Sunteți pe pagina 1din 508

Colecþie coordonatã de

Simona Reghintovschi
ERIC BERNE

Ce spui dupã
„Bunã ziua“?
Psihologia destinului uman

Traducere din engleză:


Anacaona Mândrilă
Editori:
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Director editorial:
MAGDALENA MĂRCULESCU

Director producţie:
CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Redactor:
ANCA PREDA

Coperta colecţiei:
FABER STUDIO (S. Olteanu, A. Rădulescu, D. Dumbrăvician)

DTP:
EXPERT EDIT SRL

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


BERNE, ERIC
Ce spui după „bună ziua“? : Psihologia destinului uman / Eric Berne ;
trad.: Anacaona Mândrilă. - București : Editura Trei, 2006
ISBN (10) 973-707-085-2 ; ISBN (13) 978-973-707-085-2

I. Mândrilă, Anacaona (trad.)

615.851

Această carte a fost tradusă după:


WHAT DO YOU SAY AFTER YOU SAY HELLO? The Psychology of Human
Destiny, Eric Berne, Bantam Books, 1972

This Translation published by arrangement with Random House,


an imprint of Random House Publishing Group, a division of
Random House, Inc.

Copyright © City National Bank, Beverly Hills, California, 1972

Copyright © Editura Trei, 2006


pentru ediţia în limba română
C.P. 27-0490, București
Tel./Fax: +4 021 300 60 90
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro

ISBN (10) 973-707-085-2; ISBN (13) 978-973-707-085-2


CUPRINS

Notæ asupra traducerii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13


Prefaflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Semanticæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

PARTEA ÎNTÂI
Consideraflii generale

Capitolul 1. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
A. Ce spui dupæ „Bunæ ziua?“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
B. Cum spui „Bunæ ziua?“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
C. O ilustrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
D. Strângerea de mânæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
E. Prietenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
F. Teoria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

Capitolul 2. Principiile analizei tranzacflionale . . . . . . . . . . . . 32


A. Analiza structuralæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
B. Analiza tranzacflionalæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
C. Structurarea timpului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
D. Scenariile de viaflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

PARTEA A DOUA
Programarea parentalæ

Capitolul 3. Destinul uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53


A. Planul de viaflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
Magda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
Della . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Mary . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
B. Pe scenæ øi dincolo de scenæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
C. Mituri øi basme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Povestea Europei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Scufifla Roøie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
O reacflie marflianæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
Un scenariu de tip Scufifla Roøie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
6 Eric Berne

D. Aøteptând rigor mortis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73


Scenariul „Aøteptând rigor mortis“ . . . . . . . . . . . . . . 75
Povestea Frumoasei din Pædurea adormitæ . . . . . . . . . . 76
E. Drama familialæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
F. Destinul uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
G. Perspectivæ istoricæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

Capitolul 4. Influenfle prenatale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89


A. Chestiuni introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
B. Influenfle ancestrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
C. Scena concepfliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
D. Poziflia la naøtere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
E. Scenarii ale naøterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
F. Prenume øi nume de familie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

Capitolul 5. Dezvoltarea timpurie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111


A. Influenfle timpurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
B. Convingeri øi hotærâri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
C. Pozifliile — pronumele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
D. Învingætori øi învinøi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
E. Poziflii triadice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
F. Pozifliile — predicatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
G. Alegerea scenariului de viaflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

Capitolul 6. Anii de modelare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126


A. Programarea parentalæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
B. Gândire în stil marflian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Butch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
C. Micul avocat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
D. Instrumentarul scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136

Capitolul 7. Instrumentarul scenariului de viaflæ . . . . . . . . . . 140


A. Ræsplata scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
B. Porunca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
C. Ispita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
D. Electrodul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
E. Saci øi alte lucruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
F. Prescripflia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 7

G. Modele parentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152


H. Demonul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
I. Permisiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
J. Eliberarea internæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
Chuck . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
K. Componentele scenariului de viaflæ . . . . . . . . . . . . . 161
Clementine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
L. Aspiraflii øi conversaflii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
M. Învingætorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
N. Tofli oamenii au un scenariu de viaflæ? . . . . . . . . . . . 165
O. Contrascenariul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
P. Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

Capitolul 8. Copilæria târzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169


A. Intrigi øi eroi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
B. Concesiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
C. Cupoanele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
D. Iluziile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
E. Jocurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
F. Persona . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
G. Cultura familialæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195

Capitolul 9. Adolescenfla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202


A. Ocupaflii de timp liber . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
B. Eroi noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
C. Totemul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
D. Simflæminte noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
E. Reacflii fizice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
F. Camera din faflæ øi camera dosnicæ . . . . . . . . . . . . . . 206
G. Scenariu øi antiscenariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
H. Imaginea despre lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
I. Tricoul inscripflionat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
Nu pofli avea încredere în nimeni . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
Nu aøa face toatæ lumea? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218

Capitolul 10. Maturitatea øi moartea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220


A. Maturitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220
B. Ipoteca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
8 Eric Berne

C. Dependenflele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
D. Triunghiul dramei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
E. Speranfla de viaflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
F. Bætrâneflea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
G. Scena morflii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
H. Râsul de sub øtreang . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
I. Scena postumæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
J. Piatra de mormânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
K. Testamentul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237

PARTEA A TREIA
Scenariul în acfliune

Capitolul 11. Tipuri de scenariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241


A. Învingætori, neînvingætori øi învinøi . . . . . . . . . . . . . 241
B. Timpul scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
C. Sexul øi scenariul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
D. Timpul°obiectiv øi timpul°cronometru . . . . . . . . . . . 249

Capitolul 12. Câteva scenarii de viaflæ tipice . . . . . . . . . . . . . . 252


A. Scufifla Roz sau „Copilul nimænui“ . . . . . . . . . . . . . 252
B. Sisif sau „Iar am pæflit°o!“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
C. Micufla domniøoaræ Muffet sau „Nu mæ pofli
speria!“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
D. Bætrânul soldat nu moare sau „Cine are nevoie
de mine?“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
E. Ucigaøul de balauri sau „Tata le øtie pe toate“ . . . . 263
F. Sigmund sau „Dacæ nu reuøeøti pe o cale,
încearcæ alta“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265
G. Florence sau „Un lucru dus la bun sfârøit“ . . . . . . . 266
H. Scenarii tragice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268

Capitolul 13. Cenuøæreasa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271


A. Trecutul Cenuøæresei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271
B. Povestea Cenuøæresei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273
C. Scenarii împletite între ele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
D. Cenuøæreasa în viafla realæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278
E. Dupæ terminarea balului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279
F. Basme øi oameni reali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 9

Capitolul 14. Cum e cu putinflæ scenariul de viaflæ? . . . . . . . . 285


A. Plasticitatea chipului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
B. Eul mobil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290
C. Fascinaflie øi imprinting . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
D. Mirosul inodor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
E. Presiunea anticipatæ øi presiunea ulterioaræ . . . . . . 303
F. Micul fascist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312
G. Schizofrenicul curajos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316
H. Manechinul ventrilocului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 318
I. Mai multe despre demon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 320
J. Persoana realæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 322

Capitolul 15. Transmiterea scenariului de viaflæ . . . . . . . . . . . 323


A. Matricea scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 323
B. Parada familiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 328
C. Transmiterea culturalæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 330
D. Influenfla bunicilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333
E. Suprascenarizarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 335
F. Combinarea directivelor scenariului . . . . . . . . . . . . . 338
G. Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 340
H. Responsabilitatea pærinflilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 342

PARTEA A PATRA
Scenariul în practica clinicæ

Capitolul 16. Etapele preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347


A. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347
B. Alegerea terapeutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 350
C. Terapeutul ca magician . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 354
D. Pregætirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 355
E. „Pacientul de meserie“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 359
F. Pacientul ca persoanæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 360

Capitolul 17. Semnele scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 362


A. Semnalul scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 362
B. Componenta fiziologicæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365
C. Cum se ascultæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 369
D. Semnale vocale elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 371
10 Eric Berne

1. Sunete respiratorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 371


2. Accentele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 372
3. Vocile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 373
4. Vocabularul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 373
E. Alegerea cuvintelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 374
1. Pærfli de vorbire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 375
2. Cuvinte OK . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 376
3. Cuvinte din scenariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 378
4. Metaforele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 380
5. Frazele de securizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 381
6. Subjonctivul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 382
7. Structura frazei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 383
F. Tranzacfliile de sub øtreang . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 384
G. Tipuri de râs . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 388
1. Râsete conforme cu scenariul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 388
2. Râsete sænætoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 389
H. Bunica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 389
I. Tipuri de protest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 391
J. Povestea vieflii tale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393
K. Comutærile din scenariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 396

Capitolul 18. Scenariul de viaflæ în terapie . . . . . . . . . . . . . . . 399


A. Rolul terapeutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 399
B. Dozarea jocului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 399
C. Motive pentru terapie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 402
D. Scenariul terapeutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 403
E. Predicflia rezultatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 404
F. Antiteza scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 407
Amber . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 408
G. Vindecarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 414

Capitolul 19. Intervenflia decisivæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 417


A. Cæile finale comune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 417
B. Vocile din minte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 420
C. Dinamica permisiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 424
D. A vindeca pacienfli versus a face progrese . . . . . . . . 430
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 11

Capitolul 20. Trei prezentæri de caz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 433


A. Clooney . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 433
B. Victor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 441
C. Jan øi Bill . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 442

PARTEA A CINCEA
Abordæri øtiinflifice ale teoriei scenariului de viaflæ

Capitolul 21. Obiecflii la adresa teoriei scenariului de viaflæ . . 449


A. Obiecflii spirituale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 449
B. Obiecflii filosofice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 450
C. Obiecflii raflionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 451
D. Obiecflii doctrinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 453
E. Obiecflii empirice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 456
F. Obiecflii privind dezvoltarea psihicæ . . . . . . . . . . . . . 457
G. Obiecflii clinice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 458

Capitolul 22. Probleme metodologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 461


A. Harta øi terenul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 461
B. Grila conceptualæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 464
C. Date slabe øi date tari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 468

Capitolul 23. Inventarul operaflional al scenariului . . . . . . . . 472


A. Definiflia unui scenariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 472
B. Cum poate fi confirmat un scenariu . . . . . . . . . . . . . 476
C. Introducere la inventarul operaflional al
scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 481
D. Un inventar operaflional al scenariului . . . . . . . . . . 482
E. Un inventar operaflional condensat . . . . . . . . . . . . . . 491
F. Un inventar operaflional al terapiei . . . . . . . . . . . . . . 494

Anexæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 497
Chiar aøa, ce spui dupæ „Bunæ ziua“? . . . . . . . . . . . . . . 497
Glosar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 500

Lista figurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 507


NOTÆ ASUPRA TRADUCERII

ranspunerea lucrærii lui Eric Berne în limba românæ a

T presupus anumite dificultæfli, ca urmare a faptului cæ


textul reprezintæ una dintre primele „cæræmizi“ în con-
struirea orientærii analizei tranzacflionale. Drept urmare, auto-
rul s°a folosit de libertatea de novator în alegerea termenilor
care sæ°i descrie cel mai bine ideile øi conceptele. Am încercat,
la rândul meu, sæ propun în traducere termenii echivalenfli
optimi, care sæ respecte cu fidelitate ideile autorului øi totoda-
tæ limba românæ, astfel încât sæ se poatæ constitui într°un ade-
værat lexic specific analizei tranzacflionale.
Cunoscând faptul cæ existæ pe piafla româneascæ o serie de
cærfli din domeniul analizei tranzacflionale în care terminolo-
gia diferæ de cea folositæ în prezenta traducere, îmi voi expu-
ne în continuare, pe scurt, alegerile în privinfla a patru
categorii de termeni.
În primul rând, existæ termeni care au echivalent în limba
românæ øi care, în alte lucræri, nu au fost traduøi; am preferat
sæ nu fac importuri linvgistice nejustificate. Mæ refer în pri-
mul rând la script, pentru care am folosit „scenariu de viaflæ“
sau, din motive de economie, doar „scenariu“. De asemenea,
este cazul termenului stroke; este adeværat cæ în limba englezæ
el are øi sensul de mângâiere, øi sensul de lovituræ, dar Berne
îl defineøte clar drept modalitatea prin care mama îi oferæ
confirmare pruncului ei, aøa cæ am considerat cæ poate fi vor-
ba doar despre „mângâiere“ øi l°am tradus ca atare. Oarecum
în aceeaøi categorie intræ øi adjectivul ulterior (cu referire la
tranzacflii øi la motive), tradus anterior prin „ulterior“; are øi
14 Eric Berne

acest sens în limba englezæ, dar este sensul secundar, cel


principal øi care se aplicæ în lucrarea lui Berne fiind „ascuns“.
Existæ apoi termeni intraductibili ca atare; mæ refer la ad-
jectivele scripty øi gamy. Cum de la substantivele „scenariu“ øi
„joc“ nu se poate obfline o formæ adjectivalæ corespunzætoare,
am recurs la echivalarea acestor termeni prin expresiile „în
ton cu scenariul“ øi „în ton cu jocul“. Este øi cazul termenului
injunction, în privinfla cæruia autorul precizeazæ faptul cæ îl
foloseøte cu sensul de hotærâre judecætoreascæ, definitivæ øi
irevocabilæ. Traducerea lui prin „hotærâre judecætoreascæ“ ar
fi fost nu numai greoaie, ci øi cu tentæ absurdæ în anumite
contexte, astfel cæ am ales echivalentul „poruncæ“, a cærui
greutate am considerat cæ surprinde nuanflele dorite de autor.
Un caz aparte îl reprezintæ termenul trading stamp, care fline
de practica specificæ anumitor lanfluri de magazine americane
de a°øi ræsplæti cumpærætorii fideli prin cupoane valorice care
sæ fie preschimbate ulterior în bunuri, practicæ neîntâlnitæ în
comerflul românesc øi, de altfel, aproape dispærutæ øi în cel
american. Am ales sæ°l traduc prin „cupon“; o variantæ ar fi
fost cea de „talon“ — practica taloanelor de concurs din di-
ferite publicaflii semænând cel mai bine cu cea la care se referæ
Berne —, dar ambiguitatea datæ de polisemia cuvântului m°a
determinat sæ nu°l folosesc.
O caracteristicæ a stilului lui Eric Berne este folosirea ter-
menilor argotici; argoul englezei americane este incomparabil
mai bogat faflæ de argoul limbii române, astfel cæ în majori-
tatea cazurilor am recurs la cuvinte din lexicul uzual. A fost
cazul cuvântului con, al cærui sens principal (øi totodatæ cel
vizat de autor) este cel de înøelæciune bazatæ pe abuz de în-
credere sau pe naivitatea victimei; l°am tradus prin „pæcælea-
læ“. De asemenea, am ales varianta „ræsplatæ“ pentru payoff,
termen folosit în lumea interlopæ pentru a denumi o sumæ
plætitæ ca mitæ sau în urma øantajului. Ambele alegeri au fost
motivate de dorinfla de a pæstra caracterul economic al termi-
nologiei folosite de Berne, cu denaturarea minimæ a sensului.
Termenul racket, cu sensul de loc concesionat sau tarabæ con-
cesionatæ într°un parc de distracflii, a fost ales de Berne pen-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 15

tru a denumi træirea afectivæ urmæritæ cu predilecflie de o per-


soanæ; am ales drept echivalent „concesiune“, cu scopul de a
sublinia modul exclusivist în care individul se raporteazæ la
simflæmântul sæu predilect. Traducerea termenilor gimmick
prin „chichiflæ“ øi crossup prin „derutæ“ a urmærit, de aseme-
nea, redarea cât mai fidelæ a semnificafliei date de autor aces-
tor termeni. Este øi cazul termenilor The Connection øi The
Patsy, folosifli de Berne pentru a denumi douæ roluri secun-
dare din cadrul scenariului; i°am tradus prin „Relaflia“ (dat
fiind sensul, încetæflenit în limba românæ, de persoanæ care
dispune de resursele necesare pentru a înlesni un lucru altfel
dificil de realizat) øi „Manipulatul“.
În sfârøit, au existat termeni øi expresii ce reprezintæ pur øi
simplu invenflii ale lui Berne, el folosindu°se de flexibilitatea
limbii engleze pentru a°øi denumi cât mai sintetic øi mai de-
scriptiv conceptele. Este vorba despre reach back øi afterburn;
în cazul lor am recurs la echivalenfli aleøi pe baza definifliilor
date de autor, anume „presiune anticipatæ“ øi respectiv „pre-
siune ulterioaræ“, considerând cæ exprimæ la fel de sintetic øi
descriptiv conceptele în cauzæ. În aceeaøi situaflie se aflæ
expresiile clock time øi goal time, pentru care am recurs la vari-
antele „timp°cronometru“ øi „timp°obiectiv“.
Pentru uøurinfla raportærii cititorului la alte traduceri din
domeniul analizei tranzacflionale în care s°au fæcut alte ale-
geri terminologice, am menflionat în text øi varianta în limba
englezæ a tuturor termenilor importanfli øi, de asemenea, am
pæstrat°o în parantezæ în Glosarul existent la finalul cærflii.

Anacaona Mîndrilæ
PREFAޮ

ceastæ carte se înscrie în øirul lucrærilor mele ante-

A rioare pe tema orientærii tranzacflionale øi contu-


reazæ noile dezvoltæri teoretice øi practice apærute în
ultimii cinci ani, în principal progresele rapide în analiza sce-
nariului de viaflæ. În aceastæ perioadæ a crescut foarte mult
numærul terapeuflilor formafli în analiza tranzacflionalæ. Ei
testeazæ teoriile deja acceptate, în domenii foarte diferite,
printre care industria, reeducarea, educaflia øi politica, dar øi
într°o diversitate de situaflii clinice. Mulfli dintre ei aduc con-
tribuflii originale, dupæ cum se menflioneazæ în text øi în
notele de subsol.
Cartea de faflæ este gânditæ în principal ca un manual
avansat de psihoterapie; specialiøtii cu diferite orientæri nu
vor avea nici o dificultate în a traduce în propriul lor dialect
cronicile scurte, simple ale analizei tranzacflionale. Færæ îndo-
ialæ cæ o vor citi øi unii neprofesioniøti, motiv pentru care am
încercat s°o fac accesibilæ øi pentru ei. S°ar putea sæ necesite
gândire, dar sper cæ nu va presupune øi decodificare.
Psihoterapia convenflionalæ foloseøte de obicei trei dialec-
te: terapeut°terapeut, terapeut°pacient øi pacient°pacient; ele
se deosebesc la fel mult între ele ca dialectul mandarin øi cel
cantonez sau greaca veche øi greaca modernæ. Experienfla ara-
tæ cæ, dacæ se renunflæ la dialecte, pe cât posibil, în favoarea
unei kua°yu sau lingua franca a fondului lexical de bazæ, se
îmbunætæfleøte „comunicarea“ pe care øi°o doresc cu ardoare
atâflia terapeufli (øi pe care o lasæ cu atâta perseverenflæ sæ aø-
tepte, cum s°ar zice, în fafla altarului). Am încercat sæ evit
moda, atât de ræspânditæ în øtiinflele sociale, comportamen-
18 Eric Berne

tale øi psihiatrice, de a ascunde nesiguranfla prin redundanflæ


øi vagul prin prolixitate — practicæ ale cærei origini pot fi
gæsite la Facultatea de Medicinæ a Universitæflii din Paris, în
secolul al XIV°lea.
Acest stil mi°a adus învinuiri de „popularizare“ øi „supra-
simplificare“ — termeni ce amintesc acuzafliile de „cosmopo-
litanism burghez“ øi „deviaflie capitalistæ“ formulate de fostul
Comitet Central. Având de ales între mister øi deschidere,
între sofisticare øi simplitate, m°am alæturat „mulflimii“, arun-
când ici øi colo câte un cuvânt „mare“ pe post de hamburger
care sæ°i distragæ pe câinii de pazæ ai academiilor, în vreme ce
eu o øterg pe uøa de la subsol øi le spun „Bunæ ziua“ prieteni-
lor mei.
E aproape imposibil sæ mulflumesc tuturor acelora care au
ajutat la dezvoltarea analizei tranzacflionale, de vreme ce nu-
mærul lor se ridicæ acum la câteva mii. Cei pe care îi cunosc
cel mai bine sunt membrii formatori din Asociaflia Interna-
flionalæ de Analizæ Tranzacflionalæ øi membrii Seminarului de
Analizæ Tranzacflionalæ din San Francisco, la care particip cu
regularitate în fiecare sæptæmânæ. Printre practicienii cel mai
activ preocupafli de analiza scenariului de viaflæ se numæræ
Carl Bonner, Melvin Boyce, Michael Breen, Viola Callaghan,
Hedges Capers, Leonard Campos, William Collins, Joseph
Concannon, Patricia Crossman, John Dusay, Mary Edwards,
Franklin Ernst, Kenneth Everts, Robert Goulding, Martin
Groder, Gordon Haiberg, Thomas Harris, James Horewitz,
Muriel James, Pat Jarvis, Stephen Karpman, David Kupfer,
Pamela Levin, Jack Lindheimer, Paul McCormick, Jay Nichols,
Margaret Northcott, Edward Olivier, W. Ray Pointdexter,
Solon Samuels, Myra Schapps, Jacqui Schiff, Zelig Selinger,
Claude M. Steiner, James Yates øi Robert Zechnich.
În plus, vreau sæ°i mulflumesc secretarei mele din San Fran-
cisco, Pamela Blum, care a avut grijæ ca Seminarul sæ se desfæ-
øoare færæ dificultæfli øi a contribuit cu propriile idei; de asemenea,
succesoarelor ei, Elaine Wark øi Arden Rose, øi mai ales sec-
retarei mele din Carmel, doamna Mary N. Williams — færæ
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 19

conøtiinciozitatea, îndemânarea øi devotamentul ei, manuscri-


sul acesta, cu toate variantele øi modificærile aduse, n°ar fi
væzut lumina tiparului. Fiul meu, Terence, în vârstæ de cinci-
sprezece ani, m°a ajutat cu pricepere la colaflionarea bibliogra-
fiei øi la desene, precum øi la alte detalii ale manuscrisului, iar
fiica mea, Ellen Calcaterra, l°a citit øi a fæcut multe sugestii
valoroase. În final, vreau sæ mulflumesc pacienflilor mei pen-
tru încrederea cu care mi s°au dezvæluit øi pentru cæ m°au
læsat sæ plec în vacanfle, ca sæ pot gândi; de asemenea, mili-
oanelor de cititori din cel puflin cincisprezece flæri, care m°au
încurajat prin interesul cu care au citit una sau alta dintre
lucrærile mele.

SEMANTICÆ
La fel ca în alte cærfli ale mele, pronumele el se referæ la
fiinfle umane de ambele sexe, în vreme ce pronumele ea este
folosit atunci când consider cæ o afirmaflie se aplicæ mai mult
femeilor decât bærbaflilor; uneori, el este întrebuinflat øi pentru
simplitate gramaticalæ, pentru a°l deosebi pe terapeut (bær-
bat) de pacient. Sper ca femeile emancipate sæ nu înfleleagæ
greøit aceste convenflii sintactice. Afirmaflia este înseamnæ cæ
am o convingere rezonabil de fermæ, bazatæ pe experienfla
clinicæ proprie sau a altora, în legæturæ cu respectivul aspect.
Expresia pare sæ fie înseamnæ cæ aøtept confirmæri ulterioare
înainte de a mæ pronunfla categoric. O parte a studiilor de caz
a fost extrasæ din propria mea experienflæ, iar restul, din cele
prezentate la seminarii øi la øedinflele de supervizare; unele
sunt compuse din mai multe cazuri. Le°am prezentat pe toate
astfel încât persoanele în cauzæ sæ nu poatæ fi recunoscute,
deøi am reprodus cu fidelitate incidentele sau dialogurile
semnificative.
Eric Berne
Partea I
CONSIDERAfiII GENERALE
Capitolul 1
INTRODUCERE

A. Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?


Aceastæ întrebare copilæreascæ, aparent foarte simplæ øi
lipsitæ de profunzimea aøteptatæ în cazul unui demers øtiin-
flific, cuprinde în ea toate întrebærile esenfliale ale existenflei
umane øi problemele fundamentale ale øtiinflelor sociale. Este
întrebarea pe care copiii mici „øi°o adreseazæ“ lor înøile, la
care copiii mai mari învaflæ sæ accepte ræspunsuri deformate,
pe care adolescenflii øi°o pun unii altora øi celor care îi sfætui-
esc, de care adulflii scapæ acceptând ræspunsurile deformate
ale celor mai buni ca ei øi despre care bætrânii filosofi înflelepfli
scriu cærfli færæ a gæsi vreodatæ ræspunsul. Ea confline atât
întrebarea fundamentalæ a psihologiei sociale: „De ce vorbesc
oamenii unii cu alflii?“, cât øi întrebarea fundamentalæ a psihi-
atriei sociale: „De ce le place oamenilor sæ fie agreafli?“ Ræs-
punsul ei e øi ræspunsul la întrebærile puse de cei patru
Cælærefli ai Apocalipsei: ræzboi sau pace, foamete sau beløug,
molimæ sau sænætate, moarte sau viaflæ? Nu°i de mirare cæ
puflini oameni îl aflæ în timpul vieflii, de vreme ce majoritatea
îøi traverseazæ existenfla færæ a gæsi mæcar ræspunsul la între-
barea care o precede: „Cum spui bunæ ziua?“

B. Cum spui „Bunæ ziua“?


În asta constæ secretul budismului, al creøtinismului, al
iudaismului, al platonismului, al ateismului øi, mai presus de
24 Eric Berne

toate, al umanismului. Faimosul „sunet al unei mâini care


aplaudæ“ din Zen este sunetul vocii unei persoane care spune
„bunæ ziua“ altei persoane øi, de asemenea, sunetul Regulii
de Aur, indiferent în ce Biblie ar fi ea exprimatæ. A spune
„bunæ ziua“ corect înseamnæ a°l vedea pe celælalt, a fi conø-
tient de el ca fenomen, a fi prezent pentru el øi pregætit ca el
sæ fie prezent pentru tine. Poate cæ oamenii care demonstrea-
zæ cel mai bine aceastæ capacitate sunt bæøtinaøii din insula
Fiji, al cæror zâmbet autentic reprezintæ una dintre rarele
nestemate ale lumii. Apare lent, lumineazæ întreaga faflæ, per-
sistæ suficient încât sæ fie clar recunoscut øi sæ exprime toto-
datæ recunoaøtere claræ øi se stinge cu o încetinealæ tainicæ. În
alte pærfli ale lumii îøi gæseøte pereche doar în zâmbetul cu
care se întâmpinæ unul pe altul, în cel mai spontan mod, ma-
ma øi sugarul øi, de asemenea, în flærile vestice, doar într°un
anumit tip de personalitate deschisæ.*
Cartea de faflæ pune în discuflie patru întrebæri: cum spui
bunæ ziua, cum ræspunzi la bunæ ziua, ce spui dupæ bunæ
ziua øi, în principal, trista problemæ: ce face toatæ lumea în loc
sæ spunæ bunæ ziua? La aceste întrebæri voi ræspunde în con-
tinuare pe scurt, iar explicarea ræspunsurilor va ocupa tot
restul prezentului manual de psihiatrie, care se adreseazæ în
primul rând terapeuflilor, în al doilea rând, pacienflilor aflafli
în curs de vindecare øi în al treilea rând, tuturor celor care
vor sæ asculte.
1. Ca sæ spui bunæ ziua, trebuie mai întâi sæ scapi de tot
gunoiul care s°a acumulat în mintea ta încæ de când ai venit
acasæ de la maternitate øi apoi sæ°fli dai seama cæ acest salut
anume, din momentul prezent, este irepetabil. S°ar putea sæ
ai nevoie de ani buni ca sæ învefli sæ faci asta.
2. Ca sæ ræspunzi la bunæ ziua, trebuie sæ scapi de tot
gunoiul din mintea ta øi sæ vezi cæ existæ o persoanæ care stæ
în fafla ta sau trece pe lângæ tine, aøteptând ca tu sæ°i ræspunzi
* Un lucru ciudat: din experienfla mea, asemenea zâmbete se întâlnesc
cel mai adesea la fetele între douæzeci øi treizeci de ani, cu pærul
brunet øi lung.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 25

la salut. Øi ca sæ învefli sæ faci asta e posibil sæ ai nevoie de ani


întregi.
3. Dupæ ce spui bunæ ziua, trebuie sæ scapi de tot gunoiul
care°fli revine în minte: de toate presiunile ulterioare ale ne-
dreptæflilor pe care le°ai træit øi de toate presiunile anticipate
necazurilor în care ai de gând sæ intri. În felul æsta vei amufli
øi nu vei avea nimic de spus. Dupæ ani de exercifliu, s°ar
putea sæ te gândeøti la ceva care sæ merite spus.
4. Cartea de faflæ se ocupæ în mare parte cu gunoiul men-
flionat, adicæ cu ceea ce°øi fac oamenii unii altora în loc sæ
spunæ bunæ ziua. Am scris°o cu speranfla ca aceia cu pregæti-
rea øi cu talentul necesare se pot ajuta pe ei înøiøi øi°i pot ajuta
øi pe ceilalfli sæ identifice ceea ce eu numesc (într°un sens
filosofic) „gunoi“, fiindcæ pentru a ræspunde la celelalte trei
întrebæri trebuie în primul rând sæ înflelegi ce e gunoi øi ce nu.
Am numit „marflian“ stilul de vorbire al oamenilor care înva-
flæ sæ spunæ bunæ ziua, pentru a°l deosebi de vorbirea pæmân-
teanæ de zi cu zi, care — dupæ cum ne aratæ istoria, din cele
mai vechi timpuri atestate prin documente în Egipt øi Babilo-
nia øi pânæ în zilele noastre — a dus la ræzboaie, foamete, epi-
demii øi moarte, iar în cazul supraviefluitorilor, la un anumit
grad de confuzie mentalæ. Sæ speræm cæ, pe termen lung,
învæflatæ øi predatæ cum se cuvine, marfliana va contribui la
eliminarea acestor calamitæfli. Marflian este, spre exemplu,
limbajul viselor, care aratæ lucrurile aøa cum sunt ele în reali-
tate.

