter-
pretarea formei cu momentele asociative, iar interpretarea
culorii cu momentele afective. Rãspunsul formã-culoare repre-
zintã deci o adaptare, o asimilare atât asociativã, cât ºi afectivã a
unui stimul exterior. El apare astfel ca o expresie a capacitãþii de
contact, a capacitãþii de adaptare, chiar dacã nu vom lua în con-
siderare evaluarea statisticã a simptomului, ci doar evaluarea sa
etiologicã.
Mai exact, el apare ca o expresie a voinþei de adaptare. În reali-
tate, forma rãspunsului formã-culoare poate sã fie ºi prost vãzutã.
Aceasta ar însemna cã adaptarea afectivã este într-adevãr eficientã,
dar cã adaptarea asociativã este insuficientã. Cu cât forma rãspun-
sului FC este mai prost vãzutã, cu atât rãspunsul se apropie mai
mult de categoria rãspunsurilor culoare-formã ºi, prin aceasta, de
manifestarea unei afectivitãþi egocentrice. Afectivitatea egocen-
tricã poate foarte bine sã indice o puternicã voinþã de adaptare
afectivã, dar componenta asociativã a adaptãrii este insuficientã ºi
tocmai de aceea frecvent — sau întotdeauna? — afectivitatea
rãmâne egocentricã.
Manual de psihodiagnostic 35
Aceste noþiuni trebuie sã se confirme încã o datã prin tot ceea
ce am spus pânã acum. Numeroase rãspunsuri formã-culoare sunt
date de cãtre normali, epileptici, maniacali. Percepþia formelor la
normali este bunã, ea este imprecisã la maniacali ºi epileptici. Ar
rezulta deci cã numai normalul poate atinge o adaptare corectã,
suficientã atât din punct de vedere afectiv, cât ºi asociativ. La
maniacal ºi epileptic, adaptarea ar eºua pentru cã, oricât de vie ar
putea fi voinþa de adaptare afectivã, componenta asociativã nu þine
pasul cu ea. Concret, aceasta se petrece în modul urmãtor: când un
normal vrea sã ne facã un cadou, el încearcã sã afle ceea ce ne
place; dacã este vorba de un maniacal, el ne oferã ceea ce îi place.
Când un normal ne povesteºte ceva, el se orienteazã cãtre ceea ce
ne-ar interesa; un epileptic povesteºte cu multã bunãvoinþã ceea ce
îl intereseazã. Maniacalul ºi epilepticul sunt egocentrici pentru cã
ambilor le lipseºte adaptarea asociativã convenabilã.
Pentru a putea distinge acest egocentrism afectiv aparent, deter-
minat de deficitul momentului asociativ, de egocentrismul auten-
tic, a trebuit sã delimitãm foarte net rãspunsurile formã-culoare de
rãspunsurile culoare-formã. Rãspunsurile formã-culoare nu trebuie
considerate drept indici reali ai capacitãþii de contact decât atunci
când rãspunsurile formã-culoare pot fi notate ca bine vãzute.
Din ceea ce am spus, rezultã cã raportul în care se gãsesc, în-
tr-un anumit protocol, cele trei tipuri de rãspunsuri-culoare este
important. FC (capacitatea de contact), CF (labilitatea) ºi C
(impulsivitatea) se pot combina la acelaºi subiect într-o proporþie
variabilã. Chiar în limitele normalului diferenþele sunt mari. Pro-
porþia cea mai frecventã este, poate, urmãtoarea: 3 FC, 1 CF, 0 C.
Subiecþii masculini au mai puþine rãspunsuri-culoare decât cei
feminini, ceea ce confirmã labilitatea mai accentuatã a afectivitãþii
feminine. Cu cât numãrul de FC prevaleazã mai mult asupra celui
de CF, cu atât afectivitatea este mai stabilã, mai adaptabilã, mai
capabilã de contact. Cu cât numãrul de CF se apropie mai mult de
numãrul de FC, cu atât subiectul va fi mai lunatic, mai labil, mai
egocentric. Acest lucru se verificã ºi în cazul psihozelor, aºa cum
aratã clar Tabelul III.
36 Hermann Rorschach
Totuºi, întreaga sferã a afectivitãþii depinde ºi de numãrul de
rãspunsuri K. Aºa cum câteva CF sunt stabilizate printr-un mai
mare numãr de FC, suma totalã a rãspunsurilor-culoare, adicã
întreaga afectivitate, este stabilizatã suplimentar de cãtre rãspun-
surile K (kinesteziile), atunci când acestea apar într-un numãr mai
mare decât rãspunsurile C. Cu cât numãrul de K depãºeºte mai
mult numãrul de rãspunsuri-culoare, cu atât vom fi mai siguri cã
afectivitatea subiectului, fie el normal, nevrotic sau psihotic, are o
tonalitate mai stabilã. Cu cât numãrul de K este mai mic decât
numãrul global al rãspunsurilor-culoare, adicã cu cât C prevaleazã
mai mult asupra lui K, cu atât labilitatea afectelor este mai mani-
festã.
În ceea ce priveºte gruparea rãspunsurilor-culoare, procedeul
de a-i face sã corespundã unei unitãþi K o unitate CF s-a dovedit
valabil, ceea ce se justificã de altfel teoretic din motive uºor de
sesizat (pentru cã atât în K, cât ºi în CF, forma este luatã în con-
siderare alãturi de miºcare ºi, respectiv, de culoare). În con-
secinþã, am considerat FC ca pe niºte semi-unitãþi ºi rãspunsurile
C primare ca pe o unitate ºi jumãtate. Oricât de artificialã ar
pãrea aceastã manierã de calcul, ea s-a dovedit validã în prac-
ticã.
Vorbind de rãspunsurile-culoare, trebuie menþionat un fenomen
care se întâlneºte frecvent în cursul probei. Anumiþi subiecþi, în
momentul în care, dupã planºele negre, apare planºa VIII în culori,
resimt un veritabil ºoc, o stupoare afectivã ºi asociativã mai mult
sau mai puþin prelungitã. Chiar dacã anterior ei interpretaserã cu
acurateþe planºele, rãmân brusc descumpãniþi ºi afirmã cu uimire
sau ciudã cã interpretarea planºelor în culori le devine mai penibilã
decât cea a planºelor negre. Aceºti subiecþi sunt întotdeauna indi-
vizi care îºi refuleazã afectele, nevrotici mai mult sau mai puþin
grav. Într-un grad mai redus, se manifestã nu atât printr-un ºoc, cât
printr-o sãrãcire a producþiei, acest fenomen apãrând la subiecþii
care îºi dominã puternic afectele. La graniþa dintre cei care
refuleazã ºi cei care îºi dominã afectele sunt cei cãrora le este
teamã de afectele lor. La aceºtia, interpretãrile la planºele în culori
Manual de psihodiagnostic 37
devin frecvent mai fantastice, mai grãbite, ei manifestând câteo-
datã semne de stânjenealã.
O particularitate a subiecþilor care îºi dominã afectele este
preferinþa prentru figurile albastre ºi verzi, o fugã surprinzãtoare
de roºu.
Toate aceste fenomene se pot grupa cel mai bine sub numele de
ºoc la culoare. Ele confirmã o datã în plus raporturile intime care
trebuie sã existe între percepþia culorilor ºi dinamica afectivitãþii.
d) Coincidenþa lui K ºi C în aceeaºi interpretare
Din când în când, apar interpretãri care sunt condiþionate simul-
tan de kinestezii ºi de culori, cu sau fãrã aprehensiunea formei.
Totuºi, surprinzãtor, aceasta se întâmplã rareori. Pentru majoritatea
interpretãrilor care, la prima vedere, par sã intre în aceastã cate-
gorie, se poate constata, privind cu atenþie, cã momentul kinestezic
este primar ºi culoarea secundarã, sau invers. În prezenþa planºei
IX, un subiect spune: „doi pitici care se luptã“ (zonele maro de
sus) ºi, dupã un moment: „Da, sunt maro ca niºte pitici“. Un alt
subiect interpreteazã marile figuri roºii din planºa X drept „mantie
de cardinal“, ºi numai dupã aceea vede „doi cardinali care se
îndreaptã unul spre celãlalt“. În primul exemplu, este vorba de un
moment kinestezic, în al doilea de unul de culoare, care este pri-
mar în determinarea rãspunsului.
Rarele rãspunsuri în care afluxul de kinestezii ºi cel de culori
pare sã se realizeze simultan, pot fi notate cu KC. Exemple: la
planºa X, în ansamblu: „tablou impresionist dintr-o expoziþie“;
planºa IX: „Sabbatul vrãjitoarelor“. Subiecþii care dau asemenea
rãspunsuri sunt indivizii foarte dotaþi, mai ales pictorii, apoi indi-
vizii cu o bunã dispoziþie ºi, în fine, schizofrenii catatonici. Vom
vedea mai târziu cã aceeaºi grupã de subiecþi o vom regãsi ºi din-
tr-o altã perspectivã: sunt subiecþii la care numãrul mare de K se
asociazã cu un numãr aproape la fel de mare de rãspunsuri C.
În afara formei, kinesteziei ºi a culorii, apar din când în când —
la schizofreni — elemente complet absurde în denumirea percep-
38 Hermann Rorschach
tului, ca numãrul (douã pete simetrice oarecare sunt denumite
„tata ºi mama“ sau trei pete sesizate undeva pe planºã: „trei con-
federaþii“) sau poziþia (un punct aflat în mijlocul planºei este inter-
pretat ca „pântece“).
Un catatonic negativist poate expedia rapid testul, afirmând cã
planºele sunt „pãtrate“. El nu vede deloc figurile, ci numai forma
planºei. Sau priveºte lung o figurã pentru a spune în final: „Nu e
nimic aici“.
6. MODURILE DE APREHENSIUNE A IMAGINII
a) Problemele care se pun
A treia din problemele noastre era formulatã astfel: imaginea
este vãzutã ºi interpretatã global sau parþial ºi, în acest caz, care
sunt acele pãrþi?
Apar astfel o serie de noi probleme.
Subiectul normal se comportã la test dupã cum urmeazã: la
început, încearcã sã interpreteze planºa ca un tot; cautã în rezerva
sa de amintiri vizuale o imagine care sã coincidã cât mai exact
posibil cu imaginea totalã a planºei. Dacã reuºeºte, el va da atunci
un „rãspuns global“, pe care îl vom nota cu G.
Va trece apoi la detaliile separate ale imaginii. Se limiteazã
atunci la zonele formei fortuite percepute cel mai uºor prin frag-
mentarea imaginii; rezultã unul sau mai multe „rãspunsuri-deta-
liu“ (D).
Când subiectul a terminat cu detaliile care frapeazã cel mai
uºor privirea, va trece la cele mai mici detalii ale imaginii ºi va da
eventual una sau mai multe interpretãri ale unor detalii foarte mici
(„rãspunsuri detaliu-mic“, Dd).
La imaginea urmãtoare, subiectul face acelaºi lucru ºi, de la un
capãt la altul al seriei, va relua ordinea G-D-Dd cu cea mai mare
regularitate posibilã.
Un subiect normal ce interpreteazã planºele într-o manierã care
s-ar conforma exact acestei descrieri schematice ar trebui sã ofere
Manual de psihodiagnostic 39
10 G, în jur de 20 de D ºi circa 30 de Dd, adicã 60 de rãspunsuri,
ºi ar trebui sã urmeze la fiecare planºã ordinea de succesiune G-D-
Dd. Dar un subiect care ar reacþiona în acest mod ar fi de o astfel
de „normalitate“ încât, practic, n-ar putea fi considerat mult timp
drept normal! Dintre numeroºii subiecþi pe care i-am examinat,
nici unul nu a dat acest „rezultat normal“. Totuºi, nu este imposibil
sã întâlnim într-o zi un astfel de subiect. Dar atunci — ºi am dedus
ceea ce urmeazã din constatãrile fãcute pe subiecþi care se apropi-
au cel mai mult de acest rezultat normal fictiv — aceasta ar trebui
sã fie o persoanã a cãrei atitudine psihicã ar fi cam aºa: un mare
erudit, dotat cu o mare bogãþie ºi o foarte mare prezenþã a asociaþi-
ilor, de o logicã ce n-ar mai avea nimic în comun cu ceea ce de
regulã numim judecata unui om sãnãtos, o persoanã care, de
fiecare datã, ar acþiona ca un tiran ºi ca un chiþibuºar, un intolerant
ºi un meticulos, mândru în acelaºi timp de forþa sa, de capacitatea
sa de adaptare ºi mai ales de rigoarea raþionamentelor sale; fãrã
nici o originalitate în gândire ºi fãrã nici un fel de simþ practic; el
nu ar fi „original“ decât prin voinþa sa de a ºti totul ºi de a putea
totul; din punct de vedere afectiv, ar fi prea puþin capabil de
relaþionare, dar conºtient ºi sincer cu sine, un tehnician steril dar
orgolios al logicii ºi al memoriei.
ªi acesta ar fi aºa-zisul „om normal“!
În realitate, lucrurile sunt mai complicate. O mulþime de
momente asociative ºi afective intervin pentru a modifica acest tip
normal fictiv.
Deocamdatã, cazul respectiv ne face sã ne punem urmãtoarele
întrebãri:
1. Cum se pot determina G, D ºi Dd?
2. Câte rãspunsuri globale, rãspunsuri detaliu ºi rãspunsuri deta-
liu-mic dã subiectul?
3. Care este forþa tendinþei subiectului de a urma succesiunea nor-
malã G, D, Dd? Succesiunea este disciplinatã ºi ordonatã sau
neregulatã ºi dezordonatã?
4. Prin care momente sunt determinate raporturile indicate la
rubricile 2 ºi 3?
40 Hermann Rorschach
b) Determinarea modurilor de aprehensiune
„Rãspunsurile globale“ (G) se definesc de la sine. Exemple:
planºa I: un fluture, sau doi îngeri în jurul unei femei. Planºa V: un
liliac. Planºa III a fost notatã întotdeauna ca „rãspuns global“,
chiar ºi atunci când figurile roºii nu erau interpretate, fiind perce-
pute numai cele douã siluete umane. Planºa VI: piele de animal, o
frunzã. Planºa IX (invers): vulcan care erupe etc.
Rãspunsurile globale trebuie sã fie totuºi diferenþiate mai fin.
Existã rãspunsuri globale primare ºi rãspunsuri globale secundare.
Exemplele pe care le vom da sunt rãspunsuri globale primare.
Ceea ce trebuie înþeles prin aceastã expresie va apãrea cel mai bine
prin opoziþie cu rãspunsurile globale secundare. Rãspunsurile G
secundare sunt, la rândul lor, de tipuri diferite.
Rãspunsul G secundar cel mai frecvent este rãspunsul global
confabulator. Un detaliu al planºei este perceput mai mult sau mai
puþin clar ºi, pe baza acestui detaliu, este interpretatã întreaga
imagine, fãrã o prea mare consideraþie pentru celelalte pãrþi ale
ansamblului. Exemple: planºa I, micile detalii de sus, orientate
cãtre mijlocul planºei, care amintesc de picioruºele unui crevete,
determinã ca un numãr destul de mare de subiecþi sã interpreteze
întreaga imagine ca „un crevete“. Existã, evident, numeroase
niveluri intermediare între un rãspuns global primar, care cuprinde
toatã figura (luând în considerare cel mai mare numãr posibil de
rãspunsuri ºi fãcând abstracþie de cel mai mic numãr posibil de
particularitãþi) ºi aceste G secundare confabulatorii. Acolo unde
fenomenul confabulator apare ca în exemplul de mai sus, reco-
mandãm a se nota rãspunsul nu ca G, ci ca DG (DG = extinderea
de la detaliu la întreg). Dintr-o astfel de realizare a DG rezultã,
bineînþeles, forme prost vãzute. Am gãsit DG la mulþi normali
neinteligenþi, la debili, apoi foarte frecvent la maniacali, epileptici,
organici, ca ºi la numeroºi schizofreni.
Urmeazã rãspunsul global secundar succesiv combinator:
subiectul interpreteazã la început câteva detalii ºi pune apoi aceste
interpretãri în relaþie unele cu altele. Exemple: planºa I: „doi bãr-
Manual de psihodiagnostic 41
baþi (în colþ) ºi o femeie (în mijloc); bãrbaþii se ceartã pentru acea
femeie.
Rãspunsului succesiv combinator se opune rãspunsul global
simultan combinator, care nu diferã de primul decât prin viteza
mai mare a procesului asociativ. Dar el trebuie sã fie corelat ºi cu
rãspunsurile G primare. Exemplu: planºa I: „doi oameni fac
jurãminte la un altar“. Cele douã tipuri de rãspuns sunt caracteris-
tice subiecþilor dotaþi cu imaginaþie, ambele sunt de regulã F+ ºi
K+. Evident, combinaþiile succesive se întâlnesc, în gradele cele
mai diferite, la bolnavii cu Korsakov, la maniacali etc.
Regãsim totuºi mai frecvent în psihoze rãspunsul global con-
fabulator-combinator: un amalgam de confabulaþii ºi combinãri,
unde de regulã formele nu sunt vãzute clar ºi unde obiectele inter-
pretate izolat sunt de regulã combinate fãrã a þine cont de rolul lor
în imagine. Exemple: planºa VIII: „doi urºi cãþãrându-se pe o
stâncã, deasupra un bloc de gheaþã, pe rãdãcina unui arbore“.
Formele sunt aici F+, raporturile dintre obiectele din imagine sunt
neglijate. Normalii neinteligenþi dau frecvent asemenea rãspun-
suri. Bolnavii Korsakov ºi debilii confabulativi pot, în acest mod,
sã inventeze pe marginea imaginii poveºti întregi, ca ºi deliranþii.
Mai rar, întâlnim rãspunsuri de acest gen la maniacali ºi schi-
zofreni.
Numai la schizofreni întâlnim însã rãspunsul global con-
taminat. La planºa IV, un catatonic vede „ficatul unui om de stat
care nu face bomba“. Rãspunsul ar fi fost incomprehensibil dacã
n-am fi gãsit în numeroase alte protocoale cheia: nu rareori se per-
cepe la aceastã planºã „un organ degenerat, ca un ficat sau o
inimã“; dar, de asemenea, se vede la fel de des un om ºezând
comod pe un scaun în formã de coloanã. Schizofrenul inter-
preteazã imaginea dublu, ca pe un ficat ºi ca pe un om, ºi conta-
mineazã cele douã interpretãri incluzând totodatã în interpretarea
sa câteva reprezentari care îi trec în acelaºi timp prin cap — care
nu face bomba, om de stat.
Schizofrenii dau foarte frecvent interpretãri în care fenomenele
de confabulaþie, de combinare, de contaminare sunt intricate de-a
42 Hermann Rorschach
valma. Un exemplu numai: în prezenþa planºei IX, o bãtrânã para-
noido-catatonicã relateazã istoria urmãtoare: „Este Weinfelden
(roºu jos — al vinului vãrsat — C!), acolo am înnoptat — în acest
moment Bodensee a venit pânã la Weinfeld — aici este Bodensee
(verde-albastru, C) — aici este poarta hotelului în care am fost
(aratã un fragment minuscul al zonei mediane) — acolo mai sunt
doi indivizi care stau jos, ei au bãut vin din sticlã (detaliile maro
de sus, K), dar acolo este ºi paharul din care am bãut (figura inter-
mediarã centralã dintre detaliile maro ºi cele verzi) — ºi acolo este
chiar vinul pe care ei l-au vãrsat (din nou roºu jos).“
Rãspunsurile-detaliu, D, trebuie diferenþiate în primul rând de
rãspunsurile detaliu-mic, Dd. Diferenþierea prezintã unele difi-
cultãþi, dar ea este esenþialã, pentru cã D sunt detaliile interpretate
de cãtre normali ºi Dd, acolo unde apar în numãr mare, sunt întot-
deauna fenomene mai mult sau mai puþin anormale. Pentru nor-
mal, planºa testului este frecvent epuizatã dupã interpretarea câtor-
va D, ºi se întâmplã relativ rar ca el sã treacã apoi la Dd.
Rãspunsurile D sunt detaliile care se impun cel mai mult,
datoritã distribuþiei figurilor în spaþiu. Le putem defini printr-un
procedeu statistic, întrucâtva cum am fãcut pentru formele bune,
dar nu este necesar. De fapt, când aplicãm testul pe 50 de
subiecþi selectaþi din media normalilor, cunoaºtem majoritatea
acestor detalii normale. O diferenþiere mai exactã ºi fundamen-
tatã teoretic a rãspunsurilor D ºi Dd nu s-ar putea realiza decât
prin factorii care urmeazã a fi cercetaþi, ºi care se referã în prin-
cipal la sensibilitatea individualã la ritmul spaþial. Faptul cã
aceºti factori intervin, este sigur. Existã, de exemplu, anumite
detalii mici care, prin frecvenþa lor statisticã, trebuie considerate
drept D normale; aºa sunt micile puncte negre care se aflã dea-
supra detaliului intermediar alb, la planºa II, ca ºi figura inter-
mediarã care se gãseºte între pãtratele albastre de la planºa VIII.
Cele douã mici detalii sunt situate pe linia medianã, aproape la
aceeaºi înãlþime.
Rãspunsurile D sunt în medie rãspunsurile cele mai frecvente.
Am putea distinge printre ele, de asemenea, D primare ºi D secun-
Manual de psihodiagnostic 43
dare, ca ºi diferite tipuri de D secundare, dar aceasta s-a dovedit
practic superfluu.
Rãspunsurile detaliu-mic, Dd, sunt detaliile imaginii care
rãmân dupã ce am eliminat detaliile cele mai frecvente statistic, D.
Suntem uneori obligaþi sã notãm de asemenea cu Dd zone mari ale
planºei, în cazul în care subiectul percepe pãrþi absolut insolite ale
imaginii, sau chiar în cazul în care D obiºnuite sunt interpretate
sub un aspect absolut insolit ºi într-un context insolit. Dar, de re-
gulã, Dd sunt detalii minuscule ale imaginii, care scapã aproape
întotdeauna subiectului normal. A le diferenþia ºi mai mult nu pre-
zintã un mare interes pentru moment. (Este suficient sã aplicãm
testul pe un schizofren incoerent sau pe un meticulos notoriu pen-
tru a vedea ce trebuie sã înþelegem prin Dd.)
Nu existã decât douã forme particulare de Dd care trebuie
menþionate în mod special; ele sunt de o valoare diagnosticã atât
de mare, încât vom conveni sã le diferenþiem complet de Dd pro-
priu-zise ºi sã le notãm separat. Este vorba de formele intermedi-
are (constituite de intervalele albe) Dbl ºi de „detaliile oligofrene“,
Do.
Formele intermediare (constituite de intervalele albe), Dbl,
corespund cazurilor în care subiectul nu interpreteazã un detaliu
negru sau colorat, ci intervalele albe dintre figuri. Mai mult de un
rãspuns Dbl este deja suspect. Aceste rãspunsuri apar mai abun-
dent la subiecþii normali capricioºi, dezaxaþi; ele sunt ºi mai abun-
dente ici-colo la schizofrenii incoerenþi negativiºti ºi mai puþin
frecvente la epileptici, unde capãtã destul de des valoarea unui
rãspuns culoare-formã sau formã-culoare. Ele trãdeazã întotdeauna
o oarecare tendinþã spre opoziþionism.
Putem nota cu Do micile detalii oligofrene * , interpretãrile
subiecþiilor care, acolo unde alþi subiecþi percep siluete în
întregime, umane sau nu, care sunt bine vãzute, nu vãd decât un
fragment al acestora, o parte dintr-un corp uman, de exemplu. La
planºa I, de exemplu, figura medianã este frecvent descrisã ca un
* Oligofrenie = „slãbiciune a spiritului“ (N. t.).
44 Hermann Rorschach
corp de femeie; deci, dacã interpretarea nu se referã la întreaga
figurã, ci numai la mâinile sau picioarele acesteia, este vorba de
rãspunsuri Do. Acelaºi lucru este valabil ºi la planºa III, când
numai picioarele sau capetele personajelor sunt luate în conside-
rare.
Rãspunsurile Do se întâlnesc mai ales la debili ºi imbecili, apoi
la anxioºi ºi depresivi ºi, în fine, aproape întotdeauna la obsedaþi.
c) Numãrul de G, D, Dd, Dbl ºi Do
Numãrul absolut de rãspunsuri globale, detalii ºi detalii-mici
dintr-un protocol are o semnificaþie mai micã decât proporþiile lor.
Numai în ceea ce priveºte G, numãrul absolut are o semnificaþie
mai mare.
Tabelul IV conþine numãrul de rãspunsuri globale.
Cel mai frecvent sunt date între 4 ºi 7 rãspunsuri globale, atât
de normali, cât ºi de bolnavi ºi, într-adevãr, apare aici o diferenþã
între subiecþii masculini ºi cei feminini. Media subiecþilor mascu-
lini variazã între 5 ºi 7 G, cea a subiecþilor feminini între 4 ºi 6 G.
Mai mult de 7 G dau numai subiecþii care au o mai mare relaxare
ºi o bogãþie mai mare a asociaþiilor: normalii inteligenþi, normalii
cu tendinþe maniacale ºi schizofrenii închiºi în ei înºiºi, aproape
întotdeauna foºti inteligenþi. Cifrele cele mai ridicate sunt atinse de
subiecþii cãrora le place sã imagineze, artiºtii. Cel mai mic numãr
de G apare la oligofreni, apoi la depresivi (cu excepþia depresiilor
psihogene) ºi, în fine, la schizofrenii cu o formã demenþialã sim-
plã.
O dispoziþie euforicã mãreºte numãrul de G, iar una depresivã
îl diminueazã.
Dacã vom face o comparaþie cu tabelele precedente, vom vedea
cã nu existã o proporþie netã între F ºi numãrul de G, nici între
numãrul de rãspunsuri C ºi numãrul de G. O asemenea proporþie
nu se stabileºte decât în cazul variaþiilor de dispoziþie. În schimb,
aºa cum aratã comparaþia Tabelelor IV ºi II, existã o proporþie
aproape riguros directã între numãrul de K ºi numãrul de G.
Manual de psihodiagnostic 45
Numãrul de rãspunsuri D nu intrã în nici un raport evident.
Acelaºi lucru este valabil ºi pentru Dd, Dbl ºi Do.
Despre micile detalii ar trebui spus: cu cât un subiect normal
este mai chiþibuºar, mai traficant de mãrunþiºuri, cu cât un
schizofren este mai incoerent ºi mai instabil, cu atât vom avea mai
multe Dd în protocol.
În ceea ce priveºte Dbl, în numãr mic sau în numãr mare, ele
reflectã aproape întotdeauna o oarecare atitudine opoziþionistã,
care indicã la normali mania disputei, încãpãþânarea, capriciul,
spiritul de revendicare ºi la schizofreni blocajele, negativismele,
excentricitãþile.
În ceea ce priveºte Do, când apar alãturi de un mare numãr de
rãspunsuri foarte bune, mai ales la subiecþii cu o bunã viziune a
formelor, sunt expresia unei inhibiþii a gândirii, condiþionate de o
dispoziþie depresivã. Când apar alãturi de un numãr mare de F-,
sunt determinate de o sãrãcie asociativã (oligofrenie).
d) Tipurile de aprehensiune
În funcþie de proporþia în care se grupeazã rãspunsurile G, D,
Dd etc. în protocolul testului, putem distinge o serie de „tipuri de
aprehensiune“. Ar fi nevoie, este adevãrat, de un material mult
mai abundent decât cel de care dispunem pentru a da acestor tipuri
o bazã aritmeticã solidã. Dar ele reies deja destul de clar ºi din
acest material relativ restrâns.
Existã, în primul rând, un tip G pur. Subiecþii de acest tip
rezolvã testul prin 10 sau aproape 10 rãspunsuri globale. Ei nu
intrã deloc, sau aproape deloc, în detaliile imaginii. Aceste proto-
coale de interpretare sunt niºte capodopere, care implicã o mare
bogãþie ºi o mare prezenþã a engramelor, dar care referã în primul
rând la momentele afective. Aceºti subiecþi sunt, în marea lor
majoritate, indivizi inteligenþi, care nu vãd niciodatã în test o
probã de imaginaþie, ci o considerã un fel de test al capacitãþii de
abstractizare sau de combinare ºi care, în consecinþã, din cauza
ambiþiei lor pentru record, vor sã se distingã printr-un rezultat
46 Hermann Rorschach
excepþional. Datoritã concentrãrii conºtiente a atenþiei, ei pot, cu
ambiþia care îi caracterizeazã, sã dea cele mai bune forme. Putem
desemna acest tip ca pe tipul G+.
În tipul G+ pot, de asemenea, sã intre ºi subiecþii dotaþi cu
imaginaþie, care sunt capabili sã ofere la fiecare imagine câte un
rãspuns G combinativ (eventual secundar), mai ales atunci când
activitatea lor asociativã este ºi mai relaxatã datoritã unei dispoziþii
afective bune.
Tipului G + i se opune tipul G -, care prezintã ºi el 10 G, dar
cu F-. Acest tip nu se întâlneºte niciodatã, probabil, printre nor-
mali. În schimb, el apare ici-colo la schizofrenii abulici (fãrã
voinþã, indiferenþi), care se mulþumesc sã defineascã fiecare
imagine ca „un fluture“, sau „un fluture turtit“ ºi la schizofrenii
foarte incoerenþi, cu excitaþie motricã, care dau 10 DdG, adicã
extrag din fiecare imagine un detaliu mic absolut insolit ºi
caracterizeazã în funcþie de el întreaga planºã, fãrã a þine cont de
celelalte pãrþi ale imaginii. O schizofrenã de acest gen a descris,
de exemplu, planºa X ca „un peisaj montan“, dupã ce a interpre-
tat un detaliu minuscul ca „genunchiul unei capre de munte“.
Altul a definit planºa VIII ca „o ºedinþã a Consiliului federal
elveþian“, deoarece culorile roºu ºi alb i-au amintit de Elveþia ºi
de Consiliul sãu federal.
Nu am gãsit niciodatã un tip D pur, Dd pur etc. Toate celelalte
tipuri sunt combinate. Ele depind de viteza cu care subiectul trece
de la G la D, de la D la Dd etc., sau, altfel spus, de tenacitatea cu
care subiectul persistã în a vedea cât mai multe G posibile înainte
de a trece la D, ºi cât mai multe D posibile înainte de a trece la Dd.
Despre distribuþia principalelor tipuri care rezultã ne vom ori-
enta dupã Tabelul V.
Tipul de aprehensiune cel mai comun al subiectului normal este
tipul G - D, cu accentuarea mai mare sau mai micã a lui G, ceea ce
înseamnã cã subiectul manifestã mai multã sau mai puþinã tenaci-
tate în tendinþa sa de a gãsi cel puþin un rãspuns global la fiecare
planºã. Cu cât acest efort este mai mare, cu atât suntem mai siguri
cã avem de a face cu o inteligenþã mai teoreticã; cu cât el este mai
Manual de psihodiagnostic 47
mic, cu atât este mai probabil cã inteligenþa subiectului este în
principal orientatã spre practicã. Acest ultim comportament este
mai frecvent în special la subiecþii feminini.
Ne vedem obligaþi sã revenim asupra acestor tipuri diferite de
inteligenþã în prezentãrile noastre ulterioare referitoare la
inteligenþã.
e) Succesiunea tipurilor de aprehensiune
Conceptul de tip de aprehensiune ºi-ar gãsi cea mai bunã expre-
sie dacã l-am asocia în acelaºi timp cu formula rigiditãþii sau flexi-
bilitãþii succesiunii lui G, D etc. Dar acest lucru nu s-ar putea rea-
liza fãrã complicaþii inutile. Am fost deci obligaþi sã fixãm tipul de
aprehensiune numai dupã numãrul de G, D etc. pe care le
furnizeazã un subiect.
Succesiunea modurilor de aprehensiune la fiecare din cele 10
planºe trebuie sã fie tratatã separat. Este posibil sã se stabileascã
aceste tipuri specifice de succesiune, dar acest lucru poate fi ºi
inutil, ºi atunci este suficient sã distingem o succesiune rigidã, una
ordonatã, una inversatã, una relaxatã ºi una incoerentã.
Subiecþii care prezintã succesiunea cea mai rigidã ºi care se
apropie cel mai mult de cazul normal fictiv pe care l-am descris
mai sus sunt cei care iau testul foarte în serios. De altfel, nu este
singurul lucru pe care îl iau în serios; ei se comportã la fel în tot
ceea ce îi priveºte. Regula supremã pentru ei este: consecvenþa.
Sunt formaliºti ai logicii, pentru care forma este mai importantã
decât conþinutul. În aceastã categorie intrã, pe de o parte, meti-
culoºii, indivizii cu o mentalitate de director de ºcoalã, iar pe de
altã parte, depresivii cu idei de insuficienþã, anxioºii, melanco-
licii.
O succesiune de rigiditate optimalã (nu maximã ca la subiecþii
precedenþi), care nu sacrificã pentru formã conþinutul, apare la
majoritatea normalilor. În acelaºi mod se comportã în general ºi
paranoizii coerenþi, ca ºi majoritatea organicilor. Putem defini
acest tip de succesiune drept tipul ordonat.
48 Hermann Rorschach
Succesiunea inversã, adicã trecerea de la Dd ºi D la G, apare
cel mai frecvent la subiecþii circumspecþi, temãtori, dar ºi la imagi-
nativii confabulativi, inventatorii de combinaþii.
Succesiunea devine relaxatã la neinteligenþi, oligofreni,
urmând apoi maniacalii, epilepticii, bolnavii Korsakov ºi, în fine,
la un mare numãr de schizofreni. De asemenea, succesiunea se
relaxeazã uneori din cauza unei dispoziþii labile ºi euforice. Un
mare numãr de nervoºi, de imaginativi, de artiºti prezintã acest tip
de succesiune în protocoalele lor, de altfel excepþionale.
Relaxarea succesiunii poate ajunge pânã la incoerenþã completã
la numeroºi schizofreni, mai precis la schizofrenii latenþi, chiar ºi
la cei care, de-a lungul vieþii, n-au trezit decât o vagã bãnuialã cã
ar suferi de aºa ceva. Un schizofren incoerent poate, la planºa I, sã
nu interpreteze decât un detaliu minuscul, la planºa II sã dea un
anumit numãr de rãspunsuri care nu diferã de rãspunsurile
subiecþilor normali nici prin succesiune ºi nici prin alte caracteris-
tici, la planºa III, din nou, sã nu remarce decât o micã figurã for-
matã din petele albe, la planºa IV sã furnizeze trei rãspunsuri glo-
bale din care unul este normal ºi celelalte douã absurde, sã res-
pingã planºa V, ºi aºa mai departe.
7. CONÞINUTUL MATERIAL AL INTERPRETÃRILOR.
PROCENTAJUL DE ANIMALE
Am ajuns acum la cea de-a patra întrebare dintre cele puse la
p. 17: „Ce anume a fost vãzut?“
Ceea ce este interpretat în imagine se referã, bineînþeles, numai
la ceea ce se poate reprezenta, dar la schizofreni se referã la tot ce
nu este reprezentabil. Deºi nu putem cuprinde printr-o scurtã tre-
cere în revistã variaþiile individuale ºi patologice din conþinutul
interpretãrilor, trebuie sã constatãm totuºi cã ele se supun câtorva
reguli.
Formele vãzute cel mai frecvent sunt formele animale. Obser-
vaþia cã aproape toþi subiecþii inteligenþi, cultivaþi sau nu, au
menþionat în rãspunsurile lor între 25 % ºi 50 % forme animale,
Manual de psihodiagnostic 49
apoi cã un scor inferior lui 35 % de „rãspunsuri animale“ nu apare
decât la subiecþii dotaþi cu imaginaþie ºi cã un scor superior lui 50%
nu se întâlneºte decât la subiecþii stereotipi de orice fel, aceastã
observaþie ne-a sugerat ideea cã procentajul de forme animale
dintr-un protocol ar putea fi utilizat ca un fel de indice al stereoti-
piei. Acest lucru se verificã într-o mare mãsurã: procentajul de ani-
male reprezintã într-adevãr un indicator destul de sigur al stereoti-
pizãrii, atât normalã cât ºi patologicã, în cea mai mare parte a
formelor sale. Tabelul VI ne prezintã o imagine a acestui lucru.
Ceea ce trebuie remarcat în primul rând în tabel este cã, în
unele cazuri izolate, ºi numai în aceste cazuri, stereotipia figurii
animale este înlocuitã de stereotipia unui alt obiect. Acest lucru se
întâmplã aproape numai la oligofreni, mai ales imbecili, iar în
acest caz apar pãrþi din corpul uman ce înlocuiesc figura animalã.
Subiecþii respectivi vãd pretutindeni degete, mâini, picioare,
nasuri, ochi etc. La mulþi debili, mai ales la debilii isteroizi cu un
acut complex al inteligenþei, pãrþile corpului sunt înlocuite cu
obiecte anatomice. Aceºti subiecþi pot, în cursul testului, sã nu
vadã decât „plãmâni“, „coloana vertebralã“, „intestine“ etc.
Acelaºi comportament apare adesea la epileptoizi ºi la subiecþii ce
suferã de nevroze traumatice.
În tabel, cea mai mare parte a normalilor au între 35 % ºi 50 %
figuri animale. Schizofrenii apar în douã mari zone de concentrare,
una între 20 ºi 35 %, care înglobeazã incoerenþii ºi productivii,
cealaltã între 55 ºi 70 %, care include hebefrenicii, bolnavii cu
demenþã simplã, neproductivii ºi stereotipii.
Este frapant sã vedem cât de asemãnãtoare sunt proporþiile în
manie ºi melancolie; este frapant, de asemenea, sã observãm cã
epilepticii nu cad în stereotipia figurilor animale, nici în cea a
pãrþilor corporale, ºi cã la ei variabilitatea rãspunsurilor este de
regulã foarte mare, în ciuda perseverãrilor celor mai clare ºi mai
tipice pentru epilepsie (vâscozitatea unui cuvânt, a unui concept
etc).
Euforia micºoreazã, iar dispoziþia depresivã creºte procentajul
de animale. Totuºi, variaþiile provocate de tipul de dispoziþie nu
50 Hermann Rorschach
sunt aici atât de mari ca cele care depind de majoritatea factorilor
citaþi anterior.
Comparaþiile cu tabelele precedente nu necesitã comentarii spe-
ciale. Trebuie numai sã subliniem cã procentajul de animale ºi
numãrul de kinestezii sunt în general invers proporþionale: cu cât
este mai mic procentajul de animale, cu atât mai mare este
numãrul de kinestezii percepute. Cu cât kinesteziile sunt mai rare,
cu atât procentajul de animale este mai mare ºi cu atât mai micã
este variabilitatea rãspunsurilor.
Alãturi de interpretãrile animale, numãrul de figuri umane
prezintã, de asemenea, proporþii caracteristice, mai ales atunci
când se comparã numãrul de figuri umane vãzute în întregime
cu cel al pãrþilor corporale umane interpretate (a nu se confunda
G cu D).
Multe figuri umane, fãrã nici o, sau aproape nici o parte corpo-
ralã, apar în interpretãrile celor mai inteligenþi subiecþi normali ºi
ale schizofrenilor cei mai incoerenþi ºi mai blocaþi.
Normalii inteligenþi cu tendinþe maniacale, debilii fabulativi,
maniacalii, epilepticii, majoritatea schizofrenilor ºi majoritatea
organicilor vãd un numãr mai mare de figuri umane întregi decât
de detalii corporale.
Normalii neinteligenþi, depresivii, anxioºii, meticuloºii, hebe-
frenicii, stereotipii percep mai multe detalii corporale decât figuri
umane întregi.
Debilii (atunci când nu fabuleazã), imbecilii, cei cu demenþã
simplã, melancolicii, arterioscleroticii percep multe detalii corpo-
rale fãrã nici o figurã umanã întreagã (sau aproape nici una).
Schizofrenii foarte incoerenþi, epilepticii care sunt ºi oligofreni,
câteodatã ºi normalii puþin incoerenþi, în special femeile ºi mania-
co-depresivii, vãd obiecte neînsufleþite într-un numãr destul de
mare.
Interpretãrile de genul: o patã albastrã vãzutã ca „cer“, o patã
maro vãzutã ca „un sirop pentru tuse“ ºi altele de acest fel apar
frecvent la schizofreni, mai ales la schizofrenii foarte incoerenþi, ºi
la mulþi epileptici.
Manual de psihodiagnostic 51
De asemenea, la schizofreni gãsim nu rareori formularea unor
interpretãri abstracte: planºa I este imaginea unei „învieri“, pentru
cã figura femininã din mijloc „învie“, planºa X este „un deliciu de
culori“ etc.
O menþiune specialã meritã interpretãrile care se referã clar la
fapte personale ce apar de regulã la schizofreni, dar care nu au fost
încã studiate.
8. RÃSPUNSURILE ORIGINALE
În sfârºit, trebuie sã selectãm rãspunsurile originale din cele-
lalte rãspunsuri ºi sã le calculãm procentajul. Drept rãspuns origi-
nal trebuie sã notãm interpretãrile care apar aproximativ o datã la o
sutã de subiecþi normali. Aceste rãspunsuri trebuie împãrþite, în
funcþie de calitatea lui K, F ºi FC, în bune ºi rele (Orig.+ ºi Orig.-).
Cel mai bine este sã scãdem din cifra globalã interpretãrile CF ºi C
la care nu se poate determina cu precizie Orig.+ sau Orig., înainte
de a calcula procentajul de rãspunsuri originale.
Regãsim foarte frecvent în acelaºi protocol rãspunsuri originale
bune ºi proaste. De regulã, predominã unele sau altele. Inter-
pretãrile absolut absurde ºi cele absolut remarcabile apar împreunã
la schizofreni. Proporþia amestecului de Orig.+ ºi Orig.- are, evi-
dent, o semnificaþie. Tabelul VIII, orientativ în ceea ce priveºte
frecvenþa de rãspunsuri originale, nu ia în considerare pe scalã
decât numãrul absolut, în timp ce calitatea este indicatã de fiecare
datã prin semnele +, ±, m ºi -. Plus-minus (±) înseamnã cã rãspun-
surile Orig.+ predominã asupra celor Orig.-. Minus-plus (m )
înseamnã contrariul.
9. PRIVIRE DE ANSAMBLU
Vom enumera factorii ce se pot distinge ºi sunt importanþi pen-
tru protocolul testului. Am putea adãuga ºi alþi factori, dar nu o
facem, pentru a nu complica tabloul de ansamblu.
Ar fi metodic sã considerãm diferitele tipuri de normali ºi
diferitele psihoze pentru a studia jocul reciproc al factorilor. Dar
52 Hermann Rorschach

aceasta ar depãºi limitele prezentei lucrãri. De asemenea, nici

materialul, prea limitat, al rezultatelor de care dispunem nu ne per-
mite sã realizãm un asemenea demers. Mã mulþumesc deci sã dau
în tabelul VIII o imagine orientativã a unei astfel de sinteze. De
fapt, Tabelul VIII este o recapitulare a celor ºapte tabele prece-
dente. Ca ºi celelalte, el nu ne poate oferi decât rezultatele medii
grosiere.
Prin urmare, ar exista douã cãi diferite de urmat, una con- III
ducând la o psihografie generalã, cealaltã la o psihografie dife-
renþialã. Pentru început, ar trebui parcursã prima, pentru a purifica, SUPLIMENT ASUPRA METODEI
într-o anumitã mãsurã, conceptele eterogene ºi insuficient definite
care au fost utilizate pânã acum în diverse moduri — concepte
auxiliare, ca cel de „inteligenþã“. 1. CONDIÞIILE SINGULARE ALE PLANªELOR TESTULUI
Pânã atunci, însã, trebuie sã adãugãm câteva lucruri despre
metodã. Aºa cum am semnalat la început, seria de imagini a testului s-a
constituit progresiv, întotdeauna dupã rezultatele empirice.
Condiþiile specifice fiecãrei planºe sunt urmãtoarele:
Planºa I: Neagrã. Nu este aproape niciodatã refuzatã. Subiectul
dã cu aproape aceeaºi uºurinþã rãspunsuri-formã ºi
rãspunsuri-miºcare. Planºa se lasã interpretatã global
la fel de uºor ca ºi pe detalii, ea conþinând numeroase
mici detalii productive.
Planºa II: Neagrã cu roºu. Evocã kinesteziile mai uºor decât
Planºa I. Conþine o singurã figurã intermediarã fra-
pantã. Ea introduce o culoare ce produce uneori un
început de ºoc de culoare. Roºul se suprapune peste
negru.
Planºa III: Neagrã cu roºu. Este planºa care provoacã cel mai
uºor kinesteziile. Roºul este separat de negru.
Planºa IV: Neagrã. Provoacã destul de greu rãspunsuri-formã ºi
rãspunsuri-miºcare. Mai dificil de interpretat global
decât pe detalii. În general, figura creeazã un senti-
ment de „frumuseþe“; destul de greu de interpretat.
Planºa V: Neagrã. Planºa cel mai uºor de interpretat. Descrisã
aproape întotdeauna ca „liliac“ sau „fluture de noap-
54 Hermann Rorschach
te“. În schimb, schizofrenii refuzã destul de frecvent
aceastã planºã, sau vãd, de exemplu, personaje în
miºcare.
Planºa VI: Neagrã. Creeazã sentimentul cã este figura cea mai
dificilã.
Planºa VII: Neagrã. Esenþiale în aceastã planºã nu sunt detaliile
negre, ci figura intermediarã care reprezintã destul de
distinct o lampã cu petrol. Aceastã planºã este în con-
trast cu planºa V, pentru cã normalii vãd lampa foarte
rar, iar schizofrenii foarte frecvent.
Planºa VIII: Multicolorã. Armonioasã ca formã ºi culori. „ªoc la
culoare“ la nevrotici. Uºor de interpretat, cel puþin pe
detalii.
Planºa IX: Multicolorã. Lipsitã de armonie în forme sau culori.
Evocã uºor kinestezii. Printre altele, include o figurã
intermediarã distinctã.
Planºa X: Multicolorã. Pete disparate. Interpretare globalã
aproape imposibilã.
Dacã ar trebui sã controlãm suficient experienþa ºi dacã ar tre-
bui sã examinãm cea mai mare cantitate de materiale prin aceastã
tehnicã, nu am putea sã o facem cât mai precis decât cu planºele
experimentale prezentate aici. Fãrã a pretinde cã seria mea ar fi un
„non plus ultra“, ar trebui totuºi menþionat cã sunt comparabile
numai rezultatele obþinute cu planºe identice sau cel puþin cu niºte
planºe foarte analoage ºi etalonate.
2. SERIILE PARALELE
Ni se pare foarte necesarã utilizarea a douã sau trei serii para-
lele. Avem destul de frecvent ocazia de a repeta examenul cu
acelaºi subiect: normalii cu diferite tipuri de dispoziþie, maniaco-
depresivii în diversele lor perioade, schizofrenii în diferite stãri,
înainte ºi dupã o psihanalizã etc., dar adesea ºi pentru a controla
doar testul în sine. Dacã testul este aplicat din nou cu aceleaºi
Manual de psihodiagnostic 55
planºe, activitatea conºtientã sau inconºtientã a memoriei falsificã
rezultatul. Pentru asemenea cazuri, avem nevoie de o serie de
imagini analoge care, deºi diferite faþã de seria normalã, trebuie sã
corespundã imagine cu imagine cu condiþiile acesteia.
Trebuie pregãtite niºte serii paralele de acest gen astfel încât,
prin selecþia unui mare numãr de forme fortuite (obþinute prin
tehnica descrisã la început), sã fie alese cele care, dupã configu-
raþia lor, corespund condiþiilor planºelor normale. Trebuie sã
vedem apoi, testând cel mai mare numãr posibil de subiecþi de
tipuri diferite, dacã planºele sunt în general acceptate sau dacã sunt
expediate ºi refuzate ca simple pete de cernealã. Numai dupã aceea
poate începe munca de etalonare. Subiecþii selectaþi pentru
etalonare nu trebuie sã fie decât normali, dar normali de diferite
grade de inteligenþã ºi culturã. Etalonarea trebuie în special sã sur-
prindã prin ce anume imaginile din noua serie sunt analoage cu
imaginile din seria normalã, în ceea ce priveºte probabilitatea de
apariþie a rãspunsurilor-miºcare ºi a rãspunsurilor-culoare, apoi a
celor globale ºi a figurilor intermediare, astfel încât aceºti para-
metri sã rãmânã aceiaºi, adicã sã nu fie reproduºi în seria nouã mai
abundent ºi mai uºor, nici mai rar ºi mai dificil decât în seria nor-
malã. La planºa I a seriei paralele trebuie sã aparã multe F ºi K, ca
ºi la seria normalã etc. Planºa V a seriei paralele trebuie, de aseme-
nea, sã reprezinte un obiect uºor de recunoscut; similar, planºa VII
trebuie sã conþinã o figurã intermediarã uºor de recunoscut, dar nu
foarte frapantã. Mai presus de orice, imaginile nu trebuie sã fie
mai fragmentate sau mai complicate. Cu cât planºele sunt mai
complicate, cu atât fac mai dificilã operaþia de cotare a rezultatelor.
În general, pregãtirea unor asemenea serii paralele (pot spune din
experienþã) nu este nici atât de dificilã, nici atât de îndelungatã pe
cât pare.
3. PROBELE DE CONTROL
Se poate extinde testul adãugând niºte serii de planºe de con-
trol: teste speciale pentru K, C etc. Douã exemple numai:
56 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 57

Experienþa normalã a arãtat faptul cã elementul culoare dovedit mai greu de abordat la aceastã probã decât la cea de inter-
acþioneazã cu o forþã de determinare extrem de puternicã asupra pretare.
percepþiei epilepticilor, mai ales a celor demenþi. Acest lucru a Toate aceste lucruri trebuie însã clarificate prin cercetãri ulte-
putut fi pus ulterior în evidenþã printr-o serie de control com- rioare.
pusã din trei imagini: prima reprezintã o pisicã desenatã cu o
nuanþã de verde (de culoarea broaºtei), a doua o veveriþã de 4. MODUL DE ÎNTOCMIRE A PROTOCOLULUI
culoarea unui cocoº, a treia o broascã de culoarea unui cintezoi.
Rezultatul a fost cã numai epilepticii, mai ales demenþii epilep- Protocolul nu trebuie sã conþinã numai rãspunsurile subiectu-
tici, ºi de regulã cei care erau ºi oligofreni, interpretau pisica lui ci, pe cât posibil, ºi expresiile sale mimice, schiþarea unor
drept broascã etc. Culoarea acþiona deci asupra lor mai puternic gesturi voluntare ºi involuntare, eventualele semne de ºoc la
decât forma, chiar dacã forma era reprodusã fidel dupã modelul culoare etc.
natural. Nimic asemãnãtor nu a apãrut pânã acum la oligofreni. Simbolurile cele mai convenabile pentru cotare sunt abrevierile
O singurã datã, un schizofren foarte incoerent a dat un rãspuns pe care le-am utilizat pânã acum ºi care rezumã cu mai mare
de acest gen. uºurinþã factorii esenþiali ai fiecãrui rãspuns. Iatã câteva exemple:
Un test ulterior de control a fost alcãtuit astfel: erau prezentate
subiectului douã desene, fiecare reprezentând un om cosind, dar Planºa I: „fluture“. Interpretare globalã = G; deoarece ea apare
fãrã coasã, iarbã etc. Un desen era calchiat pe celãlalt, dar în sens foarte frecvent la subiecþii mai inteligenþi, trebuie sã
invers, adicã deºi compoziþia ºi desenul rãmâneau identice la cele fie cotatã drept formã bunã = F+; figurã animalã = A.
douã personaje, personajul care fusese calchiat apãrea ca fiind Formula: G F+ A
stângaci. Subiectul era întrebat: „Ce face acest individ?“, apoi Planºa X: „douã omizi“: verde median. Rãspuns detaliu = D;
„Care dintre cei doi, dupã pãrerea dumneavoastrã, este corect forma luatã în considerare în primul rând, culoarea în
desenat?“. A apãrut un fenomen foarte frapant: subiecþii care al doilea rând, formã bunã = FC+; figurã animalã = A.
dãduserã un mare numãr de rãspunsuri kinestezice la testul normal Formula: D FC+ A
dãdeau imediat rãspunsul corect, dar rãmâneau frecvent perplecºi Planºa I: „doi îngeri zburãtori, cu veºmintele fluturând“.
în faþa celei de-a doua întrebãri. Ei terminau, în peste jumãtate din Rãspuns detaliu = D; motiv kinestezic = K; rãspuns
cazuri, prin a indica stângaciul ca fiind personajul corect desenat bun în ceea ce priveºte F ºi K; figurã umanã în
(stângacii îl indicau pe dreptaci). Dimpotrivã, subiecþii care la tes- întregime = H.
tul normal nu dãduserã deloc sau dãduserã foarte puþine kinestezii, Formula: D K+ H
rãspundeau prompt nu numai la prima, ci ºi la a doua întrebare. Planºa I: „crevete“. Rãspuns global confabulator secundar =
De asemenea, imbecilii, în majoritatea cazurilor, puteau preciza DG; formã prost vãzutã = F-.
imediat care este personajul corect desenat: dreptaciul pentru Formula: DG F- A
dreptaci ºi stângaciul pentru stângaci. Schizofrenii s-au comportat Planºa IV: „un castel“. Pe ambele pãrþi laterale, între vârful fi-
în acelaºi mod (în cazul în care dãdeau vreun rãspuns). Totuºi, gurii ºi ramificaþiile laterale, unde pata este mai
unul din rãspunsurile lor foarte frecvente era cã cele douã perso- întunecatã, un detaliu minuscul, dar foarte bine vãzut.
naje sunt la fel de corect desenate. În general, schizofrenii s-au Formula: Dd F+ Peisaj
58 Hermann Rorschach

Planºa X: „colecþie de fluturi“. Rãspuns global, determinat în

primul rând de culori, dar ºi cu un anumit aport al
formei.
Formula: G CF- A

Vom gãsi ºi alte exemple, pe care le vom oferi în ultima parte a

lucrãrii.
Este destul de neplãcut sã fim nevoiþi sã scriem atât de mult IV
pentru a desemna regiunea planºei care a fost interpretatã. Totuºi,
acest inconvenient nu apare decât în cazul articolelor publicate. În REZULTATE
timpul testãrii, când avem de a face cu interpretãri insolite, putem
pune o hârtie de calc pe planºã ºi copia imediat contururile zonei
interpretate sau, mai bine, îl lãsãm pe subiect sã facã acest lucru. 1. INTELIGENÞA

Conceptul de inteligenþã nu a reprezentat pânã acum decât o

evaluare empiricã a subiectului. Dar pentru cã cifrele din tabele
prezintã valorile medii, fiind vorba de un numãr mare de subiecþi
(în jur de 120 de subiecþi inteligenþi), trebuie sã tragem câteva con-
cluzii din aceste date. Întrucât întregul test este un examen de per-
cepþie ºi de gândire, rezultatele medii ale subiecþilor inteligenþi tre-
buie sã ofere niºte clarificãri în ceea ce priveºte percepþia ºi gândi-
rea subiectului normal inteligent. În acelaºi timp, trebuie sã fixãm
o medie care sã permitã de acum înainte confirmarea din punct de
vedere etiologic a valorilor simptomatice stabilite pe cale statisticã.
Subiecþii inteligenþi se disting la test prin:

1) un procentaj ridicat de forme bine vãzute,

2) un numãr mai mare de afluxuri kinestezice în procesul de per-
cepþie,
3) un numãr mai mare de rãspunsuri globale,
4) un tip de aprehensiune bogat: G sau G-D sau G-D-Dd,
5) o succesiune a modurilor de aprehensiune de o rigoare optimã
(ordonatã),
6) un procentaj mic de animale, o mai mare variabilitate a inter-
pretãrilor,
60 Hermann Rorschach
7) un procentaj de rãspunsuri originale nici prea mare, nici prea
mic.
(Numai în ceea ce priveºte rãspunsurile-culoare subiecþii
inteligenþi nu au nimic caracteristic faþã de ceilalþi).
Oricare dintre cei ºapte factori poate, dupã caz, sã se înde-
pãrteze suficient de medie, sã varieze mai mult sau mai puþin, ast-
fel încât variaþiile individuale exprimã, desigur, proporþiile în care
se combinã un anumit numãr de aptitudini care constituie ceea ce
noi numim „inteligenþã“ sau, mai degrabã, ceea ce numim
diferitele aspecte ale inteligenþei.
Un procentaj ridicat de forme bune presupune:
1) capacitatea de a menþine atenþia stabilã în timpul întregului test,
o anumitã capacitate de concentrare de care depinde în general
claritatea percepþiei. Atunci când atenþia este perturbatã (insta-
bilitate, obosealã, manie, delir, organici), calitatea formelor, cel
puþin pentru o parte a testului, îºi pierde acurateþea;
2) prezenþa engramelor cu forme clare; atunci când imaginile-
amintiri nu sunt clare (confabulativi, mulþi debili, organici),
recunoaºterea clarã a formelor nu este posibilã;
3) capacitatea de a realiza ecforia acestor engrame-amintiri, de a
le evoca, de a le readuce în conºtiinþã, un proces asociativ care
poate fi perturbat din cauza oboselii ºi a leziunilor organice;
4) capacitatea de a selecta, dintre imaginile-amintiri evocate, pe
cele mai asemãnãtoare; este vorba în primul rând de un proces
asociativ eºalonat, care depinde la rândul lui de atenþie; de
aceastã datã, atenþia trebuie sã se orienteze nu numai cãtre exci-
taþiile externe, ci ºi cãtre imaginile-amintiri evocate, permiþând
un control al procesului perceptiv, o criticã a interpretãrii.
Atunci când toate aceste capacitãþi funcþioneazã la maximum,
trebuie sã gãsim în test cele mai bune forme. Acest lucru se întâm-
plã la meticuloºi ºi depresivi, mai ales la melancolici. Ei iau testul
„foarte în serios“, cãutând cu obstinaþie formele bune ºi concen-
Manual de psihodiagnostic 61
trându-ºi întreaga atenþie ºi mobilizându-ºi întregul spirit autocri-
tic, ei ating un procentaj de aproape 100 % de forme bune; pe de
altã parte, însã, rezultatele lor sunt extraordinar de sãrace ºi de
stereotipe. Un maximum ºi un optimum al capacitãþilor de care am
vorbit reprezintã deci douã lucruri absolut diferite.
Meticuloºii ºi melancolicii sacrificã în favoarea formelor bune
aproape toþi ceilalþi factori ai testului. Dacã ei depãºesc media
inteligenþei normale în ceea ce priveºte formele, în privinþa celor-
lalþi factori se apropie de modul de reacþie al unor imbecili.
Cãutarea scrupuloasã a formelor clare nu duce numai la stereoti-
pie, nu sãrãceºte numai conþinutul interpretãrilor, ci se rãsfrânge
negativ ºi asupra altor principii formale ale procesului perceptiv.
Tot meticuloºii ºi melancolicii sunt ºi aceia care, în interpretãri,
simt incertitudini penibile (conform p. 15) ºi aceia la care critica
procesului perceptiv, critica propriei lor funcþii — ceea ce repre-
zintã o parte a autocriticii — devine extrem de pãtrunzãtoare.
Un optimum de acuitate a formelor apare — cum demonstreazã
per ansamblu rezultatele indivizilor inteligenþi — acolo unde acui-
tatea percepþiei, claritatea engramei ºi controlul atent al procesului
de asimilare sunt fãrã îndoialã prezente, dar nu despotice ºi pe
punctul de a mutila toate celelalte funcþiuni.
Rezumând, se poate spune cã F % este un indice al acuitãþii
anumitor — sau tuturor? — procese asociative, cum sunt stabili-
tatea atenþiei ºi capacitatea de concentrare. Scorul optim, nu
maxim, al acestor capacitãþi, de 80-95 % F+ (100 % nu apare decât
la meticuloºi), trebuie sã fie deci considerat drept o primã compo-
nentã a inteligenþei.
Urmeazã un al doilea factor, succesiunea modurilor de apre-
hensiune care, la individul inteligent, indicã o rigoare optimã, la
indivizii neinteligenþi ºi la cei distraþi, la maniacali, epileptici ºi
alþii, se dovedeºte a fi mai relaxatã într-o mãsurã mai micã sau mai
mare, în timp ce la depresivi ºi meticuloºi este de o rigoare maxi-
mã (conform p. 47).
Tendinþa cãtre o succesiune foarte riguroasã a rãspunsurilor G,
D etc., la fiecare din cele zece planºe, provine din aceeaºi dispo-
62 Hermann Rorschach
ziþie a subiectului ca ºi tendinþa de a da cele mai bune forme,
respectiv din preferinþa conºtientã, datoratã unui spirit autocritic
adesea penibil, pentru ceea ce este formal în funcþia logicã. Pentru
aceasta este nevoie de o atenþie stabilã ºi de o mare precizie a pro-
ceselor asociative care intrã în joc. Ca ºi în cazul percepþiei
formelor, apare acelaºi fenomen: în profitul elementului formal
este sacrificat în mare parte nu numai conþinutul, ci ºi un mare
numãr de principii ale percepþiei înseºi. Atunci când succesiunea
este de o rigoare maximã, vom avea aproape întotdeauna tipuri de
aprehensiune „sãrace“, D - Do, sau un tip apropiat de acesta. Dacã
avem un tip de aprehensiune mai bogat (G – D), succesiunea rigu-
roasã poate coincide cu precãdere în douã cazuri: în primul caz,
atunci când este vorba de o sarcinã cotidianã monotonã, susþine ºi
fortificã dispoziþia, cum se întâmplã cu unii directori de ºcoalã ºi
cu birocraþii (aici, sentimentul penibil de autocontrol este supra-
compensat de orgoliul „consecvenþei“, iar sentimentul de insufi-
cienþã de o supraestimare exageratã a propriei persoane). În al
doilea caz, atunci când o afectivitate labilã este stabilizatã prin ori-
entarea conºtientã a atenþiei cãtre aspectele formale, cum se întâm-
plã la majoritatea obsedaþilor. Dar ºi în acest caz numãrul de K ºi
G rãmâne foarte mic, procentajul de animale foarte mare, apãrând
ºi un tip de aprehensiune cu multe Do, care sunt, de altminteri, ca-
racteristice oligofrenilor.
Succesiunea de rigoare optimã a individului inteligent normal
se manifestã, ca ºi buna percepþie a formelor, fãrã efort voluntar,
ca de la sine, ca un rezultat al unei abilitãþi obiºnuite; funcþia logi-
cã este automatizatã, cum este, de exemplu, ºi controlul motrici-
tãþii ºi, într-o anumitã mãsurã, mersul pe bicicletã. Succesiunea de
rigoare optimã se pãstreazã în mare parte chiar ºi în cazul unei
afecþiuni organice, probabil pentru cã este vorba de o capacitate
automatizatã importantã în viaþa individului.
Succesiunea devine relaxatã ºi compromisã mai ales atunci
când afectivitatea se toceºte sau când devine labilã, atunci când
atenþia nu mai are suficientã tensiune ºi stabilitate pentru a
menþine în joc capacitatea respectivã (de exemplu, în manie), sau
Manual de psihodiagnostic 63
atunci când procesele asociative care reprezintã aceastã capacitate
se relaxeazã, se dezmembreazã, deviazã fãrã încetare (schizofre-
nie).
O altã componentã a inteligenþei, exprimatã printr-o succesiune
de rigoare optimã a rãspunsurilor G, D etc., constã deci în capaci-
tatea de a disciplina funcþia logicã, capacitate automatizatã în cea
mai mare parte, acþionând la nivel inconºtient, dar menþinutã
printr-o atenþie stabilã.
Subiecþii inteligenþi dau între 7 ºi 10 rãspunsuri globale, care
sunt în majoritatea lor F ºi K bine vãzute. Pentru aceasta este
nevoie, fãrã îndoialã, de un stoc mare de imagini-amintiri vizuale
ºi, în plus, de un mare grad de libertate a asociaþiilor, care sã per-
mitã ecforia engramei convenabile la momentul oportun, o mare
prezenþã a engramei. Existã ºi subiecþi care prezintã în mod evi-
dent o mare bogãþie ºi o mare prezenþã a engramelor pe parcursul
testului, dar care, totuºi, nu au mai mult de 5-6 G. Deºi apariþia
multor G nu este posibilã fãrã o anumitã prezenþã a engramelor,
acest lucru nu este suficient. Ambiþioºii calitãþii dau cel mai mare
numãr de G, astfel cã acest tip-G care vede în test o probã a capa-
citãþii de a abstractiza ºi care vrea sã atingã un record, nu
reacþioneazã decât la rãspunsuri globale; urmeazã subiecþii cu
tendinþe maniacale. Dintre subiecþii inteligenþi, depresivii ºi meti-
culoºii furnizeazã cel mai mic numãr de G. Astfel, cu cât afectivi-
tatea este mai vie, cu atât numãrul de G este mai mare. Bogãþiei
engramelor trebuie sã i se adauge o activitate specialã, afectiv
nuanþatã, o anumitã implicare a voinþei, fie voinþa de a surprinde
întregul, care este asociatã frecvent cu o puternicã aversiune pentru
detalii, fie tendinþa voluntarã de a combina toate detaliile într-un
ansamblu, fie o dispoziþie conºtientã, voinþa de a stabili un record,
fie o tendinþã habitualã total inconºtientã sau în principal
inconºtientã, dar întotdeauna o manifestare a activitãþii de
asociere, susþinutã de o tensiune afectivã. Nu trebuie sã con-
fundãm aceastã energie cu aplicaþia: meticulosul ºi depresivul,
oricât de mare ar fi aplicaþia lor, nu dau un numãr mare de G. La ei
este vorba mai degrabã de un fel de voinþã de realizare, pro-
64 Hermann Rorschach
porþionalã cu dispoziþia, care creºte de la sine în cursul efectuãrii
sarcinii, din cauza ambiþiei conºtiente de a bate un record.
Vom vedea mai târziu de ce maniacalul dã un numãr de G mai
mic decât inteligentul cu tendinþe maniacale ºi de ce variaþiile
maniacale ale dispoziþiei la organici nu produc un numãr mai mare
de G.
Numãrul de G trebuie luat în primul rând ca un indice al
energiei dispoziþionale a activitãþii asociative ºi frecvent ca un
indice al voinþei conºtiente sau inconºtiente de a realiza operaþii
mai complicate (operaþii de abstractizare sau de combinare: cei cu
dispoziþii filosofice furnizeazã frecvent un numãr mare de G pri-
mare bune; subiecþii dotaþi cu imaginaþie produc frecvent multe G
combinatorii bune). Un optimum al acestor capacitãþi reprezintã o
altã componentã a inteligenþei. Acest optimum se reflectã în tipul
de aprehensiune.
Subiectul inteligent prezintã cel mai frecvent tipul de aprehen-
siune G - D, unde trebuie subliniat mai puternic sau mai slab G sau
D, cu un aport mai puternic sau mai slab de Dd. Aici, variaþiile
individuale, chiar ºi la subiecþii inteligenþi, sunt mult mai mari
decât în cazul lui F ºi G. Este vorba, pentru diferitele tipuri de
aprehensiune, de inteligenþe foarte diferite.
Subiectul care furnizeazã un numãr mare de G, dar nici unul
sau aproape nici un D, este fie un individ cu o gândire abstractã,
fie o fiinþã dotatã cu imaginaþie, eventual cu o puternicã tendinþã
de a se pune în valoare, un ambiþios al calitãþii care simte în mod
cert o puternicã aversiune pentru micile lucruri concrete ale vieþii
cotidiene.
Subiectul care, pe lângã un mare numãr de G, interpreteazã ºi
mai multe D, dar numai puþine Dd, are o gândire mult mai plasticã,
îºi adapteazã mai bine gândirea la o problema datã, judecã mai
puþin abstract, totuºi inteligenþa sa este mai orientatã spre teoretic
decât spre practic, mai mult spre problematizare decât spre faptul
concret.
Subiectul care dã un numãr mediu de G (6-7) ºi interpreteazã
multe D, dar puþine Dd este în mod cert mai curând un tip practic
Manual de psihodiagnostic 65
decât unul teoretic; nu se pierde prea mult în consideraþii abstracte,
ci observã ceea ce este de observat, preferã bunul-simþ erudiþiei.
Cel care dã în aceeaºi proporþie G ºi D ºi interpreteazã multe
Dd (G- D- Dd) este un traficant de mãrunþiºuri, cu o slabã capaci-
tate de abstractizare ºi de combinare, dar poate fi un observator
excepþional, deºi se pierde cu uºurinþã în detalii.
Subiectul care dã un numãr mare de G, percepe puþine D dar
multe Dd, este un individ nepractic, evitã lucrurile practice, este
poate original în ideile sale, dar incoerent în elaborarea lor, se pre-
cipitã în abstracþii, sau persistã în mici curiozitãþi; este ori un tiran,
ori un chiþibuºar în judecãþile sale.
Un amestec de G, D, Dd, egal depãrtat atât de tendinþa rigidã
de abstractizare, cât ºi de obstinaþia micilor detalii, caracterizeazã
acea formã a inteligenþei pe care o numim de regulã „judecata
omului sãnãtos“.
Toate aceste tipuri apar cu nuanþele cele mai variate în catego-
ria subiecþilor „inteligenþi“. Prin simpla enumerare a acestor tipuri
nu spunem nimic despre aptitudinile subiecþilor pentru o anumitã
ramurã de activitate, ci numai despre modul în care subiecþii pot
sã-ºi dezvolte ºi sã exerseze o aptitudine particularã oarecare.
La ce componentã a inteligenþei se referã deci tipul de aprehen-
siune?
Tabelul VIII aratã cã variaþia euforicã a dispoziþiei îmbogãþeºte
tipul de aprehensiune (fãrã a þine cont de ceilalþi factori) ºi cã vari-
aþia depresivã îl sãrãceºte. Chiar ºi organicii (cu excepþia arte-
rioscleroticilor depresivi), epilepticii, schizofrenii incoerenþi, ca ºi
debilii ºi imbecilii, confabulativii, se apropie, în tipul lor de apre-
hensiune, de inteligenþa normalã (încã o datã, fãcând abstracþie de
ceilalþi factori). În partea opusã se gãsesc meticuloºii, unii
obsedaþi, apoi melancolicii, imbecilii torpizi, schizofrenii ste-
reotipi. Din aceastã comparaþie a extremelor reiese cã în primul
rând afectivitatea determinã bogãþia sau sãrãcia tipului de aprehen-
siune.
Unui tip de aprehensiune bogat îi corespunde un numãr de
rãspunsuri globale care nu este prea mic. Trebuie sã gãsim, deci,
66 Hermann Rorschach
aceastã energie a activitãþii asociative care este reflectatã de o
creºtere a numãrului de G, atunci când trebuie sã intre în joc un tip
de aprehensiune bogat.
Dar nu este suficientã aceastã energie pentru a avea un tip de
aprehensiune foarte bun. Vom remarca în special comportamentul
tipului G pur, care încearcã sã doboare un record. Un tip de apre-
hensiune bun nu trebuie sã fie ºi unilateral.
Printre altele, pentru ca tipul de aprehensiune sã fie bun, este,
de asemenea, necesar, ca formele sã fie bine vãzute, adicã sã se
îndeplineascã în acelaºi timp condiþiile unei percepþii bune a
formelor, a acuitãþii proceselor asociative ºi a stabilitãþii atenþiei.
Atunci când percepþia formelor este deficitarã, când atenþia este
labilã, tipul de aprehensiune poate cã este bogat, dar nu ºi bun.
Acestei energii a activitãþii asociative trebuie sã i se adauge în
sfârºit condiþia de care depinde o succesiune de rigoare optimã,
adicã aptitudinea de a disciplina funcþia logicã pusã în funcþiune
prin intermediul atenþiei.
Un bun tip de aprehensiune depinde deci de o imensã cantitate
de momente asociative ºi de momente afective: procese de reglare,
de facilitare, de inhibiþie. Acest lucru este imposibil fãrã o anumitã
labilitate, o anumitã accesibilitate a voinþei, o atenþie stabilã, fãrã o
acuitate a activitãþii asociative care faciliteazã apariþia formelor
bune, dar în acelaºi timp este imposibil ºi dacã acuitatea perceptivã
este excesivã.
Reglarea care trebuie sã intervinã în toate aceste momente pen-
tru a da naºtere unui bun tip de aprehensiune depinde la rândul ei
de mai multe momente. Baza unui anumit tip de aprehensiune o
constituie tipul de dispoziþie individualã a inteligenþei (abstract-
teoreticã, combinator-imaginativã, practicã-concretã, meticuloasã
etc.). Dar reactivitatea dispoziþionalã poate fi la rândul sãu modifi-
catã, pe de o parte, de dispoziþia afectivã, iar, pe de alta, de dispo-
ziþia conºtientã a atenþiei. Toate aceste momente îºi pun amprenta,
în ceea ce priveºte aspectele formale cele mai variate, asupra forþei
energiei de asociere. Diferenþele intraindividuale obþinute la
diferitele teste antreneazã variaþii ale producþiei individului; vari-
Manual de psihodiagnostic 67
aþiile interindividuale indicã existenþa unor variante parþiale (dar
numai parþiale) ale inteligenþei.
Se poate defini o altã componentã a inteligenþei astfel: capaci-
tatea de a doza, aproape cu regularitate, momentele afective ºi
asociative, astfel încât — cu ajutorul reprezentãrii unui scop care
menþine concentrarea atenþiei — energia logicã va articula ele-
mentele principale ºi pe cele accesorii într-o proporþie corectã
(logicã) ºi într-o succesiune corectã (logicã), aceasta realizân-
du-se cu un optimum de energie a activitãþii asociative care face
posibilã obþinerea unui mare numãr de G, ca ºi cu un optimum al
acuitãþii asociative care face posibilã o bunã percepþie a formelor.
Existã numeroase variante ale acestei activitãþi în limitele nor-
malului.
Astfel, indivizii cu inteligenþã medie au un procentaj de ani-
male între 20-35 ºi 50 %; este vorba deci de un anumit optimum al
variabilitãþii interpretãrilor. Figura animalã, cu multiplicitatea
formelor sale, este evident intepretarea cea mai comodã, care se
oferã cu o facilitate relativ foarte mare. Aceasta creeazã o atitudine
asociativã dirijate cãtre engramele de figuri animale, fapt care
exercitã o influenþã stereotipizantã asupra interpretãrilor. Astfel,
procentajul de animale devine un indice al tendinþei de formare a
atitudinilor asociative stereotipizante. Figura animalã i se pare mai
dificilã imbecilului, care evocã în schimb mai uºor engrame referi-
toare la pãrþile corpului uman.
Contrariul unor asemenea tendinþe este posibilitatea de a degaja
asociaþiile de aceste atitudini, capacitatea de a se sustrage influ-
enþelor stereotipizante. Cele douã atitudini sunt fenomene de muta-
bilitate, de relaxare a asociaþiilor care, la un individ normal, nu
poate fi nici prea puternicã, nici prea slabã. O relaxare prea puter-
nicã duce inerent la instabilitate, incoerenþã, excentricitate a asoci-
aþiilor. O relaxare prea slabã conduce la stereotipie, la prezenþa
unui singur tip de engrame.
Subiecþii dotaþi cu imaginaþie, artiºtii, indivizii care tind sã
evadeze din realitate, vãd între 25 ºi 30 % animale. Un numãr atât
de mic de animale nu mai apare decât la schizofrenii incoerenþi (la
68 Hermann Rorschach
epileptici, în locul figurilor animale apar câteodatã alþi indici ai
stereotipiei, mai ales indici kinestezici). Opus artistului, dintre nor-
mali, este practicianul. Aproape toþi subiecþii cu profesii prepon-
derent practice au procentaje de animale mai ridicate. Ar trebui sã
mai adãugam cã procentajul de animale creºte foarte frecvent o
datã cu vârsta. Individul care are mai mult de 40 de ani dã rareori
mai puþin de 50 % rãspunsuri animale. Cel care are peste 50 de ani
oferã rareori mai puþin de 60 % animale. Tendinþa acestor atitudini
asociative stereotipizante creºte deci o datã cu vârsta, în schimb
libertatea asociaþiilor scade.
Dispoziþia depresivã, în special melancolia, ca ºi obtuzitatea
afectivã (de exemplu, în demenþa simplã), exercitã o puternicã
influenþã stereotipizantã. Variabilitatea creºte sub influenþa variaþi-
ilor maniacale ale dispoziþiei, dar mai puþin în cazul maniei pro-
priu-zise.
Optimumul de variabilitate nu este identic pentru toate tipurile
de inteligenþã. Comerciantului cu o capacitate de stereotipizare
prea slabã i-ar lipsi rutina comercialã; teoreticianul cu tendinþe
stereotipe prea puternice devine cu uºurinþã dogmatic etc.
Trebuie sã subliniem cã tendinþa de stereotipizare nu are nimic
în comun cu capacitatea de concentrare. Eficienþa atitudinilor aso-
ciative este un fenomen care se realizeazã inconºtient, fiind cu
precãdere de naturã asociativã, în timp ce concentrarea este un
fenomen în primul rând afectiv ºi, în plus, conºtient.
Astfel, o altã componentã a inteligenþei se manifestã printr-o
relaxare a asociaþiilor, ce nu trebuie sã fie nici prea puternicã, nici
prea slabã, adicã un optimum al capacitãþii de formare a atitu-
dinilor asociative stereotipizante.
În parte, este vorba de aceleaºi momente — dar ºi de altele —
ce condiþioneazã creºterea numãrului de rãspunsuri originale bune
(Orig+), unde se manifestã o altã caracteristicã a inteligenþei.
Creºterea numãrului de rãspunsuri bune originale bune depinde în
primul rând de claritatea engramelor, ca ºi de alþi factori care fac
posibilã percepþia formelor bune; apoi, depinde de o variabilitate
optimã, adicã de o relaxare a engramelor. Aceasta implicã în plus
Manual de psihodiagnostic 69
ºi o mare bogãþie a engramelor vizuale. Omul de acþiune pragmatic
dã, în medie, mult mai puþine rãspunsuri originale bune decât indi-
vidul cultivat sau, fãrã îndoialã, artistul creator. Numai rãspun-
surile originale pot, la testul de interpretare a formelor, sã exprime
formaþia subiectului. Iar aceasta cu condiþia de a se þine cont atât
de numãrul, cât ºi de conþinutul material al rãspunsurilor originale.
Dacã numãrul de rãspunsuri originale relevã, într-un anumit
sens, turnura particularã a vieþii asociative a subiectului, conþinutul
material aratã frecvent dacã aceastã turnurã particularã nu este
decât un reflex al specialistului sau dacã este o structurã esenþial-
mente personalã sub numeroase aspecte. Dacã rãspunsurile origi-
nale sunt de acelaºi tip, dacã ele provin din aceeaºi atitudine aso-
ciativã, turnura particularã a subiectului constã în principal în spe-
cializarea sa: un medic care interpreteazã multe detalii anatomice,
un botanist care face uz de cunoºtinþele sale interpretând multe
forme nefamiliare celor care nu sunt botaniºti, pot sã atingã un
mare numãr de Orig+. Dacã rãspunsurile originale variazã mult,
ele pot exprima într-un mod frapant o formaþie generalã de tip per-
sonal.
În ceea ce priveºte numãrul de rãspunsuri originale, maxi-
mum nu este ºi optimum. Cel care nu are deloc rãspunsuri origi-
nale este lipsit cu siguranþã de originalitate în viaþã. Subiectul
care dã peste 50 % rãspunsuri originale depãºeºte deja limita
optimã. Dacã aceste rãspunsuri sunt de acelaºi tip, stereotipe,
subiectul nostru este un simplu specialist. Dacã aceste rãspun-
suri sunt într-adevãr originale (fapt care depinde de relaxarea
foarte puternicã a asociaþiilor), subiectul este un individ cu
capul în nori, care trãieºte mai mult în problemele ºi fantasmele
sale decât în realitate ºi care se îndepãrteazã de modul de a per-
cepe ºi a gândi al contemporanilor sãi, pânã la pierderea totalã a
capacitãþii de adaptare intelectualã.
O altã componentã a inteligenþei constã deci în posesia unui
numãr optim de engrame personale; acest numãr nu trebuie însã
sã depãºeascã o anumitã limitã, fapt ce ar însemna pierderea
capacitãþii de adaptare la modul de a gândi al contemporanilor.
70 Hermann Rorschach
În fine, subiecþii inteligenþi se disting ºi prin acele rãspunsuri în
care engramele kinestezice îºi aduc un aport important în per-
cepþie, alãturi de percepþia formelor. De aici se poate deduce o altã
componentã a inteligenþei.
Oligofrenii, indivizii stereotipi, depresivii, adicã subiecþii cu
cele mai puþine rãspunsuri globale, nu au nici un K. Cel mai mare
numãr de K se întâlneºte la artiºti, la imaginativi, la indivizii cu o
gândire abstractã. Între cele douã extreme se aflã urmãtoarele douã
categorii: indivizii practici, cei mai reproductivi (care au puþine K)
ºi teoreticienii cei mai productivi (care au mai multe K). Aceasta
ar însemna cã rãspunsurile K sunt caracteristice subiecþilor a cãror
activitate þine mai degrabã de un domeniu spiritual ºi care acordã
mai mult interes vieþii lor interioare decât lumii exterioare.
Existã în general o proporþie directã între buna percepþie a
formelor ºi numãrul de K. Numai variaþiile de dispoziþie afecteazã
ºi inverseazã aceastã proporþie. În aceste condiþii, nu mai putem
avea decât un raport indirect între F ºi K. Acelaºi lucru îl putem
constata ºi dacã vom compara numãrul de K cu gradul de rigiditate
a succesiunii.
Între precizia conºtientã a asociaþiilor ºi numãrul de K existã
mai degrabã o opoziþie: cel care este atent sã dea multe rãspunsuri-
miºcare, furnizeazã interpretãri neclare; la fel se întâmplã ºi cu
kinesteziile secundare ale epilepticilor ºi maniacalilor. În fine,
subiecþii cu o foarte mare precizie a asociaþiilor, cum sunt meticu-
loºii ºi depresivii, care dau cele mai bune forme ºi succesiunea cea
mai rigidã, nu au K.
Numãrul de K este în schimb direct proporþional cu numãrul de
G. Nici variaþiile de dispoziþie nu modificã aceastã proporþie, ci o
respectã. (Pentru detalii vezi Tabelul VIII.) Existã, bineînþeles, ºi
excepþii: multe G cu relativ puþine K, puþine G cu relativ multe K.
Dar aceste excepþii nu ajung sã disimuleze sau sã inverseze în nici
un fel proporþionalitatea directã a mediilor. Niciodatã nu apar
împreunã puþine G cu multe K sau invers. Între rãspunsurile glo-
bale ºi rãspunsurile-miºcare trebuie deci sã existe o relaþie directã
sau parþial directã.
Manual de psihodiagnostic 71
Dat fiind cã existã mai degrabã o opoziþie între momentele
kinestezice ºi precizia conºtientã a asociaþiilor, aceastã relaþie nu
poate exista ºi în momentele care, ca urmare a dorinþei conºtiente
de a efectua operaþii mai complicate, produc un numãr mai mare
de G (cf. p. 63). Kinesteziile nu au, evident, nici o legãturã cu
operaþiile de combinare ºi de abstractizare.
Raportul dintre K ºi G se stabileºte mai degrabã în alt domeniu,
ºi anume cel al factorilor afectivi sau dispoziþional-asociativi, care
determinã elaborarea de G, adicã energia dispoziþionalã a acti-
vitãþii asociative. Faptul cã variaþiile de dispoziþie nu anuleazã pro-
porþionalitatea directã între G ºi K, ci o respectã ºi chiar o întãresc
câteodatã, este încã o dovadã în favoarea importanþei afectivitãþii
în acest raport; aceeaºi energie dispoziþionalã care stã la originea
elaborãrii unui numãr mare de G trebuie, de asemenea, sã fie la
originea rãspunsurilor K.
Acest lucru trebuie sã reiasã ºi din procentajul de animale ºi de
rãspunsuri originale. De fapt, numãrul de K este strâns legat de
variabilitatea interpretãrilor printr-o proporþie directã foarte netã,
care nu este contrazisã niciodatã, nici chiar de variaþiile de dispo-
ziþie, care o influenþeazã doar în acelaºi sens, deci printr-o pro-
porþie inversã cu procentajul de animale. Proporþia directã este
încã ºi mai netã între numãrul de rãspunsuri originale bune ºi
rãspunsurile K. Rãspunsurile K trebuie deci sã aibã cumva legã-
turã cu relaxarea asociaþiilor, care împiedicã formarea atitudinilor
asociative stereotipizante. Atunci când capacitatea de a se sustrage
acestor influenþe stereotipizante este foarte mare, eventual prea
mare (la subiecþii cu tendinþe maniacale, la imaginativi), numãrul
de K este ºi el mare. Atunci când influenþa stereotipizantã devine
prea puternicã, numãrul de K devine mic sau nul. Tendinþele
stereotipizante cresc o datã cu vârsta: analog, numãrul de K scade
o datã cu vârsta.
Rãspunsurile K reprezintã deci o componentã a inteligenþei
care este legatã de relaxarea asociativã ºi de numãrul de rãspunsuri
personale (Orig.) ale subiecþilor, care creºte o datã cu variaþiile
euforice ale dispoziþiei, este inhibatã de variaþiile depresive ºi de
72 Hermann Rorschach
tocirea afectivitãþii, fiind deci intim legatã de procesele afective ºi
slãbitã de efortul conºtient sau inconºtient al atenþiei ºi care, în
fine, trebuie sã fie identicã într-un anumit mod cu energia afectivã,
mai degrabã inconºtientã decât conºtientã, sau cu energia dispo-
ziþionalã a energiei asociative.
Aceastã componentã nu poate fi nimic altceva decât capacitatea
de a crea într-o manierã productivã lucruri noi, originale, capaci-
tatea de creaþie interioarã (care, la nivelul ei cel mai ridicat, con-
stituie ceea ce numim inspiraþia artisticã, trãirea religioasã etc.).
Rezultã de aici cã percepþiile kinestezice ar fi un instrument al
forþei creatoare interioare, al capacitãþii de introversie (vezi mai
departe). Am ajuns deci la acelaºi rezultat la care am fost conduºi
anterior printr-o metodã pur statisticã: rãspunsurile K caracte-
rizeazã subiecþii ale cãror interese sunt orientate mai mult cãtre
viaþa intrapsihicã decât cãtre lumea exterioarã.
Am reuºit deci sã distingem urmãtoarele componente ale
inteligenþei (în limitele testului nostru):
1.Capacitatea de a menþine atenþia activã ºi susþinutã (F+ ºi suc-
cesiunea).
2.Un optimum al acuitãþii percepþiei, al acuitãþii engramelor ºi al
acuitãþii proceselor asociative în timpul procesului de asimilare.
3.Un optimum al capacitãþii de ordonare a funcþiei logice, funcþie
care trebuie sã fie automatizatã pe cât posibil ºi sã intre în joc
de la sine (succesiunea).
4.Un optimum al energiei dispoziþionale a activitãþii asociative, al
voinþei conºtiente sau inconºtiente de a realiza niºte operaþii
mai complicate (G).
5.Capacitatea de dozare a momentelor afective ºi a celor asocia-
tive, cu ajutorul reprezentãrii unui scop care þine atenþia treazã
(tip de aprehensiune).
6.Un optimum al capacitãþii de a crea dispoziþii asociative
stereotipizante ºi, pe de altã parte:
Manual de psihodiagnostic 73
7.Un optimum al relaxãrii asociaþiilor, al detaºãrii de dispoziþiile
asociative stereotipizante care ameninþã sã devinã prea puter-
nice (procentajul de animale).
8.Un numãr optim de engrame personale, originalitate, capaci-
tatea de a forma asociaþii originale — optim în sensul cã
aceastã capacitate de adaptare la „lumea asociativã“ a contem-
poranilor nu se pierde (procentajul de rãspunsuri originale).
9.Bogãþia asociaþiilor (variabilitatea, rãspunsurile originale).
10.Prezenþa asociaþiilor (G).
11.Capacitatea de creaþie interioarã (K).
Toate aceste componente diverse ale inteligenþei pot fi mai mult
sau mai puþin dezvoltate, ºi de aici ºi variantele parþiale ºi totale
ale inteligenþei. Vom întâlni mai departe ºi alte componente ale
inteligenþei.
Deci, testul de interpretare a formelor face posibil un examen
foarte diferenþiat al inteligenþei, examen ce are un fundament
foarte larg ºi este aproape independent de instrucþie ºi memorie. El
se adreseazã în primul rând aspectului formal al inteligenþei.
Nu trebuie sã uitãm cã anumite componente ale inteligenþei au
grade de dezvoltare diferite la vârste diferite. Rezultã cã cele ale
unui copil de 5 ani diferã de componentele unui copil de 10 ani,
dar ºi de ale unui adult de 20, 30, 40 de ani etc. Tabloul compo-
nentelor apare puþin modificat de fiecare datã. Pentru a oferi o
imagine mai riguroasã a acestor variante interindividuale ale
inteligenþei, suntem încã departe de a dispune de un material sufi-
cient.
2. SENSIBILITATEA FACTORILOR
LA INFLUENÞELE VOLUNTARE
Testul de interpretare a formelor, care face apel numai la „libera
alegere“, poate fi aplicat ºi ca un test de interpretare „dirijatã“1. La
1 W. STERN, Differenziele Psychologie, Leipzig, 1911, pag. 83.
74 Hermann Rorschach
testul normal, subiecþii — cu rare excepþii (tipul G) — sunt preocu-
paþi de conþinutul interpretãrilor. Ei selecteazã componentele for-
male ale percepþiei în funcþie de dispoziþiile lor personale. Putem
repeta testul cu seriile paralele pentru a încerca sã limitãm aceastã
libertate de alegere pânã la un anumit punct. Putem, de exemplu,
sã cerem subiectului sã acorde cea mai mare atenþie formelor bune,
sau sã interpreteze cel mai mare numãr posibil de imagini în
miºcare. Aceste probe de control ridicã urmãtoarele probleme:
1. Cum influenþeazã concentrarea atenþiei randamentul factorului
respectiv?
2. Cum anume concentrarea atenþiei asupra unui anumit factor
influenþeazã alþi factori?
3. Cât de mari sunt diferenþele individuale care apar la toate aceste
probe de control?
Pentru a putea rãspunde la aceste întrebãri am avea nevoie,
bineînþeles, de un material foarte bogat, obþinut cu seriile de planºe
paralele. Cercetãrile efectuate pânã în prezent — care nu au avut
un caracter foarte sistematic din acest punct de vedere ºi cãrora le
lipsesc verificãrile — au dus la urmãtoarele rezultate:
Dacã cerem subiectului sã interpreteze forme cât mai clare,
F+ % creºte, dar cu foarte mari diferenþe de la un individ la altul.
Momentele necesare unei bune acuitãþi a formelor, stabilizarea
atenþiei, precizia asociaþiilor care intervin în percepþie ºi asimilare,
autocontrolul, sunt ameliorate prin reprezentarea conºtientã a
scopului care le este sugerat prin instructaj. Este vorba de modelul
tipic de funcþionare a gândirii conºtiente ºi voluntare. Dar aceasta
se face simultan cu apariþia unor fenomene cum este scãderea pro-
nunþatã a numãrului de G ºi de K, fãrã a mai pomeni ºi de sãrã-
cirea tipului de aprehensiune, creºterea procentajului de animale,
scãderea numãrului de rãspunsuri originale ºi de rãspunsuri-
culoare, toate acestea cu mari variaþii individuale. Pe ansamblu,
acest tip de reacþie se apropie de cel al depresivului ºi al meticulo-
sului.
Manual de psihodiagnostic 75
Dacã dorim sã obþinem o succesiune cât mai rigidã, rezultatele
sunt asemãnãtoare. Succesiunea devine rigidã, ceilalþi factori se
reduc. Dar nu se reduc atât de mult ca în cazul precedent ºi, de alt-
fel, atunci când succesiunea devine rigidã, formele devin din nou
mai puþin bune. Se înþelege de la sine cã sugestia de a-ºi reprezenta
un asemenea scop amelioreazã succesiunea, dar este vorba aici în
primul rând de posibilitatea de a ordona funcþia logicã. Uºurinþa cu
care are loc aceastã ameliorare dovedeºte cã, la normali, o anumitã
disciplinã se manifestã automat. În plus, faptul cã în timpul acestui
travaliu ceilalþi factori scad mai puþin din punct de vedere calitativ
decât în cazul unei cãutãri impuse a formelor bune, dovedeºte cã
solicitarea se adreseazã unei funcþii care, din punct de vedere dis-
poziþional, este gata sã intre în acþiune. Dar faptul cã formele devin
mai proaste atunci când atenþia este acordatã succesiunii nu poate
însemna decât un singur lucru: acuitatea percepþiei ºi acuitatea
asociaþiilor reprezintã momente în care dispoziþia joacã un rol mai
puþin important ºi care au nevoie, pentru a atinge un grad ridicat de
eficienþã, de toatã concentrarea necondiþionatã, totalã, susþinutã a
atenþiei.
Dacã vom cere subiectului sã interpreteze cât mai multe G cu
putinþã, rezultatele nu sunt unitare. Cel care vede multe G la testul
normal va percepe ºi mai multe, stimulat de „dorinþa de a executa
niºte operaþii complicate“, care stã la baza rãspunsurilor G. Dim-
potrivã, subiectul care interpreteazã foarte puþine G la testul nor-
mal nu îºi va ameliora numãrul de G nici la proba impusã, iar
rezultatul sãu nu diferã prea mult de testul normal. Desigur, acelaºi
rezultat îl vom obþine ºi dacã cerem subiectului sã aibã un tip de
aprehensiune cât mai bogat cu putinþã.
Procentajul de animale poate fi studiat din douã direcþii opuse:
fie cerând subiectului sã nu interpreteze decât forme animale, fie
cerându-i sã nu interpreteze nici un animal, ci orice altceva ºi cât
mai variat. Prima sarcinã este rezolvatã uºor de un subiect normal.
Din nou, concentrarea determinatã de reprezentarea unui scop
prejudiciazã ceilalþi factori, în special numãrul de G, K, Orig.
Totuºi, rezultatul diferã puþin de rezultatul normal, ceea ce aratã cã
76 Hermann Rorschach
cerinþa de a nu interpreta decât animale se adreseazã unei capaci-
taþi dispoziþionale foarte uºor de activat (capacitatea de a forma
fenomene asociative stereotipizante).
Dimpotrivã, excluderea figurilor animale ºi solicitarea de a
oferi rãspunsuri cât mai variabile duce la un refuz complet din
partea multor subiecþi. Numai cei cu un procentaj foarte scãzut de
animale la testul normal se vor achita cu o relativã uºurinþã de
aceastã sarcinã, fãrã a oferi însã un rezultat foarte diferit de testul
normal. Aceasta înseamnã cã relaxarea asociaþiilor, libertatea
schemelor de gândire, este o funcþie care nu se supune controlului
conºtient decât atunci când este de regulã prezentã într-un grad
destul de mare.
Rãspunsurile originale nu se preteazã la acest gen de solicitãri.
La testul normal, fiecare subiect considerã cã interpretãrile sale
sunt originale. Chiar dacã vom dori sã obþinem cu orice preþ niºte
rãspunsuri cât mai originale, cât mai imaginative, subiectul nu va
interpreta altceva decât ceea ce interpreteazã ºi la testul normal. În
plus, unii se vor aventura în diverse combinaþii haotice sau se vor
strãdui sã-ºi exprime interpretãrile în termeni cât mai originali cu
putinþã.
Au rãmas rãspunsurile K ºi C. Este valabilã ºi aici corelaþia
dintre K ºi G. Subiecþii cu numeroase K pot cu o relativã uºurinþã
sã la mãreascã numãrul; cei care la testul normal nu dau decât
puþine sau nici un K, nu vor da nici la proba impusã decât puþine
K, sau multe K proaste. Kinesteziile reprezintã deci o funcþie care
nu poate fi amelioratã prin reprezentarea conºtientã a scopului,
decât atunci când este prezentã ca o dispoziþie fermã.
Rãspunsurile-culoare: subiectul care nu dã rãspunsuri-culoare
la testul normal îºi poate ameliora performanþa sub acest aspect,
oferind în special FC, mai rar C impulsive, dacã îi vom cere sã þinã
cont de culori în interpretãrile sale. Totuºi, neputinþa melancoli-
cilor ºi a meticuloºilor ºi tensiunea nevroticilor care îºi refuleazã
afectele sunt remarcabile în ceea ce priveºte comportamentul lor
faþã de culori. Sarcina impusã le este penibilã ºi poate trezi în ei
sentimente de insuficienþã. La subiectul care dã multe rãspunsuri-
Manual de psihodiagnostic 77
culoare, numãrul acestor rãspunsuri poate fi cu uºurinþã mãrit.
Raporturile reciproce dintre ceilalþi factori, într-o probã de acest
gen, variazã mult de la un individ la altul.
Putem propune ºi o sarcinã inversã, atât pentru K, cât ºi pentru
C. Putem cere subiecþilor care dau multe K ºi respectiv multe C sã
reprime aceste tipuri de rãspuns. Deoarece un numãr mare de K se
prezintã de regulã însoþit de un numãr relativ ridicat de rãspunsuri-
culoare, cele douã sarcini speciale se adreseazã aici aceloraºi
subiecþi. Aceºti subiecþi încearcã o mare dificultate în a suprima
complet rãspunsurile K sau C. Ei trãiesc un sentiment penibil în
faþa sarcinii descrise mai sus, dar altfel decât depresivii. Aceºti
subiecþi au impresia de constrângere ºi inhibiþie. Cel mai bun mod
de a se achita de aceastã sarcinã este de a-ºi reprima simultan atât
rãspunsurile K, cât ºi C ºi de a-ºi dirija întreaga atenþie cãtre forme.
Este foarte probabil ca rãspunsurile-culoare sã nu reprezinte o
dispoziþie individualã ca cele de tip K, ci o dispoziþie generalã
care, cel puþin la un anumit numãr de subiecþi, se supune reprezen-
tãrii conºtiente a unui scop; ele ar permite subiecþilor sã evoce ºi
sã multiplice sau sã inhibe rãspunsurile-culoare. Aceastã „dispo-
ziþie generalã“ — dacã putem vorbi aici de o dispoziþie — este
afectivitatea.
Între kinestezii ºi afectivitate existã niºte raporturi intime.
Foarte greu pot fi suprimate separat. Mai uºor pot fi suprimate
împreunã, ºi aceasta cu ajutorul momentelor care fac posibilã buna
percepþie a formelor: acuitatea conºtientã a autocontrolului acti-
vitãþii asociative.
Componentele inteligenþei se comportã deci la modul urmãtor
vizavi de tendinþele conºtiente care acþioneazã asupra lor:
I. Creºterea randamentului:
Capacitatea de a menþine o atenþie susþinutã (F+, succesiunea).
Acuitatea percepþiei ºi a proceselor asociative în timpul proce-
sului de asimilare (F+).
Capacitatea de a doza ºi a ordona funcþia logicã (succesiunea ºi
tipurile de aprehensiune).
78 Hermann Rorschach
Capacitatea de a forma atitudini asociative stereotipizante
(A %).
II. Randamentul nu creºte decât în cazul în care o dispoziþie
individualã prevaleazã asupra voinþei conºtiente:
Energia activitãþii asociative (G).
Libertatea asociaþiilor faþã de atitudinile asociative stereoti-
pizante (A%).
Capacitatea de a forma asociaþii originale (Orig.).
Capacitatea de creaþie interioarã (K).
Per ansamblu, o creºtere voluntarã a randamentului funcþiilor
generale, enumerate la rubrica I, are drept consecinþã o slãbire
accentuatã a randamentului dispoziþiilor diferenþiale, enumerate la
rubrica II. Dimpotrivã, creºterea conºtientã ºi voluntarã a randa-
mentului funcþiilor, enumerate la rubrica II, nu antreneazã în mod
necesar o diminuare a randamentului funcþiilor enumerate la rubri-
ca I, deºi existã o tendinþã în aceastã direcþie.
Capacitãþile din prima grupã pot fi învãþate, în timp ce cele din
a doua grupã sunt „date“.
Afectivitatea nu se lasã încadratã nici în prima ºi nici în a doua
grupã. Ea se refuzã oricãrei categorizãri. Cel mult putem spune
grosso modo cã afectivitatea este stabilizatã în cazul creºterii ran-
damentului funcþiilor din prima grupã. „Atenþia este o formã mani-
festã a afectivitãþii.“ (BLEULER). Atenþia concentratã este afecti-
vitatea stabilizatã. În cazul creºterii randamentului funcþiilor din
cea de-a doua grupã, ea este de regulã mai labilã.
3. INFLUENÞELE VARIAÞIILOR DE DISPOZIÞIE ASUPRA
COMPONENTELOR INTELIGENÞEI
Prin „variaþii ale dispoziþiei“ înþelegem în general melancolia
ºi stãrile similare, mania ºi stãrile similare. Pentru a aborda mul-
titudinea variaþiilor de dispoziþie mai diferenþiate ºi mai com-
Manual de psihodiagnostic 79
plexe ne-ar fi necesar mult mai mult material decât dispunem.
Un singur caz special al variaþiilor de dispoziþie, ºi anume buna
dispoziþie, trebuie sã fie menþionat în plus.
Variaþia depresivã a dispoziþiei (cf. Tabelul VIII) amelioreazã
percepþia formelor, face succesiunea mai rigidã, dar diminueazã
numãrul de G, sãrãceºte tipul de aprehensiune, diminueazã vari-
abilitatea, mãreºte procentajul de animale, diminueazã numãrul
de rãspunsuri originale, reduce total sau aproape total numãrul
de K ºi face sã disparã de regulã rãspunsurile-culoare.
Variaþia maniacalã a dispoziþiei deterioreazã precizia for-
melor, relaxeazã succesiunea, mãreºte numãrul de G, îmbo-
gãþeºte tipul de aprehensiune, creºte variabilitatea, diminueazã
procentajul de animale, creºte numãrul de rãspunsuri originale
ca ºi numãrul de K ºi provoacã un numãr relativ ridicat de rãs-
punsuri-culoare.
Dacã ceea ce am afirmat despre consecinþele variaþiei depre-
sive a dispoziþiei rãmâne valabil ºi pentru melancolie, trebuie sã
corectãm puþin ceea ce am spus despre variaþia maniacalã atunci
când vorbim de mania propriu-zisã. În manie, numãrul de G este
mai mic decât în cazul tendinþei maniacale, tipul de aprehensi-
une este puþin mai sãrac, variabilitatea mai restrânsã, numãrul
de rãspunsuri originale mai mic. Dimpotrivã, numãrul de K ºi de
C este puþin mai mare, deºi apar frecvent K prost vãzute, iar
procentajul de animale este ceva mai mic decât în melancolie.
Aceasta înseamnã cã la depresivi ºi mai ales la melancolici,
toþi factorii care depind de creºterea autocontrolului asociaþiilor
ating valori maxime, în timp ce ceilalþi factori, care depind de
energia tensionatã afectiv a activitãþii de asociere ºi toþi factorii
care depind de relaxarea asociaþiilor sunt reduºi la minimum.
Fenomenul contrar se întâlneºte mai mult în cazul trecerii cãtre
dispoziþia maniacalã decât în manie: toþi factorii care dau un bun
randament numai datoritã capacitãþii de concentrare a atenþiei
funcþioneazã acum la parametri minimi, în timp ce factorii care
depind de o energie mai puternicã a activitãþii asociative, de
80 Hermann Rorschach
momentele aflate mai curând în afara controlului conºtiinþei, au
un randament mai mare.
În manie, factorii care pot fi amelioraþi de cãtre dispoziþia
conºtientã sunt ºi mai puþini decât în cazul dispoziþiei mania-
cale. Factorii care nu pot fi controlaþi conºtient sunt în parte mai
activi decât în dispoziþia maniacalã, ca de exemplu K ºi C. Pânã
acum, acest rezultat poate fi uºor explicat ca fiind o accentuare a
proporþiilor specifice dispoziþiei maniacale. Dar valorile celor-
lalþi factori nu se încadreazã în acest tablou: procentajul de ani-
male este mai mare, numãrul de G mai mic, tipul de aprehensi-
une mai sãrac, numãrul de rãspunsuri originale mai redus decât
în cazul dispoziþiei maniacale. Toþi aceºti factori ar arãta cu totul
altfel dacã mania n-ar fi decât o dispoziþie maniacalã accentuatã.
(Existã ºi posibilitatea existenþei mai multor tipuri de dispoziþie
maniacalã, care sunt incluse în materialul meu.) Faptul cã aceºti
patru factori nu se comportã la unison cu ceilalþi aratã cã energia
activitãþii asociative ºi relaxarea asociaþiilor, douã fenomene
asemãnãtoare, sunt obstrucþionate într-un anumit mod. Nu se
ºtie încã din ce cauzã.
Buna dispoziþie are multe în comun cu dispoziþia maniacalã.
Dar procentajul de animale scade mult, variabilitatea ºi numãrul
de rãspunsuri originale sunt mult mai mari, numãrul de G este
mai mare, tipul de aprehensiune mai bogat. Printre altele, per-
cepþia formelor este mai bunã decât la subiecþii cu tendinþe
maniacale. Numãrul de K ºi de C este apropiat de cel din manie;
dar cu greu vom gãsi rãspunsuri K proaste.
Dacã vom compara acum rezultatele subiecþilor cu tendinþe
maniacale cu cele ale subiecþilor maniacali ºi cu cele ale
subiecþilor cu o bunã dispoziþie, vom descoperi urmãtoarele:
mania ºi buna dispoziþie derivã, într-un anumit sens, din dispo-
ziþia maniacalã. Exact acolo unde mania nu oferã proporþiile
aºteptate, acestea din urmã sunt respectate în cazul bunei dis-
poziþii. Energia activitãþii asociative ºi relaxarea asociaþiilor
sunt mai mari în cazul bunei dispoziþii ºi mai mici în manie,
decât în dispoziþia maniacalã. Momentele care nu pot fi contro-
Manual de psihodiagnostic 81
late printr-un efort conºtient ºi a cãror manifestare este împiedi-
catã în manie vor apãrea în cazul bunei dispoziþii.
Relaxarea activitãþii asociative pe care o are un subiect cu o
bunã dispoziþie face ca rezultatul sãu la test sã semene mai mult
cu rezultatul unui schizofren incoerent, decât cu cel al unui
maniacal.
Diferenþa principalã dintre manie ºi buna dispoziþie este, din
punct de vedere clinic, lipsa impulsivitãþii motrice. Putem face,
provizoriu, urmãtoarea supoziþie: impulsivitatea motricã, motili-
tatea, ar fi cauza pentru care, în manie, relaxarea asociaþiilor ºi
energia activitãþii asociative nu se dezvoltã; ºi tocmai lipsa impul-
sivitãþii motrice, în cazul bunei dispoziþii, face posibilã dez-
voltarea tuturor acestor capacitãþi: relaxarea asociaþiilor, energia
activitãþii asociative, capacitatea de creaþie interioarã (din punct
de vedere clinic: ideile ºi cuvintele potrivite, replica promptã,
accesibilitatea afectivã, capacitatea de a se entuziasma etc.).
Aceastã supoziþie ne face sã admitem cã agenþii interiori-
zãrii, cu principalul lor instrument, impresiile de miºcare, tre-
buie sã fie într-o proporþie inversã cu motilitatea, cu miºcãrile
realmente executate.
Pentru ca aceastã deducþie sã nu rãmânã în aer, o putem ilus-
tra provizoriu printr-un exemplu: visul este un travaliu de interi-
orizare, kinesteziile jucând aici un rol important 2 . Odatã cu
trezirea încep miºcãrile intenþionale, miºcãrile în general. Toc-
mai ele fac ca visul sã înceteze. Nu existã decât o cale de a pre-
lungi visele: ca visãtorul sã rãmânã imobil, astfel încât ki-
nesteziile sã nu fie imediat inhibate de miºcãrile actuale.
Aceastã modalitate este eficientã dacã nu este anulatã de un
alt principiu, opus sferei inconºtientului, ºi anume principiul
autocontrolului conºtient; reprezentarea conºtientã, apãrutã
brusc, a comenzii: „rãmâi culcat în liniºte“, nu este suficientã
pentru a inhiba toate kinesteziile.
2 Vezi în special Moury VOLD, Über den Traum, Ed. O. Klemm, Leipzig, 1910
ºi 1912.
82 Hermann Rorschach
4. RAPORTUL RECIPROC DINTRE
RÃSPUNSURILE-MIªCARE ªI RÃSPUNSURILE-CULOARE
TIPUL DE REZONANÞÃ INTIMÃ
Introversivitate, Extratensivitate, Coartare
Raportul reciproc dintre rãspunsurile-miºcare ºi rãspunsurile-
culoare ne permite sã tragem anumite concluzii diferenþiale
esenþiale ºi sã abordãm dintr-o perspectivã nouã o problemã mai
generalã.
În cele ce urmeazã, conform procedeului pe care l-am descris,
rãspunsurile-culoare vor fi raportate la unitatea CF. 1 CF= 1; 1 FC=
1
/2; 1 C= 11/2.
Aºa cum am precizat deja, trebuie sã rectificãm într-o anumitã
mãsurã ceea ce am afirmat la capitolul despre rãspunsurile K ºi C:
cifrele absolute de rãspunsuri K ºi C nu ne oferã în sine decât niºte
informaþii insuficiente, oricare ar fi importanþa lor în calitate de
reprezentante ale procesului de interiorizare, adicã ale momentelor
afective: esenþial este raportul reciproc dintre ele.
Tabelul prin care dorim sã arãtãm acest lucru (Tabelul IX) este
alcãtuit astfel: el nu ia în considerare rãspunsurile-formã ºi nu se
ocupã decât de diversele raporturi dintre K ºi C. Numãrul absolut
de K ºi C creºte de sus în jos. În coloana din mijloc rãspunsurile K
ºi C sunt prezente în numãr egal; la extremitatea superioarã avem
cazurile în care K= 0 ºi C= 0, deci subiecþii care nu produc decât F.
La stânga coloanei din mijloc se aflã domeniul în care predominã
K. Începând de la coloana din mijloc spre stânga, numãrul de K
rãmâne acelaºi, cel de C scade, astfel încât prima coloanã din stân-
ga nu conþine decât K ºi nici un C. Acelaºi lucru pentru jumãtatea
dreaptã a tabelului, în ceea ce priveºte rãspunsurile-culoare.
Numãrul de K creºte deci de la dreapta la stânga, în timp ce
numãrul de C scade; invers, de la stânga la dreapta, numãrul de C
creºte ºi cel de K scade.
Manual de psihodiagnostic 83
Schema conþine patru posibilitãþi extreme:
1. 0 K ºi 0 C: coloana din mijloc, sus.
2. Multe rãspunsuri K ºi, de asemenea, multe rãspunsuri C:
coloana din mijloc, jos.
3. Numai rãspunsuri K ºi nici un rãspuns C: coloana din stânga.
4. Numai rãspunsuri C ºi nici un rãspuns K: coloana din dreapta.
În aceastã schemã a rezultatelor posibile — deºi nu este o
schemã în adevãratul sens al cuvântului — cum grupãm, practic,
rezultatele obþinute?
În tabelele IX–XII sunt repartizate rezultatele date de normali
(ºi de câþiva nevrotici), de oligofreni, de schizofreni, de maniaco-
depresivi, de epileptici ºi de organici. Încã o datã, sunt nevoit sã
repet cã rezultatele multor psihotici trebuie validate ulterior,
deoarece testul nu admite încã niºte concluzii universal valabile.
Este posibil ca aceste verificãri ulterioare sã modifice puþin anu-
mite rezultate.
Evident, am putea sã abordãm cele cinci scheme în diverse
moduri: fie sã comparãm, în aceleaºi puncte ale schemei, tipurile
de normali ºi de bolnavi care prezintã acelaºi raport între K ºi C,
fie sã examinãm de la un capãt la altul seria de tabele, începând cu
I ºi terminând cu VIII, pentru a vedea cum anume componentele
inteligenþei enumerate mai sus se repartizeazã în schemã, fie sã
începem cu etiologia rãspunsurilor K ºi C. Cel mai interesant ar fi,
totuºi, sã abordãm pentru început separat Tabelele IX–XIII ºi sã nu
cãutãm decât dupã aceea sã vedem cum se raporteazã ele la rezul-
tatele anterioare.
O scurtã privire asupra celor cinci scheme ne aratã cã jumãtatea
stângã este, per ansamblu, mult mai sãracã decât cea dreaptã. Vom
gãsi, evident, în coloana din stânga, în rândul subiecþilor normali,
indivizi cu o inteligenþã mai diferenþiatã, cu o gândire personalã,
cei productivi. (Aceasta nu este, bineînþeles, o judecatã de valoare,
pentru cã întrebarea: „Ce anume produc subiecþii care dau un
numãr mare de rãspunsuri K?“ nu se pune aici. A spune cã ei pro-
84 Hermann Rorschach
duc ceva este numai o afirmaþie formalã.) În tabelul schizofrenilor,
jumãtatea stângã este ocupatã de paranoizi, megalomanii cu
deliruri de persecuþie mai mult sau mai puþin sistematice, dar întot-
deauna cu un sistem delirant personal. Existã ºi paranoizi care se
plaseazã în partea dreaptã a schemei, dar în acest caz este vorba de
idei delirante incoerente, în care cu greu se poate desluºi o tentã de
sistematizare. Apoi, în partea stângã, apar acei pacienþi cu Kor-
sakov (dacã nu chiar toþi) care se disting prin tendinþa lor deosebitã
cãtre fabulaþie. În partea în care kinesteziile predominã sunt gru-
paþi aºadar toþi subiecþii, normali sau bolnavi, care trãiesc mai mult
în gândurile ºi, uneori, în imaginaþia lor ºi care nu se adapteazã la
lumea exterioarã, sau cel puþin subiecþii al cãror proces de interi-
orizare „funcþioneazã“ mai bine decât cel de adaptare. În jumã-
tatea dreaptã a schemei îi vom gãsi, dintre normali, pe subiecþii
practici, pe cei „cu picioarele pe pãmânt“, pe instabili, pe cei a
cãror inteligenþã este mai mult reproductivã decât productivã, apoi
pe cei neinteligenþi ºi pe oligofreni (debilii ºi imbecilii). Apoi, din-
tre schizofreni, apar catatonicii incoerenþi cu excitaþie motricã,
hebefrenicii ºi (toþi?) cverulenþii3. Dupã aceea vin epilepticii; este
posibil, uneori, ca vreun epileptoid sã se plaseze în jumãtatea
stângã a schemei. În fine, apar toþi organicii, cu excepþia pa-
cienþilor Korsakov ºi a celor cu demenþã arterioscleroticã.
Nu este prea simplu sã punem în opoziþie jumãtatea stângã a
schemei cu jumãtatea dreaptã. Existã indivizi productivi care se
plaseazã în partea dreaptã ºi, de asemenea, subiecþi reproductivi
care se plaseazã în partea stângã. Vom gãsi destul de des excepþii
de acest gen. Ele nu sunt, în parte, decât niºte excepþii aparente,
pentru cã nu trebuie sã uitãm cã este vorba numai de o predomi-
nanþã a rãspunsurilor K dacã, de exemplu, subiectul se plaseazã cu
rezultatul sãu în mijlocul coloanei din stânga, ºi nu de o exclusivi-
tate a kinesteziilor sau o excludere a culorilor. Diferenþa dintre
partea stângã ºi cea dreaptã este o diferenþã de „mai mult sau mai
puþin“, nu de „totul sau nimic“.
3 Cverulent este un sinonim aproximativ pentru procesoman. (N. t.)
Manual de psihodiagnostic 85
Rãspunsurile C se manifestã ca reprezentanþi ai afectivitãþii; cu
cât existã mai multe culori, cu atât afectivitatea este mai labilã.
Cu cât existã mai multe kinestezii, cu atât afectivitatea este mai
stabilizatã. Apare aici, evident, o concordanþã generalã cu schema.
În jumãtatea stângã a tabelului, în care predominã kinesteziile,
afectivitatea este mai stabilã decât în jumãtatea dreaptã, unde pre-
dominã culorile. În dreapta îi vom întâlni pe normalii instabili,
curajoºi, care se adapteazã foarte repede afectiv, dar ºi pe subiecþii
mai labili, pe schizofrenii impulsivi, excitabili, pe oligofrenii care
se supun afectelor lor momentane, majoritatea epilepticilor ºi toþi
organicii — cu excepþia demenþilor arteriosclerotici depresivi ºi a
pacienþilor cu Korsakov (care sunt mai stabili afectiv decât restul
organicilor). În stânga sunt cei a cãror afectivitate variazã mai
greu, fiind mai stabili, mai închiºi, mai orientaþi spre ei înºiºi.
Dintr-o singurã privire asupra tabelelor putem vedea cã în stân-
ga sunt subiecþii mai stabili afectiv, în partea dreaptã cei labili
afectiv, luând aici cuvântul labilitate în sensul lui cel mai larg, de
capacitate de contact afectiv normal. La stânga sunt cei care se
adapteazã afectiv cu un plus de dificultate, la dreapta cei care se
adapteazã uºor, fãrã ca excesul de labilitate sã împiedice adaptarea,
atâta timp cât celelalte funcþii la fel de necesare adaptãrii nu sunt
perturbate (organici, schizofreni).
Trebuie sã repetãm aici cã linia din mijloc nu reprezintã o limi-
tã strictã între cele douã tipuri diferite. Trebuie sã vorbim întot-
deauna doar în termeni de „mai mult sau mai puþin“; la stânga, mai
multã capacitate de interiorizare ºi mai puþinã capacitate de
adaptare; la dreapta, dimpotrivã.
Noþiunea de capacitate de contact afectiv care reprezintã, sã
spunem aºa, gradul normal de labilitate afectivã, poate fi definitã
ceva mai bine cu ajutorul acestor scheme. Trebuie sã distingem
între forma intensivã ºi cea extensivã a capacitãþii de contact.
Capacitatea de contact poate fi intensiv puternicã, dar extensiv
foarte slabã: subiectul „închis“ în el însuºi, care se relaþioneazã
dificil, poate manifesta, atunci când stabileºte relaþia, o capacitate
de contact foarte profundã. Capacitatea de contact poate fi foarte
86 Hermann Rorschach
puternicã extensiv, dar slabã intensiv: prietenul „tuturor“, opor-
tunistul care apare peste tot, dar dispare rapid. Ea poate fi foarte
puternicã atât extensiv, cât ºi intensiv: relativ puþini subiecþi, în
majoritatea lor subiecþi foarte dotaþi, din când în când subiecþi cu
tendinþe maniacale. Ea poate fi slabã intensiv sau extensiv: depre-
sivii, oamenii de afaceri get-beget, birocraþii, meticuloºii, raþionalii
puri, care nu dispun în general decât de o capacitate de contact
intelectual.
Subiecþii a cãror capacitate de contact este mai mult intensivã
decât extensivã se întâlnesc în jumãtatea stângã a schemei.
Subiecþii a cãror capacitate de contact este mai mult intensivã
decât extensivã sunt fiinþe cu afecte mai stabile ºi sunt în acelaºi
timp mai interiorizate. Acest lucru concordã chiar ºi cu tabloul
clinic al paranoizilor, care pot aproape întotdeauna sã pãstreze un
contact foarte intens cu un membru al familiei, un prieten, un
medic, chiar ºi atunci când par total rupþi de realitate.
Faptul cã ideile delirante nu afecteazã contactul intelectual al
bolnavului nu implicã ºi contactul afectiv. Putem gãsi în viaþa nor-
malã un fenomen analog: subiectul închis în sine este înclinat sã-ºi
„idealizeze“ prietenii, adicã în interiorizarea sa el atribuie priete-
nilor niºte trãsãturi pe care aceºtia poate cã nu le posedã în reali-
tate într-o asemenea mãsurã. Adaptarea intelectualã poate fi aici
foarte deficitarã, dar adaptarea afectivã îºi urmeazã calea.
În jumãtatea dreaptã a schemei se gãsesc subiecþii a cãror
capacitate de contact este mai mult extensivã decât intensivã, cei
cu o bunã adaptare afectivã, practicii, experþii, indivizii care „iau
numai partea bunã a lucrurilor“. Aici se gãseºte ºi hebefrenicul,
care este gata sã lege o conversaþie cu orice persoanã pe care o
întâlneºte, cverulentul care povesteºte despre procesele sale
juridice oricui este dispus sã-l asculte; apoi vine epilepticul, care
îºi închipuie cã toþi cei pe care îi întâlneºte sunt gata sã-i asculte
necazurile, dementul senil ºi paraliticul, care salutã orice persoanã
nouã ca pe o veche cunoºtinþã.
Când labilitatea afectivã devine prea puternicã, capacitatea de
contact intelectual se reduce, ca ºi în cazul unei stabilitãþi exce-
Manual de psihodiagnostic 87
sive. Afectele devin în acest caz egocentrice. Dorinþa de a se adap-
ta pe care o resimte un subiect prea labil este în realitate dorinþa de
a-i vedea pe ceilalþi adaptându-se la el.
Capacitatea puternicã de contact intensiv ºi extensiv, ca ºi
capacitatea slabã de contact intensiv ºi extensiv nu se manifestã
niciodatã la subiecþii situaþi în coloana din mijloc a schemei. Vom
reveni mai târziu asupra acestui lucru.
Pentru moment, este necesar sã cãutãm alte diferenþe între
subiecþii care prezintã o predominanþã a kinesteziilor ºi cei la care
prevaleazã culorile. În dreapta sunt mulþi subiecþi cu excitaþie
motricã. Privind mai atent, se constatã cã în jumãtatea stângã a
schemei se aflã subiecþii care se disting printr-o motilitate
mãsuratã, calmã, adesea stângace ºi flegmaticã, stabilizatã într-un
fel sau altul. În schimb, în jumãtatea dreaptã a schemei se gãsesc
indivizii excitaþi din punct de vedere motor, dar ºi cei abili, indi-
vizii prompþi, rapizi, iuþi, vioi. Aceasta se observã cu uºurinþã în
schema normalilor. Dar cu asta nu am spus totul. Într-adevãr,
motilitatea, ca ºi afectivitatea, pot fi mai mult sau mai puþin con-
trolate printr-un efort conºtient, iar acest control se învaþã. Dar un
lucru foarte caracteristic este punctul de unde trebuie sã înceapã
procesul de control: o motilitate „calmã“ necesitã mai degrabã
emanciparea motricã, o motilitate neliniºtitã solicitã mai ales dez-
voltarea inhibiþiilor. O motilitate neliniºtitã indisciplinatã este, de
exemplu, impulsivitatea motricã a maniacalilor sau anumite
fenomene întâlnite în cazul intoxicaþilor. O motilitate „calmã“ este
un „lasã-mã sã te las“ flegmatic, stângaci; o motilitate neliniºtitã
controlatã înseamnã îndemânare; o motilitate calmã disciplinatã
înseamnã, probabil, precizie în acþiune.
În realitate, indivizii îndemânatici, abili se aflã la dreapta; cei
incapabili, neîndemânatici, cu precãdere la stânga.
O sintezã provizorie o dã urmãtorul tablou:
Unde predominã K Unde predominã C
Inteligenþã mai diferenþiatã. Inteligenþã mai
stereotipã.
88 Hermann Rorschach
Un plus de productivitate personalã. Mai multã reproductivi-
tate.
Mai orientat cãtre interior. Mai orientat cãtre exterior.
Afectivitate mai stabilizatã. Afectivitate labilã.
Capacitate mai micã de adaptare la O capacitate mai mare
realitate de adaptare la realitate.
Contact mai mult intensiv decât Contact mai mult extensiv
extensiv. decât intensiv.
Motilitate controlatã, mai stabilizatã. Motilitate excitatã,
labilã.
Comportament stângaci, fãrã abilitate. Îndemânare ºi abilitate.
Apar deci douã tipuri diferite care nu trebuie, totuºi, absolu-
tizate, pentru cã oricât de „puri“ ar pãrea subiecþii izolaþi sau
numeroºi care le întruchipeazã, ei nu se prezintã niciodatã decât
sub forma unor amestecuri în care predominã unul sau altul din-
tre tipuri.
În plus, caracteristicile enumerate la cele douã tipuri nu au o
corelaþie reciprocã necondiþionatã. Raporturile nu sunt atât de
simple încât, având un rezultat de 3 K ºi 5 C de exemplu, carac-
teristicile pe care le-am menþionat sã se combine conform solici-
tãrilor determinate sau un anumit grad de diferenþiere a inteli-
genþei sã corespundã neapãrat unui anumit grad de stabilizare a
afectelor. Într-adevãr, fiecare dintre aceste calitãþi suferã la rân-
dul ei alte influenþe: a dispoziþiei, a funcþiei logice conºtiente ºi
a funcþiei logice inconºtiente, achiziþionate, automatizate.
Trebuie sã mai adãugãm o rectificare. Progresia conform
cãreia calitãþile care se aflã în schemã la nivelul kinesteziilor
cresc de la mijloc spre stânga, aceastã progresie este diferitã de
cea a culorilor. Tipurile aflate pe linia medianã sau lângã ea sunt
mult mai puþin diferenþiate. Mergând de la mijloc spre stânga,
vom da peste tipurile care prezintã tot mai distinct calitãþile
menþionate la kinestezii. Cu cât rezultatul se apropie mai mult
de proporþia: X K/ 0 C, cu atât se accentueazã tipul subiectului
Manual de psihodiagnostic 89
interiorizat, neîndemânatic. Progresia se opreºte la X K 0 C.
Subiecþii cu multe K dar fãrã C sunt foarte diferiþi, într-un anu-
mit sens, cel puþin în aparenþã, de cei cu multe K ºi puþine C.
Individul care vede predominant culori se distinge din ce în ce
mai clar începând de la mijloc spre dreapta. Dar el se estom-
peazã deja la jumãtatea distanþei dintre coloana din mijloc ºi
coloana externã dreaptã. Raportul în care numãrul de C
depãºeºte proporþia 1 K 2 C (chiar imediat ce numãrul de K
devine mai mare de 2) apare deja foarte rar la un subiect normal;
este aproape întotdeauna un rezultat patologic.
Voi denumi provizoriu, în cele ce urmeazã, tipul la care pre-
dominã kinesteziile drept tipul K ºi cel la care predominã culo-
rile drept tipul C. Dacã aceste tipuri ne vor apãrea ca opuse cu
ocazia acestor comparaþii, nu trebuie sã uitãm cã aceastã dis-
tincþie este pur clinicã ºi nu psihologicã. Din punct de vedere
psihologic, aceste tipuri nu sunt mai opuse în descrierea noastrã
decât miºcarea ºi culoarea. „Tipul K“ înseamnã numai cã un
anumit grup de funcþii este foarte dezvoltat. Contrariul va fi
atunci o slabã dezvoltare a acestor funcþii. Dar aceasta nu
înseamnã cã este vorba în mod necesar de un tip C. „Tipul C“
reprezintã pur ºi simplu un grup de alte funcþii care pot fi, la
rândul lor, mai puternic sau mai slab dezvoltate. Ceea ce ne
apare ca o opoziþie din punct de vedere clinic nu este, din punct
de vedere psihologic, decât o diferenþã.
Din compararea calitãþilor celor douã tipuri menþionate,
putem conchide:
Cu cât avem mai multe kinestezii, cu atât avem mai puþinã
miºcare; cu cât existã mai multã miºcare, cu atât mai puþine
sunt kinesteziile. Acelaºi lucru apare ºi în distincþia dintre manie
ºi buna dispoziþie: mania, în care unul din simptome este impul-
sivitatea motricã, are mai puþine K decât buna dispoziþie, care
nu implicã ºi impulsivitate motricã. Engramele kinestezice
inhibã deci miºcãrile reale, miºcãrile reale inhibã engramele
kinestezice.
90 Hermann Rorschach
Între motilitate ºi afectivitate existã raporturi foarte puter-
nice, un paralelism foarte strâns. Sã ne amintim de expresia
„miºcãri expresive“. Se vorbeºte încã mult despre excitaþia
motricã ºi despre excitaþia afectivã. Calificativele de stabil ºi
labil se pot utiliza la fel de bine pentru afectivitate, ca ºi pentru
motilitate.
O afectivitate labilã controlatã, „mãsuratã“, expirã capacitatea
de adaptare afectivã, a capacitãþii de contact. O motilitate labilã
controlatã, „mãsuratã“, este un indicator al capacitãþii de adaptare
motricã, al îndemânãrii. Un anumit optimum al controlului afecti-
vitãþii ºi al motilitãþii indicã „abilitatea socialã“. Controlul se rea-
lizeazã prin acest autocontrol conºtient, care este indispensabil ºi
pentru buna percepþie a formelor. Nu întâmplãtor vorbim de
„forme sociale“. Un control excesiv al motilitãþii ºi al afectivitãþii
transformã contactul afectiv în „etichetã“ ºi motilitatea în „rigidi-
tate“. Dar kinesteziile ºi culorile dispar invariabil o datã cu aceste
efecte maximale ale autocontrolului conºtient, indiferent dacã este
conºtient la un moment dat sau automatizat printr-o utilizare lungã
ºi conºtientã. Cu „oamenii-etichetã“, care se controleazã la maxi-
mum, suntem din nou aproape de meticuloºii care nu dau nici K,
nici C, ci un maximum de F +.
Kinesteziile stabilizeazã atât motilitatea, cât ºi afectivitatea.
Este o concluzie necesarã.
Fãrã îndoialã cã existã ºi date care par sã o contrazicã: nu-
meroºi reprezentanþi ai tipului K îºi însoþesc interpretãrile cu de-
monstraþii motorii ale miºcãrilor pe care le-au vãzut. Apoi existã
visul, care îºi are originea formalã principalã în suscitarea
engramelor kinestezice ºi care conduce frecvent la manifestãri
motrice vii, atât în visul normal, cât mai ales în starea somnambu-
licã, în stãrile crepusculare ºi în deliruri. Toate aceste miºcãri pot
avea o foarte puternicã tensiune afectivã. În acest caz, kinesteziile
nu provoacã o stabilizare, ci o labilizare a afectivitãþii ºi a moti-
litãþii.
Aceste ultime stãri au în comun faptul cã, în cazul lor, „funcþia
realului“, logica de adaptare conºtient dobânditã este total sau
Manual de psihodiagnostic 91
aproape total eliminatã. Lipseºte deci în aceste stãri momentul care
este reprezentat de interpretarea formelor bune. Ceva asemãnãtor
se petrece cu subiecþii care dau multe K ºi care, în acelaºi timp, fac
gesturi demonstrative. Aceºtia sunt subiecþii care, în timpul
testãrii, se supun pasiv ideilor lor, cu sau fãrã conºtiinþa energiei
dispoziþionale a activitãþii asociative, a relaxãrii asociaþiilor, a
capacitãþii de creaþie interioarã, în timp ce tipul C depune frecvent
un efort foarte laborios de cãutare a interpretãrilor. Tipul C are
nevoie, din cauza originii dispoziþiei sale, sã manifeste un control
al asociaþiilor cât mai conºtient posibil; tipul K eliminã, pe cât
posibil, controlul conºtient al asociaþiilor, ºi aceasta deoarece
modul lui de a reacþiona se apropie de cel din stãrile onirice. Pen-
tru el, sarcina de interpretare este un joc, în timp ce pentru tipul C
este un travaliu.
Kinesteziile stabilizeazã atât afectivitatea, cât ºi motilitatea.
Gândirea conºtientã, funcþia logicã, habitualã inhibã atât
kinesteziile, cât ºi afectivitatea ºi motilitatea.
Gândirea conºtientã, funcþia logicã, conºtientã ce acþioneazã la
maximum la un moment dat, înnãbuºã complet kinesteziile ºi stabi-
lizeazã motilitatea ºi afectivitatea pânã la concentrarea maximã:
tensiunea atenþiei concentrate.
Tipul K, dar ºi tipul C vor prezenta deci un aspect exterior
absolut diferit, în funcþie de puterea funcþiei logice conºtiente sau
habituale.
Raporturile aflate în coloana medianã a schemei noastre
rezumã aceste lucruri.
Tipul K, având caracteristicile: predominanþã a procesului de
interiorizare, a contactului intensiv, afectivitate ºi motilitate stabi-
lizate, comportament neîndemânatic, capacitate insuficientã de
adaptare la realitate, contact extensiv insuficient, acest tip K cores-
punde personajului pentru care s-a acreditat deja în limbajul curent
al psihologiei termenul de „introvert“.
Termenul „introversie“ provine din terminologia psihanaliticã.
El a fost utilizat pentru prima datã de Jung, corespunzând lui intro-
versio libidinis sexualis (un termen luat într-un sens foarte larg de
92 Hermann Rorschach
Freud). El ar traduce urmãtorul fenomen: „O parte din iubirea care
a aparþinut pânã acum unui obiect real ºi care a trebuit, în mod
normal, sã aparþinã unui asemenea obiect, este introvertitã, adicã
orientatã cãtre interior, în subiect, provocând o sporire a activitãþii
imaginaþiei“.4 Când Jung va lãrgi sfera conceptului freudian de
Libido — Libidoul va cuprinde de acum încolo toate manifestãrile
voinþei, în sensul lui Schopenhauer — noþiunea de introversie se
va modifica ºi ea. Ea va semnifica de acum detaºarea de realitate,
evadarea în imaginaþie „în favoarea cãreia, în mãsura în care reali-
tatea îºi pierde importanþa, lumea interioarã capãtã tot mai multã
realitate ºi forþã determinantã“.5 Pânã atunci, introversia fusese
consideratã un proces maladiv.
Finalmente, Jung a abandonat punctul de vedere conform
cãruia introversia este patologicã. El distinge douã tipuri psiholo-
gice: tipul extravert ºi tipul introvert. „Funcþia fundamentalã a
primului este capacitatea de a simþi, a celui de-al doilea gândirea“.
Boala începe numai atunci când funcþia adaptatã (la extravert, sen-
sibilitatea, la introvert, gândirea) intrã în conflict cu o altã funcþie,
care nu este diferenþiatã ºi care rãmâne majoritatea timpului în
inconºtient (la extravert, gândirea, la introvert, sensibilitatea).6
Totuºi, în limbajul curent s-a încetãþenit cuvântul „introversie“.
El mai pãstreazã ceva ºi din limbajul curent ºi din diversele stadii
ale evoluþiei sale, iar acest lucru nu contribuie la clarificarea lui. În
general, se înþelege prin omul introvert cel care este orientat cãtre
sine, care trãieºte mai mult interior decât exterior ºi care are difi-
cultãþi în a se exterioriza.
Pentru a evita orice confuzie, subliniez faptul cã voi utiliza
noþiunea de introversie într-un sens care nu are nimic în comun cu
noþiunea de introversie a lui Jung. Tabloul clinic al tipului K, aºa
cum reiese din rezultatele testului de interpretare a formelor, nu
4 JUNG, „Uber die Konflikte der kindlichen Seele“. Jahrbuch fur psycho-ana-
lytische und psychopatologische Forschungen, II Band, p. 38 (1911).
5 Id., „Wandlungen und Symbole der Libido“. Ibid., II Band, p. 159 (1912).
6 JUNG, Die Psychologie der unbewussten Prozesse. Verlag Rascher, Zurich,
1917, pp. 58 ºi 77.
Manual de psihodiagnostic 93
este al introvertului descris de Jung, ci mai degrabã al introvertului
în accepþiunea sa curentã.
Orientarea cãtre propria persoanã este fãrã indoialã o caracte-
risticã generalã a omului care, ca orice altã funcþie, poate prezenta
variaþiile cantitative cele mai diverse în jocul de ansamblu al tutu-
ror funcþiilor. Trebuie sã distingem totuºi nu numai gradul intro-
versiei, ci ºi proprietatea sa de a fi pasivã sau activã, fixã sau
mobilã. Pânã la un anumit punct, introversia este activã la poet; ea
este pasivã la catatonic, care i se abandoneazã în întregime. La
subiectul normal, ea este mobilã, constituind un fenomen pasager
foarte uºor de dominat, o excludere activã a factorilor care o
frâneazã, excludere pe care subiectul o poate opri imediat, resta-
bilind funcþia de adaptare. Ea este fixã la schizofren, care nu dis-
pune de un sistem de comutare decât ajungând la un compromis cu
delirul sãu.
Necesitatea unor asemenea distincþii justificã prudenþa cu care
trebuie utilizat termenul de introversie. De la bun început, acest
termen are deja douã semnificaþii: primul, acþiunea de a se replia
asupra propriei persoane ºi al doilea, starea subiectului care se ori-
enteazã spre sine însuºi. Trebuie sã distingem foarte exact între
procesul de introversie ºi starea de introversie. Subiectul normal
care aparþine tipului K nu trebuie considerat introvert, ci doar
capabil de introversie sau introversiv, aceasta indicând o forþã
dinamicã ºi nu un caracter fix. Starea de introversie semnificã pre-
dominanþa stabilã a tendinþelor introversive asupra celor ne-intro-
versive. Starea de introversie este patologicã.
Un subiect în al cãrui rezultat predominã kinesteziile trebuie
deci sã fie considerat ca fiind predominant introversiv.
În limbajul curent, introvertitul este considerat opusul extraver-
titului. În general, extravertitul corespunde tipului C. Dar acest ter-
men are dezavantajul cã riscãm sã conchidem cã ar exista o con-
tradicþie între introversie ºi extraversie. Trebuie sã repetãm cã
aceastã concluzie nu este corectã: nu este vorba de psihisme con-
trarii, ci de psihisme diferite, care stau la baza introversiei ºi extra-
versiei, care sunt la fel de diferite precum gândirea ºi sentimentul,
94 Hermann Rorschach
miºcarea ºi culoarea. Acest lucru ar trebui sã se înþeleagã chiar din
denumirea termenilor. Nu putem opune tipul C (acesta fiind un tip
sinton) introversivului, deoarece introversivul poate avea ºi el o
capacitate ridicatã de adaptare, graþie funcþiei logice conºtiente,
graþie gândirii conºtient organizate. De asemenea, nu este mai
corect sã opunem tipul C, care este un „tip sensibil“, introversivu-
lui, pentru cã introversivul are o sensibilitate mai mult intensivã
decât extensivã, dar nu mai micã, în ansamblu, decât a extraver-
sivului. Individul foarte adaptat ºi individul foarte sensibil aparþin
ambii tipului C, dar ei reprezintã anumite variante ale acestui tip.
Cea mai importantã este caracteristica generalã a tipului C: impul-
sul cãtre viaþa exterioarã, motilitatea excitatã, afectivitatea labilã.
Aº opune aceastã caracteristicã introversivitãþii, numind-o extraten-
sivitate (Introversie-Extratensiune) ºi aº da tipului C numele de
extratensiv. Un subiect care are, de exemplu, 2 K ºi 4 C trebuie sã
fie privit ca un tip „mai mult extratensiv, decât introversiv“.
Sã ne întoarcem acum la schema din Tabelul IX, pentru a stabili
semnificaþia coloanei mediane. Coloana medianã cuprinde cazul în
care numãrul de K este egal cu cel de C. Ei ar fi deci subiecþii la
care existã un fel de echilibru între momentele introversive ºi
momentele extratensive.
La rubrica superioarã sunt cei care nu dau nici K, nici C. Numai
câþiva normali rãzleþi, câþiva meticuloºi ºi depresivi intrã la aceastã
rubricã. Urmeazã subiecþii cu demenþã simplã, ici ºi colo câte un
vechi paranoid devenit de mult timp indolent, apoi melancolicii ºi
demenþii arteriosclerotici cu o dispoziþie depresivã. Ar fi vorba
deci de stãri în care momentele extratensive, ca ºi cele introver-
sive, sunt reduse la minimum.
Meticulosul: vede la test forme foarte bune; întreaga sa atenþie
este orientatã cãtre forme; detestã imaginaþia ºi întreaga labilitate a
expresiei afective. El confirmã la test ceea ce manifestã ºi în viaþa
de zi cu zi: eterna dominaþie a funcþiei conºtiente asupra a tot ce
vine din interior ºi din exterior.
Melancolicul ºi ceilalþi depresivi: dacã meticulosul este un
stereotip activ, melancolicul este un stereotip pasiv. Dispoziþia
Manual de psihodiagnostic 95
depresivã stabilã paralizeazã atât momentele introversive, cât ºi
momentele extratensive, iar bolnavii înºiºi se plâng de un vid inte-
rior, de „imposibilitatea de a gândi“, de „prostia“ lor, de „imposi-
bilitatea de a iubi, de a se bucura“ etc. Ei sunt mereu preocupaþi
numai de ei înºiºi, ºi aceasta cu un control constant ºi penibil al
propriului Eu.
Subiecþii cu demenþã simplã ºi vechii paranoizi indolenþi: ei
sunt fãrã imaginaþie, sãraci în idei, tociþi afectiv, fãrã iniþiativã,
întotdeauna egali cu ei înºiºi; dar stabilitatea lor este o obtuzie, o
stupiditate (în sensul schizofreniei).
Putem avea aici confirmarea faptului cã, în aceste stãri,
momentele introversive ºi momentele extratensive sunt de fapt
reduse, retrase. La meticuloºi, ele sunt probabil refulate, la depre-
sivi obstrucþionate de afectele stabile, la schizofreni devastate. Aº
propune termenul de „coartare“ pentru aceste tipuri (artus =
strâns, coartare = retragere) ºi aº desemna rezultatul 0 K 0 C ca
fiind caracteristic tipului coartat. Pentru rezultate asemãnãtoare, ca
1 K 1C, 1 K 0 C, 0 K 1 C ºi apoi pentru anumite alte tipuri (în
principal din coloana medianã) am putea utiliza termenul de tipuri
coartative, adicã de tipuri care tind spre coartare. Dupã aceste
tipuri se situeazã toate celelalte, în mãsura în care ele nu aparþin
zonelor extreme ale coloanelor din dreapta ºi din stânga schemei,
sub numele de „lãrgite“, dilatate.
0 K 1 C, 1 K 0 C ºi mai ales 1 K 1 C se întâlnesc la fel de
frecvent la subiecþii depresivi, dar mai ales la schizofrenii pe cale
de remisiune dintr-un puseu catatonic, care rãmân în aceastã dis-
poziþie „apãsãtoare“, cu o tentã uºor depresivã ºi indolentã, întâl-
nitã adesea dupã un puseu catatonic.
În coloana medianã, în partea inferioarã, tabloul se modificã
brusc. Se gãsesc aici subiecþii cu tendinþe maniacale, maniacalii,
catatonicii veritabili, epileptoizii, apoi obsedaþii ºi normalii relativ
puþin numeroºi care sunt indivizii foarte dotaþi.
Aici, o cantitate mare de momente introversive se conjugã cu o
cantitate la fel de mare de momente extratensive. Tablourile clinice
cele mai diverse apar aici laolaltã, fãrã a le putea clasa cu uºurinþã
96 Hermann Rorschach
sub un nume tipic, care sã reprezinte ceva anume. Cel mai simplu
este de a le grupa sub numele de tip ambiegal.
Trebuia sã spunem chiar de la început cã, chiar ºi la ambi-
egalii cu multe K ºi C, apar din când în când momente coarta-
tive clare. Un ºoc la culoare se declanºeazã în timpul testãrii, iar
rãspunsurile-culoare dispar într-un mod atât de frapant, încât
subiectul însuºi rãmâne surprins. În acelaºi mod, rãspunsurile K
apar numai din când în când la fiecare planºã, ºi numai dupã o
serie de rãspunsuri-formã pure. În ambele cazuri, avem de-a
face, fãrã îndoialã, cu fenomenul refulãrii. Funcþia care produce
formele bune este dominantã; kinesteziile ºi culorile vor apãrea
împotriva cursului lucrurilor, chiar împotriva voinþei subiectu-
lui. Aceasta se poate verifica la obsedaþi (cf. Tabelul IX) ºi ar
indica faptul cã obsedatul paralizeazã întotdeauna o mare parte a
momentelor introversive ºi extratensive prin tirania funcþiilor
sale conºtiente. Probabil cã el vrea sã-ºi refuleze afectele, dar
refuleazã, coarteazã afectivitatea sacrificând în acelaºi timp ºi
capacitatea de introversie. Posibilitatea existenþei acestui proces
a fost demonstratã printr-o probã anterioarã de control (cf.
p. 78): subiectul care interpreteazã multe K ºi C ºi care trebuie
sã le reprime voluntar, este obligat, pentru a atinge acest scop,
sã refuleze atât K, cât ºi C, legându-se strict numai de formã.
Meticulosul, cu 0 K 0 C, nu este altceva decât obsedatul complet
coartat; obsedatul este meticulosul ai cãrui factori introversivi ºi
extratensivi sunt prea puternici pentru a ceda unei coartãri
totale.
Maniacalul (cf. Tabelul IX): se aflã în faþa depresivului, în
aceeaºi coloanã medianã. Dacã melancolicul se plânge de vidul
interior ºi de „sentimentele moarte“, maniacalul jubileazã la senti-
mentele sale de bogãþie interioarã, la abundenþa gândurilor sale, la
omnipotenþa sa, ºi manifestã o mare pasiune pentru contactul afec-
tiv cu ceilalþi.
Catatonicul (cf. Tabelul IX): aici momentele introversive ºi
momentele extratensive care, la maniacal, se combinã într-un fel
de armonie (pe care el o simte, fãrã doar ºi poate) par sã se parali-
Manual de psihodiagnostic 97
zeze unele pe altele. Acomodarea lor reciprocã lipseºte. Catato-
nicul este ambitendent, orientat atât spre exterior, cât ºi spre interi-
or, ca ºi cum ar fi blocat între momentele introversive ºi cele
extratensive.
Urmeazã epileptoizii, dar nu am destui în materialul meu pentru
a putea trage niºte concluzii. Unul din aceste cazuri este cel al unui
extatic epileptoid.
În fine, normalii foarte dotaþi (cf. Tabelul IX): sunt subiecþii
care combinã realmente un mare numãr de momente introversive,
productivitate, originalitate, contact intensiv, cu un cuantum mare
al contactului extratensiv, extensiv, capacitate de reproducere
inteligentã, un montaj afectiv remarcabil, abilitate motricã. N-am
putut sã gãsim pentru ei o denumire mai bunã decât cea de „foarte
dotaþi“. Dar ºi acest lucru îºi are o explicaþie.
În rândul acestora îl vom gãsi pe omul de geniu.
Aº vrea aici sã reamintesc pe scurt înrudirea care existã între
geniu ºi epilepsie, geniu ºi obsesie, obsesie ºi psihoza maniaco-
depresivã.
În sfârºit, ne-au rãmas cele douã coloane exterioare ale
schemei. În rubrica din stânga, cu puþine sau multe K dar fãrã C, se
situeazã întotdeauna subiecþii atinºi de depresii psihogene, melan-
colicii climaterici, apoi paranoizii care s-au îmbolnãvit la o vârstã
avansatã ºi cãrora li s-a pus din prima zi diagnosticul de Paranoia.
Aici apar ºi cei care refuzã sã vadã culorile. Pentru toþi aceºtia,
materialul nostru nu permite încã desprinderea unor concluzii prea
clare. Capacitatea de adaptare a acestor subiecþi era foarte variatã,
dar ei dãdeau întotdeauna impresia unei adaptãri pur intelectuale.
Poate am fi îndreptãþiþi sã numim cazurile respective ca fiind „fãrã
extratensiune“. De asemenea, poate fi vorba numai de o refulare
foarte eficientã a afectelor la depresivi ºi de un control foarte efi-
cient al afectelor la paranoizi. Din nefericire, trebuie sã
recunoaºtem cã aici persistã încã o lacunã.
Sigur cã nu putem considera subiecþii al cãror rezultat este 0 K
X C ca fiind incapabili de introversie. Chiar dacã admitem cã
interpretãrile kinestezice reflectã capacitatea de introversie, acest
98 Hermann Rorschach
raport necesitã încã o bazã teoreticã mai solidã, în afara oricãror
confirmãri empirice. Fãrã a mai pomeni faptul cã în seria de planºe
percepþia miºcãrilor a fost îngreunatã intenþionat pânã la un anumit
punct al seriei de planºe fundamentale. Datoritã faptului cã
numãrul de kinestezii depinde într-o anumitã mãsurã de configu-
raþia planºelor, semnificaþia lor devine relativã. Chiar ºi imbecilii
au recunoscut cu uºurinþã cosaºul ca atare în proba de control pe
care am descris-o deja.
0 K este deci un rezultat relativ. Dacã percepþia miºcãrilor ar fi
facilitatã, 0 K s-ar întâlni mai rar.
Dacã în coloana exterioarã stângã pare sã se gãseascã un tip
aparte, coloana exterioarã dreaptã reprezintã limita normalã a
extratensivilor ºi, în speþã, a extratensivilor egocentrici.
Tipurile pe care intenþionãm sã le descriem se repartizeazã în
schemã dupã cum urmeazã (cf. Tabelul XIV):
Dacã ºtim despre un subiect care este forþa momentelor sale
introversive (dupã numãrul absolut al rãspunsurilor K) ºi forþa
momentelor sale extratensive (dupã numãrul absolut al rãspun-
surilor C), dacã ºtim în ce raport se aflã momentele introversive cu
cele extratensive (raportul dintre numãrul de K ºi cel de C), dacã
ºtim în ce mãsurã momentele introversive ºi momentele extraten-
sive sunt coartate sau dilatate (dupã numãrul de K, C ºi dupã alþi
câþiva factori), atunci ºtim destule despre subiect. Nu ºtim ce
simte, ci cum simte. Cunoaºtem o mare parte din calitãþile perso-
nale ºi dispoziþiile de naturã atât asociativã, cât ºi afectivã ºi mixtã,
pe care el le pune în joc. Nu cunoaºtem rezonanþele sale intime,
dar cunoaºtem aparatul de rezonanþã intimã cu care subiectul preia
stimulii proveniþi din interior ºi din exterior ºi pe care el îi va
supune unei prime elaborãri.
Dat fiind cã, dupã toate aparenþele, kinesteziile ºi afluxul culo-
rilor cãtre percepþie reprezintã componentele cele mai importante
ale aparatului de rezonanþã intimã — pe care îl reprezintã, dar nu îl
constituie — putem considera raportul dintre numãrul de
kinestezii ºi numãrul de culori ca fiind expresia tipului de rezo-
nanþã intimã a unui subiect.
Manual de psihodiagnostic 99
Este întotdeauna riscant sã tragem concluzii din rezultatele unei
probe asupra rezonanþei intime a unui subiect, iar pretenþia de a
desprinde asemenea rezultate dintr-o probã atât de simplã, care sã
releve modul stabil de rezonanþã intimã a unui subiect, poate pãrea
la prima vedere o monstruozitate. Dar le putem confirma printr-un
mare numãr de probe diagnostice de control, apoi prin concordanþa
strânsã ºi poate completã care se manifestã între tipurile de rezo-
nanþã intimã astfel stabilite ºi observaþiile clinice realizate asupra
psihozelor.
5. TIPUL DE REZONANÞÃ INTIMÃ ªI VIAÞA
Momentele introversive ºi momentele extratensive, al cãror
raport mutual reprezintã tipul de rezonanþã intimã a unui anumit
subiect, formeazã structuri psihice independente, care trebuie sã
aibã o anumitã bazã, cu totul alta decât cea a gândirii conºtiente
ordonate. Gândirea ordonatã este un factor dobândit, momentele
introversive ºi extratensive nu sunt dobândite, ci sunt date, pri-
mare. Gândirea ordonatã poate domina atât momentele introver-
sive cât ºi momentele extratensive, iar a-þi stãpâni gândirea este
acelaºi lucru cu a-þi domina ºi regla momentele introversive ºi
extratensive. Dar gândirea ordonatã nu le poate înlocui, ºi acolo
unde dominaþia exercitatã asupra aparatului de rezonanþã intimã al
unui subiect ajunge la maximum, Psyche suferã o sãrãcire, o muti-
lare: este vorba de o stereotipie, de o incapacitate de a simþi.
Dar tipul de rezonanþã intimã a unui subiect nu se confundã cu
psihograma sa generalã. El aratã numai cum resimte omul, ºi nu ce
trãieºte efectiv ºi ceea ce îl motiveazã. Un subiect cu momente
introversive puternice ºi momente extratensive mai slabe poate
totuºi sã manifeste o extratensivitate evidentã în modul sãu de a
acþiona; un alt individ, al cãrui tip de rezonanþã intimã este
extratensiv, se poate comporta ca un introversiv, chiar dacã acest
lucru se întâmplã rareori. Putem explica aceste discordanþe dintre
tipul de rezonanþã intimã ºi viaþã numai prin faptul cã energia actu-
100 Hermann Rorschach
alã, cuantumul de energie activã aflatã în joc la un moment dat,
voinþa, Libido-ul, oricare ar fi numele ei, nu mobilizeazã decât o
parte din posibilitãþile rezonanþei intime. Numai imboldul transfor-
mã „momentele“ dispoziþionale în tendinþe active. Se poate deduce
din rezultat, în condiþii favorabile, aºa cum o demonstreazã exem-
plele ulterioare, care parte a aparatului de rezonanþã intimã este
mai activã la un anumit subiect.
Aparatul de rezonanþã intimã cu care individul resimte este un
sistem mult mai larg, mult mai întins, decât cel prin care trãieºte.
Pentru a simþi, subiectul posedã o serie de registre, iar din aceastã
serie el nu va utiliza decât câteva elemente pentru acþiunile vieþii
sale, atât de puþine încât se ajunge frecvent la stereotipie.
Tipul de rezonanþã intimã ne dezvãluie dimensiunea mecanis-
melor cu care subiectul ar putea trãi, dar prin el însuºi nu ne poate
dezvãlui — cu excepþia unor circumstanþe foarte favorabile —
componentele mecanismelor pe care subiectul le pune în joc în
viaþa sa activã. Toate acestea vor deveni mai clare atunci când vom
vorbi pe larg despre tipul de rezonanþã intimã ºi talent.
6. TIPUL DE REZONANÞÃ INTIMÃ ªI COMPONENTELE
INTELIGENÞEI
Cum se comportã tipurile de rezonanþã intimã faþã de compo-
nentele inteligenþei descrise mai sus? O comparaþie — destul de
laborioasã — între Tabelele I–VIII ºi Tabelele IX–XIV ne va oferi
o explicaþie. Iatã esenþialul:
Pentru început, rãspunsurile-miºcare. Studiul variaþiilor lui K a
demonstrat cã rãspunsurile K reflectã capacitatea de creaþie inte-
rioarã. Studiul corelaþiei dintre K ºi C a demonstrat cã prevalenþa
lui K indicã introversivitate. Astfel, cele douã cãi duc la aceeaºi
concluzie: kinesteziile reprezintã tendinþa spre activitatea de inte-
riorizare, spre introversivitate.
La prima vedere, ar putea sã parã, fãrã îndoialã, un cerc vicios.
Pentru a elimina aceastã suspiciune, ar trebui sã demonstrãm cã
Manual de psihodiagnostic 101
factorii testului care coreleazã cu K pãstreazã aceeaºi corelaþie în
schema tipurilor de rezonanþã intimã.
Existã o proporþie perfectã ºi directã între K ºi rãspunsurile
originale. Ultimele reprezintã capacitatea de a crea asociaþii per-
sonale originale într-un numãr mai mare ºi, în acelaºi timp, capaci-
tatea de a nu lãsa asociaþiile originale sã devinã atât de numeroase
încât sã împiedice adaptarea la modul de a gândi al celorlalþi. În
schema tipurilor de rezonanþã intimã, subiecþii, tipurile, psihozele,
care furnizeazã majoritatea rãspunsurilor originale bune trebuie
deci sã se situeze la rubrica kinesteziilor. Ar trebui sã gãsim deci
cel mai mic numãr de rãspunsuri originale la tipurile coartate, un
numãr ceva mai mare la extratensivii care dau K, un numãr foarte
mare la introversivi ºi un maximum la introversivii accentuaþi. Aºa
se ºi întâmplã. Meticuloºii ºi deprimaþii au cele mai puþine rãspun-
suri originale; obsedaþii foarte coartaþi au puþine; introversivii au
mult mai multe; cel mai mare numãr apare la subiecþii foarte intro-
versivi, indivizii închiºi în ei înºiºi, subiecþii puþin capabili de un
contact extensiv, neîndemânatici, subiecþii nepractici. La indivizii
cu capul în nori apar mai mult de 50 % rãspunsuri originale. „Cu
capul în nori“ este un alt mod de a spune „foarte introversivi“.
Extratensivii dau puþine rãspunsuri originale bune, iar la extraten-
sivii egocentrici rãspunsurile bune originale dispar complet, în
timp ce rãspunsurile proaste originale se înmulþesc.
Procentajul de animale este rezultanta a doi factori psihici
diferiþi: capacitatea de a crea atitudini asociative stereotipizante ºi
capacitatea de a se sustrage unor asemenea atitudini (relaxare, eli-
berare a asociaþiilor). Prima capacitate existã la toate tipurile de
subiecþi; numai la schizofrenii foarte incoerenþi se întâmplã ca
relaxarea sã devinã atât de puternicã, încât sã mascheze complet
atitudinile asociative stereotipizante. Dar atunci când aceastã
capacitate devine o tendinþã de a se supune voluntar sau involuntar
la asemenea serii de asociaþii, începe stereotipia, care se caracteri-
zeazã printr-un procentaj de animale ridicat. Introversivii au un
procentaj mic de animale, extratensivii adaptabili un procentaj de
animale mai ridicat, coartaþii ºi coartativii procentajele de animale
102 Hermann Rorschach
cele mai mari; extratensivii egocentrici au fie un procentaj de ani-
male ridicat, fie, înlocuind figura animalã, un alt indicator de
stereotipie cu un procentaj ridicat.
Numãrul de rãspunsuri G, care coreleazã de asemenea cu
numãrul de K, a fost pânã acum explicat prin energia dispoziþio-
nalã a activitãþii asociative, întãritã din când în când de dorinþa
conºtientã sau inconºtientã de a realiza o operaþie mai complicatã:
este vorba de doi factori, dintre care unul se referã la relaxarea dis-
poziþionalã a asociaþiilor ºi al doilea la afectivitate. Introversivii
sunt cei care au cele mai multe G, extratensivii pot avea mai
multe, cu condiþia ca baza afectivã mai sus menþionatã sã fie la ei
foarte activã. Coartaþii ºi extratensivii egocentrici sunt cei care au
cele mai puþine G.
Acelaºi lucru ºi pentru tipul de aprehensiune. Introversivii
ajung mai uºor la un tip de aprehensiune mai bogat decît extraten-
sivii. Tipul de aprehensiune cel mai frecvent al introversivilor este
G- D (cu G subliniat). Tipul cel mai frecvent al extratensivilor este
G – D (cu D mai mult sau mai puþin subliniat). Tipul de aprehensi-
une nu este sãrac decât la coartaþi ºi la extratensivii egocentrici.
Din cele de mai sus putem deduce ºi succesiunea. Succesiunea
cea mai rigidã apare la coartaþi ºi la coartativi; nu rareori se întâm-
plã sã gãsim ºi o succesiune foarte rigidã în zonele superioare ale
tipurilor de adaptare sãrace în K ºi C. Succesiunile de rigiditate
optimã se întâlnesc la toate tipurile dilatate, de la stânga spre
dreapta, amestecate cu tipurile relaxate ºi incoerente. Ordinea ºi
capacitatea de a doza energia logicã, reprezentatã de rigiditatea
succesiunii, este un factor care nu coreleazã direct decât cu F+.
Neregularitatea repartiþiei sale în schema tipurilor de rezonanþã
intimã confirmã faptul cã acest factor depinde mult mai puþin de
momentele introversive ºi extratensive decât factorii enumeraþi
anterior.
Formele bine vãzute se comportã într-un mod absolut asemãnã-
tor; le vom întâlni în numãrul cel mai mare la coartaþi. Dar ele sunt
de regulã foarte numeroase ºi la introversivi; pot apãrea, de aseme-
nea, într-o cantitate mare, la extratensivii adaptaþi. Formele devin
Manual de psihodiagnostic 103
imprecise mai ales în partea din dreapta a schemei, la extratensivii
egocentrici. Este clar cã percepþia formelor bune se realizeazã mai
uºor la subiecþii introversivi, care posedã un stoc mai bogat de
engrame decât extratensivii; ceea ce extratensivul se strãduieºte
penibil sã realizeze printr-o muncã obositoare, introversivul reali-
zeazã graþie bogãþiei de imagini-amintiri care îi parvin. Tocmai din
aceastã cauzã formele introversivilor sunt în general mai bune
decât cele ale extratensivilor.
Un alt indice frecvent menþionat este acuitatea perceptivã a
activitãþii de asimilare din timpul interpretãrilor. El prezintã un
paralelism complet cu precizia formelor. ªi aici, coartaþii dau
dovadã de aceastã acuitate în cel mai înalt grad; numai în demenþa
simplã ea este mai scãzutã. Cei care se apropie cel mai mult de
tipul coartat sunt extratensivii adaptabili, care rareori simt vreo
plãcere în actul interpretãrii, trãindu-l adesea în mod penibil. Cu
totul altul este cazul introversivilor, care sunt conºtienþi cã inter-
preteazã, dar pentru care interpretarea, procesul de asimilare este
de regulã chiar amuzant. Extratensivii din partea dreaptã a