C. O ilustrare
Pentru a ilustra valoarea posibilæ a acestei abordæri, ne
vom referi la un pacient pe moarte, adicæ un pacient care
suferæ de o boalæ incurabilæ øi mai are doar un timp limitat
de træit. Lui Mort, un bærbat de treizeci de ani, afectat de o
formæ de cancer cu evoluflie lentæ, incurabilæ în stadiul actual
26 Eric Berne

al cunoøtinflelor noastre, i s°a spus cæ°i mai ræmân în cel mai


ræu caz încæ doi ani de viaflæ, iar în cel mai bun caz, cinci. A
venit la psihiatru fiindcæ îl supærau ticurile: clætinatul din cap
øi bâflâitul din picior, din motive pe care nu le cunoøtea. În
grupul sæu de terapie, Mort a descoperit în scurt timp expli-
caflia: îøi stævilea temerile în spatele unui zid continuu de
muzicæ pe care o asculta în minte, iar ticurile constituiau mo-
dul lui de a fline ritmul acelei muzici. S°a stabilit prin obser-
vaflii atente cæ lucrurile stæteau aøa øi nu invers, adicæ nu
muzica mentalæ flinea ritmul cu ticurile, ci miøcærile corporale
flineau ritmul cu ea. În acest punct, toatæ lumea, inclusiv
Mort, øi°a dat seama cæ dacæ muzica ar fi înlæturatæ prin psi-
hoterapie, s°ar descætuøa un imens rezervor de neliniøte. Con-
secinflele acestui fapt nu puteau fi anticipate, decât dacæ se
reuøea înlocuirea temerilor lui Mort cu emoflii mai agreabile.
Ce era de fæcut?
În scurt timp, a ieøit la ivealæ faptul cæ tofli membrii gru-
pului øtiau cæ vor muri mai devreme sau mai târziu øi tofli
nutreau, în legæturæ cu asta, sentimente pe care le ascundeau
în diverse moduri. La fel ca în cazul lui Mort, timpul øi efor-
turile investite de aceøti oameni pentru a°øi ascunde simflæ-
mintele erau un fel de plæfli, acceptate prin øantaj, pe care le
fæceau Morflii, iar asta îi împiedica sæ se bucure din plin de
viaflæ. Astfel stând lucrurile, ei puteau træi mai mult, în cei
douæzeci sau cincizeci de ani cât mai aveau la dispoziflie,
decât ar fi reuøit Mort în cei doi, maximum cinci ani care°i
ræmæseseræ. S°a stabilit pe aceastæ cale cæ importantæ este nu
durata, ci calitatea vieflii: o descoperire deloc neaøteptatæ sau
ineditæ, dar fæcutæ într°un mod mai impresionant decât de
obicei, datoritæ efectului profund exercitat asupra tuturor de
prezenfla unui om pe moarte.
Ceilalfli membri ai grupului (care înflelegeau marfliana, lim-
bæ pe care i°au predat°o bucuroøi lui Mort øi pe care acesta a
învæflat°o cu plæcere) erau de acord cæ a træi înseamnæ tot felul
de lucruri simple, cum ar fi sæ vezi copacii, sæ auzi pæsærile
cântând øi sæ le spui oamenilor bunæ ziua: experienfle carac-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 27

terizate de spontaneitate øi de conøtientizarea momentului


prezent, færæ dramatisme øi færæ ipocrizie, cu rezervæ øi bu-
næ°cuviinflæ. De asemenea, ei au cæzut de acord cæ pentru a
face asemenea lucruri, aveau nevoie cu toflii, inclusiv Mort, sæ
se debaraseze de gunoiul din mintea lor. Când au înfleles cæ,
într°un fel, situaflia acestuia nu era cu mult mai tragicæ decât
a lor, tristeflea øi timiditatea cauzate de prezenfla lui au dis-
pærut. Puteau acum sæ se veseleascæ împreunæ, puteau discu-
ta ca de la egal la egal. Membrii grupului îøi puteau permite
sæ fie duri cu Mort în privinfla gunoiului din mintea lui, pen-
tru cæ el ajunsese sæ înfleleagæ valoarea øi motivaflia acestei
asprimi; la rândul lui, Mort avea privilegiul de a fi dur cu
membrii grupului în legæturæ cu gunoiul lor. Drept urmare,
Mort a renunflat la identitatea de canceros øi øi°a reluat statu-
tul de membru al speciei umane, deøi toatæ lumea, inclusiv el,
înflelegea pe deplin cæ situaflia sa era mai drasticæ decât a
tuturor celorlalfli.1
Aceastæ împrejurare ilustreazæ mai limpede decât multe
altele patetismul øi profunzimea problemei lui „bunæ ziua“,
problemæ care, în cazul lui Mort, a traversat trei stadii. La
început, când Mort a intrat în grup, ceilalfli nu øtiau cæ e un
om condamnat øi i s°au adresat în stilul pe care øi°l creaseræ
în cadrul grupului. În esenflæ, atitudinea fiecærui membru era
stabilitæ de educaflia primitæ — de felul cum îl învæflaseræ
pærinflii sæ întâmpine oamenii, de unele ajustæri deprinse mai
târziu în viaflæ øi de un respect øi o sinceritate anume, adec-
vate psihoterapiei. Mort, ca nou°venit, a reacflionat aøa cum ar
fi fæcut°o oriunde altundeva, prefæcându°se a fi bæiatul ameri-
can ambiflios øi plin de viaflæ pe care øi l°au dorit pærinflii lui.
Dar când a afirmat, în a treia øedinflæ, cæ e un om condamnat,
1 Avantajele revenirii la viaflæ în loc de a aøtepta moartea sunt descrise
în: (1) „Terminal Cancer Ward: Patients Build Atmosphere of
Dignity.“ Journal of the American Medical Association. 208: 1289, 26 mai
1969. (2) Klagsbrun, S.C. „Cancer Emotions, and Nurses.“ Summary
of Scientific Proceedings. A 122°a Conferinflæ Anualæ a Asociafliei
Psihiatrilor Americani, Washington, D.C., 1969.
28 Eric Berne

ceilalfli membri s°au simflit confuzi øi trædafli. Se întrebau dacæ


au spus ceva care sæ°i fi prezentat într°o imagine nefavorabilæ
în ochii proprii øi ai lui Mort, dar mai ales în ochii terapeutu-
lui. De fapt, pæreau furioøi atât pe Mort, cât øi pe terapeut
pentru cæ nu le°au dezvæluit mai devreme acest lucru impor-
tant — aproape de parcæ ar fi fost traøi pe sfoaræ. Practic, ei îi
spuseseræ lui Mort un „bunæ ziua“ standardizat, færæ sæ°øi
dea seama cu cine vorbesc. Acum, fiindcæ øtiau cæ el e o per-
soanæ aparte, ar fi vrut sæ dea timpul înapoi øi s°o ia de la
început, caz în care s°ar fi purtat altfel.
Aøa cæ au luat°o de la început. În loc sæ vorbeascæ deschis,
ca înainte, i s°au adresat cu blândefle øi precauflie, de parcæ ar
fi spus: „Vezi ce eforturi fac ca sæ fiu plin de înflelegere faflæ
de tragedia ta?“ Nici unul dintre membrii grupului nu mai
voia acum sæ°øi riøte reputaflia vorbindu°i ræspicat unui om
pe moarte øi, mai presus de toate, nimeni nu îndræznea sæ
râdæ prea îndelungat sau prea tare în prezenfla lui. Dar noua
atitudine era nedreaptæ, pentru cæ îi dædea lui Mort un avan-
taj. Situaflia s°a corectat dupæ ce s°a rezolvat problema a ceea
ce putea face Mort; tensiunea a dispærut øi membrii grupului
au putut sæ se întoarcæ øi sæ o ia de la capæt pentru a treia
oaræ, vorbindu°i ca unui membru al speciei umane, færæ refli-
neri. Aøadar, cele trei stadii au fost reprezentate printr°un
„bunæ ziua“ superficial, un „bunæ ziua“ încordat, plin de
compasiune, øi un „bunæ ziua“ relaxat, real.
Zoe nu°i poate spune bunæ ziua lui Mort pânæ când nu
aflæ cine este el, iar asta se poate schimba de la o sæptæmânæ
la alta, ba chiar de la o oræ la alta. De fiecare datæ când se
întâlnesc, ea øtie despre el ceva mai mult decât øtia la întâl-
nirea anterioaræ øi trebuie sæ°l salute într°un mod uøor diferit,
dacæ vrea sæ flinæ pasul cu progresul prieteniei lor. Dar cum e
imposibil ca ea sæ øtie totul despre Mort sau sæ anticipeze
toate schimbærile, nu poate sæ°i adreseze un „bunæ ziua“ per-
fect, ci doar sæ se apropie din ce în ce mai mult de acel salut
desævârøit.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 29

D. Strângerea de mânæ
Mulfli pacienfli care vin prima oaræ la psihiatru, fiind pof-
tifli în cabinet, se prezintæ øi dau mâna cu acesta. Ba mai mult,
unii psihiatri întind mâna primii. Eu am o altæ politicæ în pri-
vinfla strângerii mâinii. Dacæ pacientul întinde mâna într°un
fel plin de viaflæ, i°o strâng, pentru a nu fi nepoliticos, dar
într°un mod care sæ nu mæ angajeze cu nimic, pentru cæ mæ
întreb de ce este aøa entuziast. Dacæ mi°o oferæ într°un stil
care sugereazæ cæ face gestul pentru cæ aøa cer bunele mani-
ere, îi ræspund cu politefle egalæ, astfel încât sæ fim înfleleøi:
acest ritual amabil nu va avea nici un amestec în treaba pe
care o avem de fæcut împreunæ. Dacæ pacientul întinde mâna
într°un mod care indicæ disperarea, atunci i°o strâng cu pu-
tere, încurajator, pentru ca el sæ øtie cæ°i înfleleg nevoia. Dar
felul cum intru în sala de aøteptare, expresia de pe fafla mea øi
poziflia braflelor mele aratæ foarte clar, chiar øi celor nou°ve-
nifli, cæ aceastæ manifestare de politefle va fi omisæ dacæ ei nu
vor insista. Prin asta intenflionez sæ demonstrez — øi de re-
gulæ reuøesc — cæ pacientul øi cu mine ne aflæm acolo pentru
lucruri mult mai serioase decât a dovedi cæ suntem oameni
de treabæ sau a face schimb de politefluri. Principalul motiv
pentru care nu dau mâna cu pacienflii este acela cæ nu°i
cunosc, øi nu mæ aøtept ca ei sæ dea mâna cu mine, pentru cæ
nici ei nu mæ cunosc; de asemenea, pe unii oameni care vin la
psihiatru îi deranjeazæ sæ fie atinøi, astfel cæ evitarea atingerii
reprezintæ un gest de politefle faflæ de ei.
Sfârøitul interviului este cu totul altceva. În acel moment
øtiu deja multe despre pacient, iar el øtie, de asemenea, câte
ceva despre mine. Prin urmare, când pleacæ, îmi fac o datorie
din a°i strânge mâna, øi cunosc destule despre el pentru a face
gestul aøa cum trebuie. Aceastæ strângere de mânæ are o sem-
nificaflie foarte importantæ pentru pacient: înseamnæ cæ îl accept*
* Termenul „acceptare“ nu este folosit aici în sensul sæu imprecis, sen-
timental, ci înseamnæ, concret, cæ sunt dispus sæ petrec mai mult
timp cu pacientul. Asta presupune un angajament serios, care, în
30 Eric Berne

chiar øi dupæ ce mi°a spus toate lucrurile „rele“ despre el.


Dacæ are nevoie de încurajare, îi voi strânge mâna în aøa fel
încât sæ°l încurajez; dacæ are nevoie sæ°øi afirme masculini-
tatea, strângerea mea de mânæ îi va sublinia propria°i mas-
culinitate. Asta nu e o manevræ bine gânditæ de a°l seduce pe
pacient, ci un mod spontan øi liber consimflit de a°i aræta
recunoaøtere aøa cum îl cunosc la acel moment, dupæ ce am
discutat împreunæ o oræ despre grijile lui cele mai intime. Pe
de altæ parte, dacæ m°a minflit din rea°voinflæ, nu din jenæ
fireascæ, sau a încercat sæ mæ exploateze ori sæ mæ intimideze,
nu°i strâng mâna, ca sæ înfleleagæ cæ va trebui sæ se comporte
altfel dacæ vrea sæ fiu de partea lui.
Cu femeile, lucrurile stau oarecum diferit. Dacæ o pacientæ
anume are nevoie de un semn palpabil cæ o accept, îi voi
strânge mâna într°un mod adecvat nevoilor sale; dacæ o alta
evitæ contactul cu bærbaflii (lucru pe care am avut timp sæ°l
aflu pe parcursul interviului), îmi iau la revedere într°o
manieræ corectæ øi o las sæ plece færæ sæ°i strâng mâna. Acest
din urmæ caz ilustreazæ cel mai clar motivul pentru care nu
folosesc strângerea de mânæ ca pe un mod de a°mi întâmpina
pacienflii: dacæ dau mâna cu o astfel de pacientæ la început,
înainte sæ øtiu cu cine am de a face, îi trezesc aversiunea. De
fapt, procedând astfel, am dat buzna peste ea øi am insultat°o
înainte de interviu, forflând°o, în numele bunelor maniere øi
împotriva tendinflei sale læuntrice, sæ mæ atingæ øi sæ mæ lase
sæ o ating, chiar dacæ politicos.
În grupurile de terapie urmez o politica similaræ. Nu spun
„bunæ ziua“ când intru, pentru cæ nu i°am væzut pe membrii
grupului o sæptæmânæ întreagæ øi nu øtiu pe cine salut. Un
salut cordial, vesel poate fi chiar deplasat în lumina a ceea ce
li s°a întâmplat în acest interval. În schimb, am mare grijæ sæ
spun „la revedere“ fiecærui membru în parte la sfârøitul întâl-
nirii, pentru cæ atunci øtiu pe cine salut øi cum sæ o fac în
fiecare caz în parte. De exemplu, sæ presupunem cæ unei

anumite cazuri, poate însemna unul sau mai mulfli ani de ræbdare,
eforturi, suiøuri, coborâøuri øi trezit de dimineaflæ.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 31

femei din grup i°a murit mama în intervalul scurs de la ulti-


ma noastræ întâlnire. Un „bunæ ziua“ jovial din partea mea i
s°ar pærea deplasat. S°ar putea sæ°mi ierte salutul nepotrivit,
dar nu e nevoie sæ o pun în situaflia de a face acest efort. La
încheierea întâlnirii, cunoscându°i suferinfla, øtiu cum sæ°i
spun „la revedere“.

E. Prietenii
În contextul social, lucrurile stau altfel, de vreme ce pri-
etenii existæ ca sæ°fli ofere mângâiere (în original, stroke). În
cazul lor, „bunæ“ øi „la revedere“ variazæ de la o strângere de
mânæ prietenoasæ la o îmbræfliøare caldæ, în funcflie de ceea ce
sunt pregætifli sæ primeascæ øi de ceea ce au nevoie; alteori,
atitudinea faflæ de ei este cea de tachinare afectuoasæ, cu sco-
pul de a evita implicarea prea profundæ, un fel de „spune°o
cu zâmbetul pe buze“. Dar un lucru în viaflæ e mai sigur decât
impozitele øi la fel de sigur ca moartea: cu cât îfli faci mai
curând prieteni noi, cu atât mai curând vei avea prieteni
vechi.

F. Teoria
Cam atât în ceea ce priveøte „bunæ ziua“ øi „la revedere“.
Ceea ce se întâmplæ în intervalul dintre ele intræ sub inci-
denfla unei teorii specifice despre personalitate øi dinamica
grupului, teorie ce constituie totodatæ øi o metodæ terapeu-
ticæ, cunoscutæ sub numele de analizæ tranzacflionalæ. Pentru
a putea aprecia ceea ce urmeazæ, este necesaræ mai întâi
înflelegerea principiilor acestei orientæri.
Capitolul 2
PRINCIPIILE ANALIZEI
TRANZACfiIONALE

Principiile analizei tranzacflionale au fost descrise anterior


cu numeroase ocazii. Prezentarea cea mai detaliatæ a acestor
principii poate fi gæsitæ în lucrarea autorului intitulatæ Analiza
tranzacflionalæ în psihoterapie2; aplicarea lor în dinamica grupu-
rilor este conturatæ în Structura øi dinamica organizafliilor øi gru-
purilor3; utilizarea în analiza jocurilor este descrisæ în Jocuri
pentru adulfli4; aplicafliile clinice pot fi gæsite în Principiile tera-
piei de grup5, iar un rezumat al teoriei existæ, într°o formæ
accesibilæ, în lucrarea Ghid de psihiatrie øi psihanalizæ pentru ne-
specialiøti6. Prin urmare, aici voi face doar o descriere sumaræ,
pentru acei cititori care nu au la îndemânæ nici una dintre
aceste lucræri.

2 Berne, E. Transactional Analysis in Psychotherapy. Grove Press, New


York, 1961.
3 Berne, E. Structure and Dynamics of Organizations and Groups. J.B.
Lippincott Company, Philadelphia, 1963. Grove Press (Paperback),
New York, 1966.
4 Berne, E. Games People Play. Grove Press, New York, 1964. New
York, 1967 (ediflie broøatæ).
5 Berne, E. Principles of Group Treatment. Oxford University Press, New
York, 1966. Grove Press, New York, 1968 (ediflie broøatæ).
6 Berne, E. A Layman’s Guide to Psychiatry and Psychoanalysis. Simon &
Schuster, New York, 1968. Andre Deutsch, London, 1969. Grove
Press (Paperback), New York 1962, pp. 277°306.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 33

A. Analiza structuralæ
Interesul fundamental al analizei tranzacflionale îl repre-
zintæ studierea stærilor Eului — sisteme coerente de idei øi
træiri afective manifestate prin modele de comportament co-
respunzætoare. Fiecare fiinflæ umanæ manifestæ trei tipuri de
stæri ale Eului. (1) Cele derivate din figurile parentale, denu-
mite în mod curent Pærintele. În starea de Pærinte, individul
simte, gândeøte, acflioneazæ, vorbeøte øi reacflioneazæ exact la
fel ca unul dintre pærinflii sæi pe vremea când el era copil.
Aceastæ stare a Eului este activæ, de exemplu, în creøterea
propriilor copii. Chiar øi atunci când persoana nu°øi mani-
festæ concret aceastæ stare a Eului, ea îi influenfleazæ compor-
tamentul, ca „influenflæ parentalæ“, îndeplinind funcfliile unei
conøtiinfle. (2) Starea Eului în care persoana îøi evalueazæ în
mod obiectiv mediul øi calculeazæ probabilitæflile øi posibili-
tæflile acestuia pe baza experienflei anterioare se numeøte
starea de Adult a Eului sau Adultul. Adultul funcflioneazæ ca
un computer. (3) Fiecare persoanæ poartæ înæuntrul sæu o
fetiflæ sau un bæieflel care simte, gândeøte, acflioneazæ, vorbeøte
øi reacflioneazæ exact aøa cum fæcea persoana la o anumitæ
vârstæ a copilæriei — stare a Eului denumitæ Copilul. Copilul
nu e privit drept „pueril“ sau „imatur“, termeni ce aparflin
Pærintelui, ci pur øi simplu drept un copil de o anumitæ
vârstæ, iar factorul important îl reprezintæ aici vârsta, care, în
circumstanfle normale, se plaseazæ undeva între doi øi cinci
ani. E important ca individul sæ°øi înfleleagæ Copilul, nu doar
pentru cæ°l va însofli toatæ viafla, ci øi pentru cæ el reprezintæ
partea cea mai valoroasæ a personalitæflii sale.
Figura 1A îøi propune sæ prezinte diagrama completæ a
personalitæflii oricærei fiinfle umane, cuprinzând tot ce simte,
gândeøte, spune øi face ea. (Forma abreviatæ, mai practicæ
este înfæfliøatæ în figura 1B.) O analizæ mai detaliatæ nu pune
în evidenflæ stæri noi ale Eului, ci doar subdiviziuni în cadrul
celor dintâi. Astfel, este evident cæ studiul atent va aræta în
majoritatea cazurilor douæ componente parentale, una deri-
34 Eric Berne

Pærinte P P Tatæ Mamæ

Adult A A

Copil C A
C

Diagrama structuralæ O diagramæ structuralæ Diagramæ structuralæ


a personalitæflii informalæ de gradul doi

Figura 1A Figura 1B Figura 1C

vatæ de la tatæ, cealaltæ, de la mamæ; de asemenea, se vor


descoperi în interiorul stærii de Copil a Eului componentele
de Pærinte, Adult øi Copil, care erau deja prezente atunci
când s°a fixat Copilul, dupæ cum se poate confirma obser-
vând copiii mici în situaflii reale. Aceastæ analizæ de gradul al
doilea este reprezentatæ in figura 1C. Separarea unui model
afectiv°comportamental de altul în diagnosticarea stærilor
Eului este denumitæ analizæ structuralæ. În text, stærile Eului
vor fi notate Pærinte (P), Adult (A) øi Copil (C), cu majuscule,
iar prin pærinte, adult, copil, færæ majusculæ, vor fi denumifli
oamenii concrefli.
Vom întâlni, de asemenea, termeni al cæror sens se în-
flelege de la sine sau care vor fi explicafli: Pærintele spontan
sau grijuliu, Pærintele critic, Copilul spontan, adaptat øi rebel.
Copilul „structural“ este reprezentat prin diviziuni orizon-
tale, în vreme ce Copilul „descriptiv“ este înfæfliøat prin divi-
ziuni verticale, ca în figura 1D.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 35

Pærintele Critic Pærintele


sau Spontan Grijuliu

Copilul Adaptat
Copilul Copilul
Spontan Rebel
Aspecte descriptive
ale personalitæflii
Figura 1D C

B. Analiza tranzacflionalæ
Din cele de mai sus reiese cæ în interacfliunea dintre douæ
persoane sunt implicate øase stæri ale Eului — trei pentru
fiecare persoanæ, ca în figura 2A. Pentru cæ stærile Eului se
deosebesc între ele la fel de mult cum se deosebesc øi oame-
nii, este important de øtiut ce stare a Eului e activæ la fiecare
persoanæ în timpul interacfliunii. Ceea ce se întâmplæ se poate
reprezenta apoi prin sægefli trasate între cei doi „oameni“ din
diagramæ. În cele mai simple tranzacflii — cele numite com-
plementare —, sægeflile sunt paralele. Evident, existæ nouæ
tipuri de tranzacflii complementare posibile (PP, PA, PC, AP,
AA, AC, CP, CA, CC), dupæ cum aratæ figura 2B. Figura 2A
reprezintæ, drept exemplu, o tranzacflie PC între doi sofli, în
care stimulul pleacæ de la starea de Pærinte a Eului soflului
cætre starea de Copil a Eului sofliei, iar ræspunsul, de la Co-
pilul ei cætre Pærintele lui. În cea mai bunæ situaflie, diagrama
poate reprezenta soflul care are grijæ ca un pærinte de soflia
36 Eric Berne

P P

Stimul

A A

Ræspuns

C C

Sofl Soflie

O tranzacflie complementaræ PC-CP

Figura 2A

1 S
P P
2 R S
3 R

4
5
A A
6

7
8
9 S
C C
R

O diagramæ relaflionalæ reprezentând nouæ tipuri posibile de tranzacflii


complementare
Figura 2B
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 37

recunoscætoare. Atât timp cât tranzacfliile sunt complemen-


tare, cu sægefli paralele, comunicarea poate continua pe o
duratæ nedefinitæ.
În figurile 3A øi 3B, ceva a mers prost. În figura 3A, un
stimul Adult°cætre°Adult (AA), cum ar fi cererea unei infor-
maflii, primeøte un ræspuns Copil°cætre°Pærinte (CP), astfel cæ
sægeata stimulului øi cea a ræspunsului se încruciøeazæ în loc
sæ fie paralele. O tranzacflie de acest tip se numeøte tranzacflie
încruciøatæ; într°o astfel de situaflie comunicarea se întrerupe.
Dacæ, spre exemplu, soflul solicitæ o informaflie de genul „Un-
de sunt butonii mei?“, iar soflia îi replicæ „De ce dai mereu
vina pe mine pentru tot ce se întâmplæ?“, a apærut o tran-
zacflie încruciøatæ øi cei doi nu mai pot discuta despre butonii
de cæmaøæ. E o tranzacflie încruciøatæ de tipul I, care repre-
zintæ forma obiønuitæ a reacfliei de transfer aøa cum apare ea
în terapie øi, totodatæ, este tipul de tranzacflie ce provoacæ
majoritatea problemelor din lumea asta. Figura 3B reprezintæ
o tranzacflie încruciøatæ de tipul II, în care un stimul Adult-
cætre-Adult (AA), cum ar fi o întrebare, primeøte un ræspuns
Pærinte°cætre°Copil (PC), condescendent sau arogant. Este cel
mai frecvent tip de reacflie de contratransfer øi cea de°a doua
cauzæ foarte frecventæ a problemelor ce apar în relafliile per-
sonale øi politice.
Cercetarea atentæ a diagramei relaflionale din figura 2B va
aræta cæ, din punct de vedere matematic, sunt posibile 72 ti-
puri de tranzacflii încruciøate (9x9=81 combinaflii, minus cele
9 care sunt complementare)*, dar, din fericire, numai vreo
patru dintre ele apar suficient de des pentru a constitui o pre-
ocupare majoræ în clinicæ sau în viafla de zi cu zi. Acestea sunt
cele descrise mai sus: tipul I (AA°CP), reacflia de transfer,
tipul II (AA°PC), reacflia de contratransfer, plus tipul III
(CP°AA), „reacflia exasperantæ“, când cel care doreøte compa-
* Acest fapt poate fi verificat reprezentând grafic fiecare tip sau înøi-
ruindu°le în scris: PP°PA, PP°PC, PA°PP, PA°PC, øi aøa mai departe,
pânæ la CC°CA, dupæ care unele dintre ele pot fi identificate în
exemple din practica clinicæ sau din viafla cotidianæ.
38 Eric Berne

P P

S
A A

C C

Tranzacflie încruciøatæ de tip I, AA-CP

Figura 3A

P P

S
A A

C C

Tranzacflie încruciøatæ de tip II, AA-PC

Figura 3B
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 39

siune primeøte în loc fapte, øi tipul IV (PC°AA), „neobræ-


zare“, când cel care se aøteaptæ la supunere primeøte în
schimb ceea ce el consideræ a fi un ræspuns „impertinent“,
sub forma afirmærii unei stæri de fapt.
Tranzacfliile complementare øi cele încruciøate sunt tran-
zacflii simple, desfæøurate pe un singur nivel. Existæ douæ
tipuri de tranzacflii ascunse sau pe douæ niveluri: unghiulare
øi duplex. Figura 4A reprezintæ o tranzacflie unghiularæ în
care un stimul clar Adult°cætre°Adult, cum ar fi un mesaj co-
mercial care sunæ foarte raflional, este de fapt conceput astfel
încât sæ°i activeze destinatarului o altæ stare a Eului — fie
Pærintele, fie Copilul. Aici, linia continuæ, Adult°cætre°Adult,
reprezintæ nivelul fæfliø sau social al tranzacfliei, în vreme ce
linia punctatæ reprezintæ nivelul psihologic sau ascuns. Dacæ
tranzacflia unghiularæ reuøeøte în acest caz, ræspunsul va fi
Copil°cætre°Adult, øi nu Adult°cætre°Adult; dacæ nu reuøeøte,
înseamnæ cæ Adultul respondentului îøi pæstreazæ controlul,
astfel cæ ræspunsul va veni de la Adult, nu de la Copil. Luând
în considerare diferitele moduri în care pot fi implicate stærile
Eului, se poate vedea din diagrame (figurile 4A øi 2B) cæ
existæ 18 tipuri de tranzacflii unghiulare încununate de suc-
ces, în care se ræspunde pe linia punctatæ, øi pentru fiecare
dintre acestea existæ o tranzacflie unghiularæ eøuatæ, în care
ræspunsul este paralel cu linia continuæ.
Figura 4B reprezintæ o tranzacflie duplex. În acest caz
existæ douæ niveluri distincte, cel ascuns sau psihologic, subia-
cent, fiind diferit de cel social sau fæfliø. Studierea diagra-
melor va aræta cæ sunt posibile 812 (adicæ 6 561) tipuri de
tranzacflii duplex*. Dacæ le scædem pe acelea în care nivelul
social øi cel psihologic sunt identice (acestea fiind, de fapt,
* Aceasta se poate face dupæ cum urmeazæ: Se iau cele nouæ tranzacflii
complementare din figura 2B øi se adaugæ cele 72 de tranzacflii încru-
ciøate. Pentru fiecare dintre aceste 81 posibilitæfli la nivel social sau
fæfliø existæ aceleaøi 81 posibilitæfli la nivel psihologic sau ascuns. Øi
de aceastæ datæ, cel care a învæflat sæ recunoascæ stærile Eului în
acfliune poate identifica multe dintre combinaflii în diferite situaflii
clinice øi personale.
40 Eric Berne

P P

S
A A

R
C C

Avocat Martor

O tranzacflie unghiularæ reuøitæ (AA+AC) (CA)

Figura 4A

P P

Nivel S
A A
social R

Nivel S
C C
psihologic R

Bæiat Fatæ

O tranzacflie duplex (AA-AA) (CC-CC)

Figura 4B
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 41

cele 81 de tranzacflii simple), rezultæ cæ existæ de fapt 6 480


tipuri de tranzacflii duplex. Din fericire, øi dintre acestea, nu-
mai vreo øase ele au semnificaflie în practica clinicæ øi în viafla
cotidianæ.*
Cititorul se întreabæ, poate, de ce sunt atât de multe cifre
în aceastæ secfliune a cærflii. Existæ trei motive. (1) Motivul
Copilului este cæ multor oameni le plac cifrele. (2) Motivul
Adultului constæ în a demonstra cæ analiza tranzacflionalæ are
mai multæ precizie decât majoritatea celorlalte teorii sociale øi
psihologice. (3) Motivul Pærintelui este acela de a aræta cæ, în
ciuda preciziei, ea nu îngrædeøte oamenii. De exemplu, dacæ
ne angajæm în doar trei tranzacflii øi de fiecare datæ avem de
ales între 6 597 variante, putem realiza cele trei tranzacflii în
6 5973 variante. Cu alte cuvinte, avem la dispoziflie circa 300
miliarde de modalitæfli diferite de a ne structura cele trei in-
teracfliuni. Færæ îndoialæ, asta ne oferæ tot spafliul necesar pen-
tru a ne exprima individualitatea. Înseamnæ cæ întreaga
populaflie a globului ar putea fi împærflitæ în cupluri øi fiecare
cuplu ar putea sæ aibæ trei interacfliuni de 200 de ori la rând,
færæ ca vreunul dintre ele sæ repete vreodatæ comportamentul
altui cuplu ori pe cel propriu anterior. De vreme ce majori-
tatea oamenilor se angajeazæ zilnic în sute øi mii de tranzacflii,
fiecare persoanæ are la dispoziflie mii de miliarde de com-
binaflii. Chiar dacæ un individ are o aversiune faflæ de 5 000
din cele 6 597 de tipuri posibile de tranzacflii øi nu le foloseøte
niciodatæ, îi ræmâne oricum suficient de mult spafliu de ma-
nevræ øi nimic nu°i impune sæ se comporte stereotip, cu
excepflia cazului în care alege el singur sæ procedeze astfel. Iar
* (AA°AA)+(CC°CC) (ca în figura 4B), (AA°AA)+(PP°PP), (AA°AA)+
(PC°CP), (PP°PP)+(CC°CC), (AA°AA)+(CA°CA), (AA°AA)+(PA°PA).
Alte tipuri de tranzacflii duplex flin de situaflii speciale, cum ar fi
creøterea copiilor, activitatea didacticæ øi psihiatria infantilæ, unde
nivelul fæfliø poate fi, de exemplu, complementar (PC°CP, CC°CC)
sau încruciøat (AA°CP, tip I), iar nivelul ascuns poate fi descris de
oricare din cele 81 de posibilitæfli. Pentru a le vizualiza, cel mai bine
ar fi sæ desenafli diagramele tranzacflionale øi apoi sæ le traducefli în
situaflii reale.
42 Eric Berne

dacæ alege comportarea stereotipæ — situaflie valabilæ pentru


majoritatea oamenilor —, nu este vina analizei tranzacflionale,
ci a altor influenfle, care constituie subiectul principal al cærflii
de faflæ.
De vreme ce acest sistem ca întreg, cu toate ramificafliile
sale, este cunoscut sub numele de analizæ tranzacflionalæ, ceea
ce am descris mai sus — analizarea unei singure tranzacflii —
se numeøte analizæ tranzacflionalæ propriu°zisæ øi constituie al
doilea pas dupæ analiza structuralæ. Analiza tranzacflionalæ
propriu°zisæ dæ o definiflie riguroasæ sistemului ca întreg, fapt
care îi va interesa cu precædere pe cei formafli în direcflia
metodologiei øtiinflifice. Tranzacflia alcætuitæ dintr°un singur
stimul øi un singur ræspuns, verbal sau nonverbal, reprezintæ
unitatea de bazæ a acfliunii sociale. Este numitæ tranzacflie
pentru cæ ambele pærfli obflin un câøtig de pe urma ei, acesta
fiind øi motivul pentru care se angajeazæ în ea7. Tot ce se
întîmplæ între doi sau mai mulfli oameni se poate descom-
pune într°o serie de tranzacflii simple, fapt ce oferæ toate
avantajele pe care le poate obfline o øtiinflæ atunci când are un
sistem bine definit de unitæfli de bazæ.
Analiza tranzacflionalæ este o teorie a personalitæflii øi a
acfliunii sociale øi o metodæ clinicæ de psihoterapie, bazatæ pe
analiza tuturor tranzacfliilor posibile între doi sau mai mulfli
oameni, pe baza stærilor Eului definite specific, având drept
repere un numær finit de tipuri stabilite (nouæ complemen-
tare, 72 încruciøate, 6 480 duplex øi 36 unghiulare). Numai
vreo 15 dintre acestea apar în mod curent în practicæ; restul
prezintæ un interes mai mult academic. Orice sistem sau
7 „Tranzacflia sau schimbul pare a fi punctul central în jurul cæruia au
gravitat diferifli cercetætori din domeniul øtiinflelor sociale. Nu pot
decât sæ fiu de acord cu poziflia lui Blau, øi anume cæ schimbul este
atât punctul comun de referinflæ cel mai evident pentru toate øtiinflele
sociale, cât øi cel mai probabil element de construcflie cu ajutorul cæ-
ruia (adæugând liantul comunicærii) putem alcætui analiza unor rela-
flii øi structuri sociale mai complexe.“ Din recenzia lui Alfred Kuhn a
lucrærii semnate de Blau, Peter M., Exchange and Power in Social Life.
Wiley, New York, 1964; în Science 147: 137, 8 ianuarie 1965.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 43

abordare care nu se bazeazæ pe analiza riguroasæ a tranzac-


fliilor simple, descompunându°le în stærile Eului specifice care
le alcætuiesc, nu este analizæ tranzacflionalæ. Definiflia de mai
sus îøi propune, de fapt, sæ stabileascæ un model pentru toate
formele posibile de comportament social uman. Acest model
este eficient pentru cæ îndeplineøte principiul economiei øtiin-
flifice (cunoscut uneori øi sub numele de „briciul lui Ockham“*),
avansând doar douæ premise: (1) fiinflele umane pot trece de
la o stare a Eului la alta, øi (2) când A spune ceva, iar B ros-
teøte ceva la scurt timp dupæ aceea, se poate verifica dacæ
spusele lui B sunt sau nu un ræspuns la spusele lui A. Mo-
delul este, de asemenea, foarte eficient pentru cæ pânæ acum,
din miile øi milioanele de interacfliuni între fiinflele umane, nu
s°a gæsit nici un exemplu care sæ nu poatæ fi explicat prin
intermediul lui; este totodatæ riguros, fiind limitat de consi-
deraflii aritmetice simple.
Cea mai bunæ modalitate de a înflelege „punctul de vedere
tranzacflional“ constæ în întrebarea: „Ce anume din comporta-
mentul unui copil de unu, doi sau trei ani ar corespunde
comportamentului acestui adult?“