schemei, care vãd ºi formele cele mai imprecise, nu considerã cã
interpreteazã, ci pur ºi simplu cã percep ceva.
I-am neglijat pânã acum pe ambiegali, ºi aceasta pentru cã nu
putem spune nimic unitar despre ei. Cei foarte dotaþi se comportã,
în ceea ce priveºte componentele inteligenþei, la fel ca ºi introver-
sivii. În schimb, maniacalii se comportã ca ºi extratensivii, prezen-
tând acut ºi caracteristici ale extratensivilor egocentrici. Exact la
mijloc se situeazã catatonicii, care combinã diverse elemente intro-
versive ºi extratensive, chiar ºi în ceea ce priveºte inteligenþa.
Tabelul XV rezumã încã o datã cele de mai sus.
Trebuie sã completãm acest rezumat luând în considerare divi-
ziunea stabilitã anterior (p. 78) a componentelor inteligenþei în
componente care pot fi controlate ºi componente care nu pot fi
controlate în mod conºtient ºi comparând aceastã clasificare cu
Tabelul XV.
Printr-un efort conºtient al voinþei pot creºte: numãrul formelor
bune, acuitatea percepþiei, acuitatea proceselor asociative în timpul
104 Hermann Rorschach
asimilãrii (F +), capacitatea de a ordona ºi de a doza funcþia logicã
(succesiunea ºi tipurile de aprehensiune), capacitatea de a crea ati-
tudini asociative stereotipizante (procentajul de animale).
Nu pot creºte, cu excepþia cazurilor când predispoziþia indivi-
dualã prevaleazã asupra voinþei conºtiente: energia activitãþii aso-
ciative (G), eliberarea asociaþiilor în raport cu dispoziþiile asocia-
tive stereotipizante (A %), capacitatea de a crea asociaþii originale
(Orig +) ºi capacitatea de creaþie interioarã (K) (Cf. Tabelul XV).
Acestea fiind spuse, diferitele tipuri pot fi caracterizate astfel:
Tipul coartat ºi, de asemenea, într-o mare mãsurã, tipurile
coartative, se disting printr-o accentuare maximã a momentelor
care pot fi reîntãrite prin intermediul atenþiei conºtiente. Coartatul
ºi coartativul sunt în primul rând tipuri supuse ordinii logice. Dar
aceasta se realizeazã cu preþul unei atrofii pronunþate a
momentelor introversive ºi extratensive, adicã prin sacrificarea
capacitãþii de rezonanþã intimã.
Extratensivul adaptabil se apropie cel mai mult de ei. ªi la el
funcþiile logice sunt frecvent foarte active, putând provoca o
retragere semnificativã a momentelor introversive ºi a momentelor
extratensive. Totuºi, atrofia nu merge atât de departe ca la coartaþi.
Adesea se ajunge chiar la un randament maxim al capacitãþii de
adaptare afectivã ºi intelectualã prin intermediul funcþiilor
conºtiente. Un fenomen care coreleazã întotdeauna mai mult sau
mai puþin cu capacitatea de adaptare este stereotipizarea.
Introversivul: momentele introversive nu sunt încã tendinþe
introversive, dar o tendinþã de acest gen este sigur creatã de tipul
de rezonanþã intimã introversiv. Momentele introversive, ten-
dinþele extratensive ºi funcþia conºtientã se pot combina la intro-
versiv într-o manierã extraordinar de variabilã ºi sã creeze o abun-
denþã de constelaþii de forme cele mai diferite ale inteligenþei, ca-
racterului ºi mentalitãþii.
Ambiegalul: ambiegalul normal combinã comportamentul de
introversiv cu momentele ºi tendinþele foarte extratensive. La el,
momentele introversive ºi momentele extratensive concurã la un
randament de o maximã omogenitate.
Manual de psihodiagnostic 105
Dacã ambiegalul normal pare a se îndrepta, începând cu zona
introversivilor, spre mijloc, hipomaniacalul (ºi maniacalul) par sã
facã acelaºi lucru începând cu zona extratensivilor. Ei combinã
comportamentul extratensivului cu o puternicã activitate introver-
sivã.
În general, hipomaniacalul are mai puþine K ºi C decât ambie-
galul normal.
Printre altele, la ambiegalul normal, funcþionarea momentelor
controlabile în mod conºtient este mult mai activã decât la hipo-
maniacal.
Trebuie sã facem aici încã o remarcã: maniacalul este un excitat
motor; ambiegalul normal nu. Catatonicul se aflã între cei doi, la
mijloc: este un blocat motor.
Tipul extratensiv egocentric: funcþia logicã este în majoritatea
timpului foarte slabã; este vorba aici de stãri defectuoase, în care
afectivitatea nu este reglatã de o dominare suficientã a funcþiei
logice, fie cã este vorba de stãri în care capacitãþile introversive
sunt devastate, cum se întâmplã fãrã îndoialã în demenþa senilã, fie
cã este vorba de o slãbiciune congenitalã a funcþiei logice, cum se
întâmplã la oligofreni, sau de o distrugere, cum sigur se întâmplã
în paralizia generalã ºi în demenþa senilã, sau de o destructurare
oarecare, ca la hebefrenic ºi cverulent.
7. TIPUL DE REZONANÞÃ INTIMÃ ªI VARIAÞIILE DE
DISPOZIÞIE
Într-adevãr, tot ceea ce se poate spune despre acest subiect pen-
tru moment a fost deja spus. O privire aruncatã asupra schemelor
rezonanþei intime aratã cã toþi subiecþii cu o dispoziþie euforicã,
subiecþii cu tendinþe maniacale ºi maniacalii, hebefrenicii excitaþi
maniacal ºi catatonicii, debilii eretici ºi imbecilii etc. sunt tipuri
dilatate. Tot ceea ce este depresiv se grupeazã în zona 0 K 0 C,
adicã a coartaþilor ºi a coartativilor. Numai deprimaþii psihogeni îºi
pãstreazã kinesteziile, deºi la anumiþi subiecþi din aceastã grupã, în
106 Hermann Rorschach
ciuda marelui numãr de rãspunsuri K, apar ºi momente coartative
evidente: în alte circumstanþe, ei ar reacþiona deci printr-un numãr
mai ridicat de kinestezii. Apoi vin depresivii schizofreni în timpul,
înainte sau dupã puseele catatonice, care tind câteodatã sã se pre-
zinte ca niºte tipuri-culori, dar întotdeauna având trãsãturi coarta-
tive nete.
Variaþia depresivã a dispoziþiei este deci însoþitã de o restrân-
gere a tipului de rezonanþã intimã, variaþia euforicã a dispoziþiei
de dilatarea lui. Dacã restrângerea sau dilatarea tipului de rezo-
nanþã intimã este cauza sau consecinþa variaþiei dispoziþiei, aceasta
reprezintã o altã problemã, care nu poate fi rezolvatã numai cu aju-
torul testului ºi care ar avea probabil soluþii foarte diferite pentru
variaþii dispoziþionale diferite.
Totuºi, la coartaþi, îi vom gãsi, pe lîngã subiecþii obtuzi afectiv,
pe indolenþi; oamenii a cãror rezonanþã intimã este dilatatã nu sunt
niciodatã obtuzi afectiv, ci întotdeauna capabili de tensiune afec-
tivã.
Melancolicii ºi demenþii simpli au deci acelaºi tip de rezonanþã
intimã. Diferenþa dintre ei constã în percepþia formelor ºi în succe-
siune. La melancolici, gândirea conºtientã devine mai pronunþatã
odatã cu coartarea tipului de rezonanþã intimã, la demenþii simpli
nu.
Ar rezulta deci cã fenomenul de coartare, împreunã cu pãs-
trarea acuitãþii gândirii ordonate, dau depresia. Coartarea cu
slãbirea gândirii ordonate dau indolenþa, obtuzia.
Vom adãuga câteva remarci banale: variaþia euforicã a dispo-
ziþiei reîntãreºte capacitatea rezonanþei intime. Variaþia depresivã a
dispoziþiei suprimã facultatea de a se bucura ºi ajunge chiar sã facã
dezagreabile amintirile plãcute, printr-o reevaluare distructivã me-
nitã a stabili deci aceastã bucurie era sau nu legitimã. Prin con-
trolul propriilor asociaþii, ea goleºte de orice plãcere amintirile plã-
cute.
Incapacitatea de a lucra în timpul depresiei este un caz special:
este contrariul voinþei de a realiza acþiuni complicate, este senti-
mentul stabil ºi insurmontabil de insuficienþã. Depresivului i se par
Manual de psihodiagnostic 107
stupide ºi banale propriile idei. În primul rând, el se simte incapa-
bil de un proces creator ºi nu se considerã bun decât pentru o
muncã reproductivã.
Subiectul cu dispoziþie euforicã pluteºte într-un sentiment de
certitudine faþã de propriile sale capacitãþi; el se supraapreciazã; îºi
admirã propriile idei ºi când reproduce ideile altora, nici mãcar
nu-ºi dã seama. El nu are nici o înclinaþie spre munca reproductivã.
8. VARIAÞIILE TEMPORARE ALE TIPULUI DE REZONANÞÃ
INTIMÃ HABITUALÃ A INDIVIDULUI
Rezultatele testului ne permit o evaluare ceva mai sigurã a tipu-
lui de rezonanþã intimã a subiectului. Pentru a întãri aceastã certi-
tudine, ar fi bine sã adãugãm pe lângã testarea propriu-zisã ºi
examinãri realizate cu douã serii paralele, fãcând calculul pentru
fiecare din cele trei serii ºi stabilind media celor trei rezultate. Dar
experienþa a arãtat cã ºi testarea normalã poate duce diagnostice
utilizabile.
Astfel, cum o demonstreazã cele de mai sus, tipul de rezonanþã
intimã depinde de dispoziþie. Rezultatul diferã dacã facem exame-
nul când subiectul este excitat sau când este deprimat. Totuºi, s-a
dovedit cã un subiect care, într-un moment de dispoziþie excitatã, a
dat, de exemplu, 6 K ºi 3 C, va da poate, într-un moment de dis-
poziþie depresivã, 2 K ºi 1 C; un alt subiect care, într-o dispoziþie
relativ deprimatã a dat 2 K ºi 2 FC (= 1 C) va da poate, într-o dis-
poziþie euforicã, 4 K ºi 2 C. Ceea ce se modificã este numãrul
absolut de K ºi C; în schimb, proporþia lui K ºi C se modificã
foarte puþin sau deloc. Nu proporþia amestecului de momente
introversive cu momente extraversive variazã, ci amploarea tipului
de rezonanþã intimã. Pare a fi sigur cã variaþiile interindividuale
ale capacitãþii de a extinde sau restrânge tipul de rezonanþã intimã
sunt destul de mari. Variaþiile foarte mari sunt poate deja patologi-
ce. Dar toate acestea necesitã încã multe verificãri, cu ajutorul mai
multor serii de teste.
108 Hermann Rorschach
Oboseala este, de asemenea, un moment foarte coartativ.
În acest sens, tipul de rezonanþã intimã nu este un factor stabil.
Se pare cã în anumite circumstanþe, ºi pentru scurt timp, el
poate fi nu numai modificat ca amploare, ci ºi deplasat. Starea de
bunã dispoziþie, de exemplu, reprezintã un tip ambiegal normal,
non-maniacal, ci introversiv. Într-adevãr, toþi subiecþii mei cu o
bunã dispoziþie erau foarte introversivi ºi ne-am putea gândi cã din
buna dispoziþie a extratensivilor ar rezulta un tip ambiegal mania-
cal. În orice caz, buna dispoziþie este o deplasare a tipului de rezo-
nanþã intimã cãtre un tip ambiegal.
Noi am resimþit probabil o asemenea expansiune a tipului de
rezonanþã intimã atunci când, de exemplu, dupã ce am asistat la un
spectacol de operã, spunem cã a fost pentru noi un eveniment inte-
rior. Numim expansiunea tipului de rezonanþã intimã cãtre zona
extraversivilor drept „bucurie“, expansiunea cãtre zona introver-
sivilor, ca un sentiment al activitãþii care o însoþeºte, un „travaliu
interior“ sau o „revelaþie“.
Foarte probabil, toate aceste variaþii temporare ale tipului de
rezonanþã intimã nu sunt independente de tipul de rezonanþã intimã
obiºnuit; ele sunt de fiecare datã imediat absorbite de el. Dupã
fiecare variaþie, tipul de rezonanþã intimã revine probabil mai mult
sau mai puþin rapid la amploarea sa obiºnuitã.
Nu am studiat încã influenþele altor factori (durere fizicã,
alcool, diverse stãri afective, sugestii masive etc.) asupra tipului de
rezonanþã intimã.
9. MODIFICÃRILE TIPULUI DE REZONANÞÃ INTIMÃ ÎN
CURSUL VIEÞII
Datele pe care le avem actualmente confirmã, dupã toate
aparenþele, ipoteza cã tipul de rezonanþã intimã a individului se
bucurã de o anumitã stabilitate ºi cã orice extindere sau restrângere
a tipului de rezonanþã intimã nu este decât un fenomen temporar,
care dispare dupã puþin timp (poate câteva ore, câteva zile sau mai
Manual de psihodiagnostic 109
mult ºi probabil într-un interval mai lung numai în cazul unei mo-
dificãri a dispoziþiei), pentru a lãsa tipul de rezonanþã intimã sã
revinã la amploarea sa obiºnuitã. Prin urmare, ceea ce ar trebui sã
luãm în considerare sunt modificãrile pe care bolile mentale le
impun tipului de rezonanþã intimã; vom vorbi despre aceasta mai
târziu.
Dar variaþia tipului de rezonanþã intimã reprezintã altceva decât
modificãrile pe care le suferã în cursul vieþii individului. Tipul de
rezonanþã intimã al copilului de trei ani este altul decât cel al
copilului de zece ani, iar al puberului altul decât al adultului de 30
de ani, al individului de 50 de ani altul decât al bãtrânului.
Dacã am introduce în schema tipului de rezonanþã intimã linia
de evoluþie a tipurilor de rezonanþã intimã a unui numãr mare de
indivizi, am obþine niºte linii foarte variate care, deºi individual ar
fi diferite, vor prezenta paralelisme parþiale, dar indiscutabile.
Deoarece studiul intraindividual al evoluþiei tipului de rezo-
nanþã intimã este pentru moment imposibil, nu putem lua în con-
siderare decât studiul interindividual: ar trebui stabilite curbele
medii de evoluþie, luând cel puþin 100 de rezultate pentru fiecare
vârstã ºi calculate mediile, o muncã giganticã, care ar fi complicatã
ºi de alte probleme de comparaþie (cf. capitolul urmãtor).
Rezultatele la care am ajuns pânã în prezent nu permit decât o
privire globalã asupra câtorva mici fragmente ale unei asemenea
curbe evolutive; altele pot fi deduse; cea mai mare parte rãmâne cu
totul în umbrã.
De la 3 la 4 ani, tipul pare a fi ambiegal. În timpul pubertãþii,
fazele ambiegale par, de asemenea, sã se manifeste. Dupã puber-
tate, cãile par sã se separe. Începând din acest moment — dar
poate ºi mai devreme — se creeazã un mare numãr de tipuri intro-
versive ºi un mare numãr de tipuri extratensive. Cãtre vârsta de 30
de ani, o tendinþã cãtre introversivitate pare generalã ºi numai în
anii urmãtori gãsim cea mai mare variabilitate a tipurilor de rezo-
nanþã intimã. De asemenea, mai pot apãrea, dupã 30 de ani, niºte
ani critici care comportã o tendinþã generalã la introversie, cum
este, poate, perioada de la 50 la 55 de ani. Începând cu 40 de ani,
110 Hermann Rorschach
dar probabil mai devreme, începe în general o retragere a mo-
mentelor introversive. O datã cu vârsta, individul sãrãceºte în
capacitatea sa de introversie ºi devine mai coartat. Mulþi indivizi
par sã revinã la tipul extratensiv adaptabil. Apoi, poate începând
de la 60 de ani, apar trei cãi diferite: ori coartarea progreseazã lent
ºi duce la un tip complet coartat, cu 0 K 0 C (rezultatele la bãtrânii
între 70 ºi 80 de ani seamãnã mult cu cele din demenþa simplã), ori
coartarea progreseazã mai rapid, ceea ce pare a fi cazul arterioscle-
roticilor, ori tipul continuã chiar în direcþia extratensiunii, atinge
tipul extratensiv egocentric ºi sfârºeºte eventual în demenþa senilã.
Limita de vârstã pânã la care persistã capacitatea de introversie
depinde probabil de gradul pe care îl atinge în tinereþe.
O primã contribuþie la studiul sistematic al etapelor din viaþa
individului a apãrut odatã cu lucrarea lui H. Behn-Eschenburg,
care a examinat cu testul de interpretare a formelor 220 de ºcolari
din Herisau, de vârste cuprinse între 13 ºi 15 ani.
10. STUDII COMPARATIVE ALE TIPULUI DE REZONANÞÃ
INTIMÃ
Un numãr foarte important de rezultate ne-a incitat sã rea-
lizãm niºte studii comparative într-un mare numãr de direcþii.
Ideal ar fi totuºi ca aceste studii sã se poatã baza pe curbele
medii de viaþã ale subiecþilor; dar chiar ºi materialul adunat la
întâmplare, dacã este bogat ºi bine clasificat, pune fãrã încetare
noi probleme de comparaþie.
Pentru început, compararea rezultatelor furnizate de cele
douã sexe. Diferenþele nu sunt, în general, suficient de mari pen-
tru a se impune de la sine. De regulã, la subiecþii feminini,
numãrul de G este în medie puþin mai mic, cel de C puþin mai
ridicat. Totuºi, existã numeroase excepþii în toate aceste direcþii.
Este aproape imposibil de diagnosticat dupã protocolul testului
sexul subiectului. Diferenþele ar apãrea numai atunci când, cu
ajutorul unui material foarte abundent, s-ar compara curbele
Manual de psihodiagnostic 111
medii de viaþã pe ansamblu. Fãrã îndoialã, curba medie a vieþii
feminine este alta decât a bãrbatului, chiar dacã diferenþele nu
sunt, poate, foarte mari.
O altã serie de probleme de comparaþie apar dacã studiem
întreaga familie. Este posibil sã obþinem ºi aici rezultate sur-
prinzãtoare.
De asemenea, ar fi interesant sã-i comparãm pe reprezentanþii
diferitelor meserii. Pot apãrea aici diverse probleme. Una dintre
ele este cea a talentului, la care vom reveni. Se poate studia o
problemã esenþialã: anumite meserii ºi ocupaþii nu ar precipita
momentele stereotipizante mai mult decât altele, nu ar grãbi
pierderea capacitãþii de introversie?
În continuare, se pot evidenþia diferenþe foarte mari în tipul
de rezonanþã intimã între diverse populaþii ºi rase. Tipul de
rezonanþã intimã medie al unui englez, german sau rus de 40 de
ani va prezenta întotdeauna destule diferenþe de la un individ la
altul. Diferenþele sunt cu atât mai mari cu cât rasele sunt mai
diferite. Un numãr mare de testãri ne pot furniza un material
imediat comparabil ºi utilizabil pentru soluþia acestor probleme.
În orice caz, acest numãr trebuie sã fie foarte mare pentru a per-
mite în acelaºi timp studiul tuturor problemelor de comparaþie
pe care vrem sã le menþionãm. Testul este din punct de vedere
tehnic atât de simplu — se poate administra cu ajutorul unui
translator — încât poate fi aplicat atât unui negru primitiv, cât ºi
unui european extrem de cultivat.
Cu materialul pe care îl deþin, nu pot da decât un exemplu:
locuitorii din Berna, mai ales cei din partea centralã a cantonului
ºi cei din Appenzell, în special cei din partea centralã ºi de nord.
Oamenii din Berna au un tip mai introversiv decât cei din
Appenzell, aceºtia din urmã fiind mai extratensivi. Bineînþeles,
existã ºi excepþii de ambele pãrþi, dar toate observaþiile conduc
la ideea cã linia medie de viaþã a celor din Berna — introducând
noþiunea de evoluþie în schema tipurilor de rezonanþã intimã —
tinde mai mult spre zona introversivilor, iar cea a subiecþilor din
Appenzell spre zona extratensivilor. Kinesteziile ºi rãspunsurile
112 Hermann Rorschach
originale sunt mai frecvente la cei din Berna. Faptul cã indivizii
din Appenzell sunt mai adaptabili afectiv, au un contact mai
extensiv, o motilitate mai excitatã decât cei din Berna, care sunt
mai „rezervaþi“, mai „greoi“, mai „lenþi“, nu este o noutate, dar
este direct confirmatã de rezultatele testului.
Aceste diferenþe se manifestã chiar ºi la schizofrenii din cele
douã zone: schizofrenul din Berna cade mai frecvent într-o cata-
tonie profundã decât schizofrenul din Appenzell. Schizofrenul
din Appenzell, chiar ºi în catatonie, are ºi câteva trãsãturi hebe-
frenoide. El nu-ºi pierde niciodatã capacitatea de contact atât de
complet ca schizofrenul din Berna. Acest lucru frapeazã imediat
persoanele care au ocazia sã-i compare pe alienaþii din Appen-
zell cu cei din Berna. Printre altele, în Berna sunt mai mulþi
schizofreni paranoizi decât în Appenzell; ei construiesc sisteme
delirante mult mai bogate, mai variate, mai mitice decât cei din
Appenzell, ale cãror idei delirante sunt rareori originale ºi nu au
niciodatã legãturã cu mitologia. Vom semnala mai târziu ºi alte
diferenþe pertinente.
11. AFECTIVITATEA, CARACTERUL
„Sub numele de afectivitate grupãm afectele, emoþiile, senti-
mentele de plãcere ºi de neplãcere.“ (BLEULER)
Testul de interpretare a formelor atrage în special atenþia
asupra labilitãþii sau stabilitãþii afectelor, asupra forþei sau slãbi-
ciunii lor, asupra intensitãþii sau extensiei lor, asupra posibilitãþii
sau imposibilitãþii de a le domina, asupra refulãrii sau a jocului
lor liber. În schimb, tonalitatea specificã a afectelor — plãcerea
sau neplãcerea — nu se lasã decât parþial dedusã din rezultate.
Dacã un tip coartat se datoreazã unei depresii sau unei tensiuni
încordate a atenþiei, dacã un tip dilatat este animat în primul
rând de sentimente euforice sau disforice (iritabilitate, afecte
colerice), se poate determina fãrã îndoialã frecvent, dar nu întot-
deauna.
Manual de psihodiagnostic 113
Numãrul de rãspunsuri-culoare, luat în mod absolut, este o
mãsurã a labilitãþii afective. Luat relativ, în raportul sãu cu
numãrul de rãspunsuri K, el dã mãsura labilitãþii afective ma-
nifeste, adicã mãsura stabilizãrii afectelor. În interiorul tipului de
rezonanþã intimã, rãspunsurile-culoare devin reprezentante ale
momentelor extratensive, ale capacitãþii de contact ºi ale capa-
citãþii de adaptare afectivã, în sensul cel mai larg, nu numai faþã de
oamenii din anturaj, ci ºi faþã de situaþiile de viaþã în general.
Teama de culori la test exprimã o teamã de afecte, care se poate
manifesta atât sub forma unui control conºtient (preferinþa pentru
albastru), cât ºi sub forma unei refulãri nevrotice (ºoc-culoare).
Faptul cã afluenþa de culori cãtre percepþie poate fi consideratã
ca reflectând excitabilitatea ºi excitaþia afectivã nu este, pentru
moment, decât o constatare empiricã, departe de a satisface exi-
genþele unei logici ºtiinþifice. Sigurã este numai corelaþia dintre
cele trei fenomene: excitaþia afectivitãþii, excitaþia motilitãþii,
afluxul cromatic cãtre percepþie. Legãturile cauzale, etiologice
rãmân încã de gãsit. De ce, în anumite cazuri, culorile nu sunt
incluse în percept? S-a diminuat sensibilitatea la culori? Aceasta ar
însemna, de exemplu, cã melancolicii ar fi, într-un anumit sens,
orbi la culori. Adesea chiar ei afirmã cã vãd totul în gri, ºi nu o
spun în sensul figurat, adicã specificã faptul cã pentru ei culorile
nu mai au strãlucirea de odinioarã. (În schimb, maniacalii remarcã
adesea cât de strãlucitoare sunt culorile.) Trebuie totuºi sã existe o
diferenþã esenþialã între cecitatea la culori ºi vederea în gri a culo-
rilor. Dacã n-ar fi aºa, toþi „orbii la culori“ ar fi, la rândul lor, anor-
mali din punct de vedere al afectivitãþii; acest lucru este contrazis
prin experienþã, dar meritã studiat mai în profunzime. Sau culorile
sunt percepute, dar eliminate din complexul perceptiv? Se poate
demonstra acest lucru la nevrotic ºi frecvent chiar la individul edu-
cat, care îºi dominã afectele. Existã cumva o oarecare afinitate bio-
logicã, geneticã sau anatomicã între substratul senzaþiilor de
culoare ºi substratul afectelor, sau excluderea culorilor nu este
decât un proces simptomatic, o consecinþã secundarã a anumitor
modificãri în substratul afectelor? Probabil ultima ipotezã este
114 Hermann Rorschach
corectã; în favoarea sa pledeazã fenomenele specifice melancoliei
ºi maniei, pe de o parte, ca ºi comportamentul „orbilor“ faþã de
culori, pe de altã parte.
Faptul cã existã raporturi intime între culori ºi afectivitate se
ºtie de mult timp. Se spune despre un subiect cu o dispoziþie
sumbrã cã „vede totul în negru“, despre unul cu o dispoziþie
euforicã cã „vede totul în roz“. Culoarea doliului este neagrã ºi,
dacã alte popoare au alte culori pentru doliu, aceasta dovedeºte
numai cã ei au o altã atitudine decât noi faþã de doliu. O sãrbã-
toare este de neconceput fãrã culori, un carnaval cu atât mai
puþin. Culorile conduc individul cãtre extratensiune, în mãsura
în care afectivitatea sa nu este complet stabilizatã, cum este cea
a melancolicului ºi a flegmaticului. De asemenea, muzica, mai
ales muzica cu un ritm imperial, conduce uºor la impulsuri ges-
tuale ritmice ºi lasã loc liber kinesteziilor. Un mers de paradã,
de exemplu, comportã o veritabilã mobilizare masivã a mo-
mentelor extratensive: stindarde bicolore, lumini ºi scânteieri,
muzica militarã, pasul cadenþat. Pentru un militar, introversivi-
tatea este un lucru foarte stânjenitor. Nu întâmplãtor militarii þin
atât de mult sã fie înconjuraþi de culori. O anchetã adecvatã
asupra influenþei uniformelor „feldgrau“ asupra moralului sol-
daþilor ar revela, poate, lucruri interesante. Un exemplu foarte
frumos despre utilizarea unor asemenea mijloace care conduc la
extratensiune (mijloace „antrenante“) ne este oferit de cãtre
marile adunãri ale Armatei Salvãrii a generalului Booth: discurs
ritmic scandat, muzicã „profanã“ într-un ritm imperial, drapele
agitate ritmic ºi, în centrul tuturor, roºul strãlucitor al uniformei
bãtrânului general: nici o „interiorizare“ în toate acestea.
Numãrul de exemple este mare pentru multe domenii.
Capacitatea de a combina culoarea ºi forma într-o singurã
engramã nu este, evident, o capacitate simplã, ci una compozitã ºi
care trebuie sã fie dobânditã. Engrama formei deþine locul princi-
pal. Se ºtie cã relativ puþini oameni sunt capabili sã spunã ce
culoare au ochii pãrinþilor lor; de asemenea, memoria absolutã a
culorilor este un fenomen rar.
Manual de psihodiagnostic 115
Testul a arãtat cã rãspunsurile FC, adicã rãspunsurile formã-
culoare, în care forma este determinantul primar ºi culoarea deter-
minantul secundar, reprezintã capacitatea de adaptare afectivã;
CF reflectã afectivitatea care nu mai este adaptabilã, deºi frecvent
doreºte cu ardoare sã se adapteze; rãspunsurile C reprezintã impul-
sivitatea care nu cautã deloc sã se adapteze.
Raportul reciproc dintre aceste trei tipuri de rãspunsuri-culoare
ºi raportul lor cu numãrul de K oferã deci o scalã mult mai bogatã
a tonurilor afective decât formula tipului de rezonanþã intimã, care
asimileazã global toate rãspunsurile-culoare. Este încã imposibil sã
tratãm toate aceste variante într-o manierã sistematicã sau mãcar
sã le descriem. Nu vom menþiona aici decât câteva forme particu-
lare de afectivitate.
Capacitatea de a simpatiza: persoanele capabile de simpatie,
capabile de a se pune afectiv în locul altor persoane, prezintã un
amestec determinat de momente introversive ºi de momente
extratensive. Aceasta se poate deduce teoretic ºi se confirmã prin
experienþã. Veritabila capacitate de simpatie presupune într-adevãr,
similitudinea dintre subiectul care simpatizeazã ºi cel pe care îl
simpatizeazã. Subiectul care are 3 K, 2 FC, 0 CF, 0 C nu poate
empatiza* decât incomplet cu un individ care are 10 K; el nu poate
niciodatã sã-ºi adapteze sentimentele sale la celãlalt. De asemenea,
cel care are 10 K nu poate sã empatizeze convenabil cu cineva care
nu are decât 2 K; el este întotdeauna înclinat sã-i atribuie celuilalt
mai multã introversivitate ºi bogãþie interioarã decât are în reali-
tate; cu alte cuvinte, îl „idealizeazã“. Subiectul care nu are rãspun-
suri-culoare nu este capabil în general decât de „simpatie intelectu-
alã“; acelaºi lucru — în cazul cel mai bun — ºi pentru subiectul
care nu are nici K, nici C. Atunci când CF ºi C cresc, ºi mai ales
atunci când ele prevaleazã asupra lui FC, poate fi vorba de o do-
rinþã vie de simpatie, dar cuantumul de afecte neadaptate este mult
mai mare decât nivelul adaptãrii, astfel încât un asemenea individ,
vrând sã se adapteze ºi sã empatizeze, reclamã adaptare ºi simpatie
* Rorschach utilizeazã aceeaºi noþiune pentru „simpatie“ ºi „empatie“ (N. t.).
116 Hermann Rorschach
din partea celuilalt. El nu este capabil sã empatizeze, este „exi-
gent“, „egoist“, egocentric: este iritabilul, susceptibilul, care nu
înþelege iritabilitatea ºi susceptibilitatea celorlalþi; este entuziastul
care nu vrea sã înþeleagã cã ceilalþi rãmân reci în faþa entuziasmu-
lui sãu; este îndrãgostitul care vrea sã vadã toatã lumea fericitã;
este fanaticul ºi „bãtãiosul“, care crede cã gândurile ce erup în
capul sãu trebuie sã arunce lumea într-un delir de entuziasm etc.
Apoi vin, bineînþeles, epilepticii, cu atitudinea lor de „buni cama-
razi“ (chiar dacã se manifestã în acelaºi timp ca niºte egocentrici),
maniacalii, demenþii senili etc.
O simpatie pur afectivã este deci limitatã. Totuºi, corecþiile in-
telectuale o fac posibilã. Rãspunsurile formã-culoare sunt expresia
acestei capacitãþi de adaptare mixtã. O limitã clarã între capaci-
tatea de simpatie ºi capacitatea de adaptare nu poate fi bine trasatã.
Sugestibilitatea: sugestibilitatea afectivã este reprezentatã de
rãspunsurile CF, cu sau fãrã K, FC ºi C, dar cu o predominanþã
absolutã sau relativã a CF. Extratensivii egocentrici sunt subiecþii
cei mai sugestibili, cei mai uºor sugestibili afectiv. Cu cât tipul de
rezonanþã intimã conþine mai multe K, cu atât sugestibilitatea se
reduce, dar cu atât mai mult timp acþioneazã influenþele sugestive
atunci când sunt prezente. Un fapt deja clar se impune aici: cu cât
activitatea conºtientã a gândirii este mai puternicã, cu atât su-
gestibilitatea afectivã este mai slabã. Cu cât labilitatea afectelor
este mai mare, cu atât sugestibilitatea este mai mare, dar aceasta
numai pânã la un anumit punct. Atunci când labilitatea depãºeºte
acest prag, sugestia nu are timp sã acþioneze. Tipurile coartate sunt
în general foarte puþin sugestibile, de exemplu obsedaþii, care pun
accent în mod conºtient pe gândirea ordonatã. Dacã ei sunt su-
gestibili, sugestia este imediat însoþitã de afectul reciproc, adicã de
„sugestia negativã“: îndoialã, condamnarea propriei inconsistenþe.
Impulsivitatea: prin impulsuri înþelegem aici descãrcãrile
bruºte de afecte care sunt însoþite de descãrcãri motrice frecven-
te — ceea ce corespunde corelaþiei între afectivitate ºi motilitate.
Impulsurile reprezintã cel mai înalt grad de labilitate afectivã. ªi
aici fenomenul se schimbã, în funcþie de prezenþa sau absenþa
Manual de psihodiagnostic 117
rãspunsurilor K ºi FC. Atunci când numãrul de rãspunsuri-cu-
loare este mare ºi cel de rãspunsuri K mic, impulsurile sunt mai
puþin frapante; ele se gãsesc inserate în tabloul de ansamblu al
unei afectivitãþi ºi al unei motilitãþi excitate. Descãrcãrile (ca ºi
refuzul reacþiilor) sunt continue ºi impulsurile nu reprezintã
decât mici infracþiuni în comportamentul afectiv obiºnuit. Altfel
se petrec lucrurile la impulsivul introversiv. La el, afectele sunt
stabilizate ºi, în plus, de regulã, dominate conºtient. Dacã unul
dintre impulsurile sale ajunge sã se elibereze, acesta va izbucni ºi
va rãsturna stabilitatea afectivã altfel decât la extratensiv. Ambie-
galii sunt fãrã excepþie impulsivi. Ei se comportã aici în acelaºi
mod ca ºi în cazul celorlalþi factori: maniacalii îºi manifestã
impulsivitatea la fel ca extratensivii, subiecþii foarte dotaþi, cei cu
o bunã dispoziþie ºi catatonicii se comportã ca introversivii.
Obsedaþii pot manifesta atât impulsivitatea introversivului, cât ºi
pe cea a extratensivului.
Capacitatea de contact, capacitatea de a simpatiza, sugestibili-
tatea, impulsivitatea, fiecare dintre aceste particularitãþi prezintã,
privitã din afarã, diferenþe în funcþie de tipul de rezonanþã intimã
ºi de proporþia amestecului dintre cele trei tipuri de rãspunsuri-
culoare. Aceeaºi remarcã este valabilã pentru fiecare trãsãturã ca-
racterialã a individului. Trãsãturi ca „binevoitor“ sau „tiranic“,
„modest“, sau „gelos“ etc., eticheteazã la fel niºte fenomene care,
din punct de vedere al tipului de rezonanþã intimã, au cauze ºi fun-
damente total diferite. Tirania unui introversiv, de exemplu, este cu
totul altceva decât a unui extratensiv. (Se poate compara Ludovic
al II-lea de Bavaria, sau o naturã ca Lenin, cu Wilhelm al II-lea sau
Ludovic al XIV-lea.)
Pentru a defini toate particularitãþile caracterului, pentru a
scoate în evidenþã toate aceste nuanþe bazate pe tipul de rezonanþã
intimã, nu ar ajunge toate limbile de pe Pãmânt.
„Afectivitatea aproape singurã determinã caracterul unei per-
soane“ (BLEULER). Este deci evident cã tipul de rezonanþã
intimã, mai ales dacã se þine cont de cele trei tipuri de rãspunsuri-
culoare, are o valoare caracterologicã.
118 Hermann Rorschach
Pentru moment, nu se poate adãuga mare lucru despre dispo-
ziþii ºi afectele specifice. Atenþia are cea mai mare eficacitate la
tipul coartat. Dispoziþia depresivã coarteazã întotdeauna tipul,
variaþiile euforice îl dilatã. Aparent, o singurã formã de afect poate
sã aparã în toate tipurile de rezonanþã intimã, fãrã excepþie, ºi
aceasta este angoasa.
Dacã, într-o mare mãsurã, caracterul este determinat de tipul de
rezonanþã intimã, toate variaþiile ºi comparaþiile mai sus menþio-
nate despre tipul de rezonanþã intimã ar trebui sã se regãseascã în
studiul variaþiilor ºi comparaþiilor particularitãþilor caracteriale
(modificarea caracterului în cursul vieþii individului, diferenþele de
caracter dintre rase etc.).
12. IMAGINAÞIA
În paginile precedente am vorbit destul de frecvent de „indivizii
imaginativi“. Este vorba de ceea ce se înþelege în mod obiºnuit
prin acest termen: indivizi dotaþi cu imaginaþie creatoare. Dacã
imaginaþia se manifestã în manierã pur receptivã sau productivã,
este, pentru moment, o problemã secundarã. Numeroºi subiecþi
care se considerã fãrã imaginaþie, dar care recunosc cã mani-
festãrile imaginative ale altora le produc o mare plãcere, a cãror
imaginaþie nu se manifestã deci decât receptiv, reacþioneazã la test
într-un mod care nu îi diferenþiazã decât puþin sau deloc de
subiecþii dotaþi cu imaginaþie productivã. Nu îi putem deosebi
dupã criterii formale. Singura diferenþã dintre cele douã tipuri este
cã la subiecþii productivi, acele pãrþi ale aparatului de rezonanþã
intimã care au legãturã cu dispoziþia imaginativã sunt puse în joc
prin energie activã, în timp ce la receptivi energia activã este diri-
jatã într-o mãsurã mult mai mare cãtre alte scopuri, în majoritatea
lor exterioare, adicã spre zonele extratensive ale aparatului de
rezonanþã intimã.
Trebuie menþionatã aici o lucrare aparutã în 1917: Phan-
tasieprufungen mit formlosen Klecksen bei Schulkindern, nor-
Manual de psihodiagnostic 119
malen Erwachsenen und Geisteskranken a lui Szymond Hens
(Zürich). Hens a studiat imaginaþia subiecþilor sãi cu ajutorul unor
pete analoage celor din testul nostru. În comentariul lui, atinge
niºte probleme formale pe care le vom aborda ºi aici, dar pe care el
nu a putut sã le sondeze mai adânc, deoarece a stãruit prea mult, pe
de o parte, pe conþinutul interpretãrilor ºi, pe de altã parte, pe noþi-
unea de imaginaþie, chiar dacã nu se poate vorbi aici decât de per-
cepþie. Concluziile sale se referã deci mai degrabã la conþinutul
decât la aspectul formal al proceselor de percepþie.
Putem califica drept imaginativi indivizii care prezintã particu-
laritatea de a se retrage în sfera lor introversivã mai mult sau mai
puþin frecvent, pentru mai mult sau mai puþin timp, mai mult sau
mai puþin voluntar (dar niciodatã complet involuntar), la modul
mai mult sau mai puþin productiv sau receptiv, cu un evident senti-
ment de plãcere ºi de a elimina mai mult sau mai puþin activ, pen-
tru un anumit timp, nevoia de adaptare la realitate.
În timpul testului, aceºti subiecþi se disting în primul rând prin
faptul cã interpretãrile lor preiau motive din poveºti, imagini mito-
logice, scene de roman etc.; ei se disting apoi din punct de vedere
formal. Au multe K, marea majoritate multe culori, frecvent chiar
foarte multe, dar fãrã ca ele sã predomine, apoi frecvent un mare
numãr de G, numeroase rãspunsuri originale, un procentaj de ani-
male foarte mic; formele sunt de regulã bine vãzute, frecvent
foarte bine vãzute; ei se comportã natural la test, relatând liber tot
ceea ce le vine în minte ºi eventual combinând ulterior — mai ales
subiecþii dotaþi cu imaginaþie productivã — unele reprezentãri izo-
late într-un rãspuns global secundar combinat, alcãtuind astfel ade-
vãrate ansambluri scenice.
Aceste rezultate aratã cã factorii introversivi sunt foarte
puternici (K, Orig. +, A % mic) ºi cã, de asemenea, bogãþia ºi
energia dispoziþionalã a activitãþii asociative (G) sunt mari.
Dimpotrivã, succesiunea este cel mai frecvent neglijatã,
mergând chiar pânã la o relaxare totalã. Afectivitatea este, de
asemenea, foarte instabilã.
120 Hermann Rorschach
Foarte diferit este comportamentul unui alt tip de imaginativ:
confabulativul. Un exemplu va ilustra cel mai bine diferenþa: o
femeie imaginativã — ºi productivã din când în când — a interpre-
tat astfel planºa VIII: „Un motiv de poveste stilizat, o comoarã în
douã casete albastre, îngropatã la rãdãcina unui arbore… deasupra
un foc ºi de o parte ºi de alta doi câini pãzitori ai comorii.“ Un
confabulativ a dat la aceeaºi planºã interpretarea urmãtoare: „Doi
urºi, ansamblul este rotund, deci este groapa cu urºi din Berna.“
Imaginativul alcãtuieºte un ansamblu plecând de la figurã, fãrã a
forþa prea mult pãrþile izolate ale imaginii ºi mai ales fãrã a neglija
relaþiile reciproce dintre componentele imaginii. Confabulativul
percepe douã forme din planºã ºi le combinã — sau chiar le conta-
mineazã — fãrã legãturã cu celelalte pãrþi ºi mai ales fãrã nici o
legãturã cu elementele imaginii.
Interpretarea imaginativilor este un proces de stratificare aso-
ciativã mult mai puternic decât cel al confabulativului.
Prima interpretare îºi preia conþinutul din domeniul poveºtilor,
a doua din cel al realitãþii. Prima aparþine unui individ mai intro-
versiv, a doua unuia mai extraversiv. Prima avea o tonalitate care
indicã o plãcere tipic introversivã, a doua a fost datã la modul tipic
extratensiv-egocentric cu siguranþa succesului. Totuºi primul caz,
percepþia este mai elaboratã decât în al doilea caz.
Imaginativul introversiv percepe realitatea mai clar decât con-
fabulativul extratensiv, dar îºi elaboreazã percepþiile cu ajutorul
materialului asociativ pus la dispoziþie de introversivitatea sa, în-
tr-o operaþie complicatã, dar agreabilã, trãitã ca un joc. Confabula-
tivul percepe realitatea imprecis, îºi elaboreazã percepþia cu aju-
torul materialului asociativ al unui extratensiv, adicã relativ precar,
cu un conþinut extras mai ales din sfera realitãþii ºi fãrã a relativ
puþinã prezenþã de spirit, adicã alege calea care i se pare cea mai
scurtã. Travaliul interpretãrii în sine îi este mai puþin agreabil decât
sentimentul egocentric de triumf care însoþeºte soluþia, pe care o
considerã sclipitoare. Printre altele, imaginativul ºtie mai bine
decât confabulativul cã interpreteazã; frecvent, confabulativul
remarcã destul de greu cã doar „imagineazã“.
Manual de psihodiagnostic 121
Diferenþele dintre imaginativ ºi confabulativ sunt deci aceleaºi
ca cele dintre introversiv ºi extratensiv în general. ªi aºa cum
momentele introversive ºi momentele extratensive se combinã, la
fel, evident, se combinã ºi momentele confabulatorii (de exemplu
în manie, dar mai ales în pseudologia fantasticã). În inspiraþia
poeticã a ambiegalului, de exemplu, se poate întâmpla ca elemen-
tul confabulator sã predomine ºi sã invadeze conºtiinþa cu ireali-
tatea produsului imaginaþiei, mai ales când, ca la un E. T. A. Hoff-
mann, se adaugã efectul alcoolului, provocând o creºtere pro-
nunþatã a momentelor confabulatorii.
Ideile delirante ale unui schizofren (ca ºi ale altor deliranþi) nu
se pot compara cu imaginaþia individului normal. În primul rând,
un schizofren care înaintea apariþiei bolii dãdea dovadã de imagi-
naþie, va elabora idei delirante diferite, mai bogate, mai pestriþe,
decât un subiect fãrã imaginaþie. Aºa cum, în proba interpretãrii
formelor, el, conferã alte interpretãri decât un subiect fãrã imagi-
naþie. Dar faptul cã ideile delirante capãtã pentru el o valoare de
realitate, cã imaginaþia devine realitate, probabil cã nu are nimic de
a face cu funcþia imaginaþiei, ci trebuie sã se datoreze altor factori
(mecanismul proiecþiei).
13. TIPUL DE REZONANÞÃ INTIMÃ
ªI TIPUL DE REPREZENTARE
Aºa cum subliniazã Stern, tipurile de reprezentare stabilite de
psihologii profesioniºti nu sunt entitãþi bine cunoscute, nici bine
definite. Odinioarã se distingeau tipurile vizuale, auditive, motorii
„în funcþie de semnificaþia calitativã pe care o are unul sau altul
dintre domeniile senzoriale pentru viaþa sensibilã ºi, prin aceasta,
pentru funcþiile mentale superioare: limbajul, învãþarea etc.“
(STERN, p. 193) 8 . Dar ipoteza cã sfera senzorialã dominantã
8 STERN, W., Differentielle Psychologie, Leipzig, 1911.
122 Hermann Rorschach
influenþeazã în acelaºi mod toate aspectele mecanismelor repre-
zentãrilor s-a dovedit a fi eronatã (STERN, p. 194).
Tipul de reprezentare al unui individ este în acelaºi timp ºi
tipul sãu de percepþie sau, cu alte cuvinte, kinesteziile ºi imaginile-
amintiri vizuale care se manifestã la test ne permit sã conchidem
cã ele ar fi acele câmpuri senzoriale care dominã întreaga viaþã a
reprezentãrilor? Aceastã problemã necesitã un studiu mai serios cu
probele de control, de exemplu cu seriile de teste pe care le-am uti-
lizat mai devreme.
Pe cale statisticã s-a dovedit cã „tipurile de percepþie“ (termen
provizoriu analog cu termenul de tip de reprezentare) se repar-
tizeazã aproape fãrã echivoc în schema tipului de rezonanþã intimã
dupã cum urmeazã (Tabelul XVI):
Introversivii sunt predominant kinestetici, extratensivii pre-
dominant auditivi. Într-o zonã intermediarã largã se grupeazã
tipurile predominant vizuale. Chiar în centru se plaseazã subiecþii
foarte dotaþi care pot reuni diferitele tipuri.
Introversivii pot fi ºi auditivi, dar extratensivii nu pot fi foarte
kinestetici.
Indivizii cei mai adaptabili ºi, printre ei, în special coartativii,
aparþin, în majoritatea lor, tipului verbo-motor. Cei foarte coartaþi
pot fi numiþi cu greutate altfel decât „conceptuali“.
Denumirea de „tip motor“, aºa cum este utilizatã destul de
frecvent, nu este prea clarã. Subiectul foarte kinestetic este neîn-
demânatic din punct de vedere motor. Subiectul îndemânatic din
punct de vedere motor nu este decât slab dotat din punct de vedere
kinestetic. În schema subiecþilor îndemânatici din punct de vedere
motor se regãsesc subiecþii predominant auditivi. Tipul verbo-
motor este un caz particular de abilitate motricã.
Nu ascund faptul cã aceste lucruri trebuie în mare mãsurã ve-
rificate. Ideea cã tipul de percepþie ºi, probabil, tipul de re-
prezentare sunt ambele condiþionate de tipul de rezonanþã intimã
poate fi confirmatã prin luarea în considerare a talentelor. Dacã
aceastã idee este justã, tot ceea ce s-a spus despre tipul de rezo-
nanþã intimã trebuie sã fie valabil ºi pentru tipul de percepþie ºi
Manual de psihodiagnostic 123
tipul de reprezentare. Tipul de percepþie ar fi deci subiectul acelo-
raºi variaþii intraindividuale sub efectul oboselii, al variaþiei de dis-
poziþie etc. ºi ar trebui deci sã se modifice, ca ºi tipul de rezonanþã
intimã, o datã cu înaintarea în vârstã. Printre altele, ar trebui sã
varieze în funcþie de rasã.
Tipul de rezonanþã intimã pierde o datã cu înaintarea în vârstã,
probabil chiar înainte de 40 de ani (la bãrbat) capacitatea sa de
introversie ºi se apropie tot mai mult de tipul extratensiv. În acelaºi
mod se deplaseazã ºi tipul de percepþie ºi tipul de reprezentare.
Iatã un citat din Stern:
„Karl ºi Maria Groos au comparat calitãþile optice ale operei
lirice ale lui Schiller cu cele ale lui Goethe. Astfel, ei au gãsit,
printre altele, urmãtoarele diferenþe ºi concordanþe. Diferenþe: în
opera sa liricã de tinereþe, Schiller are aproximativ de douã ori mai
multe expresii de calitãþi optice decât Goethe (calculat pe 10.000
de cuvinte din texte). La Goethe, numãrul expresiilor de calitãþi
optice creºte uºor cu vârsta; el scade sensibil la Schiller; acest
lucru apare foarte clar mai ales în expresiile referitoare la zgomote,
la arderi, la luminã. Concordanþe: la cei doi, raportul dintre culori
ºi celelalte proprietãþi optice este remarcabil de constant, apropiat
de 1/3, ºi aceasta atât în poeziile de tinereþe, cât ºi în cele de
bãtrâneþe. La ambii, frecvenþa roºului scade, cea a verdelui creºte o
datã cu vârsta; de asemenea, albastrul este foarte slab reprezentat,
iar galbenul aproape deloc. La ambii, o datã cu vârsta, apare o
creºtere relativã a calitãþilor referitoare la claritate9“. Într-un alt
loc, Stern raporteazã, dupã aceiaºi autori, cã Schiller a fost mai
auditiv decât Goethe ºi mult mai mult decât Shakespeare.
Aceste diferenþe ºi deplasãri diferite se explicã dacã admitem
cã tipul de rezonanþã intimã al lui Goethe a fost întotdeauna mult
mai dilatat decât al lui Schiller, adicã tipul de rezonanþã intimã la
9 Literatura citatã de Stern: L. FRANCK, „Statistische Untersuchungen über die
Verwendung der Farben in den Dichtungen Goethes“. Gissener Diss., 90. –
Karl ºi Marie GROOS, „Die akustischen Phänomene in der Lyrik Schillers“.
Zeitschr. f. Asth (Dessoir), 4, 559-71, 1909.
124 Hermann Rorschach
Goethe avea rãdãcini mai profunde în zona introversiei decât cel al
lui Schiller. O datã cu vârsta, kinesteziile scad la ambii; rezultã cã
Goethe intrã mai mult în sfera tipului vizual ºi cã Schiller se înde-
pãrteazã de tipul vizual pentru a se apropia de cel auditiv. De aici
ºi diminuarea calitãþilor optice la Schiller ºi creºterea lor la
Goethe.
Scãderea frecvenþei culorii roºii o datã cu vârsta poate, cum se
întâmplã în cazul testului de interpretare a formelor, sã fie expresia
dominaþiei crescânde a afectelor o datã cu înaintarea în vârstã. Este
surprinzãtor numai cã albastrul nu devine ºi el în acelaºi timp mai
frecvent. (Este posibil ca preferinþa pentru albastru sã fie deja un
semn relativ clar al temerii de propriile afecte. Se poate, de aseme-
nea, ca planºele sã nu conþinã suficient verde pentru a putea stabili
semnificaþia culorii verzi.)
14. TIPUL DE REZONANÞÃ INTIMÃ ªI TIPUL DE
HALUCINAÞII
Nu se poate încã stabili cu certitudine dacã tipul de repre-
zentare al individului sãnãtos condiþioneazã ºi tipul de halucinaþii
al bolnavului care suferã de iluzii senzoriale. În schizofrenie, iden-
titatea dintre tipul de reprezentare ºi a tipului de halucinaþii este
posibilã, dar foarte improbabilã pentru celelalte sindroame haluci-
natorii (de ex., delirium tremens).
Schizofrenii mai extratensivi au halucinaþii aproape numai
auditive, ca ºi catatonicii hebefrenoizi, paranoizii azilari deveniþi
stabili, câþiva hebefrenici. În schimb, introversivii au halucinaþii
foarte puternice cu impresii cenestezice, care nu pot fi diferenþiate
întotdeauna de kinestezii. Atunci când, în plus, la ei apar ºi voci,
acestea capãtã frecvent un caracter kinestezic: ele provin din cor-
pul bolnavului. Dimpotrivã, ambiegalii, catatonicii, paranoizii
catatonoizi au frecvent halucinaþii la nivelul tuturor simþurilor.
Pacienþii cu demenþã simplã nu au, în general, halucinaþii.
Manual de psihodiagnostic 125
Corelaþia dintre tipul de rezonanþã intimã ºi tipul de halucinaþii
ar trebui sã fie asemãnãtoare în toate cazurile în care am vãzut cã
se implicã tipul de rezonanþã intimã, lucru ce ar trebui sã facã
obiectul unor studii ulterioare. Dãm numai douã observaþii, cu titlu
de exemplu:
Nu rareori se poate observa la schizofreni cã tipul de halucinaþii
se modificã o datã cu vârsta. Halucinaþiile vizuale pot dispare în
timp, dar „vocile“ persistã. Contrariul, chiar dacã este posibil —
excluzând cazul unui nou puseu de introversie — este un fenomen
cel puþin foarte rar.
În plus: ºi aici, comparaþia dintre locuitorii din Berna ºi cei din
Appenzel aduce o confirmare. Oamenii din Appenzel care, chiar ºi
în schizofrenie, prezintã o extratensiune clarã, au în general haluci-
naþii aproape exclusiv auditive; halucinaþiile vizuale sunt destul de
rare, cele kinestezice nu apar decât sporadic. În schimb, la cei din
Berna, halucinaþiile kinestezice ºi cenestezice se numãrã printre
cele mai frecvente simptome, iar halucinaþiile vizuale sunt, de
asemenea, foarte frecvente; natural, alãturi de ele, ºi halucinaþiile
auditive apar în numãr mare.
15. TIPUL DE REZONANÞÃ INTIMÃ ªI TALENTELE *
Primul lucru care ne-a oferit unele indicaþii asupra raporturilor
dintre tipul de rezonanþã intimã ºi talente a fost constatarea cã toþi
desenatorii aveau relativ multe K, apoi cã subiecþii foarte dotaþi,
subiecþii înzestraþi cu mai multe talente se situeazã întotdeauna în
sfera ambiegalilor (deloc sau puþin coartaþi). Studiile de diferite
tipuri — aplicarea testulului pe artiºti luând în considerare tipul de
talent natural al tuturor acestor subiecþi — au condus în final la
câteva rezultate care, desigur, trebuie verificate ºi analizate în toate
sensurile.
* Termenul de „talent“ utilizat de Rorschach trebuie înþeles aici în sensul de apti-
tudine. (N. t.)
126 Hermann Rorschach
Majoritatea talentelor presupun un tip dilatat. Ce efect are
coartarea asupra talentelor, ce tipuri de talent coexistã cu coartarea,
eventual cum se transformã, dacã existã talente care sunt reîntãrite
de o coartare mai puternicã, iatã ce trebuie vãzut în primul rând.
Talentele pe care le-am studiat într-o anumitã mãsurã se repar-
tizeazã în schema tipurilor de rezonanþã intimã, dupã cum urmeazã
(cf. Tabelul XVII):
Sinteza, care este evident foarte grosierã, trebuie înþeleasã ast-
fel: ambiegalul (ºi numai el) poate eventual avea toate aceste ta-
lente. Dar la el se manifestã în special talentele introversive. ªi
introversivul poate sã aibã, pânã la un anumit punct, talentele
extratensivului (poate în funcþie de raportul dintre K ºi C) cu cât
se apropie mai mult de ambiegal, dar cu atât mai rar ºi într-o
mãsurã cu atât mai micã cu cât se îndepãrteazã mai mult de acesta.
Extratensivii pot sã aibã ºi ei talente introversive, în mãsura în care
se apropie mai mult de ambiegali, dar, dupã cum se pare, aproape
de linia medianã, arta devine deja numai o chestiune de abilitate.
Muzica, darul limbilor, toate tipurile de aptitudini tehnice, sunt
singurele care pot atinge o dezvoltare mare la extratensivi.
Însã toate aceste date rãmân încã grosiere, incomplete ºi nedi-
ferenþiate. De exemplu, printre extratensivi se întâlnesc ºi desena-
tori. Dar diferenþa dintre un desenator extratensiv ºi un desenator
introversiv este mare: extratensivul este mai degrabã un reproduc-
tiv, introversivul un productiv. Probabil, acest lucru este valabil
pentru toate talentele: introversivul este productiv, extratensivul
reproductiv. În ceea ce priveºte muzica, nu mã pot încã pronunþa;
darul limbilor ºi aptitudinile tehnice sunt activitãþi reproductive.
Diferenþierea talentelor în funcþie de momentele introversive ºi
extratensive constituie în sine o chestiune majorã, care trebuie
tratatã separat.
Tabelul XVIII încearcã sã prezinte, pe un exemplu concret, al
picturii, cum poate apãrea aceastã diferenþiere.
Diferenþierea ar putea, bineînþeles, sã fie ºi mai fin nuanþatã. În
fond, fiecare artist în sine reprezintã o nuanþã aparte.
Manual de psihodiagnostic 127
În alte domenii: extravertiþii pot avea o mare uºurinþã de a
vorbi ºi o mare promptitudine a replicii, dar în acelaºi timp un simþ
al limbii extrem de precar. Introversivii sunt mai puþin abili în dis-
cursul lor, dar au un profund simþ al limbii. Creatorul de limbã ºi
marele orator, cum a fost Luther, de exemplu, trebuie sã posede
ambele talente; teoretic, el trebuie sã aparþinã grupului de ambi-
egali.
Extratensivii sunt dansatori abili, eleganþi; dar cei care se bu-
curã mai mult de dansul euritmic sunt introversivii.
O altã problemã specialã este cea a scrisului. Scrierile cele mai
individuale aparþin introversivilor, cele mai tradiþionale ºi, de
asemenea, cele mai reuºite (din punct de vedere tehnic) sunt ale
extratensivilor.
Gestica cea mai specificã se întâlneºte la introversivi. Gestica
extratensivului este tradiþionalã.
Grosso modo, opoziþia dintre cele douã tipuri poate fi expri-
matã astfel: introversivii sunt oameni ai culturii, extratensivii sunt
oameni ai civilizaþiei.
Abilitãþile ºtiinþifice sistematice necesitã cu certitudine coartivi-
tate. Un minimum de coartare duce la un dogmatism introversiv
sau numai la o reproducere extratensivã, în orice caz la o intensã
activitate; un maximum de coartare conduce la formalism ºi la un
schematism gol de orice conþinut.
Talentul de organizare este o mixturã de momente introversive
ºi de momente extratensive; el presupune capacitate de coartare,
dar ºi momentele extratensive sunt esenþiale în acest amestec.
Pentru aptitudinea de a observa, dimpotrivã: aici momentele
introversive par mai importante, dar momentele extratensive nu
trebuie sã lipseascã. Observatorii prea introversivi sunt unilaterali
ºi dogmatici.
Dacã se cunoaºte tipul de rezonanþã intimã al unei persoane
instruite, se poate deduce aproape cu certitudine filosofia sa
preferatã: cei foarte introversivi sunt îndrãgostiþi de Schopenhauer,
ambiegalii dilataþi de Nietszche, coartaþii de Kant, extratensivii de
un autor contemporan sau de o doctrinã la modã.
128 Hermann Rorschach
Oricât de rudimentare ar fi toate aceste schiþe, este însã sigur
faptul cã talentul ºi tipul de rezonanþã intimã nu pot fi separate.
Probabil cã nu existã talente singulare, ci întotdeauna tipuri de
rezonanþã intimã optime pentru talentele potenþiale specifice, actu-
alizate printr-un imbold specific. Un talent singular nu este decât
un talent dezvoltat într-o formã singularã. Singularitatea este
determinatã de imbold, nu de dispoziþie. În nici un caz un talent nu
constituie o „forþã“ de sine stãtãtoare, ci rezultã din însumarea, în
primul rând, a unei dispoziþii fundamentate pe tipul de rezonanþã
intimã (ºi chiar pe alte dispoziþii corelative care aparþin aceluiaºi
tip de rezonanþã intimã) ºi, în al doilea rând, a unui imbold care le
pune în acþiune ºi care face trecerea de la dispoziþie la fenomenul
de talent.
16. VARIAÞII ªI COMPARAÞII ALE TALENTELOR
Din moment ce talentele existã implicit în anumite tipuri de
rezonanþã intimã (care constituie condiþia lor optimã), adicã existã
sub formã de dispoziþii, destinul lor este strâns legat de cel al vari-
aþiilor tipului de rezonanþã intimã. ªtiinþa comparativã a tipurilor
de rezonanþã intimã nu poate fi separatã de ºtiinþa comparativã a
talentelor.
Variaþiile talentului sunt aceleaºi cu ale tipului de rezonanþã
intimã în general. Talentul depinde însã ºi de dispoziþia afectivã,
de obosealã etc. Talentul are, de asemenea, o anumitã amploare.
Dispoziþia creatoare este tipul de rezonanþã intimã dilatat, „inspi-
raþia“ este tipul de rezonanþã intimã rapid ºi foarte puternic
dilatatã. Depresia împiedicã inspiraþia, deoarece coarteazã tipul de
rezonanþã intimã.
Oscilaþiilor tipului de rezonanþã intimã în cursul vieþii individu-
lui le corespund oscilaþiile talentelor. Nu s-ar putea spune însã
exact în ce punct anume, din moment ce nu cunoaºtem modi-
ficãrile fiziologice care se produc cu o forþã mai micã sau mai
mare în viaþa fiecãruia. Faptul cã un talent se „epuizeazã“, devine
Manual de psihodiagnostic 129
„superficial“, cã un artist, de exemplu, ajunge sã se „repete“ în
timp, aratã cã tipul sãu de rezonanþã intimã s-a îndepãrtat de tipul
de rezonanþã intimã optim pentru talentul respectiv, cã a devenit
mai extratensiv, mai puþin capabil de introversie, cã se apropie de
tipurile tehnice, reproductive. Faptul cã un talent devine mai pro-
fund aratã întotdeauna cã introversivitatea a devenit mai puternicã.
O creºtere a introversivitãþii cãtre vârsta de 30 de ani constituie,
poate, o regulã, deºi probabil cã acest lucru nu este valabil pentru
toate rasele. „Maturitatea tardivã“ a unui mare numãr de artiºti
elveþieni are la bazã deplasãrile tardive ale tipului de rezonanþã
intimã.
Din acest punct de vedere, evoluþia lui Ferdinand Hodler este
foarte interesantã. Un proces de expansiune prodigioasã a tipului
de rezonanþã intimã intro ºi extra. La debut, un pictor plin de bucu-
ria culorilor, un interpret al scenelor în miºcare vie, care sunt
numai tablouri cu oameni. La sfârºit, un desenator aproape fãrã
culoare, un desenator al miºcãrii puternice, care frapeazã numai
prin omnipotenþa sa. O efervescenþã de momente kinestezice, o
reprimare a momentelor de culoare; la sfârºit, el nu se serveºte
decât de albastru, culoarea preferatã a celor care îºi dominã pasiu-
nile. În marile sale tablouri, progresul momentelor introversive
este evident. Marile tablouri trãdeazã, de asemenea, prin conþinutul
lor, evoluþia cãtre introversie, inclusiv tabloul final „Privire în
infinit“. ªi alãturi de aceastã privire în infinit, aproape în acelaºi
timp, a putut sã picteze portretul generalului Wille! O stãpânire
extraordinarã a tendinþelor ºi a mijloacelor de expresie introversive
ºi extratensive.
Alfred Kubin 10 ne oferã un alt exemplu: se pot urmãri în
autobiografia sa, din unghiuri diferite, raporturile dintre oscilaþi-
ile tipului de rezonanþã intimã ºi modificãrile activitãþii artistice.
În perioadele de introversie foarte profundã, nu putea nici sã
picteze, nici sã deseneze, ci construia sisteme filosofice ºi scria
la romanul sãu „Cealaltã zonã“ (o cãlãtorie în lumea inconºtien-
10 Alfred Kubin, Die andere Seite, Verlag St Muller, München ºi Berlin.
130 Hermann Rorschach
tului). O datã cu creºterea momentelor extratensive, el se apuca
de desen, apoi de arta contrastelor alb-negru; numai atunci când
momentele extratensive atingeau un anumit grad, se întorcea la
culori.
Se pot cita o mulþime de alte exemple.
În studiile comparative asupra tipului de rezonanþã intimã tre-
buie inclusã în acelaºi timp ºi compararea talentelor. Diferenþele
dintre tipul de rezonanþã intimã al bãrbatului ºi cel al femeii tre-
buie sã reflecte simultan ºi diferenþele dintre talentele lor. (Nu tre-
buie uitatã însã niciodatã forþa determinantã a motivaþiei; cf. capi-
tolul urmãtor.) Prin studii comparative asupra tipului de rezonanþã
intimã al diverºilor indivizi trebuie în acelaºi timp sã înþelegem ºi
compararea talentelor lor.
ªi aici se pot da numeroase exemple. Un singur exemplu pânã
acum se sprijinã într-o anumitã mãsurã pe testul de interpretare a
formelor: cel al bãºtinaºilor din Berna ºi din Appenzell, pe care
l-am citat deja în mai multe rânduri. De vreme ce factorii introver-
sivi sunt mult mai puternici la indivizii din Berna decât la cei din
Appenzell, talentul de desenator ar trebui sã aparã la ei mult mai
frecvent decât la cei din Appenzell. Acest lucru se ºi întâmplã. Cei
din Berna au mai mult talent de desenator decât cei din Appenzell.
Alienaþii din azilele din Berna deseneazã spontan mult mai
frecvent decât cei din azilele din Appenzell, iar producþiile lor sunt
frecvent de o originalitate manifestã, în timp ce cele din Appenzell
sunt aproape întotdeauna copii (modele de broderie ºi lucruri
asemãnãtoare). Pe de altã parte, cei din Appenzell sunt elocvenþi ºi
au replica promptã, ceea ce nu se poate spune despre cei din
Berna. Este talentul muzical mai dezvoltat la ei decât la cei din
Berna? Iatã un lucru pe care nu am reuºit sã-l aflu.
Comportamentul diferiþilor indivizi faþã de culori este remarca-
bil. Subiecþii care îºi dominã afectele ºi cei care le refuleazã, mai
ales tipurile coartative, se tem de culoare. Aceasta se observã
frecvent în arta englezã. Subiecþii foarte introversivi cultivã cu
predilecþie arta alb-negru. Plãcerea culorii creºte la indivizii care
manifestã o intensificare a momentelor extratensive în tipul de
Manual de psihodiagnostic 131
rezonanþã intimã (meridionali). Ambiegalii (de toate genurile) sunt
mari amatori de sinteze.
Aceste studii comparative pot aborda, cu mijoace adecvate,
diferite epoci ale culturii.
Stern citeazã la p. 374: „Baerwald a încercat sã diferenþieze
douã perioade ale culturii, cea din timpul lui Goethe ºi perioada
contemporanã, utilizând categorii psihologice. Epoca lui Goethe
este caracterizatã, dupã tipul de reprezentare, ca o epocã a
„desenului ºi a ritmului“, sau ca o epocã formalã, în care gândirea
este orientatã cãtre abstractizare ºi în care viaþa afectivã este domi-
natã de sentimente calme (în general); epoca noastrã, în schimb, se
caracterizeazã printr-o modalitate de reprezentare mai „colorat-
melodicã“ sau materialã, printr-o gândire concretã cu un amestec
de sentimente picante.“11
Folosind drept criteriu rezultatele experienþei noastre, putem
exprima acest lucru dupã cum urmeazã: epoca lui Goethe este mai
degrabã introversivã (predominanþa graficii, a formelor abstracte,
stabilitate afectivã). Epoca actualã este mai extratensivã (coloratã,
melodicã, concretã, mai labilã afectiv).
În aceºti ultimi ani, tendinþa cãtre introversie este evidentã. Se
strãbat din nou vechile cãrãri gnostice ale introversiei ºi a apãrut
un fenomen de saturaþie faþã de extratensiunea provocatã de doc-
trine cum este antroposofia, care primesc un sprijin intens dinspre
mediile academice. Ca întotdeauna, în asemenea perioade este cu
atât mai mare pericolul de a se întoarce spatele nu numai extraten-
siunii, ci ºi gândirii ordonate. Materialismul face loc misticismu-
lui, misticismului pur.
Faptul de a fi considerat atât de mult timp introversia ca un
fenomen patologic este un produs al agoniei epocii materialiste
extratensive. Spiritul acestei epoci s-a aventurat în experienþe
îndoielnice, devenind atât de incapabil de introversie, încât con-
11 BAERWALD, „Psych. Faktoren des modernen Zeitgeistes“. Schr. D. Ges. f.
psych. Forschungen, 15, p. 1-85, 1905. Citat de STERN, Differentielle Psy-
chologie, Leipzig, 1911.
132 Hermann Rorschach
fundã la fiecare pas civilizaþia cu cultura. Cultura naºte întotdeau-
na introversie; civilizaþia este adaptarea ºi exploatarea extraten-
sivã, nu cultura în sine.
Introversia este specificã introvertului, iar introvertului nu-i
pasã de culturã, ci numai de cultul propriei sale persoane.
17. TIPUL DE REZONANÞÃ INTIMÃ
TALENT ªI IMBOLD
Tipul de rezonanþã intimã conþine ipso facto anumite dispoziþii
cãtre talent. Dar nimic altceva decât dispoziþii. Aºa cum tipul de
rezonanþã intimã nu reprezintã în fond decât aparatul de recepþie,
nici aceastã dispoziþie nu reprezintã altceva decât un aparat. Se
întâmplã probabil foarte rar, chiar la ambiegalii cei mai dotaþi, ca
cea mai mare parte a posibilitãþilor implicate în acest aparat sã se
actualizeze într-un proces productiv.
O dispoziþie cãtre un talent nu este deci încã un talent. Numai
acel „cuantum“ mare de afecte orientat cãtre un scop care îºi fi-
xeazã el însuºi obiectele, pe care îl numim imbold (dorinþã sau
libido), face din dispoziþie un talent. Imboldul creeazã din dispo-
ziþia potenþialã care existã în tipul de rezonanþã intimã un talent
care se manifestã ºi o tendinþã productivã.
În orice caz, manifestarea talentului potenþial este un fenomen
frecvent. El este atât de frecvent încât deja, dintr-un numãr relativ
mic de cazuri (în jur de 150 de subiecþi având un anumit talent),
putem stabili cu aproximaþie tipul de rezonanþã intimã optim pen-
tru diferite talente. Aceastã frecvenþã aratã cã voinþa nu este abso-
lut liberã în alegerea talentului, ci cã dispoziþia o precede. Dispo-
ziþia creeazã o atracþie pentru imbold ºi tinde ipso facto sã se rea-
lizeze ca talent.
Totuºi, multe talente rãmân în stare embrionarã. Nu rareori se
întâmplã ca testul de interpretare a formelor sã furnizeze rezultate
care permit diagnosticarea unui talent de desenator ºi ca, cerându-i
subiectului sã dea detalii despre el însuºi, aflãm cã el desena foarte
Manual de psihodiagnostic 133
bine în ºcoalã, dar cã mai târziu n-a putut sã continue pe aceeaºi
linie, în timp ce tatãl ºi fratele sãu sunt, în schimb, foarte buni
desenatori. Un individ care dispune, în sfera aptitudinilor sale, de
un tip de talent introversiv dar care, conjunctural, alege o meserie
extratensivã care îl acapareazã, nu ajunge, „din raþiuni extrinseci“,
sã-ºi susþinã afectiv aceste talente; el are, poate, din când în când,
sentimentul de a-ºi fi „ratat vocaþia“, dar, oricum, nici atunci talen-
tul neglijat nu se poate actualiza; manifestarea momentelor
extratensive va reuºi sã disimuleze aceste avertismente. Poate cã
subiectul va pãstra un tip de rezonanþã intimã foarte introversiv, în
ciuda vieþii sale extratensive; poate cã va ajunge sã punã în joc
momentele extratensive când lucreazã, iar în timpul vacanþelor
momentele introversive ale tipului de rezonanþã intimã; dar, de
asemenea, poate cã într-o zi, victimã a unei vieþi prea unilaterale,
va suferi din cauza incompatibilitãþii dintre tipul de rezonanþã
intimã ºi necesitãþile vieþii sale; dacã i se spune cã este surmenat,
este ceva adevãrat în asta: el ºi-a surmenat în mod unilateral o
parte a aparatului sãu, neglijând o alta. Este aproape sigur cã o
incompatibilitate prea mare între posibilitãþile tipului de rezonanþã
intimã ºi exigenþele circumstanþelor exterioare poate conduce la
nevrozã.
Cu ajutorul datelor testului, aºa cum am explicat, se poate cu
destulã certitudine afla dacã un subiect are imaginaþie, dar nu ºi
dacã aceastã imaginaþie se manifestã la modul receptiv sau produc-
tiv. O imaginaþie receptivã se mãrgineºte la aparat ºi la un anumit
cuantum de energie activã care îi parvine din când în când ºi îl
tonificã. Imaginaþia productivã activeazã alte fluxuri afective, mai
intensive, mai libidinale. Cel care îºi construieºte o casã cu banii
obþinuþi pe primele sale romane apãrute în urma unei „introversii
lirice“ ºi care îºi mobilizeazã toatã forþa sa creatoare pentru con-
struirea acelei case, risipindu-ºi restul afectelor în critici literare
etc., acela îºi va sãrãci atât de mult propriul aparat al imaginaþiei,
încât, de acum înainte, el nu va mai ajunge sã scrie decât literaturã
de salon, istorii cu tendinþe extratensive, conformiste sub toate
aspectele. El nu va mai imagina, ci va confabula.
134 Hermann Rorschach
Un alt exemplu legat de rezultatele testului: un tânãr a ales
meseria de desenator pentru cã tatãl sãu este desenator ºi pentru
cã, din cauza admiraþiei pentru el, a vrut sã aibã aceeaºi meserie.
Tatãl ºi fiul îºi „adorã“ meseria, investesc libidoul cu adevãrat.
Tatãl are un tip de rezonanþã intimã foarte introversiv, el este origi-
nal ºi creativ. Dar fiul este mai degrabã extratensiv ºi, din aceastã
cauzã, a devenit un bun tehnician în meseria lui, dar nu are nici un
fel de originalitate; el este mai degrabã un copist. Tipul sãu de
rezonanþã intimã nu pãtrunde atât de profund în sfera introversivã
pentru a ajunge la acea constelaþie de momente necesare travaliu-
lui creator. El îºi pune tot sufletul în meseria lui, dar aceasta nu
schimbã cu nimic lucrurile.
Este evident cã relaþia dintre imbold ºi tipul de rezonanþã
intimã trebuie sã fie importantã ºi pentru patologie. De exemplu,
din fixaþia libidoului la sân, fenomen ce are loc în starea de intro-
versivitate — adicã blocarea sa provocatã de leziuni patogene —
rezultã ceea ce Jung a numit iniþial „introversie“. (Cf. p. 92)
18. TIPUL DE REZONANÞÃ INTIMÃ
CARACTERUL ªI TALENTUL
Din tot ceea ce am afirmat pânã acum, rezultã cã talentele ºi
caracterul, tipul de percepþie ºi, probabil, tipul de reprezentare,
sunt componente esenþiale ale afectivitãþii ºi inteligenþei, cã ele
rezultã direct din tipul de rezonanþã intimã al unei persoane, cã
astfel toate aceste legãturi funcþionale profunde sunt foarte
intim legate ºi deci fiecare din ele variazã în mod necesar în
funcþie de fluctuaþiile celeilalte într-o mãsurã mai micã sau mai
mare sau mai mult sau mai puþin. Fluctuaþiile acestor legãturi
funcþionale cauzate de fluctuaþiile intraindividuale ale tipului de
rezonanþã intimã nu pot fi împiedicate de nimic. Nu putem decât
sã le corijãm ºi, pânã la un anumit punct (care variazã de la indi-
vid la individ), sã le stãvilim acþionând asupra impulsurilor, pe
de o parte, asupra gândirii ordonate, pe de alta sau, cu alte
Manual de psihodiagnostic 135
cuvinte, sã fortificãm voluntar o anumitã parte importantã a
aparatului global al rezonanþei intime prin reprezentarea anumi-
tor scopuri. „Principiile“, de exemplu, sunt acele reprezentãri de
scopuri de care ne cramponãm instinctiv ºi care ne protejeazã
împotriva efectelor zguduitoare pe care modificarea tipului de
rezonanþã intimã le poate avea asupra întregii vieþi psihice.
Totuºi, nici gândirea ordonatã nu este mai liberã; ea depinde
într-o mare mãsurã de tipul de rezonanþã intimã. Dacã ea
încearcã sã se elibereze complet de tipul de rezonanþã intimã, nu
poate reuºi decât cu condiþia de a sacrifica ºi reprima capaci-
tatea de rezonanþã intimã.
19. TIPUL DE REZONANÞÃ INTIMÃ ªI BOALA PSIHICÃ
Raporturile dintre tipul de rezonanþã intimã ºi boalã au fost deja
frecvent menþionate în paginile precedente. Nu putem adãuga
decât unele scurte clarificãri. Tema este atât de vastã, problemele
atât de numeroase, iar materialul încã atât de sãrac, încât multe
aplicãri ale testului mai sunt necesare pentru a putea progresa.
Existã, evident, douã posibilitãþi: ori ca boala sã modifice, sã
deplaseze tipul de rezonanþã intimã, ori ca tipul de rezonanþã
intimã sã determine tipul bolii. Nici aici, desigur, nu trebuie sã ne
preocupe conþinuturile psihice, ci numai formele evolutive ale pro-
ceselor psihice. Cele douã posibilitãþi se pot ºi combina, ceea ce se
întâmplã fãrã îndoialã cel mai frecvent.
Revenim la cele cinci scheme din Tabelele IX-XIII. Nu putem
sã nu fim surprinºi remarcând cã tulburarea maniaco-depresivã se
situeazã în întregime în coloana medianã a schemei. Melancolia
realizeazã o coartare puternicã, mania o dilatare. Aici ne putem
gândi cã boala deplaseazã tipul de rezonanþã intimã cãtre coloana
medianã, dar, de asemenea, ne putem gândi cã tipul ambiegal pre-
existã ºi cã mania ºi melancolia sunt maladii pentru care tipul
ambiegal constituie un fel de dispoziþie. În favoarea ambelor posi-
bilitãþi putem invoca raþiuni obiective. În ansamblu, tipul ambiegal
136 Hermann Rorschach
este relativ rar, mania ºi mai ales melancolia nu sunt maladii rare:
acest lucru pledeazã în favoarea ipotezei cã boala împinge tipul de
rezonanþã intimã spre zona medianã, în zona ambiegalilor. De alt-
fel, se ºtie de mult timp cã existã o înrudire clinicã certã între psi-
hoza maniaco-depresivã ºi nevroza obsesionalã (care se situeazã ºi
ea în zona medianã). Printre altele, aceºtia sunt chiar subiecþii
foarte dotaþi, care manifestã o tendinþã la variaþii maniacale sau
depresive ale dispoziþiei mai mult sau mai puþin puternice ºi mai
mult sau mai puþin durabile (Goethe, dupã Mobius). ªi între
genialitate ºi nevroza obsesionalã existã legaturi de înrudire
(Napoleon I, Dostoievski).
Probabil cã cele douã posibilitãþi menþionate se combinã în psi-
hoza maniaco-depresivã.
În ceea ce priveºte schizofreniile, tabloul de ansamblu ar fi
urmãtorul: tipului coartat îi corespunde demenþa simplã, ambie-
galului dilatat catatonia, introversivului forma paranoidã,
extratensivului hebefrenia. Cum frecvent, din punct de vedere
clinic, au loc deplasãri de la o formã la alta, aceleaºi deplasãri se
realizeazã ºi în proporþia momentelor tipului de rezonanþã intimã.
În ansamblu, schizofrenii urmeazã frecvent, în mod clar, calea pe
care o parcurge tipul de rezonanþã intimã la indivizii sãnãtoºi.
Rasele mai introversive produc catatonii mai tipice ºi forme para-
noide mai productive, cu halucinaþii mai kinestezice decât rasele
extratensive, care produc catatonii mult mai hebefrenoide, puþine
forme paranoide productive ºi mai ales halucinaþii predominant
auditive.
Încã nu se poate spune cu certitudine în ce constã raportul din-
tre tipul de rezonanþã intimã ºi forma psihozei în schizofrenie.
Probabil cã crizele specifice schizofrenilor, în special puseele cata-
tonice bruºte, antreneazã ºi ele o deplasare a tipului de rezonanþã
intimã, dar aceste deplasãri nu merg prea departe de tipul de rezo-
nanþã intimã obiºnuit. De asemenea, probabil cã ºi tipul de rezo-
nanþã intimã, în orice caz, are o putere determinantã ºi esenþialã în
„alegerea formei de psihozã“. În ceea ce priveºte etiologia
schizofreniei, atunci când acel ceva necunoscut care pãtrunde în
Manual de psihodiagnostic 137
viaþa psihicã ºi provoacã schizofrenia, indivizii introversivi devin
paranoizi, extratensivii devin hebefrenici ºi cei care se apropie de
mijloc sau cei complet ambiegali devin catatonici.
Un puseu acut este probabil însoþit nu numai de o deplasare, ci
ºi de o dilatare bruscã a tipului de rezonanþã intimã. În conva-
lescenþa ce succede unui puseu catatonic, se instaleazã foarte
frecvent o coartare puternicã ce dã din exterior impresia unei
deficit: depresie uºoarã, lipsã de interes, resemnare, un mod de a
lucra apatic ºi automat. Numai în mod progresiv tipul pare a se
dilata din nou puþin, dar adesea el nu merge mai departe.
Am putea lãmuri aceste probleme cu mai multã certitudine dacã
fluctuaþiile tipului de rezonanþã intimã din timpul vieþii normale ar
fi suficient de bine cunoscute. Este posibil ca studierea curbelor
vieþii normale sã ne ajute sã punem problema dupã cum urmeazã:
de ce sub-formele particulare ale schizofreniei apar aproape întot-
deauna la vârste determinate: hebefrenia la pubertate, catatonia
între 18 ºi 30 de ani, forma paranoidã între 30 ºi 40 de ani, para-
noia ºi delirul revendicativ ceva mai târziu?
Pentru alegerea nevrozei lucrurile sunt asemãnãtoare cu
„alegerea formei“ în schizofrenie. ªi aici, influenþele nevrozei
asupra tipului de rezonanþã intimã nu vor lipsi, dar pe de altã
parte tipul de rezonanþã intimã va exercita o influenþã certã
asupra formei de nevrozã. Toþi oamenii, atât introversivii cât ºi
extratensivii, pot face o nevrozã de angoasã, dar trebuie sã ne
aºteptãm la diferenþe importante între nevroza de angoasã a
introversivilor ºi cea a extratensivilor. Cu cât tipul de rezonanþã
intimã preexistent se apropie mai mult de mijloc, cu atât este
mai probabil cã angoasa purã sã dea naºtere unei obsesii. Cel
care are un tip ambiegal, când va deveni nevrotic, va fi un obse-
dat. Vom face o diferenþiere mai clarã bazându-ne pe mai multe
cazuri de acest gen: cel care se aflã mai aproape de ambiegali-
tate, în zona introversivilor, va prezenta reprezentãri obsedante;
cel din partea opusã, extratensivul, va prezenta mai ales miºcãri
obsedante; cel care se situeazã exact la mijloc este un obsedat
dubitativ ºi meticulos.
138 Hermann Rorschach
Rezultatele epilepticului sunt surprinzãtoare. Oricât de
numeroºi ar fi factorii introversivi care apar, factorii extratensivi
sunt întotdeauna ºi mai numeroºi. Numãrul absolut de rãspunsuri
kinestezice ºi de rãspunsuri-culoare creºte în proporþie directã cu
progresul demenþei epileptice. Mai ales rãspunsurile-culoare par sã
constituie ceva asemãnãtor unei scale a gradului de demenþã. Tipul
de rezonanþã intimã a epilepticului evolueazã deci odatã cu gravi-
tatea demenþei spre ambele extreme, dar mai mult cãtre extratensi-
une, ceea ce este absolut de neînþeles.
Psihozele organice, paralizia generalã ºi demenþa senilã modi-
ficã în mod cert tipul de rezonanþã intimã. Momentele introversive
îl diminueazã, cele extratensive îl amplificã ºi conduc, într-un timp
relativ scurt, la extratensivitatea egocentricã. Nu este vorba aici
numai de faptul cã aceºti bolnavi se aflã la vârsta la care
deplasarea tipului de rezonanþã intimã este are loc oricum cãtre
extratensivitate: doi paralitici între 25 ºi 30 de ani au dat exact
acelaºi rezultat ca ºi paraliticii cei mai bãtrâni.
Psihozele organice cu leziuni grosiere modificã deci tipul de
rezonanþã intimã într-o manierã bine definitã. În toate celelalte
cazuri menþionate aici, dimpotrivã, tipul de rezonanþã intimã este
cel care joacã un rol determinant în alegerea formei psihozelor
sau a nevrozelor. Bineînþeles, nu vorbesc decât de formã, nu ºi de
specie. Leziunea care provoacã boala nu are nimic de a face cu
tipul de rezonanþã intimã.
20. PROBLEMA EVOLUÞIEI TIPULUI DE REZONANÞÃ INTIMÃ
Kinesteziile ºi afluxul de culori cãtre percepþie apar ca
reprezentante ale mecanismelor psihice funcþionale cele mai
importante. Dar întotdeauna numai ca reprezentante. Acordarea
oricãrui alt statut pare deplasatã. Nu putem spune mare lucru
despre condiþionarea profundã a acestor mecanisme funcþionale
astfel reprezentate, nici despre diferenþierea a ceea ce este primar
de ceea ce este secundar.
Manual de psihodiagnostic 139
Ne putem întreba care este geneza tipului de rezonanþã intimã.
Pentru moment, nu pot sesiza decât câteva noduri în reþeaua legã-
turilor cauzale.
Dupã rezultatele noastre, scopul optimal al evoluþiei este urmã-
torul:
1. Dezvoltarea cât mai mare cu putinþã a gândirii ordonate, a
funcþiei logice, dar fãrã a ajunge la o coartare extremã a
momentelor introversive ºi a momentelor extratensive, fãrã a
sacrifica propria capacitate de rezonanþã intimã (scrupulosul,
intelectualistul rigid).
2. O cât mai mare capacitate de introversie, dar nu pânã la anihi-
larea gândirii ordonate (visãtorii), nici pânã la distrugerea
capacitãþii de adaptare afectivã (abstracþii, cei cu capul în nori).
3. O cât mai mare capacitate de extratensiune, dar nu pânã la
volatilizarea gândirii ordonate (împrãºtiaþii) ºi nici pânã la
reprimarea capacitãþii de introversiune (afaceristul).
Deci, o proporþie armonioasã a celor trei principii: conºtiinþa,
interiorizarea, afectivitatea adaptabilã. Sunt posibile formule
foarte diferite ale acestei armonii.
Tipul de rezonanþã intimã a copilului mic — aproape sigur cel
al copilului între 2 ani ºi jumãtate ºi 3 ani, deºi nu cunosc limitele
de vârstã exacte — este ambiegal ºi dilatat. Copilul este foarte
kinestezic ºi, în acelaºi timp, extratensiv egocentric. Educaþia ºi
dezvoltarea gândirii ordonate coarteazã tipul. Un rol deosebit de
important în aceastã coartare revine poate învãþãrii cititului, care
este un dresaj al aprehensiunii exacte a formelor.
Înainte chiar de vârsta ºcolarã, colaborarea celor trei principii:
gândirea ordonatã, introversivitatea ºi extratensivitatea vor diferi
totuºi mult de la un individ la altul. Gândirea ordonatã combate, cu
mai mult sau mai puþin succes, reveria introversivã ºi instabilitatea
extratensivã. Cu cât momentele introversive ºi extratensive sunt
mai puternice, cu atât vor rezista mai mult la coartare. Cu cât sunt
mai slabe, cu atât mai uºor se va face coartarea, ºi deci vom asista
140 Hermann Rorschach
la concentrarea energiei copilului spre activitatea ºcolarã ºi, în
cazuri extreme, la dresajul elevului model.
Cu cât copilul va învãþa mai uºor — în primul rând, dacã
memoria sa lucreazã bine, ea fiind o funcþie care nu influenþeazã
aproape deloc interpretarea formelor — cu atât va rãmâne mai
multã energie pentru momentele extratensive ºi pentru momentele
introversive. Aceastã posibilitate ajunge la extrem la copilul pentru
care studiul devine prea facil, atât de facil încât nu atinge acel prag
fiziologic — cel puþin din punct de vedere social — necesar
coartãrii, iar practica necesarã gândirii adaptabile nu va fi dobân-
ditã eventual decât foarte târziu sau niciodatã.
Evoluþia tipului de rezonanþã intimã se prezintã deci ca un pro-
ces de coartare care este condiþionat de dezvoltarea gândirii ordo-
nate ºi care trebuie sã se realizeze între anumite limite optime.
Tipurile coartativ ºi coartat sunt rodul unei exagerãri a acestui
proces. Ambiegalul normal ar reprezenta produsul ideal.
Urmeazã sã ne punem urmãtoarea problemã: care sunt motivele
pentru care acest proces fiziologic de coartare are loc atât de diferit
la subiecþi diferiþi? Poate am putea rãspunde dacã, în locul tipului
de rezonanþã intimã, am urmãri dezvoltarea grupelor de funcþiuni
care sunt în corelaþie cu el. De exemplu, tipul de reprezentare.
Tipul ambiegal dilatat al copilului mic ar trebui, dupã tot ceea ce
am spus, sã fie legat de un tip de reprezentare mixt, fãrã o predo-
minanþã frapantã a sferei kinestezice, vizuale sau auditive. Este
într-adevãr dificil sã discernem, la un copil de 2 ani ºi ½, ce sferã
predominã, chiar ºi cu aproximaþie. De ce la un individ se dezvoltã
tipul auditiv, iar la altul tipul vizual etc.? Este posibil ca factorul
determinant sã fie dispoziþia funcþionalã a anumitor mecanisme ale
sistemului nervos central. Dacã aºa stau lucrurile, ar trebui sã
vedem cum sunt legate de aceastã dispoziþie toate celelalte propri-
etãþi (ex.: cele care, împreunã cu tipul auditiv de reprezentare,
aparþin aceluiaºi tip de rezonanþã intimã).
V
APLICAREA
TESTULUI DE INTERPRETARE A FORMELOR
ÎN PRACTICA DIAGNOSTICÃ
1. APLICABILITATEA
Metoda noastrã de studiu este legatã numai la un prim nivel de
problemele teoretice. Numai empiric, fãrã o investigare sistema-
ticã, am observat cã rezultatele testului sunt aplicabile în diagnos-
tic. Numai atunci „experimentul de cãutare“ a devenit un test-exa-
men. Au urmat apoi încercãri de a pune diagnostice pe proto-
coalele furnizate de colegii mei, asupra unor subiecþi pe care nu îi
cunoºteam personal. Aici îi sunt recunoscãtor cu deosebire pri-
etenului meu, Dr. E. Oberholzer, pentru colaborarea sa.
Cu cât diagnosticul astfel obþinut — fãrã date prealabile referi-
toare la vârsta, sexul, starea normalã, psihoticã sau nevroticã a
subiectului — este mai just, cu atât metoda se dovedeºte a fi mai
corectã.
Au existat adesea — ºi mai existã încã — ºi diagnostice greºite.
Totuºi, erorile de diagnostic proveneau cel mai frecvent din faptul
cã, deºi erau surprinse majoritatea simptomelor, sinteza lor diag-
nosticã era îngreunatã ºi chiar alteratã de slaba manifestare a unui
simptom clinic principal ºi de apariþia pregnantã a vreunui simp-
tom secundar.
Acest test este în primul rând un instrument calitativ. El indicã
calitatea simptomelor, dar el indicã numai cu aproximaþie gradul
142 Hermann Rorschach
lor cantitativ ºi, din acest motiv, proporþia simptomelor este pro-
blematicã. Experienþa ºi practica au o foarte mare importanþã, dar
ar trebui sã creºtem precizia examenului normal prin probe de con-
trol pentru fiecare simptom ºi astfel sã alcãtuim un instrument
compatibil cu metodele psihologilor.
Testul ar permite poate cu timpul sã aflãm mai bine dacã un
subiect este sãnãtos sau nevrotic, schizofrenic sau atins de o ma-
ladie organicã. În majoritatea cazurilor, este deja posibil astãzi sã
punem un diagnostic foarte diferenþiat unor boli ºi un diagnostic
nu mai puþin exact personalitãþii subiecþilor sãnãtoºi ºi nevrotici.
Un avantaj important al testului este cã depisteazã foarte
frecvent schizofreniile latente, nevrozele practic puþin manifeste,
variaþiile constituþionale ale dispoziþiei. Aici, incapacitatea testului
de a surprinde reacþiile cantitative se poate datora faptului cã dife-
renþa dintre ceea ce este manifest ºi ceea ce este latent nu este în
general perceptibilã.
Uneori nu putem decide dupã protocol dacã schizofrenia este
latentã, manifestã sau în remisiune. Catatonicii aproape vindecaþi
pot da rezultate mai proaste decât catatonicii manifeºti ºi, frecvent,
rezultatul indicã o schizofrenie la indivizi care nu dãdeau câtuºi de
puþin de bãnuit cã ar suferi de aºa ceva, dar care aveau pãrinþi sau
fraþi ºi surori schizofreni. Invers, am gãsit rezultate normale sau
mai frecvent nevrotice la subiecþi cãrora le era teamã de o psihozã
din cauza prezenþei bolii respective în familie. Aceste lucruri tre-
buie clarificate în publicaþiile ulterioare.
2. OBIECÞII
Utilizarea diagnosticã poate trezi anumite obiecþii. S-ar putea
crede cã, cu testul nostru, arta dificilã a diagnosticului a devenit o
simplã tehnicã ºi cã orice laborant cu pregãtirea necesarã ar fi
capabil sã fabrice psihograme la fel de uºor cum coloreazã bacilii
tuberculozei. Aceastã obiecþie nu este valabilã. Este necesarã o
anumitã practicã a gândirii psihologice pentru a trage concluzii
corecte din analiza marelui numãr de factori ai testului. De aseme-
Manual de psihodiagnostic 143
nea, îi este necesarã o experienþã destul de lungã. Pentru a dobândi
o asemenea experienþã, este nevoie de un numeros material com-
parativ, pe care fiecare trebuie sã ºi-l procure singur. Numai apli-
carea testului pe un material uman foarte variat poate da aceastã
bazã comparativã. Diagnosticele psihiatrice nu pot fi formulate cu
ajutorul testului decât de cel care a strâns un material comparativ
psihopatologic. De exemplu, pedagogul care aplicã testul ar putea
stabili diagnostice utilizabile asupra caracterului, asupra posibi-
litãþilor aptitudinale, asupra unor elemente caracteristice ale indi-
vidului etc., plecând de la un material comparativ constituit din
subiecþi de vârste diferite, dar nu se va putea lansa în diagnostice
psihiatrice având la dispoziþie numai aceastã bazã.
Acest examen trebuie, evident, sã fie în primul rând un auxiliar
al diagnosticului clinic. Diagnosticele oarbe sunt utile ca teste de
control pentru antrenamentul experimentatorului.
O obiecþie mai serioasã ar fi cã minþim subiectul. El se pregãteºte
pentru un examen inofensiv de imaginaþie, în timp ce rezultatul are
niºte implicaþii mult mai largi. Dar pentru a lãmuri subiectul asupra
adevãratei naturi a testului ar trebui sã-i þinem un fel de conferinþã
foarte lungã, care ar modifica în întregime atitudinea individului, iar
rezultatul ar fi grav afectat. Se înþelege cã fiecare trebuie sã în-
frunte cu propria sa conºtiinþã aceastã obiecþie. Bine ar fi ca prin
test sã descoperim mai multe talente decât deficienþe ºi iluzii, sã
eliminãm de mai multe ori decât sã confirmãm suspiciunea de psi-
hozã, sã aducem mai multã uºurare decât suferinþã!
3. ANALIZA DIAGNOSTICÃ
Este imposibil sã dãm niºte instrucþiuni propriu-zise pentru
analiza rezultatelor, ºi nici mãcar sã furnizãm vreo descriere a
demersului cercetãrii. Tipul de rezonanþã intimã, caracteristicile
variaþiilor dispoziþiei, componentele inteligenþei, numãrul de
rãspunsuri, bunãvoinþa sau lipsa ei la subiect, timpul aproximativ
de reacþie etc., de toate acestea trebuie þinut cont în acelaºi timp,
144 Hermann Rorschach
luând ca punct de plecare când un factor, când altul, pânã vom
obþine un tablou de ansamblu.
Modul de a reacþiona al unui mare numãr de subiecþi comportã,
printre altele, anumite particularitãþi care nu au putut fi toate
menþionate. În exemplele urmãtoare, vom arãta câteva dintre ele,
restul fiind uºor de depistat.
4. CONÞINUTUL INTERPRETÃRILOR
Numai din momentul în care am stabilit psihograma — în
mãsura în care putem numi psihogramã rezultatul unui test axat pe
elementul formal — vom putea, în anumite cazuri, sã extragem
din conþinutul interpretãrilor indicaþii asupra conþinutului psihic.
Dacã un tehnician menþioneazã în mai multe rãspunsuri piese de
maºinã, o menajerã modele de broderie etc., asemenea rãspunsuri
pot, comparate cu rezultatul global ºi cu atitudinea subiectului în
cursul acestor interpretãri, sã ne lãmureascã despre energia ºi
plãcerea cu care subiectul aderã la ocupaþiile sale, despre mãsura
capacitãþii sale de adaptare la condiþiile de muncã ºi despre alte
lucruri asemãnãtoare.
Mai importante sunt „interpretãrile-complexe“, care corespund
asociaþiilor-complexe ale testului de asociaþie Jung-Riklin. Dar
asemenea interpretãri care aduc la lumina zilei conþinuturi
inconºtiente a cãror origine se aflã într-un complex refulat, ten-
sionat afectiv, sunt extrem de rare. Le vom gãsi cel mai frecvent la
nevrotic, dar nici la el nu apar în numãr prea mare decât atunci
când inconºtientul este deja suficient „explorat“, în special în
cursul unei psihanalize. ªi la schizofreni se pot obþine câteodatã
rãspunsuri care, dacã îi cunoaºtem complexele, pot fi definite ca
rãspunsuri-complexe, dar ºi aici ele sunt de regulã rare, mai rare
chiar decât în cazul nevrozelor. Numai în catatoniile grave apar
mai multe astfel de rãspunsuri.
Deci nu se pune problema de a considera acest test drept o
metodã de sondare a inconºtientului, sau cel puþin ea rãmâne mult
în urma celorlalte metode de analizã psihologicã în profunzime:
Manual de psihodiagnostic 145
interpretarea viselor, testul de asociaþie etc. Acest lucru se datorea-
zã faptului cã testul nu suscitã o creaþie liberã având un punct de
plecare în inconºtient, ci reclamã o adaptare la niºte stimuli exteri-
ori, o intervenþie a „funcþiei realului“.
Numai compararea conþinuturilor interpretãrilor cu rezultatul
total poate revela ici ºi colo anumite tendinþe ale inconºtientului.
Dãm exemplul a doi subiecþi, ambii foarte introversivi. Unul din ei
interpreteazã un mare numãr de kinestezii de extensie (cf. p. 28),
celãlalt aproape exclusiv kinestezii de flexiune. Acest lucru aratã
cã primul încearcã sã se agaþe de introversivitate, în timp ce
celãlalt se lasã în voia imaginaþiei. Dacã adãugãm ºi faptul cã
primul subiect vede în planºe lupte pasionate, al doilea imagini ale
lui Christos, aureole de sfinþi ºi martiri, ºi dacã ambii prezintã în
plus ºoc la culoare, putem conchide cã primul suferã de inhibiþii
nevrotice ºi de sentimente de insuficienþã împotriva cãrora se
revoltã, în timp ce al doilea se adorã pe sine ca pe un sfânt ºi nu se
împotriveºte mersului firesc al lucrurilor. Bineînþeles, concluziile
noastre admit mai multe variante, dar acest lucru nu este posibil
decât în cazul subiecþilor care dau multe rãspunsuri ºi mai ales
multe rãspunsuri originale. Extratensivul abordeazã planºele cu un
spirit pragmatic ºi i se întâmplã rareori — cu excepþia istericilor —
sã regãseascã în ele imagini din visele sale, de exemplu. Sfera psi-
hicã în care el interpreteazã imaginile este foarte separatã de cea în
care se situeazã conþinutul viselor.
5. TESTUL ªI PSIHANALIZA
Testul poate fi cu greu considerat, aºa cum am spus deja, drept
un mijloc de a decela conþinuturile inconºtiente.* El poate totuºi sã
aducã anumite servicii psihanalistului. În primul rând, permite
frecvent, ºi poate întotdeauna pe viitor, un diagnostic diferenþial
* Rorschach s-a înºelat cu privire la valenþele psihanalitice ale testului sãu: existã
astãzi chiar o tradiþie a interpretãrii psihanalitice a testului Rorschach, ai cãrei
reprezentanþi mai importanþi sunt D. Rapaport, R. Schafer, D. Anzieu, C.
Chabert. (N. t.)
146 Hermann Rorschach
între nevrozã ºi schizofrenia latentã sau manifestã. De asemenea,
poate furniza unele clarificãri în situaþiile dezagreabile în care se
aflã psihanalistul ce analizeazã un bolnav cu suspiciunea de
schizofrenie. Astfel, mulþi subiecþi torturaþi de angoasa unei boli
mentale pot fi eliberaþi de aceasta ºi, în cazul în care suntem în
mãsurã sã admitem prezenþa unei schizofrenii latente, putem even-
tual modifica tratamentul analitic în mod adecvat.
Câteodatã, rezultatele indicate în ultimul capitol ne permit sã
stabilim un fel de prognostic al analizei. Atunci când predominã
kinesteziile de extensie, prognosticul este probabil mai favorabil
decât în cazul când kinesteziile de flexiune sunt mai numeroase.
Un contrast izbitor între tipul de rezonanþã intimã ºi viaþa pe
care o duce un subiect ar permite, poate, sã tragem concluzii
asupra tipului de nevrozã (p. 135) ºi ar oferi, de asemenea, indi-
caþii asupra activitãþilor de sublimare posibile în toate cazurile.
Printre altele, este foarte interesant de comparat rezultatul testu-
lui înainte de analizã cu rezultatul de dupã analizã. Atâta cât mate-
rialul nostru ne permite sã afirmãm, influenþele analizei sunt de o
importanþã variabilã, probabil din raþiuni foarte diverse. Câteodatã,
deplasarea tipului de rezonanþã intimã prin analizã este atât de
slabã, încât testul reflectã încã o nevrozã, în aparenþã vindecatã.
Dimpotrivã, în mai multe cazuri (în parte ale mele, în parte
aparþinând altora), analiza a produs o deplasare considerabilã a
tipului de rezonanþã intimã (unul din ele, cu rezultatele înainte ºi
dupã analizã, este descris în exemplul nr. 12). În aceste cazuri se
constatã o transformare foarte netã a afectivitãþii, o veritabilã
inversare a personalitãþii, un compromis între momentele introver-
sive ºi momentele extratensive.
Un subiect care, înainte de analizã, de abia a dat un rãspuns-
culoare, dupã o analizã de mai multe luni a dat mai multe, ceea ce
înseamnã cã afectivitatea refulatã se miºcã mai liber, cã tipul a
devenit mai dilatat.
Alþi subiecþi, la care CF depãºea cu mult FC, au dat dupã ana-
lizã mai multe FC decât CF, adicã o transformare a afectivitãþii
egocentrice într-o afectivitate adaptabilã. Un material de compara-
Manual de psihodiagnostic 147
þie mai abundent ne-ar permite sã tragem niºte concluzii de ansam-
blu. Totuºi, cazurile pe care le cunoaºtem ne permit deja sã
observãm experimental influenþa eliberatoare, ordonatoare, echili-
brantã, a unei analize prelungite.
ªi tipul de inteligenþã se poate modifica sub efectul analizei. În
special, anumite contracþii ale tipului de rezonanþã intimã se pot
relaxa. Astfel, nevroticii care, din cauza sentimentului lor de insu-
ficienþã, nutresc ambiþiile cele mai nesãbuite, „pierd“ tipul G;
chiþibuºarii ºi amatorii de subtilitãþi, al cãror tip de aprehensiune se
încâlceºte într-o pânzã de Dd ºi Do, pot prezenta, dupã analizã, un
tablou mai normal.
În afara acestor lucruri, importanþa testului pentru analizã ar fi
mai degrabã de ordin teoretic decât de ordin practic. Ar fi posibil,
de exemplu, pentru a nu vorbi decât de o singurã problemã, sã
existe anumite relaþii între tipul de rezonanþã intimã ºi regresiile la
vechile fixaþii, admise de Freud. Aceste fixaþii sunt, poate, fixaþii
ale tipului de rezonanþã intimã, în totalitatea sa. Problema este
numai de a ºti cum are loc aceastã resurecþie a fixaþiilor. Poate cã în
anumite cazuri dezvoltarea tipului de rezonanþã intimã este final-
mente stopatã la un stadiu anterior, ºi numai dresajul logic ºi
imitarea celorlalþi, ca ºi alte lucruri care se pot învãþa ºi care nu au
nici o legãturã cu tipul de rezonanþã intimã, au permis dezvoltarea
individului. În acest caz, regresia n-ar fi în realitate decât o progre-
sie deficitarã. În alte cazuri, în care tipul de rezonanþã intimã se
modificã direct sub influenþa refulãrii afective ºi în care apar
retrageri ale factorilor introversivi, ale factorilor extratensivi sau
ale ambilor în acelaºi timp, o regresie, în sensul exact al termenu-
lui, s-ar putea produce datoritã faptului cã tipul de rezonanþã intimã
retras ar corespunde tipului de reacþie anterior al individului ºi cã
întregul sãu mod de a reacþiona la acest timp trecut, cu tendinþele ºi
amintirile sale, ar fi redevenit activ. Astfel, ar putea fi trezitã o
veche fixaþie iar refluxul libidoului cãtre stadiul în care exista o
fixaþie s-ar confunda cu retragerea tipului de rezonanþã intimã.
Se poate observa întotdeauna, mai ales în manii ºi în catatoniile
periodice, o datã cu reapariþia unui vechi tip de rezonanþã intimã,
148 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 149

revenirea amintirilor corespunzãtoare acelei perioade. În timpul V. Un liliac G F+ A

diferitelor episoade ale bolii, chiar dacã ele survin la intervale de VI. O falenã * D F+ A
Un arbore (planºa invers, pe ansamblu) G F+ Plantã
ani de zile, reapar întotdeauna aceleaºi idei, proiecte, halucinaþii
VII. Douã capete umane (treimea superioarã) D F+ Hd
etc., care pãreau de-a lungul timpului complet uitate. Douã capete de animal (treimea medianã) D F+ Ad
VIII. (Fãrã ºoc de culoare). Doi urºi (roºu) D F+ A
Pietre (detaliile inferioare mediane) D F- Obj.*
EXEMPLE IX. Doi clowni sau un foc arzând (maro, sus) D K+ H
X. Cap de iepure (verde median) D F+ Ad
Douã omizi (verde median) D FC+A
Exemplele citate în paginile urmãtoare se referã în primul rând Doi ºoareci (gri lateral) D FC+A
la indivizi sãnãtoºi ºi la stãrile-limitã dintre sãnãtate (normã) ºi Douã capete de porc (albastru median) D F+ Ad
boalã. Pentru aceºtia, exemplele sunt date succint. Rezultatele psi- Doi pãianjeni D F+ A
hoticilor, care apar dupã aceea, trebuie sã serveascã mai degrabã
drept ilustrãri ale raporturilor descrise de noi ºi drept elemente de
SINTEZA
comparaþie cu normalii1.
G: 5 R: 21 H: 4 (+)
D: 16 K: 4 Hd: 1 (+)
NORMALII Dd,etc.: 0 F: 14 (-2) A: 9 (8+, 1-)
FC: 2 (1-) Ad: 3 (+)
CF: 1 Pl.: 1 (+)
1. MEDIA NORMALÃ C: 0 Obj.: 1 (-)
Orn.: 1 (+)
Subiect feminin, 26 de ani, infirmierã Foc: 1

I. Doi sfinþi Nicolae cu mãturi la D K+ H F+: 86% (1.200/14= 85,7)

subsuoarã (zonele laterale) A: 57% (1.200/21).
Douã siluete feminine, cu braþele D K+ H Orig. : 5%+.
ridicate (la mijloc) Tip de aprehensiune: G- D.
II . Un fluture (interpretare frecventã, care G F+ A Succesiunea : optimal rigidã.
se coteazã cu F+)
Douã marmote (roºu sus) D F+ A CONCLUZII
III. Douã marionete G K+ H
IV. Un fluture (Planºa inversatã. Partea D F- A
medianã în formã de coloanã ºi Tip de rezonanþã intimã: 4 K/ (2 FC + 1 CF + 0 C), adicã mai
aripile adiacente) multe momente introversive decât extratensive. Afectivitate vie,
Un ornament deasupra unei mobile G F+ Orn. Orig+
(planºa în poziþie normalã) * Nume dat diferitelor specii de fluturi crepusculari sau nocturni, numiþi ºi
geometri. (N. t.)
1 Vezi tabelul de semne ºi abrevieri. * Modalitãþile de abreviere se realizeazã dupã ºcoala francezã de cotare. (N. t.)
150 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 151

accesibilã (1 CF), dar nu labilã pânã la bizarerie sau impulsivitate, (Planºa inversatã): un cap de muscã mãrit ..............G F+ A Orig+
stabilizatã printr-o bunã adaptare afectivã (2 FC) ºi prin mo- (Planºa în aceeaºi poziþie): o
mentele introversive (4 K). Bunã capacitate de simpatie (4 K/2 spãlãtoreasã bãtrânã sau ceva în genul
acesta, cu mâinile ridicate (picioarele
FC). Inteligenþã fãrã ambiþii speciale (21 de rãspunsuri, 5 G), care
bãrbaþilor care se vãd de regulã în aceastã
se adapteazã concret ºi practic (5 G, 16 D), fãrã meschinãrie sau planºã formeazã braþele femeii; corpul
meticulozitate (nici Dd, nici Do, nici Dbl). Succesiune optimal femeii este format din cele douã siluete
rigidã, forme foarte bune: gândire bine adaptatã. Tendinþã destul de de bãrbaþi, cuprinzând ºi zonele albe
puternicã spre atitudini asociative stereotipizante (A %: 57). Un intermediare) ...........................................................G K+ H Orig+
singur rãspuns original: slabã originalitate, sãrãcie a gândirii, dar o (Roºu sus): un cal de ºah.........................................D F+ Ad Orig+
adaptare bunã la gândirea comunã, nici intelectual, nici afectiv IV. O fântânã indianã cu elefanþi, sus este
egocentricã. Per ansamblu, slabã activare a momentelor introver- bazinul iar jos soclul ...............................................G F+ Obj. Orig+
sive, mai degrabã o predominanþã a funcþiilor adaptative, în ciuda (Un fragment din mijloc): coadã de
insectã......................................................................D F+ Ad
tipului de rezonanþã intimã introversiv. Subiect non-imaginativ,
(Planºa þinutã invers, cu zona medianã
fãrã a fi însã un duºman al imaginaþiei.
în formã de coloanã orientatã în sus.
Subiectul este o infirmierã la un azil de boli mentale, calmã, De o parte ºi de alta a acestei zone
stabilã, aplicatã, fãrã a face mare caz de situaþia sa care implicã mediane): douã femei cu aripile fluturând,
responsabilitate, devotatã profesiei. care danseazã în jurul unui puþ (puþul este
zona medianã) .........................................................D K+ H Orig+
(Micã proeminenþã neagrã a zonei
2. CORESPUNZÃTOR CATEGORIEI DE SUBIECÞI AFLAÞI mediane): picioare mici de cal ................................Dd F+ Ad
CU PUÞIN PESTE MEDIE (Protuberanþele cele mai laterale ale
întregii figuri): capete de câine ...............................D F+ Ad
V. Liliac .......................................................................G F+ A
Student, 29 de ani
VI. Barda dublã a lui Thor.............................................G F+ Obj. Orig+
I. Un liliac...................................................................G F+ A (Jos, mijloc): mici picioruºe de insectã ...................Dd F+ Ad
Douã siluete mari, cu mantale fluturând (Sus, porþiunea în formã de flacãrã):
la nivelul bazinului..................................................G K+ H ca ºi cum ar fi niºte flãcãri de pe
(Planºa invers, contur lateral sus): armele heraldice ......................................................D F+ Obj.
cai alergând pe Mont-Chauve .................................Dd K+ H Orig+ (Planºa inversatã): douã profile mari,
(Mijloc sus): cap de scarabeu..................................D F+ Ad cu nas mare ºi bãrbiþã „cioc“..................................G F+ H
II . Fluture .....................................................................G F+ A VII. (Treimea superioarã): douã capete de
(Roºu sus): doi pitici care se miºcã unul copil.........................................................................D F+ Hd
spre altul..................................................................D K+ H (Treimea medianã): douã busturi ............................D F+ Hd
(Figura albã intermediarã): abajur...........................Dbl F+ Obj (Treimea inferioarã): iepuri culcaþi, cu
III. Doi chelneri sau bãrbaþi în frac care urechile date pe spate ..............................................D F+ A Orig+
duc niºte recipiente.................................................G K+ H (Figura intermediarã): lampadar .............................Dbl F+ Obj. Orig+
152 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 153

VIII. (Fãrã ºoc la culoare; roºu): salamandrã...................D FC+ A Dd: 6 FC: 4 A: 11

(Gri): un craniu de cerb împãiat ..............................D F+ Ad Orig+ Dbl: 5 CF: 2 (tendinþã la Ad: 9
(Galben-roºu): fluture .............................................D FC+ A mai mult de 2) Plant: 3
(Numai galben): marotã * ........................................Dd FC+ Obj. Orig+ C: 0
(Zona albã dintre cele douã pete albastre): Obj: 6
segmente de reptilã..................................................Dbl F+ Ad Orn: 1
IX. (Figura intermediarã): scarabeu (maro: labele din Anat: 2
spate; verde: antenele mari) ...................................Dbl F- A Orig- F+ : 97 %
(Roºu): petale de trandafir care cad ........................D CF+ Pl. A : 49 %
(Verde median): meduzã .........................................Dd F+ A Orig+ Orig : 41 %
(Verde, transversal): doi iepuri care sunt gata sã Tip de aprehensiune: G- D- Dd- Dbl
sarã ..........................................................................D F+ A Succesiunea: relaxatã
X. Un desen utilizat în arta olãritului...........................G CF+ Orn.
(Zona gri medianã, sus): laringe ºi trahee ..............Dd F+ Anat. Numãrul mare de F+, G, K ºi Orig. îl trãdeazã pe omul
(Gri, sus): fragment din craniul unui animal...........D F+ Anat.
inteligent, marea variabilitate a rãspunsurilor originale pe omul
(Figura intermediarã dintre zona albastrã de sus
ºi cea roºie): un animal marin ................................Dbl F+ A Orig+
instruit. Tipul de rezonanþã intimã: 6 K/(4 FC+ 2 CF+ OC). Mai
(Gri lateral): doi scarabei ........................................D F+ A multe momente introversive decât extratensive, relativ aproape de
(Planºa invers): o floare, cu roºu sunt petalele, ambiegalitate.
înãuntru staminele, pistilul în afarã, griul din Afectivitatea: vie, puternicã, capabil de simpatie, capabil de
mijloc este caliciul ..................................................G FC+ Pl. Orig+ * entuziasm; se lasã în voia afectelor (formele devin ceva mai puþin
(Albastru lateral): o formã asemãnãtoare cu cea clare la planºele în culori). Labilitatea afectelor nu ajunge pânã la
pe care o fac scarabeii atunci când rod sub impulsivitate, dar afectivitatea este destul de puternic egocentricã.
scoarþa copacului.....................................................D F+ Pl. Orig+ Inteligenþa: mai mult abstractã decât concretã, nevoie ºi capaci-
tate de abstractizare, nevoie ºi capacitate medii de combinare (pre-
dominanþa rãspunsurilor G primare). Gândire mai mult abstractã
SINTEZA
decât concretã. Numãrul de D, comparativ cu numãrul total al
R= 41 rãspunsurilor ºi cu numãrul de G este prea mic; numãrul de Dd ºi
Dbl uºor prea mare; o mare abilitate de a sesiza, capacitate medie
G: 12 K: 6 H: 6 de a elabora, mai mult elan decât perseverenþã; abilitatea de a
D: 18 F: 29 (1-) Hd: 3 corecta lucrurile, deºi nu întotdeauna în mod raþional, din cauza
*
nevoii de a merge pânã în profunzime, având o anumitã tendinþã
Marotã (marotte): specie de sceptru, cu un cap grotesc împodobit cu clopoþei,
atribut al Nebuniei. Aici, Rorschach pãstreazã la rubrica de conþinut numai conotaþia spre opoziþionism (Dbl). Nemeticulos, dimpotrivã, opus meticu-
de animal (A) (N. t.). lozitãþii, deºi Dbl, prin opoziþia lor sistematicã, pot duce la un
* Fãrã îndoialã cã numãrul relativ restrâns de protocoale pe care Rorschach le-a anali- efect de meticulozitate. Acest tip de inteligenþã comparat cu afec-
zat a influenþat ºi unele decizii ale sale referitoare la calitatea “originalã“ a unor
rãspunsuri. De exemplu, acest rãspuns nu mai este scorat astãzi ca fiind unul tivitatea: capabil de entuziasm pentru anumite activitãþi; mai puþin
“Orig.“ (N. t.). pentru un travaliu rutinier, monoton, concret decât pentru cãutarea
154 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 155

unor probleme care sã-i solicite imaginaþia. Toate acestea sunt F: 9 (2-) Hd: 0
susþinute de o activitate asociativã foarte bunã ºi de o tendinþã, D: 5 FC: 1 (-) A: 4 (+)
Dd, etc.: 0 (dar tendinþã
întotdeauna prezentã, de a cãuta în profunzimea lucrurilor.
la Do) CF: 0 Ad: 1 (+)
Rãspunsurile originale ºi rãspunsurile animale scot la ivealã C: 0 Anat: 4 (-)
instrucþia enciclopedicã ºi, de asemenea, specializarea subiectului.
Subiectul este un naturalist universal dotat, deseneazã ºi F+: 78 %
picteazã, cu un spirit de observaþie ºi o capacitate de înþelegere A: 50 %
remarcabile, instruit în multe domenii, uºor împrãºtiat, lejer insta- Orig: 20 % (Orig -)
Tip de aprehensiune: DG- D
bil; foarte profund în tot ceea ce îl intereseazã, dar ignorând cu
Succesiunea: (un singur rãspuns de fiecare datã).
uºurinþã alte subiecte. Foarte suplu din punct de vedere afectiv, de
un bun contact intensiv ºi extensiv, cu maniere îngrijite. Tip de
reprezentare vizual. Subiectul interpreteazã laborios ºi cu zel, dar este atât de
sãrac în idei, încât dã numai 10 R. De multe ori adoptã tonul con-
vins al celui care crede cã a gãsit singurul rãspuns exact. Formele
3. CORESPUNZÃTOR CATEGORIEI DE SUBIECÞI AFLAÞI nu sunt sub medie, deºi aparþin nivelului formal cel mai jos care,
CU PUÞIN SUB MEDIE dupã, evaluarea statisticã, ar intra în categoria formelor bune.
Rãspunsurile DG, cele 20 % de Orig.-, absenþa lui K, tendinþa la
Artizan, 26 de ani confabulaþie, demonstreazã o inteligenþã inferioarã care atinge
debilitatea. Totuºi, percepþia formelor ºi tipul de aprehensiune 5
I. O pasãre mare (din cauza aripilor) ..........................DG F+ A G, 5 D, numãrul mai mare de siluete umane sau de animale
ÎI . Bazin uman (numai negrul).....................................D F+ Anat. vãzute în întregime decât al detaliilor corporale, nu sunt ale unui
III. Douã siluete umane (sigur nu sunt vãzute în debil.
miºcare)...................................................................G F+ H
Tipul de rezonanþã intimã: 0 K/ 1 FC (care ar putea fi foarte
IV. O inimã degeneratã .................................................G F- Anat.
V. Un fluture ................................................................G F+ A bine ºi un CF): mai multe momente extratensive decât momente
VI. Cap de reptilã (extremitatea din mijloc, sus) ..........D F+ A introversive. Tip puternic coartativ, dar cu siguranþã coartat nu
VII. Un fluture (zonele inferioare confluente)................D F+ A datoritã momentelor depresive, ci numai din cauza zelului de care
VIII. (Fãrã ºoc la culoare). Doi urºi sau cobai .................D F+ A dã dovadã, adicã din cauza dispoziþiei conºtiente cãtre un travaliu
IX. Un corp disecat de la inimã pânã la coapse ............G FC- Anat.
X. Porþiunea de sus a coapselor în secþiune
exact, din cauza gândirii ordonate (absenþa oricãror momente
transversalã (albastru lateral) ..................................D F- Anat Orig- depresive). În primul rând, pentru o depresie numãrul de G este
prea mare ºi tendinþa la confabulaþie prea netã.
50 % animale: o stereotipizare care ar putea fi încã ºi mai mare.
SINTEZA În schimb, 4 rãspunsuri din 10 sunt „anatomice“. Interpretãrile
R= 10
anatomice la subiecþii inculþi indicã întotdeauna un complex al
G: 5 (1 DG sigur, inteligenþei mai mult sau mai puþin activ, o dorinþã de a funcþiona
altele probabile) K: 0 H: 1 (+) mental la un nivel mai înalt.
156 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 157

Afectiv accesibil, mai degrabã labil, dar nu neadaptat (prin Dd :1 FC :0 A : 5 (2+, 3-)
compararea rãspunsurilor F cu rãspunsurile-culoare). Do :6 CF :1 Ad : 7 (5+, 2-)
C :1 Geo. : 2 (-)
Subiectul este un bun practician, neinteligent, dar nu se
Soare :1
adapteazã defectuos la diferite activitãþi, totuºi cu puþinã iniþiativã
personalã, stereotip dar aplicat, plin de zel, afectiv bine adaptat. F+: 56 %
Datoritã capacitãþii sale de adaptare pare în viaþã mai puþin limitat A: 66 %
decât la test. În orice caz, nu este un lucrãtor de calitate, nici de Orig.: 27 %
precizie. Tip de aprehensiune: D- Do
Succesiunea: relativ ordonatã

4. OLIGOFRENIE
Subiectul, cu un an înainte de testare, era încã elev într-o clasã
Imbecil, 17 ani specialã. Comparând acest rezultat cu cel precedent: numãrul
I. (Jos la mijloc): coadã de peºte ................................Do F- Ad Orig- mediu de F+ ºi de G, numãrul mai mare de Do ºi de rãspunsuri
(Sus, mijloc): douã coarne mici ..............................D F+ Ad originale proaste, procentajul de animale mai ridicat, tipul de apre-
II . Liliac (porþiunile negre) ..........................................D F- A Orig- hensiune mai sãrac, predominanþa lui Hd ºi Ad asupra lui H ºi A,
(Roºu sus): un picior ...............................................D F- Hd
III. Douã capete de negri...............................................Do F+ Hd
cu un tip de rezonanþã intimã extratensiv egocentric — în fiecare
(Picioarele siluetelor umane): picioare ...................Do F+ Hd factor particular se manifestã fenomene de deficit care, în ansam-
IV. Un animal (zonele laterale care sunt interpretate blu, constituie rezultatul tipic al unui oligofren. În acelaºi timp,
de regulã ca picioare) ..............................................DG F- A Orig- raritatea relativã a rãspunsurilor de culoare ºi slaba tendinþã cãtre
(Detaliile laterale): douã aripi .................................Do F+ Ad confabulaþie aratã cã nu este vorba de un imbecil eretic, ci de un
V. Liliac .......................................................................G F+ A
VI. (Zona de sus în formã de flacãrã): aripi de corb ....Do F+ Ad
imbecil torpid.
VII. (Joncþiunea zonelor din treimea inferioarã): ca ºi
cum ar fi un râu .......................................................Dd F- Geo. Orig-
VIII. (Roºu): câini............................................................D F+ A 5. VARIAÞIE HIPOMANIACALÃ A DISPOZIÞIEI
(Roºu-galben): aripi ................................................D F- Ad
IX. (Verde): Rusia (pentru cã Rusia este desenatã Subiect feminin, 45 de ani
cu verde pe hartã) ....................................................D C- Geo. Orig.-
(Maro sus): douã coarne ca de animal ....................Do F+ Ad
I. Liliac .......................................................................G F+ A
X. (Verde median): peºti ..............................................D F- A
Doi rãzboinici în armurã care se luptã ....................D K+ H
(Galben median): soarele ºi luna............................D CF- Soare
II . Doi pitici care danseazã împreunã ..........................G K+ H
(Albastru median): douã capete de animal..............D F+ Ad
Douã capete de animal (numai negru) ....................D F+ Ad
Douã veveriþe (numai roºu).....................................D F+ A
III. Doi clovni (roºu sus) ...............................................D FC- H Orig-
SINTEZA
Doi scribi care stau aplecaþi asupra a ceva (negru) .G K+ H
R= 10 IV. (Zona din mijloc): un eschimos ..............................D F- H Orig-
G : 2 (deci un DG) K :0 H :0 (În ansamblu): un animal de pe fundul mãrii,
D :9 F : 16 (9+, 7-) Hd : 3 (2+, 1-) un fel de sepie .........................................................G F+ A
158 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 159

(Planºa inversatã, în ansamblu): o fântânã, acolo oarecum secundare: subiectul, în cursul probei, a mimat la început
este cineva care stã sprijinit într-un baston .............G K+ H Orig+ miºcãrile cu vivacitate ºi nu a definit exact personajele decât dupã
V. Un liliac...................................................................G F+ A
aceea; de altfel, miºcãrile nu sunt sesizate foarte clar decât în
Sau un avion............................................................G F- Obj.
VI. Un animal din pãdure .............................................G F- A exemplele 1 ºi 2.
VII. (Zonele confluente din treimea inferioarã): F+ % este prea slab pentru un ambiegal normal, procentajul de
un avion...................................................................D F- Obj. animale prea ridicat. Tipul de interpretare, mai ales la inter-
(Treimea medianã): capete de animal .....................D F+ Ad pretãrile-culori, are ceva confabulativ.
VIII. (Albastru ºi gri împreunã): un carusel....................D FC+ Obj. Orig+ Inteligenþa: un tip energic, generos, fãrã meschinãrie; mai multe
(Ansamblul): un blazon...........................................G CF- Obj. Orig-
figuri globale decât detalii. Rãspunsurile originale, în majoritatea
(Detaliile laterale): doi urºi .....................................D F+ A
IX. (Maro): doi clovni care vor sã se joace ...................D K+ H
lor, nu sunt bune, ºi aceasta în condiþiile în care apar 5 K: acest
(Verde): un urs mare................................................D F+ A lucru nu poate indica decât o variaþie hipomaniacalã a dispoziþiei.
X. (Verde median): iepure............................................D F+ A Afectiv labil, excitat, semne de impulsivitate, extratensivitate
(Galben median): interiorul unei narcise ................D CF+ Plant egocentricã, cu o nevoie imperioasã de a comunica, o plãcere
(Gri superior): catargul unei nave ...........................D F+ Obj. extremã de a acþiona ºi o nevoie stringentã de a vorbi.
(Albastru): alge care vin de pe fundul marii ...........D FC+ Plant Activarea mai mare a momentelor extratensive decât a celor
(Gri lateral): creveþi.................................................D F- A
(Albastru median): ca ºi cum ar fi un animal
introversive se observã din faptul cã momentele introversive sunt
heraldic....................................................................D FC- A Orig.- în dezacord. Normalii au, atunci când apar 5 K, un numãr mai
mare de rãspunsuri originale. Tipul de rãspunsuri originale denotã
SINTEZA o persoanã fãrã instrucþie.
R: 26 Subiectul este un ciclotimic uºor, care prezintã în majoritatea
G :9 K :5 H : 7 (2-) timpului o dispoziþie uºor maniacalã; rareori se intercaleazã scurte
D : 17 F : 15 (5-) Hd :0 faze depresive. În majoritatea timpului, nevoie imperioasã de
FC : 4 (1-) A :10 (3-) activitate ºi o energie extremã; în acelaºi timp, negarea scrupulelor
CF :2 Ad :2 într-o manierã egocentricã. Cu instabilitatea ºi lipsa de reþinere
C : tendinþã Plante :2
care îi caracterizeazã afectivitatea, subiectul pare mai puþin
Obj. : 5 (3-)
F+: 66 % inteligent decât este în realitate.
A: 46 %
Orig.: 23 %
Tip de aprehensiune: G- D 6. INDIVID CU O DISPOZIÞIE INTROVERSIVÃ ªI O PROFE-
Succesiunea: ordonatã SIE EXTRATENSIVÃ

Tip de rezonanþã intimã: 5 K/ (4 FC+ 2 CF+ tendinþã C). Bãrbat de 29 de ani

Subiectul a manifestat la test un fel de contrariu al ºocului de I. Un fluture vampir ......................................................G F+ A
culoare: o adevãratã bucurie ºi o facilitare a interpretãrilor. Tipul Un decor de vitrinã, jupã, corsaj, draperii .................G F+ Obj. Orig+
de rezonanþã intimã este aproape ambiegal. Rãspunsurile K sunt Jumãtatea unui om (în jumãtatea inferioarã a
160 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 161

porþiunii mediane) .....................................................D F+ Hd IX. Vrãjitoare cu degete lungi, dansând deasupra

Regele din Aulnes cu un copil sub manta (figuri Infernului....................................................................G CF+ Infern
laterale) ......................................................................D K+ H ...................................................................................D K+ H
(Planºa inversatã, mijloc sus): un idol .......................D F+ H (În interiorul zonei verzi, acolo unde se
(Mijloc, negru pe negru): un crocodil stând pe învecineazã cu zona maro): un cap de struþ...............D F+ Ad
burtã ...........................................................................D F+ A Orig+ (Tot zona verde): un cimpoi lung ..............................D F+ Obj. Orig+
II . Doi nebuni de carnaval ..............................................G K+ H X. (Roºu ºi gri median împreunã): doi pompieri
Lampã (figura intermediarã)......................................Dbl F+ Obj. beþi se lovesc de un stâlp (gri sus) .............................D K+ H Orig+
(Jumãtatea superioarã a zonei negre): cocoºi ............Dd F+ A (Albastru lateral): douã albãstrele..............................D FC+ Plant
III. Agenþi comerciali ......................................................G K+ H (Verde median): pieptene modern, cu ornamente......D F+ Obj. Orig+
(Roºu sus): un câine grifon........................................D F+ A (Gri lateral luat împreunã cu porþiunea albastrã
medianã): capul unei pipe..........................................Dd F+ Obj. Orig+
(Planºa inversatã, zonele mediane negre): douã
(Albastru median): convorbire dintre douã
capete de negri ...........................................................D F+ Hd
capete de vulpe într-o scorburã..................................D F+ Ad
(Pieptul ºi braþul figurilor cu cap): pãsãri împãiate ...D F- A
(Roºu median): cravatã–papion modernã ..................D FC+ Obj.
SINTEZA
IV. Ghete uzate ................................................................D F+ Obj.
(Lateral): ºerpi ...........................................................D F+ A
R= 41
(Mic detaliu foarte sus): frunzã de iederã..................Dd F+ Plant Orig+
(Ansamblul): Maurice care a cãzut în cernealã (din G :9 K :7 H : 10
cartea lui Busch: Max ºi Maurice).............................G K+ H Orig+ D : 26 F : 28 (2-) Hd :4
V. Liliac..........................................................................G F+ A Dd :5 FC : 5 (1-) A :8
(Capul): cap de iepure ...............................................D F+ Ad Dbl :1 CF : 1 (tendinþã Ad :3
(Profil la marginea inferioarã a aripii): vâslaº la mai mult) Plant :2
dormind......................................................................Dd F+ Hd Orig+ Obj. : 11 (1-)
(Zona de mijloc a liliacului, capul fãrã urechi Anat. : 1 (-)
ºi picioare): un agent din Zürich în civil...................Dd F+ H Orig+ Geo. :1
VI. (Extremitatea superioarã): far....................................D F+ Obj. Infern :1
(O mare parte din planºã): piele de bou întinsã .........D F+ Obj. F+: 93 %
(Planºa þinutã pe latura micã): coasta meridionalã A: 27 %
a Statelor Unite, cu Florida........................................D F+ Geo. Orig.: 34 %
VII. O colecþie de mãºti ....................................................G F+ Hd Orig+ Tip de aprehensiune: G- D
(Jos): o perucã de carnaval cu o buclã la mijloc........D F- Obj. Succesiunea: optimal rigidã
(Planºa invers): douã dansatoare spate în spate,
atingându-se cu coafurile...........................................G K+ H Orig+ Este un rezultat bogat, pe care l-am menþionat aici pentru cã
VIII.Un demnitar japonez: ºapca gri; spaþiul dintre gri reflectã o inteligenþã foarte suplã. Subiectul provine dintr-o familie
ºi zonele albastre este faþa; zonele albastre ºi de indivizi foarte dotaþi. El a devenit comerciant mai degrabã
roºu-galbene sunt hainele ..........................................D FC+ H Orig+
datoritã circumstanþelor exterioare decât prin propria sa dorinþã.
(Detalii laterale): ºoareci ...........................................D F+ A
(Planºa inversatã, zona roºu-galben): veche cãmaºã Secvenþa de F ºi K este caracteristicã. De mai multe ori, K nu
elveþianã ....................................................................D FC+ Obj. Orig+ apare decât dupã o serie de F. Aceasta este marca întregului rezul-
Doi plãmâni ............................................................... D FC- Anat. tat: formele sunt foarte bune, nu atât din cauza bogãþiei de
162 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 163

engrame, cât a unei prezenþe foarte pronunþate de asociaþii potrivi- (Planºa inversatã, zona centralã): un mic rege din
te, a unei mari uºurinþe de a articula procesele asociative de basm care salutã douã regine, ce vin din stânga
abstracþie ºi combinare. Toate acestea însoþite de o succesiune ºi din dreapta (cu voaluri fluturând)........................D K+ H Orig+
optimal rigidã. Fãrã insistenþã obstinatã în cautarea de G, dar cu (Planºa þinutã pe latura micã): o lebãdã care
pluteºte de-a lungul râului.......................................D F+ A Orig+
preferinþa spiritelor concrete pentru D. Gândirea concretã se
(Aceeaºi poziþie): detaliile laterale, care
exprimã, de asemenea, prin cele 11 Obj. Rãspunsurile originale
sunt vãzute de regulã drept ghete, cap de câine
oferã, ca întreaga sa conduitã în general, un amestec specific de etc.): o bãtrânã aplecatã în faþa unui mormânt ........D K+ H Orig+
gândire concretã ºi de imaginaþie, care nu ajunge niciodatã pânã (Planºa redresatã, lateral): douã profile de vaga-
la confabulaþie. Rãspunsurile originale sunt numeroase ºi provin bonzi cu buze identice.............................................D F+ Hd
din domeniile cele mai diferite. Printre rãspunsuri trebuie sã V. Un iepure care zboarã .............................................G F+ A
notãm ºi câte o banalitate pe ici pe colo, câte o interpretare prea VI. Un monument de rãzboi..........................................D F+ Obj.
facilã în comparaþie cu bogãþia rezultatului global, de exemplu (În lateral): douã busturi mici, ca pe Aleea
„cravatã modernã“. În ansamblu, un individ cu un tip de rezonanþã Victoriei...................................................................Dd F+ Obj. Orig+
intimã bogat, care posedã trãsãturi introversive foarte pronunþate, VII. Douã capete de femei cu coafuri rococo
dar care nu gãseºte timp pentru a le cultiva, deoarece viaþa impune îndreptate în sus ......................................................D F+ Hd Orig+
niºte exigenþe foarte mari gândirii sale ordonate. Ordonat din Douã capete de animal (primul: treimea
punct de vedere afectiv; foarte bunã capacitate de contact, atât superioarã; al doilea: treimea medianã) ..................D F+ Ad
extensiv cât ºi intensiv, capacitate de adaptare afectivã foarte VIII. Un urs care se caþãrã pe un trunchi de arbore .........D F+ A
O scenã de poveste stilizatã ....................................G FC+ Scenã
bunã. O foarte bunã dominaþie a afectivitãþii se exprimã atât în
Jos este un foc .........................................................D CF Foc
rãspunsurile în care figurile colorate ºi intervalele albe sunt inter-
(Albastru): o comoarã îngropatã .............................D F+ Obj. Orig+
pretate împreunã, cât ºi în imaginile percepute ca ºi cum ar fi (Gri): rãdãcina arborelui sub care este îngropatã
afiºe. Nimic dintr-un chiþibuºar sau meticulos. Trãsãturile intro- comoara...................................................................D F+ Plant.
versive ºi prezenþa asociaþiilor, alãturi de capacitatea sa de (Roºu): animalele care pãzesc comoara ..................D F+ A
adaptare afectivã, constituie sursa aptitudinilor umoristice ale (Planºa inversatã. Ansamblu): un cap mare de muscã.G FC- A Orig-
subiectului. Este un bun observator, care descrie într-o manierã IX. (Maro): soldaþi cu cãºti care se dueleazã ................D K+ H
originalã ceea ce a vãzut ºi a simþit. (Planºa þinutã pe latura micã; verde): un copil
care se plimbã cu o pãpuºã......................................D K+ H
(Roºu, în aceeaºi poziþie): cap de bãrbat
7. SUBIECÞI DOTAÞI CU IMAGINAÞIE (roºu superior) .........................................................D F+ Hd
Femeie de 36 de ani (Planºa inversatã): erupþia vulcanului Etna.............G CF+ Etna
X. (Roºu ºi gri): femei cu pãrul grizonat care se
I. Doi oameni care jurã deasupra unui altar................G K+ H Orig+ îndreaptã una spre cealaltã ......................................D K+ H
II . Doi cãþei mici care jongleazã cu ceva pe nas..........G F+ A Orig+ (Gri lateral): scarabeu..............................................D F+ A
III. Doi pretendenþi învinºi care se întâlnesc, þinând (Albastru): crabi sau anemone de mare...................D F+ A
buchete de flori........................................................G K+ H (Verde median): cãluþi de mare ...............................D F+ A
164 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 165

SINTEZA Afectivitatea: fãrã ºoc la culoare: nu existã refulãri ale mo-

mentelor extratensive. Bun contact afectiv ºi bunã empatie; viaþã
R= 27
afectivã puternicã, impulsivã; totul uºor perturbat de un cuantum
de afecte egocentrice, cel puþin la fel de puternice: labilitate, vari-
G :7 K :7 H :7 aþii ale dispoziþiei în care impulsivitatea devine mai clarã. Stabi-
D : 19 F : 16 Hd :3 lizare întotdeauna în creºtere a vieþii afective prin momentele
Dd :1 FC : 2 (1-) A :9
CF :2 Ad :1
introversive. Contactul este mai mult intensiv decât extensiv.
C : tendinþã Obj. :3 Subiect inteligent, cultivat, dintr-o familie de indivizi dotaþi;
Plant :1 foarte bune capacitãþi de combinare. Niciodatã confabulaþii, dar în
Foc ºi Etna : 2 variaþiile de dispoziþie care apar din când în când, momentele com-
Scenã :1 binatorice devin prea puternice, se condenseazã în „presentimente“
ºi fenomene analoage; abilitãþi puternice de reprezentare vizualã,
F+: 100 %
A: 37 % de unde provine în primul rând ºi procentajul de 100 % de F+. Nu
Orig.: 30 % deseneazã deloc, dar are un bun-simþ al compoziþiei. Îi plac culo-
Tip de aprehensiune: G- D (G în parte combinatorii) rile strãlucitoare.
Succesiunea: optimal rigidã
Tip de rezonanþã intimã: 7 K/ (2 FC + 2 CF + tendinþã C).
Capacitate puternicã de rezonanþã intimã, introversivitate pro- 8. METICULOªII
nunþatã, momente extratensive la fel de puternice. K ºi F foarte Fatã, 30 de ani, menajerã
bine vãzute. Rãspunsurile originale sunt foarte variabile. Rãspun-
surile banale lipsesc complet. Puternic individualism ºi instrucþie I. Douã aripi................................................................Do F+ Ad
personalã. Bogãþie ºi prezenþã a asociaþiilor. Raportul G-D ºi suc- II . Douã capete de urs (numai negru) ..........................D F+ Ad
cesiunea: logicã ordonatã ºi concretã, fãrã ergoterie sau meticulo- III. Douã capete de maimuþã .........................................Do F+ Ad
IV. Piele de animal ........................................................G F+ A
zitate; G ºi D sunt în parte combinatorii, ceea ce indicã bogãþia
V. Liliac .......................................................................G F+ A
asociaþiilor. Mai multe G combinatorii tipice. Cu toate acestea, VI. Douã capete (planºa inversatã, fragmentul superior
nimic confabulativ, formele sunt vãzute foarte clar. Interpretãrile al figurii): douã profile accentuate cu barbã „en
au o tonalitate veselã: bucuria formelor ºi a culorilor. pointe“. (De regulã, acest detaliu este interpretat
Formele clar sesizate sunt elaborate în parte cu ajutorul unui ca doi interlocutori care îºi întorc spatele) ..............Do F+ Hd
material de asociere împrumutat din basme sau teme de acelaºi tip, VII. (Zonele confluente din treimea inferioarã):
în procese asociative în care combinatorica este mult mai puternic fluture ......................................................................D F+ A
VIII. Doi cobai .................................................................D F+ A
pronunþatã ºi mult mai marcatã de plãcere decât de abstract. Este o
IX. (Umflãturile maro centrale): douã bufniþe ..............Dd F- A Orig-
trãsãturã tipicã a „imaginaþiei“ ºi dovedeºte cã aceastã capacitate (Roºu transversal): cap de pisicã.............................D F+ Ad
este foarte cultivatã ºi cã existã o capacitate de producþie imagina- X. (Verde median): cap de iepure ................................D F+ Ad
tivã. Tipul de reprezentare este net vizual ºi, de asemenea, foarte (Gri median): douã capete de indieni ......................D F+ Hd
kinestezic; mult mai puþin auditiv. (Gri lateral): cãrãbuº ...............................................D F+ A
166 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 167

SINTEZA (Detaliul roºu în formã de stea): fluture..................D F+ A

R=13 (Planºa inversatã): încã douã capete de
animal (negru) .........................................................D F+ Ad
G :2 K :0 H :0 III. Acrobaþi (vãzuþi fãrã miºcare, braþele sunt vãzute
D :7 F : 13 Hd :2 ca picioare)..............................................................D F+ H
Do : 3 (tendinþã la FC :0 A :6 (Figurile roºii exterioare): animale, câini care îºi
mai mult) CF :0 Ad :5 privesc coada pe la spate .........................................D F+ A
Dd :1 C :0 (Negru, picioarele personajelor): peºti....................D F+ A
(Figuri mediane negre): iepuri ................................D F+ A
F+: 92 % IV. „Un monstru care îmbrãþiºeazã totul“ .....................G F+ A
A: 85 % (Zona medianã): o bufniþã.......................................D F+ A
Orig: 8 % - (Planºa pe latura micã, extremitatea „ghetelor“):
Tip de aprehensiune: D- Do o femeie cu un sac plin cu vreascuri (vãzutã fãrã
Succesiunea: semne de succesiune inversã miºcare)...................................................................D F+ H Orig.+
V. Un fel de fluture ......................................................G F+ A
VI. Un corp de fluture ...................................................G F- Ad
Un tip de rezonanþã intimã complet coartat de conºtiinþa dato-
VII. Încã un fluture (treimea inferioarã de confluenþã) ..D F+ A
riei ºi simþ practic. Modestã, calmã, afectiv stabilã. Stereotipã, (Treimea superioarã ºi treimea medianã
sãracã în idei, fãrã originalitate. Nimic de chiþibuºar. Foarte severã împreunã): un animal ca un câine care sare ............D F- A
cu ea însãºi. Puþin capabilã de contact afectiv; dar nu depresivã. VIII. „Ceva vesel“: un mistreþ (roºu) ...............................D F+ A
Un rezultat de menajerã care, foarte probabil, nu este rar întîlnit: (Albastru ºi gri): fluture ..........................................D F- A Orig.-
inteligenþã practicã, inhibatã numai de meticulozitate, dar care a IX. (Între maro ºi verde): cap de cal..............................D F+ Ad
(Roºu, transversal): un cap cu o pipã în gurã ..........D F+ Hd
devenit demult stereotipã ºi fãrã pretenþii. X. (Gri pe ambele pãrþi): gândac, ca un rât de scroafã D F+ A
(Albastru lateral): „Un gândac cu mai multe
coarne“ ....................................................................D F- A
9. VÂRSTÃ AVANSATÃ (Gri median): broascã râioasã .................................D F- A
(Albastru median): douã capete de câine ................D F+ Ad
Femeie de 80 de ani, „bine conservatã“ mental (Verde lateral): o oaie culcatã..................................D F+ A
(Galben median): cap de copil într-un nor ..............D F- Hd
I. (Planºa inversatã): vazã de flori ..............................D F+ Obj.
(Planºa redresatã): un vapor cu douã persoane SINTEZA DATELOR
(contur superior)......................................................D F- Obj. Orig- R: 31
(Ansamblul): un fluture...........................................G F+ A
(Petele minuscule de jur-împrejur): muºte..............Dd F- A Orig- G: 5 (2-) K: 0 H: 2
(Detaliul negru, douã pete întunecate): ochi ...........Dd F- Hd Orig- D: 24 F: 31 (11-) Hd: 3 (2-)
(Ansamblul): o bombã de un tip nou ......................G F- Obj. Orig- Dd: 2 FC: 0 A: 18 (6-)
II. (Roºu): douã pãsãri (nasul feþelor care se vãd de CF: 0 Ad: 5
regulã aici este ciocul; ramificaþiile roºii care C: 0 Obj.: 3
penetreazã negrul sunt aripile) ................................D F- A Orig- F+: 65 %
(În detaliul negru): douã capete de animal..............D F+ Ad A: 74 %
168 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 169

Orig.:26 % SINTEZA DATELOR

Tip de aprehensiune: G- D R: 10
Succesiunea: relaxatã C: 6 K: 1 H: 1
D: 4 F: 8 (2-) Hd: 0
FC: 0 A: 6
Diagnosticul pus acestui caz fãrã a cunoaºte subiectul a fost CF: 1 Ad: 1
eronat. Disproporþia dintre tipul de rezonanþã intimã ºi precizia C: tendinþã Anat: 1 (-)
formelor ne-a fãcut sã presupunem eventual o schizofrenie latentã puternicã
sau o schizofrenie devenitã stabilã ºi ordonatã. Când am pus diag- Plant: 1
nosticul, nu aveam nici un fel de date despre vârsta subiectului. F+: 75 %
Numai ulterior, alte cazuri de acest gen mi-au confirmat faptul cã A: 70 %
Orig.: 0
subiecþii normali de vârstã avansatã dau rezultate absolut Tip de aprehensiune: G-D
asemãnãtoare. Succesiunea: ? (un singur rãspuns la fiecare planºã)
Coartarea tipului de rezonanþã intimã. Forme neclare. Puternicã
stereotipizare. ªoc la culoare evident. Teamã pronunþatã faþã de culori. Co-
artare puternicã a tipului. Slabã tendinþã la kinestezii, puternicã
tendinþã la rãspunsuri-culoare, adicã mai multe momente extraten-
NEVROZE sive decât momente introversive. Dar momentele extratensive sunt
puternic compromise de incertitudinea afectivitãþii. Labilã, impul-
10. ISTERIE sivã, afectivã, imprevizibilã, slab contact afectiv. Neinstruitã ºi
Femeie de 30 de ani fãrã originalitate (nu are rãspunsuri originale). Stereotipizare
destul de puternicã.
I. Un fluture ................................................................G F+ A
II. Doi câini care „fac frumos“… „roºul n-am idee
ce poate fi“ ..............................................................D F+ A 11. NEURASTENIE
III. Doi oameni care se salutã, au ºapca în mânã ..........G K+ H Bãrbat de 37 de ani
IV. Un polip...................................................................G F+ A
V. Ceva ca un fel de fluture de noapte.........................G F+ A
VI. Ca o þestoasã............................................................G F+ A I. Bazin .......................................................................G F- Anat.
VII. Ca bazinul unei femei .............................................G F- Anat Douã mâini care apucã ceva....................................Do K+ Hd
VIII. O oaie ......................................................................D F+ A (Planºa pe latura micã; aripa): un cap purtând o
„Doamne, ce de culori! Ce caraghios! Nu vãd tiarã papalã ..............................................................Dd F+ Hd Orig.+
nimic!“ II. Un bazin uman ........................................................G F- Anat.
IX. Un cap oarecare (între brun ºi verde)......................D F- Ad (Negru): douã perechi de chiloþi de damã ...............D F+ Obj. Orig.+
„Nu prea ºtiu ce sã spun, o nebunie de amestecuri (Planºa invers): douã corpuri umane prãvãlite
de culori ºi de figuri.“ sângerând ................................................................D CF+ Hd
X. Ca pe fundul mãrii, plante marine...........................D CF+ Plant (Negru transversal): douã manºoane.......................D F+ Obj. Orig.+
170 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 171

III. Doi omuleþi .............................................................D F+ H (Gri, dedesubt): un blazon.......................................D F- Blazon

Doi peºti ..................................................................D F+ A „Ceva care este la mijloc, între niºte chiloþi
(Mijloc): fluture.......................................................D F+ A femeieºti ºi un bazin jupuit“ (fluturele galben-roºu,
(Planºa inversatã; figurile din mijloc): douã capete planºa inversatã)......................................................D CF- Anat. Orig.-
ultra-degenerate.......................................................D F+ Hd IX. Un schelet cu un spin dorsal ...................................G CF- Anat.
(Roºu, pe ambele pãrþi): mici diavoli sau cãþeluºi ..D F+ A (Pe latura micã, roºu): „Un cap retezat, ceva care
IV. (Ansamblul): un blazon...........................................G F- Blazon îi curge din nas“ ......................................................D F+ Hd
(Vârful ghetei): crocodil..........................................D F- A (Verde): un cap spart la spate ºi secþionat. „Capul
(Coloana din mijloc): turn (de la jocul de ºah) .......D F+ Obj. Orig.+ este clar retezat de la gât“ .......................................D F+ Hd
(Negru în interiorul ghetei): un satir sau un (Zonele maro inversate): doi oameni care se
cãlugãr.....................................................................Dd F+ Hd Orig.+ salutã extraordinar de amabil (cocoaºele maro din
(Zona cea mai de sus): grifon vãzut din faþã ...........D F+ A Orig.+ mijloc sunt capetele, iar ramificaþiile sunt mâinile
(Vârfurile ghetei þinute vertical): femeie aplecatã care gesticuleazã) ....................................................D K+ H Orig.+
asupra unei cãrþi ......................................................D K+ H Orig.+ (Toate detaliile mici ale planºei): douã mici
(Dinþii mici, de pe margine): jerbe unite.................Dd F+ Obj. Orig.+ recipiente înclinate ºi douã lumânãri ......................Dd F- Obj. Orig.-
(Un mic fragment din contur): o faþã umanã...........Dd F+ Hd Orig.+ (Pe linia medianã, ºi în zona roºului): o cruce ºi
(Cãlcâiul ghetei): un plop........................................Dd F+ Plant Orig.+ un bãiat pe cruce .....................................................Dd K+ H Orig.+
(Aproape de zona superioarã, planºa pe latura X. (Albastru): caracatiþe...............................................D F+ A Orig.+
micã): o faþã de clovn.............................................Dd F+ Hd Orig.+ (Gri lateral): doi gândaci .........................................D F+ A
V. Un liliac...................................................................G F+ A (Verde, sus): un magnet...........................................D F+ Obj. Orig.+
(Invers): fluture .......................................................G F+ A (Albastru din mijloc): doi oameni care se þin de
(Planºa pe latura micã): o bãtrânã þinând douã mânã deasupra unei prãpãstii .................................D K+ H Orig.+
umbrele la subsuoarã...............................................G K+ H Orig.+ (Gri de sus, mijloc): doi ºoareci care stau pe
(La capãtul superior al aripii liliacului): un profil labele din spate........................................................D F- A
uman cu un început de cancer la nas.......................D F+ Hd (Între „ºoareci“, intrând ºi o parte a zonei gri):
(Extremitãþile aripii liliacului): douã picioare de Dalai-Lama, numai capul...................................... Dd F+ Hd Orig.+
viþel descãrnate........................................................Dd F+ Obj. Orig.+
VI. Drapel (ansamblul)..................................................G F+ Obj. Orig.+
(Cele douã detalii laterale de jos, la SINTEZA
detaliul principal al planºei): doi oameni în
rugãciune.................................................................Dd K+ H Orig.+ R: 55
(Linia medianã): feon..............................................Dd F+ Obj. Orig.+
G: 8 (4-) K: 7 H: 7
VII. Un fluture (treimea inferioarã de confluenþã) .........D F+ A
D: 33 F: 43 (10-) Hd: 12
(Treimea medianã): capete de urºi tãiate.................D F+ Ad
Dd: 13 FC: 2 A: 14 (2-)
(Zona superioarã): capete de oameni degenerate ....D F+ Hd
Dbl: 0 CF: 3 Ad: 2
(Treimea superioarã ºi medianã împreunã): bazin
uman........................................................................D F- Anat. Orig.- Do: 0 C: 0 Anat: 5 (-)
VIII. Doi ursuleþi..............................................................D F+ A Obj.: 12 (3-)
„Amândoi urcã având câte un picior pe aripa Blazon: 2 (-)
unui fluture“ ............................................................D FC+ A Plant: 1
Douã steaguri albastre.............................................D FC+ Obj. F+: 77 %
A: 29 %
172 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 173