C. Structurarea timpului
Este de asemenea posibil sæ clasificæm serii lungi de tran-
zacflii, mergând chiar pânæ la durata unei viefli întregi, astfel
încât comportamentul uman social semnificativ sæ poatæ fi
anticipat, atât pe termen scurt, cât øi pe termen lung. Ase-
menea øiruri de tranzacflii au loc — chiar øi atunci când aduc
prea puflinæ satisfacflie pulsionalæ — pentru cæ majoritatea
* Principiu atribuit lui William de Ockham, logician englez din secolul
al XIV°lea. Potrivit acestui principiu, aflat la baza reducflionismului
metodologic, cea mai bunæ explicaflie a unui eveniment este aceea
care se dovedeøte a fi cea mai simplæ, cea care foloseøte cel mai mic
numær de premise sau ipoteze (N. t.).
44 Eric Berne

oamenilor nu se simt deloc în largul lor dacæ se aflæ în fafla


unei perioade de timp nestructurate; prin urmare, ei gæsesc
perspectiva de a merge la un cocteil, de exemplu, mai puflin
plicticoasæ decât aceea de a sta singuri. Nevoia de a structura
timpul se bazeazæ pe trei tipuri de pulsiune sau de foame.
Prima este foamea de stimuli sau de senzaflii. Departe de a încer-
ca sæ evite situafliile stimulatoare, dupæ cum au susflinut unii,
cele mai multe organisme, inclusiv fiinflele umane, le cautæ
activ. Nevoia de senzaflii constituie motivul pentru care par-
curile de distracflii sunt rentabile øi pentru care prizonierii vor
face aproape orice pentru a evita izolarea în carceræ. A doua
pulsiune este foamea de confirmare*, cæutarea unor tipuri spe-
ciale de senzaflii pe care nu le poate oferi decât altæ fiinflæ
umanæ sau, în anumite cazuri, alt animal8. Tocmai din acest
motiv, laptele nu este suficient pentru puii de maimuflæ øi
pentru bebeluøii umani; ei au nevoie, în plus, de sunetul
vocii, de mirosul, de cældura øi de atingerea mamei, altfel se
sting încetul cu încetul, la fel cum fac øi adulflii când nu existæ
nimeni care sæ le spunæ „bunæ ziua“. Cea de°a treia este foa-
mea de structurare, motivul pentru care grupurile tind sæ creas-
cæ øi sæ se transforme în organizaflii øi pentru care oamenii
care organizeazæ timpul se numæræ printre cei mai cæutafli øi
mai bine plætifli membri ai societæflii.
Un exemplu interesant care combinæ foamea de stimulare
øi cea de structurare îl oferæ øoarecii crescufli într°o stare de
deprivare senzorialæ, adicæ în întuneric complet sau într°o
cuøcæ albæ luminatæ constant, færæ variaflii. Mai târziu, când
aceste animale au fost puse în cuøti obiønuite, alæturi de
øoareci „normali“, s°a observat cæ traversau labirintul pentru
a ajunge la hranæ dacæ aceasta era aøezatæ pe o suprafaflæ gen
tablæ de øah, dar nu se apropiau de ea dacæ se afla pe un fun-
* Autorul foloseøte termenul recognition; am preferat sæ°l traduc prin
„confirmare“ øi nu prin „recunoaøtere“, considerând cæ, din punct
de vedere psihologic, confirmarea vizeazæ subiectul la un nivel mai
profund, decât simpla recunoaøtere (N.t.).
8 Szasz, K. Petishism: Pets and Their People in the Western World. Hold,
Rinehart & Winston, New York, 1968.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 45

dal simplu. Øoarecii crescufli în condiflii normale mergeau la


hranæ indiferent de fundalul pe care era plasatæ. Aceasta
aratæ cæ nevoia de stimuli structurafli a øoarecilor supuøi la
deprivare depæøea în importanflæ nevoia de hranæ. Experi-
mentatorii au tras concluzia cæ nevoia de stimuli structurafli
(sau de „experienflæ perceptivæ“, cum s°au exprimat ei) poate
implica procese biologice la fel de elementare ca øi nevoia de
hranæ, øi cæ urmærile unei depriværi senzoriale timpurii pot
persista întreaga viaflæ, sub forma unei atracflii puternice faflæ
de stimulii complicafli.9
Existæ patru forme de bazæ ale structurærii pe termen scurt
a timpului în comportamentul social uman, cu douæ cazuri°li-
mitæ. Astfel, dacæ doi sau mai mulfli oameni se aflæ împreunæ
într°o încæpere, ei au de ales între øase tipuri posibile de com-
portament social. La o extremæ, cazul°limitæ este retragerea, în
care oamenii nu comunicæ fæfliø între ei. Asta se poate întâm-
pla în situaflii foarte diferite, cum ar fi cælætoria cu metroul
sau terapia de grup cu schizofreni retraøi. Dupæ retragere, în
care fiecare individ ræmâne învæluit în propriile gânduri, cea
mai siguræ formæ de acfliune socialæ este ritualul. Ritualurile
sunt interacfliuni puternic stilizate, ce pot fi neformale sau
formalizate sub înfæfliøarea unor ceremonii întru totul previzi-
bile. Tranzacfliile care alcætuiesc ritualul nu oferæ informaflii
aproape deloc, având mai degrabæ caracterul unor semne de
confirmare reciprocæ. Unitæflile unui ritual sunt denumite
mângâieri, prin analogie cu modul în care mama îi oferæ suga-
rului confirmare. Ritualurile sunt programate din exterior,
prin tradiflie øi obiceiuri sociale.
Urmætoarele forme de acfliune socialæ în ierarhia bazatæ pe
criteriul gradului de siguranflæ sunt activitæflile, ceea ce numim
în mod obiønuit muncæ; în acest caz, tranzacfliile sunt reglate
de materialul cu care se lucreazæ, fie cæ e vorba de lemn øi
beton, fie cæ e vorba de probleme de matematicæ. De cele mai
9 Sackett, G.P., Keith°Lee, P. øi Treat, R. „Food versus Perceptual
Complexity as Rewards for Rats Previously Subjected to Sensory
Deprivation“. Science 141: 518°520, 9 august 1963.
46 Eric Berne

multe ori, tranzacfliile de muncæ se înscriu în tipul Adult-cætre-


Adult, fiind orientate cætre realitatea externæ — adicæ spre
obiectul activitæflii. Urmeazæ ocupafliile de timp liber (în origi-
nal, pastime), mai puflin stilizate øi previzibile decât ritualu-
rile, dar cu un anumit caracter repetitiv; ele fac parte din
categoria interacfliunilor cu variante multiple øi cu completare
de propoziflii, aøa cum se întâmplæ la petrecerile la care par-
ticipanflii nu se cunosc prea bine între ei. Ocupafliile de timp
liber sunt în bunæ mæsuræ programate social, ca urmare a fap-
tului cæ se discutæ subiecte acceptabile în moduri acceptabile,
dar în ele se pot strecura unele note individuale, ducând la
urmætoarea formæ de acfliune socialæ: jocurile.
Jocurile sunt seturi de tranzacflii ascunse, cu caracter repe-
titiv øi cu o ræsplatæ bine definitæ psihologic. Cum tranzacflia
ascunsæ înseamnæ cæ agentul se preface a întreprinde ceva,
când de fapt face altceva, toate jocurile presupun o confir-
mare. Dar pæcæleala (în original, con) funcflioneazæ doar dacæ
persoana vizatæ are o slæbiciune sau o „chichiflæ“ (în original,
gimmick) care sæ poatæ fi folositæ — de pildæ frica, læcomia,
sentimentalismul sau iritabilitatea. Dupæ ce „flinta“ e prinsæ
în joc, jucætorul acflioneazæ un fel de comutator pentru a°øi
obfline ræsplata. Urmeazæ un moment de confuzie sau derutæ
(în original, crossup), în care flinta încearcæ sæ înfleleagæ ce i s°a
întâmplat, apoi ambii jucætori îøi primesc ræsplata (în origi-
nal, payoff) øi jocul ia sfârøit. Ræsplata, care este reciprocæ, con-
stæ în simflæmintele (nu neapærat similare) pe care jocul le
trezeøte atât agentului, cât øi respondentului. Dacæ un set de
tranzacflii nu cuprinde aceste patru aspecte, nu avem de°a
face cu un joc — adicæ tranzacfliile trebuie sæ fie ascunse, aøa
încât sæ existe o pæcælealæ, iar pæcæleala trebuie sæ fie urmatæ
de momentul acflionærii comutatorului, de derutæ øi de ræs-
platæ. Toate acestea pot fi reprezentate printr°o formulæ:

P+S=R→C→X→Rp (Formula J)

P+S înseamnæ cæ pæcæleala vizeazæ o slæbiciune, astfel cæ


respondentul reacflioneazæ (R). Atunci jucætorul acflioneazæ
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 47

comutatorul (C), urmeazæ un moment de confuzie sau derutæ


(X), dupæ care amândoi jucætorii îøi primesc ræsplata. Tot ce
se potriveøte acestei formule este un joc øi tot ce nu se potri-
veøte acestei formule nu este un joc.
Simpla repetiflie sau insistenflæ, de exemplu, nu constituie
un joc. Astfel, într°un grup de terapie, dacæ un pacient speriat
solicitæ încurajarea terapeutului în fiecare sæptæmânæ („Doc-
tore, spune°mi cæ o sæ mæ fac bine!“), iar când o primeøte
spune „Mulflumesc“, asta nu e neapærat o tranzacflie ascunsæ.
Pacientul øi°a afirmat deschis nevoia, care i°a fost satisfæcutæ,
øi nu profitæ în nici un fel de situaflie, ci dæ un ræspuns politi-
cos. De aceea, asemenea tranzacflii nu constituie un joc, ci o
operaflie, iar operafliile, oricât de des s°ar repeta, trebuie de-
osebite de jocuri, aøa cum procedeele raflionale trebuie deose-
bite de ritualuri.
Dar dacæ pacientul îi cere terapeutului încurajare, iar când
o primeøte, o foloseøte ca sæ°l facæ pe terapeut sæ paræ prost,
interacfliunea constituie un joc. De exemplu, o pacientæ întrea-
bæ „Crezi cæ o sæ mæ fac bine, doctore?“, iar terapeutul senti-
mental îi ræspunde: „Sigur cæ o sæ te faci.“ În acest moment,
pacienta îøi dezvæluie motivul ascuns cu care a pus între-
barea. În loc de a spune „Mulflumesc“, ca într°o tranzacflie
corectæ, ea recurge la o comutare, întrebând: „Ce te face sæ
crezi cæ le øtii pe toate?“ Replica deruteazæ terapeutul øi°l des-
cumpæneøte pentru o clipæ, exact ceea ce a øi vrut pacienta.
Apoi jocul se terminæ, pacienta se simte entuziasmatæ cæ a
reuøit sæ°l pæcæleascæ pe terapeut, iar el se simte frustrat —
træiri ce reprezintæ ræsplata fiecæruia.
Acest joc a urmat cu precizie Formula J. Pæcæleala a con-
stat în întrebarea de început, iar punctul vulnerabil l°a repre-
zentat sentimentalismul terapeutului. Când pæcæleala a nimerit
punctul vulnerabil, terapeutul a reacflionat aøa cum se aøtepta
pacienta. Apoi ea a realizat comutarea, provocând derutæ,
dupæ care fiecare a obflinut o ræsplatæ. Aøadar:

P+S=R→C→X→Rp
48 Eric Berne

Acesta este un exemplu simplu al jocului numit, din punc-


tul de vedere al pacientului, „Dæ°i la cap!“ sau „Lovitura sub
centuræ“, iar din punctul de vedere al terapeutului, „Eu încerc
doar sæ te ajut“. Ræsplata este denumitæ în limbaj familiar
cupon de fidelitate*. Sentimentele „bune“ sunt numite cupoane
„aurii“, iar sentimentele perturbatoare, cupoane „maro“ sau
„albastre“. În acest caz, pacientul obfline un cupon auriu con-
trafæcut pentru un triumf sau succes contrafæcut, iar terapeu-
tul se alege cu unul maro, ceea ce nu e un lucru neobiønuit.
Fiecare joc are un slogan sau un motto dupæ care poate fi
recunoscut, ca de pildæ „Eu încerc doar sæ te ajut“. Acestui
slogan i se spune în limbaj colocvial „tricoul inscripflionat“ (în
original, sweatshirt). De regulæ, jocul poartæ numele sloganu-
lui sæu.
Dincolo de jocuri se aflæ celælalt caz°limitæ a ceea ce se
poate întâmpla între oameni, øi anume intimitatea. Intimitatea
bilateralæ este definitæ ca o relaflie sinceræ, lipsitæ de jocuri, cu
primire øi dæruire liberæ, reciprocæ øi færæ exploatare. Intimi-
tatea poate fi unilateralæ, din moment ce e posibil ca unul
dintre parteneri sæ fie sincer øi sæ dæruiascæ liber, iar celælalt
sæ fie nesincer øi exploatator.
Activitæflile sexuale oferæ exemple ce acoperæ întregul
spectru al comportamentului social. Este evident cæ ele pot sæ
aibæ loc în situaflii de retragere, sæ facæ parte dintr°o cere-
monie ritualicæ sau din ziua de muncæ, sæ constituie o ocu-
paflie de timp liber într°o zi ploioasæ, un joc de exploatare
reciprocæ sau un act de realæ intimitate.

D. Scenariile de viaflæ
Formele de acfliune socialæ descrise mai sus sunt modali-
tæfli de structurare a timpului, cu scopul de a evita plictiseala
* În original, trading stamp. Expresia se referæ la o practicæ obiønuitæ în
unele magazine americane, prin care clienflii fideli primesc cupoane
colorate, cu diferite valori, pe care le pot aduna øi preschimba ulte-
rior în bunuri (N.t.).
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 49

øi în acelaøi timp de a obfline cea mai mare satisfacflie posibilæ


din fiecare situaflie. În plus, fiecare persoanæ are un plan de
viaflæ preconøtient, sau scenariu, cu ajutorul cæruia structu-
reazæ perioade mai lungi — luni, ani sau întreaga viaflæ. Sce-
nariul umple aceste perioade cu activitæfli rituale, ocupaflii de
timp liber øi jocuri care°l perpetueazæ øi°i oferæ totodatæ per-
soanei satisfacflie imediatæ, intercalate de regulæ cu perioade
de retragere øi uneori cu episoade de intimitate. În general,
scenariile se bazeazæ pe iluzii copilæreøti ce pot dura chiar
întreaga viaflæ; dar la oamenii sensibili, perceptivi øi inteli-
genfli, iluziile se destramæ una câte una, ducând la diferitele
crize de viaflæ descrise de Erikson.10 Printre aceste crize se
numæræ reevaluarea pærinflilor de cætre adolescent, protestele,
adesea bizare, ale vârstei mijlocii øi conturarea ulterioaræ a
filosofiei proprii. Uneori însæ, încercærile din cale°afaræ de
disperate de a pæstra iluziile pe parcursul vieflii duc la depre-
sie sau la spiritualism, în timp ce abandonarea tuturor iluzi-
ilor duce la deznædejde.
Structurarea timpului reprezintæ un termen obiectiv ce
denumeøte problema existenflialæ: ce faci dupæ ce spui „bunæ
ziua“? Restul cærflii constituie încercarea de a ræspunde la
aceastæ întrebare, observând ce fac în realitate oamenii dupæ
ce spun „bunæ ziua“ øi oferind câteva sugestii privind ce
altceva ar putea sæ facæ. Acest lucru se poate realiza eficient
prin cercetarea naturii scenariilor de viaflæ øi a cursului dez-
voltærii lor.11

10 Erikson, E.H. Identity and the Life Cycle. International Universities


Press, New York, 1959.
11 Pentru o criticæ sistematicæ a teoriei analizei tranzacflionale, vezi
Shapiro, S.S. „Critique of Eric Berne’s Contributions to Subself
Theory“. Psychological Reports 25: 283°296, 1969.
Partea a II-a
PROGRAMAREA PARENTALÆ
Capitolul 3
DESTINUL UMAN

A. Planul de viaflæ
Destinul fiecærei fiinfle omeneøti este stabilit de ceea ce se
petrece în mintea ei când se confruntæ cu evenimentele din
exterior. Fiecare persoanæ îøi contureazæ singuræ planul vieflii.
Libertatea îi conferæ puterea de a°øi pune în aplicare planurile
proprii, iar puterea îi conferæ libertatea de a interveni în pla-
nurile altora. Chiar dacæ rezultatul final îl decid oameni pe
care nu i°a cunoscut niciodatæ sau microbi pe care nu°i va
vedea vreodatæ, ultimele sale cuvinte, precum øi acelea sæ-
pate pe piatra mormândului sæu îi vor exprima clar strædani-
ile. Dacæ, printr°o mare nenorocire, moare în tæcere, acoperit
de praful uitærii, doar cei care°l cunosc cel mai bine vor
înflelege corect sloganul, iar tofli cei aflafli dincolo de încæperile
intime ale prieteniei, cæsniciei øi medicinii vor avea o pærere
eronatæ despre acel om. În cele mai multe cazuri, e vorba de
un om care øi°a petrecut viafla înøelând lumea øi, de obicei,
înøelându°se øi pe sine. Despre aceste iluzii vom spune mai
multe pe parcursul cærflii.
Fiecare om hotæræøte în copilæria micæ felul cum va træi øi
felul cum va muri, iar acel plan, pe care°l poartæ în minte ori-
unde s°ar duce, se numeøte „scenariu de viaflæ“. Comporta-
mentele de însemnætate redusæ i le dicteazæ rafliunea, însæ
hotærârile sale importante au fost deja luate: cu ce fel de per-
soanæ se va cæsætori, câfli copii va avea, în ce fel de pat va
muri øi cine îi va sta alæturi în acele clipe. Poate nu e ceea
ce°øi doreøte, dar e ceea ce a ales.
54 Eric Berne

Magda
Magda era o soflie øi o mamæ devotatæ, dar când bæiatul ei
cel mic s°a îmbolnævit grav, øi°a dat seama îngrozitæ cæ un-
deva, într°un cotlon al minflii ei exista ideea, imaginea sau
poate chiar dorinfla ca fiul ei multiubit sæ moaræ. Situaflia îi
amintea de vremea când soflul ei se afla în armatæ, dincolo de
ocean. Atunci s°a întâmplat exact acelaøi lucru: o bântuia
dorinfla stranie ca el sæ fie ucis. În ambele cazuri se imagina
pe sine mæcinatæ de o cumplitæ suferinflæ øi de o mare jale.
Asta avea sæ fie crucea pe care°i era dat s°o poarte øi toatæ
lumea avea s°o admire pentru felul cum o purta.
Î: Ce s°ar întâmpla dupæ aceea?
R: N°am ajuns atât de departe. Aø fi liberæ øi atunci aø pu-
tea sæ fac ce vreau. S°o iau de la capæt.
În perioada gimnaziului, Magda avusese numeroase aven-
turi sexuale cu colegii ei de clasæ, iar vinovæflia provocatæ de
ele n°o pæræsise nici o clipæ. Moartea fiului sau a soflului ei ar
fi reprezentat o pedeapsæ sau o ispæøire pentru purtarea ei
din trecut øi ar fi eliberat°o de blestemul mamei sale. Nu s°ar
mai fi simflit proscrisæ. Oamenii ar fi exclamat: „Ce cura-
joasæ e!“ øi i°ar fi recunoscut statutul de membru deplin al
speciei umane.
Pe aproape tot parcursul vieflii sale, Magda a avut în min-
te, planificat øi imaginat, acest film tragic. Era al treilea act al
scenariului vieflii sale, aøa cum fusese scris în copilærie. Actul
întâi: Vinovæflie sexualæ øi confuzie. Actul al doilea: Blestemul
mamei. Actul al treilea: Ispæøire. Actul al patrulea: Eliberarea
øi o nouæ viaflæ. Dar în realitate, Magda ducea o viaflæ foarte
convenflionalæ, în conformitate cu învæflæturile primite de la
pærinfli, øi fæcea tot ce putea pentru ca fiinflele iubite de ea sæ
fie mereu sænætoase øi fericite. Aceastæ situaflie se afla la polul
opus intrigii din scenariul ei — un contrascenariu — øi, cu
siguranflæ, nu era la fel de dramaticæ øi de palpitantæ.
Scenariul este un plan al vieflii aflat în desfæøurare, elabo-
rat în copilæria micæ sub influenfla presiunii exercitate de
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 55

pærinfli. El este forfla psihologicæ ce împinge persoana spre


destinul ei, indiferent dacæ ea se împotriveøte sau afirmæ cæ
acflioneazæ în virtutea liberului-arbitru.
Nu intenflionæm, în aceastæ carte, sæ reducem la o formulæ
toate comportamentele omeneøti sau viafla tuturor oamenilor.
Dimpotrivæ; o persoanæ realæ se poate defini ca fiind aceea
care acflioneazæ spontan, într°o manieræ raflionalæ øi demnæ de
încredere, dovedind respectul cuvenit faflæ de ceilalfli. Persoa-
nele care urmeazæ o formulæ sunt nonreale, ireale, dar din
moment ce ele par a alcætui grosul omenirii, e nevoie sæ încer-
cæm sæ învæflæm ceva despre ele.

Della
Della era o vecinæ de°a Magdei, se apropia de treizeci de
ani øi ducea cam acelaøi gen de viaflæ domesticæ. Dar soflul ei,
agent de vânzæri, cælætorea foarte mult. Uneori, în timp ce el
era plecat, Della ieøea în oraø, se apuca de bæut øi în cele din
urmæ ajungea la mare depærtare de casæ. Pe parcursul acestor
episoade „i se rupea filmul“ øi, cum se întâmplæ adesea în
astfel de cazuri, øtia ce s°a petrecut doar fiindcæ, dupæ ce°øi
revenea în simfliri, constata cæ se aflæ în locuri stræine øi cæ are
în poøetæ bileflele cu nume øi numere de telefon aparflinând
unor bærbafli stræini. Acest fapt n°o umplea numai de dezgust,
ci øi de groazæ, fiindcæ însemna cæ într°o bunæ zi îøi putea dis-
truge complet viafla, agæflând un bærbat indiscret sau ræuvoitor.
Scenariile sunt alcætuite în copilæria micæ, aøa cæ, dacæ
purtarea Dellei urma un scenariu, probabil cæ originile aces-
tuia se gæseau în respectiva perioadæ. Mama Dellei a murit
când ea era micuflæ, iar tatæl ei lipsea toatæ ziua de acasæ,
fiindcæ muncea. Della nu se înflelegea prea bine cu colegii de
øcoalæ. Se simflea inferioaræ øi ducea o existenflæ singuraticæ.
Dar spre sfârøitul copilæriei a descoperit o cale de a dobândi
popularitatea. La fel ca Magda, s°a oferit ca parteneræ de jocuri
56 Eric Berne

sexuale unei gæøti de bæieflei. Nu s°a gândit nici o clipæ la


legætura dintre incidentele din fânar ale anilor de øcoalæ øi
comportamentul ei actual, dar în tot acest timp, a purtat în
minte schifla dramei vieflii sale. Actul întâi: Contextul iniflial.
Distracflie øi vinovæflie într°un fânar. Actul al doilea: O ræbuf-
nire a scenariului. Distracflie øi vinovæflie în condiflii de beflie øi
iresponsabilitate. Actul al treilea: Ræsplata. Denunflarea øi dis-
trugerea. Pierde totul: soflul, copiii øi poziflia în societate.
Actul al patrulea: Eliberarea finalæ. Sinuciderea. Dupæ aceea,
toatæ lumea o compætimeøte øi o iartæ.
Atât Magda, cât øi Della îøi træiau contrascenariul paønic
având mereu simflæmântul unei nenorociri iminente. Scena-
riul lor descria o succesiune tragicæ de evenimente, care avea
sæ le confere eliberarea øi împæcarea. Diferenfla consta în
aceea cæ Magda aøtepta cu ræbdare ca intervenflia lui Dumne-
zeu sæ°i aducæ împlinirea destinului — mântuirea —, în timp
ce Della, îndemnatæ de compulsia unui demon læuntric, go-
nea neræbdætoare spre împlinirea destinului ei: damnare,
moarte øi iertare. Astfel, din acelaøi punct de pornire („delinc-
venflæ sexualæ“), aceste douæ femei se îndreptau spre finaluri
diferite, folosind mijloace diferite.
Psihoterapeutul øade ca un înflelept în cabinetul lui øi este
plætit ca sæ schimbe într°un fel sau altul lucrurile. Atât Magda,
cât øi Della vor fi libere dacæ moare cineva, dar terapeutul are
misiunea de a gæsi o cale mai bunæ de a le elibera. Pleacæ din
cabinet øi merge pe stradæ, trecând pe lângæ bursa de acfliuni,
pe lângæ staflia de taxiuri, pe lângæ bar. Aproape tofli oamenii
pe care°i vede aøteaptæ Marele Mæcel. În magazinul alimen-
tar, o femeie flipæ la fiica ei: „De câte ori trebuie sæ°fli spun sæ
nu pui mâna pe aia?!“, în timp ce o alta îøi admiræ bæieflelul:
„Nu°i aøa cæ°i o scumpete?“ Când terapeutul ajunge la spital,
un paranoic vrea sæ øtie: „Doctore, cum ies de°aici?“ Un de-
presiv întreabæ: „Pentru ce træiesc?“, iar un schizofrenic ræs-
punde: „Træieøte, lasæ dieta! Nu°s chiar aøa de prost, zæu.“
Fiecare a rostit exact acelaøi lucru øi cu o zi înainte. Ei se aflæ
într°un blocaj, pe când cei de afaræ încæ mai speræ. „Sæ°i
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 57

mærim doza de medicamente?“ întreabæ un student la medi-


cinæ. Doctorul Q se întoarce spre schizofrenic øi°l priveøte în
ochi. Acesta îi susfline privirea. „Sæ°fli mærim doza de medica-
mente?“ întreabæ doctorul Q. Bæiatul se gândeøte o vreme,
apoi ræspunde: „Nu.“ Doctorul Q întinde mâna øi spune:
„Bunæ ziua!“ Schizofrenicul dæ noroc cu el, ræspunzând: „Bu-
næ ziua.“ Apoi se întorc amândoi spre student, iar doctorul Q
rosteøte: „Bunæ ziua!“ Studentul la medicinæ pare fâstâcit, dar
cinci ani mai târziu, la o întrunire psihiatricæ, se duce la doc-
torul Q øi spune: „Bunæ ziua!“

Mary
„Într°o bunæ zi am sæ deschid o grædiniflæ, am sæ mæ mærit
de patru ori, am sæ câøtig o mulflime de bani la bursa de acfli-
uni øi am sæ devin un chirurg renumit“, spune Mary, beatæ
turtæ.
Æsta nu e un scenariu. În primul rând, nici una dintre idei
nu i°a fost insuflatæ de pærinfli. Aceøtia detestau copiii, res-
pingeau ideea divorflului, considerau cæ bursa de acfliuni e prea
speculativæ øi cæ medicii chirurgi au onorarii prea ridicate. În
al doilea rând, personalitatea ei nu era adecvatæ pentru nici
unul dintre lucrurile menflionate. Mary era încordatæ în preaj-
ma copiilor, rece precum un gheflar cu bærbaflii, bursa de acfli-
uni o speria, iar mâinile îi tremurau de prea multæ bæuturæ.
În al treilea rând, hotærâse cu multæ vreme în urmæ sæ fie
agent imobiliar pe timpul zilei, iar seara øi la sfârøit de sæp-
tæmânæ, alcoolicæ. În al patrulea rând, nici unul din cele patru
proiecte n°o incita cu adeværat. Ele exprimau lucrurile pe care
nu putea sæ le facæ, nu pe acelea care°i stæteau în putinflæ. Øi în
al cincilea rând, oricine o auzea înflelegea clar cæ nu va pune
vreodatæ în aplicare nici unul din planurile respective.
Pentru un scenariu de viaflæ sunt necesare: (1) Directive
din partea pærinflilor; (2) O dezvoltare adecvatæ a personali-
58 Eric Berne

tæflii; (3) O hotærâre luatæ în copilærie; (4) Un real entuziasm


faflæ de o anumitæ metodæ de a obfline succesul sau eøecul; (5)
O atitudine convingætoare (sau, cum se spune în ziua de azi,
o poziflie credibilæ).
În cartea de faflæ vom analiza ce se cunoaøte pânæ acum
despre instrumentarul scenariului de viaflæ øi despre ceea ce
se poate face pentru a°l modifica.

B. Pe scenæ øi dincolo de scenæ


Piesele de teatru sunt elaborate intuitiv pe baza scenariilor
de viaflæ; de aceea, un punct de pornire bun ar fi sæ reflectæm
asupra legæturilor øi asemænærilor dintre unele øi altele.12
1. Ambele au la bazæ un numær limitat de teme, dintre
care cea mai binecunoscutæ este tragedia oedipianæ. Celelalte
pot fi gæsite, de asemenea, în teatrul grecesc øi în mitologia
greacæ. La alte popoare se gæsesc tiradele ditirambice øi orgi-
ile lascive ale dramelor sacerdotale antice, dar grecii øi evreii
au fost primii care au distilat øi consemnat în scris tiparele
repetitive mai domestice ale existenflei umane. Ce°i drept,
viafla omeneascæ e plinæ de epice Agon, Pathos, Threnos øi
Teophanos, la fel ca în Riturile Primordiale, dar ele sunt mult
mai uøor de înfleles øi de gândit dacæ sunt jucate folosind lim-
bajul obiønuit, cu interjecflii obiønuite, cu un bærbat øi o fe-
cioaræ scældafli de lumina lunii, sub un dafin, când tocmai îøi
face apariflia Guræ°spartæ. Redusæ la acest nivel de poeflii
greci, viafla fiecærei fiinfle omeneøti e deja conturatæ în lucræ-
rile de mitologie ale lui Bulfinch sau Graves*. Dacæ zeii
zâmbesc unui individ, el va fi o afacere funcflionalæ. Dar dacæ
12 Pentru o prezentare a utilizærii analizei tranzacflionale în teatru, vezi
Schechner, R. „Approaches to Theory/Criticism“. Tulane Drama
Review 10: Vara 1966, pp. 20°53. De asemenea, Wagner, A. „Tran-
sactional Analysis and Acting“, Ibid. 11: Vara 1967, pp. 81°88, øi Berne,
E. „Notes on Games and Theater“, în acelaøi numær, pp. 89°91.
* Personal, eu prefer lucrarea lui Lemprière Classical Dictionary (Ediflia
a zecea, 1818).
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 59

zeii se încruntæ, individul devine altceva, iar dacæ el vrea sæ


scape de blestem sau sæ træiascæ mai confortabil cu blestem
cu tot, devine pacient.
Pentru analistul de scenarii tranzacflionale, la fel ca øi pen-
tru analistul de teatru, asta înseamnæ cæ dacæ cunoøti intriga
øi personajul, øtii care va fi deznodæmântul, cu excepflia situa-
fliei în care se pot face unele schimbæri. Spre exemplu, atât
pentru terapeut, cât øi pentru criticul de teatru e clar cæ Medeea
era hotærâtæ sæ°øi ucidæ copiii, doar dacæ nu cumva reuøea
cineva s°o convingæ sæ se ræzgândeascæ; øi ar trebui sæ le fie la
fel de clar amândurora cæ dacæ ea s°ar fi dus în sæptæmâna
respectivæ la øedinfla de terapie de grup, nu s°ar mai fi întâm-
plat nimic din toatæ tæræøenia.
2. Anumite cursuri ale vieflii nu numai cæ au deznodæmânt
previzibil dacæ li se permite sæ se desfæøoare ca atare, ci, mai
mult, e nevoie de un anumit dialog, conflinând anumite cu-
vinte, rostite într°o manieræ anume, spre a se crea motivaflia
adecvatæ pentru deznodæmântul respectiv. Atât la teatru, cât
øi în viafla realæ, replicile°indiciu trebuie memorate øi rostite
exact în maniera adecvatæ, astfel încât ceilalfli sæ reacflioneze
într°un mod care justificæ acfliunea øi o face sæ progreseze.
Dacæ eroul îøi modificæ replicile øi starea Eului, ceilalfli vor
reacfliona diferit, fapt ce destabilizeazæ complet scenariul — øi
tocmai spre asta flinteøte analiza terapeuticæ a scenariului de
viaflæ. Dacæ Hamlet începe sæ foloseascæ replici din Abie’s Irish
Rose, Ofelia trebuie sæ°øi schimbe øi ea replicile, pentru ca dia-
logul sæ aibæ sens în continuare, øi întreaga piesæ va continua
diferit. În acest caz, cei doi s°ar putea sæ fugæ în lume împre-
unæ, în loc sæ umble bezmetici prin castel — o piesæ de teatru
proastæ, dar probabil o viaflæ mai bunæ.13
13 Wagner, A. „Permission and Protection“. The Drama Review 13: Pri-
mævara 1969, pp. 108°110, include unele dintre cele mai recente
elaboræri. Pentru aplicarea directæ a teoriei tranzacflionale asupra
scenariilor, vezi acelaøi numær, pp. 110°114: Steiner, C.M. „A Script
Checklist“, øi Cheney, W.D. „Hamlet: His Script Checklist“. Ambele
articole sunt retipærite, prima oaræ fiind publicate în Transactional
Analysis Bulletin (Vol. 6, Aprilie 1967, øi Vol. 7, Iulie 1968).
60 Eric Berne

3. Scenariul trebuie repetat øi rescris înainte de a fi gata


pentru cea mai spectaculoasæ reprezentaflie. La teatru, înainte
de premieræ au loc citirea rolurilor, rescrieri, repetiflii øi pro-
be. Scenariul de viaflæ debuteazæ în copilærie într°o formæ pri-
mitivæ, numitæ protocol. Aici, ceilalfli actori sunt puflini: pærinflii
øi fraflii sau surorile, iar în orfelinate sau case de plasament,
colegii de dormitor øi adulflii responsabili de copiii respectivi.
Tofli aceøti oameni îøi joacæ rolul cu rigiditate, fiindcæ fiecare
familie este o instituflie, iar copilul nu învaflæ de la ei prea
multæ flexibilitate. Pe mæsuræ ce se îndreaptæ spre adoles-
cenflæ, începe sæ cunoascæ tot mai mulfli oameni. Îi cautæ pe cei
care vor juca rolurile impuse de scenariul lui (iar aceøtia vor
accepta, fiindcæ el joacæ un anumit rol impus de scenariul
lor). La acest moment, individul îøi rescrie scenariul, pentru a
include noul sæu mediu de viaflæ. Intriga ræmâne în esenflæ
aceeaøi, dar acfliunea devine puflin diferitæ. În majoritatea ca-
zurilor (cu excepflia situafliilor de sinucidere sau omucidere în
adolescenflæ), asta e repetiflia generalæ — ceva în genul unui
spectacol de probæ într°un oraø de provincie. Pe parcursul
mai multor asemenea adaptæri, individul dæ scenariului for-
ma finalæ, pentru reprezentaflia cea mai importantæ — repre-
zentaflia de adio, ræsplata finalæ prevæzutæ în scenariu. Dacæ e
un scenariu „bun“, ea se petrece în contextul unei cine de
adio. Dacæ scenariul e „ræu“, individul îøi ia ræmas°bun de pe
un pat de spital, din pragul unei celule de închisoare sau a
unei secflii de psihiatrie, de la spânzurætoare sau de la morgæ.
4. Aproape toate scenariile conflin roluri de „bæiefli buni“ øi
„bæiefli ræi“, de „învingætori“ øi „învinøi“. În fiecare scenariu
se defineøte în mod specific ce înseamnæ bun øi ræu14, învin-
gætor øi învins, dar este foarte limpede cæ orice scenariu are
14 Pentru o abordare din perspectivæ istoricæ a unui aspect al „bæieflilor
buni“ øi „bæieflilor ræi“, vezi articolul meu, „The Mythology of Dark
and Fair: Psychiatric Use of Folklore“. Journal of American Folklore
1°12, 1959. El include o bibliografie cu aproximativ 100 de titluri,
între care se numæræ câteva dintre primele articole psihanalitice
despre basme.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 61

aceste patru personaje, uneori combinate în douæ roluri. Spre


exemplu, într°un scenariu cu cowboy, personajul bun e în-
vingætor, iar personajul ræu e învins. Bun înseamnæ curajos,
îndemânatic cu pistolul, cinstit øi pur; ræu înseamnæ laø, neîn-
demânatic cu pistolul, corupt øi interesat de fete. Învingætorul
e cel care supraviefluieøte; învinsul e acela care sfârøeøte
spânzurat sau împuøcat. Într°un serial lacrimogen de televizi-
une, învingætorul e bærbatul care obfline cel mai bun contract
sau cele mai mari avantaje; învinsul e cel care nu se pricepe
sæ învârtæ niøte hârfloage.
În analiza scenariilor de viaflæ, învingætorilor li se spune
„prinfli“ øi „prinflese“, iar învinøilor, „broscoi“ øi „broaøte“.
Obiectivul analizei scenariilor este transformarea broaøtelor
în prinfli øi prinflese. Pentru asta, terapeutul trebuie sæ afle
cine sunt personajele bune øi cele rele în scenariul pacientului
øi, de asemenea, ce fel de învingætor poate fi acesta. Pacientul
se împotriveøte sæ devinæ învingætor, fiindcæ nu a venit la tera-
pie în scopul æsta, ci doar ca sæ fie transformat într°un învins
curajos. E o stare de lucruri foarte fireascæ, fiindcæ dacæ de-
vine un învins curajos, îøi poate urma scenariul într°o mani-
eræ mai confortabilæ, pe când dacæ devine învingætor, trebuie
sæ°øi arunce la gunoi întreg scenariul sau cea mai mare parte
a lui øi sæ înceapæ de la zero, ceea ce majoritatea oamenilor
ezitæ sæ facæ.
5. Toate scenariile, pe scena teatrului sau în viafla realæ,
sunt în esenflæ ræspunsuri la întrebarea esenflialæ a întâlnirii
între doi oameni: „Ce spui dupæ bunæ ziua?“ Drama oedipi-
anæ, spre exemplu, deopotrivæ pe scenæ øi în viaflæ, atârnæ
întru totul de aceastæ întrebare. Ori de câte ori întâlneøte un
bærbat mai în vârstæ, Oedip spune mai întâi „Bunæ ziua“.
Urmætorul lucru pe care trebuie sæ°l rosteascæ, îndemnat de
scenariul sæu, este întrebarea: „Vrei sæ ne luptæm?“ Dacæ bær-
batul vârstnic ræspunde „Nu“, Oedip nu mai are ce sæ°i spu-

Geza Roheim este cel mai prolific autor pe tema folclorului popoa-
relor primitive. Vezi Roheim, G., Psychoanalysis and Anthropology,
International Universities Press, New York, 1950.
62 Eric Berne

næ; îi ræmâne doar sæ stea locului, næuc, întrebându°se dacæ


sæ vorbeascæ despre vreme, despre evoluflia ræzboiului ce se
desfæøoaræ sau despre cine va câøtiga la Jocurile Olimpice.
Cea mai bunæ cale de ieøire din situaflie este sæ mormæie „Mæ
bucur cæ v°am cunoscut“, „Si vales bene est, ego valeo“ sau
„Totul cu moderaflie“ øi apoi sæ°øi vadæ de drum. Dar dacæ
bærbatul mai vârstnic ræspunde „Da“, Oedip replicæ: „Uraaaa!“,
fiindcæ øi°a gæsit omul øi øtie ce sæ spunæ în continuare.
6. Episoadele scenariului de viaflæ trebuie pregætite øi
motivate dinainte, la fel ca în cazul scenelor de teatru. Un
exemplu simplu este pana de benzinæ. Ea e pregætitæ aproape
întotdeauna cu douæ°trei zile înainte; individul se uitæ la indi-
catorul de combustibil, „plænuieøte“ sæ alimenteze „cât de
repede“, dar n°o face. La drept vorbind, e imposibil sæ ræmâi
færæ benzinæ „chiar în clipa asta“, decât într°o maøinæ stræinæ,
cu indicatorul de combustibil stricat. Pana de benzinæ e
aproape întotdeauna un eveniment iminent, o scenæ plænuitæ
dinainte în scenariul unui învins. Mulfli învingætori conduc o
viaflæ întreagæ færæ sæ ræmânæ vreodatæ cu rezervorul gol.
Scenariile de viaflæ se bazeazæ pe programarea parentalæ,
pe care copilul o cautæ din trei motive. (1) Dæ vieflii sale un
scop, care altfel ar putea sæ lipseascæ. Majoritatea faptelor co-
pilului sunt fæcute de dragul altor oameni, de obicei al pærin-
flilor. (2) Îi oferæ o modalitate acceptabilæ de a°øi structura
timpul (acceptabilæ pentru pærinflii sæi). (3) Oamenii au ne-
voie sæ li se spunæ cum sæ facæ un lucru sau altul. A învæfla de
unul singur poate fi înælflætor, dar nu prea practic. Un om nu
devine bun pilot distrugând câteva avioane øi învæflând din
propriile greøeli. El trebuie sæ învefle din greøelile altora, nu
dintr°ale sale. Chirurgul trebuie sæ aibæ un profesor, nu sæ
scoatæ nenumærate apendice unul dupæ altul, ca sæ afle tot ce
poate sæ meargæ prost în respectiva intervenflie. Aøa cæ pæ-
rinflii îøi programeazæ copiii, transmiflându°le ceea ce au în-
væflat ei sau ceea ce cred cæ au învæflat. Dacæ sunt învinøi, le
vor transmite programarea de învinøi, iar dacæ sunt învingæ-
tori, vor transmite acel fel de program. Tiparul existenflial pe
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 63

termen lung are întotdeauna un fir narativ. Programarea pa-


rentalæ stabileøte deznodæmântul, în bine sau în ræu, însæ copi-
lul este deseori liber sæ°øi aleagæ propria intrigæ.

C. Mituri øi basme
Prima øi cea mai veche versiune a scenariului de viaflæ,
protocolul primitiv, se elaboreazæ în mintea copilului la o
vârstæ la care foarte puflini oameni, în afara celor din cercul
familial restrâns, sunt reali pentru el. Putem presupune cæ
pærinflii îi par niøte personaje uriaøe, înzestrate cu puteri ma-
gice, asemeni uriaøilor, monøtrilor øi gorgonelor din mitolo-
gie, chiar øi numai pentru simplul fapt cæ sunt de trei ori mai
înalfli øi de zece ori mai solizi decât el.
Pe mæsuræ ce creøte øi mintea i se rafineazæ, copilul se
mutæ din acest univers clasic într°o lume mai romanticæ. Ela-
boreazæ primul palimpsest, prima rescriere a scenariului sæu,
astfel încât acesta sæ corespundæ cu noua lui concepflie despre
ceea ce°l înconjoaræ. În condiflii adecvate, îl ajutæ în aceastæ
sarcinæ basmele øi poveøtile cu animale pe care mai întâi i le°a
citit mama, iar apoi le°a parcurs singur în orele libere, în care
a putut sæ°øi lase imaginaflia sæ zburde. Øi ele conflin o dozæ
de magie, dar nu la fel de cutremurætoare. Poveøtile îi dau
copilului un nou set de personaje care sæ joace roluri în fan-
teziile lui: toate personalitæflile din împæræflia animalelor, pe
care le cunoaøte fie ca tovaræøi de joacæ øi de viaflæ vii, cu
sânge cald, fie ca figuri înspæimântætoare sau fascinante, zæ-
rite sau auzite de la distanflæ, fie ca fiinfle semiimaginare cu
puteri necunoscute, despre care doar a auzit sau a citit. O altæ
sursæ de astfel de personaje este ecranul televizorului — la
acea vârstæ, chiar øi reclamele au o auræ magicæ. Pânæ øi în cel
mai ræu caz, færæ cærfli øi færæ televizor, ba chiar øi færæ mamæ,
copilul tot øtie cæ existæ undeva o vacæ sau îøi poate imagina
singur, distorsionat, tot felul de animale.
64 Eric Berne

În prima etapæ, copilul are de°a face cu persoane magice,


care, poate, au capacitatea de a se transforma uneori în ani-
male. În aceastæ a doua etapæ, el nu face decât sæ atribuie ani-
malelor anumite caracteristici umane, tendinflæ ce se pæstreazæ
în viafla adultæ, într°o anumitæ mæsuræ, la oamenii care au
de°a face cu grajduri de vite, adæposturi pentru câini øi pisici
øi bazine cu delfini.
În a treia etapæ, în adolescenflæ, individul îøi revizuieøte
încæ o datæ scenariul pentru a°l adapta la realitatea curentæ
aøa cum speræ el cæ va fi, tot romanflæ øi auritæ, sau poate
poleitæ uneori cu ajutorul drogurilor. Treptat, pe mæsuræ ce
trec anii, el se apropie mai mult de realitate, adicæ de proba-
bilitatea realæ ca oamenii øi lucrurile din jurul lui sæ reacflio-
neze aøa cum îøi doreøte. Astfel, de°a lungul deceniilor, se
pregæteøte pentru reprezentaflia de adio. Tocmai reprezen-
taflia de adio este, mai presus de toate, aceea pe care terapeu-
tul are misiuna de a o modifica.
În continuare urmeazæ câteva exemple care ilustreazæ ase-
mænarea dintre mituri, basme øi persoane reale. Ele pot fi înfle-
lese cel mai bine din punctul de vedere tranzacflional — cel
marflian, la care ne°am referit anterior øi care are la bazæ pro-
priul mit; el a fost elaborat pe baza analizei jocului øi scenari-
ilor de viaflæ, ca modalitate de a vedea mai obiectiv viafla umanæ.
Mario marflianul vine pe pæmânt, iar când se întoarce la el
acasæ, trebuie sæ „spunæ povestea aøa cum s°a întâmplat“, nu
cum spun pæmântenii cæ ar fi øi nici cum ar vrea ei sæ°l facæ sæ
creadæ cæ este. Mario nu dæ ascultare cuvintelor sforæitoare,
nici tabelelor statistice; el observæ ce fac oamenii: ce°øi fac
unii altora, unii pentru alflii øi unii împreunæ cu alflii, nu ceea
ce spun cæ fac. Aøadar, iatæ în continuare povestea Europei.

Povestea Europei
Europa îl avea pe Neptun drept bunic. Într°o zi, pe când
ea se afla pe o pajiøte de la malul mærii, culegând flori, un
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 65

taur foarte frumos a apærut øi a îngenuncheat la picioarele ei.


Privirea taurului o invita sæ i se urce în spinare. Vocea lui
melodioasæ øi purtarea prietenoasæ au impresionat°o pe
Europa în asemenea mæsuræ, încât s°a gândit cæ ar fi plæcut sæ
cælæreascæ prin vale. Dar în clipa când a încælecat, taurul a
pornit spre mare, cæci nu era un taur obiønuit, ci Jupiter de-
ghizat, iar Jupiter nu accepta nici o piedicæ în calea sa când
vedea o fatæ care°i plæcea. Însæ soarta Europei n°a fost prea
rea, fiindcæ dupæ ce au sosit împreunæ în Creta, ea a dat
naøtere la trei regi øi, în plus, un continent a fost botezat cu
numele ei. Se presupune cæ toate acestea s°au întâmplat în
anul 1522 î.Hr., iar povestea poate fi gæsitæ în lucrarea Second
Idyllium, a lui Moschus.
Jupiter, ræpitorul, provenea dintr°o familie foarte neobiø-
nuitæ. Potrivit Teogoniei lui Hesiod, tatæl lui, Saturn, a avut
øase copii. Pe primii cinci i°a înghiflit imediat ce au venit pe
lume, aøa cæ la naøterea celui de°al øaselea, anume Jupiter,
mama sa l°a ascuns, iar în locul lui a pus o piatræ înfæøuratæ
în scutece, pe care tatæl a înghiflit°o. Dupæ ce a crescut, Jupi-
ter, împreunæ cu bunica lui, l°au obligat pe Saturn sæ regur-
giteze piatra øi, împreunæ cu ea, pe cei cinci prunci pe care°i
înghiflise: Pluto, Neptun, Vesta, Ceres øi Junona. În ceea ce°o
priveøte pe Europa, dupæ ce Jupiter a pæræsit°o, ea a devenit
soflia lui Danaus, regele Egiptului, cæruia i°a dæruit o fiicæ pe
nume Amymone. Regele, tatæl Amymonei, a trimis fata sæ
ducæ apæ în oraøul Argos, prilej cu care Neptun a væzut°o øi
s°a îndrægostit pe loc. A salvat°o de un satir lasciv øi a luat°o
pentru sine — fiind, de fapt, stræbunicul ei, aøa cum Jupiter,
care îi ræpise mama, era stræ°unchiul acesteia.
Sæ facem lista tranzacfliilor semnificative din aceastæ saga
de familie, urmærind stimulii øi reacfliile. Desigur, fiecare
reacflie poate deveni stimul pentru urmætoarea tranzacflie.
1. Stimul: O fecioaræ frumoasæ culege cu eleganflæ flori.
Reacflie: Un zeu iubærefl, stræ°unchiul ei, se transformæ într°un
taur auriu.
66 Eric Berne

2. Reacflie: Fecioara îl mângâie pe flancuri øi pe creøtet.


Taurul îi særutæ mâinile øi dæ ochii peste cap.
3. Fecioara încalecæ taurul. Taurul o ræpeøte.
4. Ea îøi exprimæ frica øi mirarea øi îl întreabæ cine este.
Taurul o liniøteøte øi totul se terminæ cu bine.
5. Stimul: Un tatæ îøi înghite copiii. Reacflie: Mama îi dæ sæ
înghitæ o piatræ.
6. Reacflie: Fiul astfel salvat îøi obligæ tatæl sæ regurgiteze
pruncii mâncafli øi piatra înghiflitæ.
7. Stimul: O fecioaræ frumoasæ e trimisæ de tatæl ei sæ adu-
cæ apæ. Reacflie: Fata întâlneøte un satir — care astæzi s°ar
numi „lup“ — øi dæ de bucluc.
8. Stimul: Frumuseflea fetei îl incitæ pe stræbunicul ei. Re-
acflie: Acesta o salveazæ de satir øi o ia cu el.
Pentru un analist al scenariilor de viaflæ, elementul cel mai
interesant din aceastæ serie de tranzacflii mitice (în varianta
lui Moschus) este faptul cæ, deøi Europa se vaietæ øi protes-
teazæ cu tærie, nu spune explicit „Terminæ!“ sau „Du°mæ
înapoi în clipa asta!“, ci trece imediat la încercarea de a ghici
identitatea ræpitorului ei. Cu alte cuvinte, deøi protesteazæ
vehement de formæ, are grijæ sæ nu renunfle la dramæ, ci se
resemneazæ s°o træiascæ øi devine curioasæ cum se va încheia.
Astfel, lamentærile ei sunt caracterizate de o anumitæ ambigu-
itate, care în marflianæ se numeøte „conformæ cu jocul“ sau
„conformæ cu scenariul“. La drept vorbind, Europa joacæ
jocul numit „Viola“, care se integreazæ în scenariul ei, potrivit
cæruia ea va deveni mamæ de regi, cu condiflia ca asta sæ se
întâmple „împotriva voinflei sale“. Interesul personal pe
care°l manifestæ faflæ de ræpitor nu constituie cea mai fermæ
cale de a°l descuraja, dar protestele o elibereazæ de responsa-
bilitate pentru faptul cæ a flirtat cu el la început.
Existæ øi o altæ poveste, mai cunoscutæ, ce include majori-
tatea acestor tranzacflii, deøi într°o ordine oarecum diferitæ.
Varianta ce urmeazæ a fost preluatæ dupæ Andrew Lang øi
fraflii Grimm. Basmul este cunoscut de la vârste foarte
fragede de aproape tofli copiii educafli din flærile vorbitoare de
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 67

limbæ englezæ øi din alte flæri, øi constituie un stimul comun


pentru imaginaflia lor.

Scufifla Roøie

Era odatæ o fetiflæ drægælaøæ pe nume Scufifla Roøie (SR);


într°o zi, mama ei a trimis°o în pædure, sæ ducæ de mâncare
bunicii. Pe drum a întâlnit un lup seducætor, care øi°a spus cæ
SR e o îmbucæturæ gustoasæ. I°a spus sæ se opreascæ din
drum, sæ se uite în jur, sæ°øi uite o vreme misiunea, sæ nu mai
fie atât de serioasæ øi sæ culeagæ flori. În timp ce fetifla pierdea
timpul prin pædure, lupul s°a dus acasæ la bunicæ øi a mân-
cat°o. Când a sosit SR, el s°a prefæcut a fi bunica fetei øi a invi-
tat°o în pat alæturi de el. SR s°a conformat øi a observat multe
lucruri ciudate în legæturæ cu înfæfliøarea persoanei din pat,
care au fæcut°o sæ se întrebe dacæ e chiar bætrâna ei bunicæ. La
început, lupul a încercat s°o liniøteascæ, dar în cele din urmæ a
înghiflit°o (færæ s°o mestece, se pare). Un vânætor a trecut pe°a-
colo øi a salvat°o pe SR, tæind burta lupului, de unde a scos°o
øi pe bunicæ, vie øi ea. Dupæ aceea, SR l°a ajutat bucuroasæ pe
vânætor sæ umple burta lupului cu pietre. În unele variante,
SR strigæ dupæ ajutor, iar vânætorul omoaræ lupul cu un
topor, salvând°o cu o clipitæ înainte ca afurisitul s°o înghitæ.
Øi aici avem scena de seducflie între o fecioaræ nevinovatæ,
cæreia îi place sæ culeagæ flori, øi un animal care o înøalæ.
Animalului îi place sæ mænânce copii, dar sfârøeøte cu burta
plinæ de pietre. La fel ca Amymone, SR e trimisæ cu treabæ de
pærintele ei, întâlneøte pe drum un lup øi dæ de bucluc, øi se
aliazæ cu salvatorul ei.
Pentru un marflian, basmul acesta pune niøte întrebæri
interesante. Marflianul îi ia conflinutul ca atare, inclusiv pe
lupul vorbitor, chiar dacæ n°a întâlnit vreodatæ aøa ceva. Dar
dat fiind ceea ce se întâmplæ, el se întreabæ ce°i cu toatæ
68 Eric Berne

povestea asta øi cærui fel de oameni i se întâmplæ. Iatæ în con-


tinuare gândurile marflianului pe aceastæ temæ.

O reacflie marflianæ
Într°o zi, mama o trimite pe SR în pædure, sæ°i ducæ
bunicii de mâncare, iar pe drum, ea se întâlneøte cu un lup.
Ce fel de mamæ trimite o fetiflæ în pædure, când acolo existæ
lupi? De ce nu s°a dus chiar mama sau de ce n°a însoflit°o pe
SR? Dacæ bunica era aøa de neajutoratæ, de ce o læsa mama sæ
locuiascæ de una singuræ, într°o colibæ, atât de departe? Øi
dacæ SR trebuia totuøi sæ meargæ la bunica, de ce mama n°a
avertizat°o sæ nu se opreascæ la vorbæ cu lupii? Povestea aratæ
clar cæ fetiflei nu i s°a spus niciodatæ cæ e periculos sæ facæ aøa
ceva. Nici o mamæ nu poate fi atât de proastæ; se pare, aøadar,
cæ mamei nu°i pæsa prea mult ce se întâmplæ cu SR sau poate
chiar voia sæ scape de ea. De asemenea, nici o fetiflæ nu poate
fi atât de proastæ: cum a putut SR sæ se uite la ochii, urechile,
mâinile øi dinflii lupului øi sæ creadæ cæ e bunica ei? De ce n°a
fugit din colibæ cât mai repede? Øi apoi, ce fetiflæ ræutæcioasæ,
sæ adune pietre ca sæ le punæ în burta lupului! În orice caz,
orice fatæ cu judecatæ sænætoasæ, dupæ ce a vorbit cu lupul, nu
s°ar fi oprit sæ culeagæ flori, ci øi°ar fi spus: „Ticælosul æla o
s°o mænânce pe bunica dacæ nu gæsesc repede pe cineva care
sæ mæ ajute!“
Nici mæcar bunica øi vânætorul nu sunt dincolo de orice
bænuialæ. Dacæ privim dramatis personae din aceastæ poveste
ca pe niøte oameni adeværafli, fiecare cu propriul scenariu,
vedem cât de bine se împletesc personalitæflile lor, dintr°un
punct de vedere marflian.
1. Mama încearcæ, evident, sæ°øi piardæ „accidental“ fiica
sau, cel puflin, vrea sæ sfârøeascæ prin a spune: „Ce groaznic,
în vremurile astea nu mai pofli nici mæcar sæ te plimbi prin
parc færæ ca un lup…“ etc.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 69

2. Lupul, în loc sæ mænânce iepuri øi alte asemenea vietæfli,


se întinde evident mai mult decât îi e plapuma øi øtie proba-
bil cæ în felul æsta va sfârøi prost, aøa cæ pesemne cautæ neca-
zul cu lumânarea. Evident, l°a citit în tinerefle pe Nietzsche
sau alt gânditor din aceeaøi categorie (dacæ poate sæ vor-
beascæ øi sæ°øi punæ pe cap o bonetæ, de ce n°ar fi în stare sæ
citeascæ?), iar motto°ul lui e ceva de genul „Træieøte primej-
dios øi mori cu glorie“.
3. Bunica locuieøte singuræ øi°øi lasæ uøa neîncuiatæ, aøa cæ,
poate, speræ sæ se întâmple ceva interesant, ceva ce nu s°ar
putea petrece dacæ ar locui cu familia. Poate de asta nu s°a
mutat la rude sau mæcar pe aceeaøi stradæ cu ele. Probabil cæ
e încæ suficient de tânæræ ca sæ guste aventura, din moment ce
SR e o copiliflæ.
4. Vânætorul este, evident, un salvator cæruia îi place sæ°øi
chinuie adversarul învins, cu ajutorul unor adorabile fetifle
neîntinate: færæ doar øi poate, un scenariu adolescentin.
5. SR îi spune lupului cât se poate de explicit unde o poate
revedea, ba chiar se urcæ în pat cu el. E clar cæ joacæ „Viola“
øi, în cele din urmæ, întreaga poveste o face foarte fericitæ.
Adeværul este cæ toate personajele din poveste cautæ sæ
træiascæ o întâmplare palpitantæ aproape cu orice prefl. Dacæ
luæm ræsplata finalæ în sensul ei propriu, se poate spune cæ
toatæ tæræøenia a fost un complot menit sæ°i vinæ de hac bietu-
lui lup, fæcându°l sæ creadæ cæ e mai deøtept decât tofli øi
folosind°o pe SR drept momealæ. În acest caz, morala poveøtii
nu e aceea cæ fecioarele nevinovate ar trebui sæ evite pædurile
în care se gæsesc lupi, ci cæ lupii ar trebui sæ nu se apropie de
fecioarele aparent nevinovate øi de bunicile acestora; pe scurt,
un lup n°ar trebui sæ umble prin pædure singur. De aici se
naøte øi întrebarea interesantæ: ce a fæcut mama dupæ ce s°a
descotorosit de SR pe ziua respectivæ?
Dacæ toate acestea par cinice sau neserioase, sæ ne ocupæm
în cele ce urmeazæ de SR în viafla realæ. Întrebarea crucialæ
aici este: cu o asemenea mamæ øi dupæ o asemenea expe-
rienflæ, cum aratæ SR devenitæ femeie adultæ?
70 Eric Berne

Un scenariu de tip Scufifla Roøie


În literatura psihanaliticæ se acordæ foarte multæ atenflie
semnificafliei simbolice a pietrelor bægate în burta lupului.
Însæ pentru analiza tranzacflionalæ, elementele cele mai sem-
nificative sunt tranzacfliile dintre persoanele implicate.
Carrie a venit la terapie la vârsta de treizeci de ani, plân-
gându°se cæ are dureri de cap, stæri depresive, nu øtie ce°øi
doreøte sæ facæ øi nu°øi poate gæsi un iubit satisfæcætor. La fel
ca toate Scufiflele Roøii din experienfla doctorului Q, avea o
jachetæ roøie. Încerca mereu sæ se facæ utilæ într°o manieræ
indirectæ. Într°o zi a intrat în cabinet øi a spus:
— Pe stradæ, la câfliva paøi de aici e un câine bolnav. Vrefli
sæ sunafli la Societatea pentru Protecflia Animalelor?
— De ce nu°i sunafli dumneavoastræ? a întrebat doctorul Q.
La care ea a replicat:
— Cine, eu?!
Carrie nu særise niciodatæ în ajutorul cuiva, dar øtia întot-
deauna unde pot fi gæsifli salvatorii. Acest fapt este tipic pen-
tru SR. Doctorul Q a întrebat°o apoi dacæ a lucrat vreodatæ
într°un birou în care cineva trebuia sæ meargæ sæ cumpere
gustæri øi ræcoritoare în pauza de cafea; a ræspuns afirmativ.
— Cine mergea sæ cumpere lucrurile astea?
— Eu, fireøte, a ræspuns Carrie.
Partea conformæ cu scenariul a poveøtii lui Carrie era
dupæ cum urmeazæ: De la vârsta de øase ani øi pânæ la zece
ani, mama ei avea obiceiul s°o trimitæ la bunici (pærinflii sæi),
cu diferite treburi, dar øi sæ se joace. De multe ori se întâmpla
ca bunica sæ fie plecatæ când fetifla ajungea acolo, aøa cæ ea se
juca cu bunicul, ceea ce însemna în principal cæ el o pipæia pe
sub rochie. Carrie nu i°a dezvæluit niciodatæ mamei acest
lucru, fiindcæ øtia cæ se va înfuria øi o va face mincinoasæ.
La momentul terapiei, Carrie cunoøtea frecvent bærbafli øi
„bæiefli“ øi mulfli dintre ei o invitau în oraø, dar ea punea
punct de fiecare datæ dupæ douæ°trei întâlniri. De fiecare datæ
când îi povestea doctorului Q despre cea mai recentæ rup-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 71

turæ, el o întreba din ce motiv s°a produs, iar ea ræspundea:


„Ha, ha! Pentru cæ tipul e un lup junior!“ Astfel, Carrie øi°a
petrecut ani buni din viaflæ umblând prin pædurile cartierului
comercial, aducând sandviøuri colegilor de serviciu øi res-
pingând mereu lupii juniori: o existenflæ monotonæ, depri-
mantæ. La drept vorbind, cea mai palpitantæ întâmplare din
viafla ei era aventura cu bunicul. Pærea cæ°øi va petrece restul
zilelor aøteptând ca acea aventuræ sæ se repete.
Asta ne spune cum øi°a petrecut viafla SR dupæ încheierea
poveøtii. Incidentul cu lupul a fost de departe cel mai intere-
sant lucru din câte i s°au întâmplat. Ajunsæ la vârsta adultæ,
ea îøi petrecea timpul umblând prin pædure, ducând bunætæfli
de mâncare oamenilor øi sperând la nesfârøit sæ întâlneascæ
alt lup. Dar nu gæsea decât pui de lup, pe care°i respingea cu
disprefl. Povestea lui Carrie ne spune totodatæ cine era, de
fapt, lupul øi de ce SR a fost atât de îndræzneaflæ încât sæ urce
în pat cu el: era bunicul.
Caracteristicile unei SR din viafla realæ sunt urmætoarele:
1. Mama obiønuia s°o trimitæ sæ facæ diferite comisioane.
2. Bunicul a sedus°o, dar ea nu i°a spus mamei. Dacæ i°ar
fi spus, ar fi fost consideratæ mincinoasæ. Uneori se prefæcea
prea proastæ pentru a înflelege ce se întâmplæ.
3. Nu sare prea des în ajutorul altora, dar îi place sæ punæ
la cale misiuni de ajutorare øi cautæ mereu astfel de ocazii.
4. La vârsta adultæ, ea este cea aleasæ pentru a face comi-
sioane. Deseori umblæ repede sau rætæceøte færæ flintæ, ca o
fetiflæ, în loc sæ meargæ într°o manieræ demnæ.
5. Aøteaptæ sæ se întâmple ceva cu adeværat palpitant øi,
între timp, se plictiseøte, din moment ce acum nu mai întâl-
neøte decât lupi juniori, pe care°i priveøte cu disprefl.
6. Îi place sæ umple burta lupilor cu pietre sau cu echiva-
lentul cotidian al acestora.
7. Încæ nu e clar dacæ psihiatrul bærbat se aflæ în scenæ ca
s°o salveze sau e doar un bunic simpatic, færæ conotaflii sexu-
ale, cu care se simte în largul ei øi puflin nostalgicæ øi cu care
72 Eric Berne

se mulflumeøte fiindcæ nu poate avea ceea ce°øi doreøte la


drept vorbind.
8. Când terapeutul îi spune cæ°i aduce aminte de SR, ea
râde øi încuviinfleazæ.
9. În mod ciudat, aproape în toate cazurile defline øi poartæ
o jachetæ roøie.
Ar trebui remarcat cæ scenariul mamei øi bunicilor paterni
ai unei SR trebuie sæ fie complementare pentru ca astfel de
incidente sexuale sæ se petreacæ în repetate rânduri. Finalul
fericit al poveøtii este de asemenea suspect, iar în viafla realæ
nu se întâmplæ. Basmele sunt povestite de pærinfli bine inten-
flionafli, iar finalul fericit reprezintæ intruziunea stærii de
Pærinte binevoitor, dar mincinos al Eului; basmele inventate
de copii sunt mult mai realiste øi nu au neapærat o încheiere
fericitæ; de fapt, ele sunt notoriu de înspæimântætoare.15
15 Nu mæ consider suficient de savant pentru a prezenta inventarul
complet al variantelor sau varianta oficialæ a poveøtii despre Europa
øi Amymone, a Scufiflei Roøii øi a Frumoasei din Pædurea adormitæ.
Chiar øi culoarea taurului diferæ de la o versiune la alta, într°unele
fiind auriu, în altele alb. Variantele prezentate mai sus sunt sufi-
ciente pentru scopurile noastre. Sursele folosite pentru povestea
Europei øi a Amymonei sunt urmætoarele:
Mythology de Bulfinch, The Greek Myths de Graves, Mythology de
Hamilton, The Classical Dictionary al lui Lemprière (Londra, 1818),
Metamorfozele lui Ovidiu øi exemplarul mamei mele din lucrarea lui
Edwards Handbook of Mythology, cu pagina de titlu lipsæ (Eldredge &
Brothers, anul de apariflie necunoscut.)
Scufifla Roøie provine din Blue Fairy Book de Andrew Lang, The
Grimm’s Fairy Tales (ediflia Grosset & Dunlap) øi Standard Dictionary
of Folklore, Mythology, and Legend de Funk øi Wagnall (New York,
1950). În Franfla, ea este cunoscutæ sub numele de „Petit Chaperon
Rouge“ sau „Bæsmælufla Roøie“ (Perrault, 1697), iar în Germania, sub
numele „Rotkäppchen“ sau „Øæpcufla roøie“.
Tendinfla psihanaliøtilor de a se concentra asupra acfliunii de
umplere a burflii lupului cu pietre este irelevant pentru scopurile
noastre øi oricum, mie unul, episodul îmi pare a fi o interpolare.
Literatura psihanaliticæ pe tema SR începe cu douæ articole din 1912,
unul semnat de O. Rank, iar celælalt de M. Wulff, urmate de articolul
lui Freud despre „Apariflia în vise a unor materiale din basme“
(1913), cel mai uøor de gæsit în ediflia broøatæ a lucrærii sale Delusion
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 73

D. Aøteptând rigor mortis


Unul dintre obiectivele analizei scenariilor constæ în pla-
sarea planului de viaflæ al pacientului în contextul general al
psihologiei istorice a întregii specii umane, psihologie ce pare
sæ nu se fi schimbat prea mult din vremea peøterilor, pe par-
cursul perioadei aøezærilor predominant agricole øi a marilor
guvernæri totalitare din Orientul Mijlociu, øi pânæ°n prezent.
În cartea The Hero With a Thousand Faces — cel mai bun ma-
nual pentru analiza scenariilor de viaflæ —, Joseph Campbell
rezumæ aceastæ idee astfel:
„Freud, Jung øi continuatorii lor au demonstrat mai pre-
sus de orice îndoialæ cæ logica, eroii øi faptele miturilor supra-
viefluiesc în epoca modernæ. […] Cea mai recentæ încarnare a
lui Oedip, povestea de dragoste perpetuæ dintre Frumoasæ øi
Bestie pot fi gæsite în dupæ°amiaza asta la intersecflia dintre
Forty°Second Street øi Fifth Avenue, aøteptând sæ se schimbe
semaforul.“ El aratæ cæ în timp ce eroul mitic obfline triumfuri

and Dream (Beacon Press, Boston, 1956). Una dintre cele mai bine-
cunoscute discuflii este aceea a lui Erich Fromm în lucrarea The
Forgotten Language (Grove Press, New York, 1951). Fromm spune:
„Cea mai mare parte a simbolismului din acest basm poate fi
înfleleasæ færæ greutate. «Scufifla din catifea roøie» este un simbol al
menstruafliei.“ El nu spune de cætre cine poate fi înfleles færæ greutate
øi nici pentru cine reprezintæ scufifla un simbol al menstruafliei.
Lucrarea recentæ a lui L. Veszy°Wagner intitulatæ „Little Red Riding
Hood on the Couch“ (Psychoanalytic Forum 1: 399°415, 1966), oferæ
cel puflin material din cazuisticæ, chiar dacæ nu este convingætor.
Probabil cele mai bune ipoteze sunt avansate de Elisabeth Crawford
în lucrarea ei, „The Wolf as Condensation“ (American Imago, 12:
307°314, 1955).
În viafla realæ, lupii nu sunt chiar atât de ræi cum apar în basme. Vezi
articolul „Lupii sociali, la fel ca øi câinii… pot fi învæflafli sæ fie pri-
etenoøi faflæ de oameni“, de P. McBroom, Science News 90: 174, 10
septembrie 1966. Articolul face un rezumat al studiilor efectuate de
G.B. Raab øi J.H. Woolpy asupra vieflii sociale a lupilor, din care
rezultæ cæ øi aceøtia joacæ jocuri tranzacflionale. Mai exact, lupii pro-
scriøi joacæ „Piciorul de lemn“, øchiopætând ca pentru a cere trata-
ment special.
74 Eric Berne

de ræsunet mondial, care intræ în istorie, eroul basmelor obfli-


ne doar mici victorii domestice. Am putea adæuga cæ pacien-
flii sunt pacienfli fiindcæ nu pot sæ dobândeascæ victoriile pe
care le urmæresc øi totodatæ sæ supraviefluiascæ. În consecinflæ,
vin la medic, „cunoscætorul tuturor cæilor de tainæ øi a vorbe-
lor pline de putere. Rolul lui este exact cel al Bætrânului
Înflelept din mituri øi basme, ale cærui cuvinte îl ajutæ pe erou
sæ traverseze încercærile øi întâmplærile înspæimântætoare ale
ciudatei aventuri“.
Aceasta este, în orice caz, percepflia Copilului din pacient,
indiferent în ce fel istoriseøte Adultul lui povestea, øi e foarte
evident faptul cæ tofli copiii, încæ din zorii omenirii, au trebuit
sæ se confrunte cu aceleaøi probleme øi au avut aproximativ
aceleaøi arme la dispoziflie. În ultimæ instanflæ, viafla e acelaøi
vin vechi, pus în sticle noi: nucile de cocos øi recipientele din
bambus au læsat locul burdufului din piele de capræ, acesta a
fost înlocuit de vasele din ceramicæ, de acolo s°a ajuns la sti-
clæ, iar de la sticlæ, la plastic, dar strugurii nu s°au schimbat
deloc, primul pahar a ræmas la fel de îmbætætor ca întotdeau-
na, iar pe fundul sticlei se gæseøte øi acum aceeaøi drojdie.
Aøadar, dupæ cum spune Campbell, vom gæsi prea pufline
variaflii în ce priveøte forma aventurilor øi a personajelor im-
plicate în ele. De aceea, dacæ cunoaøtem o parte din elemen-
tele scenariului pacientului, putem sæ anticipæm cu oarecare
încredere încotro se îndreaptæ øi sæ°i schimbæm traiectoria
înainte ca el sæ se confrunte cu nefericirea sau cu dezastrul.
Asta se numeøte psihiatrie preventivæ sau „a face progrese“.
Øi mai bine, îl putem determina sæ°øi modifice scenariul sau
chiar sæ renunfle complet la el, ceea ce se numeøte psihiatrie
curativæ sau „însænætoøire“.
Prin urmare, identificarea cu precizie a mitului sau bas-
mului pe care°l urmeazæ pacientul nu fline de doctrinæ sau de
necesitate, dar cu cât ne putem apropia mai mult, cu atât mai
bine. În lipsa unei astfel de temelii istorice, greøelile sunt
frecvente. Un simplu episod din viafla pacientului — sau jo-
cul lui preferat — poate fi confundat cu scenariul întreg, sau
apariflia unui simbol animal izolat, cum ar fi lupul, îl poate
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 75

determina pe terapeut sæ scuture mærul ca sæ culeagæ prune.