Orig.: 50 % enþat de oricine care îl stimuleazã în acest sens, ca ºi de propriile

Tip de aprehensiune: G- D- Dd variaþii de dispoziþie. El se supune, de asemenea, fãrã opoziþie,
Succesiunea: relaxatã introspecþiilor hipocondriace ºi întregii sale maladii. Activitatea sa
este înainte de toate o torturã de sine, viaþa sa cea a unui visãtor
Inteligenþa: slabã capacitate de abstractizare ºi slabã capacitate pierdut în nori pe care puþine lucruri îl intereseazã.
de combinare. Numãrul de rãspunsuri globale rãmâne inferior „Neurastenia“ sa este în realitate o inhibiþie a evoluþiei. Întrea-
celui de K ºi de rãspunsuri originale. Aderenþã la detalii. În ciuda ga viaþã psihicã a pacientului seamãnã cu cea a unui copil care îºi
acestui lucru, nu trebuie considerat un individ practic, din cauza petrece timpul visând cu ochii deschiºi. Nu are nimic dintr-un
celor 50 % rãspunsuri originale, apoi din cauza rãspunsurilor Dd schizofren.
relativ foarte numeroase. În legãturã cu cele 50 % de G de proastã
calitate, putem conchide o tendinþã la facilitate ºi la oportunism în
gândire. Tip de rezonanþã intimã: 7 K/(2 FC + 3 CF + 0 C), adicã: 12. NEVROZÃ OBSESIONALÃ
momente introversive destul de puternice, cãrora li se opun
momente extratensive mai puþin puternice. Rãspunsurile-culoare Student, 28 de ani
sunt în majoritatea lor CF, deci afectivitate labilã, egocentricã. Nu
neapãrat impulsiv, dar capricios ºi cu o dispoziþie schimbãtoare, I. Douã capete de urºi .................................................Do F+ Ad
iritabilitate ºi susceptibilitate. Accesibilitatea afectivã existã, dar Corpuri de fluture....................................................D F+ Ad
este dominatã de afectivitatea egocentricã. (Punctul inferior): organ sexual feminin .................Dd F- Sex
Numãrul ºi natura rãspunsurilor originale sunt esenþiale. Ele (Mici pete, sus): omuºor..........................................D F- Anat. Orig.-
constituie aproape 50 % din interpretãri. Cu toate acestea, subiec- (De o parte ºi de alta, mici pete dispersate):
schije de ºrapnel ......................................................Dd F+ Obj.
tul nu este un imaginativ. Deºi interpretarea i se pare un travaliu (Figura intermediarã): aripã de fluture....................Dbl F+ Ad Orig.+
agreabil, rãspunsurile sale nu prezintã caracterul combinatoric al (Aripile): jumãtatea unei umbrele deschise ............D F+ Obj. Orig.+
subiectului dotat cu imaginaþie. Natura rãspunsurilor sale originale (Figurile laterale): douã femei care se apleacã pe
aratã, de asemenea, cã nu este vorba de un specialist. spate ........................................................................D K+ H
Subiectul nu are imaginaþie, ci obsesii. Conþinutul rãspunsurilor (Figura mai întunecatã, în cadrul zonei centrale):
originale indicã subiectul acestora: femeia, toaleta femininã, figurã diabolicã, mâini suspendate..........................D K+ H Orig.+
(Figura centralã în întregime): siluetã femininã cu
degenerescenþa, temele sado-masochiste (corpuri tãiate sân- picioarele foarte strânse ..........................................D K+ H
gerânde, bãiatul crucificat), teme religioase. II. Douã siluete dansând cu mâinile ridicate (fãrã
Kinesteziile sunt în majoritatea lor kinestezii de flexiune: femei roºu) ........................................................................D K+ H
ºi bãrbaþi aplecaþi. Ele îl trãdeazã pe individul pasiv, care se (Roºu, jos): o jumãtate de soare ..............................D CF+ Soare
supune sorþii. (Contur lateral): cap de om .....................................Dd F+ Hd
(Striaþii în interiorul negrului): aripi .......................Dd F+ Ad
Este pasivã acea inteligenþã care surprinde numai imediatul ºi
(Negru): capete de animal .......................................D F+ Ad
numai ceea ce îi place în acel moment. Pasiv este ºi comportamen- (Figura intermediarã): lampã cu petrol ...................Dbl F+ Obj.
tul subiectului faþã de propriile momente introversive ºi extraten- Chelneri în frac, într-o poziþie caricaturalã,
sive. El se cufundã foarte uºor în obsesiile sale, încât se lasã influ- ridicându-ºi ºepcile.
174 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 175

Picioarele lor sunt ºi peºti .......................................D K+ H (Albastru): un fel de cristal ieºind din stâncã..........D CF- Obj.
D F+ A (Gri, sus): corpuri unor câini întinºi........................D F+ A Orig.+
(Roºu superior): o micã maimuþã stând pe vine......D F+ A (Zone intermediare între cele douã suprafeþe):
(Figuri mediane negre): ºoareci ..............................D F+ A torace.......................................................................Dbl F+ Anat.
IV. Ceva dintr-un elefant (pe ambele pãrþi) ..................D F+ A (Gri): coarne de cerb ...............................................D F+ Ad
(Aceeaºi zonã): douã crengi noduroase ..................D F+ Plant (Tot în zona medianã): haine, rufe sau ceva în
sau omizi .................................................................D F+ A genul ãsta.................................................................D CF+ Obj.
(Coloana din mijloc): o parte din corpul unui IX. Lãbuþe de gândac ....................................................Do F+ Ad
fluture ......................................................................D F+ Ad Siluete cu sãbii ........................................................D K+ H
(Ansamblul): o piele de animal...............................G F+ A (Verde transversal): un om cu ochelari, pãrul
(Lateral, deasupra detaliilor laterale, inclusiv pieptãnat pe spate, capul vãzut în miºcare ..............D K+ Hd Orig.+
conturul extern al ghetei): de fiecare parte câte (Planºa inversatã): ansamblul este ca o floare ........G CF+ Plant
un eschimos într-un sac de dormit ..........................D K+ H Orig.+ (Figura intermediarã): bust......................................D F+ Obj.
(Ansamblul): un om stând într-un fotoliu ...............G K+ H (La mijloc, între pãrþile verzi ºi cele maro): ceva
(Planºa pe latura micã): femeie aplecatã mergând..D K+ H Orig.+ ca un fum.................................................................Dd CF Fum
(Figuri intermediare): tãieturi fãcute cu un (Roºu transversal): sugar înfãºat .............................D F+ H
ferãstrãu ..................................................................Dbl F+ Obj. Orig.+ (Centrul figurii intermediare): o luminã centralã
V. Un liliac...................................................................G F+ A care strãluceºte ºi care permite figurilor sã se
(Jos): un organ sexual deschis.................................Dd F- Sex Orig.- grupeze ....................................................................G FC+ Abstr. Orig.+
(Detalii laterale): picioare în ciorapi de sport .........Do F+ Hd Orig.+ X. (Albastru lateral): animale marine, ca niºte crabi ...D F+ A
(Marginea inferioarã a aripii liliacului): profil cu (Albastru median): doi mici tãuraºi ........................D F- A
sprâncene pensate....................................................Dd F+ Hd Orig.+ (Verde): omizi .........................................................D FC+ A
(Detalii laterale fine): picioare de insectã foarte (Verde median, pãrþile mai ºterse): organ sexual
mãrite ......................................................................Dd F+ Ad feminin ....................................................................Dd F- Sex
(Extremitatea detaliului lateral cel mai mare): (Gri, sus): mici animale cu ochi ºi gurã ..................D F+ A
labe de urs ...............................................................Dd F+ Ad (Coloana gri de sus): catarg.....................................D F+ Obj.
(Capul liliacului): un cap purtând un melon ...........Dd F+ A (Gri, pe ambele pãrþi): specie de ºoarece ................D F- A
VI. Cruce, crucifix.........................................................D F+ Obj. (Roºu): carne ...........................................................D CF Carne
(Ansamblul): piele de animal..................................G F+ A (Un detaliu al roºului): o veveriþã care se
(Partea în formã de flacãrã de sus): aripi de pasãre D F+ Ad rãsuceºte ..................................................................D F+ A Orig.+
(Pe soclul crucii): spumã sau zãpadã ......................Dd FC+ Spumã (Planºa inversatã, verde median): cap de gândac
(Mici dinþi, pe ambele pãrþi): capete de vultur, cu doi ochi mari.......................................................D F+ Ad Orig.+
într-un stil lapidar modern.......................................Dd F+ Ad
VII. (Treimea superioarã): cap mic de copil...................D F+ Hd
(Jos, mijloc): fluture................................................D F+ A SINTEZA
(Treimea medianã): capete de urºi ..........................D F+ Ad
R: 71
(Planºa inversatã): nori pe care troneazã
Dumnezeu Tatãl ......................................................G F+ Tablou Orig.+ G: 8 K: 10 H: 10
(Treimea inferioarã): fãt ..........................................D F+ Anat. Orig.+ D: 44 F: 52 (8-) Hd: 6
(Partea medianã): pisicã gata sã sarã.......................D F+ A Orig.+ Dd: 12 FC: 3 A: 17 (3-)
VIII. ªoareci (roºu) ..........................................................D F+ A Dbl: 4 CF: 6 Ad: 15
176 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 177

Do: 3 C: tendinþã Obj.: 9 importanþa lucrurilor, o insuficientã capacitate de abstractizare, o

Plant: 2 manifestare foarte ambiþioasã a cantitãþii care, din acest motiv, lasã
Anat.: 3 (2-)
sã aparã ºi interpretãri banale. Pe ansamblu, o anumitã incoerenþã,
Sex: 3 (-)
Tablou: 1 care nu dã totuºi niciodatã impresia de schizofrenie.
Soare: 1 Afectivitatea este foarte vie, dar mai vie în dimensiunea sa ego-
Spumã: 1 centricã, decât în cea adaptabilã. De slabã anvergurã este contactul
Carne: 1 afectiv, mereu în pericol de a fi dominat de afectivitatea egocen-
Fum: 1 tricã. Labilitatea afectelor ajunge cu siguranþã pânã la impulsivi-
Abstr.: 1
F+: 85 %
tate, la impetuozitate nãvalnicã, la explozii afective ºi la diferite
A: 45 % variaþii ale dispoziþiei.
Orig.: 24 % Fãrã nici o îndoialã, momentele introversive sunt în parte
Tip de aprehensiune: G- D- Dd stãpânite ºi refulate de funcþiile conºtiente. Acelaºi lucru este vala-
Succesiunea: în ansamblu, mai degrabã relaxatã bil ºi pentru momentele extratensive care, totuºi, se manifestã din
când în când brusc ºi impulsiv. Din moment ce tendinþele la intro-
Tipul de rezonanþã intimã este larg: 10 K/ (3 FC + 6 CF + ten- versivitate, ca ºi tendinþele la extratensiune sunt supuse mecanis-
dinþã la C). Dar, în ciuda acestui lucru, el este fãrã nici o îndoialã melor de refulare sau, cel puþin — dacã ne luãm dupã schema
coartat. Rãspunsurile K nu apar decât atunci când mai multe forme nevrozei — a trebuit sã fie refulate, putem conchide în acest caz cã
au fost deja menþionate. Fluxul liber al ideilor care îi vin în minte energia activã nu se referã nici la introversie, nici la extratensiune,
este refulat de cãutarea conºtientã a interpretãrilor. Aceasta indicã ci, în primul rând, la funcþia conºtientã. Dat fiind cã refularea afec-
în primul rând o refulare a momentelor introversive; în al doilea tivã este evidentã, pentru cã se manifestã o anumitã coartare, pen-
rând, culorile scad calitatea formelor. Ele devin mai puþin omo- tru cã tipul de rezonanþã intimã este aproximativ ambiegal ºi cã, în
gene ºi mai neregulate. Apoi, roºul este mereu evitat, cu excepþia fine, se manifestã tendinþa la Do, la un autocontrol excesiv, rezultã
planºei VIII, în care figura animalã este foarte frapantã, sare de cu certitudine din rezultat o nevrozã obsesionalã. Deoarece
regulã imediat în ochi. Toate acestea pledeazã ºi pentru o refulare a momentele introversive ajung sã se manifeste mai uºor decât
momentelor extratensive. Percepþia formelor este clarã pânã la momentele extratensive (mai multe K decât C), putem, de aseme-
rãspunsurile anatomice. Ele, ca ºi numãrul ridicat de rãspunsuri, nea, conchide cã fenomenele obsesive sunt mai degrabã de tip
indicã puternice ambiþii intelectuale conºtiente. Bogãþia ºi re- introversiv decât de tip extratensiv, cã avem de a face mai mult cu
laxarea asociaþiilor, promptitudinea ºi claritatea lor sunt bune. În gânduri obsesive decât cu gesturi obsesive. Apoi, din moment ce
raport cu ele, stereotipizarea este foarte puternicã, ea provenind formele sunt foarte bine vãzute ºi tipul aratã în general ambiþia
totuºi în primul rând din faptul cã subiectul vrea foarte mult sã cantitãþii, putem admite, de asemenea, cã fenomenele obsesive
interpreteze forme clare. Aceastã atitudine compromite ºi tipul de sunt foarte dominate de funcþiile conºtiente ºi cã nevroza obsesio-
aprehensiune, care trece prea repede de la G la D ºi se pierde în nalã, cu întreaga ei compulsivitate, este conºtientã.
Dd. Din cauza autocontrolului conºtient al interpretãrilor se stre- Totuºi, rezultatul conþine ºi 4 Dbl, care reprezintã aici instanþele
coarã ºi trei Do în rezultat. Rezultã, în acest caz, într-un mod agresive. Ele intervin în tipul de rezonanþã intimã ºi exprimã o ati-
foarte clar, incapacitatea de a-ºi doza energia logicã în funcþie de tudine opoziþionistã energicã, ce rãspunde dorinþei de a nu-i scãpa
178 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 179

nimic. Ele merg împotriva sugestibilitãþii reprezentate de CF ºi (Roºu, sus): pantofi ºi ciorapi (vãzute mai bine
chiar reprezintã o sugestibilitate negativã, o apãrare împotriva su- invers)......................................................................D F+ Obj.
Sau o mânã cu un deget foarte mare .......................D F- Hd Orig.-
gestibilitãþii. Dar pânã la urmã au un efect negativ general, chiar ºi
(Negru): cap de câine ..............................................D F+ Ad
asupra factorilor extratensivi: îndoialã faþã de oameni, scepticism (Încã o datã negru): un om, are capul prins în
faþã de factorii introversivi, sentimente de insuficienþã profundã cu guler, e gata sã înjure...............................................D K+ H Orig.+
privire la funcþiile erotizate ale gândirii, îndoialã obsesionalã, (Trecerea spre gri): ca o scarã în depãrtare .............Dd F+ Peisaj Orig.+
ambiþie penibilã, preocuparea obsesivã ºi meticuloasã de a merge III. (Roºu, sus): o maimuþã micã...................................D F+ A
pânã în strãfundul lucrurilor, incapacitatea de a o scoate la capãt cu (Ansamblu): chelneri în frac ...................................G K+ H
(Roºu central): cravatã roºie ...................................D FC+ Obj.
stilul sãu meschin ºi dorinþa de a ºti totul. (Figuri negre centrale): urºi mici ............................D F+ A
Trãsãturile obsesive sunt atât de clare în acest rezultat, încât (Acelaºi detaliu, planºa invers): un omuleþ care
putem trage ºi alte concluzii: susceptibilitatea ºi iritabilitatea obse- se gândeºte ..............................................................D K+ H Orig.+
sionale care, din cauza controlului excesiv exercitat asupra Eului, (Roºu lateral): un ursuleþ, dar care are un picior
cu siguranþã cã se întorc împotriva acestuia. Efort obsesional de a de caprã ...................................................................D F+ A
purta orice discuþie fãrã a suferi nici o înfrângere. Dorinþã puter- IV. O piele de animal ....................................................G F+ A
Douã figuri cu aripi fluturând, orientate spre
nicã de activitate ºi de ascensiune, care se exprimã prin kinestezii coloana medianã, zeiþele rãzbunãrii ........................D K+ A
aproape exclusiv de extensie. Dar în acelaºi timp îndoialã, rumi- (Pe ambele pãrþi laterale): nevãstuici ......................D F+ A
naþii, sentimentul de lipsã a cãldurii vieþii ºi de lipsã a capacitãþii (Sub cele douã siluete feminine menþionate):
de rezonanþã intimã. douã figuri mici care îºi sprijinã mâinile de ceva ...Dd K+ H Orig.+
Acelaºi subiect, dupã 5 luni de tratament psihanalitic, a dat (Figura intermediarã): lebede..................................Dbl F+ A Orig.+
urmãtorul rezultat: (Planºa þinutã pe latura micã): femeie cu un sac în
spate (vârful ghetelor) .............................................D K+ H
(Ansamblul): un monstru în blanã de oaie cu niºte
I. (Pe ambele pãrþi laterale): urºi care se rãsucesc......D F+ A ghete mari................................................................G K+ H
ªi douã capete de oameni........................................Do F+ Hd V. Un liliac...................................................................G F+ A
Suprafeþele de susþinere ale unui avion...................D F+ Obj. (Marginea superioarã a aripilor): mascã mortuarã ..D F+ Hd
(Zona medianã): dansatoare ....................................D K+ H VI. (Planºa inversatã): doi bãieþi (partea superioarã
(Detaliu marginal al figurilor laterale, planºa a ansamblului = capetele,
inversatã): capete de copil.......................................Dd F+ Hd partea cea mai importantã = torsul. Ei îºi întorc
(Zona medianã, planºa inversatã): Dalai-Lama spatele unul altuia....................................................G K+ H Orig.+
ºezând......................................................................D K+ H Orig+ (Planºa redresatã): rachetã de tenis .........................G F+ Obj. Orig.+
(Porþiune din zona medianã): arc de pod ................Dd F+ Obj. Orig.+ (Planºa pe latura micã), detaliu lateral: un tors,
(Figura intermediarã): pasãre ..................................Dbl F+ A Orig.+ braþul drept ridicat, stângul lipseºte ........................D K+ H Orig.+
(Planºa redresatã): un cap cu glugã.........................Dd F+ Hd (Pe linia medianã): o piesã de mobilã .....................D F+ Obj.
II. O lampã cu petrol care explodeazã .........................G CF+ Obj. (Figurile în formã de flacãrã): o mantie fluturând ..D F+ Obj.
Cap de antilopã (roºu) .............................................D F+ Ad (Planºa pe latura micã; detaliul mic sus, pe
Ca doi cãlugari care, dansând, aþâþã un foc (negru: porþiunea largã a petei): un braþ întins ieºind
cãlugãrii apar prin inversarea poziþiei planºei) .......D K+ H Orig.+ din haos ...................................................................Dd K+ Hd Orig.+
(Roºu): foc...............................................................D CF Foc (Cleºtele dintre cele douã capete, mijloc sus):
180 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 181

spãrgãtor de nuci .....................................................Dd F+ Obj. Orig.+ gata sã o ia din loc...................................................D K+ H

(Între pãrþile precedente): labiile vulvei..................Dd F+ Sex. (Albastru, un singur dinte): un orator care
(Zona superioarã): capetele unor femei cu nasuri gesticuleazã .............................................................Dd K+ H Orig.+
de vrãjitoare.............................................................D F+ Hd (Un alt dinte): o nevãstuicã care priveºte înapoi.....Dd F+ A Orig.+
(Cornul din treimea medianã): labe mici de (Albastru median): capete de câine .........................D F+ Ad
grifon.......................................................................Dd F+ Ad Orig.+ sau siluete care îºi întind mâna ...............................D K+ H Orig.+
(Ansamblul): o bijuterie grea ..................................G F+ Orn. Orig.+ (Verde pal între omizi): o micã figurã cu aureolã ...D F+ H Orig.+
(Treimea medianã): capete de urºi ..........................D F+ Ad (Galben): floarea-soarelui, dupã Kreidolf ...............D CF+ Plant
(Pe latura micã, treimea medianã): capul unui om (Dinte albastru): femeie care fuge înspãimântatã
care cade pe spate....................................................D K+ Hd ºi care, vãzutã din alt unghi, cade pe spate .............Dd K+ H Orig.+
(Treimea inferioarã): forme hibernale învelite în
niºte pelerine ...........................................................D K+ H Orig.+
(Joncþiunea celor douã treimi inferioare): bãrbat SINTEZA
gol............................................................................Dd F+ H Orig.+
(Ansamblul): ca un joc de „jacquemart“,
R: 75
unde un ciocan trebuie sã-l loveascã pe celãlalt .....G F- Obj. Orig.-
(Zona de joncþiune între treimea superioarã ºi G: 10 K: 23 (!) H: 22
treimea medianã): un umãr ºi începutul braþului ....Dd F+ Hd Orig.+ D: 44 F: 43 (3-) Hd: 11 (1-)
VIII. ªoarece ....................................................................D F+ A Dd: 15 FC: 6 A: 14 (1-)
(Gri): mâinile unei dame care le lasã sã-i fie Dbl: 5 CF: 3 Ad: 5 (1-)
sãrutate ....................................................................D K+ Hd Do: 1 C: tendinþã Plant.: 2
(Figura intermediarã dintre gri ºi albastru): torace .Dbl F+ Anat. Obj.: 14 (2-)
123

Fluturi (roºu-galben ºi albastru)..............................D FC+ A Anat.: 1

D F+ A Sex.: 2 (1-)
(Roºu-galben): orificiu genital feminin...................D F- Sex. Orn.: 1
(Albastru): douã draperii.........................................D FC+ Obj. Peisaj: 1
(Pe ansamblu): un dans în jurul draperiilor.............G FC+ Comb. Comb.: 1
IX. Oameni cu pãlãrii ascuþite care sunt gata sã se Foc: 1
dueleze ....................................................................D K+ H
(Pe latura micã; verde): o bucãtãreasã grasã ...........D K+ H Orig.+ F+: 93 %
(Roºu): cap de copil (toatã zona roºie): un copil A: 25 %’
înfãºat ......................................................................D F+ Hd Orig.: 40 %
(Figura intermediarã privitã invers): manechin Tip de aprehensiune: G- D- Dd
123

sau violoncel ...........................................................Dbl F+ Obj. Succesiune: mai rigidã

Dbl F+ Obj.
X. (Albastru lateral): plante marine .............................D FC+ Plant Avem nouã interpretãri identice cu cele din prima testare; de 6
(Verde median): omizi.............................................D FC+ A
ori modul de aprehensiune a imaginii este acelaºi, dar cu inter-
(Gri): catargul unui vapor........................................D F+ Obj.
(Albastru lateral): mici siluete care sar una lângã pretãri diferite.
alta...........................................................................Dd K+ H Orig.+ Rezultatul dupã analizã diferã mult de cel care a precedat ana-
(Gri lateral, planºa redresatã): fiinþã primitivã liza. În special tipul de rezonanþã intimã s-a modificat. Momentele
182 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 183

introversive sunt mai libere ºi mai puternice, afectivitatea este mai Dbl: 1 C: tendinþã Obj.: 2
adaptabilã (mai multe FC decât CF), mai puþin egocentricã. Tensi- Sex.: 3
Anat.: 2
unea afectivã a dispãrut. Capacitatea de adaptare, capacitatea de
F+: 84 %
simpatie, constanþa contactului au câºtigat teren. Momentele intro- A: 50 %
versive ºi momentele extratensive sunt mai libere; semnele de Orig.: 12 %
coartare, vizibile foarte clar în primul rezultat (refulare a mo-
mentelor introversive ºi a momentelor extratensive) sunt mai rare.
Capacitatea de rezonanþã intimã nu este afectatã. SINTEZA DATELOR CELUI DE-AL DOILEA REZULTAT
În ceea ce priveºte creºterea numãrului de K, factorii care core-
R: 38
leazã cu K s-au modificat ºi ei. Procentajul de rãspunsuri originale
a crescut mult, procentajul de animale s-a diminuat puternic. G: 7 K: 11 H: 10
Ici-colo, apar în interpretãri abstracþiuni ºi combinaþii mai libere. D: 25 F: 21 Hd: 5
Dd: 3 FC: 4 A: 9
În favoarea unei mai mari libertãþi a dispoziþiei pledeazã ºi faptul Do: 1 CF: 2 Ad: 3
cã raportul dintre H ºi A pe de o parte, Hd ºi Ad pe de altã parte, Dbl: 2 C: 0 Obj.: 7
s-a modificat sensibil. Sex.: 0
Schimbarea cea mai slabã a avut loc în tipul de inteligenþã. Fãrã F+: 95 %
îndoialã cã numãrul de G a crescut, numãrul de Do a scãzut, ceea A: 32 %
ce corespunde unei libertãþi ºi energii mai mari ale activitãþii aso- Orig.: 21 %
ciative. Dar aceste modificãri nu merg atât de departe ca cele din
tipul de rezonanþã intimã. Tipul de gândire este întotdeauna con-
cret, mereu gata sã se piardã în detalii, prea puþin obiºnuit sã În primul rezultat, ambiegalitatea tipului de rezonanþã intimã
sesizeze ansamblul. se exprimã mai puternic decât în primul rezultat integral ºi se
Acest tablou al rezultatelor se explicã în parte prin preocuparea regãsesc în acesta toate particularitãþile menþionate. În al doilea
încã excesivã pentru cantitate. Se vede bine cã dacã eliminãm se exprimã aceiaºi factori de ameliorare ca ºi în al doilea rezul-
rezultatele evidente ale acestei ambiþii a cantitãþii, nu rãmân decât tat pe ansamblu. Compararea dintre cele douã ultime cotãri ºi
primele 4 rãspunsuri la fiecare planºã. cele ale rezultatelor integrale indicã tendinþa de cãutare a inter-
Din aceastã selecþie rezultã urmãtoarele: pretãrilor, ambiþia cantitãþii.
Dupã cum aratã testul, subiectul s-a schimbat în urma ana-
lizei. Spasmul reflexiei, controlul obsesional al fiecãrui gând ºi
SINTEZA DATELOR PRIMULUI REZULTAT al fiecãrei rezonanþe intime venite din interior sau exterior, care
R: 40 stranguleazã tipul de rezonanþã intimã, au dispãrut. Momentele
introversive ºi momentele extratensive, eliberate de coartare,
G: 5 K: 4 H: 3
D: 25 F: 31 Hd: 5
sunt din nou destinse, într-un tip capabil de rezonanþã intimã,
Dd: 6 FC: 2 A: 12 fapt ce se exprimã în numeroase manifestãri ale afectivitãþii ºi
Do: 3 CF: 3 Ad: 8 inteligenþei.
184 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 185

13. EPUIZAT NERVOS Bebeluº (pãpuºã) (roºu, planºa þinutã pe latura

micã)........................................................................D F+ Obj.
„Seamãnã cu un spin dorsal al omului“ (tija liniei
Femeie, 45 de ani
mediane)..................................................................Dbl F- Anat.
„Cei doi ºerpi trebuie sã se retragã“ (capetele
I. (Reflecteazã timp îndelungat, apoi): asta îmi
de cal)......................................................................D F- A
aminteºte de trecutul meu — vãd aici un vagin
„Iarãºi organul sexual feminin?“ (în centrul
(planºa invers, mijloc sus).......................................D F- Sex. Orig.-
zonei roºii)...............................................................Dd F- Sex. Orig.-
„Vãd aici, þinând-o tot invers, ºi organul sexual
X. „Un adevãrat carnaval“ ...........................................G CF Carn. Orig.+
masculin“ (detaliu negru în zona medianã, jos) ......Dd F- Sex. Orig.-
„Ca douã capete de copil, sau luna ºi soarele“
II. „Acelaºi lucru- aici, jos, sânge“ (detaliul roºu
(galben central) .......................................................D CF Soare
inferior) ...................................................................D C Sânge
„Totul vine din trecut. Organul sexual masculin“ „O fi partea internã a organului sexual feminin?“
(un mic punct negru pe zona medianã, sus) ............D F- Sex Orig.- (marile pete roºii) ....................................................D CF Anat. Orig.+
III. „Doi clovni care se luptã unul cu celãlalt, dar „Asta ar putea fi sperma dintr-un organ sexual
ceva îi împiedicã, imaginea care este aici, în masculin“ (punctele maro dintre petele roºii) .........D F- Anat. Orig.+
mijloc (figura roºie), ei nu se pot atinge .................G K+ H O cãprioarã..............................................................D F- A
IV. „O plantã oarecare sau ceva în genul ãsta“ .............G F+ Plant. Hãþiº sau pãdure (albastru lateral)...........................D F- Plant. Orig.-
V. Liliac .......................................................................G F+ A
VI. „Partea inferioarã îmi aminteºte de organul sexual SINTEZA
feminin“ ..................................................................Dd F- Sex.
„ªi cea superioarã“ (numai fragmentul din R: 29
mijloc) .....................................................................Dd F+ Sex.
G: 4 K: 1 (tendinþã
VII. „Mã întreb dacã aici este organul sexual feminin“
la mai mult) H: 1
(la confluenþa detaliilor inferioare) .........................D F+ Sex.
D: 16 F: 23 (10-) Hd: 4
(Treimea medianã): „Ca ºi cum ar fi niºte capete,
Dd: 7 FC: 1 A: 5
un diavol cu coarne“ ...............................................D F+ Hd
(Treimea superioarã): Capete de negri ....................D F+ Hd Dbl.: 2 CF: 3 Ad: 1
VIII. Jderi.........................................................................D F+ A C: 1 Anat.: 4
(Figura intermediarã dintre albastru ºi gri): Sex.: 7
scheletul unei fiinþe umane .....................................Dbl F+ Anat Plant.: 2
(Roºu-galben): ºi aici niºte animale, dar nu ºtiu Obj.: 1
de care .....................................................................D F- A Sânge: 1
(Gri): douã mâini.....................................................Dd F+ Hd Soare: 1
„Dacã sus este un schelet, aici (albastru), ar putea Carn.: 1
fi un suflet omenesc de care cele patru animale Abstr.: 1
se agaþã ºi pe care îl rod“ ........................................D FC Abstr. Orig.- F+: 56 %
„Astea nu sunt picioare, nu-i aºa?“ (douã picioare A: 21 %
foarte clar desenate avanseazã din ambele pãrþi Orig.: 38 %
cãtre linia din mijloc, începând cu zona gri de jos) Dd F+ Hd Orig.+ Tip de aprehensiune: D- Dd
IX. Douã capete de cal (între verde ºi maro).................D F+ Ad Succesiunea: incoerentã
186 Hermann Rorschach

O bolnavã al cãrei rezultat a fost o surprizã. Ea a avut timp de PSIHOZE

mai mulþi ani o meserie implicând o mare responsabilitate ºi a
venit la medic numai dupã ce accesele ei de criticã exageratã îi I.- SCHIZOFRENIE
fãcuserã activitatea aproape imposibilã ºi când a început sã sufere
de tulburãri „nervoase“. Tipul de rezonanþã intimã este al unui 14. DEMENÞÃ SIMPLÃ
extratensiv egocentric; modul de a rãspunde, frecventele referinþe
Femeie de 38 de ani
la sine, ca ºi tendinþa repetatã de a lua drept reale imaginile inter-
pretate, tonalitatea afectivã a interpretãrilor, toate acestea cores- I. (Jumãtatea inferioarã a figurii din mijloc): ceva
pund mai degrabã tipului introversiv. Asemenea protocoale se ca o siluetã umanã, cu picioare ...............................Do F+ Hd
II. (O micã patã neagrã, în vecinãtatea urechilor
întâlnesc frecvent în epilepsie ºi schizofrenie. Epilepticul confa- negre): un cap de animal .........................................Dd F- Ad Orig.-
buleazã ºi persevereazã mai mult; el oferã ºi mai multe kinestezii. III. Capete umane (capetele personajelor care se vãd
Nu poate fi vorba decât de o schizofrenie. Pentru aceasta pledeazã de obicei aici) ..........................................................Dd F+ Hd
ºi rãspunsurile Dd, recurenþa elementelor sexuale, succesiunea IV. Douã pete mici (patã neagrã, în interiorul
incoerentã, marea variabilitate a rãspunsurilor ºi tendinþa la inter- suprafeþei negre)......................................................Dd F- Hd Orig.-
(Ansamblul): un corp matern „din cauza celor
pretãri absurde ºi abstracte. Din rezultat putem conchide prezenþa douã mici pete din interior“ ....................................DdG F- Anat. Orig.-
unei dezagregãri mentale puternice, care dureazã de ani buni ºi V. Un animal zburãtor..................................................G F+ A
care a dus la o demenþã schizofrenicã evidentã. Toate acestea nu VI. (Douã pete în interiorul suprafeþei negre): capete
corespund însã realitãþii. Este adevãrat cã bolnava nu mai gãseºte mici .........................................................................Dd F- Hd
un contact convenabil cu anturajul ºi îºi urmeazã cu încãpãþânare VII. (Treimea medianã): animale sãlbatice.....................D F+ A
(Treimea inferioarã): fluture ...................................D F+ A
intenþiile, cade frecvent în variaþii de dispoziþie hipocondriace ºi
VIII. Porci (roºu)..............................................................D F+ A
anxioase, dar ºi în faze de cverulenþã. Trebuie sã adãugãm totuºi cã (În centrul pãtratelor albastre): mici capete ............Dd F- Hd Orig.-
tatãl bolnavei este bolnav de schizofrenie de ani buni ºi cã este de IX. (La limita dintre verde ºi maro): capete de
mult timp un dement schizofrenic. animale ....................................................................D F+ Ad
Iatã un caz în care testul nu face diferenþa dintre o psihozã (Roºu jos, imposibil de definit): un cap de
latentã ºi una manifestã. Comparaþiile cu exemplele de schizofre- elefant......................................................................Dd F- Ad Orig.-
(Aproape de detaliul maro): „mici desene de
nie care urmeazã vor arãta cã un anumit numãr de psihoze mani- oameni“ (vãzuþi de regulã în miºcare, dar aici
feste dau un rezultat mai apropiat de rezultatul normal decât al nu) ...........................................................................Dd F+ H
acestei schizofrenii latente. X. (Roºu): ceva ca niºte femei (dar nu poate indica
pe desen decât capetele) .........................................Dd F- A
(Gri, sus): libelulã ...................................................D F- A
(Gri lateral): „animale“ ...........................................D F- A

SINTEZA
R: 17
G: 2 (din care 1 DdG) K: 0 H: 2 (1-)
188 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 189

D: 6 F: 17 (9-) Hd: 5 (2-) (Vârfurile ghetelor): foci .........................................G F+ A

Do: 1 FC: 0 A: 6 (3-) V. Liliac .......................................................................G F+ A
CF: 0 Ad: 3 (-) (Un mic contur de pe aripa liliacului): capul unui
C: 0 Anat.: 1 (-) animal („care n-a existat niciodatã“).......................Dd F- Ad
F+: 47 % VI. Iceberguri plutitoare ................................................G F- Obj. Orig.-
A: 53 % (Extremitatea superioarã): un peºte.........................D F- A Orig.-
Orig.: 30 % (Totul): o formã de cristal .......................................DG F- Obj. Orig.-
Tip de aprehensiune: D- Dd VII. (Treimea medianã): boturi de animale ....................D F+ A
Succesiunea: incoerentã VIII. Salamandre (roºu) ...................................................D F+ A
(Albastru): o nouã specie de fluture foarte fin ........D F+ A
(Galben-roºu): un plãmân .......................................D FC- Anat.
Menajerã care, de-a lungul anilor, a devenit tot mai stupidã, IX. (Mici pete de culoare prost conturate, între verde
mai indolentã ºi mai stereotipã, cu puþine fluctuaþii. Niciodatã ºi roºu): ºei, cum sunt acelea care se vând pe
inteligentã, totuºi rezultatul diferã de cel al unui simplu oligofren. la bâlci .....................................................................Dd CF- ªa
Nu existã depresie. De exemplu, la intrarea sa în azil, bolnava a (Planºa pe latura micã, extremitatea superioarã
a roºului): capete umane .........................................D F+ Hd
întrebat cu o completã indiferenþã dacã trebuie sã rãmânã acolo
(Între maro ºi verde): un cap de cerb ......................D F+ Ad
pentru totdeauna. X. (Verde median): cap de iepure ................................D F+ Ad
(Zona mai îngroºatã a petei roºii): capul unei
morse.......................................................................Dd F- Ad
15. HEBEFRENIE (Albastru lateral): scorpion .....................................D F- A
(Albastru median): capul unui elefant foarte tânãr .D F+ Ad
(Gri lateral): un pui de cangur.................................D F- A
Comerciant (textile) de 50 de ani, bolnav de aproximativ 20 de ani (Galben-negru lateral): un pui de canar ..................Dd CF- A
I. (În interiorul capului figurilor laterale): o coamã
de leu .......................................................................Dd F- Ad
(La mijloc): un corp de femeie fãrã cap, cu sânii SINTEZA
în faþã („jupa“ femeii în muselinã de mãtase).........D F+ Hd
R: 30
II. (Negru): doi urºi......................................................D F+ A
(Acelaºi lucru, planºa inversatã): capete de oaie ....D F+ Ad G: 5 (dintre care 1 DG K: 0 H: 1
(Roºu, jos): partea posterioarã a unui fluture ..........D FC+ Ad ºi 1 DdG) F: 26 (10-) Hd: 4
(Roºu, sus): gogoaºã de mãtase...............................D F- Obj. Orig.- D: 19 FC: 2 (2-) A: 11 (4-)
III. O chicã de negru care are un guler scrobit..............Do F+ Hd Dd: 5 CF: 2 Ad: 8 (3-)
(Figurile negre din mijloc, planºa inversatã): Do: 1 C: tendinþã Obj.: 4 (3-)
capete retezate ale unor negri..................................D F+ Hd Anat.: 1 (-)
(Roºu, mijloc): sutien, corset ..................................D F+ Obj. ªa: 1
IV. Un cangur („Deoarece lângã centrul suprafeþei F+: 61 %
negre se vãd câteva capete. ªi deoarece cangurul A: 63 %
are un buzunar abdominal de genul ãsta“) ..............DdG F- A Orig.- Orig.: 17 %
(Încã o datã ansamblul): ca un Gambrinus de pe Tip de aprehensiune: D- Dd
firmele hanurilor .....................................................G F+ H Succesiunea: absolut incoerentã
190 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 191

Subiectul se afla, la data testãrii, la debutul unei stãri de exci- CF: 1

taþie maniacalã, cu excitaþie motricã, fugã de idei, dar în acelaºi C: 0
F+: 38 %
timp perseveraþie, repetãri de cuvinte, rupturã a seriilor asociative,
A: 100 %
caracteristicã neregularitãþilor tipice gândirii schizofrenice. Toate Orig.: 30 %
acestea apar ºi în suita de interpretãri. Incoerenþa succesiunii, deja Tip de aprehensiune: G-
clarã în exemplul precedent, devine aici ºi mai netã, dar formele Succesiune: un singur rãspuns la fiecare planºã
sunt mai regulate. Momentul confabulator este mai pronunþat decât
în exemplul precedent. Tipul de experienþã intimã este clar ex- Stereotipie ºi perseveraþie datoratã indiferenþei, tip coartat, dar
tratensiv. Rãspunsurile K lipsesc. Excitaþia maniacalã pe fond coartat prin devastare. Rãspunsurile G, F, A, totul este condiþionat
schizofrenic are puþine kinestezii, melancolia pe fond schizofrenic de dispoziþia indiferentã, abulicã, indolentã. În ciuda acestui fapt,
are aproape întotdeauna kinestezii sporadice. atenþia nu este defectuoasã, aºa cum apare din lanþul de perse-
verãri. Chiar ºi în astfel de cazuri nu este posibil sã evaluãm
formele decât cu ajutorul statisticii.
16. CATATONIE ABULICÃ, TORPIDÃ, HEBEFRENOIDÃ,
SÃRACÃ ÎN SIMPTOME
17. CATATONIE INCOERENTÃ CU EXCITAÞIE MOTRICÃ
Bãrbat de 25 de ani, a cãrui boalã s-a manifestat de puþin timp,
într-un lagãr de prizonieri Subiect de 40 de ani. Atins de hebefrenie la vârsta de 20 de ani,
cade încetul cu încetul în catatonie, cu idei delirante exuberante,
I. Fluture .....................................................................G F+ A niciodatã sistematizate. Actualmente excitaþie hebefrenoidã, cu
II. Un fluture de basm..................................................G F+ A idei delirante fluctuante. Puþine halucinaþii, deºi în trecut avea mai
III. Douã maimuþe care se joacã....................................G K+ A multe.
IV. O carpetã de basm ...................................................G F+ A

V. O carpetã din piele de animal..................................G F- A I. Douã femei, sportive (vede douã siluete în
VI. Acelaºi lucru ...........................................................G F- A figura medianã): ......................................................D K+ H
VII. Carpetã sãlbaticã .....................................................G F- A Orig.- Doi îngeri, îngeri-urºi polari (anumiþi subiecþi
VIII. Încã o datã carpetã din piele de animal ...................G F- A Orig.- vãd în figurile laterale îngeri, alþii urºi polari,
IX. Încã o carpetã din piele de animal...........................G F- A Orig.- bolnavul dã douã interpretãri ºi le contamineazã
X. Animale marine, corali............................................G CF+ A în „îngeri-urºi polari“).............................................D K+ H
D F+ A
SINTEZA Sau îngerii piramidelor (interpreteazã marginile
figurilor laterale ca fiind piramide):........................Dd F- Pir. Orig.+
R: 10
Sau îngeri de atac (ei îºi aruncã braþele în aer ca
G: 10 (5-) K: 1 (foarte îndoielnicã) A: 10 ºi cum ar ataca) .......................................................D K+ H
F: 8 (5-) II. (Planºa inversatã): rãsãrit de soare..........................D CF Soare
FC: 0 (Negru): doi urºi polari ...........................................D F+ A
III. Doi chelneri.............................................................G K+ H
192 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 193

IV. Un urs, stã pe gânduri .............................................G K+ H Denumirea culorilor ................................................D C Culoare

(În porþiunea centralã — planºa invers — sub deta- „Colorate“: pleonasm schizofrenic. „Umflãtura
liul în formã de coroanã, douã mici pete întunecate venelor capului“ (el aratã venele în diferite
în formã de inel): cãtuºe numãrul 6 (acelaºi mic locuri) ......................................................................Dd CF- Anat. Orig.-
detaliu interpretat de douã ori, drept numãrul 6 ºi (Nu pot gãsi alþi determinanþi ai interpretãrii)
drept cãtuºe; cele douã interpretãri apar aici Sau un marº de fuchsiade* (nu putem ºti dacã

123
fuzionate) ................................................................Dd
Dd
V. (Foarte sus): o coroanã micã ...................................Dd
Un liliac sau doi chinezi cãzuþi morþi (sunt date
douã interpretãri dupã un timp de expunere de
numai trei secunde!). Urechile liliacului sunt
braþele ridicate ale chinezilor; labele liliacului
sunt cozile lor împletite; aripile sunt picioarele
zdrobite ale chinezilor .............................................G
G K+ H
VI. Un „hangiu de fazani“. (Tot o interpretare datã
imediat dupã prezentarea planºei. Tot o
contaminare a douã interpretãri în acelaºi detaliu:
fazanii sunt figurile în formã de flacãrã descri-
se frecvent ca „aripi de pasãre“; hangiul este
capul figurii; barba sa mare este tot detaliul de mai
sus; cele douã linii care urcã oblic pe cele douã
123
F+ Obj. Orig. este perceputã ºi o formã, în schimb culorile
F+ Numãr Orig.+ sunt cu siguranþã sesizate; asociaþia „marº“ se
F+ Obj. Orig.+ referã poate la imposibilitatea de a decela
formele)...................................................................G C Plant. Orig.-
„Astea sunt animale, nu pot sã spun ce fel, pentru
cã se supãrã“ (probabil cã sunt vãzute în miºcare) .D F+ A
IX. „Urºi de vite impecabile, cum se întâlnesc în
F+ A marile lacuri oceanice“............................................D F+ A
Orig.+ Atât cât putem discerne determinanþii, iatã compo-
ziþia acestui rãspuns: urºi (zonele verzi ale ima-
ginii, frecvent descrise ca urºi) ...............................D F+ A
Coarne (vârfurile maro) care s-au transformat prin
confabulaþie în: vite.................................................D F- A
X. Lacuri oceanice (tot suprafeþele verzi)....................D C Lac
„Nimic altceva decât evreul Rãtãcitor în Iudeea“
(capetele gri din zona centralã superioarã care

pãrþi sunt mustãþile ..................................................D F+ A sunt din când în când interpretate ca profile
D F+ Hd de evreu)..................................................................D F+ Hd
„Tot chestii ridicole“ (cei doi bulbi ai extremitã-
þii inferioare) ...........................................................D F- Obj. Orig.- SINTEZA
(De la ridicol, subiectul trece la „piele din Ru-
R: 30
sia“, în germanã „Juchten“; de la „piele din Ru-
sia“ trece la yacht: în germanã „Jachten“, ºi gãseº- G: 7 (din care 1 DG K: 7 (cu tendinþã H: 5
te o micã patã în interiorul suprafeþei negre pe contaminat) la mai multe)
care o interpreteazã ca): lac.....................................Dd F- Lac Orig.- D: 16 F: 16 (din care 11+) Hd: 2
VII. „Resturi de camfor rãmase din rãzboi“ (Se Dd: 6 (tendinþã la mai FC: 0 A: 9
gândeºte la resturile unui gaz utilizat într-un atac multe)
cu gaze toxice. Camforul este o substanþã toxicã CF: 4 Ad: 0
în viziunea subiectului) ...........................................G CF Aburi C: 3 Plant.: 1
VIII. (Aproape entuziasmat): „Resurecþia umflãturilor Obj.: 3
colosale colorate în roºu, brun ºi albastru ale Anat.: 1
venelor capului“ (contaminare foarte complexã)....DG CF- Abstr. Orig.- Piram.: 1
„Resurecþie“ (se referã la învierea animalelor
roºii) ........................................................................D K+ A * Fuchsia: plantã cu flori roºii orientate în jos. (N. t.)
194 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 195

Soare: 1 IV. Douã mici capete de animale (mici detalii

Mare: 1 minuscule dar bine vãzute) .....................................Dd F+ Ad Orig.+
Aburi: 1 Tot o brodeuzã, care stã pe WC ..............................G K+ H
Numãr: 1 V. Un câine (nu este interpretat totul, ci numai capul,
Abstr.: 1 labele ºi ceea ce se aflã între ele) ............................Dd F- A Orig.-
Culoare: 1 VI. O brodeuzã (persevereazã, dar aratã toate micile
Numeroase conta- detalii de jos în formã de coarne, din zona din
minãri mijloc, drept „mâini“ ale lucrãtoarei.......................DdG F- H Orig.-
F+: 69 % VII. „Aceºtia sunt Manititteri, cam nebuni;
A: 30 % quadrocefali“ (bolnavul nu explicã ce ar fi un
Orig.: 33 % aproximativ Manititter; quadrocefalii corespund celor patru
Tip de aprehensiune: G- D- Dd capete, fãrã îndoialã capete umane, vãzute foarte
Succesiunea: foarte incoerentã frecvent aici) ..........................................................D F+ Hd
VIII. „Doi porci, adicã ceea ce am fost ºi eu“ .................D F+ A
Egocentricitatea introversivã ºi egocentricitatea afectivã se IX. (Aratã semilunele gri din mijlocul figurii inter-
combinã. Adaptarea culorii la formã a dispãrut. Contactul afectiv mediare ºi locul aflat între suprafeþele verzi
lipseºte. Asociaþiile sunt extrem de relaxate, absurde, imprevi- apropiate ºi spune): „Ea trebuie sã þipe pânã
zibile; contaminãrile, combinãrile ºi confabulaþiile fantastice se pânã o sã cadã în eternitate.“ (Figura intermedi-
arã þinutã invers este frecvent interpretatã ca un
amestecã. Variabilitatea rãspunsurilor este mare, numãrul de
corp feminin; zona în formã de butoi în care cele
rãspunsuri originale nu este, din acest motiv, decât relativ mic, douã suprafeþe verzi se apropie este interpretatã
deoarece am desprins din contaminãri componentele lor. Rãspun- ca infern sau ceva similar. Cuvintele incoerente
surile luate ca atare ar fi în jur de 90 % rãspunsuri originale, adicã ale bolnavului ne sugereazã cã pentru el eterni-
o incapacitate totalã de contact intelectual. tatea are o semnificaþie sexualã. Aceeaºi zonã a
planºei, butoiul verde, este câteodatã interpretat
ºi ca organ sexual feminin. Este vorba aici de un
rãspuns-complex evident. Notarea nu poate fi
18. CATATONIE RIGIDÃ
decât incompletã .....................................................Dd F- Abstr. Orig.-
Bãrbat de 53 de ani, care s-a îmbolnãvit în jurul vârstei de 25 de (Aratã foarte rapid zona dintre capetele gri):
ani. La ora actualã este încã încremenit, rigid, mut. Testul a putut „eternitatea“ ............................................................Dd F- Abstr. Orig.-
(albastru): cerul .......................................................D C Abstr.
fi aplicat într-una din rarele zile în care bolnavul vorbea.
(verde lateral): „mai mult gazon de miºcat“ (acest
I. Anatomie (planºa este frecvent interpretatã detaliu este rareori interpretat) ................................Dd C Gazon
ca un bazin sau torace; probabil o interpretare de (suprafeþele roºii): dragostea ...................................D C Abstr.
acest gen este la originea rãspunsului (douã lacune albe minuscule în interiorul
„Anatomie“) ............................................................G F- Abstr. capetelor gri): „Tata ºi mama“ (aici numai
Doi dueliºti (figuri laterale).....................................D K+ H dualitatea a determinat rãspunsul)...........................Dd Nu- Tata ºi Orig.-
II. Brodeuze .................................................................G K+ H mãr mama
III. „Un teatru nou, cum se poate ridica liber în aer“
(limbaj catatonic) ....................................................G K+ H Toate interpretãrile þin de acelaºi complex.
196 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 197

SINTEZA II. (Negru): doi urºi care danseazã...............................D K+ A

(Roºu, sus): douã flãcãri..........................................D CF Foc
R: 17 III. Douã manechine care îºi fac complimente .............G K+ H
G: 5 (din care 1 DdG) K: 4 H: 5 (Invers, aceleaºi personaje): fantome cu pãrul
D: 6 F: 9 (5-) Hd: 2 ciufulit .....................................................................D K+ H Orig.+
Dd: 6 FC: 0 A: 2 IV. Un purice.................................................................G F- A Orig.-
Dbl: 1 (în interpretarea CF: 0 Ad: 1 (Un mic detaliu a cãrui localizare nu poate fi
Planºei IX) C: 3 Cer: 1 descrisã): un os........................................................Dd F- Anat. Orig.-
Numãr: 1 Gazon: 1 V. Liliac .......................................................................G F+ A
Abstr: 4 VI. Un evantai ...............................................................G F+ Obj. Orig.+
Tata ºi (Zona superioarã): cap de animal............................D F+ Ad
mama: 1 VII. Douã capete de domniºoare cu coafuri înalte
F+: 45 % (treimea superioarã) ................................................D F- Hd
A: 18 % (Ansamblul): o mulþime de pete care urcã ..............G FC+ Pete Orig.+
Orig.: aprox. 35 %
Tip de aprehensiune: G- D- Dd VIII. Urºi polari ...............................................................D F+ A
Succesiunea: incoerentã (Figura intermediarã dintre pãtratele albastre):
schelet......................................................................Dbl F+ Anat.
(Gri, sus): o sepie ....................................................D F+ A Orig.+
Kinesteziile ºi culorile se echilibreazã întrucâtva: tipul de ambi- IX. (Figura centralã): un violoncel ................................Dbl F+ Obj.
egal al catatonicului blocat. Rãspunsurile originale ar depãºi ºi ele (Maron): doi pitici cu braþele întinse.......................D K+ H
cu mult 50 %, dacã nu am desprinde interpretãrile de formã pro- (Un mic detaliu deasupra conturului lateral al
priu-zise de rãspunsurile schizofrenice pentru a lua în considerare verdelui): un chip ....................................................Dd F+ Hd
X. (Gri, zona medianã): purici .....................................D F- A
rãspunsurile brute. În acest caz, ca ºi în cel precedent, anumite
(Verde, mijloc): omizi .............................................D FC+ A
forme sunt foarte bine vãzute, altele foarte prost vãzute. Diferenþe (Roºu): douã figuri fãrã cap care hoinãresc ............D K+ H
atât de mari în acuitatea percepþiei nu se întâlnesc decât în
schizofrenie. De asemenea, nu gãsim nici FC, nici CF; nu existã o SINTEZA
modulare finã a labilitãþii afective, nici capacitate de adaptare afec- R: 22
tivã. G: 6 K: 6 H: 5
D: 12 F: 13 (4-) Hd: 2
Dd: 2 FC: 2 A: 7
19. SCHIZOFRENIE PARANOIDÃ Dbl: 2 CF: 1 Ad: 1
C: 0 Obj.: 2
Idei de grandoare ºi de persecuþie sistematizate. Actualmente este Anat.: 3
o fatã de 30 de ani. Puseu catatonic vechi, dar la ora actualã Pete: 1
Foc: 1
foarte puþine simptome catatonice. Aparent foarte ordonatã ºi nu F+: 70 %
îºi exprimã decât rareori ideile sale delirante. A: 36 %
Orig.: 27 %
I. Doi oameni stând faþã în faþã .................................D K+ H Tip de aprehensiune: G- D
(Ansamblul): un schelet de animal, o radiografie ...G F- Anat. Succesiunea: puþin incoerentã
198 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 199

Pe ansamblu, rezultatul se apropie foarte mult de tipul normal, X. (Figurile verzi din mijloc): poate peºti....................D F+ A
mai ales în ceea ce priveºte tipul de rezonanþã intimã, afectivitatea (Albastru lateral): pãianjeni ....................................D F+ A
(Albastru median): capete de animale.....................D F+ Ad
ºi procentajul de animale. Aici lipsesc rãspunsurile-complex.
Specificã schizofreniei este aici asocierea formelor foarte bune cu SINTEZA
cele foarte proaste, apoi procentajul mediu prea scãzut de F+ în
R: 16
raport cu cele 6 kinestezii (numai 70 %) ºi marea diferenþã de va-
loare a rãspunsurilor originale, apoi perceperea total absurdã a 2 G: 2 K: 0 H: 0
Dd. Subiectul nu deseneazã rãu, dar a abandonat desenul de mai D: 9 F: 16 Hd: 5
Dd: 2 FC: 0 A: 8
mulþi ani ºi nu l-a reluat decât intermitent, dupã stabilizarea stãrii
Do: 3 (tendinþã la mai mult) CF: 0 Ad: 2
paranoide. Capricioasã, instabilã, foarte obstinatã (Dbl) ºi nega- C: 0 Obj.: 1
tivistã; dar în perioadele de calm, de exemplu ca în cea în care a
fost aplicat testul, este de o afectivitate aparent normalã, foarte F+: 94 %
adaptabilã ºi de un relativ bun contact afectiv. A: 63 %
Orig.: 7 %+
Tip de aprehensiune: D- Do
Succesiunea: mai degrabã rigidã
II. PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVÃ

20. MELANCOLIE
21. MANIE
Femeie de 54 de ani, care suferã de mulþi ani de variaþii mania-
Aceeaºi bolnavã într-o fazã maniacalã, 9 luni mai târziu
cale ºi depresive ale dispoziþiei; dar care, de aproximativ 5 ani,
prezintã o „nebunie circularã“ propriu-zisã: perioade succesive I. Liliac .......................................................................G F+ A
de manie ºi melancolie Doi îngeri care zboarã .............................................D K+ H
II. „Doi nebuni de carnaval, dar nu au tichii pe cap: ...G K+ H
I. Liliac .......................................................................G F+ A (Roºu, sus): douã mici animale, iepuri sau
II. Douã capete (roºu) ..................................................Do F+ Hd veveriþe....................................................................D F+ A
sau douã animale mici, din cauza picioarelor care (Negru): urºi............................................................D F+ A
sunt foarte reuºite ....................................................D F+ A „Animale, dar nu ºtiu cum se numesc“ (jumãtatea
III. Douã capete de animale ..........................................D F+ A superioarã a oamenilor)...........................................D F- A
IV. Douã picioare ..........................................................Do F+ Hd (În mijloc): cravatã..................................................D F+ Obj.
V. Liliac .......................................................................G F+ A IV. Liliac .......................................................................G F+ A
VI. Lilieci (figurile în formã de aripi de sus) ................D F- A V. Liliac .......................................................................G F+ A
VII. Douã capete (treimea superioarã) ...........................D F+ Hd VI. Animal „nu ºtiu de care“ .........................................G F- A
VIII. Urºi..........................................................................D F+ A VII. (Treimea superioarã): capete...................................D F+ Hd
(Galben-roºu): capete de peºte ................................D F+ Ad (Treimea medianã ºi inferioarã): corpuri care se
(În interiorul detaliilor maro, sus): un cap de om ...Dd F+ Hd potrivesc cu capetele astea ......................................D F- Hd
Un cap cu o bonetã ascuþitã.....................................Do F+ Hd VIII. Porci sau urºi...........................................................D F+ A
Alãturi, un pantof (foarte mic) ................................Dd F+ Obj. Orig.+ (Ansamblul): un fel de pom de Crãciun..................G CF Obj. Orig.-
200 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 201

(Albastru): perdele din prima perioadã a lui III.- EPILEPSIE

august ......................................................................D FC+ Obj.
(Galben-roºu): capete de animale marine ...............D F+ Ad
22. DEMENÞÃ TIPIC EPILEPTICÃ INSTALATÃ RAPID
IX. (Maro): „Doi nebuni de carnaval care se stropesc
cu ceva“...................................................................D K+ H Bãrbat, actualmente în vârstã de 26 de ani
(Verde): animale sau ceva de genul ãsta .................D F- A Crize epileptice de la vârsta de 13 ani
X. Niºte chestii colorate...............................................G C Culoare
(Albastru lateral): ca un crab...................................D F+ A
I. „Pe cele douã pãrþi, pare o reproducere
(Gri lateral): ºoarece................................................D F- A drãguþã, exact ca în desenele mele, alb ºi negru“....G C Culoare
(Verde): omizi .........................................................D FC A (Face cu mâinile miºcãri imitând bãtãi din aripi
(Verde, sus): încã niºte animale „nu ºtiu de care“...D F- A ºi spune): zeu cu aripi (zeu: figura din mijloc) .......D K+ H Orig.+
II. „O chestie fãcutã din cernealã, douã culori când
SINTEZA mai clare, când mai întunecate. Douã
persoane care se pregãtesc sã se roage (ia
R: 24 atitudinea celui care se roagã): ca ºi cum aº fi
G: 7 (din care mai K: 3 (tendinþã la mai H: 3 dublu, pe cele douã pãrþi. Fãceþi-vã bine
multe DG) multe) unul altuia.“.............................................................G K+ H
III. „Trei culori pe o foaie: alb, negru ºi roºu.
D: 17 F: 17 (7-) Hd: 2 (1-)
Aceleaºi culori, dar într-o altã formã“.....................G C Culoare
Dd, Do etc.: 0 FC: 2 A: 14 (6-)
„Acelaºi lucru ca ºi la ultima imagine, numai cã
CF: 1 Ad: 1 puþin mai mici: douã persoane ºezând“ (braþele
C: 1 Obj.: 3 sunt luate drept picioare).........................................D K- H
Cul.: 1 IV. „Douã culori, când mai clare, când mai întuneca-
F+: 59 % te, pe ambele pãrþi un desen drãguþ“ .......................G C Culoare
A: 63 % Forma seamãnã cumva cu o persoanã, dar repre-
Orig.: 4 % zentarea nu este bunã, o persoanã ºezând ...............G K+ H
Tip de aprehensiune: G- D „Pe pereþi existã zone pictate cu figuri ca
Succesiunea: relativ rigidã acestea“ (se referã la fresce)....................................G F+ Orn. Orig.+
V. „Douã culori, este la fel de drãguþ“.........................G C Culoare
(Vede capul liliacului, ridicã braþele în aer ºi
Faza maniacalã, în momentul în care testul a fost aplicat, nu era spune): „Un cap uman cu douã braþe ridicate“ .......D K- Hd Orig.-
la apogeu. Numãrul de rãspunsuri originale, de regulã mai ridicat VI. „Cât despre culori, acelaºi lucru“............................G C Culoare
la maniacali, numãrul de K ºi de C încã ºi mai mare. Totuºi, chiar (Extremitatea superioarã): „O plantã cu frunze“.....D F- Plant
(O zonã întinsã, urmare a interpretãrii anterioa-
ºi aºa, rezultatul maniacal, mai ales în opoziþie cu cel melancolic, re): un vas cu flori ...................................................D F- Obj. Orig.-
este foarte evident. În melancolie, perseverarea penibilã a formelor VII. „Negru ºi gri, negru clar“. Repetã acelaºi lucru
uºor de recunoscut ºi în consecinþã bune, în manie rãspunsurile cu privire la ambele pãrþi ........................................G C Culoare
confabulatorii, frecvent vagi din cauza indiferenþei, combinaþia de (Rãstoarnã imaginea. Zona din mijloc): „Un cap
omenesc, aici ochiul, dar gâtul ºi capul nu
G confabulate ºi forme proaste. Dar, în cele douã stãri, procentajul sunt desenate corect.“ (Dovedeºte acest lucru prin
de animale rãmâne la fel de ridicat sau nu scade decât puþin în propriile sale miºcãri, se suceºte ºi se rãsuceºte.)
manie. „Corpul este rãsucit, aici sunt picioarele“ (de-
202 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 203

taliul care, din poziþia normalã, este frecvent Dbl: 1 FC: 1 A: 2

interpretat drept o coafurã înaltã)............................D K- H Orig.- CF: 2 Ad: 0
„Ca ºi cum ar fi apã într-un recipient“ (planºa C: 11 (10
redresatã, figura intermediarã) ................................Dbl F- Obj. Orig.- denumiri) Pl.: 1 (-)
„Aº vrea sã adaug cã toate aceste desene au fost Obj.: 2 (-)
fãcute pe hârtie.“ Orn.: 2 (-)
VIII „Încã patru culori: roºu clar Lac: 2
ºi roºu întunecat, albastru clar ºi albastru întune- Munte: 2
cat; trebuie sã spun ºi asta? Exactitatea este lucrul Culori: 10
principal în viaþã“ ...................................................G C Culoare F+: 57 %
(Roºu): ca un urs care se caþãrã, dar, desigur, asta A: 7 % (H: 31 %; denumiri de culori: 34 %)
nu este o culoare convenabilã (enumerã urºii pe Orig.: 27 % (fãrã denumirea culorii)
care îi ºtie ºi descoperã cã nici unul nu este roºu). Tip de aprehensiune: DG- G
„ªi asta pe ambele pãrþi“ .........................................D F+ A Succesiunea: rigidã
„Pe cele douã pãrþi, un desen drãguþ“ (Începe iar
sã mimeze, îºi miºcã braþele ºi spune): „Sau
este ceva rãu, ca un bãrbat care stã cu organul
Imaginaþia ºi confabulaþia merg mânã în mânã. Simetria este
sexual în erecþie, dar ãsta este prea mare“ ..............D K- H Orig.- subliniatã cu meticulozitate, culorile sunt luate în considerare —
(Albastru): „Ãsta ar putea fi un lac“ .......................D C Lac profunzime tipic epilepticã. ªi kinesteziile secundare sunt foarte
(Gri): „ªi ãsta un munte“ ........................................D FC+ Munte nete. De asemenea, se manifestã ºi tendinþa epilepticilor la judecãþi
IX. „Aici nu sunt decât trei culori“ (le enumerã). „Nu
este deloc un desen drãguþ, dar este destul de
de valoare ºi la referinþe la sine. Procentajul de animale este foarte
drãguþ“.....................................................................G C Culoare slab. În locul obiectului animal, kinesteziile ºi culorile sunt cele
(Maro): „Ca ºi cum ar fi Bau-Bau“ .........................D K+ H care se prezintã ca teme de asociere la modul stereotip. Un scor
(Roºu transversal): O faþã umanã, aici e un ochi ....D F+ Hd dilatat al tipului de rezonanþã intimã cum rareori se vede, dar ºi o
X. Enumerã culorile .....................................................G C Culori
puternicã perseveraþie.
„Trebuie sã spun cã la toate acestea foaia de
hârtie este albã. Pe cele douã pãrþi, un desen
drãguþ. O figurã umanã, nu este numai una“.
(Roºu): „Un munte, este drãguþ, ca ºi cum ar fi la 23. EPILEPTOID
apusul soarelui“.......................................................D CF Munte
„ªi dacã ãsta este un munte, acesta este un lac Infirmier (care a suferit de convulsii în copilãrie), 29 de ani, puþin
foarte franjurat, cu râurile care se varsã în el“ ........D CF Lac Orig.- visãtor, lent, dar fãrã a trezi suspiciunea de epilepsie, cu o crizã
(Planºa inversatã; verde median): „Ca ºi cum ar fi epilepticã izolatã ca urmare a fricii provocate de un bolnav furios.
un iepure, dar ochiul este prea mare ºi culoarea nu
este bunã“................................................................D F+ A I. Liliac .......................................................................G F+ A
(Mijloc): coloana vertebralã a unui om...................D F- Anat.
SINTEZA II. (Negru): un lob pulmonar .......................................D F- Anat.
„Roºul ãsta nu-mi place“.........................................D C Culoare
R: 29 (din care 10 denumiri de culori)
III. „Roºul trebuie sã însemne ceva, fãrã îndoialã cã
G: 13 (10 denumiri de inima“......................................................................D CF- Anat.
culori) K: 8 (4-) H: 7 (3-) Doi oameni (vãzuþi fãrã miºcare)............................D F+ H
D: 15 F: 7 (3-) Hd: 2 (1-) „Da, roºul este în direcþia inimii acestor oameni“.
204 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 205

IV. (Linia din mijloc): coloana vertebralã (mai ales Materialul comparativ este încã restrâns, dar este frapant cã, în mai
porþiunea în formã de coloanã) ...............................D F- Anat. multe cazuri clare de epilepsie, se manifestã aceeaºi preferinþã
„O imagine bizarã. Un nor care bate în cenuºiu“....G C Culoare
V. O parte din spate, osaturã........................................G F- Anat.
pentru rãspunsurile anatomice.
Liliac .......................................................................G F+ A
VI. Un animal în formã de ºarpe, din cauza capului .....DG F- A
VII. (Treimea inferioarã): încã o parte din spatele unui IV. PSIHOZE ORGANICE
om............................................................................D F- Anat.
VIII. Animale, animale polare .........................................D F+ A 24. DEPRESIE ÎN CADRUL UNEI DEMENÞE
(Albastru): gheaþã....................................................D CF Gheaþã
(Linia medianã din gri): coloanã vertebralã ............D F- Anat. ARTERIOSCLEROTICE
IX. (Verde): plãmâni sau ficat .......................................D F- Anat.
Femeie, 69 de ani
(Semilunele de la baza figurii intermediare):
rinichi ......................................................................Dd F- Anat. I. (Mijloc, jos): un cap de peºte ..................................Do F+ Ad
X. (Puncte maro din mijloc): inimã .............................D Poziþie? Anat. (Pe ambele pãrþi, sus): capete de urºi ......................D F+ Ad
(Galben, pe ambele pãrþi): rinichi ...........................D CF- Anat. II. „El poartã pantofi vechi“ (bolnavul vede numai
(Roºu): coaste umane, carne ...................................D CF- Anat. pantofi, nu omul în întregime; pantofi: roºu sus)....D F- Obj.
III. „Ar fi oameni, dacã fundul n-ar fi detaºat de ei“ ....D F+ H
SINTEZA IV. (Vârfurile a ceea ce de regulã este interpretat ca
ghete): peºti .............................................................D F- A Orig.-
R: 20
(Acelaºi detaliu, dar cu planºa inversatã): douã
G: 5 (din care 1 DG) K: 0 H: 1 capete de câini ........................................................D F+ Ad
D: 14 F: 13 (9-) Hd: 0 V. O pasãre...................................................................G F+ A
Dd: 1 FC: tendinþã A: 4 (-) VI. (Zona superioarã): o pasãre.....................................D F+ A
CF: 4 Ad: 0 (Toartele laterale): capete de câine..........................D F+ Ad
C: 2 Anat.: 12 (-) VII. (Detaliile mediane): capete de câine .......................D F+ Ad
Gheaþã: 1 (Detaliile superioare): lebede ..................................D F- A Orig.-
Culoare: 2 VIII. Doi porci .................................................................D F+ A
F+: 31 % (Gri): douã mâini cu degete ....................................D F- Hd
A: 20 % (Galben-roºu): capete de oameni adormiþi..............D F- Hd
Orig.: 45 % IX. (Verde): urºi.............................................................D F+ A
Tip de aprehensiune: G- D (Maro): pasãre (din cauza detaliilor în formã
Succesiunea: relaxatã de cioc)....................................................................D F- A
X. (Gri lateral): pãsãri cu gâturi lungi (frecvent
interpretate ca berze) ...............................................D F+ A
Un rezultat care este suficient pentru a pune diagnosticul de (Verde median): peºti ..............................................D F+ A
epilepsie. Rãspunsuri-culoare, tendinþa la confabulaþii, judecãþi de
valoare, perseverare, slab procentaj de animale, deoarece ste- SINTEZA
reotipizarea se manifestã printr-un alt obiect (rãspunsurile R: 18
anatomice). Rezultatul global nu pledeazã chiar pentru o debilitate G: 1 (DG) K: 10 H: 1
confabulatorie, este prea puþin incoerent pentru o schizofrenie, mai D: 16 (multe plecând
ales pentru o schizofrenie care comportã atâtea rãspunsuri-culoare. de la un Do) F: 18 Hd: 2 (-)
206 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 207

Do: 1 FC: 0 A: 9 (3-) „Pe ansamblu, un uriaº, dar am zis deja“

CF: 0 Ad: 5 VI. (Nu vede liliacul, la fel cum, în general, este
C: 0 Obj.: 1 (-) frapant cã remarcã prea puþin simetria imaginilor
F =: 66 % ºi nu o ia în considerare. Pune planºa pe latura
A: 77 % micã, una din jumãtãþile liliacului): „O femeie
Orig.: 11 % arogantã“ (kinestezie de extensie)...........................D K+ H Orig.+
Tip de aprehensiune: D- Do (Orienteazã planºa pe cealaltã laturã micã ºi
Succesiunea: indicaþie de inversiune interpreteazã cealaltã jumãtate a liliacului, fãrã
a remarca simetria): „O femeie aplecatã cu grijã“ ..D K+ H Orig.+
VII. (Detaliile laterale, planºa pe latura micã): un urs
25. PSIHOZÃ KORSAKOV caraghios, pe jumãtate ridicat..................................D K+ A Orig.+
(Zona cea mai de sus): profilul lui Bismarck, cu
Bãrbat de 60 de ani, fost director de ºcoalã foarte inteligent, trei fire de pãr în cap (cele douã detalii în formã
devine cu timpul tot mai alcoolic. Delirium tremens în 1909. De de corn) ...................................................................D F- Hd Orig.-
atunci psihoza Korsakov. (Imaginea redresatã, micile figuri din stânga ºi
din dreapta, pe ambele pãrþi): un observator mut,
I. (Mijloc): „o femeie înspãimântatã“.........................D K+ H cu braþele încruciºate...............................................Dd K+ H Orig.+
(Imaginea inversatã, micile protuberanþe în (Zona medianã): un cavaler dormind ......................D F+ Hd
formã de ciuperci pe ambele pãrþi): „O reginã (Acelaºi chip, pe partea cealaltã): un bãtrân care
care priveºte de departe ce face soþul ei în râde .........................................................................D F+ Hd
rãzboi“.....................................................................Dd K+ H Orig.+ (Imaginea inversatã, pãrþile superioare): boturi
II. (Negru): doi porci....................................................D F- A Orig.- de tigri .....................................................................D F+ Hd
(Negru, planºa inversatã): douã capete de câine .....D F+ Ad VIII. (Albastru–imaginea pe latura micã): un om cu o
(Ansamblul): Douã marionete care danseazã..........G K+ H gurã puternicã..........................................................D F- Hd Orig.-
III. Doi clovni................................................................G K+ H (Roºu): doi lupi .......................................................D F+ A
(Figurile rotunde din centru): arici..........................D F+ A (Galben-roºu): maimuþe ..........................................D F- A Orig.-
(Picioarele oamenilor): un peºte zburãtor ...............D F+ A (Figura albã intermediarã, partea cea mai de sus
(Roºu sus): doi papagali..........................................D F+ A Orig.+ din mijloc): doi iepuri care fac „frumos“ ................Dbl F- A Orig.-
IV. Un gigant cu picioare enorme ºezând .....................G K+ H (Imaginea inversatã, figura intermediarã între
(Imaginea pe latura micã): urºi cu botul deschis.....D F+ Ad albastru ºi linia medianã): doi prichindei care se
(Capul gigantului): un liliac desfãºurat, aici e bat............................................................................Dbl K- H Orig.-
gura..........................................................................Dd F+ Ad Orig.+ (Gri): „Doi lei complet înfometaþi“ (capul spre
V. (Detaliile laterale): o nãpârcã-colier .......................D F+ A mijloc, labele ºi coada spre lateral) .........................D F+ A Orig.+
(Planºa inversatã, figura intermediarã, jos, între IX. Doi turiºti care stau pe o stâncã ºi au o lunetã în
piciorul uriaºului ºi partea medianã în formã de mânã ........................................................................D K+ H
coloanã): un urs polar..............................................Dbl F+ A Orig.+ (Verde transversal — planºa pe latura micã): o
(Figura intermediarã de deasupra): o fecioarã femeie care face un gest de adio .............................D K+ H Orig.+
rugându-se...............................................................Dbl K+ H Orig.+ (Roºu, planºa pe latura micã): Bismarck cu o pipã
(Conturul median al acestei fecioare în rugãciu- în gurã .....................................................................D F+ hd
ne): un om care se gândeºte circumspect la venitu- (Maro, planºa þinutã mereu pe latura micã): un
rile sale ....................................................................Dd K+ H Orig.+ clovn suspendat .......................................................Dd F- H Orig.-
208 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 209

(Maro, transversal; aproape de detaliul maro pretarea îi este agreabilã subiectului, cum se întâmplã ºi la imagi-
care se întinde spre mijloc): „O micã siluetã nativul normal.
de femeie ºezând, care priveºte din depãrtare un
lac“ (imagine foarte vie. Femeia stã sprijinitã
O particularitate pe care bonavul o are în comun cu paranoizii
de un arbore, iar linia medianã reprezintã este animarea kinestezicã a tuturor detaliilor mici.
orizontul) ................................................................Dd F+ Ima- Orig.+
gine
X. (Gri lateral): douã berze ..........................................D F+ A 26. PARALIZIE GENERALÃ
(Gri, sus): iepuri ......................................................D F- A
(Verde median): douã nevãstuici.............................D F- A Formã exaltatã
Bãrbat de 45 de ani, de 2 ani simptome premonitorii,
SINTEZA
de 6 luni exaltare paraliticã
R: 38
I. Un înger ºi doi sfinþi Nicolae ..................................G K+ H
G: 3 K: 14 (aproape H: 14 (2-) II. Doi beþivi.................................................................G K+ H
D: 25 toate bune) Hd: 5 (2-) III. „Aici sunteþi dvs. ºi cãpitanul Moser“ ....................G K+ H
Dd: 6 F: 24 (8-) A: 14 (5-) IV. Un ºoim care zboarã................................................G F- A
Dbl: 4 FC: 0 Ad: 4 V. Iar animale înaripate................................................G F- A
CF: 0 Imagine: 1
C: 0 VI. Un fluture de munte ................................................G F- A Orig.-
F+: 66 % VII. Ceaþã ºi nori ............................................................G CF Nori
A: 47 % VIII. (Roºu-galben, jos): infernul ....................................D C Infern
Orig.: 53 % (Gri, sus): o coroanã................................................D F- Obj. Orig.-
Tip de aprehensiune: D- (Dd) IX. (Figura intermediarã): intrarea într-o peºterã..........Dbl CF- Peºterã Orig.-
Succesiunea: relaxatã (Maro, sus): soarele.................................................D C Soare Orig.-
(Verde): pãdurea ......................................................D C Pãdure Orig.-
X. Intrarea în cer, nori ..................................................G CF- Cer Orig.-
Bolnavul ajunge sã interpreteze de douã ori acelaºi detaliu, fie
în acelaºi mod, fie diferit. Din cauza memoriei deficitare a SINTEZA
pacienþilor cu Korsakov, el uitã imediat propriile interpretãri. Deci, R: 13
el nu resimte fenomenul de fixaþie a interpretãrilor pe care nor-
malul îl trãieºte frecvent atunci când îi este imposibil sã mai vadã G: 8 (mai multe G) K: 3 H: 3
D: 4 F: 4 (toate -) Hd: 0
ºi altceva într-o figurã pe care a interpretat-o într-un anumit mod. Dbl: 1 FC: 0 A: 3
Capacitatea de a-ºi elibera asociaþiile, care, la schizofren, are la CF: 3 Ad: 0
bazã relaxarea asociaþiilor, este la acest subiect o consecinþã a C: 3 Obj.: 1
deficitului memoriei sale. Altele: 6
F+: (rãspunsurile K bune, cele F proaste)
Culorile nu joacã nici un rol în percepþia subiectului. Rezultatul A: 23 %
seamãnã mult cu cel al paranoizilor, dar diferã prin capacitatea mai Orig.: 53 %
micã de a sãri de la una la alta, prin absenþa interpretãrilor absurde Tip de aprehensiune: G- D
ºi prin tonalitatea afectivã mai monotonã a interpretãrilor. Inter- Succesiunea: ?
210 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 211

Surprinde buna percepþie a rãspunsurilor K ºi proasta percepþie În acest caz, pentru a evita perseveraþiile prea exagerate, testul
a formelor. La fiecare planºã, aprehensiunea formelor îºi pierde a fost aplicat eºalonat timp mai multe zile, astfel încât A % nu are
claritatea, confabulaþia devine mai grosierã. Rãspunsurile G fac aceeaºi semnificaþie ca în cazul precedent. Dacã testul ar fi fost
loc celor DG; tipul de aprehensiune pãstreazã încã aspectul unui aplicat într-o singurã ºedinþã, fãrã îndoialã cã bolnavul n-ar fi
tip normal. Este un om care a fost foarte inteligent. vãzut în planºe decât capete de cal sau „mici paravane împotriva
soarelui“, sau numai plante ºi flori. El revine mereu la plante, cum
a fãcut ºi un alt senil din materialul meu de observaþie. Acest lucru
27. DEMENÞÃ SENILÃ este interesant dacã ne gândim la faptul cã copiii între 6 ºi 8 ani
Bãrbat de 78 de ani, de 3 ani instalatã demenþa senilã interpreteazã ºi ei cu precãdere plante. Confabulaþia este foarte
netã. Tipul de inteligenþã, în demenþa senilã, pare sã corespundã
I. Douã capete de cal (aripile) ....................................D F- Ad Orig.- celui sãnãtos mai mult decât cel din paralizia generalã.
II. O plantã ...................................................................DG F- Pl. Orig.-
Adãugãm aici rezultatul unui caz de encefalitã letargicã.
III. Ceva ca o floare.......................................................G F- Pl. Orig.-
IV. (Vârfurile ghetelor): pãsãri......................................D F- A Orig.-
(Planºa inversatã): iarãºi animale............................DG F- A
V. O pasãre (o aratã într-o manierã total irealistã).......DG F- A 28. ENCEFALITÃ LETARGICÃ
VI. O frunzã...................................................................G F+ Pl. Test aplicat pe un bolnav de 32 de ani, în primele sãptãmâni ale
VII. Flori.........................................................................DG F- Pl. Orig.-
bolii, într-una din rarele sale ore de conºtienþã. Rezultatul a fost
VIII. Un mic paravan de soare (parasolar) (animalele obþinut cu o serie paralelã, astfel încât nu putem da aici decât sin-
roºii, planºa pe latura micã) ...................................D FC- Obj. Orig.- teza datelor:
(Gri, sus): încã un mic paravan de soare .................D F- Obj. Orig.-
R: 19
(Albastru): încã un mic paravan de soare................D F- Obj. Orig.-
IX. Flori: trandafiri........................................................DG CF+ Pl. G: 11 (în parte confabulatorii, K: 3 H: 12
X. Un trandafir (Ansamblul!) ......................................DG CF- Pl. Orig.- în parte combinatorii, F: 14 (3-) Hd: 1
în parte primare) FC: 2 (-) A: 9
SINTEZA DATELOR D: 8 CF: tendinþã Ad: 1
C: 0 Pl.: 3
R: 13 Obj.: 2
G: 8 (aproape K: 0 H: 0 Imagine: 1
toate DG) F: 10 (9-) Hd: 0 F+: 79 % (inclusiv FC-: 69 %)
D: 5 FC: 1 A: 3 (-) A: 53 %
CF: 2 Ad: 1 (-) Orig.: 10 % ±
C: 0 Pl.: 6 (-) Tip de aprehensiune: G- D
Succesiunea: relaxatã
Obj.: 3 (-)
F+: 10 %
A: 31 % Tipul de rezonanþã intimã dã impresia normalului.
Orig.: 70 % Tipul de inteligenþã, cu cele câteva G confabulatorii, dã mai
Tip de aprehensiune: DG- D curând impresia de obosealã, ca ºi formele care, dupã toate
Succesiunea: aparent relaxatã aparenþele, sunt cu siguranþã mai precise în zilele sale bune.
 VI

RECAPITULARE

I. „Proba de interpretare a formelor“ este bazatã pe faptul cã

subiectul trebuie sã interpreteze figurile a cãror formã este
nedeterminatã. Rezultatele pot fi calculate, pentru cã sunt
întotdeauna obþinute prin intermediul aceleiaºi serii de 10
planºe.
Interpretarea acestor figuri nu se deosebeºte de percepþia
propriu-zisã decât pentru o parte a subiecþilor, cei la care
percepþia se realizeazã având o conºtiinþã mai mult sau mai
puþin clarã a procesului de asimilare care se realizeazã între
impresia recentã ºi engramã, ºi care nu se supune unei re-
guli generale, ci unor reguli individuale, ºi cã cã nu este un
demers spontan, ci gradat.
II. Problemele care se pun se referã în primul rând la principi-
ile formale ale procesului de percepþie. Conþinutul inter-
pretãrilor trebuie sã fie luat în considerare numai în al
doilea rând. Acuitatea percepþiei formelor, calitatea mo-
mentelor kinestezice ºi a momentelor-culoare, modul în
care imaginile sunt percepute, adicã fie pe ansamblu, fie pe
detalii, apoi o serie de alþi factori pe care protocolul testului
îi conþine, relevã pentru diferite categorii de indivizi nor-
mali ca ºi pentru diferite psihoze, raporturi caracteristice,
tipice.
214 Hermann Rorschach
III. Proba poate fi perfecþionatã prin serii paralele etalonate ºi
prin probe de control adecvate.
IV. Rezultatele: anumitor raporturi optime dintre factorii testu-
lui le corespund anumite componente ale capacitãþii numite
„inteligenþã“. În special, frecvenþa modurilor de aprehensi-
une a imaginii permite stabilirea anumitor „tipuri de apre-
hensiune“, a anumitor tipuri de inteligenþã (abstracþi, teo-
retici, practici, imaginativi, chiþibuºari, meticuloºi etc.).
Raportul reciproc dintre momentele-miºcare ºi momentele-
culoare reprezintã raportul dintre momentele introversive
(orientate cãtre un proces de interiorizare) ºi momentele
extratensive (orientate cãtre lumea exterioarã) ale unui
subiect, ale unei stãri, ale unei forme de psihozã etc. Putem
defini acest raport ca „tipul de rezonanþã intimã“. Dis-
tingem:
Tipul introversiv de rezonanþã intimã: prevalenþa rãspun-
surilor kinestezice (de exemplu, la subiecþii dotaþi cu ima-
ginaþie).
Tipul extratensiv de rezonanþã intimã: prevalenþa rãspun-
surilor-culoare (de exemplu, la cei practici).
Tipul coartat (retras) de rezonanþã intimã: puternicã re-
tragere a momentelor-miºcare ºi a momentelor-culoare,
care nu permite subiectului sã reacþioneze decât prin
rãspunsuri-formã (meticuloºi, depresivi, melancolici, de-
menþã simplã).
Tipul ambiegal de rezonanþã intimã: numeroase rãspunsuri
kinestezice ºi rãspunsuri-culoare (subiecþii dotaþi intelectu-
al, obsedaþii, maniacalii, catatonicii).
Nu rareori, rezultatul testului ne permite sã recunoaºtem
fenomenele de refulare atât a momentelor introversive, cât
ºi a momentelor extratensive.
Rãspunsurile-culoare reflectã labilitatea afectelor. Cu cât
culorile prevaleazã mai mult asupra kinesteziilor, cu atât
afectivitatea unui subiect este mai labilã; cu cât kinesteziile
prevaleazã mai mult asupra culorilor, cu atât afectivitatea
Manual de psihodiagnostic 215
este mai stabilizatã. Nevroticii resimt în faþa planºelor în
culori „ºocul la culoare“ (expresie a refulãrii unui afect).
Tipul de rezonanþã intimã coreleazã cu anumite funcþii ºi
fenomene: unui tip de rezonanþã intimã determinat îi cores-
pund componente determinate ale inteligenþei, raporturi
determinate ale dinamicii afective, în consecinþã ºi moda-
litãþi determinate ale caracterului, tipuri determinate ale
percepþiei ºi probabil tipuri determinate de reprezentare,
potenþialitãþi determinate ale talentului, tipuri determinate
de halucinaþii ºi forme determinate de nevrozã ºi de psi-
hozã (problema alegerii tipului de nevrozã ºi a tipului de
psihozã).
Tipul de rezonanþã intimã este de regulã o valoare stabilã.
Variaþiile depresive ale dispoziþiei îl coarteazã, variaþiile
euforice îl lãrgesc, oboseala ºi alþi factori îl influenþeazã.
De asemenea, el suferã, în cursul vieþii individului, un anu-
mit numãr de modificãri probabil tipice. Fluctuaþiilor sale li
se subordoneazã — în funcþie de gradul lor de corelare —
toate legãturile funcþionale ºi fenomenele menþionate mai
sus. Studiul variaþiei ºi studiul comparativ al tipului de
rezonanþã intimã (variaþia tipului de rezonanþã intimã pen-
tru diferite vârste ºi în diferitele stãri ale individului, com-
pararea tipului de rezonanþã intimã ºi a evoluþiei sale la
bãrbat ºi la femeie, provenind din aceleaºi familii sau din
familii diferite, între diferiþi oameni ºi diferite rase) se
referã în acelaºi timp la variaþia ºi compararea anumitor
componente ale inteligenþei, ale caracterului, ale talentului,
ale tipului de percepþie etc.
Totuºi, tipul de rezonanþã intimã reprezintã numai o formã,
nu un conþinut, numai un aparat, nu o acþiune. Conþinutul ºi
acþiunea sunt reprezentate de impulsuri ºi de gândirea
ordonatã.
Gândirea ordonatã reduce la exigenþele sale tipul de rezo-
nanþã intimã. Între capacitatea de rezonanþã intimã ºi
gândirea ordonatã existã în mare mãsurã o contradicþie.
216 Hermann Rorschach

V. Testul s-a dovedit a fi de o mare valoare diagnosticã. El

permite punerea unor diagnostice asupra personalitãþilor
normale diferenþiate, iar asupra personalitãþilor tulburãrilor
permite diagnostice diferenþiate, de diverse tipuri. El
reprezintã, printre altele, o probã de inteligenþã aproape în
întregime independentã de cunoºtinþe, de exerciþiu, de cul-
turã; de aemenea, permite tragerea unor concluzii asupra
numeroaselor raporturi afective. El are avantajul de a fi de VII
o aplicabilitate aproape nelimitatã, de vreme ce rezultatele
cele mai eterogene ale subiecþilor sunt comparabile între A.- CONTRIBUÞIE LA UTILIZAREA TESTULUI DE
ele. INTERPRETARE A FORMELOR
de cãtre
Dr. în medicinã H. RORSCHACH
publicat dupã moartea autorului
de cãtre
Dr. în medicinã Emil OBERHOLZER (Zürich)

INTRODUCERE

În 1921, Hermann Rorschach a încredinþat Volumului II din

Arbeiten zur angewandten Psychiatrie (Ed. E. Bircher, astãzi Hans
Huber, din Berna), sub titlul de Psychodiagnostik, metoda ºi rezul-
tatele unui experiment diagnostic al percepþiei, constând în inter-
pretarea liberã a formelor fortuite. De atunci, el a lucrat fãrã în-
cetare la perfecþionarea ei, acumulând cu o ardoare neobositã o
experienþã tot mai bogatã care i-a permis, datoritã marii sale intu-
iþii psihologice ºi înzestrãrii de naturalist, sã facã interpretãri ale
testului cu o productivitate surprinzãtoare, aproape vertiginoasã.
Pe 2 aprilie 1922, Rorschach a fost despãrþit prin moarte de
aceastã productivitate fecundã, în mijlocul unei elaborãri bazate pe
promisiunile nenumãratelor probleme pe care le ridica pentru el
proba de interpretare a formelor, ce denotã strãlucirea unui geniu ºi
ale cãrei rezultate deschid noi orizonturi psihologiei. Cea mai mare
parte din experienþa cu care s-a îmbogãþit ºi din concepþia care a
218 Hermann Rorschach
rezultat din ea au dispãrut în mormânt o datã cu moartea atât de
prematurã a lui Rorschach.
Manuscrisul imprimat în aceste pagini este o comunicare pe
care Rorschach a þinut-o cu câteva sãptãmâni înainte de moartea sa
la Societatea Elveþianã de Psihanalizã. În aceastã comunicare,
Rorschach, care se referise încã în Psihodiagnostic la psihanalizã
ºi îi consacrase un scurt capitol despre relaþia ei cu proba de inter-
pretare a formelor, demonstreazã în ce mãsurã se poate stabili o
legãturã între rezultatele probei ºi psihanalizã — legãturã care pare
foarte importantã atât pentru psihanalizã, cât ºi pentru proba de
interpretare a formelor ºi pentru o eventualã fundamentare teore-
ticã a rezultatelor sale.
Publicarea manuscrisului acestei comunicãri rãspunde dorinþei
prietenului meu, dorinþã pe care ºi-a exprimat-o într-o scrisoare
încã de la începutul lui martie 1922. El prevãzuse câteva modi-
ficãri ºi adãugiri a cãror naturã, din pãcate, nu o cunosc ºi care au
trebuit din aceastã cauzã sã fie omise. Consider, totuºi, cã ar fi fost
inacceptabil dacã, din acest motiv, aº fi refuzat sã ofer manuscrisul
comunitãþii ºtiinþifice. Într-adevãr, o condiþie suficientã pentru care
mi-am fãcut o datorie din publicarea acestui material a fost cã
Rorschach profitase de ocazia care i se oferise pentru a arãta,
printr-un caz particular, cum se elaboreazã o psihogramã în cele
mai mici detalii, lucru pe care nu l-a putut realiza în Psihodiagnos-
tic din necesitatea de a se limita la un numãr relativ mic de exem-
ple în rezumat. Acest exemplu unic va stimula cu siguranþã
cercetãrile pe calea deschisã de Rorschach. Printre altele, autorul a
introdus în aceastã lucrare noutãþi pe care Psihodiagnosticul nu le
conþine: rãspunsurile banale ºi interpretãrile clar-obscur, prin care
ni se dezvãluie multe lucruri esenþiale.
Nu am fãcut decât modificãrile strict necesare. Printre altele,
am renunþat sã reduc inegalitãþile stilistice pentru a nu estompa
vivacitatea stilului sãu; m-am limitat la modificarea acelor pasaje
care, din cauza scrisului prea rapid — atunci când toate aspectele
problematice îi veneau în minte dintr-o datã ºi întrebãrile începeau
sã-l asalteze — erau obscure în conþinut sau dificil de înþeles.
Manual de psihodiagnostic 219
În schimb, în prima parte, am introdus câteva clarificãri (în spe-
cial prin notele de subsol) pentru a face, dacã era nevoie, deducþi-
ile accesibile celor care nu cunosc Psihodiagnosticul lui Ror-
schach; în plus, în partea a treia, am fãcut un anumit numãr de pre-
cizãri suplimentare referitoare la psihanalizã ºi la istoricul bolii
care, pentru a evita neajunsul notelor de subsol, au fost incluse în
text. N-am fi putut face mai mult fãrã sã abordãm în profunzime
întreg materialul analizei ºi fãrã a aduce niºte precizãri extrem de
detaliate despre istoria bolnavului. N-am putut nici sã ocolim difi-
cultatea care provine din faptul cã abordarea manuscrisului pre-
supune o cunoaºtere aprofundatã a datelor probei, ca ºi a marilor
capitole ale psihanalizei, nici sã prezentãm în ansamblu materialul
faptic care poate justifica psihograma alcãtuitã pe baza protocolu-
lui probei. Trebuie deci sã declar cã nu am nimic de adãugat diag-
nosticului orb pus de Rorschach ºi cã nu am putut, dupã luni de
analizã, sã caracterizez personalitatea bolnavului mai bine decât o
face psihograma lui. Aici, într-adevãr, Rorschach face dovada
înlãnþuirilor de gânduri subtile ºi complicate cãrora li s-a dedicat
în ultima vreme ºi pentru verificarea cãrora a dezvoltat ºi orientat
practic utilizarea ºi interpretarea rezultatelor începând cu Psihodi-
agnostic.
OBERHOLZER
DOAMNELOR, DOMNILOR
Acum doi ani am þinut în cercul nostru o primã comunicare
asupra probei de interpretare a formelor. De atunci, experienþa mea
s-a îmbogãþit. Metoda de recoltare a rezultatelor, ca ºi planºele, au
rãmas aceleaºi, dar utilizarea rezultatelor, evaluarea simptomaticã
a factorilor ºi modul de interpretare (în special) au continuat sã se
dezvolte. Teoria testului nu a fãcut însã mari progrese.
Astãzi aº vrea, prin intermediul unui caz, sã vã descriu tehnica
scorãrii, apoi modul de interpretare ºi stabilirea diagnosticului. În
220 Hermann Rorschach
fine, aº vrea sã vã aduc la cunoºtinþã un nou aspect al probei care,
dupã toate aparenþele, poate cãpãta o anumitã importanþã pentru
analizã.
1.- PROTOCOLUL TESTULUI
(Formularea ºi scorarea interpretãrilor)
Protocolul testului, care mi-a parvenit de la prietenul meu E.
OBERHOLZER în scopul punerii unui diagnostic orb, cu singura
indicaþie a sexului ºi a vârstei, provine de la un bãrbat în vârstã de
40 de ani, care a dat la cele zece planºe ale testului urmãtoarele
interpretãri:
Planºa I:
1. „Un liliac“: formula acestei interpretãri este G F+ A Ban
G înseamnã cã imaginea a fost perceputã global. În afarã
de G mai existã ºi alte moduri de aprehensiune (D, Dd, Dbl ºi
Do), pe care le vom întâlni, cu excepþia lui Do, în interpretãrile
urmãtoare. În aceste notaþii, D înseamnã cã o parte a planºei a
fost perceputã, ºi anume una din pãrþile care, din cauza confi-
guraþiei imaginii, sar cel mai frecvent în ochi sau care, ca ur-
mare a poziþiilor specifice în planul imaginii sunt sesizate cu
mai multã uºurinþã; tocmai aceste rãspunsuri sunt cele mai
frecvente statistic. Dd înseamnã cã detaliul surprins în imagine
nu aparþine grupului celor care sunt în mod obiºnuit sesizate,
deci cã sunt insolite, iar Dbl este semnul utilizat pentru cazul în
care nu pãrþile negre ale imaginii, ci figurile dintre ele, figurile
intermediare, sunt interpretate.1
1 Prin Do (micile detalii oligofrene), Rorschach desemneazã interpretãrile
subiecþilor care — acolo unde alþi subiecþi interpreteazã corpuri umane în
întregime ºi bine vãzute — nu percep decât o parte a corpului acestor figuri
umane.
Manual de psihodiagnostic 221
Dintre celelalte simboluri ale formulei, F înseamnã cã
numai forma imaginii a determinat rãspunsul, fãrã momente
kinestezice sau influenþe de culoare, iar semnul + (plus)
dupã F înseamnã cã forma este perceputã cu claritate,
indiferent de aprecierea mea subiectivã. Nu aprecierea
subiectivã trebuie sã decidã asupra calitãþii aprehensiunii
formelor, ci frecvenþa statisticã, ºi aici constatãm cã Planºa I
este foarte frecvent interpretatã ca liliac, nu numai de cãtre
normalii neinteligenþi, ci ºi de cei inteligenþi. Liliacul
aparþine chiar grupului de rãspunsuri banale, adicã inter-
pretãrile care sunt date aproximativ de 1 subiect din 3, ºi pe
care le-am denumit Ban. În fine, litera A înseamnã cã a fost
vãzutã o figurã animalã.
2. A doua interpretare este: „un schelet“, subiectul referindu-se
la jumãtatea superioarã a pãrþii mediane. Este o aprehensiune
de detaliu ºi un rãspuns-formã, dar de aceastã datã forma este
sesizatã fãrã claritate. Formula este: D F- Anatomie
3. „Un schelet sub un vãl uºor“: D F+ Anatomie, adicã un
rãspuns care trebuie cotat ca formã bunã, pentru cã partea
medianã, acum privitã pe ansamblu, este frecvent interpretatã
ca o siluetã umanã. S-ar pãrea cã aici ar interveni ºi un
moment kinestezic, dar nu este sigur; în schimb, este mai clar
efectul de umbrã (vãl). Atunci când, cum este cazul aici, nu
ne putem decide dacã ne aflãm în faþa unei aprehensiuni
exclusive a formei sau a unei percepþii combinate, nu ne
rãmâne altceva de fãcut decât sã notãm provizoriu F, urmând
sã corectãm mai târziu — dupã ce am comparat între ele
toate rãspunsurile.
4. În fine, planºa este încã o datã interpretatã pe ansamblu: „o
fiinþã zburãtoare“ — liliacul ºi scheletul sunt uniþi într-o
nouã interpretare. Dacã influenþele kinestezice au vreun rol
aici, el este secundar, ºi de aceea formula este: G F+ H, H
desemnând interpretarea umanã a figurii.
222 Hermann Rorschach
Planºa II:
1. „Doi clovni“: G K+ H Ban, deci un rãspuns-miºcare (K),
deoarece din comparaþiile realizate pe un material consistent
reiese întotdeauna cã aceastã interpretare reclamã o compo-
nentã kinestezicã, pe care subiectul o exprimã prin miºcarea
clovnului.2
2. „O alee mare (= figura intermediarã), mãrginitã de niºte
frumoºi arbori întunecaþi (= negru), care se înalþã aici (=
mijloc, negru), se pierd în depãrtare, într-o balustradã; totul
în perspectivã“: o interpretare în care nu numai forma, ci ºi
umbrele au jucat un rol determinant. Aici, albul ºi negrul au
valenþele unor culori. Nu trebuie asimilate asemenea rãspun-
suri-culoare la rãspunsurile-culoare propriu-zise, ci trebuie sã
le evaluãm altfel, ca interpretãri clar-obscur, dupã cum vom
vedea mai târziu. Ceea ce le caracterizeazã în mare parte este
faptul cã ele subliniazã — explicit sau nu — momentul
spaþial ºi perspectiva. Eu le notez cu simbolul de culoare pus
între paranteze (C), iar formula de interpretare care se
apropie de rãspunsurile originale — adicã de cele care nu
sunt date decât o datã la 100 de subiecþi normali — este, în
final: Dbl F(C)+ Peisaj.
3. „ªi roºu aici, un focar care scoate fum, iar fumul se ridicã
pânã sus, unde flãcãrile strãlucesc din nou“: încã o inter-
pretare G, de aceastã datã determinatã în primul rând de
culoare ºi numai în al doilea rând de formã, deci: G CF „foc
ºi fum“ Orig (rãspuns original).
2 În Psihodiagnostic, Rorschach defineºte astfel rãspunsurile-miºcare: „Rãspun-
surile-miºcare sunt interpretãrile determinate de percepþia formei plus afluxul
kinestezic. Subiectul îºi reprezintã obiectul interpretat în miºcare… Putem lua
ca o regulã faptul cã nu putem vorbi de kinestezii decât atunci când sunt vãzute
siluete umane. Dar chiar ºi în acest caz, nu este vorba întotdeauna de rãspun-
suri-miºcare. Trebuie mereu sã ne întrebãm: Miºcarea menþionatã are o partici-
pare primarã în determinarea rãspunsului? Este vorba într-adevãr de o impresie
de miºcare, ºi nu numai de aprehensiunea unei forme care nu este interpretatã
în miºcare decât secundar?… Rãspunsurile care sunt condiþionate kinestezic
pot fi, ca ºi rãspunsurile-formã, clasificate în rãspunsuri bune ºi rele. Trebuie sã
considerãm ca fiind K- pe cele care corespund prost formei imaginii.“
Manual de psihodiagnostic 223
Planºa III:
1. „Doi dandy care se înclinã ºi se salutã foarte ceremonios, în
frac; þin câte un melon în mânã“: o interpretare pe care o
cotez G K+ H Ban, deci ca pe un rãspuns global (deºi
pãrþile roºii nu sunt luate în considerare), pentru cã detaliile
negre sunt esenþiale în planºã.3
2. „Ca ºi cum chestia roºie din mijloc ar fi o forþã, care înde-
pãrteazã unul de celãlalt cele douã personaje sau le împiedicã
sã se apropie“: o interpretare care nu poate fi altfel notatã
decât: D? Abstracþiune.
Planºa IV:
1. „O sursã de fum care strãluceºte cu putere în mijloc, apoi se des-
face ºi începe sã se piardã aici, sus“: G F(C)+ Fum Orig,
deoarece culoarea — în speþã alb-negru (clar-obscur) — ºi
forma determinã împreunã interpretarea.
2. „În acelaºi timp, aici ar fi douã corpuri umane într-o poziþie
curbatã, cu picioarele atârnând (cele douã apendice laterale
în formã de ºerpi), capul e aici (negru, deasupra detaliului
marginii superioare, unde începe apendicele în formã de
ºarpe), cu faþa în sus (detaliul menþionat), aici sunt braþele (=
apendicele subþire lateral, care circumscrie cu detaliile în
formã de ºarpe o zonã albã): o aprehensiune D care este chiar
la limita Dd; ºi într-adevãr, o interpretare foarte kinestezicã,
ca ºi un rãspuns original, deci: D K+ H Orig.
3. „Pe ansamblu, îmi dã impresia unei forþe, în mijloc, de care
atârnã totul“: iarãºi o interpretare care nu se poate formaliza.
3 Interpretare foarte frecventã ºi de aceea cotatã drept banalitate (Ban); este un
rãspuns-miºcare. Trimitem cititorul la justificarea pe care Rorschach o dã în
Psihodiagnostic: „Sub acest raport, Planºa III este importantã. Cel mai frecvent
ea este interpretatã ca „Doi servitori care duc împreunã o frapierã cu ºampanie“
sau ceva asemãnãtor. În aceastã interpretare, pãrþile laterale negre de jos, care
au formã de peºte, sunt luate drept picioarele personajelor. Picioarele figurilor
sunt deci separate de trunchi. Este nevoie deci, dupã cât se pare, de un moment
kinestezic primar pentru a putea face abstracþie de aceastã separaþie. Aceste
rãspunsuri trebuie deci sã fie considerate drept condiþionate kinestezic“.
224 Hermann Rorschach
La sfârºit, subiectul repetã prima impresie: „fum, altceva nu
mai vãd“.
Planºa V:
1. „Încã un corp asimetric în poziþie de zbor, cu douã antene“.
Subiectul are impresia cã vede un animal zburând ºi, de aceea,
formula este G F+ A.
2. „Iar aici, în afarã, abdomenul unui corp uman, ºi un picior de
lemn“ (= detaliile alungite laterale): D F+ Hd.
Planºa VI:
1. „O figurã simetricã cu un ax median foarte accentuat, în jurul
cãruia se grupeazã totul, extraordinar“: iarãºi o interpretare
neformalizabilã, de tipul rãspunsurilor descriptive.
2. „Parcã ar fi pielea unui animal de pradã, cu coloana vertebralã
foarte accentuatã“, un rãspuns banal: G F+ A Ban.
3. „Nu mai vãd nimic — dar este extraordinarã aceastã linie albã
din mijloc, linia de forþã în jurul cãreia se ordoneazã totul“: din
nou un rãspuns în parte descriptiv, în parte abstract, una din
interpretãrile care nu pot fi formalizate, care nu sunt de regulã
foarte frecvente. În interpretarea rezultatului testului vom þine
cont foarte mult de ele.
4. „Totul poate fi ºi o insectã întinsã, absolut platã“: G F+ A.
Planºa VII:
1. „Iarãºi un bazin tipic“ (= detaliile confluente): D F- Anatomie.
2. „Apoi iarãºi un centru“ (= detaliul de intersecþie), de unde se
rãspândesc nori groºi de fum, care iau forma unor figuri“: G
F(C)+ Fum.
3. „Aici, niºte caricaturi tipice (treimea medianã), care seamãnã
cu niºte mici rozãtoare“: D F+ Ad Ban.
4. „ªi aici par tot douã chestii de acelaºi gen“ (treimea supe-
rioarã): D F+ Hd; „H“, pentru cã aceste detalii sunt interpre-
tate de regulã ca feþe umane, în cazul de faþã caricaturi.
Manual de psihodiagnostic 225
Planºa VIII:
Aici subiectul rãmâne mult timp fãrã rãspuns. Se produce, în
momentul în care apar planºele de culoare, un vid asociativ pe care
l-am denumit ºoc la culoare.
Apoi:
1. „Din nou, un gen de animale (figurile laterale), un fel de urºi
sau de câini, cu corpuri îndesate ºi labe scurte; prin intermediul
cozii sunt încã legaþi de partea inferioarã“: D F+ A Ban.
2. „Aici, încã o vertebrã tipicã, ca o coloanã vertebralã“: D F+
Anatomie. Apoi subiectul priveºte foarte mult timp planºa ºi
afirmã dupã aceea cã nu mai vede nimic.
Planºa IX:
Din nou un timp de gândire, dar cu o duratã ºi mai mare decât
la planºa precedentã. Apoi subiectul ridicã capul ºi spune:
1. „Douã capete de animale cu botul în sus“ (în interiorul detaliu-
lui verde, ceva care se întinde spre maro): D F+ Ad.
2. „Cealaltã este tot o figurã din care nu pot sã înþeleg mare lucru“.
3. „Aici, coasta norvegianã tipicã (= centrul figurii intermediare
maro); este foarte nuanþatã, cu munþi, aici este Suedia, mai
puþin muntoasã“ (partea exterioarã a figurii maro): Dd F(C)+
Geografie Orig., deci o aprehensiune a unui detaliu mic. Ca o
regulã generalã, figura maro este interpretatã în ansamblu.
4. „Aici, ramura din mijloc suie ca ºi cum ar fi o fântânã“: D F+
Fântânã, apoi încã o datã explicaþia: „Nu prea mai ºtiu, nu îmi
vine altceva în minte“, cu care subiectul îºi exprimã din nou
inhibiþia asociativã la ºocul la culoare.
Planºa X:
În faþa ultimei planºe, de asemenea o ezitare destul de lungã.
Apoi:
1. „Din depãrtare, ca ºi cum ar fi o colecþie de gândaci coloraþi la
expoziþie“: G FC+ A, una din interpretãrile în care este dificil
sã decidem dacã în primul rând forma, în cazul în speþã reparti-
226 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 227

zarea formelor, a fost determinantã, sau dacã în primul rând a 11.„ªi cele douã pete galbene de aici (= galben median) sunt ca
contat culoarea ºi numai în al doilea rând forma. Este important doi câini care latrã; doi terieri care iau aceastã poziþie când unul
sã nu uitãm niciodatã de asemenea formulãri, în care nu se dintre ei vrea sã intre în casã – dacã ne uitãm la acest pasaj
poate vorbi de o separare riguroasã ºi care, chiar cu o mare (=albul dintre cele douã porþiuni de verde, jos), pentru cã îl
experienþã ºi o prudentã circumspecþie, concluzia analogicã latrã pe cel care vrea sã treacã pe acolo“. D F+ A.
subiectivã nu poate fi deloc evitatã. În interpretarea datã —
colecþie de gândaci — este chiar posibil ca nu culoarea sã aibã Recapitularea, fãrã alte comentarii, a formulelor stabilite se
vreun rol decisiv ºi ca interpretarea sã fi fost aceeaºi chiar dacã prezintã astfel:
toate figurile planºei ar fi fost negre ºi nu colorate.
2. „Aici sunt polipi, dar albaºtri“ (= albastru lateral): D F+ A. I. G F+ A Ban D F- Anat. D F+ Anat.
G F+ H
3. „Aici, ceva ca niºte salamandre“ (= gri lateral): D F+ A. II. G K+ H Ban Dbl. F(C) Peisaj G CF Foc ºi
4. „ªi aici, în picioare, încã douã animale mici cu antene, ca ºi fum
Orig.
cum s-ar ridica pe labele din spate“ (= gri sus): D F+ A. III. G K+ H Ban.
5. „Totul ar fi ca o alee, arborii sunt sumbri (= pãrþile întunecate IV. G F(C)+ Fum Orig. D K+ H Orig.
ale griului de sus) iar în mijloc un drum care duce departe, V. G F+ A D F+ Hd
VI. G F+ A Ban G F+ A
departe“: Dbl F(C)+ Peisaj Orig. VII. D F- Anat. Ban G F(C)+ Fum D F+ Ad
6. „Ca un braþ de mare“ (= albul dintre jumãtãþile inferioare ale D F+ Hd Ban
roºului): Dbl F- Geografie, o interpretare a figurii intermedi- VIII. D F+ A Ban D F+ Anat.
IX. D F+ Ad Dd F(C)+ Geo. Orig. D F+ Fân-
are care, ca ºi precedentele, include pãrþile limitrofe ale ima- tânã
ginii. X. G FC ?+ A D F+ A D F- A
7. „… care aici se loveºte de o coastã abruptã“ (= roºu): D F(C)+ D F+ A
Dbl F(C)+ Peisaj Orig Dbl F- Geo. D F(C)+ Geo.
Geografie. Dd K+ H Orig. Dd F+ A Orig. D F- Hd
8. „Iar aici, partea mai întunecatã a figurii albastre radiale, un D F+ A
omuleþ care apucã roºul cu braþul ºi face un pas“: Dd K+ H
Orig., un rãspuns-miºcare evident, ºi acesta într-o interpretare Prin cotarea acestor interpretãri formalizate, adicã prin gru-
de mic detaliu, care nu surprinde decât o parte a figurii albastre parea rãspunsurilor care comportã acelaºi mod de aprehensiune, ca
radiale care, de regulã, este interpretatã în ansamblu (de com- ºi cele de acelaºi calibru, obþinem cifrele urmãtoare:
parat cu al doilea rãspuns al subiectului la aceastã planºã).
9. „… ºi în spatele lui ceva ca o veveriþã, ca ºi cum ar vrea sã-l
urmeze; stã în douã picioare, pe aceste crengi“ (veveriþã = MODUL DE APREHENSIUNE
partea mai clarã a figurii radiale albastre, crengile = detaliile
alungite orizontale inferioare): Dd F+ A Orig. G: 11, adicã de 11 ori a fost dat un rãspuns surprinzând imaginea
10.„Asta e ca o caricaturã (verde, jos, chip) de care atârnã ceva ca în întregime.
douã …“D F- Hd. D: 17, adicã de 17 ori au fost interpretate detaliile normale.
228 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 229

Dd: 3, adicã de 3 ori au fost percepute micile detalii insolite, ºi
trebuie sã subliniem aici cã multe din cele 17 D sunt la limita
Dd. Pe de altã parte, nu a fost perceput nici un detaliu absurd,
aceasta fiind o caracteristicã a majoritãþii schizofrenilor.
Existã deci o tendinþã clarã de a recepta din imagine detalii
insolite, dar nu detalii absurde.
Dbl: 3, totuºi nici una din cele 3 interpretãri nu este o figurã inter-
mediarã purã, deoarece zonele limitrofe ale imaginii participã
la formarea lor.
CALITATEA RÃSPUNSURILOR
FC: 1, adicã o singurã interpretare — chiar ºi aceasta îndoielnicã —
„colecþie de gândaci“ — la Planºa X, care se referã în primul
rând la formã, dar este co-determinatã ºi de culoare.
CF: 1, adicã o singurã interpretare — „focar din care urcã fum ºi
flãcãri“ la Planºa II — care este determinatã în primul rând
de culoarea petei, fãrã a neglija totuºi complet forma.
C: 0, deºi existã totuºi în interpretarea pe care o vom menþiona
o tendinþã pronunþatã la aceste rãspunsuri-culoare „pri-
mare“, în care forma figurii nu joacã nici un rol.
F(C): 6, adicã 6 rãspunsuri în care nu culorile propriu-zise, ci vari-
aþiile de claritate ºi umbrã au constituit principalii determi-
nanþi.

F: 22, adicã 22 din cele 34 de rãspunsuri care au fost date la

cele 10 planºe sunt interpretãri de formã. Cinci dintre ele CONÞINUTUL RÃSPUNSURILOR
sunt marcate cu semnul - (minus), adicã sunt evaluate ca
prost vãzute, ceea ce corespunde unui procentaj de F+ de H: 5
77 %. Per total, numãrul total de F+ trebuie mai degrabã Hd: 3
ridicat decât scãzut. A: 11
K: 4, adicã 4 interpretãri sunt determinate kinestezic. Totuºi, nu
Ad: 2
trebuie sã uitãm cã multe alte interpretãri au putut fi eventu-
al co-determinate de o kinestezie, astfel încât cifra 4 este Anatomie: 4
mai degrabã insuficientã decât excesivã. În al doilea rând, Fântânã: 1
existã o tendinþã cãtre micile kinestezii ºi kinestezii secun- Geografie: 3
dare, rãspunsuri-miºcare a cãror valoare simptomaticã Peisaj: 2
rãmâne încã obscurã.4 Fum: 2
4 Prin Kp, („micile kinestezii“), Rorschach desemneazã în Psihodiagnostic toate Foc: 1
detaliile mici insolite ale imaginii interpretate în miºcare ºi astfel le deosebeºte 34
de celelalte rãspunsuri-miºcare, care se referã la G sau D, probabil prin prisma
experienþei sale cã, de regulã, numai aprehensiunea imaginilor globale ºi a H ºi A reprezintã interpretãrile care se referã la fiinþe umane ºi
detaliilor normale (D) face apel la kinestezii. În majoritatea cazurilor, aceste animale; Hd ºi Ad interpretãrile care conþin pãrþi ale figurilor
mici kinestezii nu sunt percepute imediat, ci introduse secundar în imagine, umane ºi animale.
resimþite numai în al doilea rând; câteodatã, ele nu sunt decât un ornament pur
confabulativ al interpretãrii ºi par sã indice o plãcere a fabulaþiei ºi o afectivi-
Dintre proporþiile, care, din experienþã, s-au arãtat semnifica-
tate vie. Cf. H. BEHN-ESCHENBURG, „Psychische Schüleruntersuchungen tive în interpretarea rezultatelor ºi de care m-am servit în analiza
mit dem Formdeutversuch“. Inaug. Diss., Zürich, 1921. care urmeazã, trebuie sã menþionãm, în afarã de F+ %:
230 Hermann Rorschach
1. Procentajul de animale. El atinge aici 38 %, adicã 38 % din
totalul interpretãrilor se referã la imagini de animale sau la pãrþi
ale acestora.
2. Rãspunsurile banale, adicã interpretãrile care se regãsesc aproxi-
mativ o datã la 3 protocoale. Ele constituie aici 21 % din totalul
rãspunsurilor.
3. Rãspunsurile originale, interpretãrile rare care apar cel mult o
datã la 100 de protocoale. Cuantumul lor este aici de 21 %, dar
aceastã cifrã pare mai micã decât în realitate, ca de altfel ºi în
cazul rãspunsurilor banale.
Apar, printre altele, ºi câteva rãspunsuri individuale, care în
general nu au fost date decât de acest subiect. Este cazul inter-
pretãrii Foc ºi Fum de la Planºa II ºi a siluetei curbate de la Planºa
IV, ca ºi interpretãrile abstracte neformalizabile: linia de forþã din
mijloc etc.
TIPUL DE APREHENSIUNE, CARE ESTE PENTRU
SUBIECTUL NOSTRU: G- D- (Dd- Dbl)
Formula exprimã raportul mutual aproximativ al tipurilor de
aprehensiune. Deoarece media normalã, a cãrei formulã ar fi G- D,
ar fi pentru acest numãr de rãspunsuri 8 G, 23 D, 2 Dd, 1 Dbl, în
cazul nostru numãrul de G este relativ prea ridicat, numãrul de D,
dimpotrivã, prea mic, cel de Dd ºi de Dbl prea mare. De aceea,
vom sublinia G ºi vom pune Dd ºi Dbl între paranteze.
Succesiunea este ordonatã, totuºi puþin relaxatã. Aceasta
înseamnã cã la subiectul nostru existã în general o tendinþã de a
interpreta la început G, apoi D, apoi Dd, deci cã modurile de apre-
hensiune se supun unei ordini logice.
Toate cifrele care rezultã din sinteza rezultatelor nu trebuie
totuºi în nici un caz absolutizate, ci trebuie întotdeauna sã avem în
faþa ochilor o imagine globalã a rezultatului de ansamblu, pentru a
nu ne agãþa de cifra unui factor singular. De altfel, cifrele astfel
Manual de psihodiagnostic 231
obþinute oferã o bazã de interpretare pe care am numit-o „Psi-
hogramã“, afirmând cã este absolut exclus — aºa cum mi-a
demonstrat experienþa ºi practica — sã ajungem la o interpretare
sigurã numai prin simpla inspectare a protocolului, fãrã a trece la
sinteza datelor.
2. INTERPRETAREA
În faþa extraordinarei variabilitãþi a rezultatelor, nu se poate da
o indicaþie universal valabilã asupra factorului cu care este cel
mai bine sã începem. Totuºi, calea în general cea mai sigurã este
sã începem cu rãspunsurile-culoare care, aºa cum a arãtat expe-
rienþa, reprezintã afectivitatea. Totuºi, putem aborda o cale ºi mai
sigurã, sesizând de la început calitatea insolitã a unui factor par-
ticular oarecare al testului, ºi de aici existã multe posibilitãþi de a
ajunge rapid la o concluzie certã. Dacã formele percepute clar
ajung, de exemplu, pânã la 100 %, adicã dacã formele sunt toate
alese cu o exactitate prudentã, ºi dacã avem o tendinþã clarã cãtre
Do, cãtre micul detaliu meticulos, putem vorbi cu o suficientã
certitudine de o nevrozã obsesionalã sau de o depresie. Dacã ne
aflãm în prezenþa unui mare numãr de aprehensiuni de figuri
globale, în special cele care rezultã din combinarea de D normale,
ºi dacã vom gãsi în acelaºi timp multe K, subiectul este aproape
sigur o naturã imaginativã. Dacã tipul de rezonanþã intimã este
extratensiv, adicã dacã rãspunsurile-culoare predominã asupra
interpretãrilor kinestezice, ºi aceasta alãturi de un procentaj ridi-
cat al formelor sesizate cu claritate, ca ºi de un procentaj ridicat
de animale, ne aratã cã avem de a face cu un profesionist capabil
de aplicaþie, îndemânatic ºi cu prezenþã de spirit, totuºi destul de
stereotip. Dacã succesiunea rãspunsurilor G, D etc. este de o
rigiditate maximalã, adicã dacã la fiecare planºã interpretarea
debuteazã cu un G, apoi urmeazã câteva D, apoi câteva Dd, în
mod sigur subiectul este un logician abil, dar ºi un amator de pro-
grame fãrã supleþe etc. Existã astfel un mare numãr de corelaþii
232 Hermann Rorschach
care pot fi sesizate rapid ºi care permit stabilirea cu relativ puþin
efort a câtorva linii fundamentale ale psihogramei. Atunci când
acestea lipsesc, este mai greu sã începem ºi, în general, este cu
atât mai dificil sã abordãm un rezultat cu cât el este mai normal,
adicã atunci când toate valorile factorilor se cantoneazã în scoruri
medii. O limitare excesivã la valorile medii conferã rezultatului o
anumitã platitudine.
Rezultatul cu care avem de a face se îndepãrteazã în mai multe
privinþe de valorile medii ºi manifestã în plus un fenomen care
produce o oarecare clarificare, adicã suspendarea ideilor, lungi
intervale de tãcere care apar la planºele în culori, în timp ce anteri-
or, la contactul cu planºele negre, subiectul dãduse interpretãri cu
mult mai multã vioiciune — acest fenomen este ºocul la culoare.
Valoarea simptomaticã a interpretãrii culoare se raporteazã la
afectivitate. Rãspunsurile FC sunt reprezentanþii afectivitãþii adap-
tabile, CF ºi C dimpotrivã, ale afectivitãþii egocentrice, neadaptate.
Din raportul mutual al rãspunsurilor-culoare se pot trage concluzii
asupra dinamicii afective a subiectului care prezintã, printre altele,
ºi ºocul la culoare. Acesta indicã fãrã excepþie refulãri afective de
naturã nevroticã, pentru care refularea culorilor, care se manifestã
prin ºocul la culoare, este un semn nonechivoc.
Dar avem ºi alte mijloace de a surprinde procesele de refulare.
Atunci când culorile sunt refulate, momentele kinestezice sunt
chiar mai frecvent (aº spune întotdeauna) refulate, momente care,
prin prisma studiilor mele anterioare, reprezintã interiorizarea,
introversia. Prima planºã a seriei a fost aleasã pentru a suscita ime-
diat kinestezii; ea poate fi imediat interpretatã cu un K, iar la
subiecþii fãrã pretenþii intelectuale interpretãrile la Planºa I —
începând cu al doilea sau al treilea rãspuns — sunt co-determinate
kinestezic. Când rezultatul global relevã o dispoziþie kinestezicã
notabilã iar subiectul nu dã, totuºi, nici un rãspuns K la prima
planºã, cu siguranþã cã momentele kinestezice au fost refulate.
Subiectul nostru dã o interpretare kinestezicã numai la planºa a
doua, ºi analog, constatãm cã ºi la planºele în culori rãspunsurile-
culoare propriu-zise apar cu întârziere ºi numai la Planºa X. De
Manual de psihodiagnostic 233
aici rezultã cã atât momentele de culoare, cât ºi momentele
kinestezice sunt în mare parte refulate, cã atât zona kinestezicã,
adicã introversivã, cât ºi sfera afectivã, adicã extratensivã, a tipului
de rezonanþã intimã sunt retrase, coartate prin procesele de refulare
nevroticã5.
În fine, un al treilea indice: când refularea nu se manifestã,
subiectul interpreteazã aproape mereu kinestezii ºi culori de-a
valma. Interpenetrarea liberã a formelor, miºcãrilor ºi culorilor pare
caracteristicã individului fãrã complexe. Aceasta înseamnã ºi cã
dinamica normalã a experienþei intime a fiinþelor umane nu se lasã
epuizatã de termenii „introvert“ ºi „extravert“, ci cã ea constã de
fapt dintr-un du-te vino, dintr-o oscilaþie între momentele introver-
sive ºi momentele extratensive. Jocul liber dintre introversivitate ºi
extratensivitate este tulburat de procesul de refulare. La test, el se
manifestã astfel: subiectul sãnãtos, când are dispoziþii kinestezice,
dã iniþial interpretãri culoare la planºele multicolore, dar revine
foarte rapid la interpretãrile kinestezice ºi, la Planºa VIII — prima
planºã multicolorã — el va reveni cel mai frecvent la interpretãrile
kinestezice începând cu a patra sau a cincea interpretare. Dim-
5 Pentru conceptele de „introversiv“ ºi „extratensiv“, vezi Psihodiagnostic. Ca o
prezentare superficialã, voi adãuga cele ce urmeazã: Rorschach rezervã expre-
sia curentã de „introvert“ — corespunzând „introversiunii“ — pentru starea
celui care este orientat cãtre el însuºi ºi dã subiectului normal care manifestã o
puternicã tendinþã la rãspunsurile K — aceºti reprezentanþi ai interiorizãrii ºi ai
vieþii interioare — numele de introversiv; celui care manifestã o puternicã
tendinþã la rãspunsurile CF ºi C, care este mai înclinat cãtre activitatea exte-
rioarã, cu o motilitate excitatã ºi o afectivitate labilã, îi dã numele de extraten-
siv. El vrea sã arate prin aceasta cã nu este vorba de o trãsãturã fixã, ci de o
forþã mobilã, ºi cã nu este vorba de psihisme contrare, ci de psihisme diferite
care sunt reprezentate unele de kinestezii, celelalte prin culori. „Introvertit“ ar
exprima deci prevalenþa definitivã a tendinþelor introversive asupra celor nein-
troversive, extratensive, iar termenii corespunzãtori, de Introversivitate ºi
Extratensivitate ar trimite la capacitatea de a se orienta cãtre interior ºi la cea
de a se orienta cãtre exterior, în timp ce expresiile „Introversie“ ºi „Extraver-
sie“ ar desemna procedeul prin care subiectul se repliazã asupra sa ºi cel prin
care se orienteazã cãtre exterior. Jocul dintre introversivitate ºi extratensivitate
la un anumit individ este tipul de rezonanþã intimã. Rorschach calificã drept tip
coartat pe cel la care valorile rãspunsurilor K ºi C se apropie de 0, drept tip lãr-
git sau dilatat pe cel la care atât capacitatea introversivã, cât ºi cea extraversivã
ating un nivel ridicat.
234 Hermann Rorschach
potrivã, cel care refuleazã va rãmâne în mod formal cantonat în
culori. În rezultatul nostru, numai al 11-lea rãspuns este K, ºi vedem
aici iarãºi o dovadã a faptului cã, la subiect, procesele nevrotice de
refulare au tulburat jocul alternativ al factorilor de interiorizare ºi al
factorilor afectivitãþii orientaþi cãtre exterior — tulburarea acelui
normal du-te-vino dintre introversie ºi extratensiune.
Concluzia noastrã provizorie este cã trebuie sã fie vorba la
subiectul nostru de o nevrozã — de o psihozã nu putem vorbi, cel
puþin de o psihozã manifestã, deoarece psihozele nu implicã ºoc la
culoare. Pe aceastã concluzie provizorie, putem continua sã con-
struim. Subiectul dã 4 K/ (1 CF + 1 FC) sau 4 K/ 1,5 C.6 Aceasta
ar fi formula tipului sãu de rezonanþã intimã. Rãspunsurile K pre-
dominã asupra culorilor, chiar ºi fãcând abstracþie de cifrele
respective. Încã din momentul în care am cotat rãspunsurile, am
observat cã printre rãspunsurile notate cu F existã unele care sunt
eventual co-determinate de kinestezii într-un numãr mai mare
decât cele care ar putea fi eventual interpretãri culoare. Cu alte
cuvinte, tendinþa la interpretãri kinestezice este cu siguranþã mai
puternicã decât tendinþa la interpretãri de culoare. Tipul de rezo-
nanþã intimã a subiectului este deci mai mult introversiv decât
extratensiv, sau — pentru a ne exprima mai corect — punând în
discuþie procesele de refulare constatate: momentele introversive
ale tipului de rezonanþã intimã au opus refulãrii mai multã rezis-
tenþã decât momentele extratensive; retragerea, coartarea a atins
mai puternic momentele extratensive decât pe cele introversive.
Din experienþa mea, pentru nevroze avem grosso modo urmã-
toarele corespondenþe: la un tip de rezonanþã intimã mai extraten-
siv, predominã simptomele isterice, la un tip mai introversiv apar
simptomele neurastenice ºi psihastenice, ºi cu cât tipul de rezo-
nanþã intimã se apropie mai mult de ambiegalitate, adicã cu cât
6 Rorschach afirmã cã unei unitãþi K ar trebui sã-i corespundã o unitate CF, ceea
ce considerã ca fiind legitim ºi din punct de vedere teoretic, pentru cã atât în
rãspunsurile K cât ºi în cele CF, forma este luatã în considerare alãturi de
miºcare ºi de culoare. Rezultã cã FC conteazã ca semiunitãþi, iar C ca o unitate
si jumãtate. (v. Psihodiagnostic)
Manual de psihodiagnostic 235
numãrul de rãspunsuri-miºcare se apropie mai mult de cel de
rãspunsuri-culoare, cu atât tabloul nevrozei se îmbogãþeºte mai
mult cu fenomene obsesive. Obsesionalul pur apare la mijloc, între
isteric ºi psihastenic. În consecinþã, ne vom aºtepta ca bolnavul
nostru sã manifeste simptome psihastenice ºi neurastenice în
primul rând, ca ºi fenomene obsesionale, pentru cã tipul sãu nu
este prea îndepãrtat de ambiegalitate. ªocul la culoare ne-a indicat
deci prezenþa unei nevroze, iar tipul de rezonanþã intimã forma
specificã a acesteia: psihastenie cu fenomene obsesive.
Revenim acum la sinteza factorilor: raporturile afectivitãþii nu
sunt foarte clare. Observãm cã predominã F(C) — cu C între
paranteze — adicã interpretãrile în care nu valorile de tonalitate
propriu-zisã a culorilor sunt decisive, ci valorile de claritate ºi de
umbrã. Semnificaþia simptomaticã a acestor interpretãri nu este
încã clarificatã complet. Ele par sã aibã legãturã cu capacitatea de
adaptare a afectivitãþii, dar par sã indice în acelaºi timp un fel de
adaptare afectivã anxioasã, prudentã, constrânsã, un autocontrol în
prezenþa celuilalt, în special o tendinþã cãtre o dispoziþie foarte
depresivã pe care cautã sã o ascundã de anturaj. Pe de altã parte,
avem cel puþin o interpretare care trãdeazã o puternicã afectivitate
egocentricã, ea fiind chiar primul rãspuns-culoare: Fum ºi Foc
(Planºa II). Atunci când prima interpretare este cea mai egocen-
tricã ºi când dupã ea nu apar decât rãspunsuri-culoare indecise, ca
în cazul nostru, aceasta pledeazã cel mai frecvent pentru o afectivi-
tate pe ansamblu violentã ºi impulsivã dar care este supusã unui
control exersat, chiar dacã este vorba aici mai degrabã de o refu-
lare afectivã conºtientã decât de una inconºtientã, mai puþin deci
de o refulare propriu-zisã cât de o luptã conºtientã împotriva pro-
priilor afecte. Singura concluzie pe care o putem trage provizoriu
din rãspunsurile-culoare este cã în afectivitatea subiectului nostru
se întâlnesc douã tendinþe contradictorii: 1) o tendinþã depresivã
dar controlatã exterior ºi adaptatã, nu fãrã angoasã, 2) o tendinþã
egocentric-impulsivã care este controlatã pe cât posibil nu numai
din exterior, ci ºi din interior. Pentru moment, rãspunsurile-culoare
236 Hermann Rorschach
nu ne permit sã mergem mai departe, atâta timp cât nu vom lua în
considerare ºi alþi factori ai testului.
Un nou punct de plecare este problema capacitãþii de contact
ºi de adaptare intelectualã, care se adreseazã unui alt grup de
factori.
În primul rând, vom aborda tipul de aprehensiune ºi succe-
siunea. Tipul de aprehensiune este cel al unui om care nu se pierde
în detalii (Dd), nici nu se cramponeazã de ansamblu, deºi rezulta-
tul global lasã clar sã se vadã cã el cautã la început, la fiecare
planºã, sã dea un rãspuns global înainte de a trece la D. Succe-
siunea este ordonatã, fãrã a fi totuºi de o rigiditate maximalã.
Aceasta înseamnã cã nu este vorba nici de incoerenþã, nici de
rigiditate sistematicã în modul sãu de a gândi, ci cã are în general
gândirea de bun-simþ a omului sãnãtos, capabil sã se adapteze la
orice situaþie discriminând relativ bine ceea ce este principal de
ceea ce este secundar. Dar privind mai atent, în afara faptului
menþionat cã numãrul de G ºi de Dd este puþin cam prea ridicat, iar
cel de D puþin cam scãzut, succesiunea aratã totuºi o particularitate
individualã la care voi reveni mai târziu.
La Planºa I, subiectul nostru interpreteazã la început imaginea
în întregime, apoi îºi îndreaptã atenþia cãtre zona medianã a
planºei, pe care o interpreteazã ca osaturã, apoi ca schelet ºi în
sfârºit revine la o aprehensiune de ansamblu, cea a unei fiinþe
zburãtoare al cãrei corp se aflã în linia medianã. La a douã planºã
apare, tot la început, un rãspuns global, apoi atenþia se îndreaptã
spre centru, unde vede un peisaj ºi, similar, plecând tot de la zona
medianã a imaginii, pacientul dã pentru a douã oarã un G, focarul
cu coloanele de fum ºi flãcãrile care strãlucesc sus. La a treia
planºã, la început un G apoi, iar revenirea spre zona medianã, unde
dã urmãtoarea interpretare: „ca ºi cum chestia roºie din mijloc ar fi
o forþã care îndepãrteazã unul de altul cele douã personaje sau le
împiedicã sã fie împreunã“. Acest procedeu — la început un G,
apoi detaliile din mijloc, apoi, începând cu zona medianã, din nou
o aprehensiune de ansamblu, un G, sau chiar o interpretare con-
Manual de psihodiagnostic 237
struitã din mai multe D (DG) — apare de la un cap la altul al
probei; avem aici un fel de gândire programaticã.
Trebuie sã remarcãm aici mai multe lucruri. În primul rând,
succesiunea în sine: ea ne dã o imagine clarã despre modul în care
subiectul abordeazã ºi rezolvã o situaþie nouã oarecare. La început
o privire de ansamblu prospectivã, apoi o focalizare pe detaliul
central, apoi o dezvoltare a ansamblului plecând de la acest detaliu
central, o edificare, o construcþie. Primele G, care traduc miºcarea
prospectivã, sunt de regulã de tipul abstract. Sunt ideile de care
nici subiectul nu este prea sigur, ºi de fapt primele interpretãri la
fiecare planºã nu sunt nici foarte originale, nici prea clare. În
schimb, interpretãrile ulterioare au aproape toate ceva constructiv,
ºi dacã primele aprehensiuni globale abstracte, sunt incerte, impre-
cise, disproporþionate, aceste interpretãri constructive sunt solide,
proporþionate ºi convingãtoare. Putem deci sã conchidem cã bol-
navul gândeºte mai bine prin inducþie decât prin deducþie, mai bine
prin sintezã decât prin analizã, mai bine prin construcþie decât prin
deducþie, mai bine concret decât abstract, ºi deoarece mai mereu
apare câte o interpretare abstractã, putem sã tragem concluzia cã el
se strãduieºte de fiecare datã sã-ºi facã printr-o privire generalã
rapidã o imagine de ansamblu, care însã nu îl satisface ºi atunci
cautã particularitãþile ºi încearcã sã construiascã plecând de la
acestea.
Dar din succesiune reiese încã ceva: subiectul se precipitã
asupra detaliilor, dar nu asupra celor care îi sunt în special impuse
de structura imaginii. El neglijeazã o serie de D normale foarte
uºor de interpretat, în special cele situate lateral, pentru a se pre-
cipita aproape întotdeauna asupra zonei mediane a imaginii. Chiar
când nu ajunge sã interpreteze ceva concret, el îºi orienteazã inter-
pretarea cãtre centrul imaginii, ºi dacã luãm în considerare conþi-
nuturile acestor rãspunsuri, vom regãsi printre ele toate inter-
pretãrile care nu sunt formalizabile: forþa care îi îndepãrteazã unul
de celãlalt pe cele douã personaje sau nu îi lasã sã fie împreunã;
linia de forþã de care depinde totul; forþa în jurul cãreia totul se
ordoneazã; focarul de foc ºi de fum — mereu o construcþie, al
238 Hermann Rorschach
cãrei punct de plecare este un detaliu median. ªi aici avem o anu-
mitã gândire programaticã — o tendinþã de abstractizare în ciuda
predominanþei gândirii concrete, tendinþã care trebuie sã aibã într-
o anumitã mãsurã determinanþii sãi psihici, pentru cã ea nu poate
schimba faptul cã procesele de gândire constructivã convin mai
bine subiectului decât cele abstractizante ºi cã este vorba, în gener-
al, de un fenomen condiþionat de complexe atunci când inter-
pretãrile sunt date sub forma unor abstracþiuni care aici îºi au pre-
textul în linia din mijloc. Particularitatea individualã a succesiunii
la subiectul nostru pare deci condiþionatã de un complex ºi, într-
adevãr, s-ar putea spune cã existã o accentuare obsesionalã a pro-
ceselor mentale de abstractizare comparativ cu dispoziþia proprie
ºi naturalã care este mult mai concretã decât abstractã, mult mai
constructivã decât abstractizantã.
Dacã luãm considerare tipul de aprehensiune, putem avansa
încã puþin. Aºa cum am menþionat la sinteza datelor, numãrul de G
ºi cel de Dd este puþin cam mare, cel de D puþin cam mic. Acest tip
de aprehensiune — fãrã a þine cont de succesiune — indicã urmã-
torul lucru: subiectul manifestã o anumitã tendinþã de a neglija ele-
mentele cel mai uºor sesizabile, esenþiale, adicã D, care exprimã
întotdeauna simþul a ceea ce este prezent la un moment dat. Dim-
potrivã, constatãm o accentuare a tendinþelor cãtre G, cãtre proce-
sele ideative generalizatoare. De asemenea, tendinþa de a se pierde
în mici detalii, de a sesiza Dd, este ºi ea puþin cam mare. Apare
aºadar o contradicþie: pe de o parte, o tendinþã de a cãuta sintezele,
pe de altã parte, o tendinþã de a explora minuþios lucrurile secun-
dare, ºi ne amintim cã aceastã contradicþie — care se prezintã aici
în sfera proceselor intelectuale — am întâlnit-o deja în sfera proce-
selor afective, unde constatãm o puternicã tendinþã impulsiv-ego-
centricã, deºi controlatã, ca ºi o tendinþã spre tonalitatea depresivã,
deºi disimulatã, sau o adaptare anxioasã. Putem urma aceastã cale
ºi sã încercãm sã descoperim alte relaþii între cuplul de contradicþii
ºi interpretãrile derivate din aceste pãrþi ale psihogramei. Este o
cale posibilã, dar prea lungã ºi, înainte de toate: trebuie sã fim pru-
denþi în abordarea unor asemenea interpretãri ºi nu trebuie sã ne
Manual de psihodiagnostic 239
îndepãrtãm de faptele concrete, de rezultat ºi de sinteza datelor,
pentru cã altfel riscãm sã tragem prea multe concluzii din factorii
singulari ºi sã construim în gol.
Revenim deci la un alt factor care ne poate spune ceva despre
capacitatea de adaptare intelectualã a subiectului. Este vorba de
numãrul de rãspunsuri banale — 21 % în cazul nostru — ºi dis-
tribuþia lor. Rãspunsurile banale reprezintã participarea la modul
de a gândi al colectivitãþii. Chiar dacã putem observa ºi alte in-
terpretãri care se apropie de rãspunsurile banale, numãrul lor
rãmâne relativ mic, astfel încât trebuie sã presupunem cã partici-
parea subiectului la modul de gândire a colectivitãþii este mai
degrabã redus. Astfel, putem raporta acest procentaj mic de
rãspunsuri banale la faptul anterior stabilit: cã subiectul dã prea
puþine D, adicã simþul a ceea ce este imediat palpabil pare redus
pânã la un anumit punct de o anumitã tendinþã, poate obsesio-
nalã, a proceselor ideative abstractizante. De fapt, dintre rãspun-
surile sale banale lipsesc în primul rând cele care ar putea sã se
raporteze la D: numãrul interpretãrilor de detalii normale care
sunt în acelaºi timp ºi interpretãri banale este mic. Încã o con-
tradicþie: deºi subiectul interpreteazã concret ºi constructiv, îi
lipseºte totuºi o anumitã promptitudine naivã a adaptãrii, veri-
tabila prezenþã de spirit a practicianului care surprinde situaþia
dintr-o privire ºi o dominã, adevãratul oportunism al atitudinii
practice, siguranþa în aprehensiunea ºi rezolvarea situaþiei.
Opusul rãspunsurilor banale sunt rãspunsurile originale, pe care
subiectul le oferã în aceeaºi proporþie ca ºi cele banale: 21 %. Aici,
trebuie sã subliniem cã originalitatea sa este realã. Nu este vorba
de originalitatea specialistului, nici de cea a celui care despicã firul
în patru, ci de o manierã proprie bine definitã, o privire indepen-
dentã, originalã asupra lucrurilor, care se regãseºte în aceeaºi
mãsurã în aprehensiune ca ºi în elaborare ºi mai ales în elaborarea
constructivã a impresiilor. Printre aceste rãspunsuri originale,
unele nu sunt numai interpretãri originale, ci chiar individuale, pe
care numai subiectul nostru le-a dat pânã acum; vom reveni asupra
acestui lucru.
240 Hermann Rorschach
În fine, în acest ansamblu de factori vom menþiona în ultimã
instanþã ºi procentajul formelor ºi al interpretãrilor formã-culoare.
La subiectul nostru, procentajul formelor bine vãzute atinge 77 %.
Totuºi, dacã luãm în considerare ºi interpretãrile F(C)- cu C între
paranteze- interpretãrile alb-negru, înrudite cu interpretãrile-formã,
care toate sunt percepute cu claritate, am avea un F+ % între 80 ºi
85 %. Printre altele, trebuie sã notãm cã douã din formele prost
vãzute care scad procentajul de F+ % sunt interpretãri anatomice
care, la cei care nu sunt medici, indicã aproape întotdeauna un
complex de inteligenþã sau preocupãri hipocondriace, eventual
ambele. Un F+ % între 80 ºi 85 % este o medie bunã, pentru cã un
scor mai ridicat, aproape de 100 % sau chiar de 100 % al formelor
nu se întâlneºte la „normali“, decât la cei foarte meticuloºi ºi
chiþibuºari, care se strãduiesc sã fie cât mai obiectivi, dar care, din
aceastã cauzã, nu dau decât douã sau trei rãspunsuri de ansamblu,
nu vãd decât D ºi Dd ºi nu se hazardeazã în nici un proces ideativ
constructiv sau combinator. Subiectul nostru este departe de acest
tip, în ciuda dorinþei sale de adaptare parþial prudentã ºi anxioasã.
Rãspunsurile FC sunt interpretãrile care reflectã capacitatea
afectivã propriu-zisã de adaptare ºi de contact, un fel de armonie
între adaptarea afectivã ºi cea intelectualã. Ele sunt în general ca-
racteristice indivizilor sãnãtoºi ºi bine adaptaþi sau capabili de
adaptare. Subiectul nostru nu are decât o singurã interpretare
formã-culoare, ºi aceea îndoielnicã, ea putând fi la fel de bine o
interpretare culoare-formã sau formã. Tocmai aici vom gãsi fisura
din viaþa afectivã a bolnavului nostru, adicã o afectivitate expansiv
egocentricã ºi pe de altã parte o adaptare prea conºtientã ºi pruden-
tã pe care o atestã interpretãrile clar-obscur. Capacitatea sa de apli-
caþie ºi voinþa de adaptare sunt în afara oricãrui dubiu. Subiectul a
dat dovadã de ele într-o mãsurã extraordinar de mare în cursul
aplicãrii testului — dupã cum atestã colegul meu Oberholzer.
Înainte sã continuãm pe aceastã cale, sã recapitulãm ce am
aflat pânã acum. Interpretarea rezultatului testului indicã:
nevrozã, cu un tip de rezonanþã intimã introversiv, deci de o
tonalitate mai ales psihastenicã, probabil cu fenomene obsesive.
Manual de psihodiagnostic 241
În sfera afectivitãþii lipseºte libertatea de adaptare ºi apare o
contradicþie dintre douã tendinþe, una la un mod de adaptare de
tonalitate depresivã, foarte conºtientã, foarte intelectualizatã,
cealaltã la o viaþã afectivã expansiv egocentricã. Inteligenþa este
pe ansamblu bunã, prezentã, originalã, mai mult concretã decât
abstractã, mai mult inductivã decât deductivã, dar ºi în sfera
intelectualã gãsim o contrãdicþie: o slãbiciune relativã a simþului
lucrurilor practice imediate; deci ºi aici un fel de fisurã la
nivelul cãreia existã, pe de o parte, un impuls poate obsesional
cãtre procese ideative abstractizante, generalizatoare, ºi pe de
altã parte o tendinþã de a lua ca punct de plecare din construcþi-
ile sale nu ceea ce este esenþial, ci un oarecare punct central,
ales în virtutea unui complex. Subiectul se pierde astfel uºor în
detalii ºi mãrunþiºuri. Cu toate acestea, nici un pic de incoerenþã,
nici din punct de vedere afectiv, nici din punct de vedere intelec-
tual, deprins cu disciplina ºi cu autocontrolul.
Din categoria ultimilor factori ai testului, pe care încã nu i-am
evaluat, fac parte cele trei figuri intermediare. Figurile intermedi-
are indicã întotdeauna un fel de spirit de opoziþie. Dacã tipul de
rezonanþã intimã este extratensiv, este vorba de un spirit de opo-
ziþie orientat cãtre exterior, de bravadã, de o înclinaþie cãtre
polemicã, cãtre contradicþie, de o obstinaþie agresivã. Dacã tipul de
rezonanþã intimã este ambiegal, spiritul de opoziþie se întoarce
cãtre propria conºtiinþã, de unde rezultã scepticismul, îndoiala,
indecizia, ezitarea ºi tergiversarea, ca ºi ambivalenþe ºi ambiten-
dinþe afective, dar frecvent ºi mania de a aprofunda ºi mania
colecþiilor, nevoia de perfecþiune în toate domeniile. Dacã tipul de
rezonanþã intimã este introversiv, figurile intermediare par sã
reflecte o opoziþie împotriva propriului Eu interior: neîncredere în
sine, sentimente de insuficienþã, scrupulozitate ºi ritualism, frec-
vent un amestec de caracter flegmatic ºi ascetism.
La bolnavul nostru, avem un tip de rezonanþã intimã net intro-
versiv, care rãmâne totuºi aproape de ambiegalitate. Ideile de insu-
ficienþã ajung deci sã predomine, în special cele orientate cãtre Eul
intim, adicã spre sfera productivã — lipsã de încredere în sine ºi în
242 Hermann Rorschach
propriile capacitãþi. Dar trebuie sã ne aºteptãm, de asemenea, ºi la
fenomene care corespund tipului ambiegal, pentru cã, dupã cum
ºtim, la bolnavul nostru, atât momentele introversive, cât ºi cele
extratensive refulate, ca ºi direcþia de coartare, prevaleazã întot-
deauna asupra ambiegalitãþii. Vom regãsi deci în acelaºi timp scep-
ticismul ºi îndoiala, ca ºi ambivalenþa afectivã ºi putem admite cã
cele douã forme de opoziþie, faþã de Eul intim ºi faþã de conºtiinþã,
se combinã pentru a da naºtere la îndoieli cu privire la propria
inteligenþã, dificultãþi de decizie, senzaþia de insuficienþã ºi hiper-
control obsesional, mania aprofundãrii, mania de a privi lucrurile
din toate unghiurile, de a nu neglija reversul medaliei, accese de
obiectivitate rigidã ºi un autocontrol meticulos mergând pânã la
ascetism. Astfel, nevroza ne apare dintr-o singurã privire cu mult
mai multã claritate decât pânã acum, ºi este frapant sã vedem cum
prezenþa figurilor intermediare dezvãluie din punct de vedere for-
mal ceea ce este nevrotic în rezultat. Aºa se întâmplã frecvent, dar
încã nu ºtiu de ce. Figurile intermediare oferã adesea asemenea
indicii, dar este probabil cã ºi ceilalþi factori oferã unele indicii,
care vor fi puse în evidenþã pe mãsurã ce interpretarea testului va
progresa.
Figurile intermediare au aici ºi ceva în plus, care le conferã o
caracteristicã individualã: ele sunt utilizate în interpretãri clar-
obscur, cel puþin douã dintre ele, ºi într-o manierã foarte asemãnã-
toare. Mã refer la cele douã alei cu perspectivele lor îndepãrtate de
la Planºele II ºi X. Cu aceasta, ne sunt furnizate ºi alte elemente,
diferite de ceea ce am vãzut pânã acum: dacã vorbim de figurile
intermediare ne referim la idei de insuficienþã; dacã plecãm de la
cealaltã jumãtate a formulei Dbl F(C)-, (interpretãrile clar-obscur),
dãm de afectivitatea prudent adaptatã ºi conºtient supravegheatã
de care am vorbit deja, ºi este clar cã ideile de insuficienþã ºi con-
trolul lor, pe de o parte, ca ºi afectivitatea prudent adaptatã, pe de
altã parte, se aflã într-un raport foarte intim. Dar trebuie sã pre-
supunem cã fiecare din cei doi factori are legãturã cu conþinuturile
acestor interpretãri ºi, atât cât am vãzut pânã acum în cazuri
asemãnãtoare, chiar asta se ºi întâmplã. Cel care dã interpretãri
Manual de psihodiagnostic 243
clar-obscur frapante relevã prin conþinuturile lor indicii importante
ale unor complexe, sub forma unor compensãri, adicã a unor satis-
faceri ale dorinþei. În cazul nostru avem peisaje, dar aproape
numai arhitecturale, adicã turnuri ºi castele, temple ºi porticuri etc.
Acolo unde apar asemenea interpretãri, putem sã conchidem cu
certitudine: subiectul se simte interior dislocat, dezarticulat,
neputincios ºi dizarmonic ºi îºi proiecteazã aceste sentimente sub o
formã care îi satisface dorinþele, adicã în edificii, strãzi, temple ºi
porticuri. Sentimentele de insuficienþã ale unui subiect care se
simte foarte nesigur, trãdate în cazul introversivitãþii de figurile
intermediare, ca ºi afectivitatea utilizatã cu o prudenþã depresivã
servilã, relevatã de interpretãrile clar-obsur, par sã constituie baza
inconºtientã a edificiilor interpretate, care reprezintã aici o modali-
tate de compensare.
În fine, aceste interpretãri posedã încã o particularitate. Dintre
toate rãspunsurile, cele clar-obscur subliniazã cel mai bine dimen-
siunea profunzimii imaginii. Dupã cum se poate vedea, subiectul
nostru apeleazã la pespectiva îndepãrtatã; chiar ºi în celelalte inter-
pretãri de acest gen se resimte tridimensionalitatea. Dupã expe-
rienþa mea, aceasta pledeazã pentru faptul cã este aici în joc o
corelaþie psihicã singularã: o aptitudine specialã de apreciere a va-
lorilor spaþiale, a profunzimii ºi a depãrtãrii, ce pare a fi în core-
laþie cu o afectivitate oarecum predispusã la anxietate ºi prudenþã,
un caracter cu o tentã depresivã. ªi aceasta pare frecvent — dacã
nu întotdeauna — sã corespundã unor anumite sentimente de insu-
ficienþã, al cãror conþinut este o impresie de inconsistenþã, de
instabilitate, de dislocare. De aceea, se poate conchide cu destulã
certitudine cã interpretãrile alb-negru de acest gen, care se referã la
structurile arhitectonice ºi se prezintã ca rãspunsuri originale sau
aproape originale, presupun o mare forþã de reprezentare spaþialã ºi
un talent de constructor. Am tras aceastã concluzie în cazul nostru
ºi am avut dreptate, deºi nu cunoºteam meseria bolnavului ºi nici
una din interpretãri nu o trãdeazã prin conþinutul sãu manifest.
Protocoalele de analizã pe care colegul meu Oberholzer mi le-a
prezentat mai târziu conþin o serie de remarci asupra aspectului
244 Hermann Rorschach
„formal“ al personalitãþii sale psihice, care confirmã talentul con-
structiv de care subiectul a dat dovadã în activitatea sa de inginer
mecanic prin ideile lui creatoare, deci o puternicã dezvoltare a
aptitudinii de reprezentare spaþialã. El poate spune dinainte, dintr-o
construcþie proiectatã interior, înaintea oricãrei schiþe desenate,
printr-un efort de reprezentare pur mental, dacã este posibil sau nu
sã se realizeze un anumit proiect; planurile de edificare se animã în
ochii lui ºi îi furnizeazã o reprezentare plasticã a lucrului terminat,
executat, în timp ce, pe de altã parte, nu este capabil sã extragã
concepþia primordialã dintr-o formã nouã.
Am vãzut deja forþa constructivã a subiectului, când am vorbit
de rãspunsurile G elaborate plecând de la aprehensiunea unor
detalii. Aceste interpretãri globale constructive nu sunt suficiente
pentru a autoriza o concluzie asupra talentului sãu de construcþie
tehnicã, ci numai asupra modului în care subiectul îºi elaboreazã
ideile sale. Cel care prezintã G constructive îºi edificã ideile
plecând de la o particularitate oarecare, va fi înclinat sã-ºi stilizeze
concluziile dupã detaliul sesizat la început; el va crea idei sur-
prinzãtoare, adesea va cãdea într-o stilizare idealistã ce depãºeºte
orice mãsurã ºi, dacã dispune de o intuiþie abilã, o va integra în
construcþiile sale ce prezintã siguranþa fabuloasã a marilor ansam-
bluri. În acelaºi timp însã, aceste construcþii vor fi de o unilaterali-
tate a viziunii mergând pânã la orbire ºi se vor centra exclusiv pe
formã, în caz cã intuiþia lipseºte. Dacã totuºi am putea sã stabilim
la un subiect prezenþa aptitudinii tehnice pe calea pe care am
menþionat-o mai înainte, ºi în acelaºi timp subiectul ar avea un
anumit numãr de aprehensiuni globale constructive foarte cali-
brate, putem afirma cã cele douã grupe de fenomene — gândirea
constructivã ºi talentul real pentru construcþia tehnicã — se pot uni
pentru producerea unei opere superioare.
Am pomenit de intuiþie. Când un subiect interpreteazã cu
uºurinþã G care se formeazã deosebit de repede ºi în care proce-
sele de asociere abstractizante ºi constructive, ca ºi cele combi-
natorice, apar laolaltã, putem fi siguri de prezenþa capacitãþilor
intuitive. În rezultatul nostru, dupã mine, rãspunsul Foc ºi Fum
Manual de psihodiagnostic 245
de la Planºa II se apropie cel mai mult de intuiþie. Fãrã îndoialã,
aspectul constructiv predominã, dar aprehensiunea acestei inter-
pretãri poate fi totuºi rodul unei rapide priviri de ansamblu. În
ceea ce priveºte asemenea interpretãri intuitive, se poate arãta cã
ele au multe legãturi cu complexele. În plus, interpretãrile intu-
itive sunt date aproape întotdeauna numai de persoane cu un tip
de rezonanþã intimã dilatat, adicã cu multe rãspunsuri-miºcare ºi
rãspunsuri-culoare. Cu cât avem mai puþine K ºi C, cu atât mai
rare sunt ºi interpretãrile intuitive, ºi aceasta pentru cã refulãrile
nevrotice sufocã în cele din urmã forþa intuitivã a individului.
Totuºi, nu orice intuiþie este o intuiþie valoroasã. Pentru ca ea sã
capete valoare, îi este necesarã nu numai capacitatea de dilatare,
ci ºi capacitatea de coartare, deoarece forma ia naºtere numai în
elaborarea conºtientã a sferelor psihice a cãror funcþie este de a
surprinde formele cu precizie ºi autocontrol, în organul mediator
dintre introversie ºi extratensiune. Numai atunci când subiectul
este capabil sã surprindã ºi sã imobilizeze rapid într-o formã
globalã intuiþia pe care i-a procurat-o tipul de rezonanþã intimã
dilatat, adicã atunci când este capabil sã treacã rapid de la tipul
dilatat la tipul coartat, numai atunci intuiþia poate cãpãta valoare.
Valoarea sa este deci compromisã în ambele cazuri: când capaci-
tatea de coartare este prea slabã sau când coartarea obiºnuitã este
prea puternicã. Dacã procesul de coartare este prea slab, intuiþia
nu va depãºi o simplã schiþã, un aforism, un castel în Spania sau
o utopie incapabilã de a prinde realitate. Dar dacã procesul de
coartare este de regulã prea puternic, adicã dacã numai raþiunea
comandã, sau dacã el devine prea puternic din cauza unei refulãri
nevrotice, atunci intuiþia este paralizatã. Cu ultimul caz avem
de-a face la subiectul nostru, la care nevroza paralizeazã liber-
tatea de producþie interioarã, aºa cum se ºi întâmplã de regulã.
Bineînþeles, nu avem aici nimic nou; nou este numai faptul cã se
poate observa, de la un capãt la altul al protocolului pacientului,
conflictul dintre conºtiinþa care refuleazã ºi inconºtientul refulat,
retragerea sferei productive sub efectul refulãrilor nevrotice ºi
anihilarea totalã a liberei intimitãþi sub efectul corecþiilor con-
246 Hermann Rorschach
ºtiente ºi al suprapunerilor obsesionale. Astfel, se poate înþelege
modul total inadecvat, propriu bolnavului nostru, de a apela la
procesele ideative abstractizante ºi de a se lãsa guvernat de atitu-
dinile nãscute dintr-un complex, în loc sã utilizeze dispoziþia
constructivã care i s-ar potrivi: este vorba de un fenomen obse-
sional creat de sentimentele depresive de insuficienþã.
În final, vrem sã facem o corecturã: ne-am ocupat mai mult de
introversivitatea subiectului ºi mai puþin de extratensivitatea lui.
De vreme ce bolnavul, la prima planºã parþial coloratã (Planºa II),
produce o interpretare formã-culoare aproape intuitivã, aceasta
pledeazã în favoarea faptului cã am subestimat momentele lui
extratensive prin cotarea strict numericã a datelor. Cu siguranþã cã
momentele introversive predominã, dar cele extratensive nu sunt
chiar atât de slabe cum au putut sã parã la început, ºi putem cu
siguranþã sã admitem cã cel puþin din când în când pot avea loc
deplasãri ale tipului de rezonanþã intimã cãtre extratensivitate.
Dacã, la bolnav, perioadele extratensive de mai lungã duratã au
existat sau existã ºi în prezent, psihograma ºi diagnosticul trebuie
sã sufere câteva modificãri: în perioadele de extratensivitate, el ar
fi capabil de a manifesta cãtre exterior independenþã ºi revoltã,
acþiuni impulsive ºi atitudini agresive ºi, în acelaºi timp, tipul
nevrozei s-ar modifica, fenomenele de conversie istericã ar înlocui
simptomele psihastenice, iar fenomenele obsesive ar cãpãta un alt
caracter, ar apãrea acþiuni ºi sentimente obsesive, eventual miºcãri
obsesive.
Totuºi, tot tabloul indicã o anumitã stabilitate a faptului cã, în
ciuda marii sale voinþe de aplicaþie, habitus-ul introversiv ºi în
acelaºi timp (în raport cu exteriorul) mai curînd autist, nu riscã sã
fie deturnat atât de uºor. În marea majoritate a timpului, bolnavul
este un psihastenic mãcinat neîncetat de conflicte interioare,
nemulþumit de munca sa; se tulburã uºor, dar revine apoi, printr-un
efort penibil, datoritã nevoii de aplicaþie, fãrã sã gãseascã însã nici
un contact afectiv plin ºi liber cu anturajul, având ºi o tendinþã
destul de puternicã de a-ºi urma propriile opinii. Dispoziþia pre-
dominantã, dispoziþia afectivã obiºnuitã, ar fi una când an-
Manual de psihodiagnostic 247
xios–depresivã, când pasiv resemnatã, dar toate acestea pe cât
posibil sunt ºi pot sã fie dominate graþie capacitãþilor sale intelec-
tuale ºi capacitãþii de adaptare intelectualã superioare.
3. REZULTATUL ªI ANALIZA
Tot ceea ce urmeazã se raporteazã la tema noastrã propriu-zisã,
adicã la raporturile dintre rezultatul testului ºi psihanalizã, pe care
le putem reprezenta cel mai bine cu ajutorul unei scheme în care
interpretãrile subiectului nostru vor fi ordonate astfel:
Coloana din mijloc conþine interpretãrile care sunt rãspunsuri-
formã pure (F). Coloana externã din stânga cuprinde interpretãrile
co-determinate de kinestezii (K), iar coloana intermediarã, între
cele douã precedente, conþine interpretãrile-formã care ar putea sã
aibã ºi un determinant kinestezic (F tinzând cãtre K). Coloana
externã din dreapta conþine jos rãspunsurile culoare purã (C), dea-
supra lor rãspunsurile culoare-formã (CF) ºi sus rãspunsurile
formã-culoare (FC). Cea de a patra coloanã, care se gãseºte între
ultima din dreapta ºi coloana formelor, conþine interpretãri F(C)-
cu C între paranteze —, interpretãrile clar-obscur, interpretãrile-
formã care tind cãtre condiþia de rãspunsuri-culoare. Apoi, Ban.
desemneazã rãspunsurile banale, O. rãspunsurile originale, rãspun-
surile individuale fiind scrise cu caractere italice.
Aceastã grupare corespunde schemei pe care o utilizez de mult
timp ºi care apare constant în Psihodiagnostic: mijlocul reprezintã
funcþiile conºtiente — F+ % este un indice al acuitãþii proceselor
asociative ºi în acelaºi timp al duratei atenþiei ºi al capacitãþii de
concentrare7 — jumãtatea stângã reprezintã momentele introver-
sive ºi jumãtatea dreaptã momentele extratensive. Din raportul lor,
din raportul rãspunsurilor K cu CF ºi C, putem deduce cu o anu-
mitã certitudine întinderea sau vivacitatea gândirii autiste: din pre-
cizia formelor ºi ordonarea succesiunii putem deduce echilibrul,
7 Asupra acestui punct, vezi capitolul despre Inteligenþã. (p. 59)
248 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 249