A corela viafla pacientului sau planul de viaflæ al stærii sale de
Copil cu o narafliune coerentæ, care a supraviefluit sute sau
mii de ani datoritæ faptului cæ se adreseazæ în mod universal
straturilor primitive ale psihicului omenesc, ne dæ, în cel mai
ræu caz, senzaflia cæ lucræm pe o temelie solidæ, iar în cel mai
bun caz, indicii foarte precise privind mæsurile ce trebuie
luate pentru a schimba sau evita un sfârøit nefericit.

Scenariul „Aøteptând rigor mortis“


Spre exemplu, un basm poate dezvælui elemente ale unui
scenariu care altfel sunt greu de scos la ivealæ, cum ar fi „ilu-
zia scenariului“. Analistul tranzacflional consideræ cæ simp-
tomele psihiatrice rezultæ dintr°o formæ de autoînøelare. Dar
pacienflii pot fi vindecafli pentru simplul fapt cæ viafla øi diz-
abilitæflile lor se bazeazæ pe un rod al imaginafliei.
În scenariul cunoscut sub numele de „Femeia frigidæ“ sau
„Aøteptând rigor mortis“ (ARM), mama îi spune mereu fiicei
sale cæ bærbaflii sunt niøte animale, dar cæ e de datoria unei
soflii sæ se supunæ bestialitæflii lor. Dacæ mama face suficiente
presiuni, fata poate chiar sæ ajungæ sæ creadæ cæ va muri dacæ
are orgasm. De obicei, astfel de mame sunt niøte mari snoabe
øi oferæ o cale de eliberare sau un „antiscenariu“ care va înlæ-
tura blestemul. Fiica are voie sæ facæ sex dacæ se cæsætoreøte
cu o persoanæ foarte importantæ, cum ar fi Prinflul cu merele
de aur. Dar, îi spune ea fiicei în mod eronat, dacæ nu reuøeøte
acest lucru, „toate necazurile tale se vor încheia când vei
ajunge la menopauzæ, fiindcæ atunci n°o sæ te mai pascæ peri-
colul sæ te simfli sexi“.
Se pare cæ avem deja trei iluzii: Orgathanatos sau orgas-
mul fatal, Prâslea cel Voinic øi Fericita Eliberare sau meno-
pauza purificatoare. Dar nici una dintre ele nu este adeværata
iluzie a scenariului. Fata a probat Orgathanatos prin mastur-
bare øi øtie cæ nu e fatal. Prinflul cu merele de aur nu e o ilu-
76 Eric Berne

zie, fiindcæ s°ar putea sæ gæseascæ un astfel de bærbat, aøa cum


s°ar putea sæ câøtige la loterie sau sæ°i pice patru aøi într°o
partidæ de pocher; aceste douæ evenimente sunt puflin proba-
bile, dar nu mitice: uneori chiar se întâmplæ. Iar Fericita Eli-
berare nu e un lucru pe care sæ°l doreascæ într°adevær Copilul
din ea. Ca sæ gæsim iluzia scenariului ARM trebuie sæ gæsim
basmul care°i corespunde.

Povestea Frumoasei din Pædurea adormitæ

O ursitoare furioasæ spune cæ prinflesa se va înflepa în


deget cu un fus øi va cædea moartæ. Altæ ursitoare modificæ
deznodæmântul, înlocuind moartea cu un somn de o sutæ de
ani. Când împlineøte cincisprezece ani, prinflesa se înfleapæ
într°adevær în deget øi adoarme imediat. În aceeaøi clipæ, toate
vietæflile øi toate lucrurile din castel adorm la rândul lor. Pe
parcursul celor o sutæ de ani, mulfli prinfli încearcæ sæ ajungæ
la prinflesæ prin mæræcinii care au crescut în jurul ei, dar nici
unul nu reuøeøte. În cele din urmæ, dupæ ce sorocul s°a scurs,
soseøte la castel un prinfl care izbuteøte sæ ræzbatæ înæuntru,
fiindcæ mæræcinii îi dau voie sæ treacæ. O gæseøte pe prinflesæ
øi o særutæ, iar ea se trezeøte øi cei doi se îndrægostesc. În ace-
eaøi clipæ, toate vietæflile øi toate lucrurile din castel se trezesc
øi°øi continuæ activitæflile exact din momentul în care se între-
rupseseræ, ca øi cum nu s°ar fi întâmplat nimic øi timpul a stat
în loc de când au adormit. Prinflesa însæøi are tot cincispre-
zece ani, nu o sutæ cincisprezece. Ea øi prinflul se cæsætoresc øi,
într°o variantæ a poveøtii, træiesc fericifli pânæ la adânci bætrâ-
nefli, iar în alta, æsta e doar începutul necazurilor lor.16
16 Øi „Frumoasa din Pædurea adormitæ“ este preluatæ din Blue Fairy
Book de Andrew Lang øi din Fraflii Grimm. Existæ øi o versiune mai
pe larg, cu niøte ilustraflii sinistre realizate de Arthur Rackham, de
asemenea foarte popularæ.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 77

În mitologie existæ numeroase tipuri de somn vræjit. Poate


cel mai binecunoscut este somnul Brunhildei, care este læsatæ
adormitæ pe un munte, înconjuratæ de un cerc de foc pe care
doar un erou poate sæ°l stræpungæ, faptæ îndeplinitæ de
Siegfried.17
Într°un fel sau altul, cu mici modificæri, aproape toate în-
tâmplærile din povestea Frumoasei din Pædurea Adormitæ
pot sæ aibæ loc cu adeværat. Se întâmplæ într°adevær ca fetele
sæ se înflepe în deget øi sæ leøine, se întâmplæ sæ adoarmæ în
turnul lor øi se întâmplæ ca prinflii sæ hoinæreascæ prin pædure
în cæutare de fecioare frumoase. Singurul lucru care nu se
poate întâmpla e ca toate lucrurile øi toate fiinflele sæ ræmânæ
neschimbate, la aceeaøi vârstæ, dupæ atât de mulfli ani de ab-
senflæ. Asta e o iluzie adeværatæ, fiindcæ aøa ceva nu este doar
improbabil, ci imposibil. Øi tocmai pe aceastæ iluzie se ba-
zeazæ scenariile de tip ARM: anume, cæ atunci când prinflul
apare în sfârøit, prinflesa va avea tot cincisprezece ani, øi nu
treizeci, patruzeci sau cincizeci, øi cæ vor avea întreaga viaflæ
înainte. Este iluzia tinereflii perpetue, fiicæ modestæ a iluziei
nemuririi. E greu sæ°i spui prinflesei, în viafla realæ, cæ prinflii
sunt bærbafli tineri øi cæ pânæ sæ atingæ vârsta ei, devin regi øi
sunt mult mai puflin interesanfli. În asta constæ cea mai pro-
blematicæ parte a misiunii analistului de scenarii: sæ sfærâme
iluzia, sæ aducæ la cunoøtinfla Copilului pacientei cæ nu existæ
17 Pentru mai multe informaflii despre utilizarea actualæ a basmelor în
psihiatrie, vezi Heuscher, J. A Psychiatric Study of Fairy Tales. C.C.
Thomas, Springfield, 1963. În aceastæ lucrare se gæseøte o inter-
pretare simbolicæ existenflialæ. Analiza efectuatæ de D. Dinnerstein
pe marginea basmului „Mica sirenæ“ (Contemporary Psychoanalysis
104°112, 1967) foloseøte o abordare „maturaflionistæ“, ce implicæ une-
le elemente legate de evoluflia scenariului.
Mai multæ legæturæ cu analiza scenariilor de viaflæ însæ are opera lui
H. Dieckmann, care pune basmele în legæturæ cu tiparele de viaflæ ale
pacienflilor sæi într°o manieræ sistematicæ. Vezi Dieckmann, H. „Das
Lieblingsmärchen der Kindheit und seine Beziehung zu Neurose un
Persönlichkeit“. Praxis der Kinderpsychologie und Kinderpsychiatrie 6:
202°208, August°Septembrie 1967. De asemenea, Märchen und
Träume als Helfer des Menschen. Bonz Verlag, Stuttgart, 1966.
78 Eric Berne

Moø Cræciun øi sæ°l convingæ. E mult mai uøor pentru amân-


doi dacæ pacientul are un basm preferat cu care sæ lucreze.
Una dintre problemele practice legate de ARM constæ în
aceea cæ dacæ prinflesa îl gæseøte într°adevær pe Prinflul cu
merele de aur, de multe ori se simte în inferioritate øi trebuie
sæ°i gæseascæ acestuia cusururi øi sæ joace „Defectul“ ca sæ°l
coboare la nivelul ei, astfel cæ el ajunge sæ°øi doreascæ s°o
vadæ întoarsæ între mæræcini øi adormitæ. Pe de altæ parte,
dacæ prinflesa se mulflumeøte cu mai puflin — de pildæ, cu
Prinflul cu merele de argint sau chiar cu vreun vânzætor obiø-
nuit de la magazinul alimentar —, se va simfli înøelatæ în
aøteptæri øi°øi va værsa næduful pe el, fiind totodatæ mereu
atentæ la cele ce se petrec în jur, cæci adeværatul Prinfl ar putea
sæ aparæ. Aøadar, nici scenariul frigiditæflii øi nici antiscenariul
magic nu°i oferæ prea mari øanse de împlinire. În plus, la fel
ca în basm, prinflesa trebuie sæ se confrunte nu doar cu vræji-
toarea ei, ci øi cu mama lui.
Scenariul acesta este important pentru cæ, într°un fel sau
altul, foarte mulfli oameni de pretutindeni îøi petrec viafla în
aøteptarea rigor mortis.

E. Drama familialæ
O altæ modalitate bunæ de a scoate la ivealæ intriga øi o
parte din cele mai importante replici din scenariul unei per-
soane constæ în a o întreba: „Dacæ viafla familiei tale ar fi
jucatæ pe scena unui teatru, ce fel de piesæ ar fi?“ Astfel de
drame de familie poartæ de obicei numele pieselor de teatru
greceøti Oedip øi Electra, în care bæiatul concureazæ cu tatæl
pentru atenflia mamei, iar fata îl vrea pe tata doar pentru
sine.18 Dar analistul de scenarii trebuie sæ øtie ce pun la cale,
între timp, pærinflii — sæ°i numim Stupideo øi Artcele, pentru
18 Cf. Flugel, J.C. The Psychoanalytic Study of the Family. Hogarth Press,
Londra, 1921.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 79

simplificarea discursului. Stupideo reprezintæ cealaltæ laturæ


a dramei lui Oedip øi exprimæ simflæmintele fæfliøe sau deghi-
zate ale mamei faflæ de bæiatul ei, în timp ce Artcele repre-
zintæ cealaltæ laturæ a dramei Electrei øi aratæ simflæmintele
tatælui faflæ de fiicæ. O cercetare atentæ va scoate la ivealæ
aproape de fiecare datæ tranzacflii bætætoare la ochi, care de-
monstreazæ cæ aceste simflæminte nu sunt imaginare, chiar
dacæ pærintele încearcæ sæ le ascundæ, de obicei jucând cu
copilul „Zarva“. Adicæ pærintele tulburat încearcæ sæ ascundæ
simflæmintele sexuale ale Copilului sæu faflæ de propria odras-
læ adresându°i°se ca Pærinte øi dându°i porunci pe ton de
harflæ. Dar în anumite ocazii, câte ceva din simflæmintele
respective iese la suprafaflæ, în ciuda tuturor eforturilor de a
le deghiza prin „Zarva“ øi prin alte mecanisme. De fapt, cei
mai fericifli pærinfli sunt adesea aceia care admiræ deschis
atractivitatea copiilor lor.
La fel ca Oedip øi Electra, dramele Stupideo øi Artcele au
numeroase variante. Pe mæsuræ ce copiii cresc, ele pot ajunge
la situaflii în care mama se culcæ cu iubitul bæiatului ei sau
tatæl se culcæ cu prietena cea mai bunæ a fetei lui. Alte vari-
ante mai spre extrem sunt cele în care mama se culcæ cu iu-
bitul fetei sau tatæl, cu iubita bæiatului.* La acest compliment,
tânærul Oedip poate ræspunde uneori culcându°se cu amanta
tatælui, iar tânæra Electra, cu amantul mamei. Uneori, scena-
riul familiei cere ca unul sau mai mulfli membri sæ fie homo-
sexuali, existând variaflii corespunzætoare în jocurile sexuale
ale copilului, incestul între frafli øi, ulterior, seducerea reci-
procæ a partenerilor. Orice deviere de la rolul Oedip (bæiatul
care se gândeøte sau viseazæ la a face sex cu mama) sau
Electra (fata care se gândeøte sau viseazæ la a face sex cu tata)
va influenfla, færæ îndoialæ, întregul curs al vieflii persoanei.
În plus faflæ de aspectele sexuale ale dramei familiei sau
dincolo de ele existæ altele, øi mai tulburætoare. O tânæræ
homosexualæ respinsæ øi°a atacat iubita, i°a pus cuflitul la gât
* Aceasta se poate întâmpla dacæ mama nu are un bæiat cu care sæ
joace rolul Iocastei øi, la fel, dacæ tatæl nu are o fiicæ.
80 Eric Berne

øi a strigat: „Mæ laøi sæ°fli fac rænile astea, dar nu vrei sæ mæ


laøi sæ fli le vindec!“ Poate cæ acesta este motto°ul tuturor dra-
melor familiale, originea tuturor suferinflelor pærinflilor, moti-
vul revoltei tinerilor øi flipætul cuplurilor care încæ nu sunt
pregætite sæ divorfleze. Cel rænit fuge, iar strigætul de mai sus
reprezintæ traducerea în marflianæ a declarafliei: „Mary, vino
acasæ. Am iertat totul.“ Tocmai de asta, copiii ræmân alæturi
de cei mai jalnici pærinfli: doare când eøti rænit, dar ce plæcutæ
e vindecarea!

F. Destinul uman
E incredibil, în primæ instanflæ, sæ ne gândim cæ soarta
omului, cu tot ce are ea înælflætor øi degradant, e hotærâtæ de
un copil nu mai mare de øase ani, ba de obicei doar de trei
ani — øi totuøi, asta afirmæ teoria scenariilor de viaflæ. Ne vine
ceva mai uøor sæ credem dupæ ce stæm de vorbæ cu un copil
de øase sau poate de trei ani. Øi e foarte uøor sæ credem dacæ
ne uitæm la ceea ce se întâmplæ în lume azi, ce s°a întâmplat
ieri øi ne gândim la ce se poate întâmpla mâine. Istoria sce-
nariilor de viaflæ ale oamenilor poate fi gæsitæ pe monumen-
tele antice, în tribunale øi morgi, în case de pariuri øi scrisori
cætre editor øi în dezbaterile politice, prin care un popor
întreg e convins cu vorba sæ apuce pe drumul cel bun de
cætre un om care încearcæ sæ demonstreze ceea ce i°au spus
pærinflii, pe când era în faøæ, cæ va fi spre binele lumii întregi.
Dar din fericire, existæ oameni cu scenarii bune øi unii chiar
reuøesc sæ se elibereze øi sæ acflioneze în stilul propriu.
Destinul omenesc aratæ cæ oamenii ajung la aceleaøi dez-
nodæminte folosind mijloace diferite øi cæ, folosind aceleaøi
mijloace, ajung la deznodæminte diferite. Poartæ cu ei, în min-
te, scenariul øi contrascenariul, sub forma vocilor Parentale,
care le spun ce sæ facæ øi ce sæ nu facæ; poartæ cu ei, de aseme-
nea, propriile aspiraflii, sub forma imaginilor pe care øi le°a
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 81

construit Copilul despre cum ar dori sæ fie øi, între aceste trei
elemente, îøi construiesc reprezentaflia. În contextul reprezen-
tafliei se trezesc încâlcifli într°o plasæ a scenariilor altor oa-
meni: întâi ale pærinflilor, apoi ale partenerului de viaflæ øi,
mai presus de toate acestea, scenariul persoanelor care guver-
neazæ locul în care træiesc. Mai existæ, de asemenea, pericole
chimice, cum ar fi bolile infecflioase, øi pericole fizice, cum ar
fi obiectele dure, cærora corpul omenesc, aøa cum e el con-
struit, nu le poate rezista.
Scenariul reprezintæ ceea ce a plænuit persoana, în copi-
læria micæ, cæ va face, iar cursul vieflii reprezintæ ceea ce se
întâmplæ în realitate. Cursul vieflii este stabilit de gene, de
mediul de viaflæ al pærinflilor øi de condifliile externe. Un indi-
vid ale cærui gene determinæ retard mental, diformitate fizicæ
sau moarte timpurie din cauza cancerului ori a diabetului nu
va avea prea multe ocazii de a lua singur decizii de viaflæ sau
de a le duce la împlinire. Cursul vieflii sale va fi determinat de
moøtenirea geneticæ (sau poate de vætæmærile produse la naø-
tere). Dacæ pærinflii înøiøi au suferit, la rândul lor, privafliuni
fizice sau afective grave pe parcursul existenflei lor de sugari,
aceasta poate distruge øansele copiilor lor de a duce la îm-
plinire un scenariu, ba poate chiar øi de a°l alcætui. Se poate
ca aceøti pærinfli sæ°øi ucidæ copiii prin neglijenflæ sau abuz ori
sæ°i condamne la a træi de la o vârstæ fragedæ într°o instituflie.
Bolile, accidentele, oprimarea øi ræzboiul pot pune capæt chiar
øi celui mai atent conceput øi mai bine susflinut plan de viaflæ,
la fel øi intrarea temporaræ în scenariul unei persoane necu-
noscute — asasin, tâlhar sau øofer iresponsabil. Combinafliile
acestor factori — gene plus oprimare, de exemplu — pot
bloca atât de multe trasee ale membrilor unei anumite familii,
încât acestora le ræmân prea pufline opfliuni când îøi planificæ
scenariul, un curs tragic al vieflii fiind aproape inevitabil.
Dar chiar øi cu limitæri stricte, existæ aproape întotdeauna
alternative posibile. Un bombardament aerian, o epidemie
sau un masacru nu lasæ deloc de ales, dar la urmætorul nivel,
persoana este în stare sæ aleagæ între a ucide, a fi ucisæ sau
82 Eric Berne

a°øi lua viafla, iar opfliunea va depinde de scenariul sæu —


adicæ de tipul de hotærâri pe care le°a luat în copilæria micæ.
Diferenfla dintre cursul vieflii øi planul de viaflæ poate fi
ilustratæ cu ajutorul a doi øobolani folosifli într°un experiment
în care s°a urmærit a se demonstra cæ experienflele timpurii ale
mamei°øoarece pot sæ afecteze comportamentul urmaøilor ei.19
Primul animal purta numele Victor Purdue°Wistar al III°lea
sau, pe scurt, Victor. (De fapt, Purdue°Wistar era numele de
familie al øoarecilor folosifli în experiment, iar Victor øi Arthur
erau prenumele naøilor lor, experimentatorii.) Victor se træ-
gea dintr°un lung øir de subiecfli experimentali, iar genele sale
erau adecvate pentru poziflia pe care o ocupa. Mama lui,
Victoria, fusese mângâiatæ øi manevratæ cu grijæ cât fusese
pui. Værul lui îndepærtat, Arthur Purdue°Wistar al III°lea
(Arthur), era la fel de potrivit pentru rolul de subiect experi-
mental. Mama lui, Arthuria, fusese flinutæ tot timpul în cuøca
ei øi, cât fusese pui, nu primise niciodatæ mângâieri. Când cei
doi veri au crescut, s°a constatat cæ Victor cântærea mai mult,
explora mai puflin øi se uøura mai des decât Arthur. Nu se
spune ce s°a întâmplat cu ei pe termen lung, dupæ încheierea
experimentului, dar probabil cæ soarta lor a depins de forfle
externe, ca de pildæ pentru ce au avut nevoie experimenta-
torii sæ°i foloseascæ. Aøadar, cursul vieflii fiecæruia a fost de-
terminat de zestrea sa geneticæ, de experienflele timpurii ale
mamei øi de hotærârile luate de forfle superioare, asupra
cærora nu aveau control øi în fafla cærora nu puteau sæ ple-
deze. Orice „scenariu“ sau „plan“ ar fi vrut sæ punæ în apli-
care ca indivizi era limitat de toate acestea. În consecinflæ,
Victor, cæruia îi plæcea sæ vegeteze, putea sæ°øi satisfacæ
aceastæ plæcere, în timp ce Arthur, care voia sæ exploreze, se
simflea frustrat în cuøca lui øi nici unul dintre ei, oricât de pu-
ternice le°ar fi fost pornirile, nu putea încerca sæ dobândeascæ
nemurirea prin reproducere.
19 Denenberg, V.H. øi Whimby, A.E.: „Behavior of Adult Rats is
Modified by the Experiences Their Mothers Had as Infants“. Science
142: 1192°1193, 29 noiembrie 1963.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 83

Tom, Dick øi Harry, veri îndepærtafli ai lui Victor øi Arthur,


au avut altfel de experienfle. Tom a fost programat sæ apese o
pedalæ pentru a evita sæ i se aplice un øoc electric, iar ca re-
compensæ primea un cocoloø de hranæ. Dick a fost programat
în acelaøi mod, atâta doar cæ în cazul lui ræsplata consta într°o
porflie de bæuturæ alcoolicæ. Øi Harry a fost programat sæ evite
øocul cel neplæcut, dar drept recompensæ primea un øoc plæ-
cut. Dupæ o vreme au schimbat rolurile, astfel cæ, pe termen
lung, au traversat cu toflii toate trei programærile. Pe urmæ au
fost puøi într°o cuøcæ în care existau trei pedale: una pentru
hranæ, una pentru alcool øi una pentru øocul plæcut. Astfel,
fiecare putea sæ „decidæ“ singur cum vrea sæ°øi petreacæ via-
fla: mâncând, zæcând în apatie alcoolicæ, savurând fiori elec-
trizanfli ori toate trei în orice combinaflie sau succesiune. În
plus, noua cuøcæ mai conflinea øi o bandæ de alergare, astfel cæ
fiecare putea hotærî dacæ vrea sæ facæ øi miøcare, pe lângæ
celelalte recompense.
Aceastæ situaflie era exact ca o stabilire a scenariului, cæci
fiecare øoarece putea hotærî dacæ vrea sæ°øi petreacæ viafla ca
gurmand, alcoolic, cæutætor de senzaflii tari ori atlet sau dacæ
preferæ o combinaflie moderatæ. Dar cu toate cæ fiecare putea
sæ°øi punæ în aplicare „decizia privind scenariul“ øi sæ supor-
te consecinflele câtæ vreme ræmânea în cuøcæ, deznodæmântul
real al vieflii lor depindea de o force majeure externæ, deoarece
experimentatorul putea sæ opreascæ experimentul øi sæ între-
rupæ „scenariul“ oricând avea chef. Aøadar, cursul existenflei
øi stilul de viaflæ al subiecflilor erau în mare mæsuræ determi-
nate de „planul lor de viaflæ“, cu excepflia deznodæmântului
final, care era stabilit de altcineva. Dar aceste „planuri de
viaflæ“ puteau fi alese doar dintre alternativele oferite de „pæ-
rinfli“ — experimentatorii care i°au programat. Ba chiar øi
alegerea respectivæ era influenflatæ de lucruri pe care le træi-
seræ înainte.
Deøi oamenii nu sunt animale de laborator, se poartæ de-
seori ca øi cum ar fi. Uneori sunt puøi în cuøcæ øi tratafli ca
niøte cobai, manipulafli øi sacrificafli dupæ placul stæpânilor.
84 Eric Berne

Dar de multe ori, cuøca are o uøæ deschisæ øi omul nu trebuie


decât sæ iasæ de acolo, dacæ vrea. Dacæ nu vrea, de cele mai
multe ori scenariul sæu e cel care°l fline pe loc. Cuøca e un loc
familiar, liniøtitor; dupæ ce aruncæ o privire în lumea largæ a
libertæflii, cu toate bucuriile øi primejdiile ei, omul se întoarce
în cuøca lui cu butoane øi pedale, øtiind cæ, dacæ°øi face de
lucru apæsându°le øi dacæ°l apasæ pe cel potrivit la momentul
potrivit, va avea asigurate hrana, bæutura øi câte o experienflæ
palpitantæ ocazionalæ. Dar o asemenea persoanæ închisæ în
cuøcæ speræ sau se teme mereu cæ o forflæ superioaræ sieøi,
Marele Experimentator sau Marele Computer, va schimba
sau va încheia totul.
Forflele destinului uman sunt în numær de patru, toate de
temut: programarea parentalæ demonicæ, sprijinitæ de vocile
læuntrice pe care cei din vechime le numeau Daemon; progra-
marea parentalæ constructivæ, susflinutæ de imboldul vieflii
numit pe vremuri Phusis; forflele externe, numite øi acum Soartæ;
øi aspirafliile independente, pentru care anticii nu aveau nu-
me, din moment ce, în concepflia lor, astfel de lucruri consti-
tuiau îndeobøte privilegiul zeilor øi regilor. Din aceste forfle
rezultæ patru tipuri de curs al vieflii, ce pot fi uneori combi-
nate øi care conduc la un destin final de un fel sau altul: în
ton cu scenariul (în original, scripty), în ton cu contrascenariul
(în original, counterscripty), forflat sau independent.

G. Perspectivæ istoricæ

În virtutea profesiei sale, psihiatrul sau psihologul clini-


cian se intereseazæ de orice ar putea sæ afecteze comporta-
mentul pacientului. În capitolele ce urmeazæ nu se încearcæ sæ
se ia în discuflie tofli factorii ce ar putea sæ afecteze cursul vieflii
individului, ci doar aceia despre care se øtie în prezent cæ
exercitæ o influenflæ puternicæ asupra planului de viaflæ.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 85

Dar înainte de a vedea cum sunt alese, întærite øi puse în


aplicare scenariile øi de a diseca elementele din care sunt al-
cætuite, ar trebui sæ afirmæm cæ ideea nu e complet nouæ. În
literatura clasicæ øi modernæ existæ multe aluzii la faptul cæ
întreaga lume nu e decât o scenæ, iar oamenii sunt simpli
actori, dar aluziile se deosebesc de o cercetare susflinutæ øi în
cunoøtinflæ de cauzæ a problemei. Mulfli psihiatri øi elevii lor
au efectuat astfel de investigaflii, dar ei nu au reuøit sæ meargæ
prea departe într°o manieræ sistematicæ, fiindcæ nu aveau la
dispoziflie instrumentele puternice ale analizei structurale (dia-
grama øi clasificarea tranzacfliilor), analizei jocului (descoperi-
rea pæcælelii, a chichiflei, a comutatorului øi a ræsplatei) øi analizei
scenariului (matricea scenariului, cu visele, tricoul inscripflio-
nat, taloanele øi celelalte elemente care derivæ din ea).
Ideea generalæ cæ viafla omeneascæ urmeazæ tiparul exis-
tent în mituri, legende øi basme este cel mai elegant prezen-
tatæ în cartea lui Joseph Campbell la care am fæcut trimitere
anterior.20 El îøi întemeiazæ gândirea psihologicæ în principal
pe scrierile lui Jung øi Freud. Ideile cele mai binecunoscute
ale lui Jung în acest sector sunt arhetipurile (corespunzætoare
personajelor magice dintr°un scenariu) øi persona (stilul în
care este jucat un scenariu).20 Restul ideilor lui Jung nu sunt
20 Bibliografia pentru trecutul istoric al conceptului de scenariu de
viaflæ este urmætoarea:
Adler, A. „Individual Psychology“, în The World of Psychology, coord.
G.B. Levitas, George Braziller, New York, 1963.
Campbell, J. The Hero With A Thousand Faces. Pantheon Books, New
York, 1949.
Erikson, E. Childhood and Society. W. W. Norton & Company, New
York, 1950.
Freud, S. Beyond the Pleasure Principle. International Psychoanalytical
Press, Londra, 1922.
Glover, E. The Technique of Psycho°Analysis. International Universities
Press, New York, 1955.
Jung, C.G. Psychological Types. Harcourt, Brace & Company, New
York, 1946.
Rank, O. The Myth of the Birth of the Hero. Nervous and Mental
Diseases Monographs, New York, 1910.
86 Eric Berne

uøor de înfleles sau de pus în legæturæ cu oamenii reali în lipsa


unei instruiri foarte speciale, øi chiar øi atunci sunt supuse
unor diferite interpretæri. În general, Jung se pronunflæ în
favoarea reflecfliei asupra miturilor øi basmelor, aceasta con-
stituind o importantæ parte a influenflei sale.
Freud leagæ în mod direct numeroase aspecte ale exis-
tenflei umane de o singuræ dramæ — mitul lui Oedip. În lim-
baj psihanalitic, pacientul este Oedip, un „personaj“ care
prezintæ „reacflii“. Oedip e ceva ce se petrece în mintea paci-
entului. În analiza scenariului de viaflæ, Oedip este o dramæ în
plinæ desfæøurare, ce se petrece chiar acum, împærflitæ în scene
øi acte, cu intrigæ, punct culminant øi final. Este esenflial ca øi
ceilalfli sæ°øi joace rolul, iar pacientul are grijæ de acest lucru.
El øtie ce sæ spunæ doar oamenilor ale cæror scenarii se po-
trivesc sau se îmbinæ armonios cu al lui. Dacæ scenariul îi cere
sæ ucidæ un rege øi sæ se însoare cu o reginæ, trebuie sæ gæ-
seascæ regele al cærui scenariu îi cere sæ fie ucis øi regina al
cærei scenariu îi cere sæ fie într°atât de proastæ încât sæ se
mærite cu el. Unii dintre continuatorii lui Freud, cum ar fi
Glover, încep sæ admitæ cæ Oedip este o dramæ, nu un simplu
set de „reacflii“, în timp ce Rank, principalul predecesor al lui
Campbell, a arætat cæ miturile øi basmele cele mai importante
îøi au originea în una øi aceeaøi intrigæ fundamentalæ, iar
aceastæ intrigæ apare în visele øi viafla unui mare numær de
oameni pe tot cuprinsul lumii.
Freud vorbeøte despre compulsia la repetiflie øi compulsia
destinului20, dar continuatorii lui nu au dus aceste idei prea
departe, pentru a le aplica la întregul curs al vieflii pacienflilor
lor. Erikson este cel mai activ psihanalist în ceea ce priveøte
efectuarea de studii asupra ciclului vieflii omeneøti de la naø-
tere pânæ la moarte øi, fireøte, multe dintre descoperirile sale
sunt confirmate de analiza scenariului. În general, se poate
spune cæ analiza scenariului este freudianæ, dar nu øi psi-
hanaliticæ.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 87

Dintre tofli cei care au precedat analiza tranzacflionalæ,


exprimarea lui Alfred Adler s°a apropiat cel mai mult de cea
a analistului de scenarii.
Când cunosc obiectivul unei persoane, øtiu în linii mari ce se va
întâmpla. Sunt în mæsuræ sæ aøez în ordinea cuvenitæ fiecare din-
tre acfliunile succesive întreprinse […]. Trebuie sæ flinem minte cæ
persoana aflatæ sub observaflie n°ar øti ce sæ facæ cu sine dacæ
n°ar fi orientatæ spre un anumit flel […] care°i stabileøte cursul vieflii
[…] viafla psihicæ a omului este fæcutæ în aøa fel încât sæ se potri-
veascæ în actul al cincilea, ca un personaj conturat de un bun dra-
maturg […] pentru a ne ajuta sæ pricepem cât de cât o persoanæ,
fiecare fenomen psihic poate fi înfleles doar dacæ este privit ca
pregætire pentru atingerea unui flel […] o încercare de a obfline o
compensaflie finalæ anticipatæ øi un plan de viaflæ (secret) […]
planul de viaflæ ræmâne în inconøtient, astfel cæ pacientul poate
crede cæ se aflæ sub influenfla soartei implacabile, øi nu a unui
plan îndelung pregætit øi îndelung cumpænit, pentru care doar el
este ræspunzætor […]. Un asemenea om îøi încheie socotelile øi se
împacæ cu viafla construind una sau mai multe „propoziflii
condiflionale“. „Dacæ circumstanflele ar fi fost diferite…“
Singurele obiecflii pe care le°ar aduce la aceste afirmaflii un
analist de scenarii sunt: (1) de obicei, planul de viaflæ nu este
inconøtient; (2) persoana nu este în nici un caz singura
responsabilæ pentru acel plan; (3) flelul øi modalitatea de a°l
atinge (tranzacfliile reale) pot fi anticipate cu mult mai mare
precizie decât afirma chiar øi Adler.20
Recent, psihiatrul britanic R.D. Laing a descris, într°o emi-
siune de radio, o concepflie de viaflæ uimitor de asemænætoare,
chiar øi prin terminologie, cu teoria prezentatæ în aceastæ
carte. Spre exemplu, el foloseøte termenul „poruncæ“ (în ori-
ginal, injunction) pentru a denumi programarea parentalæ pu-
ternicæ.21 Întrucât la momentul scrierii cærflii de faflæ el încæ nu
øi°a publicat aceste idei, nu este posibil sæ le evaluæm într°un
mod adecvat.
21 Termeni între care prima oaræ a fæcut legætura C.M. Steiner (Tran-
sactional Analysis Bulletin 5: 133, Aprilie 1966).
88 Eric Berne

Însæ mult mai vechi decât toate acestea sunt analiøtii de


scenarii din vechea Indie, care°øi întemeiau pronosticurile în
principal pe astrologie. Dupæ cum spune Panchatantra foarte
inspirat, în jurul anului 200 î.Hr.:

Cinci lucruri hotærâte°s pentru om


Mai înainte de°a ieøi din pântec:
Lungimea zilelor, averea, soarta,
Învæflætura øi mormântul.22

Pentru a actualiza aceastæ afirmaflie avem de fæcut doar


foarte mici modificæri:

Cinci lucruri le primeøti de la pærinfli


La øase veri dupæ ce ieøi din pântec:
Lungimea zilelor, averea, soarta,
Învæflætura øi mormântul.

22 Panchatantra. Trad. A.W. Ryder, University of Chicago Press, 1925,


p. 237. Deøi textul dateazæ din jurul anului 200 î.Hr., versiunea de
faflæ se gæseøte într°un manuscris din 1199 d.Hr., probabil din co-
dicele ebraic. Lucrarea originalæ, compusæ din cinci cærfli, s°a pier-
dut, dar multe dintre povestiri se repetæ în lucrarea medievalæ
Hitopadesa, alcætuitæ din patru cærfli. Unii dateazæ manuscrisul san-
scrit original mult mai târziu, în jurul anului 300 d.Hr.
Capitolul 4
INFLUENfiE PRENATALE

A. Chestiuni introductive
Scena pe care se interpreteazæ scenariul a început sæ existe
cu foarte multæ vreme în urmæ, când viafla a apærut pentru
prima oaræ din mâl øi a început sæ°øi transmitæ experienfla, pe
cale chimicæ, prin intermediul genelor, generafliilor urmæ-
toare. Aceastæ bifurcare chimicæ a culminat cu pæianjenul,
care°øi flese ciudata pânzæ geometricæ, circularæ færæ instruc-
fliuni, spiralele ræsucite ale cromozomilor sæi oferindu°i
instantaneu schifle inginereøti cu ajutorul cærora va construi
un pod în orice colfl unde se gæsesc muøte din beløug.23 În
cazul lui, scenariul este scris în molecule fixe de acizi organici
(ADN), pe care i le°au transmis pærinflii, iar el îøi petrece în-
treaga viaflæ ca o peniflæ educatæ, îndeplinindu°le instrucfliu-
nile færæ sæ fie posibilæ vreo deviere sau vreo îmbunætæflire,
decât poate prin intermediul substanflelor chimice adminis-
trate din exterior sau al unui accident neobiønuit, aflat mai
presus de controlul lui.
Øi la om, genele determinæ chimic unele tipare pe care el
trebuie sæ le urmeze øi de la care nu se poate abate. Ele sta-
bilesc, de asemenea, limita superioaræ a aspirafliilor sale: cât
de departe poate ajunge ca sportiv, gânditor sau muzician, de
pildæ, cu toate cæ, din cauza barierelor psihologice, mici sau
mari, puflini oameni îøi realizeazæ la maximum potenflialul
chiar øi în aceste domenii. Mulfli oameni cu înzestrarea chimi-
cæ a unui mare balerin îøi petrec timpul dansând cu farfuriile
23 Witt, P.N. øi Reed, C.F. „Spider°Web Building“. Science 149: 1190°1197,
10 Septembrie 1965.
90 Eric Berne

altor oameni într°o salæ de mese, iar alflii, cu gene de mate-


matician, îøi trec zilele jonglând cu hârtiile altora într°o ca-
meræ dosnicæ dintr°o bancæ sau dintr°o casæ de pariuri. Dar
între graniflele limitærilor sale, oricare ar fi acestea, fiecare om
are posibilitæfli imense de a°øi stabili singur soarta. Însæ de
obicei, pærinflii hotæræsc în locul lui cu mult timp înainte ca el
sæ poatæ înflelege ce fac.
Pe mæsuræ ce viafla s°a eliberat într°o anumitæ mæsuræ de
tiparele chimice rigide, au apærut treptat alte modalitæfli de
reglare a comportamentului, spre compensaflie. Dintre ele,
poate cea mai primitivæ este imprintingul, care se plaseazæ
doar cu un pas dincolo de reflex.24 Prin imprinting, un orga-
nism foarte tânær, aflat la începutul vieflii, va urma automat
un anumit obiect øi îl va considera ca mama sa, indiferent
dacæ este cu adeværat mama sau un simplu cartonaø galben
plimbat pe o sfoaræ în fafla lui. Aceastæ reacflie automatæ con-
tribuie la a°i asigura supraviefluirea în momente de stres, dar
dacæ o ia razna, poate øi sæ creeze probleme.
Urmætoarea treaptæ a apærut când unele animale au ræmas
lângæ mama lor øi au învæflat prin joc; tiparele prea complexe
sau prea variabile pentru a fi transmise prin gene puteau fi
învæflate cu ajutorul muøcæturii în joacæ, a tævælelii sau a unei
palme peste ureche.25 Apoi a venit imitaflia øi reacflia la sem-
nalele vocale, astfel cæ animalul tânær putea sæ facæ nu doar
ceea ce°l îndemnau genele øi ce învæflase la sânul mamei, dar
øi ce a væzut øi a auzit în viafla realæ din mæri, de pe câmpii øi
din pæduri.
Acum se øtie cæ aproape orice fel de organism viu poate sæ
învefle. Bacteriile pot fi „învæflate“ pe cale chimicæ sæ foloseas-
cæ un tip de zahær ca substitut pentru altul. Aproape toate
celelalte animale, de la viermi în sus, pot fi învæflate psiho-
logic, prin reflex condiflionat, sæ execute tipare comportamen-
24 Lorenz, K.Z. King Solomon’s Ring. Thomas Y. Crowell Company,
New York, 1933.
25 Bateson, G. „The Message «This is Play»“. În Group Processes:
Transactions of the Second Conference. (Bantam Schaffner, coord.)
Josiah Macy, Jr. Foundation, New York, 1956.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 91

tale noi, speciale. Probabil cæ, în ultimæ instanflæ, øi acest lucru


are tot substrat chimic, depinzând de tipuri de ADN mai flexi-
bile decât cel existent în gene. Dar pentru învæflare este nevoie
de profesori, iar cu ei, lucrurile stau cu totul altfel. Ei trebuie
sæ se situeze cu o treaptæ sau o dimensiune deasupra organis-
melor pe care le instruiesc. Aceasta înseamnæ cæ trebuie
domesticifli. Domesticirea e la fel de diferitæ de instruire pe
cât este pisica de tigru. La animale, domesticirea înseamnæ cæ
animalul se supune stæpânului chiar øi când el nu este de
faflæ. Acest lucru se deosebeøte de instruire, fiindcæ pentru
instruire e nevoie de un stimul extern care sæ declanøeze un
anumit tipar comportamental, pe când domesticirea asiguræ
producerea comportamentului fiindcæ stimulul se aflæ în min-
tea animalului. Un animal instruit se va supune vocii stæpâ-
nului când o aude; unul domesticit n°are nevoie s°o audæ,
fiindcæ o poartæ în creier. Aøadar, animalele pot fi învæflate sæ
facæ tot felul de lucruri la comanda instructorului lor, dar nu
pot fi învæflate prea uøor sæ nu facæ mizerie în casæ. Cele
domesticite merg mai departe de atât; ele pot fi învæflate sæ se
poarte aøa cum doreøte stæpânul lor chiar øi în lipsa acestuia.
Existæ diferite grade de domesticire, øi dintre toate animalele,
cele mai domestice sunt copiii oamenilor.
Cele mai inteligente animale — maimuflele în general, mai-
muflele antropoide øi oamenii (poate øi delfinii) — au o altæ
capacitate specialæ: cea de invenflie. Asta înseamnæ cæ pot face
lucruri pe care nimeni din neamul lor nu le°a mai fæcut vreo-
datæ: orice lucru, de la stivuirea unor cutii din lemn una peste
alta øi îmbinarea a douæ vergele pentru a obfline una mai
lungæ26, pânæ la cælætoria spre lunæ.
Pentru a explica acest progres, putem presupune cæ ADN°ul
evolueazæ, luând forme tot mai flexibile øi mai adaptabile.
Alcætuit iniflial din moleculele casante ale genelor, care nu pot
fi modelate, ci doar sfærâmate, s°a înmuiat suficient pentru a
putea suporta mici modificæri sub acfliunea loviturilor blânde,
26 Zuckerman, S. Functions Affinites of Man, Monkeys, and Apes.
Harcourt Brace & Company, New York, 1933.
92 Eric Berne

dar repetate ale condiflionærii, deøi ar reveni la forma iniflialæ


dacæ acestea n°ar fi întærite din când în când. Apoi s°a înmu-
iat øi mai mult, astfel încât sæ poatæ înregistra ecourile unor
voci øi întâmplæri între timp dispærute øi sæ le pæstreze pe
toatæ durata vieflii, mult timp dupæ ce ele au fost uitate. În
forme øi mai flexibile devine vehiculul memoriei øi al conøti-
inflei. Iar în cea mai sensibilæ formæ de pânæ acum, se modi-
ficæ øi vibreazæ sub adierea experienflei pentru a ne dærui
gândirea øi inventivitatea. Ce se va întâmpla când va deveni
øi mai delicat în reacflii, nici unul dintre noi, cei care træim
acum, nu va afla vreodatæ, dar cândva, descendenflii noøtri
vor fi niøte fiinfle uimitoare, pe care acum doar poeflii øi le pot
imagina, deøi nici ei prea clar.
Fiinflele omeneøti au toate capacitæflile menflionate mai sus.
Tiparele lor comportamentale sunt determinate de genele rigi-
de ale reflexelor, de imprintingul primitiv, de jocul øi imitaflia
întreprinse în primii doi ani de viaflæ, de domesticirea socialæ
øi de invenflia spontanæ. Scenariile includ toate acestea. Fiinfla
umanæ tipicæ, pe care o vom numi Jeder, îi reprezintæ pe aproa-
pe tofli membrii speciei umane, pe orice petic de pæmânt øi în
orice climæ. El îøi desfæøoaræ scenariul fiindcæ acesta i°a fost
plantat în minte de pærinfli la o vârstæ fragedæ øi ræmâne în
capul lui pentru tot restul vieflii, chiar øi dupæ ce „fiinfla în
carne øi oase“ a acestora a dispærut pentru totdeauna. Scena-
riul funcflioneazæ ca o cartelæ de computer sau ca un cilindru
de pian mecanic, care emite reacflii în ordinea planificatæ mult
dupæ ce persoana care a gæurit cartela a pæræsit scena. În tim-
pul æsta, Jeder øade în fafla pianului øi°øi plimbæ degetele pe
claviaturæ, având iluzia cæ el este cel care duce balada popu-
laræ sau concertul maiestuos la finalul dinainte øtiut.

B. Influenflele ancestrale
În interviul clinic, originea unor scenarii poate fi urmæritæ
pânæ la stræbunici, iar dacæ istoria familiei este înregistratæ în
documente, cum se întâmplæ deseori în cazul regilor øi curte-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 93

nilor, poate sæ meargæ chiar øi o mie de ani în trecut. Færæ


îndoialæ, scenariile de viaflæ au apærut când prima fiinflæ cu
înfæfliøare de om s°a ivit pe pæmânt27, øi nu existæ motive pen-
tru a presupune cæ scenele, actele øi deznodæmintele erau pe
atunci altele decât acum. Cursul vieflii regilor din Egipt —
cele mai vechi biografii de care dispunem — sunt categoric
scenarii tipice. Povestea lui Amenhotep al IV°lea, care, cu
3 500 de ani în urmæ, øi°a schimbat numele în Ihnaton, este
un bun exemplu.28 Prin aceastæ schimbare, el a obflinut mæ-
reflie øi totodatæ furia violentæ a celor care i°au urmat. Dacæ se
pot obfline informaflii despre stræmoøii îndepærtafli sau despre
stræbunici, cu atât mai bine pentru analistul de scenarii, dar
în practica obiønuitæ, în cele mai multe cazuri, istoria per-
soanei începe cu bunicii.
Cât de mult influenfleazæ bunicii, vii sau morfli, viafla ne-
poflilor e un lucru bine øtiut, ba chiar proverbial. Pentru un
scenariu bun: „Ca sæ obflii o mare doamnæ începe cu bunica“,
iar pentru unul prost: „De la mâneci scurte la mâneci scurte
în trei generaflii“. Mulfli copii aflafli la o vârstæ fragedæ vor nu
27 Simons, E.L. „Some Fallacies in the Study of Hominid Phylogeny“.
Science 141: 879°889, 6 septembrie 1963.
28 Cf. Freud, S. Moses and Monotheism. Alfred A. Knopf, New York,
1939.
Din punctul de vedere actual, textul se referæ la efectul scenariului
lui Ikhnaton asupra scenariului lui Moise. În limbajul analizei sce-
nariilor, Ikhnaton ocupæ locul de euhemerus sau „bunic“ al tuturor
israeliflilor, iar scenariul lor îl urmeazæ pe al lui: templele sale au fost
distruse, iar adepflii, persecutafli sau uciøi. Israeliflii de astæzi deflin
antiteza corectæ a acestui scenariu, anume întrebuinflarea instru-
mentelor necesare pentru a evita sfârøitul tragic.
Amenhotep°haq°Uast mai avea øi un alt nume (pe lângæ Okhnaton):
Nefer°kheperu°Ra°ua°en°Ra; hieroglifele care°l alcætuiesc se pot tra-
duce aproximativ prin „Ia°fli flautul øi scarabeul øi bucuræ°te de
soare“, iar potrivit casetei dedicatæ lui Ikhnaton, el a dat aceste
obiecte în schimbul unei præjituri øi a unei pene (Caracterul nr. 12 øi
Arbori øi Plante Nr. 33 în clasificarea Holzhausen a hieroglifelor). E
un schimb de scenariu modern, hippie, în ambele direcflii: oamenii
care au o chitaræ jinduiesc dupæ præjituræ, iar cei care au o præjituræ o
dau în schimbul unei chitare.
94 Eric Berne

doar sæ°øi imite înaintaøii, ci øi°ar dori chiar sæ fie propriii lor
bunici.29 Aceastæ dorinflæ nu numai cæ are o influenflæ conside-
rabilæ asupra scenariului lor de viaflæ, ci, mai mult, poate
provoca o confuzie considerabilæ în relaflia lor cu pærinflii.30
Mamele americane îndeosebi, se spune, îøi preferæ taflii în fafla
soflilor øi°øi încurajeazæ bæieflii sæ°l imite pe bunicul, nu pe tata.31
Cea mai productivæ întrebare ce poate fi pusæ în privinfla
influenflelor ancestrale este: „Ce fel de viaflæ au avut bunicii
tæi?“ Ræspunsurile se încadreazæ de obicei într°unul din ur-
mætoarele patru tipuri:
1. Mândria stræmoøeascæ. Un învingætor sau „prinfl“ va afir-
ma, cu aerul cæ dæ o informaflie banalæ: „Stræmoøii mei au fost
regi ai Irlandei“ sau „Stræ°stræbunicul meu a fost rabin øef în
Lublin“. Se pare cæ vorbitorul are „permisiunea“ de a pæøi pe
urmele acestor stræmoøi øi de a deveni o personalitate remar-
cabilæ. Însæ dacæ afirmaflia este rostitæ cu o etalare ostentativæ
de importanflæ sau cu solemnitate, probabil cæ vorbitorul este
un învins sau „broascæ“ øi°øi foloseøte stræmoøii pentru a°øi
justifica existenfla, fiindcæ el însuøi nu are „permisiunea“ de a
excela.
Dacæ ræspunsul este: „(Mama îmi spunea mereu cæ) stræ-
moøii mei au fost regi ai Irlandei, ha°ha“ sau „(Mama îmi
spunea mereu cæ) stræ°stræbunicul meu a fost rabin øef, ha°ha“,
înseamnæ cæ a fost dat de pe o poziflie ne°OK; vorbitorul are
voie sæ°øi imite stræmoøii cei iluøtri, dar numai în privinfla ca-
racteristicilor negative. Aceste ræspunsuri pot sæ însemne:
„Sunt beat cum ar trebui sæ fie un rege irlandez, aøa cæ asta
29 Jones, E. „The Phantasy of the Reversal of Generations“. Papers on
Psycho°Analysis, ediflia a cincea. Beacon Press, Boston, 1961. Aici,
Jones descrie „complexul bunicului“: dorinfla copiilor de a deveni
pærinflii propriilor pærinfli, pe baza credinflei cæ în timp ce ei cresc,
pærinflii se micøoreazæ.
30 Abraham. K. „Some remarks on the role of grandparents in the psy-
chology of neuroses“. Clinical Papers and Essays on Psycho°Analysis.
Basic Books, New York, 1955. Ceea ce descrie Abraham aici este
exact ceea ce se înflelege prin „fantasmæ de scenariu“, când bæiatul îøi
planificæ viafla la nivel de basm.
31 Erikson, E. Childhood and Society. Loc. cit.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 95

mæ face sæ semæn cu un rege irlandez, ha°ha!“ sau „Sunt


særac cum ar trebui sæ fie un rabin øef, aøa cæ asta mæ face sæ
semæn cu un rabin øef, ha°ha!“. În astfel de cazuri, progra-
marea timpurie avea forma: „Te tragi din regi irlandezi, iar ei
erau mari bæutori“ sau „Te tragi dintr°un rabin øef, iar el era
foarte særac“. Aceste formule sunt echivalente cu o directivæ:
„Fii ca stræmoøul tæu cel faimos…“, cu sugestia implicitæ din
partea mamei: „… bea cât pofli, øi tatæl tæu bea“ sau „… nu
face bani, nici tatæl tæu nu face“.
În toate aceste cazuri, stræmoøul este un euhemerus, un per-
sonaj zeificat al familiei32, un model eroic din trecut care poa-
te fi imitat, dar niciodatæ depæøit, iar acestea sunt diferitele
moduri în care oamenii se raporteazæ la personajele zeificate.
2. Idealizarea. Ea poate fi romanticæ sau paradoxalæ. Astfel,
un învingætor poate spune: „Bunica mea era o gospodinæ
excelentæ“ sau „Bunicul meu a træit pânæ la nouæzeci øi opt
de ani, øi°a pæstrat tofli dinflii øi n°a avut fir de pær cærunt“.
Existæ aici un indiciu clar cæ vorbitorul ar vrea sæ calce pe
urmele romantice ale bunicilor øi°øi întemeiazæ pe ele scena-
riul de viaflæ. Un învins va exprima idealizarea paradoxalæ:
„Bunica mea a fost o femeie puternicæ øi cu picioarele pe
pæmânt, dar la bætrânefle s°a senilizat“. Existæ aici sugestia cæ,
deøi s°a senilizat, era cea mai deøteaptæ femeie din azil øi, mai
mult decât atât, cæ æsta este øi scenariul vorbitoarei: sæ fie cea
mai deøteaptæ femeie din azil. Din pæcate, aceastæ situaflie
este atât de frecvent întâlnitæ, încât competiflia din aziluri
pentru poziflia de cea mai deøteaptæ femeie din secflie poate
deveni foarte obositoare, tulburætoare øi descurajantæ.
3. Rivalitatea. „Bunicul o domina pe bunica“ sau „Bunicul
era un om slab, care læsa pe toatæ lumea sæ°i spunæ ce sæ
facæ“. Acestea sunt adesea reacfliile „nevroticilor“, interpre-
tate de psihanaliøti ca exprimând dorinfla copilului de a fi mai
puternic decât pærinflii sæi. „Bunicul e singura persoanæ care°i
poate da mamei replica, aø vrea sæ fiu ca el“ sau „Dacæ aø fi
eu tatæl tatei, n°aø fi laø, i°aø aræta eu!“. Cazul relatat de Karl
32 Berne, E. The Structure and Dynamics of Organizations and Groups. Loc.
cit., pp. 98°101.
96 Eric Berne

Abraham30 evidenfliazæ caracterul „în ton cu scenariul“ al unor


astfel de atitudini, prin care bæiatul nutreøte reverii în care este
prinflul unui regat imaginar, al cærui rege seamænæ cu tatæl
lui. Apoi apare tatæl regelui, care e mult mai puternic decât
regele. O datæ, când bæiatul a fost pedepsit de mamæ, a spus:
„Acum am sæ mæ însor cu buni.“ Aøadar, planul lui secret
(dar nu inconøtient) la acea oræ se baza pe un basm în care el
ajunge mai puternic decât pærinflii devenind propriul bunic.
4. Experienflele personale. Acestea privesc tranzacfliile reale
dintre copii øi bunicii lor, ele având o puternicæ influenflæ în
modelarea scenariului copilului. Bunica îl poate îndemna pe
bæieflel sæ devinæ erou33; pe de altæ parte, bunicul poate
seduce øcolærifla, transformând°o într°o Scufiflæ Roøie.
În general, dupæ cum aratæ mitologia øi experienfla clinicæ,
bunicii sunt privifli cu veneraflie sau groazæ, tot aøa cum pæ-
rinflii pot fi privifli cu admiraflie sau fricæ. Simflæmintele mai
primitive de veneraflie øi groazæ influenfleazæ imaginea de-
spre lume pe care øi°o formeazæ copilul în primele stadii ale
construirii scenariului de viaflæ.34

C. Scena concepfliei
Contextul în care a fost conceput Jeder poate avea o
influenflæ puternicæ în stabilirea planului vieflii øi a sorflii sale.
Acest context debuteazæ cu cæsætoria pærinflilor, dacæ ea a
33 Helene Deutsch descrie trei tipuri de „bunicæ bunæ“ øi temuta
„bunicæ rea“ sau vræjitoare, în capitolul despre climacteriu al lucrærii
The Psychology of Women, Vol. II. Grune & Stratton, New York, 1945.
34 Antropologii, mai mult decât majoritatea celorlalte grupuri, conøti-
entizeazæ importanta influenflæ a bunicilor asupra carierei copilor,
influenflæ care este nu doar clar recunoscutæ, ci øi puternic ritualizatæ
în societæflile primitive mici, îndeosebi în acelea care au totemuri.
Vezi, spre exemplu, Ashley°Montagu, M.F. Coming Into Being Among
the Australian Aborigines, George Routledge & Sons, Londra, 1937, øi
Roheim, G. Psychoanayls and Anthropology, Loc. cit.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 97

avut loc. Uneori, tânæra pereche se cæsætoreøte cu dorinfla puter-


nicæ de a avea un moøtenitor. Asta se întâmplæ mai cu seamæ
dacæ respectiva cæsætorie a fost aranjatæ sau încurajatæ de
familiile celor doi øi în special dacæ existæ ceva de moøtenit —
un regat sau o corporaflie. Fiul este crescut în conformitate cu
locul sæu în viaflæ øi învaflæ toate artele øi meøteøugurile adec-
vate pentru un rege sau un preøedinte de firmæ. Aøadar, el îøi
primeøte scenariul gata scris, iar a°l abandona poate necesita
un act de renunflare eroicæ. Dacæ în astfel de cazuri primul
næscut este fatæ øi nu bæiat, ea poate avea dificultæfli; este ade-
seori cazul fiicelor de bancheri, prime næscute, care plutesc în
derivæ øi devin lesbiene, dansatoare de striptease sau neveste
ale unor boemi imprudenfli, iresponsabili ori ale unor neis-
prævifli care træiesc din vreo moøtenire. În unele situaflii, tatæl
poate chiar sæ divorfleze de mamæ dacæ aceasta nu°i naøte un
bæiat, ceea ce°i creeazæ fiicei un sentiment acut de vinovæflie
pentru cæ s°a næscut fatæ.
Pe de altæ parte, se poate ca tatæl sæ nu aibæ intenflia de a
se cæsætori cu mama øi sæ disparæ din peisaj, pentru totdea-
una, imediat ce aceasta îøi anunflæ sarcina. În aceastæ situaflie,
tânærul erou trebuie sæ°øi croiascæ singur drumul aproape din
ziua naøterii. Uneori, mama e cea care fuge. Dar chiar øi niøte
pærinfli øovæielnici pot accepta un copil nedorit fiindcæ el în-
seamnæ reducerea impozitului pe venit sau o operæ de bine-
facere. Adolescentul poate fi foarte conøtient de acest lucru øi,
întrebat cine este el sau ce scenariu are, va ræspunde: „Sunt o
reducere a impozitului pe venit (o operæ de binefacere).“
Când conceperea copilului întârzie multæ vreme, dorinfla
puternicæ de a°l avea îi poate determina pe pærinfli sæ°l con-
sacre încæ dinainte de naøtere, cum se întâmplæ în multe le-
gende ale unor oameni celebri øi în basme ca Rapunzel: un alt
mod în care viafla realæ seamænæ cu literatura sau, cum se
exprima Oscar Wilde, natura imitæ arta. Aceasta ridicæ alte
întrebæri interesante privind scenariile, întrebæri ce acoperæ
toatæ gama tragediei øi romantismului. Ce se întâmpla dacæ
Romeo devenea tatæ, dacæ Ofelia næøtea sau Cordelia ræmâ-
98 Eric Berne

nea însærcinatæ? Ce s°ar fi ales de aceøti prunci? Copiii Medeei


øi micii prinfli din turnul Londrei sunt cele mai binecunoscute
exemple de copii devenifli victime ale scenariilor pærinflilor, aøa
cum fetiflele øi bæiefleii vândufli ca sclavi în scopuri de sodo-
mie, în anumite flæri arabe, sunt cele mai puflin cunoscute35.
Atmosfera din dormitor din momentul concepfliei pro-
priu°zise poate fi numitæ atitudinea concepfliei. Sarcina s°a
datorat unui accident, pasiunii, iubirii, violenflei, înøelætoriei,
sfidærii sau resemnærii? Care au fost contextul øi pregætirile
pentru o asemenea întâmplare? Dacæ sarcina a fost planifi-
catæ, planificarea s°a fæcut cu ræcealæ sau cælduræ, simplu sau
ca la carte, cu multæ vorbæ sau într°o comuniune puternicæ,
tæcutæ? Scenariul copilului poate avea aceleaøi træsæturi. Sexul
este considerat murdar, banal, sacru, distractiv? Copilul poate
fi tratat în aceeaøi manieræ. S°a fæcut vreo încercare de avort?
Mai multe? Câte avorturi sau încercæri de avort au existat în
timpul sarcinilor anterioare? Se poate pune un numær aproa-
pe infinit de întrebæri, cu grad diferit de subtilitate, øi tofli
aceøti factori pot influenfla scenariul de viaflæ al pruncului
încæ nenæscut. Una dintre cele mai frecvent întâlnite situaflii
este excelent rezumatæ într°o poezioaræ popularæ:
Era odatæ un flæcæu (o fatæ)
Care°øi dorea sæ nu se fi næscut vreodatæ
Øi asta s°ar fi întâmplat
Dacæ mama (tatæl) lui (ei) vedea
Cæ prezervativul s°a spart.
Nici mæcar aceastæ genealogie familiaræ nu e de o simpli-
tate atât de sobræ pe cât pare, întrucât existæ mai multe posi-
bilitæfli. Spre exemplu, una e dacæ nici unul dintre pærinfli n°a
øtiut cæ prezervativul e defect, altceva dacæ mama øtia øi nu
i°a spus tatælui øi iaræøi altceva dacæ tatæl øtia øi nu i°a spus
mamei.
35 O’Callaghan, S. The Slave Trade Today. (Cuprinde dezbaterea din
Camera Lorzilor de marfli, 14 iulie 1960). Crown Publishers, Inc.,
New York, 1961.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 99

Pe partea pozitivæ, existæ cazuri în care ambii pærinfli îøi


doresc copii øi nu°øi fac probleme dacæ li se naøte bæiat sau
fatæ. Dacæ o femeie care a hotærât în copilærie cæ ambiflia ei
este sæ se mærite øi sæ creascæ copii întâlneøte un bærbat care a
luat aceeaøi decizie în copilærie, odrasla lor are un punct de
plecare bun. Dificultæflile biologice apærute în acest caz pot
face copilul øi mai preflios: dacæ femeia are avorturi spontane
repetate sau bærbatul are un numær scæzut de spermatozoizi,
astfel cæ sarcina întârzie mai mulfli ani, atunci, aøa cum am
observat deja, pruncul poate fi privit ca un adeværat miracol.
Pe de altæ parte, a øaptea fatæ la rând øi chiar al øaptelea bæiat
ar putea fi primit cu simflæminte amestecate øi, poate, îøi va
începe viafla ca un motiv de râs în familie.