adicã întinderea ºi eficienþa gândirii disciplinate. Dacã vom aplica

acum acestor factori conceptele de conºtiinþã ºi de subconºtient,
sau mai degrabã de conºtient ºi inconºtient, aºa cum le utilizãm în
psihanalizã, devine clar, în ceea ce priveºte valoarea lor simpto-
maticã, cã interpretãrile K, ca ºi rãspunsurile C ºi CF corespund
mai mult inconºtientului decât interpretãrile-formã, ºi cã rãspun-
surile individuale, ca ºi cele originale — în mãsura în care este
vorba de o veritabilã originalitate ºi nu de un simplu specialist —
dezvãluie aspiraþiile individuale ale unui subiect, deci ceea ce este
semnificativ pentru psihanalizã, mai mult decât rãspunsurile
banale. În cazul de faþã, nu întâmplãtor interpretãrile K cele mai
originale denumesc oameni aplecaþi, iar interpretãrile-culoare cele
mai originale contureazã un tablou atât de singular construit,
aproape intuitiv, de foc ºi de coloanã de fum, cu flãcãrile care
strãlucesc la mijloc. Oamenii aplecaþi trebuie sã se afle în niºte
raporturi determinate cu conþinuturile introversive, iar imaginea
focului cu afectele accentuate ale subiectului, ºi acestea fãrã ca
subiectul sã poatã fi conºtient de ele, pentru cã el nu este preocupat
în a da interpretãri K, F sau C. De asemenea, interpretãrile
abstracte, neformulabile, surprinzãtoare în cel mai înalt grad ºi
absolut individuale, consemnate în linia medianã a grupãrii pe care
o propunem, sub rãspunsurile-formã, au un fundal inconºtient,
oricât de raþionalizate ar putea sã parã. Dacã deci existã inter-
pretãri care, în testul de interpretare a formelor, trãdeazã conþinutul
unor complexe, ne vom aºtepta sã le gãsim în primul rând printre
rãspunsurile individuale ºi originale, care sunt atât interpretãrile K,
cât ºi interpretãrile C, de vreme ce în ele existã anumite raporturi
între formal ºi substanþial.
Încã de la început, ipoteza existenþei unor asemenea raporturi este
verificatã pentru interpretãrile K. Fãrã îndoialã cã ceea ce intervine
aici nu este atât obiectul interpretat în sine — la fel de puþin cum în
interpretarea conþinutului manifest al visului apare imaginea real-
mente visatã — cât natura determinatã a kinesteziilor. S-a observat cã
subiecþii care vãd mai ales kinestezii de extensie, forme redresate ºi
forme întinse se deosebesc fundamental de cei care interpreteazã cu
250 Hermann Rorschach
precãdere figuri curbate ºi ascunse, tensionate ºi torsionate, înge-
nuncheate ºi culcate. Cei care au kinestezii de extensie sunt indivizi
activi, fiinþe puternic motivate de a se pune în valoare ºi de a acþiona,
chiar ºi atunci când au, cum se întâmplã frecvent, inhibiþii nevrotice;
cei care au kinestezii de flexiune sunt naturi pasive ºi resemnate8. Ast-
fel, la Planºa V — þinutã pe latura micã — un reprezentant din prima
categorie vede o dansatoare care se ridicã într-o miºcare pasionalã, în
timp ce un reprezentant din cea de a doua categorie vede o bãtrânã
aplecatã, þinând la subsuoarã douã umbrele. Un protocol care aparþine
unui om politic nu conþine, ca unicã interpretare kinestezicã, decât doi
zei gigantici care se agaþã de ceva. Alãturi de acest rãspuns apar mai
multe interpretãri-culoare originale, care reproduc mereu aceeaºi
temã: interiorul pãmântului, interiorul unui vulcan, centrul pãmân-
tului — ca la subiectul nostru — câteva interpretãri abstracte care au
fost suscitate la început de linia medianã ºi apoi de detaliile imaginii
situate în mijloc ºi care graviteazã în jurul unei teme determinate:
germenele din care trebuie sã iasã totul. Astfel, avem pe de o parte doi
zei giganþi, pe de altã parte interiorul pãmântului ºi germenele din care
trebuie sã iasã totul, ceea ce indicã existenþa unor fantezii cosmogo-
nice ºi ne permite sã ghicim de ce individul nostru a devenit politician
ºi mai ales organizator al unor diverse instituþii politice. Din asemenea
protocoale ne putem da seama cã, la testul de interpretare a formelor,
conþinutul interpretãrilor poate fi semnificativ — în special datoritã
relaþiei care existã între „formã“ ºi conþinut, între formalul ºi sub-
stanþialul percepþiei.
Revenim la bolnav, care a fost analizat de colegul nostru Ober-
holzer, ºi vom vedea ce a furnizat materialul psihanalitic al
faptelor ºi rezultatele analizei.
a) Interpretãrile K
Din punct de vedere formal, rãspunsurile K reprezintã introver-
sia, interioritatea. Cu cât interpretãrile kinestezice predominã mai
8 Cf. p. 28.
Manual de psihodiagnostic 251
mult asupra interpretãrilor formã-culoare, cu atât subiectul este
mai introversiv ºi cu atât mai mare este rolul pe care îl joacã în
viaþa sa mecanismele de introversie, cu tendinþa la regresii ºi com-
portament reacþional faþã de lume.
În cazul nostru, avem o predominanþã netã a kinesteziilor de
flexiune, ºi printre ele cea mai originalã este cea a oamenilor
curbaþi în mod bizar, vãzuþi la Planºa IV. Ceea ce reiese din rezul-
tatul global este confirmat de calitatea particularã a rãspunsurilor
K: nu numai cã subiectul este un introversiv, dar, în cadrul intro-
versiunii, kinesteziile de flexiune au un anumit rol. Trebuie sã
existe o dispoziþie pasivã inconºtientã. Astfel, plecând de la proto-
col, ne putem apropia de inconºtient.
Dacã — aºa cum face colegul nostru Oberholzer — vom pleca,
din contrã, de la analizã spre rezultatul testului, vom avea urmã-
toarele:
„Kinesteziile de flexiune exprimã atitudinea de rezonanþã
intimã cea mai profundã a bolnavului, ele sunt expresia pasivitãþii
lui ºi a ceea ce este feminin în sexualitatea sa. Pasivitatea este,
desigur, rezultatul unei opoziþii precoce orientate cãtre sine,9 nãs-
cutã dintr-o tendinþã sadicã primordialã, fuzionând mai târziu cu
dorinþa sexualã într-o atitudine femininã. Sadismul primordial nu
se regãseºte numai în cruzimea pe care o trãdeazã visele sale ci,
din când în când, se manifestã prin „descãrcãri“ ocazionale în
care subiectul loveºte cu o furie oarbã pe care apoi nu ºi-o poate
explica; în al doilea rând, printr-o lipsã de scrupule vecinã câteo-
datã cu brutalitatea, în domeniul profesional, în atingerea sco-
purilor ºi a intereselor comerciale; sau printr-o ieºire bruscã
împotriva subordonaþilor când, în contrast brutal cu aversiunea sa
conºtientã pentru toate instinctele grosiere ºi în ciuda autocon-
trolului obiºnuit la care se supunea, natura sa dominatoare a ieºit
la ivealã. Din acea zonã rebelã a conversiei pasive ºi a rãbdãrii
masochiste, care s-a manifestat în prima copilãrie prin fantezii de
suveranitate, s-a nãscut la prepubertate, sub forma unei ruminaþii
9 FREUD „Triebe und Triebschicksale“, Zeitschr., f. Psychoanalyse, 1915.
252 Hermann Rorschach
obsesive, o nevrozã obsesionalã frustã care a marcat cu pecetea
obsesiei caracterul bolnavului, preocupat sã-ºi controleze funcþiile
instinctive elementare.
Seria de K reflectã cum trãieºte subiectul. Intenþionat nu spun
„ceea ce este intim resimþit“, pentru a nu suscita opinia cã bol-
navul ar fi informat asupra naturii a ceea ce trãieºte intim.
Kinesteziile reprezintã necesitatea, acel „sine qua non“ al vieþii.
Bolnavul, printre altele, ºi-a sacrificat 8 ani din viaþã în intenþia
de a salva firma tatãlui sãu, pentru a eºua mereu într-o luptã, din
start fãrã speranþã, împotriva circumstanþelor nefavorabile ºi a
egoismului brutal al propriilor fraþi — din care unul, care se
remarca prin dinþii sãi extraordinar de frumoºi ºi de puternici,
apare regulat în visele sale ca un substitut al tatãlui, pentru a
„conserva“ mereu amintirea acestuia ºi a „iubirii“ sale. Dupã ce
lichidarea a devenit inevitabilã, punând capãt celor 8 ani de
frãmântãri, în care bolnavul, dedicat sacrificiului sãu, a trãit
deziluzii ºi amãrãciuni intense, apare nevroza, ca o continuare a
traumelor din acei ani.
Kinesteziile de flexiune aparþin deci inconºtientului cel mai
profund, iar conþinutul lor cu greu poate fi numit conþinut. Aceastã
dovadã care se impune cu siguranþã aici este, atât retrospectiv cât
ºi prin raportare la valoarea simptomaticã a factorilor, remarcabilã;
raportul kinesteziilor cu inconºtientul trebuie luat în seamã chiar
de la început pentru o justificare teoreticã a rezultatelor testului.“
Kinesteziile, ca determinanþi ai interpretãrilor, scot deci real-
mente la ivealã nuclee inconºtiente, de vreme ce analiza confirmã,
la rândul ei, cã trebuie sã fie în niºte raporturi foarte strânse cu
ceea ce obiºnuim de regulã sã numim inconºtient. Atât natura
pasivã a bolnavului, atestatã de analizã, cât ºi celelalte trãsãturi
menþionate în cursul interpretãrii în psihograma formalã ar putea fi
elucidate: ce anume este ascetic în modul de rezonanþã intimã a
subiectului, sentimentele sale de insuficienþã, lipsa de încredere în
sine, în special în ceea ce priveºte propria capacitate de atenþie
productivã, ºi în acelaºi timp am putea vedea mai clar de unde
provin contradicþiile personalitãþii sale.
Manual de psihodiagnostic 253
b) Interpretãrile-culoare
Încã în Psihodiagnostic am putut sã afirmãm cã interpretãri-
le-culoare, în special rãspunsurile C ºi CF, trebuie sã aibã legã-
turã cu afectivitatea caracterului egocentric, cu afectivitatea
neºlefuitã, foarte apropiatã de instinct. În schimb, conþinuturile ºi
raporturile lor cu aspectul formal au rãmas mult timp obscure,
oricât de evident a fost faptul cã elementele de conþinut nu ar
putea fi independente de nuanþele afective care le însoþesc. Când
cineva produce o întreagã serie de interpretãri C corecte, deci de
rãspunsuri care reprezintã afectele impulsive, ºi dacã în conþinu-
tul acestor interpretãri focul ºi sângele revin mereu, atunci ar tre-
bui sã admitem cã în psihismul sãu afectele puternice au legãturã
cu focul ºi cu sângele, ºi cã focul ºi sângele au legãturã cu ele; nu
este acelaºi lucru dacã cineva interpreteazã pata roºie a unei
planºe ca o ranã deschisã sau dacã vede petale de trandafir, sau
sirop, sau porþii de jambon. Dar problema: în ce mãsurã conþinu-
turile acestor interpretãri þin de conºtient ºi în ce mãsurã de
inconºtient, nu a fost rezolvatã decât în câteva cazuri, unde a fost
posibil. Un caz de acest gen este cel al politicianului de care am
vorbit deja, „creatorul de lumi“. El revine mereu la punctul cen-
tral al pãmântului, la haos, la interiorul pãmântului în inter-
pretãrile-culoare, ºi la zeii giganþi în interpretãrile kinestezice,
astfel încât conchidem: el vrea sã reconstruiascã lumea. Dar
acesta nu este decât conþinutul manifest, în timp ce conþinutul
latent spune altceva: zeii giganþi se aflã într-o poziþie singularã,
deoarece kinesteziile dau imaginea unei poziþii fetale. Punctul
central al pãmântului ºi interiorul pãmântului ar putea deci sã
însemne cu totul altceva, poate corpul matern. Aceasta înseamnã
cã rãspunsurile-culoare au o legãturã mult mai profundã cu com-
plexele decât ni s-a pãrut la început, cã afectivitatea egocentricã
îºi are într-adevãr sursa în nucleele cele mai încãrcate cu afecte ºi
cã trebuie sã evaluãm conþinuturile interpretãrilor-culoare aºa
cum evaluãm conþinuturile manifeste din vise, adicã prin com-
254 Hermann Rorschach
paraþie cu conþinuturile latente, care nu se degajã decât prin ana-
liza viselor.
Cum se prezintã problema atunci când încercãm s-o rezolvãm
plecând de la analizã? Îl citez din nou pe colegul meu Oberhol-
zer:
„Focul ºi fumul reprezintã un fragment din copilãria bolnavu-
lui nostru, iar forja, ca ºi o parte din atelierul tatãlui din casa
pãrinteascã, se referã la amintirile din copilãrie foarte importante
privitoare la tatã, care era un meºter reputat într-un procedeu spe-
cial de cãlire ºi de care bolnavul nostru îºi aduce aminte încã de la
cea mai fragedã vârstã. De abia putând sã urce scãrile, el se furiºa
tot mai des în atelier sau, atunci când era alungat, stãtea ore între-
gi privind înãuntru printr-o crãpãturã, plin de regrete, ºi nu se lãsa
izgonit nici de vânt, nici de furtunã, nici de gerul iernii. Atelierul
tatãlui, ca ºi marea fabricã care a apãrut mai târziu, cu maºinile ºi
piesele sale, fac parte din elementele manifeste cele mai frecvente
din visele lui ºi, ca simboluri sexuale, i-au furnizat cele mai
importante mijloace de reprezentare. De aici am putut deduce în
cursul analizei, printre altele, prezenþa unei curiozitãþi sexuale
infantile precoce ºi orientate cãtre pãrinþi, ca ºi a unei atitudini
feminine faþã de tatã. Într-unul din aceste vise apare un cazan
mare care este introdus în fundamentul aflat sub eºafodaj, iar în-
tr-un alt vis aflãm cum sunt înfipþi stâlpii de fontã în gãurile
fãcute în beton.
Conþinuturile interpretãrilor-culoare sunt deci o parte a materi-
alului simbolic conºtient, prin care analiza a putut continua ºi a
cãrei valoare simbolicã ºi raporturi simbolice au fost necunoscute
bolnavului. Ne-am putea aºtepta ca, odatã cu creºterea numãrului
de rãspunsuri-culoare, o parte din ce în ce mai mare a materialului
simbolic sã poatã fi dezvãluitã.“
Astfel, plecând de la analizã, am putut dovedi cã lucrurile stau
astfel, iar dacã în analiza viselor apar motive care concordã cu
conþinuturile interpretãrilor-culoare, putem atribui acestor motive
o semnificaþie particularã, un loc central.
Manual de psihodiagnostic 255
c) Abstracþiunile
Interpretãrile abstracte nu sunt interpretãri propriu-zise ale
formelor; poziþia zonei centrale ºi a liniei din mijlocul imaginii
dau naºtere interpretãrii. Nu este vorba de perceperea unei forme
care suscitã o imagine-amintire vizualã, cum se întâmplã cu cele-
lalte interpretãri, ci mai degrabã de o descriere a impresiei pe care
o produce linia din mijloc în relaþie cu ceea ce o înconjoarã. Inter-
pretarea descriptivã cea mai directã pe care subiectul nostru a dat-o
ºi care se aseamãnã cel mai mult cu interpretãrile abstracte în
chestiune, este cea care se aflã în coloana respectivã, a treia de sus.
Asemenea descrieri sunt întotdeauna expresia fenomenelor de
refulare, a manifestãrii unui refuz. Rezultã cã interpretãrile pur
abstracte, deºi trãdeazã în acelaºi timp o anumitã aplicaþie, îºi pun
puternic amprenta lor afectivã asupra demersului interpretãrii
formelor.
Ne vom ocupa de toate aceste interpretãri referitoare la linia
medianã.
La început — la Planºa I — o osaturã, apoi un schelet sub un
vãl. Interpretãrile de osaturi, schelete etc. apar în primul rând la
nevroticii care se plâng de un vid interior, de abandon ºi de rãcealã
afectivã, în timp ce vãlurile, înveliºurile, mãºtile, trãdeazã destul
de frecvent o tendinþã la disimulare. Noi am gãsit deja la subiect
un sentiment depresiv al vidului interior ºi de dezacord cu sine
însuºi, ca ºi tendinþa de a ascunde aceastã stare depresivã (inter-
pretãrile clar-obscur). Scheletul acoperit cu un voal despre care
tocmai vorbim este de asemenea o interpretare clar-obscur de acest
gen. În prima imagine, linia din mijloc este deci amprenta unei
tonalitãþi depresive, sãrace afectiv, însoþite de dorinþa de a se
ascunde, de a disimula manifestarea afectivã.
La planºa a doua, interpretarea care se raporteazã la linia din
mijloc este un peisaj vãzut în perspectivã, deci din nou o inter-
pretare clar-obscur, dar de aceastã datã pozitivã ºi într-un anumit
fel constructivã. Putem afirma cu oarecare îndreptãþire cã este o
interpretare care sublimeazã cuantumul de afecte pus în joc. Dar
256 Hermann Rorschach
vine apoi, la aceeaºi planºã, interpretarea unui focar, o interpretare
C, care apare aproape cu forþa unor intuiþii.
La a treia planºã, încep abstracþiunile: forþa care îndepãrteazã
cele douã personaje unul de altul sau le împiedicã sã fie împreunã.
Menþionarea celor douã motive de miºcare, una centripetã ºi una
centrifugã, ilustreazã în acelaºi timp ambivalenþa liniei din mijloc.
La planºa a patra, iar o imagine a fumului, apoi: impresia de
forþã în mijloc, de care depinde totul din jur; la a cincea, o inter-
pretare semi-descriptivã: un corp simetric. La a ºasea, o interpretare
pur descriptivã: figura simetricã cu un ax median foarte accentuat,
în jurul cãruia totul se ordoneazã, apoi încã o interpretare abstractã:
linia albã din mijloc, linia de forþã în jurul cãreia se învârte totul; la
planºa a ºaptea, la început o parte a unui schelet, apoi iarãºi sursa
de foc ºi de fum ºi accentuarea centrului; la a opta, tot o parte a
unui schelet; la a noua, o interpretare geograficã, þinând formal de
interpretãrile clar-obscur ºi una semi-descriptivã, ascensiunea
ramurii din mijloc ca ºi cum ar fi o fântânã, iar în a zecea, din nou
o alee, încã o interpretare clar-obscur. Numai la sfârºit apar niºte
interpretãri neutre dar, pentru a termina, mijlocul este încã o datã
accentuat ºi interpretat ca o trecere pãzitã de câini lãtrând.
Vom gãsi deci, raportându-ne la linia din mijloc, interpretãri a
cãror condiþionare formalã este extrem de variatã: interpretãri
descriptive ºi abstracte, apoi interpretãrile-culoare cele mai con-
centrate ºi cele mai difuze totodatã rãspunsurile C ºi CF ºi mai ales
interpretãrile clar-obscur, aici manifestându-se cele douã tonalitãþi
afective fundamentale ale subiectului: cea a unei adaptãri depre-
sive ºi cea a egocentrismului, reprezentate — din punct de vedere
al conþinutului — prin „schelet“ ºi „alei“, ºi respectiv prin „focar“.
La aceasta se adaugã o interpretare ambivalentã a liniei din mijloc,
prin perceperea miºcãrii cu dublu sens de la Planºa a III-a. În plus,
întâlnim clar în rãspunsurile care se referã la linia din mijloc,
inclusiv în rãspunsurile G ºi mai ales în cele constructive, o ten-
dinþã cãtre detaliile intermediare ºi cãtre Dd, cãtre micile detalii
insolite. Aceste rãspunsuri (ca ºi rãspunsurile G), aratã cã factorii
medii ai tipului de experienþã, D normale, sunt deficitari, ca de alt-
Manual de psihodiagnostic 257
fel ºi valorile medii ale afectivitãþii (FC), care indicã lipsa schim-
bului afectiv liber cu anturajul. Pe linia din mijloc se grupeazã deci
toate stãrile afective legate de complexe, locul unde se manifestã
toate contradicþiile. Aici, cea mai intensã forþã afectivã, indicatã de
CF, se ciocneºte cu coartarea ºi refularea afectivã cele mai intense,
cu interpretãrile pur descriptive — un amestec în aparenþã contra-
dictoriu de variante ºi contraste, ale cãrui chei se aflã în abstracþiu-
nile care reprezintã rãspunsurile cele mai frapante ºi cele mai indi-
viduale.
În aceste interpretãri abstracte se pune întotdeauna problema
unei relaþii între linia din mijloc ºi ceea ce o înconjoarã: linia din
mijloc de care depinde tot ce este în jur etc. Dacã ne reprezentãm
aceastã relaþie ca fiind co-determinatã de kinestezii, ne întrebãm
dacã linia din mijloc, care atrage atenþia subiectului cu un fel de
putere magicã, atârnã de ceea ce o înconjoarã sau dacã ceea ce o
înconjoarã atârnã de ea. Asupra acestui punct, este relevant faptul
cã nici o interpretare kinestezicã nu se referã la linia din mijloc.
Kinesteziile se raporteazã mai degrabã la toate pãrþile laterale, iar
kinesteziile autentice, clovnii, dandy-ii, omuleþii care sunt atraºi de
roºu, efectueazã o miºcare dirijatã spre centru. Aceasta pledeazã în
favoarea ipotezei cã pãrþile laterale sunt resimþite de subiect ca
depinzând de linia din mijloc, ceea ce exprimã de altfel chiar tex-
tul interpretãrilor abstracte: „puternic la mijloc“, „de care atârnã
totul“, „linia de forþã în jurul cãreia totul se ordoneazã“, „axa din
mijloc în jurul cãreia totul se ordoneazã“. Când este resimþitã
miºcarea, este evident cã nu linia din mijloc atârnã de ceea ce o
înconjoarã, ci cã ceea ce o înconjoarã depinde de linia din mijloc,
cãutând sã se agaþe de ea. Linia din mijloc este forþa abstractã,
magicã, ce constituie un suport. Tot ce urmeazã repetã lucrurile
care au fost deja reflectate în psihograma formalã, ºi anume cã
subiectul suferã de o incapacitate relativã de a gãsi un sprijin ºi un
centru, cã are o atitudine pasivã ºi cã este privat de centrul de forþã
activ, de forþa activã centralã.
Pânã aici am ajuns cu analiza datelor testului. Pentru mai multã
claritate, rezultatele psihanalizei ar trebui sã confirme într-o mare
258 Hermann Rorschach
mãsurã analiza noastrã ºi o chiar face, cu o pregnanþã uluitoare.
Citez din nou ceea ce colegul meu Oberholzer scrie asupra ab-
stracþiunilor:
„Totul se întoarce, în ele, în jurul forþei, al liniei de forþã din
mijloc, punctul central al forþei, centrul de forþã. La fel ºi în ana-
lizã. Punctul central — ca ºi în simbolistica visului — era tatãl ºi
tatãl era forþa. Într-unul din aceste vise, tatãl, dupã moartea cãruia
bolnavul depusese eforturi inutile pentru a împiedica prãbuºirea
afacerii paterne, era simbolizat prin rinichiul de furnicã, care
asigura coeziunea furnicii ºi care, în vis, îl „înþeapã“ pe subiect în
deget. Într-un alt vis, viseazã cã se trezeºte noaptea pentru a urmãri
stelele pe cerul nocturn, ºi le descrie cursa printr-o curbã care trece
printr-un punct central. Visul i-a amintit de gândurile din prima
perioadã de insomnie care, înainte de apariþia fenomenelor
obsesive pe care le-am menþionat mai sus, aveau legãturã cu
evoluþia — la care asistase — a unui cuplu de dansatori pe sârmã,
ºi l-au condus mai târziu la alte imagini din copilãrie, când, copil
de 3-5 ani, avea o dorinþã vie de a vedea „punctul mic“ (organul
genital) al tatãlui, care îi apãrea noaptea în vis producîndu-i atacuri
de angoasã. În analizã, a definit întotdeauna frapant „forþa“ ca
fiind „scurtã“, ºi aici trebuie sã menþionãm faptul cã tatãl sãu tre-
buie sã fi avut o structurã corporalã îndesatã.“
În acest raport aº vrea sã atrag atenþia asupra primei interpretãri
date la prima planºã multicolorã — Planºa VIII. Subiectul inter-
preteazã figura lateralã roºie ca pe o categorie de animale, urºi sau
câini, pe care le descrie ca având „corpuri îndesate ºi labe scurte“.
Din cele de mai sus, pot sã conchid cã nu este vorba de hazard
aici, mai ales vorbind de un detaliu roºu al imaginii.
Fãrã a cunoaºte deducþiile mele, Oberholzer continuã astfel:
„În abstracþiuni, seriile de K ºi seriile de C sunt paralele.
Conþinutul lor — este mereu acelaºi, „forþa“ — ne aratã de care
tip este simbolismul rãspunsurilor-culoare, necunoscut de bolnav.
Conþinutul reprezintã ceea ce subiectul vrea sã simtã, reprezintã în
ultimã instanþã dorinþa de a simþi forþa genitalã a tatãlui, dorinþã
care este satisfãcutã în numeroase vise de dinainte ºi dupã analizã.
Manual de psihodiagnostic 259
În abstracþiuni fuzioneazã deci conþinuturile introversive ºi
conþinuturile cu o tonalitate afectivã foarte puternicã, iar kinestezi-
ile de flexiune ºi abstracþiunile se adapteazã unele la altele ca ºi
cheia în broascã. Aspiraþia kinesteziilor de a resimþi conþinutul
abstracþiunilor este sursa cea mai profundã a dorinþei care îl do-
minã pe bolnavul nostru, a dispoziþiei sale fundamentale anxios
depresive, a dispoziþiei sale afective obiºnuite. Din ea rezultã tot
ceea ce a apãrut în psihogramã: sentimentele de insuficienþã, senti-
mentul de dezacord cu sine însuºi, neputinþa de a se descurca,
neputinþa de a realiza o armonie interioarã, dorinþa de repaos, de
un sprijin solid ºi de unitate.“
Testul a arãtat de asemenea cã forþa la care se referã mereu
interpretãrile abstracte este obiectul unei dorinþe, amprenta celor
mai profunde afecte ºi, ca sã spunem aºa, cauza ºi scopul ki-
nesteziilor. El a arãtat cã atitudinea faþã de aceastã forþã este o ati-
tudine pasivã ºi cã subiectul cautã inconºtient un sprijin în aceastã
forþã, cã ea exercitã realmente un fel de acþiune magicã prin inter-
mediul încãrcãturii afective inconºtiente, constituind pentru bolnav
un fel de centru vital, chiar dacã el nu vrea totuºi în inconºtientul
sãu profund sã o posede activ, ci sã sufere influenþa ei pasiv. Ana-
liza n-a putut stabili decât obiectul real al acesteia, ºi ea poate afir-
ma cu siguranþã: aceastã forþã este tatãl. Cu aceastã cheie se
deschid totodatã numeroase cãi de acces, noi perspective asupra
celor mai inconºtiente atitudini ºi probabil, o datã cu descoperirea
unei atitudini fundamentale atât de pregnante, se profileazã ºi un
prognostic al analizei: dacã forþa se raporteazã ºi la analist, trans-
ferul poate avea loc mai uºor.
Fapt care s-a ºi întâmplat. Dupã cum m-a informat colegul meu
Oberholzer, simptomele isterice a cãror prezenþã a putut fi decelatã
prin rezultatul testului, ºi care nu se manifestã în realitate decât din
când în când, periodic, prin crize de vertij foarte penibile mergând
pânã la cãdere, însoþite în paroxismul lor de vãrsãturi ºi diarei
abundente, cu o asurzire completã a urechii stângi — aceste
fenomene paroxistice au încetat în primele ºedinþe de analizã, pen-
tru a reapãrea în cursul unei puternice ºi ultime crize când, într-o
260 Hermann Rorschach
fazã mult mai tardivã a analizei, au fost menþionate rãdãcinile pe
care transferul le deþinea în solul profund al inconºtientului. Cu
aceste crize de vertij ºi cu asurzirea completã a urechii stângi care
le preceda, bolnavul a plãtit încã o datã tribut, de la lichidarea
afacerii paterne, atitudinii sale fundamentale. Partea stângã repre-
zintã, cum se întâmplã atât de frecvent, partea femininã, iar faptul,
þinut atât de mult timp de bolnav departe de lanþul asociativ, cã
mama sa, atât cât îºi putea aminti, suferea de urechea stângã, a pus
în evidenþã participarea identificãrii cu mama la formarea simp-
tomelor.
d) Interpretãrile-formã
Au mai rãmas interpretãrile-formã, iar acestea, atât cât cole-
gul meu Oberholzer poate verifica cu ajutorul materialului sãu
de analizã, nu reflectã nici un raport, sau cel puþin nici un raport
notabil ºi net cu complexele. Teoretic, acest lucru este plauzibil,
deoarece interpretãrile-formã sunt cu atât mai mult niºte produse
ale conºtiinþei cu cât sunt mai pure; la ele participarea in-
conºtientului este mult mai micã decât în interpretãrile kineste-
zice ºi interpretãrile-culoare. Totuºi, aceasta nu se confirmã
întotdeauna în practicã: existã nevrotici ale cãror interpretãri-
formã se aflã într-un anumit raport ºi cu complexele. Fãrã în-
doialã, deºi complexul nu este de regulã transformat, el apare
uneori sub o formã compensatorie, aºa cum o demonstreazã, de
exemplu, rãspunsurile printre care se numãrã ºi interpretãrile-
formã ale acelui politician de care am vorbit ºi care sunt, proba-
bil, proiecþia fantasmelor corespunzând unei dorinþe narcisice.
Dar existã ºi subiecþi care oferã în seria rãspunsurilor-formã
indici de complexe nedisimulate. Aceºtia sunt indivizi iraþionali,
la care materialul inconºtient se infiltreazã perpetuu în
conºtiinþã ºi, de asemenea, subiecþi care în timpul testãrii se aflã
într-o bunã dispoziþie, deoarece buna dispoziþie dilatã tipul de
rezonanþã intimã ºi lasã pe de altã parte materialul refulat sã
treacã fraudulos în conºtiinþã. Cu cât refulãrile sunt mai puter-
Manual de psihodiagnostic 261
nice, cu atât individul este mai puþin capabil de bunã dispoziþie,
ºi cu cât refulãrile sunt mai puternice, cu atât mai sigur tot ceea
ce se raporteazã la complexe este exclus din domeniul inter-
pretãrilor-formã, dar cu atât mai sigur le vom gãsi în inter-
pretãrile kinestezice ºi în interpretãrile-culoare.
Concluzia este urmãtoarea: interpretãrile kinestezice ne lasã sã
pãtrundem în inconºtientul profund. Ele trãdeazã tendinþa in-
conºtientã a subiectului, a atitudinilor sale fundamentale, atât
active, cât ºi pasive. Interpretãrile-culoare sunt simboluri cores-
punzând simbolurilor din vise ºi reprezintã altceva din inconºtient,
dar ele trãdeazã puternicul cuantum de afecte pe care îl comportã
acel altceva (conþinutul latent). Majoritatea interpretãrilor-formã
nu trãdeazã vreun complex. Ele sunt cu atât mai libere de com-
plexe, cu atât mai puþin subiective, cu atât mai obiective, cu cât
tendinþele refulante sunt mai puternice. Abstracþiunile reprezintã
raporturile dintre kinestezii ºi culori, dintre expectaþiile
inconºtiente ºi scopurile încãrcate de afect ale inconºtientului. Nu
putem scoate ceva utilizabil în mod practic din cele ce am spus,
deoarece ne trebuie un material mai bogat. În schimb, aceste date
strict empirice ar trebui sã constituie niºte contribuþii esenþiale
pentru o teorie a raporturilor dintre sistemele conºtient ºi
inconºtient.
RECAPITULARE
În primul rând, psihograma formalã: numesc psihograma for-
malã ceea ce reiese direct din protocol, dar nu din conþinutul inter-
pretãrilor, ci din particularitãþile lor formale, fãrã a þine cont de
ceea ce se ºtie sau nu despre subiect. La subiectul nostru, psihogra-
ma formalã ne furnizeazã, în mare, urmãtoarele:
O nevrozã ºi, în speþã, cum tipul de rezonanþã intimã este intro-
versiv, mai mult introversiv decât extratensiv, totuºi relativ
aproape de ambiegalitate, trebuie sã fie vorba de o nevrozã care
produce mai ales simptome psihastenice, dar ºi fenomene obsesive
262 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 263

ºi, cel puþin din când în când, simptome isterice. Printre trãsãturile cu culorile, cã aceastã forþã securizantã este exprimatã într-o oare-
de caracter nevrotice apar în primul rând: idei de insuficienþã, care manierã simbolicã prin conþinuturile rãspunsurilor-culoare.
dezacord interior, neputinþa de a se gãsi pe sine, ruminaþii inte- Toate aceste date sunt încã, în fond, noþiuni de naturã formalã, care
rioare, neîncredere în propria capacitate de realizare, fenomene de sunt furnizate de compararea formei ºi a conþinutului inter-
ambivalenþã, oscilaþii între generozitate ºi meschinãrie, impulsivi- pretãrilor. Dar acum intervin datele psihanalitice, care înlocuiesc
tate ºi ieºiri de mânie, întrerupte de ezitãri ºi o adaptare cu o tona- formele în câteva cuvinte. Abstracþiunile reprezintã dorinþa care
litate anxios-depresivã, tendinþa la a confabula ºi idei autiste, mai tinde sã se realizeze în viaþa subiectului. Forþa de care ele vorbesc
ales la construcþii autistice, tendinþa la ascetism ºi incapacitate de este scopul atitudinii pasive, forþa tatãlui, pe care subiectul doreºte
decizie. Formele pe care le iau simptomele fizice propriu-zise nu inconºtient sã o simtã, iar ceea ce este exprimat în interpretãrile-
pot fi deduse din rezultat. culoare sunt simbolurile tatãlui ºi ale forþei sale. Din conflictul
În afarã de nevrozã mai apar: inteligenþã bunã, gândire origi- dintre aceastã dorinþã inconºtientã ºi forþa refulãrii apare nevroza.
nalã, înainte de toate o gândire concretã, mai degrabã o slãbiciune Câte din atitudinile ºi tendinþele ºi mai timpurii, ºi mai primitive
a gândirii abstracte, o dispoziþie particularã cãtre procesele nu-ºi fac poate simþit efectul aici? Încã nu ºtim.
ideative constructive ºi — ceea ce nu este acelaºi lucru — talent
constructiv, dar slabã imaginaþie combinatorie. În plus, o mare
capacitate de aplicaþie, o oarecare tendinþã de a trece de ceea ce
este din punct de vedere practic esenþial pentru a construi întregi
ansambluri sau pentru a rãmâne acroºat de nimicuri. Per total, o
capacitate redusã de participare la modul de a gândi al colecti-
vitãþii: o manierã specificã de conduitã ºi o tendinþã pronunþatã
cãtre irascibilitate. De asemenea, pe ansamblu, o reducere a liberei
capacitãþi de adaptare afectivã; afecte oscilând între variaþiile ego-
centrice de dispoziþie ºi retrageri, depresie ºi anxietate. Am putea
spune cã în rãspunsurile clar-obscur se exprimã întregul mecanism
de adaptare, iar întregul rezultat, cu rezonanþele sale obsesive, ne
face sã ne gândim la un rezultat oarecum obsesiv care, cu o lejerã
notã de fanatism, cel puþin cu un anumit zel susþinut, se con-
formeazã anumitor principii. Acelaºi lucru se reflectã ºi în gândi-
rea sa programaticã.
Comparaþia între psihograma formalã ºi conþinut: din test
rezultã cã atitudinea inconºtientã de expectativã faþã de experienþa
intimã este o atitudine pasivã. Din interpretãrile-culoare reiese cã
nucleele încãrcate afectiv sunt supuse refulãrii. Din abstracþiuni ºi
din relaþia lor cu kinesteziile, cã atitudinea inconºtientã este o ati-
tudine de aspiraþie cãtre o forþã de sprijin, ºi din relaþia acestui fapt

B. - INTRODUCERE
ÎN TEHNICA PSIHODIAGNOSTICULUI LUI RORSCHACH
de
Dr. W. MORGENTHALER, Muri-Berne
Cu cât Psihodiagnosticul lui Rorschach s-a rãspândit mai mult,
cu atât au crescut, natural, ºi divergenþele dintre punctele de vedere
asupra ansamblului metodei, asupra anumitor puncte particulare,
dar mai ales asupra modului de aplicare. Aceastã situaþie face cu
atât mai dificilã compararea rezultatelor obþinute de diverºi
cercetãtori. În prezenþa unei metode comportând dificultãþi de
acest gen, încã pe cale de a se constitui ca atare, este extrem de
important ºi necesar sã avem o tehnicã exactã ireproºabilã, nu
numai în abordarea fiecãrui caz particular, ci ºi în compararea
diferitelor rezultate între ele. Iatã de ce este nevoie tot mai mult de
un instructaj unic asupra tehnicii de aplicare a testului.
Existã într-adevãr un mare numãr de introduceri 1, iar o serie de
autori care au studiat diferite probleme specifice s-au strãduit sã
precizeze modul în care ei înþeleg ºi utilizeazã textul. Totuºi, indi-
caþiile lor se deosebesc parþial unele de altele, sau nu mai sunt
accesibile celor care lucreazã cu testul. Într-adevãr, aºa cum am
arãtat în prefaþa celei de-a 3-a ediþii, Oberholzer ne-a oferit o intro-
ducere. Dar el s-a stabilit de atunci în America, unde s-a dedicat în
întregime problemelor practice ºi ºtiinþifice privind metoda lui
Rorschach.
Aceasta ne-a fãcut sã adãugãm noi înºine celei de-a 4-a ediþii
a Psihodiagnosticului o micã introducere — nu în psihodiag-
nostic în general, ci numai în tehnica testului. Avantajul nu este
numai cã o completare de acest gen ar apãrea în acelaºi volum
cu Psihodiagnosticul, ci ºi cã în acelaºi timp pot fi tratate un
1 Existã deja chiar un test paralel: ZULLIGER, „Testul Behn-Rorschach (Be- Ro
Test)“. Arbeitenz. angew. Psychiatrie, Bd. 6, Verlag Hans Huber, Berna.
Manual de psihodiagnostic 265
anumit numãr de probleme pe care chiar Rorschach mi le-a
comunicat oral ºi în scris în timpul pregãtirii primei ediþii. Este
vorba deci, înainte de toate, de o dezvoltare a sumarelor indicaþii
pe care Rorschach le-a dat în capitolele 1 ºi 2 ale Psihodiagnos-
ticului. (p. 28)
Dar pentru a þine cont nu numai de experienþa proprie, ci ºi de
cea a altor colegi practicanþi ai testului Rorschach, am constituit o
comisie, cãreia i-a fost încredinþat manuscrisul ºi în care punctele
litigioase au fost puse în discuþie, corectate, rectificate.2
Înainte de aborda tehnica în sine, câteva:
CONSIDERENTE GENERALE
Rorschach a elaborat Psihodiagnosticul pe baza cercetãrilor
fãcute în 12 ani de practicã. În ceea ce priveºte fundamentele teo-
retice, ele încã nu existã, în ciuda câtorva frumoase eseuri.
Este remarcabil cã psihanalistul Rorschach a pus accentul nu pe
conþinut, ci pe momentul formal, pe acte. Dar tocmai pentru cã a
pus pe primul plan procesualitatea, aspectul dinamic, metoda sa a
devenit ceva excepþional de preþios. Este adevãrat cã, pe de altã
parte, conþinuturile sunt mult mai importante decât admitea
Rorschach — deºi în ultima sa publicaþie le-a acordat ceva mai
multã atenþie decât la început. Acest lucru este subliniat de atunci
de diverºi autori, Roemer în ultimul rând (ale cãrui cãi de cercetare
nu le putem urma).
2 Metoda s-a rãspândit atât de mult în lume, încât ar fi important sã scriem o
biografie a lui Rorschach ºi o istorie a Psihodiagnosticului, atâta timp cât
amintirea sa este încã prezentã ºi atâta timp cât D-na Rorschach, diferiþii sãi
prieteni ºi colaboratori, ne-ar putea împãrtãºi din importanta sa corespondenþã
sau ar putea da informaþii personale despre el. Modul în care metoda s-a nãs-
cut, modul în care Rorschach, dupã ce a conceput-o ºi realizat-o, i-a pregãtit
publicarea ºi modul în care a depãºit obstacolele enorme cu care s-a confruntat,
sunt teme foarte interesante, caracteristice omului ºi metodei sale.
266 Hermann Rorschach
Ca ºi L. Biswanger, suntem absolut convinºi de faptul cã lipsa
unei baze teoretice nu compromite câtuºi de puþin valoarea prac-
ticã a metodei. Dar ea nu poate fi garantatã decât dacã se abor-
deazã testul cu tehnica ºi cu atitudinea corectã. Trebuie în primul
rând ºtiute urmãtoarele:
1. Metoda lui Rorschach este un procedeu empiric prin care
putem ajunge la niºte concluzii sigure ºi verificabile asupra
stãrii ºi dezvoltãrii unui mare numãr de raporturi ºi de funcþii
psihice, prin care ºi întreaga personalitate poate fi surprinsã mai
bine decât prin orice alt test. Obiecþia celor care nu cunosc testul
sau nu îl cunosc decât superficial, cã ar fi vorba de o iluzie — de
vreme ce practicantul Rorschach adaugã la rezultatul testului ºi
informaþii pe care le strânge din alte surse — aceastã obiecþie
nu este valabilã. Cel mai bun argument este posibilitatea diag-
nosticului orb (vom reveni pe scurt la sfârºitul acestui capitol).
2. Psihodiagnosticul lui Rorschach nu este o metodã care poate fi
abordatã mecanic. Pentru anumite probleme ºtiinþifice ºi pentru
cercetãri statistice, simpla cotare poate fi suficientã, sau cel
puþin lucrul principal, dar pentru un diagnostic al personalitãþii,
partea mecanicã, mai ales acurateþea calculelor, oricât de nece-
sarã ar fi, nu este decât baza. Multe erori în utilizarea testului
Rorschach se datoreazã faptului cã „osatura“ mecanicã este
consideratã ca fiind întregul rezultat.
3. Metoda lui Rorschach nu este nici manipularea imaginativã a
unei psihograme, indiferent dacã s-ar face intuitiv sau pe baza
unei mari experienþe. Ceea ce constituie cu adevãrat avantajul
acestei metode faþã de alt tip de psihodiagnostic este cã are o
bazã exactã, empiric controlabilã.
Dar atitudinea corectã nu poate fi decât o aprofundare continuã,
nu numai a psihologiei practice, ci mai ales a psihopatologiei ºi a
psihiatriei clinice, ca ºi acumularea unei mari experienþe. Dacã
toate aceste condiþii ar fi îndeplinite, este absolut sigur cã Psihodi-
agnosticul lui Rorschach poate fi învãþat ºi aplicat.
Manual de psihodiagnostic 267
În ceea ce priveºte metoda de învãþare a testului, trebuie sã
notãm urmãtoarele:
1. În primul rând, cel care o învaþã trebuie, dacã este posibil, sã se
supunã la început testului ca subiect. Condiþiile cele mai favo-
rabile sunt, evident, sã interpreteze „inconºtient“, adicã fãrã a
cunoaºte condiþiile particulare ale testului. Dar dacã nu este
posibil, adicã dacã el ar cunoaºte testul parþial sau total, ar tre-
bui sã profite de aceasta, discutând propriile rãspunsuri. În anu-
mite cazuri, în vederea unui asemenea inventar didactic, se pot
modifica anumite condiþii ale experienþei, de exemplu sã cerem
rãspunsuri specializate.
2. În al doilea rând, este nevoie de un studiu aprofundat al Psiho-
diagnosticului lui Rorschach, ca ºi al suplimentului postum,
publicat de Oberholzer.
3. Ar fi o mare greºealã dacã am crede cã totul nu mai este din
acest moment decât o chestiune de exerciþiu. Dimpotrivã, este
indispensabil sã ne facem propria iniþiere, adicã sã lucrãm per-
sonal încã un anumit timp cu cineva care cunoaºte metoda, care
o stãpâneºte, care a lucrat practic cu ea de mult timp ºi are
capacitãþi pedagogice, sau mai bine cu unul din colaboratorii
personali ai lui Rorschach sau cu cei care au fost formaþi de
ei — deºi nu sunt prea numeroºi. Cu acest profesor se fac câte-
va lecþii, se reia apoi lectura Psihodiagnosticului ºi se citesc
principalele lucrãri publicate între timp.
Dacã avem ocazia, este foarte avantajos sã urmãm unul din
acele cursuri de iniþiere în Psihodiagnostic, þinute ici ºi colo.
4. Dupã aceasta, trebuie sã trecem la practicã ºi la experimentare,
fãrã a înceta sã ne supunem noi înºine controlului ºi criticii, sã
ne raportãm mereu la text ºi la exemplele din Psihodiagnostic,
ca ºi la alte lucrãri din literaturã.
5. Dar toate acestea nu sunt încã suficiente. Dacã suntem nevoiþi
sã lucrãm singuri, riscãm sã ne închidem într-un fel de autism.
Pentru a ne pãstra obiectivitatea ºi a nu ne rãtãci, este foarte
recomandabil ca specialiºtii Rorschach dintr-o localitate sau
268 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 269

þinut sã se asocieze, sau sã se întruneascã liber la ocazii sau
chiar, ceea ce ar fi încã ºi mai bine, sã formeze un cerc
Rorschach, ai cãrui membri sã-ºi poatã împãrtãºi experienþele,
sã se corecteze ºi sã se perfecþioneze fãrã încetare reciproc, sã
elucideze problemele particulare ºi sã urmãreascã edificarea
întregii metode. Asemenea cercuri ar fi în acelaºi timp cele mai
bune obstacole împotriva dezvoltãrilor greºite ale metodei, a
slãbirii ºi proastei ei utilizãri, un capitol asupra cãruia ar mai fi
încã multe de spus.
Am ajuns în sfârºit la tehnica în sine care, fãrã îndoialã, nu
poate fi prezentatã aici decât în mare. În ceea ce priveºte chestiu-
nile de fineþe, fiecare trebuie sã ajungã la ele prin propria sa
muncã, urmând calea pe care o vom indica.
Ochelarii sunt admiºi dacã subiecþii se servesc de ei pentru a
citi. Câteodatã, pentru a scãpa de test, subiecþii spun cã nu au
ochelarii la ei sau cã sunt nepotriviþi; nu trebuie lãsaþi însã sã
abuzeze de aceste motive.
Trebuie sã avem în vedere uneori ºi discromatopsiile. Dacã
subiectul da la ultimele planºe dã 4 rãspunsuri-culoare sau mai
multe, anomaliile percepþiei culorilor sar de regulã imediat în ochi.
Chiar dacã aceste planºe nu provoacã decât rãspunsuri-formã,
putem totuºi verifica supoziþia de discromatopsie la sfârºitul
testãrii, cu ajutorul Planºei X.
Repartiþia în spaþiu pe care trebuie sã o adoptãm este indicatã
mai jos:
A. Masã B. Masã

I. - PREGÃTIREA
A) MATERIALUL

Pentru a aplica testul, examinatorul (E) trebuie sã fie pe cât

posibil singur cu subiectul (S), într-o încãpere liniºtitã. Când per-
turbãrile provocate de o terþã persoanã sau de apeluri telefonice
intempestive nu pot fi evitate, se noteazã în protocol momentele în
care aceste întreruperi s-au produs ºi durata lor.
Lumina este importantã. Ea trebuie sã vinã din stânga sau oblic
din spate pentru a cãdea pe planºa þinutã în mânã. Intensitatea
luminii trebuie sã fie medie; pe cât posibil este bine sã fie luminã E = Locul examinatorului, S = Locul subiectului.
naturalã. În orice caz, ea nu trebuie sã fie nici prea vie, nici prea P1 = Planºe dispuse înainte de probã, întoarse pentru ca subiectul sã nu vadã imaginea.
sumbrã. Dacã testul se face la luminã artificialã, trebuie sã notãm P2 = Planºe în timpul probei, þinute în mânã de subiect.
acest lucru în protocol. Trebuie sã ne ferim de modificãrile puter- P3 = Planºe dupã probã, imagine din spate, aproape de subiect.
nice ale intensitãþii luminii în cursul testãrii, pentru cã anumiþi
T1 = Schema mesei subiectului.
subiecþi pot reacþiona sensibil. Dacã se începe testarea imediat
înainte de cãderea serii, este mai bine sã utilizãm de la început T2 = Mãsuþã sau scaun.
lumina artificialã. Dacã soarele apare brusc, este bine sã filtrãm L, L, L = Incidenþa luminii.
lumina, astfel încât sã nu cadã direct pe planºã. H = Poziþia aproximativã a ceasului.
270 Hermann Rorschach
Subiectul trebuie sã stea în faþa unei mese sau birou. Examina-
torul se plaseazã faþã de el în unghi drept, cu spatele la luminã, sau
aproape de el, la stânga sau la dreapta lui ºi puþin în spate, astfel
încât sã poatã mereu sã observe, fãrã a se face remarcat, mimica ºi
miºcãrile subiectului, þinând în acelaºi timp planºa sub privirea sa,
fãrã ca subiectul sã-i poatã controla notiþele. Examinatorul trebuie
în acelaºi timp sã se poatã uita la ceas fãrã ca subiectul sã remarce.
Planºele trebuie dispuse în faþa subiectului.
Când interpretarea unei planºe s-a terminat, examinatorul o ia
din mâinile subiectului ºi o pune alãturi de el, cu faþa în sus, pe un
pupitru sau pe orice alt suport, astfel încât sã se ordoneze normal
în serie, fãrã ca subiectul s-o mai poatã vedea.
În ceea ce priveºte planºele în sine: ele trebuie sã fie în bunã
stare. O anumitã uzurã nu dãuneazã aplicãrii, atâta timp cât ea
antreneazã zona albã ºi nu imaginea în sine. Totuºi, petele circum-
scrise, ca ºi cele fãcute de subiecþii cu mâini transpirate, iritã anu-
mite persoane (uºor de distras, schizofreni, maniaci ai proprietãþii
etc.). Cel mai bine este sã dispunem de douã serii, dintre care cea
mai veche s-o folosim cu subiecþii mai puþin pretenþioºi.
Pentru a ne asigura la maximum de constanþa ºi de nor-
malizarea planºelor, s-a fãcut, dintre un mare numãr de planºe ale
primei ediþii pe care editorul le-a pus la dispoziþia noastrã, o
selecþie în scopul constituirii a douã serii normale etalon. Una se
aflã la Dr. Oberholzer la New-York, cealaltã la Dr. W. Morgen-
thaler (Muri-Berne).
Cel care vrea sã utilizeze în mod curent planºele primei
ediþii, trebuie sã le protejeze cât mai bine posibil, punând fiecare
planºã într-un înveliº de celofan pentru a lucra cu ele. S-a verifi-
cat faptul cã, cu o bunã iluminare, prezenþa celofanului nu dã
naºtere nici unei interpretãri anormale notabile. În schimb, tre-
buie sã avem grijã ca planºele sã nu prezinte nicãieri vreo ramã
sau bordurã.3
3 Planºele originale cu care a lucrat Rorschach erau încadrate de niºte benzi. Dar
experienþa l-a fãcut sã renunþe, când a tipãrit prima ediþie, la orice bordurã.
Manual de psihodiagnostic 271
B) PREGÃTIREA PSIHOLOGICÃ
Este ºi mai importantã decât pregãtirea materialului. Ea
depinde mult de nuanþele întrevederii preliminare, de prima frazã,
de tonul examinatorului ºi de atitudinea sa de ansamblu.
Materialul trebuie astfel aºezat încât sã se evite orice pregãtire
suplimentarã ºi sã fie la îndemânã oricând.
Trebuie pregãtit subiectul prin câteva fraze bine gândite ºi co-
respunzãtoare situaþiei de ansamblu, adaptate fiecãrui caz particu-
lar, dar sã nu fie schematice.
Pe cât posibil, trebuie eliminate tensiunea ºi neliniºtea: „Ce
vreþi de la mine?“, „Ce poate sã iasã din asta?“, sau chiar neîncre-
derea: „Vrea sã mã spioneze ca sã afle ce gândesc!“. Complexele
de inteligenþã joacã ºi ele un rol la anumiþi subiecþi: „Parcã vãd cã
n-o sã fac mare lucru!“ De asemenea, pot fi atinse ºi alte com-
plexe: de autoritate, paterne, complexe sexuale etc. Dar ºi un exces
de veselie ºi de impetuozitate poate deranja.
Din când în când, în timpul instructajului sau dupã prima
planºã, putem asista subit la niºte manifestãri nevrotice: palpitaþii,
angoasã, dureri, micþiune ºi defecaþie bruºte etc.
Esenþialul este de a crea, înainte de testare, o atmosferã de
încredere ºi de colaborare liberã, obiectivã, degajatã. Evident,
modul de a realiza acest lucru variazã mult, în funcþie de persona-
litatea examinatorului ºi a subiectului.
În majoritatea cazurilor, eu încep prin a lãsa subiectul sã vor-
beascã în timpul unei ºedinþe, consemnându-i anamneza. La
ºedinþa urmãtoare procedez la un examen al sistemului nervos.
Numai dupã aceea, în aceeaºi ºedinþã sau la urmãtoarea, aplic
Rorschach-ul, ca ºi cum ar fi o simplã continuare a examenului.
Sau chiar explic subiectului cã data trecutã am studiat componenta
fizicã ºi cã azi o vom studia pe cea psihicã sau „cealaltã parte a sis-
temului nervos“; evitând cuvântul „examen“ (care poate uneori sã
trezeascã niºte complexe), spun cã vreau sã vãd ceea ce se petrece
în mintea sa etc.
272 Hermann Rorschach
Putem, de asemenea, la modul general, sã creãm o atmosferã
reflexivã ºi comprehensivã printr-o conversaþie preliminarã asupra
situaþiei subiectului, a problemelor sale, a dorinþelor, a intereselor.
În anumite cazuri, se subliniazã cã nu este vorba de o sarcinã
ºcolarã, ci mai degrabã de un fel de joc.
Cu puþin timp înainte sã dãm subiectului prima planºã, între-
bãm dacã ºtie ceva despre test. În cazul cã ar exista o oarecare
îndoialã asupra acestui lucru trebuie, la sfârºitul testãrii, sã
revenim asupra chestiunii pentru a o elucida.
II. - TESTAREA
Se dã cu grijã subiectului prima planºã în poziþia normalã (po-
ziþia a, cf. infra) ºi este întrebat: „Ce ar putea fi aici?“ Subiecþii
naivi, în special copiii, încep imediat sã dea rãspunsuri.
Dar mulþi alþii, mai ales anxioºii, neîncrezãtorii sau indivizii
„profunzi“ vor de la început o explicaþie mai detaliatã. În acest
caz, le spunem cã le vom da explicaþii la sfârºitul testãrii. Dacã nu
reuºim, trebuie sã dãm o explicaþie cât mai generalã cu putinþã,
evident, cu prudenþã. Sunt cazuri în care cuvinte ca „pete“, „pete
de culoare“ sau „pete de cernealã“ etc. riscã sã aibã o influenþã
determinantã, capabilã de a falsifica rezultatul. Putem explica fap-
tul cã planºele nu reprezintã ceva foarte bine definit, cã ele au fost
fãcute la întâmplare. Ele nu reprezintã nimic în sine, ci sunt pro-
puse subiectului pentru a putea vedea dacã putem obþine ceva din
ele. Nu existã rãspunsuri bune sau rele, fiecare rãspuns este bun
etc.
Într-un mare numãr de cazuri, aproape întotdeauna la prima
planºã, trebuie sã încurajãm ºi sã stimulãm subiectul. Fãcând acest
lucru, trebuie sã ne ferim sã facem vreo sugestie. De regulã, este
suficient sã utilizãm dupã fiecare prim rãspuns o formulã de apro-
bare ºi de încurajare ca: bine, bun, perfect, continuaþi, este foarte
bine etc.
Manual de psihodiagnostic 273
Dacã la prima planºã apare un blocaj afectiv, aºteptãm pentru
început 1-2 minute, apoi distragem atenþia subiectului, fãrã a în-
ceta sã-l observãm. Putem sã îl întrebãm simplu: „Nu vedeþi
nimic? Bun, trecem la urmãtoarea.“ Dacã inhibiþia persistã sau
dacã vedem cã subiectul se afundã într-un fel de stupoare, putem
sã îl stimulãm mai activ ºi sã-i dãm eventual explicaþii: „Cred cã
exageraþi importanþa acestui lucru. Ce joc aþi prefera?“ „Compor-
taþi-vã ca ºi cum aveþi de a face cu un joc, cu un sport etc.“ Puteþi
da informaþii de acest gen: „Sã nu credeþi cã pot sã obþin dintr-un
asemenea examen cea mai micã informaþie pe care sã nu o ºtiu
deja sau nu poate fi dedusã din acþiunile dvs., din alte examene sau
constatãri etc. Facem acest test numai pentru a scurta examenul.
Dacã veþi vorbi liber, nu numai cã vom termina mai repede, dar
vom putea adãuga la caracterizare multe trãsãturi pozitive de care
veþi putea profita“ etc.
Uneori, subiectul, în cursul testãrii, se agaþã de o singurã cate-
gorie de rãspunsuri, din cauza unei dispoziþii particulare, din
prostie sau datoritã unui complex. De exemplu, un subiect nu dã
decât rãspunsuri anatomice: „M-am gândit cã numai asta trebuie sã
rãspund“. Sau chiar: „pentru cã sunteþi medic“ etc. De asemenea,
subiectul poate reacþiona numai prin rãspunsuri sexuale, ori va
cãuta sistematic interpretãri extrem de preþioase, alese, literare,
artistice (complex de inteligenþã, interese, încercarea de a se eschi-
va). Alþii reacþioneazã numai prin abstracþiuni sau impresii afec-
tive: „Asta îmi place“, „e simpatic“, „e sinistru“, „dacã n-ar avea
asta, ar fi frumos“, „e o nebunie, un haos“, „aici e mai clar“ etc. În
toate cazurile de acest gen, îi putem aminti subiectului sarcina sa,
care este de a spune „ce ar putea fi acolo, cu ce seamãnã“. Sau, ºi
mai bine, se duce examenul pânã la capãt, se corecteazã apoi ideile
greºite ºi se dau din nou planºele.
Dacã subiectul reacþioneazã mereu prin angoasã, neliniºte,
eschivare sau prin râs ºi ironie, trebuie în anumite cazuri sã între-
rupem testarea pentru a reveni mai târziu.
Disimulãrile al cãror substrat este: „Ei, acum o sã-þi arãt eu“,
sunt uºor de depistat pentru examinatorul care are deja experienþã,
274 Hermann Rorschach
atunci când subiectul nu cunoaºte testul dinainte. În acest caz, se
duce în liniºte testarea pânã la capãt, fãrã a-l lãsa pe subiect sã
vadã cã i-am ghicit jocul. Numai dupã aceea i se dau explicaþii,
dacã este cazul. Lucrurile devin, evident, mai complicate atunci
când, de exemplu în cazul unei atestãri medicale, subiectul cultivat
reuºeºte cu uºurinþã sã ascundã faptul cã ºtie testul. Dar ºi aici,
când reflectãm mai mult, ºi mai ales dacã facem comparaþii cu un
material diferit ºi dupã ce vom citi discuþiile ulterioare, vom fi în
stare sã depistãm tentativele de disimulare.
Frecvent apare o anumitã jenã, sau anumite tentative de
eschivare, ca, de exemplu: „Rãspunsul a fost corect?“, „ce trebuie
sã spun mai exact?“, „ce pot sã însemne planºele? Sigur este ceva
necurat la mijloc“, „toate astea sunt niºte prostii!“, „este ridicol ce
îmi cereþi“, „toate mâzgãlelile astea n-au nimic de a face cu insom-
niile mele“, „nu sunt cobaiul dvs.“ etc. În funcþie de subiect ºi de
situaþie, vom cãuta sã eludãm aceste acte de sabotaj ignorându-le,
amânând discuþia pentru sfârºit, fãcând o admonestare pe un ton
glumeþ, sau chiar zguduind brusc ºi energic subiectul: „Ajunge!
Încetaþi cu prostiile!“ etc.
În timpul testãrii, dacã subiectul se apucã sã rãsuceascã
planºele, este lãsat sã o facã ºi este notat acest lucru în protocol.
Dacã nu o face, când subiectul a terminat de interpretat planºa în
poziþia a (cf. infra), i se ia planºa din mâini ºi i se dã în poziþia b,
apoi în poziþia c, poziþia d ºi din nou în poziþia a. Începând cu
Planºa II, când a terminat interpretãrile în poziþia a, se dã urmã-
toarea indicaþie: „De acum, puteþi sã rotiþi planºa dupã cum doriþi“.
În acelaºi mod, planºele urmãtoare sunt puse în mâinile subiectului
în ordinea seriei, examinatorul rãmânând în expectativã.
Subiecþilor cãrora le place sã interpreteze ºi dau multe rãspun-
suri, li se ia planºa dupã un numãr de 8-10 rãspunsuri ºi vor trece
la urmãtoarea, fapt care, de asemenea, trebuie notat în protocol.
Dacã ei manifestã dorinþa de a da ºi alte interpretãri, le putem lãsa
în anumite cazuri planºele imediat dupã testare, spunându-le sã
scrie ei înºiºi ce le mai trece prin minte. (Existã subiecþi care, în
acest mod, pot sã dea peste 200 de interpretãri la fiecare planºã.)
Manual de psihodiagnostic 275
III. - PROTOCOLUL
Alcãtuirea protocolului lasã frecvent încã mult de dorit.
Protocolul trebuie sã fie foarte detaliat, explicit, dar ºi clar ºi
sinoptic. În primul rând, trebuie sã þinem cont de punctele urmã-
toare:
1. Se scrie în stânga sus numele subiectului ºi în dreapta sus
data curentã. Se poate nota sub nume data naºterii ºi profesia.
În ceea ce priveºte datele mai precise despre personalitate,
diagnostic etc., ar fi mai bine sã nu le trecem chiar pe proto-
col, ci pe o foaie separatã, astfel încât bolanvul sã nu aibã
acces la ele;
2. Trebuie sã notãm seria de planºe cu care lucrãm. A treia ºi a
patra ediþie a planºelor au putut fi asimilate primeia; existã însã
între ele niºte mici diferenþe — mai importante în a doua edi-
þie — la care anumiþi subiecþi reacþioneazã într-o manierã sensi-
bil diferitã. Pentru comparaþii ºtiinþifice exacte, menþionarea
ediþiei planºelor cu care se lucreazã este absolut necesarã. Din
moment ce nu se ºtie niciodatã dinainte dacã protocolul va fi
utilizat sau nu în scopuri ºtiinþifice, ºi din moment ce, de altfel,
metoda este atât de dificilã încât ºi pentru un scop pur practic
necesitã cea mai mare exactitate, seria de planºe trebuie în
fiecare caz menþionatã. Dacã nu apare nimic menþionat în pro-
tocol, vom presupune cã testarea s-a fãcut cu prima ediþie. Dacã
nu, vom menþiona sub datã: „Ro II Ed.“ sau „Be-Ro“ (Testul
Rorschach-Behn-Eschenburg) etc.
3. Trebuie sã notãm dacã, când ºi cum subiectul a vãzut deja
planºele sau a auzit vorbindu-se de test. Dacã nu apare nimic în
protocol, putem presupune cã rãspunsul la aceastã întrebare
este negativ;
4. De asemenea, trebuie sã notãm în protocol poziþia planºei,
modul în care a fost luatã în mâini ºi utilizatã, spontaneitatea,
viteza ºi maniera în care a fost returnatã, rãmânerea în poziþia a
sau restabilirea rapidã a poziþiei c etc. (cf. infra);
276 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 277

5. În primul rând, trebuie determinatã cu precizie dupã încheierea g 31 Jumãtatea unei mãºti D F+ X3 O.+
testãrii localizarea interpretãrilor, cu limitele lor spaþiale (cf. c 1/22 Gheatã mare, cu cãlcâiul prost pus D F± X O.±
c m Vazã D F+ X
infra);
6. Rãspunsul trebuie reprodus cât mai exact posibil. La subiecþii II
vorbãreþi ne vom mulþumi cu un eºantion verbal, fixând pe cât 2 siluete una contra celeilalte G K H
posibil caracteristicile expresiei lor. În anumite cazuri, putem sã b n Urºi fãrã cap (ba) D F+ Ad
recomandãm subiectului sã fie scurt, fapt care trebuie, de a mj Fluture D FC A
asemenea, notat în protocol;
III
7. De asemenea, trebuie sã notãm pe scurt în protocol mani- 2 siluete G K H Ban
festãrile de ºoc, exclamaþiile, remarcile accesorii, divagaþiile, Pãlãrie D F+ X
mimica ºi miºcãrile subiectului; rm Fluture D F+ A
8. Timpul în minute trebuie exact notat: a) la început, în momentul b/c nm Cap mare cu un nas lung (braþ) D F+ Hd O.+
în care se dã prima planºã; b) la mijloc, dupã ce s-a terminat ºi barbã (piept)
a pic. Peºte D F+ A
interpretarea Planºei V; c) la sfârºit, dupã ultima interpretare a c rl Gãina în ou D FC Anat.
Planºei X.
Pentru scopuri determinate, poate fi util în anumite cazuri sã IV
notãm timpul dupã fiecare planºã. De obicei însã, eu nu gãsesc c Piele G F(C) Ad
indicat acest lucru; a 2 ghete D F+ X
9. De asemenea, aºa cum am semnalat deja, perturbãrile exte- V
rioare trebuie notate în protocol, ca ºi natura ºi durata lor; a O rãsuceºte de mai multe ori,
10. În ceea ce priveºte modul de a ordona protocolul, exemplul alã- dupã care:
turat (Tabelul I) ne va da o demonstraþie: Liliac G F+ A Ban
sr Faþã D F+ Hd
j ma Faþã, vãzutã oblic din spate D K Hd
TABELUL I b 1/2 Pãlãrie, datã pe spate D F± X O.±

Protocol 1: treimea inferioarã

Ro. 3 ed. 2: jumãtatea lateralã
20- III- 1940 3: obiect
1508- 1526- 1550
Muller Hans
1922. Ucenic comerciant Trebuie sã mai notãm urmãtoarele:
A mai vãzut planºele cu un an în urmã, la cabinetul ºcolar. 1. Coloana I indicã poziþia planºei: a = în poziþia normalã, c =
poziþia inversã, b ºi d = pe latura dreaptã ºi, respectiv, stângã,
I II III IV V a/b/c/d = poziþii succesive. Când poziþia nu este indicatã la
s1 Cap de câine D F+ Ad început, este vorba de poziþia a; dacã planºa este rãsturnatã ºi
278 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 279

apoi revine iar în poziþia a, trebuie ºi în acest caz sã notãm (de Pl. III: 1, 1 j = picioare
ex. rapid a-c-a); 2, c m j = cap de negru (c. neg.)
2. În coloana II este indicatã topografia specificã a interpretãrilor. Pl. IV: 1, ap. s 1 = ºarpe (sarp.)
Iatã semnificaþia abrevierilor: 2, p. vis s ma = Michel (Mic)
Pl. V: 1, Faþã s 1 = Goethe (Goe.)
s = sus j = jos dr = dreapta st = stânga 2, s ma dt. 1
m = mijloc l = lateral d = deasupra sub = dedesubt 3, s ma dt. 2
4, 1 = picior gros ºi picior subþire (p. gr. ºi p. s.)
ma = margine ap = apendice dt = detaliu
Pl. VI: 1, trãsãturi s 1 = peri din mustaþã (must.)
n = negru a = alb gr = gri mrn = maron 2, dt. sub 1 = figura radialã (rad.)
3, soclul pãrþii superioare (Soc.)
r = roºu alb = albastru g = galben v = verde
4, partea inferioarã principalã = tava (tav.)
5, c j p. dt. 1 = uliu (ul.)
În aceste condiþii, este logic sã admitem urmãtoarele:
6, c m j p. i = spin (sp.)
a) Dacã semnele s, j, dr, st nu apar între paranteze, rezultã cã 7, m j rotund = ouã
planºa este þinuta în poziþia a. De exemplu: Planºa I, c m j, 8, d dt. dr. = Turn (T.)
indicã detaliul care, în poziþia a, se aflã în centru jos (chiar dacã 9, d p. dt. 1 s = bust (bu.)
ea se aflã momentan sus în poziþia c a planºei, sau în poziþia b Pl. VII: 1, treimea superioarã, medianã, inferioarã = s/3, m/3, inf/3
ºi d în lateral);
Pl. VIII: 1, Doi gri ºi albastru = schelet (sche.)
b) Dacã aceleaºi semne apar între paranteze, ele înseamnã „jos“ 2, loc alb.-r. = pandantiv (pand.)
ºi „sus“, etc., nu în poziþia a, ci în poziþia momentanã a planºei,
de exemplu: Planºa I, c (m j) înseamnã ceea ce este acum, în Pl. IX: 1, mrn ap. m s = ramurã (ram.)
2, b sub = om
poziþia c, în centru jos, deci ceea ce în poziþia a, se afla sus;
3, b sub = femeie
c) De regulã, trebuie utilizate semnele fãrã paranteze. Totuºi, 4, b în verde = cap de cãmilã (cam.)
ocazional, mai ales în poziþiile b ºi d, suntem nevoiþi sã uti- 5, ap. j r 1 = Nietszche (Ni.)
lizãm semnele între paranteze.
De altfel, anumite notãri au fost adoptate pentru localizãri Dacã toate aceste indicaþii grafice nu sunt suficiente pentru o
specifice, de exemplu:4 localizare precisã a interpretãrilor, nu ne rãmâne decât sã calchiem
zona respectivã sau sã-l punem pe subiect sã o facã. Evident, acest
Pl. I: 1, a m2/3 = cele douã treimi inferioare = clopot. lucru nu se poate realiza decât dupã testare; uneori consumã ceva
2, c ma 1 j = un cap mic (c. mic) timp, dar în anumite cazuri nu poate fi evitat.
3, c ma 1 = faþã (f)
4, patã neagrã în alb = stropiturã (strop.)
S-a cãutat printre altele sã se determine cu mai multã precizie
poziþia ºi conturul interpretãrilor cu ajutorul unei hãrþi mai mult
4 Localizarea lor precisã este indicatã în Supliment. sau mai puþin fine, dar s-a constatat cã nu este convenabil.
280 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 281

Mari servicii le pot aduce examinatorilor cãrora nu le place sã Astfel, putem, de exemplu, sã prezentãm din nou subiectului
deseneze micile reproduceri în negru ale planºelor, editate de Planºa III, întrebându-l: „N-aþi vãzut aici niºte siluete umane?“-
Hans Huber (v. Suplimentul); „Ba da“. „Unde sunt capetele, corpurile, picioarele ºi braþele?“6
„Le vedeþi acum sau le-aþi vãzut ºi înainte, la prima privire arun-
3. În a treia coloanã mai largã, din mijloc, se noteazã în maniera
catã asupra planºei?“ etc. Sau chiar: „Aþi vãzut ceva la Planºa
indicatã anterior interpretãrile ºi alte expresii ale subiectului, ca
IV? Descrieþi, vã rog, cu mai multe detalii.“
ºi remarcile examinatorului. Aceste notaþii trebuie sã fie sepa-
În anumite cazuri trebuie, de asemenea, sã întrebãm la sfârºit:
rate unele de altele ºi trebuie sã se vadã imediat care sunt
„Nu v-a fãcut sã vã gândiþi la ceva legat de sex vreuna din aceste
cuvintele subiectului ºi care remarcile examinatorului. Cel mai
planºe?“ Dacã rãspunsul este afirmativ, sau dacã subiectul ezitã
bine este sã le scriem pe ultimele între paranteze;
sau are o reacþie afectivã, vom aprofunda chestiunea sau vom
4. A patra coloanã este cea în care apar cele trei simboluri cores-
relua discuþia mai târziu.
punzãtoare modurilor de aprehensiune (G, D, Dd etc.), determi- Imediat dupã plecarea subiectului este bine sã revedem proto-
nanþilor (F, K, C etc.) ºi conþinuturilor (H, Hd, A, Anat. etc.). colul de la un cap la celãlalt, sã completãm frazele, sã verificãm
Pentru cotare ºi mai ales pentru control, este important ca aces- simbolurile etc.
te simboluri ale aceleiaºi clase sã fie dispuse exact unele sub
altele;
IV.- SINTEZA
5. În sfârºit, în coloana a cincea apar simbolurile Orig. ºi Ban., ca
ºi indicaþiile de kinestezii de extensie sau de flexiune, de per-
Sinteza rãspunsurilor este mai uºor de fãcut adoptând urmã-
spectivã, de impresie, ca ºi alte eventuale remarci.
toarea schemã (vezi Tabelul II).
În ceea ce priveºte simbolurile propriu-zise, ne vom referi la
Psihodiagnostic. Trebuie sã adãugãm totuºi cã lista de simboluri
REMARCI
a mai crescut cu timpul, în special pentru interpretãrile clar-
obscur. 5 În plus, s-a constatat necesitatea introducerii unor
Cotarea, care este partea mecanicã, poate, în anumite cazuri,
nuanþe mai fine, de a introduce între categoriile de rãspunsuri
sã fie încredinþatã asistenþilor conºtiincioºi, dar trebuie sã fie
bune ºi cea de rãspunsuri proaste o categorie intermediarã, de
apoi controlatã de examinator. Am remarcat cã testul se învaþã
rãspunsuri pe jumãtate bune (±).
mai bine atunci când se coteazã separat cele douã jumãtãþi ale
În majoritatea acestor cazuri — în special cei care nu au o
testului ºi când se face îmbinarea lor la sfârºit.
mare experienþã — este recomandat sã ne limitãm în cursul Apoi se calculeazã procentajele, se stabileºte tipul de apre-
testãrii, la a completa numai coloanele I, II ºi III, rezervând hensiune, tipul de rezonanþã intimã ºi succesiunea. La rubrica de
înscrierea simbolurilor pentru momentul ulterior al anchetei, remarci se scriu toate observaþiile, clarificãrile ºi precizãrile care
când vom discuta cu subiectul, dacã nu fiecare rãspuns, atunci nu sunt notate în protocol.
mãcar rãspunsurile C ºi K, ca ºi toate celelalte rãspunsuri
echivoce. 6 În realitate, acest gen de întrebãri care sugereazã subiectului orice fel de detalii
de conþinut sau de formã, trebuie evitate. Cea mai bunã întrebare ar fi aici, dupã
5 BINDER, Archives Suisses-Neur, 39/2, 1932. J. Exner, „Ce îi face sã semene cu niºte oameni?“ (N. t.)
282 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 283

1. Problema ºtiinþificã ºi utilizarea statisticã a unui material tot

mai bogat, din diferite perspective stabilite dinainte. Aici, în
Data: anumite cazuri, simpla etalonare poate trece pe primul plan, ca
fiind lucrul esenþial;
2. Psihograma. Aici, aºa cum am remarcat, discutarea ºi deter-
minarea simbolurilor unul câte unul, ca ºi cotarea exactã, sunt
condiþiile necesare ºi fundamentale a tot ceea ce urmeazã.