D. Poziflia la naøtere
Cel mai important factor în aceastæ privinflæ îl reprezintæ
scenariile de viaflæ ale pærinflilor. Se potriveøte Jeder în contex-
tul lor sau ar fi trebuit sæ fie de celælalt sex sau poate s°a næs-
cut la momentul nepotrivit? Scenariul tatælui prevede, poate,
un savant, iar el se dovedeøte a fi fotbalist? Sau invers? Sce-
nariul mamei se potriveøte cu al tatælui sub acest aspect sau e
la polul opus? Existæ, de asemenea, tradiflii despre care Jeder
va afla din basme øi din viafla realæ. Cel mai mic dintre trei
frafli trebuie sæ paræ nætâng pânæ la confruntarea finalæ, când
triumfæ asupra fraflilor sæi. Dacæ se întâmplæ sæ fie al øaptelea
fiu al unui bærbat care a fost, la rândul lui, al øaptelea fiu, e
aproape obligat sæ fie profet. Mai specific, scenariul pærinflilor
poate sæ cearæ ca ei sæ fie glorificafli sau pedepsifli prin inter-
mediul unuia dintre copiii lor, care trebuie, în consecinflæ, sæ
se dovedeascæ fie un succes colosal, fie un eøec colosal. Dese-
ori, primul næscut este ales pentru aceastæ onoare.36 Dacæ sce-
36 Existæ o cantitate considerabilæ de literaturæ pe tema pozifliei la naø-
tere. Primul studiu sistematic a fost probabil lucrarea lui F. Galton,
100 Eric Berne

nariul mamei cere ca, la bætrânefle, sæ ajungæ væduvæ invalidæ,


unul dintre copii trebuie crescut încæ de la naøtere aøa încât
sæ ræmânæ lângæ ea øi s°o îngrijeascæ, pe când ceilalfli trebuie
învæflafli sæ peregrineze øi sæ îndeplineascæ rolul ingraflilor.
Dacæ fiul sau fiica ræmasæ celibataræ pânæ la patruzeci de ani
se hotæræøte sæ încalce scenariul mutându°se din casæ ori, mai
ræu, cæsætorindu°se, mama va reacfliona, în mod lesne de înfle-
les øi demn de compætimire, prin îmbolnæviri grave. Carac-
terul în ton cu scenariul al unor astfel de aranjamente este
demonstrat prin frecventa schimbare în urma cæreia mama
lasæ „pe neaøteptate“ prin testament cea mai mare parte a averii
tocmai ingraflilor, iar copilului devotat nu°i lasæ mai nimic.
Regula generalæ spune cæ, în condifliile în care tofli ceilalfli
factori sunt de importanflæ egalæ, copiii vor urma scenariul
pærinflilor în ceea ce priveøte constelaflia familiei; acest lucru
se poate demonstra cel mai bine cu ajutorul celor mai simpli
factori: numærul copiilor øi intervalul de timp dintre naøterea
lor. (Sexul copiilor nu poate fi luat în considerare, din mo-
ment ce acest aspect ræmâne în afara controlului pærinflilor —
din fericire, cæci asta e una dintre modalitæflile prin care sce-
nariile sunt demontate de la o generaflie la alta, astfel cæ mæ-
car unii copii au øansa unui nou început.) Investigarea atentæ
a câtorva familii va dezvælui un numær surprinzætor de
„coincidenfle“ în aceastæ privinflæ.
Figura 5 prezintæ un astfel de arbore genealogic în ton cu
scenariul. În familia Able sunt trei bæiefli: Cal, Hal øi Val.
Când s°a næscut Val, Hal avea patru ani, iar Cal, øase, astfel
cæ intervalul de timp între ei este 0°4°6 ani. Tatæl lor, Don, era
cel mai mare dintre trei frafli, între care diferenfla de vârstæ era
0°5°7 ani. Mama lor, Fan, era cea mai mare dintre trei surori,

English Men of Science (1874). În populaflia studiatæ, el a gæsit prepon-


derent fii unici la pærinfli sau primi°næscufli. Adler, pe de altæ parte,
în lucrarea „The Family Constellation“, afirmæ cæ „mezinul este de
obicei un tip aparte“. (Understanding Human Nature). Una dintre cele
mai interesante discuflii pe aceastæ temæ este cea a lui W.D. Altus, în
Science 151: 44°48, 7 ianuarie 1966, urmatæ de o serie de „Scrisori
cætre Editor“, Science 152: 1177°1184, 27 mai 1966.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 101

6 ? 0
Bunicul = Mama Tatæl = Bunica Avort 

John Jane Don = Fan Nan Pan


0 5 7 51/2 4 0

 
Intervalul naøterii copiilor

Val Hal Cal


0 4 6 =0?6
0 5 7 = 0 4 51/2

 Bærbat 046

 Femeie Sexul copiilor


= Cæsatorit  ?
 = 


Un arbore genealogic în ton cu scenariul: Familia Able

Figura 5

næscute la intervalul 0°4°5. Surorile ei, Nan øi Pan, au avut la


rândul lor fiecare câte trei copii. Mama lui Fan era cea mai
mare dintre douæ fete, næscute la intervalul 0°6, între ele fiind
un avort spontan. Se poate vedea cæ în toate cazurile,
naøterea seriilor de trei copii s°a produs în interiorul unui
interval de cinci pânæ la øapte ani fertili.37
37 Este dificilæ obflinerea de date de recensæmânt adecvate pentru a
evalua statistic semnificaflia coincidenflelor din familia Able. Un set
de cifre, obflinut de Comitetul Prezidenflial de Cercetare a Ten-
dinflelor Sociale (1933), este citat de Pressey, S.L., Janney, J.E. øi
Kuhlen, R.G. în Life: A Psychological Survey (Harper & Brothers, New
York, 1939). La acea vreme, în zona metropolitanæ Chicago, doar 42
de familii dintr°o mie erau alcætuite din sofl, soflie øi trei copii, astfel
102 Eric Berne

Acest tip de arbore genealogic aratæ cum unii oameni tind


sæ urmeze exemplul pærinflilor referitor la planificarea fami-
lialæ, în ceea ce priveøte numærul copiilor øi intervalul la care
se nasc. Sæ ne gândim la câteva posibile „directive de scena-
riu“ pe care Don øi Fan ar fi putut sæ le primeascæ de la
Bunicul øi Bunica în acest caz.
a. „Când ai sæ fii mare, fæ trei copii, iar dupæ aceea eøti
liber(æ) sæ procedezi cum doreøti.“ Este directiva cea mai flexi-
bilæ øi nu presupune nici grabæ, nici constrângere. Teama de
„eøec de scenariu“ øi de pierdere a iubirii mamei poate sæ
aparæ doar dacæ Fan se apropie de menopauzæ færæ sæ fi dat
naøtere celor trei copii cerufli. Dar sæ observæm cæ Fan nu este
liberæ pânæ când nu naøte al treilea copil. Avem aici un sce-
nariu „Pânæ când“.
b. „Când ai sæ fii mare, sæ ai cel puflin trei copii.“ Nici aici
nu existæ constrângere, dar poate exista un sentiment de gra-
bæ, îndeosebi dacæ Bunicul sau Bunica glumesc pe seama fer-
tilitæflii lui Don øi Fan. Avem aici un scenariu „Cu final
deschis“, din moment ce Fan e liberæ sæ aibæ câfli copii doreøte
dupæ ce°l naøte pe al treilea.
c. „Când ai sæ fii mare, sæ nu faci mai mult de trei copii.“
Aici nu existæ grabæ, dar existæ constrângere, iar Don øi Fan
ar putea privi cu neliniøte o eventualæ nouæ sarcinæ dupæ

cæ probabilitatea aparifliei a øase astfel de configuraflii cu descen-


denflæ colateralæ øi directæ, aøa cum aratæ Figura 5 (cu excepflia avor-
tului spontan), doar ca urmare a întâmplærii, nu este prea mare.
Excluzând din cifrele din Chicago familiile færæ nici un copil, pre-
valenfla constelafliei menflionate creøte la 90 la mie sau aproape unu
la sutæ. Pornind de la aceasta, probabilitatea grosieræ ca arborele
genealogic prezentat în Figura 5 sæ se datoreze doar întâmplærii este,
aøadar, de ordinul a unu la 106, în timp ce apariflia realæ a unor
improbabilitæfli similare în populaflia pacienflilor mei este de aproxi-
mativ unu la cinci. Aceasta aratæ cæ avem de a face cu influenfla
„informafliei“, altfel spus a programærii, øi cæ este exact genul de pro-
gramare comportamentalæ pe care o numim „scenariu“. Dacæ, în
plus, luæm în calcul øi prezenfla raræ, în general, a perioadelor de fer-
tilitate neobiønuit de scurte prezentate în Figura 5, ideea este întæritæ
considerabil.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 103

naøterea celor trei copii. Avem de°a face cu un scenariu de tip


„Dupæ“, din moment ce se sugereazæ cæ dacæ se nasc mai
mult de trei copii, vor exista probleme.
Acum sæ ne gândim la punctul de vedere al lui Fan dacæ
ar fi sæ aibæ un al patrulea copil, Pedwar, sub influenfla uneia
dintre aceste trei directive. (a) înseamnæ: „Primii trei copii îi
aparflin Bunicii øi trebuie crescufli cum vrea ea.“ În acest caz,
Pedwar devine bæiatul lui Fan øi numai al ei, putând sæ fie
sau nu crescut în acelaøi mod ca øi Cal, Hal øi Val. În privinfla
lui, Fan îøi poate folosi autonomia, astfel cæ el, crescând,
poate sæ fie mai liber øi mai autonom decât ceilalfli. E posibil
ca Fan sæ se poarte cu el cum se purta cu pæpuøa ei Ann Læ-
floasa. Ann Læfloasa era pæpuøa ei foarte specialæ din copilærie,
pe care putea s°o iubeascæ exact cum dorea, pe când celelalte
pæpuøi trebuiau îngrijite dupæ regulile Bunicii. Cu alte cuvin-
te, se poate ca Ann Læfloasa sæ fi pregætit o „breøæ în scenariu“
pentru Pedwar, pe care Fan o poate folosi dupæ ce øi°a înde-
plinit datoria faflæ de Bunica. Situaflia (b) este similaræ cu (a),
exceptând faptul cæ Bunica are mai multæ putere de decizie în
privinfla lui Pedwar decât în cazul (a), fiindcæ el poate fi con-
siderat ca un premiu special acordat de Bunica, øi nu o
alegere liberæ. În situaflia (c), Pedwar are necazuri, fiindcæ
næscându°l, Fan a comis un act de nesupunere faflæ de Bunica;
drept urmare, el trebuie crescut ca un copil „nedorit“ — cu
sfidare, stânjenealæ sau vinovæflie. Într°un astfel de caz, dacæ
principiul nostru de lucru este corect, oamenii din jurul lui
Pedwar vor observa mereu cât de diferit este el de cei trei
frafli ai sæi.
Urmætorul element ce trebuie luat în considerare constæ în
jocurile pe care le joacæ oamenii în ceea ce priveøte mærimea
familiei lor. Spre exemplu, Ginnie era prima næscutæ într°o
familie cu unsprezece copii, iar mama ei, Nanny, se plângea
cæ pe ultimii cinci nu i°a dorit. Presupunerea naivæ ar fi cæ
Ginnie va fi programatæ sæ aibæ øase copii, dar lucrurile nu
stau astfel. Ea a fost programatæ sæ aibæ unsprezece copii øi sæ
se plângæ cæ ultimii cinci au fost nedorifli. Astfel, ea va putea
104 Eric Berne

ca, de la o vârstæ încolo, sæ joace „Iar am pæflit°o!“, „Hærfluita“


øi „Femeia frigidæ“, exact la fel ca mama ei. La drept vorbind,
acest exemplu poate fi folosit ca test pentru sofisticarea psi-
hologicæ. La întrebarea „O femeie a avut unsprezece copii øi
s°a plâns cæ pe cinci dintre ei nu i°a dorit. Câfli copii e cel mai
probabil sæ aibæ prima ei næscutæ?“, analistul de scenarii va
ræspunde „Unsprezece“. Oamenii care ræspund „Øase“ vor avea
greutæfli în a înflelege øi anticipa reacfliile umane, din moment
ce ræspunsul lor are la bazæ premisa potrivit cæreia comporta-
mentele importante, la fel ca øi cele triviale, au motivaflie
„raflionalæ“, premisæ greøitæ. De obicei, comportamentele
importante sunt stabilite de directivele parentale din cadrul
scenariului.
În investigarea acestui aspect, pærinflii pacientului sunt
întrebafli mai întâi câfli frafli øi surori au avut, în al doilea rând,
câfli copii îøi doresc øi, în al treilea rând (din moment ce, aøa
cum øtie orice obstetrician, socoteala de acasæ nu se potri-
veøte cu cea de la târg), câfli se aøteaptæ sæ aibæ în realitate.
Dacæ pærinflii înfleleg cum sæ facæ în mod corect diferenfla între
stærile Eului, se pot obfline mult mai multe informaflii formu-
lând a doua øi a treia întrebare în manieræ structuralæ: „Câfli
copii (doreøte, se aøteaptæ) (Pærintele, Adultul, Copilul) tæu sæ
aibæ?“ Astfel se pot scoate la luminæ conflicte altfel ascunse
între cele trei stæri ale Eului øi între cei doi pærinfli, conflicte ce
au o importantæ influenflæ asupra directivelor de scenariu pe
care le dau ei pacientului. O versiune øi mai sofisticatæ, cu o
creøtere corespunzætoare a informafliilor obflinute (cu condiflia
ca pærinflii sæ înfleleagæ întrebarea), constæ în folosirea formei
cu douæsprezece variante în loc de øase: „Câfli copii (doreøte,
se aøteaptæ) Pærintele, Adultul tæu (grijuliu, critic) øi Copilul
tæu (spontan, adaptat, rebel) sæ aibæ?“38
În privinfla pacientului însuøi, cea mai profitabilæ întrebare
de pus, din moment ce el e cel mai probabil sæ poatæ ræspun-
38 Poate pærea exagerat, dar cei care studiazæ mærimea familiei nu
reuøesc sæ gæseascæ proiecflii demne de încredere postulând o per-
sonalitate unitaræ sau „integratæ“. În interviuri, ei folosesc termeni
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 105

de, este: „Care este poziflia ta în familie?“, urmatæ de: „Când


te°ai næscut?“ Trebuie obflinutæ data exactæ a naøterii copilu-
lui næscut imediat înaintea lui øi a celui næscut imediat dupæ
el, pentru ca diferenflele sæ poatæ fi calculate în luni, dacæ naø-
terile au fost apropiate între ele. Dacæ vorbitorul vine într°o
lume locuitæ deja de o soræ sau un frate, diferenfla de unspre-
zece luni, treizeci øi øase de luni, unsprezece ani sau douæzeci
de ani va avea o influenflæ considerabilæ asupra deciziilor
privind scenariul sæu. Influenfla nu va depinde doar de relaflia
sa cu acea soræ sau acel frate, ci øi de atitudinea pærinflilor faflæ
de diferenfla de vârstæ între copii. Aceleaøi douæ considerente
ræmân valabile øi în ceea ce°l priveøte pe urmætorul næscut:
este important de øtiut vârsta vorbitorului — spre exemplu,
unsprezece luni, nouæsprezece luni, cinci ani, øaisprezece ani
— la momentul sosirii pe lume a urmætorului copil. În gene-
ral, tofli fraflii næscufli înainte ca vorbitorul sæ împlineascæ
øapte ani vor avea o influenflæ decisivæ asupra scenariului
sæu, øi unul dintre factorii cei mai importanfli constæ în dife-
renfla de vârstæ dintre ei, socotitæ în luni, din moment ce, aøa
cum arætam mai sus, ea va afecta nu doar atitudinea vor-
bitorului, ci øi pe aceea a pærinflilor lui. Dacæ vorbitorul are un
frate geamæn sau s°a næscut înainte ori dupæ gemeni, apar
variaflii remarcabile.

ca familie „idealæ“, familie „doritæ“ øi familie „proiectatæ“. Ele cores-


pund aproximativ ideilor Pærintelui, Copilului øi Adultului. Dar
„multe soflii care au afirmat cæ n°au «dorit cu adeværat» încæ un copil
înainte de apariflia ultimei sarcini au spus, de asemenea, cæ dacæ ar fi
putut sæ aibæ exact atâflia copii câfli îøi doreau, iar apoi sæ se opreascæ,
ar fi avut tot atâflia câfli aveau în realitate, ba chiar mai mulfli“. Pro-
blema discutabilæ este dacæ între „excesul de fertilitate“ øi sarcinile
„nedorite“ se poate pune semnul egal. Însæ analistul tranzacflional
øtie cæ în fiecare persoanæ intervievatæ existæ cel puflin trei oameni
diferifli, care pot sæ „vrea“, sæ „vrea cu adeværat“ sau sæ „nu vrea“
alfli copii, fiecare având propria pærere, astfel cæ din chestionarele pe
aceastæ temæ care nu iau în calcul stærile Eului lipseøte ceva de
importanflæ decisivæ. Pentru o discuflie pe marginea acestor ches-
tionare, vezi Barish, N.H. „Family Planning and Public Policy: Who
Is Misleading Who?“. Science 165: 1203°1204, 19 Septembrie 1969.
106 Eric Berne

În unele cazuri, anume ale pacienflilor interesat de astrolo-


gie, meteorologie sau hagiologie, data exactæ a naøterii lor va
avea o mare semnificaflie în ceea ce priveøte scenariul. Acest
aspect este deosebit de important dacæ øi pærinflii lor au nutrit
un interes similar faflæ de calendar.

E. Scenarii ale naøterii


Otto Rank considera cæ circumstanflele naøterii propriu°zi-
se, „trauma naøterii“, se imprimæ în psihicul sugarului øi
deseori reapar sub formæ simbolicæ pe parcursul vieflii, în-
deosebi sub forma dorinflei de regæsire a pæcii fericite din
uter, descrisæ de discipolul lui, Fodor.39 Dacæ lucrurile ar sta
astfel, fricile øi dorurile ce se deøteaptæ prin trecerea pe sub
acea arcadæ prin care nici un om nu mai poate trece vreodatæ,
pe strada cu sens unic a naturii, ar apærea cu siguranflæ ca ele-
mente importante ale scenariului. Poate cæ aøa este, dar nu
existæ nici o modalitate de încredere de a verifica acest lucru,
nici mæcar cea a comparærii naøterilor prin cezarianæ cu cele
normale. În consecinflæ, influenfla „traumei naøterii“ asupra
scenariului de viaflæ ræmâne de domeniul speculafliei. La
drept vorbind, scenariile de viaflæ realæ presupuse a se baza
pe faptul naøterii prin cezarianæ sunt neconvingætoare, ase-
meni omoloagele lor din teatru. La fel ca în Macbeth, eveni-
mentul este exploatat ca un simplu joc de cuvinte, un foetus ex
machina, în loc sæ alcætuiascæ o bazæ serioasæ pentru un sce-
nariu. Însæ este foarte probabil ca un copil cæruia i se spune
ulterior cæ s°a næscut prin cezarianæ øi înflelege ce înseamnæ
asta sæ includæ cumva faptul în scenariul sæu øi sæ°l dezvolte
ulterior, când aflæ cine au fost distinøii sæi predecesori. Pro-
nunflarea în privinfla acestui aspect se va putea face doar
dupæ acumularea mai multor studii de caz solide.
39 Fodor, N. The Search for the Beloved. Hermitage Press, New York,
1949.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 107

În practicæ, cele douæ „scenarii de naøtere“ întâlnite cel


mai frecvent sunt „Scenariul copilului gæsit“ øi „Scenariul
mamei sfâøiate“. Scenariul copilului gæsit provine din fantas-
mele copiilor adoptafli øi chiar a celor biologici cu privire la
pærinflii lor „adeværafli“ øi se contureazæ în forma unor versi-
uni ale „Mitului naøterii eroului“ descris de Otto Rank în
cartea sa cu acelaøi nume.40 Scenariul mamei sfâøiate este de
asemenea larg ræspândit øi, din experienfla mea, apare cu frec-
venflæ egalæ la ambele sexe. La temelia acestui scenariu se aflæ
dezvæluirea fæcutæ de mamæ copilului, cum cæ de când l°a
næscut, a fost mai mereu bolnavæ sau, într°o formæ mai dras-
ticæ, cæ la naøterea lui a suferit rupturi atât de serioase, încât
nu øi°a revenit complet niciodatæ. Reacfliile copilului øi sce-
nariul lui se bazeazæ pe propriile°i observaflii în aceastæ pri-
vinflæ. Dacæ într°adevær mama a fost invalidæ sau schiloadæ
de când o øtie, se simte obligat sæ°øi asume întreaga respon-
sabilitate øi oricât ar rafliona Adultul sæu, nu°l va putea con-
vinge pe Copil cæ n°a fost vina lui. Însæ dacæ invaliditatea
mamei nu e vizibilæ øi mai cu seamæ dacæ un membru al fa-
miliei, tatæl de exemplu, sugereazæ sau afirmæ deschis cæ boala
ei e prefæcutæ, scenariul pacientului va cæpæta o povaræ con-
siderabilæ de ambiguitate, ipocrizie øi exploatare. Uneori,
mama nu face acuzaflia, ci o lasæ în seama tatælui, a bunicii
sau a unei mætuøi. În acest caz, scenariul care rezultæ este tri-
partit, mesajele øi anunflurile importante — de obicei „veøti
proaste“ — venind de la o a treia persoanæ. E uøor de væzut
cæ scenariul copilului gæsit se transformæ în mitul naøterii
eroului, în timp ce scenariul mamei sfâøiate devine mitul naø-
terii ræufæcætorului, cel împoværat de la naøtere cu pæcatul
monstruos al matricidului sau, mai exact, al matriclastiei.
Pentru orice om, ideea „Mama a murit la naøtere (naøterea
mea)“ e aproape imposibil de suportat færæ ajutor consistent.
Dacæ mama a suferit leziuni sau are un cistocel, nu e nicio-
datæ prea târziu pentru remedierea problemei øi cu cât se
vorbeøte mai puflin despre asta, cu atât mai bine.
40 Rank, O. The Myth of the Birth of the Hero. Loc. cit.
108 Eric Berne

F. Prenume øi nume de familie


În cartea sa, What Not To Name The Child, Roger Price alcæ-
tuieøte o listæ a prenumelor americane frecvente øi descrie, în-
tr°o frazæ, genul de personalitate aferent fiecæruia. Acurateflea
nefireascæ sau cel puflin plauzibilitatea descrierilor sale pre-
zintæ un mare interes pentru analistul de scenarii. Nu existæ
îndoialæ cæ în multe cazuri, numele de botez, cel prescurtat,
de alint øi poreclele sau orice alte apelative îi mai sunt dæruite
ori aplicate nevinovatului nou°næscut constituie un indiciu
clar cu privire la direcflia în care pærinflii vor sæ se îndrepte
copilul. Iar el va trebui sæ lupte împotriva unor astfel de in-
fluenfle, care vor continua øi sub alte forme, dacæ vrea sæ se
elibereze de aluzia evidentæ.41 Ca indicator al scenariului, nu-
mele e cel mai probabil sæ înceapæ sæ°øi exercite influenfla în
liceu, când bæiatul sau fata citeøte despre celebritæflile mitice
øi istorice purtând acelaøi nume sau când colegii îl (o) fac sæ
înfleleagæ, cu mai multæ sau mai puflinæ brutalitate, sensurile
ascunse ale numelui sæu. Acestea sunt lucruri asupra cærora
pærinflii au control øi pe care ar trebui sæ le poatæ anticipa.
Existæ patru moduri în care un prenume poate sæ devinæ
în ton cu scenariul: intenflionat, accidental, færæ voie øi ine-
vitabil.
1. Intenflionat. Numele poate fi foarte specializat — de pil-
dæ Septimus S. (care a devenit profesor de filosofie), Galen E.
(care a devenit medic)*, Napoleon (care a devenit caporal)
sau Jesus, un nume foarte frecvent în America Centralæ. Ar
putea, de asemenea, sæ fie o variantæ a unui nume obiønuit.
Cei numifli Charles øi Frederick au fost regi øi împærafli. Un
bæiat pe care maicæ°sa îl strigæ constant Charles sau Frederick
41 Price, R. What Not To Name the Baby. New York, 1904. H.L. Mencken
dæ numeroase exemple revelatoare de nume conforme cu scenariul
în lucrarea The American Language. Alfred A. Knopf, New York
(1919), ediflia a IV°a, Capitolul 10, în special pp. 518 øi urm.
* Actualul redactor coordonator al Anatomiei lui Gray se numeøte
Charles Mayo Goss.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 109

øi insistæ ca øi ceilalfli sæ°i spunæ la fel are un alt stil de viaflæ


decât cel strigat de obicei Chuck sau Fred, iar Charlie øi
Freddie e foarte probabil sæ fie cu totul altæ mâncare de peøte.
A boteza un bæiat cu prenumele tatælui sæu ori o fatæ cu pre-
numele mamei constituie un act intenflionat din partea pærin-
flilor øi°i impune copilului o obligaflie pe care s°ar putea ca acesta
sæ nu vrea s°o îndeplineascæ sau împotriva cæreia ar putea
chiar sæ se revolte, astfel cæ întregul sæu plan de viaflæ stæ sub
semnul unei vagi amæræciuni sau a unui resentiment activ.
2. Accidental. O fatæ pe nume Durleen sau Aspasia øi un
bæiat pe nume Marmaduke ar putea træi liniøtifli într°un anu-
mit stat sau flaræ sau liceu, dar dacæ se întâmplæ ca pærinflii lor
sæ se mute, e posibil ca ei sæ devinæ acut conøtienfli de numele
lor øi sæ fie obligafli sæ ia atitudine în privinfla lui. La fel se
întâmplæ în cazul unui bæiat botezat Lynn sau al unei fete pe
nume Tony.
3. Færæ voie. Nume de alint ca Bub, Sis sau Junior nu sunt
date cu intenflia de a le permanentiza, dar adesea chiar asta se
întâmplæ, aøa cæ persoana ræmâne Bub, Sis sau Junior pentru
tot restul vieflii, fie cæ vrea, fie cæ nu.
4. Inevitabil. Numele de familie sunt cu totul altæ proble-
mæ, din moment ce pærinflii n°au de ales, trebuie sæ transmitæ
urmaøilor ceea ce au primit de la bunicul. Existæ multe nume
europene onorabile care, în englezæ, devin obscenitæfli; un
bærbat remarca odatæ posomorât: „Ce norocos sunt! Numele
meu confline doar un singur cuvânt porcos.“ Acest lucru i°a
intrat cel mai clar în atenflie în timpul liceului, când a suferit
nu doar jignirile aduse de obicei imigranflilor, ci, în plus, a
oferit øi un pretext de°a gata pentru batjocuræ. El considera cæ
numele sæu nu reprezintæ un avantaj nici în lumea afacerilor.
Unii oameni aflafli în aceastæ situaflie dificilæ simt cæ stræmoøii
lor i°au blestemat încæ de la naøtere sæ fie niøte învinøi. Pe de
altæ parte, Christ nu e un nume de familie rar întâlnit, lucru
care ridicæ øi el probleme privind scenariul, deøi de o altæ
naturæ, îndeosebi pentru bæieflii bisericoøi. Nu e de mirare cæ
H. Head øi W.R. Brain au devenit neurologi renumifli.
110 Eric Berne

Fiecare pacient ar trebui întrebat nu doar „Cine fli°a ales


prenumele?“ øi „De unde provine numele tæu de familie?“, ci
øi: „fii°ai citit vreodatæ certificatul de naøtere?“ Dacæ nu, ar
trebui sæ i se cearæ sæ°l citeascæ sau, øi mai bine, sæ i°l aducæ
terapeutului ca sæ°l vadæ. Cam cincizeci la sutæ din oameni
gæsesc surprize în certificatul de naøtere când îl citesc cu
atenflie pentru prima oaræ: omisiuni, greøeli de înflelegere sau
informaflii de care nu aveau cunoøtinflæ. Adesea, spre marea
lor uimire sau suferinflæ, constatæ cæ numele de pe certificat
este altul decât cel cu care au fost strigafli toatæ viafla. Aproape
toate aceste surprize fac mai multæ luminæ în privinfla scena-
riului pærinflilor øi a contextului naøterii pacientului.
Capitolul 5
DEZVOLTAREA TIMPURIE

A. Influenfle timpurii
Cea dintâi programare a scenariului de viaflæ are loc în
timpul perioadei de alæptat, sub forma unor protocoale scurte
care, ulterior, pot fi elaborate øi transformate în narafliuni com-
plexe. De obicei, sunt scene diadice între sugar øi mama lui,
cu prea pufline amestecuri din partea privitorilor sau chiar deloc,
øi cu titluri de alæptare cum ar fi: „Reprezentaflia publicæ“,
„Încæ nu e timpul“, „Când eøti tu pregætit“, „Când sunt eu
pregætitæ“, „Græbeøte°te“, „Cine muøcæ e dat la o parte“, „În
timp ce mama fumeazæ“, „Scuzæ°mæ, a sunat telefonul“, „Ce
se tot foieøte?“, „Nu°i de ajuns niciodatæ“, „Întâi unul, apoi
celælalt“, „E palid“, „Lasæ°l cât vrea el“, „Ce minune de copil!“,
„Clipe de aur ale iubirii øi mulflumirii“ øi „Cântec de leagæn“.
Ceva mai complicate sunt scenele corespunzætoare de baie,
în aceleaøi familii: „Hai sæ°l vezi ce drægælaø e“, „A sosit mo-
mentul“, „Ai terminat?“, „N°ai decât sæ stai acolo pânæ faci“,
„Græbeøte°te“, „Obræznicæturæ micæ“, „În timp ce mama
fumeazæ“, „În timp ce mama vorbeøte la telefon“, „Para de
clismæ“, „Dacæ nu faci, îfli dau ulei de ricin“, „Uite laxativul“,
„Dacæ nu faci, te îmbolnæveøti“, „Lasæ°l sæ facæ cum øtie“,
„Bravo flie“, „Braaavo“ øi „Îfli cânt în timp ce faci“. În aceastæ
etapæ sunt mai frecvente protocoalele triadice, între care:
„fii°am spus cæ nu e gata“, „Nu°i tolera aøa ceva“, „Îl conving
eu sæ facæ“, „Încearcæ tu“, „Îl deranjezi“, „Nu vrei tu sæ… Ba
da, dar“ øi „De data asta precis reuøeøte“. Poate sæ°øi facæ
apariflia Fantoma din baie, care va deveni într°o zi Fantoma
din dormitor: „Doctorul Spock spune“, „Al lui Tessie fæcea
112 Eric Berne

deja la oalæ la vârsta asta“ øi „Soræ°mea Mary avea doar atâ-


tea luni când“. Ulterior, aceste protocoale se vor transforma
în: „Freud spune“, „Nancy are de fiecare datæ“ øi „Helen are
în fiecare noapte“.
Se poate pronostica deja cu destulæ acuratefle care vor fi
învingætorii øi care învinøii. Cel cæruia i se spune „Ce minune
de copil!“, întærit doi ani mai târziu de „Bravo flie“, se va des-
curca de obicei mai bine decât „Ce se tot foieøte atât?“, întærit
doi ani mai târziu de „Para de clismæ“; la fel, „Cântec de
leagæn“, mai întâi în timpul alæptatului øi apoi în baie, va
avea probabil mai mult succes decât „În timp ce mama
fumeazæ“. Sentimentul de a fi OK sau ne°OK, care°i delimi-
teazæ pe prinflii actuali øi pe cei viitori de broscoii actuali øi cei
viitori, este deja implantat, øi se stabilesc mai multe tipuri de
broscoi øi prinfli (sau, în cazul doamnelor, mai multe tipuri de
ræfluøte urâte øi prinflese). „Ce minune de copil!“, Prinflul
etern, cu scenariul de succes, este adesea primul næscut, dar
nu întotdeauna. Prinflul condiflional, „Hai sæ°l vezi ce dræ-
gælaø e“ sau „Græbeøte°te“, spre exemplu, poate sæ ræmânæ
prinfl cât timp ræmâne drægælaø sau se græbeøte. Broscoiul
condiflional, „Cel care muøcæ“, „Obræznicæturæ micæ“ sau „E
palid, îi trebuie un laxativ“, poate sæ nu mai fie broscoi dacæ
nu muøcæ sau nu e palid; pe de altæ parte, Broscoiul con-
damnat cu greu va reuøi sæ aibæ succes în fafla cuiva. Impre-
sionanfli sunt broscoii care încearcæ sæ nu le pese: „În timp ce
mama fumeazæ“ sau „În timp ce mama bea un pæhærel“.
Doar un dezastru îi poate transforma în broscoi pe Prinflii
eterni; doar un miracol poate transforma Broscoii condam-
nafli în prinfli.

B. Convingeri øi hotærâri
La vremea când ajunge la „Dragæ, te duc eu cu maøina“
sau „Miøcæ°fli curu’ din pat“ sau chiar „Dacæ nu, te bat de°fli
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 113

sunæ apa°n cap“, copilul are deja anumite convingeri cu pri-


vire la sine øi la oamenii din jur, mai cu seamæ la pærinflii lui.
Aceste convingeri au toate øansele sæ°l însofleascæ tot restul
vieflii øi pot fi rezumate dupæ cum urmeazæ: (1) Eu sunt OK
sau (2) Eu sunt ne°OK; (3) Tu eøti OK sau (4) Tu eøti ne°OK.
Pe baza acestora, el ia hotærârea privind viafla sa. „Lumea e
bunæ, într°o zi am s°o fac øi mai bunæ“ — prin øtiinflæ, demer-
suri caritabile, poezie sau muzicæ. „Lumea e rea, într°o zi am
sæ mæ omor“ sau „am sæ omor pe cineva“, „am sæ înnebu-
nesc“, „am sæ mæ cælugæresc“. Poate fi o lume mediocræ, în
care faci ce ai de fæcut øi în restul timpului te distrezi, sau o
lume a competifliei, în care izbândeøti dacæ°fli pui guler alb øi
plimbi de colo°colo hârfloagele altora, sau o lume duræ, în
care trebuie sæ faci munci grele, compromisuri, sæ te zbafli sau
sæ lupfli ca sæ°fli câøtigi existenfla, sau o lume tristæ, în care stai
într°un bar øi speri, sau o lume inutilæ, în care renunfli.