Aceste fundamente trebuie sã fie solide ºi distincte. Dar ele tre-

3
V. - UTILIZAREA
Evident, utilizarea testului variazã în funcþie de problema în
cauzã. Cele douã probleme principale sunt urmãtoarele:
buie sã suporte construcþia, adicã profilul personalitãþii. Cea mai
mare artã este de a îmbina corect în acest travaliu calitãþile unui
spirit analitic ºi exact cu cele ale unui spirit intuitiv sintetic. Nu
trebuie sã-l lãsãm în prim plan pe matematicianul sec ºi rigid, pe
dubitativ ºi pe sceptic, dar nici sã ne mulþumim cu simpla impro-
vizaþie poeticã.
Stabilirea clar diferenþiatã a simbolurilor ºi cotarea matematicã
realizatã cu o mare precizie, pe de o parte, ca ºi utilizarea, inter-
pretarea, alcãtuirea portretului individului pe de altã parte, nu pot
fi independente una de alta ºi nici fãcute la întâmplare, pentru a fi
îmbinate ulterior. Dimpotrivã, cele douã momente trebuie sã se
determine reciproc într-o manierã vie, factorii particulari trebuie sã
se raporteze unii la alþii, astfel încât, în final, din acest travaliu cri-
tic dificil dar viu, sã transparã imaginea personalitãþii în întreaga
sa originalitate, ca un organism în care fiecare parte o naºte pe
cealaltã, care reacþioneazã la rândul ei asupra celorlalte, pentru a
ne duce apoi la construirea unei imagini globale a subiectului.
Din punct de vedere al metodei, cel mai bun mod de a proceda
este de a lucra la început asupra rezultatelor cotãrii ºi de a nota în
mare ce rezultã. Apoi se revine la protocol, luând în considerare
rãspunsurile unul câte unul, planºã dupã planºã, la început separat,
apoi în raport cu cotarea ºi în final în raport cu celelalte date ale
testului, inclusiv ideile, impresiile, intuiþiile, toate lucrurile care
trebuie neîncetat comparate unele cu altele.
Dupã ce am realizat cotarea, putem grupa rãspunsurile dupã
schema lui Rorschach. (p. 17)
284 Hermann Rorschach
Toate aceste date, care trebuie sã fie cât mai bogate, fur-
nizeazã materialul brut. Numai fãrâmiþându-le, parcurgân-
du-le, corectându-le ºi controlându-le neîncetat la nivelul
protocolului ºi al cotãrii, putem construi imaginea specificã a
personalitãþii, cu trãsãturile sale principale ºi accesorii, cu
toate nuanþele ei.
Cum se realizeazã acest lucru, nu putem explica aici în deta-
liu. Trebuie studiat Psihodiagnosticul lui Rorschach, în special
conferinþa publicatã de Oberholzer, inclusã în prezenta lucrare,
Contribuþie la utilizarea testului de interpretare a formelor, dar
este necesarã ºi o iniþiere fãcutã cu un practicant Rorschach.
În final, încã douã remarci:
Diagnosticul orb
Diagnosticul orb reprezintã ceva extrem de preþios, la început
pentru învãþarea metodei, apoi pentru a convinge scepticii de va-
loarea testului ºi, în sfârºit, pentru a face comparaþii ºtiinþifice.
Dar s-a abuzat prea mult de acest gen de diagnostice. Iatã de ce
trebuie sã mai enunþãm o datã urmãtorul principiu: Psihodiagnos-
ticul lui Rorschach este un mijloc preþios ºi de neînlocuit de a
sesiza un mare numãr de aspecte ale personalitãþii, dar este abuziv,
în prezenþa unui caz particular ºi în scopuri practice, sã ne mulþu-
mim numai cu acest test. Dimpotrivã, el nu trebuie sã fie decât un
element al examenului general psiho-fiziologic, constând dintr-un
numãr cât mai mare posibil de observaþii ºi documente. Printre
altele, rezultatele din Rorschach trebuie sã fie pe cât posibil con-
trolate prin alte metode, teste, observaþii, informaþii etc. Testul
Rorschach poate la fel de bine sã confirme afirmaþiile ºi rezultatele
provenind din alte surse, sã le completeze, dar ºi sã le infirme sau
sã le contrazicã.
Numai atunci când Psihodiagnosticul lui Rorschach se arti-
culeazã în sistemul diagnostic al personalitãþii ca un element prin-
tre altele, îºi va pãstra marea sa valoare. Dacã se detaºeazã de acest
ansanblu ca o metodã singularã, va prezenta mai multe pericole
Manual de psihodiagnostic 285
decât alte metode, pentru cã îl induce în eroare pe examinatorul
neexperimentat.
MEDICII ªI NE-MEDICII PRACTICANÞI AI TESTULUI
RORSCHACH
Rezultatele vor prezenta un maximum de garanþie dacã sunt
obþinute de un medic care a acumulat, pe lângã o experienþã sufi-
cientã în medicinã somaticã ºi psihiatrie, experienþã în lucrul cu
testul RORSCHACH. Dar aceste condiþii nu pot fi îndeplinite
întotdeauna. Menþionãm pe scurt cele douã cazuri limitã:
1. Un medic nu cunoaºte suficient metoda, o aplicã sau pune pe
cineva sã o aplice ºi apoi trimite protocolul unui practicant
Rorschach pentru interpretare. Acesta din urmã trebuie deci sã
punã un diagnostic orb, cel puþin în parte, dar pentru expeditor
este vorba de o psihogramã pe care nu o poate accepta ca atare,
fãrã a o compara critic cu ceea ce ºtie despre subiect. În majori-
tatea cazurilor, ar fi bine ca diagnosticul personalitãþii sã fie pus
prin contribuþia ambelor pãrþi, într-o activitate comunã.
2. Este încã ºi mai important pentru examinatorul care nu este
medic ºi care utilizeazã testul RORSCHACH sã lucreze cu un
medic. Nu este suficient sã cerem la început unui medic un
simplu examen somatic, cum au fãcut pânã acum psihologii ºi
pedagogii conºtiincioºi. Dupã aplicare ºi interpretare ar mai tre-
bui, în majoritatea cazurilor, sã discutãm psihograma încã o
datã cu medicul, pentru a pune în luminã un aspect sau altul,
astfel încât, în anumite cazuri, sã poatã fi fãcute ºi celelalte
examinãri sau sã fie ºi alþi specialiºti incluºi. Psihologul ar tre-
bui sã ia în considerare, mai mult decât o face în prezent, faptul
cã întreg psihismul este profund înrãdãcinat în somatic ºi cã
simptomele care par pur psihogenetice (senzaþii de insuficienþã,
inhibiþii, dificultãþi de educare, neînþelegeri conjugale, vicii
etc.) pot avea drept cauzã esenþialã sau cel puþin o cauzã con-
286 Hermann Rorschach

comitentã tulburãri organice de un anumit tip, tulburãri care,

frecvent, nu pot fi depistate ºi raportate corect la originea lor
decât de medic, în urma a numeroase examene, dupã observaþii
prelungite sau dupã o anchetã familialã minuþioasã.

O colaborare cât mai strânsã posibil între medic ºi psiholog este

deci în prezent un lucru foarte important.

APENDICE

VIII
TABELE
 288

TABELUL I

RÃSPUNSURI FORMÃ

Normali Oligofreni Schizofreni Maniaco-depresivi Epileptici Organici

Inteligenþi Paranoizi aparent
Meticuloºi coerenþi Melancolici
100-80% F+ Depresivi Latenþi sau remiºi
Inteligenþi
80-70% F+ Neatenþi Relativ coerenþi
Inteligenþã me-
die
Neinteligenþi Korsakov
70-60% F+ S. cu tendinþe Foarte incoerenþi Epileptoizi Demenþi
maniacale Debili congenital arteriosclerotici
Debili Debilicongenital Maniacali Epileptici
60-50% F+ Abulici
Debili Demenþi Paralitici
50-30% F+ imbecili epileptici
30-0% F+ Foarte imbecili Demenþi senili

TABELUL II

RÃSPUNSURI-MIªCARE. KINESTEZII

Normali Oligofreni Schizofreni Maniaco-depresivi Epileptici Organici

Inteligenþe Catatonicii cei
bune, productive mai blocaþi Maniacali Epileptici Korsakov
Mai mult Imaginativi Paranoizii cei intraþi de
de 5 K Inteligenþi cu mai productivi timpuriu în
tendinþe mania- faza de demen-
cale þã
Inteligenþã medie Catatonici blocaþi Epileptici cu
3-5 K Non-inteligenþi Paranoizi produc- Maniacali evoluþie lentã
cu tendinþe mania- tivi spre demenþã
cale
Inteligenþe cu pre- Debili cu Catatonici slab pro- Epileptici cu
1-2 K cãdere reproducti- tendinþe mania- productivi demenþã tar- Paralitici
ve cale Hebefrenici divã
Depresivi
Neinteligenþi Debili Demenþã simplã S. Arteriosclero-
Meticuloºi imbecili deveniþi stereotipi Melancolici Epileptoizi tici ºi demen-
0K Depresivi Numeroºi paranoizi þã senilã
cu delir revendicativ
(cverulenþi)
289
 TABELUL III 290

RÃSPUNSURI-CULOARE

Normali Oligofreni Schizofreni Maniaco-depresivi Epileptici Organici

0 FC Meticuloºi Demenþã simplã Demenþi
0 CF Indolenþi Stereotipi Melancolici arterioscle-
0C S. cu tendinþe Capabili de contact rotici
depresive
1-3 FC Valorile cele mai Coerenþi
0-1 CF frecvente la normali Capabili de contact (Epileptoizi) Korsakov
0C Frecvent depresivi
0-1 FC Excitabili Puþin capabili de contact
1-3 FC Senzitivi Indiferenþi
0-1 C Labili
1-2 FC S. cu tendinþe euforice Demenþã
2-3 CF S. cu bunã dispoziþie Debili Labili-Impulsivi Maniacali tardivã Paralitici
1-2 C Impulsivi
Nevrotici
1-3 FC
2-3 CF Imbecili Catatonici incoerenþi Demenþã Demenþã
2-6 C rapidã senilã
1-2 FC Catatonicii ºi hebe- Imbecilitate
3-4 CF frenicii cei mai incoe- plus
5-10 C renþi epilepsie

TABELUL IV

RÃSPUNSURI-GLOBALE G

Normali Oligofreni Schizofreni Maniaco-depresivi Epileptici Organici

Mai mult S. cu imaginaþie Incoerenþi
de 10 G Abstracþi
Inteligenþi Catatonici blocaþi
7-10 G S. cu tendinþe Paranoizi Epileptoizi
maniacale Abulici
Subiecþi cu ten- În majoritatea lor Majoritatea Korsakov
4-7 G Media normalã dinþe maniacale coerenþi Maniacali epilepticilor Paralitici
Demenþã
senilã
0-3 G Depresivi Debili Demenþã simplã
Meticuloºi Imbecili Depresivi foarte Melancolici Debili conge- Demenþi
stereotipi nitali arteriosclerotici
291
 TABELUL V
292
TIPURI DE APREHENSIUNE

Normali Oligofreni Schizofreni Maniaco-depresivi Epileptici Organici

Abstracþi G+ Abulici G-
G Bunã dispoziþie G+
Imaginativi G+
Inteligenþe mai Coerenþi, în spe- Demenþã senilã
teoretice G+ D+ cial paranoizi G- D-
GD S. cu tendinþe G+ D+ Paralizie generalã
maniacale G± D± DG- D-
GD Inteligenþe mai Coerenþi, în spe- Korsakov G± D±
practice cial în cadrul unui
episod catatonic G+ D+
D Dd Neinteligenþi Încã relativ coerenþi
D± Dd± de toate tipurile D± Dd±
Chiþibuºari
D± Dd±
D Do Meticuloºi Debili D Do± Depresivi Demenþi arterio-
D+ Do+ Imbecili D Do Anxioºi D± Do± sclerotici D± Do±
Debili excita- Manie Majoritatea
DG D Dd bili maniacali G D Dd epilepticilor
DG D Dd DGD Dd
DdG Dd Incoerenþi DdG Dd

+ predominã formele bune; ± predominã formele bune, dar apar ºi numeroase F imprecise;
m predominã F imprecise cu F bune; - predominã F imprecise

TABELUL VI

PROCENTAJUL DE ANIMALE

Normali Oligofreni Schizofreni Maniaco-depresivi Epileptici Organici

10-20% A Aproape numai la Catatonicii cei mai
artiºti incoerenþi
Imaginativi Incoerenþã medie Cei mai demenþi
20-35% A Inteligenþi Paranoizi pozitivi
S. cu bunã dispo-
ziþie
Media normalã Catatonici ºi paranoizi Mai puþin de-
35-50% A S. cu tendinþe Korsakov
mai puþin productivi menþi
maniacale
Puþin inteligenþi Stereotipi
50-70% A ºi stereotipi Hebefrenici Maniacali Paralitici
S. cu tendinþe Demenþã simplã
depresive
Complet stereotipizaþi,
70-100% A Foarte stereotipi Debili în special demenþã sim- Melancolici Demenþã seni-
Meticuloºi Imbecili plã ºi paranoizi azilari lã ºi arteroscle-
rotici
293
 294
TABELUL VII

RÃSPUNSURI ORIGINALE

0-10% Orig. Normali Oligofreni Schizofreni Maniaco-depresivi Epileptici Organici

Inteligenþe medii
practice + Demenþã simplã ± Melancolie +
Meticuloºi +
Depresivi +
Mai inteligenþi + Stereotipi ±
10-20% Orig. Mai puþin inteli- Episoade catatonice ± Manie m Arterosclero-
genþi – tici ±
Inteligenþi + Hebefrenici m Câþiva demenþi
20-30% Orig. S. cu tendinþe Debili – Coerenþi ± Manie m cu evoluþie len- Korsakov m
maniacale m Paranoizi ± tã m
Imaginativi +
30-40% Orig. S. cu bunã dispo- Debili – Relativ stabili ±
ziþie + Incoerenþi ± Media m Korsakov m
Versatili m
40-50% Orig. Artiºti + Imbecili – Incoerenþi m Demenþã preco- Paralitici –
ce m Demenþã se-
nilã –
50-70% Orig. Cu capul în nori ± Imbecili – Cei mai incoerenþi m Epileptici oligo- Demenþã se-
freni – nilã –
Peste 70% Negativiºti rari +

TABELUL VIII
SINTEZA
F K C G Tip de A% Orig. %
aprehens
Normali
Artiºti................................90-100% Peste 5 1-2 FC, 2-3 CF, 1-2 C Peste 10 G (D Dd) 10-20% 30-50% +
Inteligenþi .........................80-100% 5 ºi mai multe 1-3 FC, 1-2 CF, 0 C 7-10 GD 20-35% 20-30% +
Media.................................70-80% 2-4 1-3 FC, 0-1CF, 0C 4-7 GD 30-55% 0-20% ±
Neinteligenþi......................60-70% 0-2 1-3 FC, 1-3 CF, 0-1C 3-4 DG D 50-70% 0-20% –
Depresivi ..........................80-100% 0-2 0 FC, 0 CF, 0 C 0-3 D Do 60-80% 0-10% +
S. cu tendinþe maniacale....60-70% 3-5 1-2 FC, 2-3 CF, 1-2 C 8-10 G D Dd 40-50% 20-30% –/+
Oligofreni
Debili.................................40-60% 0 1-2 FC, 2-3 CF, 1-2 C 1-3 D Do 60-80% 30-40% –
Imbecili ..............................0-45% 0 1-2 FC, 2-3 CF, 2-3 C 0-2 D Do 70-100% 40-70% –
Schizofreni ...............................
Coerenþi .............................70-90% 3-5 1-3 FC, 0-2 CF, 0 C 4-7 ºi peste G D (Dd) 35-50% 10-40% ±
Stereotipi ...........................60-80% 0-2 0 FC, 0-2 CF, 0 C 2-4 D Dd 50-80% 10-20% ±
Incoerenþi...........................40-60% Peste 5 1-3 FC, 2-4 CF, 2-8 C 10 ºi peste DdG Dd 10-35% 40-70% ±
Demenþã simplã.................60-90% 0 0 FC, 0 CF 0-3 D Dd 50-70% 0-20% ±
Maniaco-depresivi
Melancolie........................80-100% 0 0FC, 0 CF, C 0-3 D Do 70-90% 0-10% +
Manie.................................50-70% Cel puþin 5 1-3 FC, 2-3 CF, 1-3 C 4-7 DG D Dd 50-70% 10-30% –/+
Epilepsie
Demenþã tardivã ................50-60% 1-2 1-2 FC, 2-3 CF, 1-2 C 4-7 DG D Dd 35-50% 20-40% –/+
Demenþã precoce ...............30-50% Peste 5 1-3 FC, 2-4 CF, 2-6 C 4-7 DG D Dd 20-35% 40-50% –/+
Organici
Korsakov ...........................60-70% Peste 5 1-3 FC, 0-1 CF, 0 C 4-7 GD 35-50% 20-40% ±
Demenþã arterioscleroticã..60-70% 0 0 FC, 0 CF, 0C 0-3 D Do 70-100% 10-20% –/+
Paralizie generalã ..............30-50% 0-2 1-2 FC, 2-3 CF, 1-2 C 4-7 DG D 50-70% 40-50% –
Demenþã senilã ...................0-30% 0 1-2 FC, 2-3 CF, 2-6 C 4-7 GD 70-100% 40-70% –
295
 TABELUL IX

RAPORTUL DINTRE RÃSPUNSURILE-MIªCARE ªI RÃSPUNSURILE-CULOARE 296

1. Normali, oligofreni etc.

0K 0C
(Meticuloºi
ºi depresivi)
1K 0C 1K 1C 0K 1C
(Depresivi) - Neinteligenþi

2K 0C 2K 1C 2K 2C 1K 2C 0K 2C
- Media - Media Debili
3K 0C 3K 1C 3K 2C 3K 3C 2K 3C 1K 3C 0K 3C
(Obsesionalii) (Practici) (Versatili)

xK 0C K>>C K>C xK xC K<C K<<C 0K xC

(Depresii Abstracþi Teoreticieni S. cu ten- (Practici) (Zeloºi) Imbecili
psihogene) dinþe ma-
niacale

Imaginativi Foarte dotaþi

Artiºti

Între paranteze sunt categoriile a cãror localizare în schemã depinde mai ales de factorii afectivi
K>>C=K predominã mult asupra lui C
K>C=K predominã puþin asupra lui C

TABELUL X

RAPORTUL DINTRE RÃSPUNSURILE-MIªCARE ªI RÃSPUNSURILE-CULOARE

2. Schizofreni

0K 0C
Demenþã simplã

1K 0C 1K 1C 0K 1C
(Depresivi) Foarte frecvent s. cu Complet abulici
episoade catatonice

2K 0C 2K 1C 2K 2C 1K 2C
Uºor catatonici Mai incoerenþi
Mai excitabili motori Hebefrenici
Paranoizi stabili ºi 0K 3C
coerenþi

xK 0C K>C xK xC K<C 0K xC
Paranoia Paranoizi productivi Catatonicii cei mai Catatonici incoerenþi Hebefrenici
gravi ºi cei mai cu excitaþie motricã Cverulenþi
blocaþi
297
298 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 299

TABELUL XIII

TABELUL XI RAPORTUL DINTRE RÃSPUNSURILE-MIªCARE ªI

RÃSPUNSURILE-CULOARE
RAPORTUL DINTRE RÃSPUNSURILE-MIªCARE ªI 5. Organici
RÃSPUNSURILE-CULOARE
3. Maniaco-depresivi 0K 0C
Demenþã
0K 0C arteroscleroticã
Melancolie
1K 0C 1K 1C 0K 1C
1K 0C 1K 1C 0K 1C
xK 0C K>C xK xC K<C 0K xC
xK 0C K>C xK xC K<C 0K xC Korsakov Paralitici Demenþã
- - Manie - senilã

TABELUL XIV

TABELUL XII TIPURI DE REZONANÞÃ INTIMÃ

RAPORTUL DINTRE RÃSPUNSURILE-MIªCARE ªI 0K 0C

RÃSPUNSURILE-CULOARE Tipuri coartate
4. Epileptici
1K 0C 1K 1C 0K 1C
Tipuri coartative
0K 0C

1K 0C 1K 1C Demenþã 0K 1C xK 0C K>C xK xC K<C 0K xC

lentã
Tipuri extratensive
xK 0C KC xK xC KC 0K xC (Tipuri fãrã Tipuri Tipuri Tipuri Tipuri
Epileptoizi Demenþã rapidã Demenþã rapidã extratensiune?) introversive ambiegale adaptate egocentrice
Epileptici imbecili Epileptici imbecili

tipuri dilatate
300 301

TABELUL XV TABELUL XVI

TIPURI DE REZONANÞÃ INTIMÃ TIPURI DE PERCEPÞIE

0K 0C
conceptuali
1K 0C 0K 1C
Verbo-motori
xK 0C K>C xK xC K<C 0K xC
Kinestezici auditivi

Vizuali ºi alþii care

reunesc toate tipurile

TABELUL XVII

TALENTE

0K 0C
Tipuri coartate
1K 0C 0K 1C

xK 0C K>C xK xC K<C 0K xC
Tipuri ambiegale Adaptaþi Egocentrici

Introversivi Extratensivi
Filosofi
Desenatori Pictori Muzicieni
Teoreticieni Talent pt. limbi strãine
Practici
Sinteze Tehnicieni
Simþul limbii Abilitate verbalã
Sensibili la ritm Dansatori (înzestraþi cu
o plãcere genuinã de a
dansa
 302

TABELUL XVIII

PICTORI

0K 0C
Schematizatori

1K 0C Pur formali, eventual tipuri care 0K 1C

utilizeazã „logic“ culoarea
Copiºti
Artã comercialã
Decoraþiuni

xK 0C K>C xK xC K<C 0K xC
Abstracþi Simboliºti Bucurie naivã
Futuriºti Expresioniºti Impresioniºti a culorilor
(motive interioare) (motive exterioare)
alb–negru în culori

Sinteze
IX
de miºcare, formã, culoare, interior ºi exterior
Artã atemporalã, clasicã TABELE SINOPTICE
(alcãtuite de EWALD BOHM)
304 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 305

I - REMARCE DE ORDIN GENERAL Timpul de reacþie (21)

(14, 15, 20, 21, 27, 28, 29, 29, 38, 40, 44, 48, 51, 191, 194, 209, 210, 228, 228, 229, 236, 239, 240, 241)
aceste cifre trimit la paginile prezentului volum. Mediu: 20-30 de minute pentru 15-30 de rãspunsuri.
Redus: Maniacali; schizofreni (cu cât incoerenþa este mai mare, cu atât timpul
este mai scurt).
Crescut: Epileptici; organici; depresivi.
Conºtiinþa atitudinii interpretative (14, 15)

Conºtiinþã slabã sau absentã Conºtiinþã acutã

Respingerea planºelor(21)
(Percepþie simplã, determinatã de imagini)
- Normali: aproape niciodatã. Cel mai frecvent este
Majoritatea organicilor (demenþã senilã, paralizie generalã). Nevrotici: uneori (blocaj din cauza vorba de un blocaj sur-
Majoritatea epilepticilor. Meticuloºi unui complex). montabil prin persua-
Mulþi schizofreni Depresivi Istericii pseudo-debili: mai frecvent siune.
Majoritatea maniacalilor (complex de inteligenþã).
Aproape toþi oligofrenii Schizofreni: frecvent (chiar cei latenþi Blocaj cel mai frecvent
Subiecþii euforici sau practic remiºi) ºi chiar la planºele facile. insurmontabil.
Mulþi normali
Raportul dintre F+ % ºi K, respectiv C (27, 28, 29)

Numãrul de rãspunsuri (20) F+ % ºi K F+ % ºi C

a) Normal: F+ % este direct proporþio- a) Normal: F+ % este invers pro-
nal cu numãrul de K; porþional cu numãrul de C;
Media = 15-30:
b) Invers în modificãrile de dispoziþie: b) Invers: F+ % este direct proporþional
1) Normali (rareori mai puþine, adesea mai multe).
F+ % este invers proporþional cu cu numãrul de C;
2) Majoritatea organicilor (aproape de limita inferioarã).
numãrul de K (variaþii de dispoziþie Nervoºi ºi artiºti.
3) Majoritatea melancolicilor.
maniacale ºi depresive, tulburarea Din când în când schizofreni (mai ales
4) Schizofrenii coerenþi.
maniaco-depresivã, variaþii de dis- paranoizii productivi).
poziþie la arterosclerotici).
Sub medie:
Acelaºi lucru pentru epileptici.
1) Normali: depresivi; lunatici; recalcitranþi; ambiþioºii calitãþii.
2) Schizofreni: blocaþi (majoritatea sub 10); indolenþi (10 interpretãri indife-
rente).
K-, K secundare ºi micile K (27/28, 209, 228/229)
Peste medie:
1) Normali: subiecþi într-o dispoziþie veselã; subiecþii bine dispuºi; fanteziºtii; 1) K-: Aproape niciodatã la normali (în afarã de cazul în care se depune un
interesaþii; ambiþioºii cantitãþii; naturile de „elev model“. efort conºtient de a produce cel mai mare numãr posibil de K).
2) Majoritatea oligofrenilor ºi a epilepticilor. Numeroase la maniacali ºi la epileptici (rareori la schizofreni).
3) Organici: fabulatori; paralitici; Korsakov (mult superior mediei). Sporadic la subiecþii cu tendinþe maniacale ºi la cei cu Korsakov.
4) Manicali (uºor peste medie). 2) a) K secundare = Miºcarea este perceputã numai secundar ºi succesiv formei.
5) Mulþi schizofreni (chiar în cazuri cronice). Frecvente la epileptici (lente) ºi la maniacali (rapide).
306 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 307

b) FK confabulate = Miºcãri confabulate, care nu corespund deloc imaginii. G secundare

Frecvente la debili ºi la deliranþi.
3) Micile K (Kp) = Dd vãzute drept K (în majoritatea cazurilor secundare). 3. Rãspunsuri globale confabulatorii-combinatorii. Formele (frecvent fãrã clari-
Plãcerea de a fabula ºi afectivitate vie: paranoizi, Korsakov. tate) sunt combinate fãrã a lua în considerare relaþiile reciproce în cadrul planºei.
Frecvente la normalii neinteligenþi, la Korsakov, la debilii confabulativi ºi la deli-
Apariþia KC (38) ranþi.
(Ex. Pl. IX: Sabbatul vrãjitoarelor) Câteodatã la maniacali ºi la schizofreni.

Normalii foarte dotaþi (în special pictorii). 4. Rãspunsuri globale contaminate. Fuziunea celor douã interpretãri.
Subiecþii într-o dispoziþie bunã. (Ex. Pl. IV: „nebunia unui om de stat care nu face bomba“.
Schizofrenii catatonici. Pl. I: „îngeri-urºi polari“. Pl. VI: „hangiu de fazani“.
Pl. IX: „urºi de vite impecabile“. (191/194)
Rãspunsurile globale secundare (38/40, 191/194, 240/241) Numai la schizofreni.
G secundare

1. Rãspunsurile globale confabulatorii (DG): Un detaliu al planºei este perceput Dd ºi Do (44/45)

mai mult sau mai puþin clar ºi, plecând de la interpretarea acestuia, este dat un
rãspuns care înglobeazã întreaga planºã, fãrã a þine cont prea mult de celelalte
pãrþi ale ansamblului. (Ex. Pl. I: „crevete“.)
Câteodatã: la normalii neinteligenþi ºi la debili.
Frecvent: la maniacali, epileptici, organici ºi mulþi schizofreni.
2. a) Rãsp. globale succesiv combina- Ambele tipuri.
torii.
Dupã interpretarea câtorva detalii, G constructive (240/241).
interpretãrile sunt unite. (Ex. Pl. I: Interpretarea pleacã de la un detaliu.
„doi bãrbaþi (pe ambele pãrþi) ºi o Tendinþa de a stiliza interpretãrile pe
siluetã femininã (la mijloc); bãrbaþii baza acestui detaliu.
îºi disputã femeia“.
Subiecþi dotaþi cu imaginaþie.
Frecvente la Korsakov ºi la maniacali. Construcþii surprinzãtoare.
1. Dd = Cele mai mici detalii ale imaginii, detaliile insolite ale planºei, sau D
obiºnuite sesizate sub un aspect total insolit.
Indicã spirit de chiþibuºar ºi preocuparea pentru lucruri mãrunte la normali.
Indice de incoerenþã la schizofreni.
2. Do = Parte a unui corp în locul corpului întreg (în special oameni ºi animale).
Parte a conþinutului ºi a corpului percepute ca un D.
Se întâlneºte la debili ºi imbecili (cu multe F-).
- la anxioºi, depresivi (inhibiþia gândirii
cauzatã de depresie) (cu multe F+)
- aproape întotdeauna la nevroticii obsesivi
Conþinutul material al interpretãrilor * (48, 51, 210, 236, 239)

G primare 1. Pãrþi ale corpului uman în loc de animale ca indice al stereotipiei.

b) Rãsp. globale simultan combinatorii. Cu intuiþie: a) Degete, mâini, picioare, nas, ochi etc.
Combinarea se face cu o vitezã imper- Privire globalã organizatoare asupra Frecvente la oligofreni (în special imbecili)
ceptibilã. vastelor ansamble. b) Elemente anatomice
(Ex. Pl. I: „doi oameni care îºi jurã Fãrã intuiþie.
ceva deasupra unui altar“.) Construcþii unilaterale realizate dupã * Notã.- Asupra rãspunsurilor provocate de un complex, vezi tabelul XI: „Factori
Subiecþi dotaþi cu imaginaþie. acelaºi model.
nevrotici“.
308 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 309

Frecvente în pseudo-debilitatea istericã (complex de inteligenþã). Vezi
dedesubt rubrica 7.
Frecvente la epileptoizi ºi în nevrozele traumatice.
2. Perseveraþii (48)
În demenþa senilã, la catatonicii abulici ºi ocazional la catatonicii blo-
caþi.
În acelaºi timp, fãrã stereotipia accentuatã indicatã de animalele ºi de
pãrþile corporale: tipic pentru epileptici.
II - TIPUL DE APREHENSIUNE (45, 46, 47, 229, 237)
1. Elemente (237)
G = Procese ideative generalizatoare.
D = Simþul realitãþii imediate (detaliul cel mai uºor de sesizat, cel mai
esenþial).
Dd = Tendinþa la minuþiozitãþi (subtilitãþi, lucruri accesorii).
Dbl = Tendinþa la opoziþie.
Do = Oligofrenie (cu F-) sau inhibiþie depresivã a gândirii (cu F+).

3. Raportul numeric dintre corpul uman în întregime ºi pãrþile corpului uman (48/50) 2. Media normalã (229)
a) Numeroase H ºi O sau foarte puþine Hd: G- D = 8 G, 23 D, 2 Dd, 1 Dbl.
Normalii cei mai inteligenþi.
Schizofrenii cei mai incoerenþi ºi cei mai blocaþi. 3. Tipul G pur (45)
b) Mai multe H decât Hd: a) Tipul G+ = În jur de 10 G (cu F+):
Normalii inteligenþi ºi cu tendinþe maniacale, debilii confabulativi Dorinþa de a bate un record la un examen desepre care presupune cã îi
maniacali, epilepticii, majoritatea schizofrenilor, majoritatea organi- testeazã capacitatea de abstractizare sau de combinare.
cilor. Sau la subiecþii dotaþi cu imaginaþie ºi bine dispuºi (G combinatorii);
c) Mai multe Hd decât H: b) Tipul G- = În jur de 10 G (cu F-):
Normalii neinteligenþi ºi depresivi, anxioºii, meticuloºii hebefrenici ºi La schizofrenii abulici (indiferenþi)
schizofrenii stereotipi. La schizofrenii incoerenþi cu excitaþie motricã (Dd G)
d) Numeroase Hd ºi O sau foarte puþine H: (Ex. Pl. X: „peisaj montan“, dupã un Dd: „genunchi de caprã“.)
Debilii non-confabulativi, imbecili.
Demenþã schizofrenicã simplã, melancolicii, arterioscleroticii. 4. G- D = Inteligenþã cu precãdere teoreticã.
e) Numeroase obiecte neînsufleþite (49) G- D = Inteligenþã cu precãdere practicã.
Frecvent la schizofrenii foarte incoerenþi ºi epilepticii oligofreni. Din Vezi ºi tabelul X: „Inteligenþa“.
când în când la normalii oarecum incoerenþi (femei) ºi la maniaco-
depresivi.
f) Numeroase abstracþiuni (49)
(Ex. Pl. I: „Învierea“; Pl. X: „un deliciu de culori“.)
Frecvente la schizofreni.
La nevrotici, apare ca un fenomen provocat de un complex.
f) Conþinutul se raporteazã la subiectul însuºi (49)
Frecvent în schizofrenie.
g) Interpretãrile anatomice date de ne-medici (139)
Aproape întotdeauna un „complex de inteligenþã“ (inhibiþia afectivã a
gândirii).
Sau preocupãri hipocondriace.
Sau ambele.
h) Numeroase plante (210)
Frecvente la copiii între 6 ºi 8 ani.
310 Manual de psihodiagnostic 311
III - TIPUL DE REZONANÞÃ INTIMÃ (37, 82/112, 121)
(Raportul K/C: CF = 1 K; FC = 1/2 K; C = 1 1/2 K IV - VARIAÞII TEMPORARE ALE TIPULUI DE REZONANÞÃ
INTIMÃ (121, 134/135)

euforicã = lãrgitã (dilatatã) amplitudinea tipului

de rezonanþã intimã,
Dispoziþia fãrã modificarea proporþiilor.
deprimatã = restrânsã
(coartatã)

Oboseala = coarteazã amplitudinea tipului de rezonanþã

intimã.
Buna dispoziþie = deplaseazã tipul de rezonanþã intimã spre tipul
ambiegal introversiv.
(modificând proporþiile)
„Bucuria“ = orienteazã cãtre zona extravertitã tipul de rezo-
nanþã intimã.
„Travaliul interior“ = orienteazã cãtre zona introvertitã tipul de rezo-
nanþã intimã. („inspiraþia“, „revelaþia“).
În schizofrenie:
Faza acutã: dilateazã cel mai frecvent tipul de rezonanþã intimã.
Faza de ameliorare: coarteazã frecvent tipul de rezonanþã intimã.

V - EVOLUÞIA TIPULUI DE REZONANÞÃ INTIMÃ ÎN

CURSUL VIEÞII (108/110, 138, 210)

Prima copilãrie (21/2 ani- 2-4 ani): Ambiegal ºi dilatat.

?)
Tipuri dilatate Oameni-etichetã
F+ limitat, controleazã (Maximum: manechin
momentele K ºi momentele C de societate)
A doua copilãrie (perioada de latenþã, vârsta ºcolarã): Tendinþa la coartare.
Între 6 ºi 8 ani: Multe interpretãri de plante.
Pubertate: Ambiegal.
Între 20 ºi 30 de ani: Tinde cãtre introversivitate.
sau: Tinde cãtre extratensivitate.
Cãtre 30 de ani: Tendinþã la introversie.
30-40 de ani: Maximum de variabilitate.
Între 40 ºi 60 de ani: Diminuarea capacitãþii de introversie ºi coartare;
(între 50 ºi 55 de ani: Recrudescenþa capacitãþii de introversiune).
Peste 60 de ani:
ori: Coartare lentã (normal)
ori: Coartare rapidã (arteriosclerozã)
ori: Extraversie în creºtere (eventual demenþã senilã).
 312 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 313

VI - INTELIGENÞA (49/51, 59/78, 237/239) 4. Tipul de apr.

144244443
Dozarea logicã a energiei asociative prin intermediul unei

144424443
1. F+ % ridicat reprezentãri finale care menþine atenþia constantã.
2. Câteva K G- D G = Abstractizatori, Imaginativi
3. Multe G G- D (Dd)= Teoreticieni.
Inteligenþa 4. Tip de aprehensiune: G sau G- D, sau G- D- Dd. G- D (Dd)= Cu simþ practic.
5. Succesiune ordonatã G- D- Dd = Traficanþi de mãrunþiºuri.
6. A % mic G- D- Dd = Fãrã simþ practic (tirani, chiþibuºari).
7. Orig. % mediu.

1444444442444444443
5. A % scãzut = Relaxare medie a asociaþiilor. Creºterea
1442443

1442443
14444244443

1. F+ % ridicat = a) Atentie, rezistenþã, capaci- Maximum: Meticuloºi 25-35-50 % = eliberarea asociaþiilor în raport cu
======================== variabilitãþii:
Optimum: tate1 de concentrare; Depresivi (optimum de atitudinile asociative Subiecþi cu ten-
80-95 % b) Prezenþa unor engrame de Melancolici =============== dinþe maniacale.
variabilitate) sterotipizante.
forme clare; ===========
Funcþii c) Bunã capacitate de ecforie;
conºtiente d) Bunã asimilare.

144244443 14424443
1444424443 Peste 40 de ani, 20-35 %: Imaginaþie bogatã, artiºti. Scãderea
1442443

2. Succesiune a) Atenþie stabilizatã Maximum :Meticuloºi (di-

rectori de ºcoa- rareori mai puþin de variabilitãþii:
de rigiditate b) Precizia proceselor asocia- 50 %
optimã tive; lã, birocraþi, a- Depresivi, Melan-
(ordonatã) c) Automatizarea capacitãþii de matori de pro- colici. (Creºterea
Peste 50 de ani, 35-50 %: Cu simþ practic. numãrului de A %)
disciplinare a funcþiei logice grame). Rareori mai puþin de
:Câþiva nevrotici 60 %
obsesivi.
Minimum :Maniacali

14424443
:Schizofreni. Participarea la modul de a
gândi al colectivitãþii.
6. Ban % mediu =
144442444443

144444444243

3. Multe G (7-10 sau a) Bogãþie a engramelor vizuale Maximum: Ambiþioºii (Atitudine practicã, adaptare Minimum: Fãrã simþ practic.
mai multe, care sunt F+ b) Bunã capacitate de ecforie calitãþii. intelectualã la mentalitatea Cu capul în nori.
sau K+). (Optimum) (mare precizie a asociaþiilor) Inteligenþe colectivã.)
c) Voinþã afectivã-activã. cu tendinþe
Energie dispoziþionalã a maniacale.
activitãþii asociative Minimum: Deprimaþi.
G primare: dotaþi pentru filoso-
Maximum

14442444443
14442444443
Meticuloºi. Capacitate de asociere originalã.
Specialistul pur
fie. G combinatorii: dotaþi cu =======================
imaginaþie, constructivi. (Orig. de acelaºi
7. Orig. % , mediu = - Bogãþie a asociaþiilor, numãr optim de tip). Cu capul în
(Numãr ºi conþinut) engrame personale = Cultura subiectului. nori (variabile).
(Optimum nu depãºeºte - Rãspunsuri originale de acelaºi tip = Cul- (Pierderea
50 %) turã profesionalã. capacitãþii inte-
1 Nota: Simpla subliniere semnificã: dobândit, capabil de perfecþionare - Rãspunsuri originale variabile = Culturã lectuale de
Linia dublã semnificã: înnãscut (?), capabil de perfecþionare doar în micã mãsurã. generalã. adaptare).
 314 Hermann Rorschach
14442444443
= Capacitate de creaþie interioarã
8. Câteva K
======================
(direct proporþional cu
(Inspiraþie artisticã, experienþe religioase)
G ºi Orig. %; invers
Puþine K = Cu simþ practic, reproductivi.
proporþional
Multe K = Teoreticieni, productivi.
cu A %). (Mai puþine
Inteligenþi: mai multe H decât Hd.
la bãtrâni)
Neinteligenþi: mai multe Hd decât H.
VII - IMAGINAÞIA (48, 118/121)
I. - Imaginativi
(Introversivi)
1. Multe K
Frecvent: 2. Multe culori (Dar K>C)
Frecvent: 3. Multe G
4. Orig. % ridicat
5. A % scãzut
6. F+ % ridicat.
7. Succesiune relaxatã (sau inver- 3. Sentiment egocentric de
satã).
Frecvent: 8. Motive de basm;
Tablouri mitologice;
Scene de roman;
(observate cu acuitate).
9. G combinatorii care þin cont de
raporturile spaþiale dintre com-
ponente (G constructive).
10. Travaliu de intepretare de o
tonalitate veselã, cu o
conºtiinþã puternicã a activitãþii
de interpretare.
VIII - AFECTIVITATEA (24/26, 112/118, 175, 231/233, 241/242)
14243
1. Elementele: (24/26, 112)
FC+ = Capacitate de contact.
FC- = Adaptare afectivã eficientã, dar adaptare
asociativã insuficientã
Manual de psihodiagnostic 315
CF = Labilitate (afectivitate inadaptabilã,
14243
14442444443
dar care încearcã Afectivitate
Maximum:
sã se adapteze). egocentricã.
Artiºti, imaginativi
C = Impulsivitate (nu încearcã sã se adapteze).
Abstracþi.
Minimum (0):
2. Proporþia rãspunsurilor-culoare: (26/27)
Stereotipi, depresivi.
a) Prevalenþa FC asupra CF = Indice de stabilizare, capacitate de adaptare,
capacitate de contact. (FC stabilizeazã CF).
b) Amestecul de FC ºi CF în proporþii aproximativ egale = Indicã un caracter
lunatic, labilitate; egocentrism.
3. Proporþia de culori ºi kinestezii: (26/27)
II. - Confabulativi Prevalenþa lui K asupra culorilor: Indice de stabilizare afectivã. (K stabilizeazã
(Extratensivi) toate rãspunsurile-culoare).
K/(FC + CF + C) = FC/CF.
1. G combinate, care nu Aici: 1FC = 1/2 K, 1CF = 1K, 1C = 1 1/2 K.
þin cont de raporturile
spaþiale dintre compo-
4. F(C): (235, 240, 242)
nente. (G conf.-comb.)
Adaptare afectivã anxioasã ºi prudentã, sentimente de constrângere.
2. Motive reale (observate
Se controleazã în public.
fãrã acuitate).
Tendinþa la o dispoziþie depresivã.
a) Dacã lipsesc FC = Pseudo-contact.
victorie, cu o slabã
b) + CF ºi C = Luptã conºtientã împotriva propriei afectivitãþi.
conºtiinþã a activitãþii de
c) Sub forma Dbl (C) = Idei de insuficienþã (Dbl)+ afectivitate prudentã ºi con-
interpretare.
trolatã (F(C)):
conþinutul acestor interpretãri: indicã anumite complexe care apar sub
forma satisfacerii imaginare a dorinþelor;
d) Ca interpretãri tridimensionale (Interpr. de profunzime, de perspectivã): afec-
tivitate controlatã ºi prudenþã anxioasã, cu o nuanþã depresivã.
Sentimente de insuficienþã (Senzaþia de gol, de instabilitate, de
dezarticulare).
5. Forme particulare ale afectivitãþii (24/26, 112/118, 175)
I. - Capacitatea de simpatie.
1. Tip de rezonanþã intimã mixt.
+2. FC> (CF+C).
+3. Analogie dintre tipul de rezonanþã intimã ºi cel care este obiectul sim-
patiei.
Afectivitate adaptabilã. II. - Sugestibilitatea:
1. Predominã CF (la modul absolut sau relativ).
+2. a) Multe K = greu de sugestionat, dar sugestie stabilã;
316 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 317

b) 0 sau puþine K = uºor de sugestionat, dar foarte instabil. Dansatori euritmici. Dansatori mondeni
Minimum: Coartaþi. Factorul opus: Dbl („sugestibilitate negativã“). Scriitori originali. Buni scriitori. (primitivi).
III. - Impulsivitatea: (Nivel ridicat) (Nivel ridicat). Scriitori tradiþionali.
1. C ca indice Matematicieni Sinteze. (Nivel scãzut).
+2 a) 0 sau puþine K = Manifestãri afective continue (slabe). Fire Tehnicieni.
„vioaie“;
b) Multe K = Manifestãri explozive.
Coartaþi: Forme continue sau explozive.
Ambiegali: Întotdeauna impulsivi.
XI - FACTORI NEVROTICI
(22, 28, 37, 44/45, 134, 175, 231, 232, 233, 237, 240, 248/249, 253, 255/256, 260)
1. Refulare nevroticã
IX - INTUIÞIA (241/242)
a) Refularea unui afect (37, 231/232)
1. Intuiþia: a) Tip de rezonanþã intimã dilatat; - ªoc de culoare la Planºa VIII (stupoare afectivã ºi asociativã).
+b) G construite foarte rapid (abstracte ºi constructive amestecate), - Interpretãri mai fantastice ºi mai fugitive la planºele
ca indice. multicolore = Subiecþi care se tem de propriile afecte.

14243
2. Intuiþia are valoare numai dacã este însoþitã de o anumitã capacitate de - Sãrãcirea producþiei.
coartare (= capacitatea de a „recepta ºi imobiliza rapid într-o formã globalã intu- - m Preferinþã pentru albastru ºi verde, Subiecþi care îºi dominã afectele.
iþia pe care a produs-o tipul de rezonanþã intimã, adicã posibilitatea de a trece fugã de roºu.
rapid de la tipul dilatat la tipul coartat“. - Niciodatã nu apare ºocul la culoare în psihoze. (232)
3. Valoarea intuiþiei este aleatoare.
a) Când capacitatea de coartare este foarte slabã: intuiþia nu depãºeºte o sim- b) Refulare kinestezicã: (231)
plã schiþã, un aforism, un castel în Spania, o utopie; Planºa I fãrã interpretare kinestezicã, cu tendinþa la interpretãri kinestezice la
b) Când coartarea este prea puternicã (refulare nevroticã): intuiþia este pa- celelalte planºe.
ralizatã.
c) Probleme de echilibrare a factorilor extratensivi ºi introversivi: (232)
X - TALENTELE (125/128) Nu existã oscilaþii între momentele introversive ºi cele extratensive (interpretãri
kinestezice începând cu Planºa VIII ºi numai dupã a 4-a sau a 5-a interpretare,
sau deloc).
Coartaþi
Adepþii schemelor formale
2. Tipuri de nevrozã (134, 233)
Coartativii
Introversivi Ambiegali Extratensivi
Spirit de observaþie: K>C Aptitudini organizatorice: K>C - - -
Introversivi Ambiegali Extratensivi Neurastenici. Imagini obsesive. Isterici.
- - - Psihastenici Acþiuni obsesive.
Filosofi. Practicieni reproductivi. Dubitativi ºi meticuloºi.
Simþul limbii. Creatori de limbã. Talent oratoric.
Dogmatici. Indivizi sistematici, pro- Savanþi reproductivi. Figurile intermediare
Savanþi. ductivi în plan ºtiinþific. 3. Detaliile albe (44/45, 175, 238/239)
Desenatori productivi. Pictori. Desenatori reproductivi.
Muzicieni productivi. Genii muzicale. Muzicieni reproductivi. = Tendinþa la opoziþie (mai mult de 1 Dbl este deja suspect).
318 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 319

Alãturi de CF = Sugestibilitate negativã (luptã împotriva sugestibilitãþii). F este cu atât mai degajat de complexe cu cât refularea este mai puternicã ºi cu
Alãturi de rãspunsurile cromatice (FC, CF, C) = Îndoieli vis-a-vis de anturaj. cât conþinutul complexului se exprimã mai mult prin K ºi C.
Alãturi de K = Scepticism faþã de factorii introversivi, sentimente de insuficienþã.
b) Semnificaþia conþinuturilor de complexe:
a) La normali: În K = Tendinþa inconºtientã (atitudine expectativã structuralã).
Introversivi Ambiegali Extratensivi (K aratã cum trãieºte subiectul ºi nu întotdeauna ceea ce resimte el intim).
- - - Kinesteziile de extensie = Tendinþa puternicã de a se pune în valoare ºi de a
Opoziþie faþã de Eul cel Opoziþie faþã de propria Opoziþie faþã de exterior. acþiona. (Se preteazã bine la psihoterapie).
mai intim. conºtiinþã. Obstinaþie, opinii agre- Kinesteziile de flexiune = Naturã pasivã ºi resemnatã (neurastenici). (Nu se
Neîncredere în sine. Scepticism, îndoialã, sive. preteazã la psihoterapie).
Senzaþia de insuficienþã. incapacitate de decizie. Tendinþa la polemicã, la În C = Simboluri indicând marele coeficient afectiv al unui conþinut latent.
Scrupulozitate ºi maniere Ezitare, temporizare, contrazicere. (De orice tip).
ceremonioase. ambivalenþã afectivã. Mania disputelor. În Dbl F(C) = Realizarea dorinþelor. (Vezi paragraful 4)
Un amestec de caracter Ambiþie, mania apro- Spirit revendicativ. În abstracþiuni = Raporturi dintre o atitudine expectativã inconºtientã ºi sco-
flegmatic ºi ascetism. fundãrii, incapacitate purile investite afectiv din inconºtient.
scrupuloasã de a trage În F = Schelete = Sentiment subiectiv de vid interior, de singurãtate, de
concluzii. rãcealã.
Mania de a privi
lucrurile din toate un- Obiecte care acoperã (vãluri, voaluri etc.). = Tendinþa de a se ascunde, de
ghiurile. a disimula un comportament
Mania de a colecþiona, Mãºti. afectiv determinat.
nevoia de a completa.
Dorinþa de a ºti totul.
b) La schizofreni: 7. Simptome de angoasã
Blocaje, negativism, excentricitate.
- Creºterea numãrului mediu de Dd;
4. Dbl F(C) (238, 239)
- Creºterea numãrului de F(C);
Idei de insuficienþã (Dbl) + afectivitate prudentã (F(C)) = în conþinutul acestor - Multe rãspunsuri anatomice prost vãzute (indicând un „complex de
interpretãri apar indici importanþi de complexe sub forma unor satisfaceri ale inteligenþã“);
dorinþelor. - Multe rãspunsuri neadecvate originale ºi personale;
- Coartarea tipului de rezonanþã intimã;
5. Respingerea planºelor (22)
- O mai mare rigiditate a succesiunii la subiecþii al cãror F % este relativ înalt,
Câteodatã blocaj din cauza unui complex. la meticuloºi;
Frecvent la istericii pseudo-debili („complex de inteligenþã“). - Relaxarea succesiunii la subiecþii care au ºoc de culoare -de cele mai multe
ori violent-;
6. Conþinutul complexelor - Înclinaþia cãtre un tip de aprehensiune D Dd Dbl, în care apar frecvent ºi Do;
a) Apar: - ªoc la culoare;
În toate rãspunsurile individuale ºi originale care sunt în acelaºi timp K sau C. - Scãderea numãrului de G ºi K.
În Dbl F(C). Vezi paragraful 4 - Interpretarea unui numãr mai mic de figuri umane în întregime decât pãrþi
În F numai în mod excepþional (la dilataþii iraþionali, la subiecþii cu o bunã dis- corporale; de asemenea, frecvent, scãderea procentajului de rãspunsuri origi-
poziþie). nale, ca ºi cel de rãspunsuri banale.
320 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 321

XII - PATOLOGIE 3. Mai puþine G (0-3). 3. -

(12, 21, 22, 27, 29, 38, 40, 41, 46, 47, 48, 49, 51, 53, 61, 78/82, 134/136, 166, 168, 4. Tip de aprehensiune 4. -
173, 187, 188, 190, 191, 194, 196, 198, 199, 201, 203, 205, 206, 209, 210, 211) mai sãrac (D-Do).
5. Variabilitate redusã (A 5. Variabilitate ºi mai
1. Vârsta avansatã (166) % ridicat, 60-80 %). redusã (70-90 A %).
6. Mai puþine rãsp. origi- 6. -
Coartarea tipului de rezonanþã intimã. nale (0-10 % +).
Forme neclare (F+ % scãzut). - dacã tipul de rezo-
Stereotipizare accentuatã (A % ridicat). nanþã intimã este restrâns:
7. Mai puþine K (în jur de 0). 7. -
2. Isterie (168) 8. Dispariþia completã a 8. -
rãspunsurilor-culoare.
Tip de rezonanþã intimã mai extratensiv, dar cu coartare. Eventual: Eventual:
ªoc la culoare. Numãr de rãspunsuri sub Numãr de rãspunsuri în
Labilitate, impulsivitate (CF, C). medie. general mediu.
Contact afectiv sãrac (0 sau puþine FC). Timp de reacþie mai lung. Timp de reacþie mai lung.
Stereotipizare destul de puternicã. F+ % invers proporþional F+ % invers proporþional
cu K. cu K.
3. Nevroza obsesionalã (46, 61, 134, 175/177) Mai multe Hd decât H. Multe Hd, 0H sau foarte
puþine H.
Tip de rezonanþã intimã aproximativ ambiegal, dar cu tendinþã la coartare.
Multe obiecte.
Dacã tipul de rezonanþã intimã este mai introversiv: imagini obsedante.
mai extratensiv: compulsii (miºcãri obsesive);
exact la mijloc: îndoialã obsedantã, meticulozitate.
Buna dispoziþie Variaþia maniacalã a dis- Manie
Refularea afectelor (refuz obstinat al culorii roºii).
poziþiei
F % ridicat.
(Hipomaniacali)
Tendinþa la Do (control de sine excesiv).
- - -
Apariþia frecventã de Dbl (v. XI: „Factori nevrotici“ vezi par.3).
1. Percepþie mai bunã a 1. Percepþie mai proastã a 1. Percepþie ºi mai proastã
: Câteodatã rigidã
123

Succesiunea formelor. formelor (60-70 % F+ %). a formelor (50-70 % F+

: Câteodatã puþin relaxatã (rareori ordonatã).
%).
Predominã kinestezii de extensie.
2. - 2. Succesiune relaxatã. 2. -
La ambiþioºii cantitãþii (R. originale, conþinutul rãspunsurilor).
3. ªi mai multe G. 3. Multe G (8-10). 3. Mai puþine G (4-7).
Conºtiinta propriei stãri, predominã acþiunile compulsive.
4. Tip de aprehensiune ºi 4. Tip de aprehensiune 4. Tip de aprehensiune
mai bogat. bogat (G ± D ±). mai sãrac (DG D ± Dd
4. Grupul maniaco-depresiv (21, 22, 27, 40, 40, 41/42, 49/51, 76/78, 132/134) ±).
Datele din coloanele Dispoziþia depresivã Melancolie 5. Variabilitate ºi mai 5. Variabilitate crescutã 5. Variabilitate redusã:
externe trebuie corelate - - mare (A % foarte redus). (A % redus: 40-50). 50-70 A %.
cu coloana centralã. 1. Percepþie amelioratã a 1. - 6. ªi mai multe Orig. 6. Orig. % crescut (20-30 6. Mai puþine Orig. (10-
formelor ((80-100) F+ % m) 30 % m).
%). - dacã tipul de rezo-
2. Succesiune mai rigidã. 2. - nanþã intimã este lãrgit:
322 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 323

7. K mai clare. 7. Multe K (±) (3-5).

7. ªi mai multe K (m) (cel Frecvent abstracþiuni.
puþin 5). Frecvent trimiteri personale.
8. Multe rãspunsuri- 8. ªi mai multe culori (1-
culoare (1-2 FC, 2-3 CF, 3 FC, 2-3 CF, 1-3 C). b) Grupe speciale
1-2 C).
Eventual: Eventual: Eventual: Incoerenþii: Timp de reacþie foarte scurt; multe Dd, ca indice de inco-
Numãr de rãspunsuri Numãr de rãspunsuri Numãr de rãspunsuri erenþã.
peste medie. peste medie. puþin peste medie. Frecvent G pur. Tipuri (10 Dd G) (excitaþi motor).
Eventual KC. Timp de reacþie mai scurt. Timp de reacþie mai scurt. Foarte incoerenþi: (multe obiecte):
F+ % invers proporþional F+ % invers proporþional Cei mai incoerenþi: multe H ºi 0 sau foarte puþine Hd.
cu K. cu K. Abulici: Uneori tipul G- pur (10 G)
Mai multe H decât Hd. Frecvent DG ºi G succ.- Blocaþi: Numãr de rãspunsuri sub medie, de regulã sub 10.
comb. Frecvent Dbl (blocaje, negativisme, excentricitãþi).
Uneori G conf.-comb. Cei mai blocaþi: multe H ºi 0 sau foarte puþine Hd.
Mai multe H decât Hd.
Multe obiecte. c) Perioadele de crizã ºi de remisiune (132/134)

5. Grupul de schizofrenii Criza acutã dilatã în general tipul de rezonanþã intimã. Ameliorarea îl coarteazã
(12, 21, 22, 27, 29, 38, 40, 41/42, 44, 45, 47, 48, 49, 51, 132/134, 188, 190, 191, 193/194, 209) frecvent.
a) Simptome generale:
Frecvent conºtiinþã slabã sau inexistentã a interpretãrii. d) Diagnosticul diferenþial între manie ºi melancolie (190)
Numãr de rãspunsuri frecvent peste medie (ºi în cazurile azilare).
Dar, câteodatã, ºi în limitele medii. Excitaþia maniacalã pe un fond schizofrenic = Puþine K. (Multe K în mania veri-
Sau sub medie (blocaþi, abulici). tabilã).
Timp de reacþie în general mult mai scurt. Melancolie pe fond schizofrenic = Aproape întotdeauna K sporadice. (Nu existã
Respingere frecventã a planºelor (chiar la cei latenþi sau practic remiºi). K în melancolia veritabilã).
Chiar la planºele facile (în special Planºa V!).
Blocaj uneori insurmontabil. e) Cele patru sub-forme
Denumirea planºelor dupã numãr ºi poziþie (se întîlneºte numai la schizofreni).
Exemple: douã pete simetrice: „tatãl ºi mama“. Repartiþia în funcþie de tipul de rezonanþã intimã ºi de vârstã. (132/134)
Trei pete oarecare: „cele trei state confederale“.
Un punct din mijloc: „pântece“. Introversivi Coartaþi Extratensivi
- - -
123

Frecvent mari diferenþe de acuitate a formelor.

Forme foarte bune amestecate cu forme proaste. Numai la schizofrenii absurzi. Paranoizi (30-40). Demenþa simplã. Hebefrenie (pubertate).
Amestecate Orig.+ foarte remarcabile ºi Orig.- Paranoia Ambiegali dilataþi. Procesomani
Succesiunea, în majoritatea cazurilor, relaxatã sau incoerentã (cu excepþia para- Catatonie (între 18 ºi 30).
noizilor).
Frecvent D G, câteodatã G confabulat-combinativ. 1) Demenþa simplã (51, 187)
Uneori G contaminate (numai la schizofreni).
De regulã, mai multe H decât Hd (cu excepþia demenþelor simple). Tip de rezonanþã intimã coartat.
În aceste cazuri rare, numeroase K-. F+ % scãzut.
324 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 325

A % ridicat. 4) Paranoizii: (24, 48, 196, 209)

Orig. % (-) sub medie, pânã în limitele medii.
Tip de aprehensiune: D-Dd.
Tip de rezonanþã intimã întroversiv. Tip de aprehensiune G-D.
Succesiune incoerentã.
Afectivitate labilã ºi adaptabilã (FC Succesiune puþin incoerentã (la cei
Multe Hd ºi 0 sau foarte puþine H.
apar mai frecvent). coerenþi: cel mai frecvent ordonatã).
F+ % uºor redus (acuitate a formelor Dd absurde.
2) Hebefrenie (51/188) foarte variabilã). Tendinþa la Dbl (obstinaþie, nega-
A % mediu. tivism).
Tip de rezonanþã intimã extratensiv. Orig. % ± bun. Câteodatã Kp (micile K).
F+ % scãzut. Lipsa rãspunsurilor complexe.
A % destul de ridicat. Multe K, cu un F+ % relativ scãzut.
Orig. % (-) mediu. Cei productivi: F+ % direct proporþio-
nal cu C (nu întotdeauna stabilizate).
Tip de aprehensiune: D- Dd.
Succesiune incoerentã.
Confabulaþii.
Mai multe Hd decât H.
6. Epilepsie (21, 22, 27, 38, 48, 134, 201, 205)

a) Demenþa epilepticã (21, 22, 27, 38, 39, 134, 201)

3) Catatonie, (21, 29, 46, 191, 194) orice tip: câteodatã KC. (38)
Numãr de rãspunsuri cel mai frecvent peste medie.
Timp de reacþie crescut.
Abulici Excitaþi motor incoerenþi Blocaþi Tip de rezonanþã intimã foarte dilatat, spre extratensiv.
- - - F+ % scãzut.
Numãr de rãspunsuri: Tip de rezonanþã intimã Tip de rezonanþã intimã A % foarte scãzut.
aprox. 10 dilatat (în funcþie de caz, ambiegal. Stereotipizare în K ºi C.
Tip de rezonanþã intimã ceva mai întroversiv sau Egocentrism afectiv Orig. % (minus-plus) destul de ridicat.
coartat pânã la zero. mai extratensiv). (deloc sau puþine FC, Tip de aprehensiune DG-D.
F+ % foarte scãzut. Egocentrism afectiv. câteodatã fãrã CF). Succesiune relaxatã (câteodatã rigidã).
A % foarte ridicat. Deloc sau foarte puþine F+ % scãzut (acuitate a Frecvent DG.
Orig. % (-) ridicat. FC. formelor foarte variabilã). Mai multe H decât Hd.
Câteodatã tipul G- pur (10 F+ % foarte scãzut. A % foarte scãzut. Numeroase K- ºi K secundare.
G-). A % foarte scãzut. Orig. % (m) foarte ridicat. F+ % invers proporþional cu K.
Perseverenþa stereotipiilor Orig. % (m) foarte ridicat. Succesiune incoerentã. Confabulaþii.
(indiferenþã). Tip de aprehensiune G-D- Tip de aprehensiune: G- Insistenþã asupra simetriei, denumirea culorilor.
Dd ( ). D-Dd Aprecieri ºi relaþionãri cu sine însuºi.
Succesiune foarte incoer- (m). Puternice perseveraþii fãrã stereotipii (animale ºi pãrþi corporale) evidente.
entã. Tendinþa la Dbl. Rãspunsuri de culoare C pure.
Combin. Confab. Contam. Combin. Confab.

123
În demenþa avansatã
Ocazional perseveraþii. Numãr absolut de K ºi C ridicat (C = indice)
F+ % foarte scãzut.
La oligofreni: multe obiecte.
326 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 327

b) Epileptoizi: (39, 205) A % mediu sau peste medie.

Orig. % (-) foarte ridicat. Confabulaþii.
Tip de rezonanþã intimã extratensiv. Confabulaþii.
F+ % scãzut. Comentarii.
Stereotipizãri anatomice. Rãspunsuri-culoare C pure.
Orig. % (m) destul de mare. Perseveraþii cu stereotipizãri d) Demenþe senile (22, 40, 50,/51, 134, 210)
Tip de aprehensiune: G-D. „anatomice“.
Succesiune relaxatã. Tip de reacþie crescut. Tip de aprehensiune G-D (eventual DG-
D).
Tip de rezonanþã intimã extratensiv. Succesiune ordonatã (câteodatã rela-
7. Organici: (21, 22, 27, 36, 39/40, 48/51, 134, 206, 208/210) F+% foarte scãzut (0-30%). xatã).
A% foarte ridicat. Frecvent DG.
a) Demenþa arterioscleroticã cu depresie: (22, 27, 51, 134) Orig.% - foarte ridicat. Cel mai frecvent H, decât Hd.
Multe plante.
Timp de reacþie mãrit. Tip de percepþie D-Do. Confabulaþii, perseveraþii foarte puter-
Tip de rezonanþã intimã coartat. Succesiune: tendinþa la inversare. nice.
F+ % scãzut semnificativ. Multe Hd ºi 0 sau foarte puþine H.
A % foarte ridicat. F+ % invers proporþional cu K.
Orig. % (-) scãzut.

b) Psihoza Korsakov: (21, 27, 40, 48, 208)

Numãr de rãspunsuri uneori cu mult Frecvent G succ.-comb. ci conf.-comb.

peste medie. Tendinþa la Kp.
Tip de rezonanþã intimã introversiv. K- sporadice.
F+ % mult scãzut. Repetiþii (din cauza uitãrii rapide a pro-
A % mediu. priilor interpretãri).
Orig. % (±) foarte ridicat. Plãcerea de a interpreta.
Tip de aprehensiune: G-D-(Dd).
Succesiune relaxatã.

c) Paralizie progresivã: (21, 22, 40, 50/51, 134, 208)

Numãr de rãspunsuri câteodatã cu mult Tip de aprehensiune: G-D (eventual

peste medie. DG-D).
Timp de reacþie crescut.
Succesiune ordonatã.
Tip de rezonanþã intimã extratensiv.
F+ % foarte scãzut (30-50 %) (cu K Frecvent DG.
bune). Cel mai frecvent mai multe H decât H.
 CUPRINS

In Memoriam: Herman Rorschach ..............................................5

Introducere....................................................................................7
Lista abrevierilor ºi a simbolurilor.............................................9
I. Metoda .....................................................................................11
1. Materialul textului.................................................................11
2. Tehnica..................................................................................12
3. Interpretarea imaginii înþeleasã ca o percepþie......................13
II. Factorii testului......................................................................17
1. Probleme care se pun ............................................................17
2. Numãrul de rãspunsuri..........................................................20
3. Timpul de reacþie ..................................................................21
4. Refuzul imaginilor ................................................................21
5. Momentele de formã, kinestezie, culoare ºi apariþia
lor în procesul perceptiv........................................................22
a) Rãspunsurile–formã (F)...............................................22
b) Rãspunsurile–miºcare (K) ...........................................24
c) Rãspunsurile–culoare (C) ............................................29
d) Coincidenþa lui K ºi C în aceeaºi interpretare .............37
6. Modurile de aprehensiune a imaginii....................................38
a) Problemele care se pun................................................38
b) Determinarea modurilor de aprehensiune ...................40
c) Numãrul de G, D, Dd, Dbl ºi Do.................................44
d) Tipurile de aprehensiune .............................................45
330 Hermann Rorschach
e) Succesiunea tipurilor de aprehensiune ........................47
7. Conþinutul material al interpretãrilor.
Procentajul de animale..........................................................48
8. Rãspunsuri originale .............................................................51
9. Privire de ansamblu...............................................................51
III. Supliment asupra metodei ..................................................53
1. Condiþiile singulare ale planºelor testului.............................53
2. Seriile paralele ......................................................................54
3. Probele de control .................................................................55
4. Modul de întocmire a protocolului .......................................57
IV. Rezultate................................................................................59
1. Inteligenþa .............................................................................59
2. Sensibilitatea factorilor la influenþele voluntare...................73
3. Influenþele variaþiilor de dispoziþie asupra
componentelor inteligenþei ...................................................78
4. Raportul reciproc dintre rãspunsurile–miºcare ºi
rãspunsurile–culoare .............................................................82
5. Tipul de rezonanþã intimã ºi viaþa.........................................99
6. Tipul de rezonanþã intimã ºi componentele
inteligenþei ..........................................................................100
7. Tipul de rezonanþã intimã ºi variaþiile de dispoziþie ...........105
8. Variaþiile temporare ale tipului de rezonanþã intimã
habitualã a individului ........................................................107
9. Modificãrile tipului de rezonanþã intimã în cursul vieþii ....108
10. Studii comparative ale tipului de rezonanþã intimã ............110
11. Afectivitatea, caracterul ......................................................112
12. Imaginaþia ...........................................................................118
13. Tipul de rezonanþã intimã ºi tipul de reprezentare..............121
14. Tipul de rezonanþã intimã ºi tipul de halucinaþii.................124
15. Tipul de rezonanþã intimã ºi talentele .................................125
16. Variaþii ºi comparaþii ale talentelor .....................................128
17. Tipul de rezonanþã intimã. Talent ºi imbold .......................132
18. Tipul de rezonanþã intimã. Caracterul ºi talentul................134
19. Tipul de rezonanþã intimã ºi boala psihicã..........................135
Manual de psihodiagnostic 331
20. Problema evoluþiei tipului de rezonanþã intimã ..................138
V. Aplicarea testului de interpretare a formelor
în practica diagnosticã......................................................141
1. Aplicabilitatea.....................................................................141
2. Obiecþii ...............................................................................142
3. Analiza diagnosticã.............................................................143
4. Conþinutul interpretãrilor ....................................................144
5. Testul ºi psihanaliza............................................................145
EXEMPLE .................................................................................148
NORMALII................................................................................148
1. Normali. Media normalã.....................................................148
2. Categoria de subiecþi aflaþi cu puþin peste medie ...............150
3. Categoria de subiecþi aflaþi cu puþin sub medie ..................154
4. Oligofrenie..........................................................................156
5. Variaþie hipomaniacalã a dispoziþiei ...................................157
6. Individ cu o dispoziþie introversivã ºi o profesie
extratensivã .........................................................................159
7. Subiecþi dotaþi cu imaginaþie ..............................................162
8. Meticuloºii ..........................................................................165
9. Vârstã avansatã ...................................................................166
NEVROZE .................................................................................168
10. Isterie ..................................................................................168
11. Neurastenie .........................................................................169
12. Nevrozã obsesionalã ...........................................................173
13. Epuizat nervos ....................................................................184
PSIHOZE ...................................................................................187
I. Schizofrenie .............................................................................187
14. Demenþã simplã ..................................................................187
15. Hebefrenie ..........................................................................188
16. Catatonie abulicã, torpidã, hebefrenoidã, sãracã
în simptome ........................................................................190
17. Catatonie incoerentã cu excitaþie motricã...........................191
332 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 333

18. Catatonie rigidã...................................................................194 I. Pregãtirea ............................................................................268

19. Schizofrenie paranoidã .......................................................196
II. Psihozã maniaco–depresivã ..................................................198
20. Melancolie ..........................................................................198
21. Manie ..................................................................................199
III. Epilepsie ...............................................................................201
22. Demenþã tipic epilepticã instalatã rapid..............................201
23. Epileptoid............................................................................203
A) Materialul ......................................................................268
B) Pregãtirea psihologicã ...................................................271
II. Testarea ...............................................................................272
III. Protocolul............................................................................275
IV. Sinteza ................................................................................281
V. Utilizarea ............................................................................282
Medicii ºi ne-medicii practicanþi ai testului Rorschach .............285
VIII. Apendice (Tabele)............................................................287

IV. Psihoze organice.................................................................205 IX. Tabele sinoptice ..................................................................303

24. Depresie în cadrul unei demenþe arteriosclerotice..............205

25. Psihozã Korsakov ...............................................................206
26. Paralizie generalã................................................................209
27. Demenþã senilã ...................................................................210
28. Encefalitã letargicã .............................................................211
VI. Recapitulare .......................................................................213
VII .
A. Contribuþie la utilizarea testului de interpretare
a formelor....................................................................217
Introducere .................................................................................217
1. Protocolul testului...............................................................220
2. Interpretarea........................................................................231
3. Rezultatul ºi analiza............................................................247
a) Interpretãrile K ..........................................................250
b) Interpretãrile–culoare ................................................253
c) Abstracþiunile ............................................................255
d) Interpretãrile–formã...................................................261
Recapitulare................................................................................262
B. Introducere în tehnica psihodiagnosticului
lui Rorschach, de Dr. W. Morgenthaler ...................264
Considerente generale ................................................................265
 În colecţia

au mai apărut
Pentru comenzi sau informaţii despre alte colecţii Mumia de la masa
vă invităm să vizitaţi situl nostru din sufragerie. Cele
www.edituratrei.ro mai neobișnuite 32
Dacă doriţi să fiţi în permanenţă informat despre noutăţile de cazuri de psihote-
editoriale și alte evenimente la editura Trei,
vă invităm să vă înscrieţi la newsletter.
rapie
Autori: Jeffrey A. Kottler și
Tehnici proiective în Jon Carlson
evaluarea personalităţii Titlul original: The Mummy
at the Dining Room Table
Publicată de: Jossey-Bass,
Autor: Nicolae Dumitrașcu
San Francisco, 2004.
Anul apariţiei:2005 Traducere de:
Format 13 × 20 cm Adina Avramescu
336 pagini Anul apariţiei: 2004
Format 13 × 20 cm
Tehnicile proiective, ca in- 430 pagini
strumente de evaluare psiholo-
gică, constituie un domeniu
fascinant și controversat al psi-
Povestirile din această
hodiagnosticului. Printre altele,
carte sunt absolut uimitoare
ele fac posibilă cunoașterea
și neobișnuite. Cu toate
personalităţii omului la nivelul
acestea, ea nu este menită să glorifice cele mai bizare aspecte ale com-
profund al fantasmelor și ten-
portamentului uman. Ea este de fapt o colecţie de povestiri despre rela-
dinţelor inconștiente care se re-
ţii psihoterapeutice care au produs transformări majore și semnificative
flectă în comportament. Lucra-
atât în viaţa terapeuţilor cât și a clienţilor lor. Sunt povestiri despre
rea de faţă, destinată studenţi-
compasiune și solicitudine, care demonstrează tipul de angajament pe
lor și practicanţilor în Psiholo-
care îl presupune meseria de terapeut. Aceasta nu este o carte care și-a
gie, este o abordare a unor teh-
propus deliberat să facă eroi și eroine din terapeuţi (deși prezintă în
nici proiective clasice și conţine descrieri și aplicaţii practice ale acesto-
multe dintre paginile ei strategiile creative și absolut uimitoare ale uno-
ra.
ra dintre cei mai mari practicieni contemporani). Mai degrabă este o
Nicolae Dumitrașcu este doctorand al Universităţii de stat din Bu-
carte care omagiază curajul unor oameni care, confruntându-se cu pro-
curești și lector la Universitatea Titu Maiorescu, disciplina Tehnici Pro-
bleme majore, cu consecinţe devastatoare asupra condiţiei lor fizice și
iective. A tradus trei lucrări cunoscute din acest domeniu despre testele
emoţionale, au reușit în cele din urmă să le depășească, prin eforturi
Szondi și Rorschach și este membru al International Szondi Association
susţinute și prin încrederea permanentă arătată terapeuţilor lor.
și al International Rorschach Society. Principalele lui domenii de interes
sunt evaluarea psihologică, relaţia dintre creativitate și tulburarea men-
tală și personalitatea bolnavului psiho-somatic.