C. Pozifliile — pronumele
Indiferent care ar fi hotærârea, ea poate fi justificatæ prin
adoptarea unei poziflii pe baza convingerilor de°acum pro-
fund întipærite, poziflie ce presupune o concepflie asupra
întregii lumi øi a oamenilor care o populeazæ øi care sunt fie
prieteni, fie duømani: „Am sæ mæ sinucid pentru cæ træiesc
într°o lume de rahat, în care nici eu øi nici ceilalfli nu suntem
buni de nimic, prietenii mei nu sunt cu mult mai buni decât
duømanii.“ În limbajul pozifliilor, asta înseamnæ: „Eu sunt
ne°OK, tu eøti ne°OK, ei sunt ne°OK. În condifliile astea, cine
nu s°ar sinucide?“ Avem de a face cu un suicid motivat de
inutilitate. Mai existæ øi „Am sæ mæ sinucid fiindcæ eu sunt
ne°OK, pe când tofli ceilalfli sunt OK“ — suicidul melancolic.
(Suicidul poate sæ ia orice formæ, de la aruncatul de pe pod sau
accidentul de maøinæ pânæ la supraalimentaflie ori alcoolism.)
Sau: „Am sæ°i omor sau am sæ°i dau la o parte, pentru cæ eu
114 Eric Berne

sunt OK, iar ei categoric sunt ne°OK.“ Sau: „Din moment ce


tofli suntem OK, øi eu, øi tu, hai sæ terminæm treaba øi pe
urmæ sæ mergem sæ ne distræm.“
„Øtiu cæ noi suntem OK, dar tipii æøtilalfli nu°s aøa de stræ-
lucifli“, spune cineva. „Foarte bine, în cazul æsta eu sunt OK,
tu eøti OK, iar ei sunt ne°OK; hai sæ terminæm treaba, iar de ei
o sæ ne ocupæm mai târziu.“ În limbajul copiilor, asta se tra-
duce prin: „O sæ ne jucæm de°a casa, dar tu nu pofli sæ te joci
cu noi“, ceea ce se poate folosi ulterior, în forma cea mai
extremæ øi cu instrumente mai sofisticate, într°un lagær de
exterminare.
Cele mai simple poziflii sunt diadice, Tu øi Eu, øi provin
din convingerile asimilate de copil împreunæ cu laptele ma-
mei. Prescurtând OK prin + øi ne°OK prin –, convingerile
spun: Eu + sau Eu –, Tu + sau Tu –. Combinafliile posibile ale
acestora dau cele patru poziflii de bazæ, de pe care se des-
fæøoaræ jocurile øi scenariile øi care programeazæ persoana
astfel încât sæ aibæ ceva de spus dupæ „bunæ ziua“.
1. Eu + Tu +. Asta este poziflia „sænætoasæ“ (sau, în terapie,
cea a „însænætoøirii“), cea mai potrivitæ pentru o viaflæ de-
centæ, poziflia eroilor øi prinflilor, a eroinelor øi prinfleselor auten-
tici. Persoanele plasate pe celelalte poziflii au în ele o parte de
broscoi mai mult sau mai puflin însemnatæ, o dozæ de ghinion
indusæ de pærinfli, care°i va trage înapoi în repetate rânduri,
dacæ n°o depæøesc; în cazuri extreme, aceøti oameni se vor
irosi dacæ nu sunt salvafli printr°un miracol al psihiatriei sau
autovindecærii. Eu + Tu + este ceea ce încercau hipioflii sæ°i
spunæ poliflistului când i°au dæruit o floare. Dar dacæ Eu +
este autentic sau doar o speranflæ pioasæ øi dacæ poliflistul va
accepta +°ul sau va prefera sæ fie – în aceastæ scenæ ræmâne
mereu sub semnul îndoielii. Eu + Tu + este fie poziflia în care
persoana creøte la începutul vieflii, fie cea pe care trebuie s°o
învefle cu trudæ ulterior; ea nu poate fi obflinutæ printr°un sim-
plu act de voinflæ.
2. Eu + Tu –. Eu sunt prinfl, tu eøti broscoi. Aceasta este
poziflia „datului la o parte“. E vorba de oamenii care joacæ
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 115

„Defectul“ ca ocupaflie de timp liber, ca joc sau ca proceduræ


mortalæ. Sunt cei care°øi disprefluiesc partenerul de viaflæ, îøi
trimit copiii la øcoala de corecflie, îøi concediazæ prietenii øi
servitorii. Pornesc cruciade øi uneori ræzboaie, iar în grupuri
gæsesc defecte inferiorilor øi duømanilor lor reali sau imagi-
nari. Este poziflia „arogantæ“, în cel mai ræu caz a ucigaøului,
iar în cel mai bun caz, al bægæreflului, care consideræ cæ e de
datoria sa sæ°i ajute pe „ceilalfli ne°OK“ în privinfla acelor lu-
cruri cu care nu vor sæ fie ajutafli ei înøiøi. Dar în principal
este poziflia mediocrilor, iar din punct de vedere clinic este
paranoidæ.
3. Eu – Tu +. Din punct de vedere psihologic, este poziflia
„depresivæ“, iar din punct de vedere politic øi social, o auto-
înjosire transmisæ copiilor. În plan ocupaflional, îi determinæ
pe indivizi sæ prefere a træi cu ajutorul favorurilor de toate
felurile, mari øi mici, øi sæ savureze acest lucru în mod ræz-
bunætor, asta fiind slaba satisfacflie de a°l face pe celælalt sæ
plæteascæ cât mai mult cu putinflæ pentru eticheta lui de OK.
Aceøtia sunt suicidarii melancolici, rataflii care se autointitu-
leazæ amatori de riscuri, oamenii care se descotorosesc de ei
înøiøi, nu de alflii, izolându°se în camere obscure cu chirie sau
în pustietæfli ori asigurându°øi intrarea într°o închisoare sau
într°un spital de psihiatrie. Este poziflia celor care spun mereu
„O, dacæ“ øi „Ar fi trebuit sæ“.
4. Eu – Tu –. Este poziflia „inutilitæflii“, adoptatæ de cei care
spun „De ce sæ nu“: De ce sæ nu te sinucizi? De ce sæ nu
înnebuneøti? Din punct de vedere clinic, este o poziflie schi-
zoidæ sau schizofrenicæ.42
Aceste poziflii sunt universale în rândul întregii omeniri,
fiindcæ orice om suge la sânul mamei sau din sticlæ øi°øi pri-
42 Vezi Berne, E. „Classification of Positions“. Transactional Analysis
Bulletin 1: 23, Iulie 1962, øi Principles of Group Treatment. Loc. cit., pp.
269°277. Comparæ cu Harris, T. I’m OK°You’re OK, A Practical Guide
to Transactional Analysis. Harper & Row, New York, 1969. Însæ
Harris numeroteazæ pozifliile într°o altæ ordine. 1 a noastræ este 4 a
lui, 2 a noastræ este 3 a lui, 3 a noastræ este 1 a lui, iar 4 a noastræ este
2 a lui: 4°3°1°2.
116 Eric Berne

meøte acolo mesajul, ulterior întærit când învaflæ sæ se poarte


frumos, fie cæ asta se întâmplæ în junglæ, în mahala, într°un
apartament sau în sælile castelului stræmoøesc. Chiar øi în
micile comunitæfli nealfabetizate cærora antropologii le studi-
azæ „cultura“, unde tofli membrii sunt crescufli în conformi-
tate cu aceleaøi reguli de mult încetæflenite, existæ suficiente
diferenfle individuale între mame (øi tafli) pentru a se ajunge
la rezultatele standard. Învingætorii sunt øefii de trib øi vracii,
cæpeteniile øi capitaliøtii care posedæ o turmæ cu o mie de
capete sau valoreazæ o sutæ de mii de cartofi dulci. Învinøii
pot fi gæsifli în spitalul de boli mintale de la Papette sau Port
Moresby sau Dakar, ori poate în Suva, în Închisoarea Ma-
iestæflii Sale. Cæci fiecare poziflie confline deja scenariul øi
deznodæmântul aferent. Chiar øi în Statele Unite, unde se
gæsesc zece mii de „culturi“, existæ doar câteva deznodæ-
minte, nici unul cu adeværat diferit decât cele din alte flæri.
Cum fiecare persoanæ este produsul unui milion de mo-
mente diferite, a mii de stæri psihice diferite, a sute de peri-
peflii øi, de obicei, a doi pærinfli diferifli, cercetarea amænunflitæ
a pozifliei sale va pune în evidenflæ numeroase complexitæfli øi
aparente contradicflii. Totuøi, de obicei se poate detecta o
poziflie fundamentalæ, sinceræ sau nesinceræ, inflexibilæ sau
nesiguræ, pe care se întemeiazæ miza vieflii sale øi de pe care
îøi desfæøoaræ jocurile øi scenariul. Acest lucru este necesar
pentru ca persoana sæ simtæ cæ stæ cu ambele picioare pe un
teren ferm, la care va fi dispus sæ renunfle tot atât de greu ca
la temelia casei sale. Sæ dæm un exemplu simplu: femeia care
crede cæ faptul cæ ea e særacæ, în timp ce alflii sunt bogafli este
foarte important (Eu – Ei +) nu va renunfla la poziflia ei doar
pentru simplul fapt cæ dobândeøte o sumæ mare de bani;
aceasta n°o face decât sæ fie o persoanæ særacæ øi care, din
întâmplare, defline niøte valori. Colega ei, care consideræ cæ e
important sæ fie bogatæ, în contrast cu defavorizaflii særaci
(Eu + Ei –), nu°øi va abandona poziflia dacæ°øi pierde banii; o
asemenea întâmplare n°o face sæ fie o persoanæ særacæ, ci o
persoanæ bogatæ cu dificultæfli financiare temporare.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 117

Dupæ cum vom vedea mai târziu, aceastæ tenacitate ex-


plicæ viafla dusæ de Cenuøæreasæ dupæ ce s°a mæritat cu prin-
flul ei øi, totodatæ, explicæ faptul cæ bærbaflii din prima poziflie
(Eu + Tu +) sunt buni ca lideri, fiindcæ pânæ øi în cele mai ad-
verse condiflii îøi pæstreazæ respectul universal faflæ de ei înøiøi
øi faflæ de cei aflafli sub conducerea lor. Astfel, cele patru po-
ziflii de bazæ, (1) Eu + Tu + (a succesului), (2) Eu + Tu – (a aro-
ganflei), (3) Eu – Tu + (depresivæ) øi (4) Eu – Tu – (a inutilitæflii),
rareori pot fi schimbate doar prin circumstanfle exterioare.
Schimbærile stabile trebuie sæ vinæ dinæuntru, fie spontan, fie
sub un fel sau altul de influenflæ „terapeuticæ“: terapie spe-
cializatæ sau iubire, care este psihoterapia naturalæ.
Dar existæ oameni ale cæror convingeri sunt lipsite de
convingere, astfel cæ au opfliuni øi alterneazæ între o poziflie øi
alta – de exemplu, de la Eu + Tu + la Eu – Tu – sau de la Eu +
Tu – la Eu – Tu –. Din punctul de vedere al pozifliilor, acestea
sunt personalitæfli nesigure sau instabile. Cele sigure sau sta-
bile sunt acelea ale cæror poziflii, fie ele bune sau jalnice, nu
pot fi clætinate. Pentru ca ideea pozifliilor sæ fie de vreun
folos, ea trebuie sæ nu fie subminatæ de schimbærile øi insta-
bilitæflile personalitæflii nesigure. Abordarea tranzacflionalæ —
dezvæluirea a ceea ce se spune øi se face cu adeværat la un
anumit moment dat — se ocupæ de aceastæ chestiune. Dacæ A
se comportæ la prânz ca øi cum s°ar situa pe prima poziflie (Eu
+ Tu +), spunem cæ „A se aflæ pe prima poziflie“. Dacæ la ora
øase dupæ°amiaza se comportæ ca øi cum s°ar situa pe poziflia
a treia (Eu – Tu +), spunem: „În contextul de la amiazæ, A se
aflæ pe prima poziflie, iar în condifliile de la ora øase dupæ°a-
miazæ, se aflæ pe a treia.“ De aici putem concluziona cæ (1) A
este nesigur în prima poziflie øi cæ (2) dacæ are simptome,
acestea apar în condiflii speciale. Dacæ se comportæ în orice
situaflie ca øi cum s°ar afla pe prima poziflie, spunem „A este
stabil pe prima poziflie“, de unde putem anticipa cæ (1) A este
un învingætor, cæ (2) dacæ a traversat o terapie, acum este vin-
decat øi cæ (3) nu se aflæ sub stæpânirea jocurilor sau cel puflin
nu simte compulsia de a juca jocuri, ci are control social —
118 Eric Berne

opfliunea de a hotærî singur în fiecare moment dacæ vrea sau


nu sæ joace. Dacæ B se comportæ în toate circumstanflele ca øi
cum s°ar afla pe poziflia a patra, spunem „B este stabil pe po-
ziflia a patra“, de unde putem anticipa cæ (1) B este un învins,
cæ (2) vindecarea lui va fi dificilæ øi cæ (3) nu se va putea opri
sæ mai joace acele jocuri care dovedesc cæ viafla e inutilæ.
Toate acestea se fac prin analiza atentæ a tranzacfliilor reale în
care se angajeazæ A øi B.
Odatæ formulate predicfliile, ele sunt testate cu uøurinflæ
prin noi observaflii. Dacæ comportamentul nu le confirmæ, fie
analiza a fost deficitaræ, fie teoria pozifliilor este eronatæ øi va
trebui modificatæ. Dacæ comportamentul confirmæ predicfliile,
teoria este întæritæ. Pânæ în momentul de faflæ, dovezile susflin
teoria.

D. Învingætori øi învinøi

Pentru a verifica predicfliile este nevoie sæ definim succe-


sul, adicæ învingætorii øi învinøii. Învingætorul este cel care
reuøeøte în ceea ce afirmæ cæ va face. Învinsul este cel care nu
reuøeøte sæ realizeze ceea ce îøi propune sæ facæ. Bærbatul care
spune: „Am sæ merg la Reno øi am sæ joc la cazino“ trebuie
doar sæ ajungæ acolo øi sæ joace, indiferent dacæ câøtigæ sau
pierde. Dacæ spune: „Am sæ merg la Reno øi de data asta am
sæ câøtig“, ajunge învingætor dacæ câøtigæ øi învins dacæ nu
câøtigæ, în funcflie de câfli bani are în buzunare la sosire. Fe-
meia care divorfleazæ este învinsæ doar dacæ a spus „Eu n°am
sæ divorflez niciodatæ“. Dacæ a declarat: „Într°o bunæ zi am
sæ°mi dau demisia øi dupæ aceea n°am sæ mai muncesc nicio-
datæ“, pensia de întreflinere plætitæ de fostul sofl va însemna cæ
e învingætoare, fiindcæ a realizat ce øi°a propus sæ facæ. Din
moment ce nu a fæcut nici o afirmaflie cu privire la felul în care
îøi va atinge scopul, nimeni n°o poate acuza cæ e o învinsæ.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 119

E. Pozifliile triadice
Pânæ acum am avut de a face în principal cu poziflii dia-
dice, „Eu“ øi „Tu“. Dar ideea de poziflie este ca un acordeon
øi se poate extinde suficient pentru a include o gamæ vastæ de
atitudini pe lângæ cele patru fundamentale — aproape tot atâ-
tea atitudini diferite câfli oameni existæ în lume. Aøadar, dacæ
trecem la pozifliile triadice, avem urmætoarele combinaflii:
1a. Eu + Tu + Ei +. Poziflia democraticæ, de comunitate, a
unei familii prietenoase, un fel de ideal pentru atingerea
cæruia mulfli oameni consideræ cæ meritæ luptat, poziflie con-
cretizatæ în afirmaflia „Noi iubim pe toatæ lumea“.
1b. Eu + Tu + Ei –. Poziflia plinæ de prejudecæfli, snoabæ
sau de tip bandæ, a demagogului, concretizatæ în întrebarea:
„Cine are nevoie de ei?“
2a. Eu + Tu – Ei +. Poziflia agitatorului sau a nemulflumitu-
lui øi, uneori, a misionarilor de diferite tipuri. „Voi, cei de
aici, nu suntefli buni de nimic, în comparaflie cu ceilalfli de
acolo.“
2b. Eu + Tu – Ei –. Poziflia criticului solitar, moralist øi in-
tolerant, poziflia arogantæ în formæ puræ. „Toatæ lumea tre-
buie sæ se încline în fafla mea øi sæ°mi semene pe cât îmi pot
semæna niøte oameni inferiori.“
3a. Eu – Tu + Ei +. Poziflia sfântului sau a masochistului
care se pedepseøte singur, poziflia melancolicæ în formæ puræ.
„Eu sunt cea mai nevrednicæ persoanæ din lume.“
3b. Eu – Tu + Ei –. Poziflia servilæ a oamenilor care aleg sæ
munceascæ pentru bacøiøuri din snobism, nu din nevoie. „Eu
m°am înjosit, iar tu m°ai ræsplætit bine, nu ca restul, care sunt
inferiori.“
4a. Eu – Tu – Ei +. Poziflia invidiei servile øi, uneori, a
acfliunii politice. „Ei ne uræsc fiindcæ nu ne descurcæm la fel
de bine.“
4b. Eu – Tu – Ei –. Poziflia pesimistæ a cinicilor øi a celor
care cred în predestinare øi în pæcatul originar. „Nici unul
dintre noi, de nicæieri, nu e bun de nimic.“
120 Eric Berne

Mai existæ poziflii triadice nesigure, precum øi unele flexi-


bile, care°i dau celuilalt o øansæ. Spre exemplu:
1? Eu + Tu + Ei ? Asta e o poziflie evanghelicæ: „Eu øi cu
tine suntem OK, dar despre ceilalfli nu ne putem pronunfla
decât dupæ ce°øi aratæ recomandærile sau vin de partea noas-
træ.“
2? Eu + Tu ? Ei – Asta e o poziflie a clasei aristocratice.
„Majoritatea celorlalfli oameni nu sunt buni de nimic, dar în
ce te priveøte pe tine aøtept sæ°fli væd recomandærile øi abia
apoi mæ pronunfl.“
Aøadar, avem patru poziflii diadice øi opt triadice, în total
douæsprezece, existând matematic posibilitatea unui numær
egal de poziflii flexibile cu un ?, plus øase cu douæ ?? (Eu +
Tu ? Ei ?, Eu – Tu ? Ei – etc.) øi una cu trei ???, aceasta din
urmæ descriind o persoanæ cu dificultæfli de funcflionare în
relaflie cu alfli oameni. Rezultæ un total de treizeci øi unu de
tipuri posibile — mai mult decât suficient pentru ca viafla sæ
fie interesantæ. Aceastæ varietate se multiplicæ enorm când
începem sæ ne gândim la semnificaflia plusurilor øi a minu-
surilor, care, dupæ cum ne amintim, se referæ la OK øi ne°OK.
Aici ne confruntæm imediat cu perechi de adjective bun°ræu,
træsæturi sau combinaflii care au fost accentuate în familie øi
care umplu formulele øi le conferæ semnificaflie în viafla realæ.

F. Pozifliile — predicatele

Pozifliile cele mai simple, cele mai greu de abordat øi mai


periculoase pentru societate sunt acelea bazate pe o singuræ
pereche de adjective OK°ne°OK: Alb°Negru, Bogat°Særac, Creø-
tin°Pægân, Deøtept°Prost, Evreu°Arian, Cinstit°Corupt. Fie-
care dintre aceste perechi poate fi împærflitæ în patru moduri,
oricare dintre ele putând fi accentuat într°o familie datæ øi
imprimat pentru toatæ viafla prin învæflare timpurie. Astfel,
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 121

perechea Bogat°Særac se împarte în patru variante, în funcflie


de atitudinea pærinflilor.
1. Eu bogat = OK, Tu særac = ne°OK (atitudine snoabæ,
arogantæ)
2. Eu bogat = ne°OK, Tu særac = OK (atitudine rebelæ,
romanticæ)
3. Eu særac = OK, Tu bogat = ne°OK (atitudine revoluflio-
naræ, plinæ de resentimente)
4. Eu særac = ne°OK, Tu bogat = OK (atitudine snoabæ,
servilæ)
(În familiile în care banii nu reprezintæ un reper decisiv,
perechea Bogat°Særac nu este polaræ øi schema de mai sus nu
se aplicæ.)
Cu cât fiecare plus øi minus include mai multe adjective,
cu atât mai complexæ øi mai flexibilæ devine poziflia øi e ne-
voie de mai multæ inteligenflæ øi capacitate discriminativæ
pentru a o aborda færæ pericol. Adjectivele dintr°un set pot fi
adunate unul cu altul (nu numai, ci øi), scæzute unul dintr°al-
tul pentru îmblânzirea efectului (dar cel puflin este øi), cân-
tærite din perspectiva corectitudinii (dar ce e mai important?)
øi aøa mai departe. Astfel, pentru unele persoane de culoare,
Bogat Corupt Alb poate fi foarte ne°OK (ræu de°a binelea, – – –),
în comparaflie cu Bogat Corupt Negru (cel puflin e negru, – – +)
sau cu Bogat Cinstit Alb (cel puflin e cinstit, – + –) sau cu Alb
Corupt Særac (cel puflin e særac, ca noi, + – –). Dar în unele
cazuri, Corupt Alb poate fi cel mai ræu dintre tofli dacæ e
Særac, însæ tolerabil dacæ e Bogat. Asta, pentru cæ intervine o
altæ pereche: Scapæ nepedepsit +, Nu scapæ nepedepsit –. În
acest caz, Særac Corupt Alb obfline – – –, în timp ce Bogat
Corupt Alb obfline + – –. În alte cazuri poate sæ existe o
condiflie, ca în situaflia când Bogat Alb (Compania Financiaræ)
poate fi OK dacæ nu e Corupt, dar dacæ este, devine ne°OK (+
+ + → + + –).
Se pare cæ alegerea pronumelor, Eu, Tu øi Ei, + sau – sau ?,
stabileøte în ultimæ instanflæ soarta individului, inclusiv
finalul scenariului sæu, indiferent ce adjective sau predicate
122 Eric Berne

foloseøte pentru + øi –. Astfel, Eu + Tu – Ei – (2b) va sfârøi


aproape de fiecare datæ singur, poate în sihæstrie, într°o
închisoare, spital°azil sau morgæ, indiferent care este motivul
aroganflei sale: religia, banii, rasa, sexul etc., pe când Eu – Tu
+ Ei + (3a) va sfârøi aproape de fiecare datæ nefericit øi poate
suicidar, indiferent care sunt træsæturile specifice din cauza
cærora se simte nevrednic. Aøadar, pronumele hotæræsc fina-
lul scenariului, învingætorii øi învinøii. Predicatele stabilesc
conflinutul scenariului, stilul de viaflæ — religie, bani, rasæ,
sex —, dar nu au nimic de a face cu rezultatul final.
Trebuie sæ recunoaøtem cæ pânæ aici, în tot ce am spus nu
existæ nimic care sæ nu poatæ fi înfleles de un copil de øase ani,
cel puflin în mæsura în care se aplicæ la el însuøi. „Mama spu-
ne sæ nu mæ joc cu tine, pentru cæ tu eøti (murdar, de rând,
ræu, catolic, evreu, italian, irlandez etc.) este pur øi simplu Eu
+ Tu –. „Mæ joc cu tine, dar nu vreau sæ mæ joc cu el, pentru
cæ triøeazæ“ este Eu + Tu + El –, la care cel exclus replicæ:
„Nici nu m°aø juca cu voi, pentru cæ suntefli niøte papæ°lapte“,
adicæ Eu + Tu – El –. E nevoie însæ de foarte multæ sofisticare
— mai multæ decât au majoritatea oamenilor — pentru a
înflelege principiul°cheie al pozifliilor: pronumele øi semnele
(+ –) sunt singurele care conteazæ; predicatele sau adjectivele
sunt incluse doar pentru a uøura structurarea timpului. Pre-
dicatele nu fac altceva decât sæ le dea oamenilor un subiect
de discuflie dupæ ce spun „bunæ ziua“, dar nu influenfleazæ
câtuøi de puflin ceea ce se va întâmpla, cât de bine sau de ræu
se va desfæøura viafla lor sau care le va fi ræsplata finalæ.
Spre exemplu, mulfli oameni nu reuøesc sæ înfleleagæ cum
polifliøtii naziøti înflæcærafli din Germania de Est au putut
deveni polifliøti comuniøti la fel de înflæcærafli, din moment ce
aceste douæ partide par diametral opuse. Dar opuse sunt doar
adjectivele. Poziflia naziøtilor era Eu + (nazist), El – (trædætor),
aøadar el trebuie omorât. Poziflia comunistæ era Eu + (comu-
nist), El – (trædætor), aøadar el trebuie omorât. Deøi predi-
catele sunt contrare, poziflia este aceeaøi în ambele cazuri: Eu
+ El –, aøadar el trebuie omorât. Regulæ: o schimbare a predi-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 123

catelor, indiferent cât de radicalæ, nu modificæ nici poziflia,


nici scenariul: în ambele cazuri, individul va ajunge criminal,
øi asta conteazæ pentru el, nu ce fel de oameni ucide. Din
acest motiv, nimic nu e mai uøor decât ca un fanatic sæ
schimbe tabæra, sub îndrumarea adecvatæ.
Acest exemplu ilustreazæ, de asemenea, faptul cæ pozifliile
sunt foarte importante în interacfliunile sociale cotidiene. Pri-
mul lucru pe care°l simt oamenii unii despre alflii este poziflia,
øi în aceastæ privinflæ, în general, cei care se aseamænæ se
adunæ. Oamenii care gândesc bine despre ei înøiøi øi despre
lume (+ +) preferæ de obicei sæ se asocieze cu alflii care le
seamænæ, øi nu cu oameni care au sæ se plângæ. Øi oamenilor
care se simt superiori (+ –) le place sæ se adune laolaltæ în
cluburi øi organizaflii. Iar dacæ nefericirea cere toværæøie,
oamenii care se simt inferiori (– +) se vor aduna øi ei, de obi-
cei în baruri ne°OK. Cei care se simt inutili (– –) se adunæ în
cafenele sau pe stradæ, ca sæ°øi batæ joc de ceilalfli. În flærile
occidentale, îmbræcæmintea indicæ similaritatea pozifliei chiar
øi mai clar decât poziflia socialæ. + + se îmbracæ îngrijit, dar nu
flipætor; + – agreeazæ uniformele, ornamentele, bijuteriile øi
modelele aparte, care°i etaleazæ superioritatea; – + poartæ
haine uzate sau se îmbracæ neglijent, dar nu neapærat neîngri-
jit sau poate purta o uniformæ „inferioaræ“, în timp ce – –
tinde sæ poarte o uniformæ „ducefli°væ dracului“, care°i aratæ
dispreflul faflæ de îmbræcæminte øi de tot ce simbolizeazæ ea.
Uniforma schizofrenicæ, în care se combinæ uzura øi eleganfla,
croiala lælâie cu cea suplæ, violetul cu cenuøiul, pantofii scâl-
ciafli cu inelele cu diamant intræ în aceastæ categorie.
Am menflionat deja tenacitatea cu care oamenii se agaflæ de
poziflia lor când se schimbæ condifliile — femeia bogatæ care
nu devine særacæ dacæ°øi pierde banii, ci ræmâne o persoanæ
bogatæ cu dificultæfli financiare temporare sau, øi mai græitor,
fata særmanæ care obfline o mulflime de bani, dar prin asta nu
devine bogatæ. Fixitatea pozifliei se poate exprima în viafla
cotidianæ într°un mod exasperant øi confuzionant: „Sunt o
persoanæ bunæ (în ciuda faptului cæ fac lucruri rele).“ Cel care
124 Eric Berne

adoptæ aceastæ poziflie se aøteaptæ sæ fie tratat tot timpul ca øi


cum ar fi bun øi se simte insultat dacæ e privit altfel.
În asta constæ o sursæ frecvent întâlnitæ de conflicte conju-
gale. Astfel, Marty Collins insistæ cæ e un sofl bun, în ciuda
faptului cæ°øi bate soflia în fiecare sâmbætæ seara, când se îm-
batæ. Chiar mai uluitor e cæ soflia lui, Scottie, îl susfline, cu fai-
mosul protest: „Cum pofli fi supæratæ pe bærbatul care fli°a
trimis flori anul trecut de Cræciun?“ Pe de altæ parte, Scottie e
ferm convinsæ cæ este o persoanæ cu desævârøire cinstitæ, deøi
minte pe faflæ øi furæ bani din portofelul soflului ei. Iar el o
susfline în aceastæ poziflie pe timpul sæptæmânii. Doar în serile
de sâmbætæ, ea îl face derbedeu, iar el o face mincinoasæ. Din
moment ce cæsnicia se bazeazæ pe un acord bilateral de a
trece cu vederea discrepanflele, fiecare dintre ei se indigneazæ
când se scot pe tapet scæpærile, iar dacæ ameninflarea la adresa
pozifliei OK e prea mare, se va produce divorflul. Divorflul are
loc pentru cæ (1) unul dintre sofli nu suportæ sæ fie demascat
sau (2) celælalt nu suportæ minciuna sfruntatæ necesaræ pen-
tru evitarea demascærii.

G. Alegerea scenariului de viaflæ

Urmætorul pas în elaborarea scenariului constæ în gæsirea


unui fir narativ cu finalul adecvat, un ræspuns la întrebarea:
„Ce se întâmplæ unui om ca mine?“ Copilul øtie — pentru cæ
este învæflat — dacæ va fi învingætor sau învins, ce trebuie sæ
gândeascæ despre alflii, cum se vor purta ceilalfli cu el øi ce
înseamnæ „un om ca mine“. Mai devreme sau mai târziu aude
o poveste despre „un om ca mine“, iar asta îi spune încotro se
îndreaptæ. Poate fi un basm pe care i°l citeøte mama, o întâm-
plare de familie relatatæ de bunica sau o legendæ din folclorul
gæøtii de pe stradæ, pe care o aude la colfl. Dar indiferent unde
o aude, o recunoaøte instantaneu øi°øi spune: „Æsta°s eu!“
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 125

Acea poveste va deveni scenariul sæu, iar el îøi va petrece tot


restul vieflii încercând sæ°l aducæ la îndeplinire.
Astfel, pe baza experienflelor timpurii cu sânul sau sticla,
în baie sau în privatæ, în dormitor, bucætærie øi camera de zi,
copilul îøi dobândeøte convingerile, îøi ia deciziile øi°øi adoptæ
poziflia. Apoi, din ceea ce aude øi citeøte, alege o predicflie øi
un plan: cum se va comporta ca învingætor sau învins, pe ce
temeiuri øi care va fi ræsplata finalæ, iar asta e prima versiune
claræ a scenariului sæu pe toatæ viafla. Acum suntem gata sæ
luæm în discuflie diferite forfle øi elemente din care este alcæ-
tuit scenariul, cæci pentru a construi scenariul, individul tre-
buie sæ aibæ la dispoziflie instrumentele necesare.
Capitolul 6
ANII DE MODELARE

A. Programarea parentalæ
Ajunsæ la vârsta de øase ani, individul uman tipic a în-
cheiat grædinifla (cel puflin în America) øi e împins în lumea
mai competitivæ a clasei întâi de øcoalæ. Aici va trebui sæ se
confrunte pe cont propriu cu învæflætorii øi cu colegii. Din feri-
cire, la acest moment nu mai e un copilaø neajutorat, azvârlit
într°o lume la construirea cæreia n°a participat. Din mica sub-
urbie a locuinflei lui, se aventureazæ în marea metropolæ fre-
neticæ a øcolii, dotat cu un întreg set de reacflii sociale pe care
e gata sæ le ofere diferiflilor oameni din jur. În mintea sa sunt
deja programate propriile°i modalitæfli de a°øi gæsi drumul
sau cel puflin de a supravieflui, iar planul sæu de viaflæ a fost
deja alcætuit. Preoflii øi dascælii din Evul Mediu øtiau acest
lucru øi, în consecinflæ, spuneau: „Dafli°mi copilul pe mânæ pâ-
næ când împlineøte øase ani, iar dupæ aceea vi°l dau înapoi.“
O bunæ educatoare de grædiniflæ poate chiar sæ anticipeze
deznodæmântul øi ce fel de viaflæ va avea copilul: fericitæ sau
nefericitæ, de învingætor sau de învins.
Aøadar, comedia sau tragedia fiecærei viefli omeneøti este
aceea plænuitæ de un flânc preøcolar, cu cunoøtinfle foarte limi-
tate despre lume øi mecanismele ei øi a cærui inimæ e plinæ în
principal cu ceea ce au depozitat în ea pærinflii. Øi totuøi, acest
copil°minune este tocmai cel care stabileøte ce se va întâmpla,
pe termen lung, cu regii, flæranii, prostituatele øi reginele.
N°are cum sæ deosebeascæ realitatea de iluzie øi distorsio-
neazæ cele mai banale întâmplæri cotidiene. I se spune cæ dacæ
face sex înainte de cæsætorie va fi pedepsit, iar dacæ face sex
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 127

dupæ cæsætorie, nu va fi pedepsit. Crede cæ soarele apune øi


are nevoie de zece sau chiar patruzeci de ani ca sæ descopere
cæ de fapt el fuge de soare, øi face confuzie între burtæ øi
stomac. E mult prea mic ca sæ decidæ mare lucru în afaræ de
meniul pentru cinæ, dar totodatæ el e Împæratul Vieflii, cel care
hotæræøte cum va muri.
Planul pe care°l face pentru viitorul etern este elaborat du-
pæ specificafliile familiei. Adesea, o parte din cele mai impor-
tante specificaflii poate fi descoperitæ foarte rapid, poate chiar
în primul interviu, prin întrebæri de genul: „Ce°fli spuneau
pærinflii când erai foarte mic?“ sau „Ce fli°au spus despre viaflæ
pærinflii când erai mic?“ sau „Ce°fli spuneau pærinflii când erau
furioøi?“ De multe ori, ræspunsul nu seamænæ a directivæ, dar
cu puflinæ gândire marflianæ, poate fi exprimat sub forma unei
directive.
Spre exemplu, multe dintre sloganurile aferente învæflærii
controlului sfincterian menflionate la începutul capitolului 5
reprezintæ, de fapt, ordine parentale. „Reprezentaflia publicæ“
este, practic, ordinul de a se etala. Copilul învaflæ în scurt
timp acest lucru observând încântarea mamei când se con-
formeazæ øi dezamægirea ei când nu se conformeazæ. La fel,
„Hai sæ°l vezi cât de drægælaø e!“ înseamnæ: „Sæ te væd cæ dai
o reprezentaflie reuøitæ“, iar „Græbeøte°te!“ øi „N°ai decât sæ
stai acolo pânæ faci“ sunt comenzi sau porunci negative: „Nu
mæ face sæ aøtept!“ øi „Nu°mi întoarce vorba!“ Însæ „Lasæ°l
cât vrea el“ constituie o autorizaflie sau o permisiune. Copilul
înflelege diferenflele mai întâi din reacfliile pærinflilor, iar ulte-
rior, dupæ ce va începe sæ facæ achiziflii lexicale, din cuvintele
propriu°zise.
Copilul se naøte liber, dar învaflæ în scurt timp cæ lucrurile
nu stau chiar aøa. În primii doi ani de viaflæ el este programat
în principal de mamæ. Acest program alcætuieøte scheletul
iniflial sau germenele, „protocolul primar“, care se referæ ini-
flial la a înghifli sau a fi înghiflit, iar mai apoi, dupæ ce copilului
îi ies dinflii, la a sfâøia sau a fi sfâøiat. Sau, cum se exprimæ
Goethe, a fi ciocan ori a fi nicovalæ — cea mai primitivæ vari-
128 Eric Berne

antæ a alegerii între a fi învingætor sau învins, ilustratæ în


miturile greceøti øi în Ritualurile Primare, în care copiii sunt
devorafli, iar membrele poetului zac împræøtiate pe pæmânt.
Chiar în primele luni dupæ naøtere se vede adesea foarte clar
cine defline controlul: mama sau sugarul. Aceastæ stare de
lucruri poate fi inversatæ mai devreme sau mai târziu, dar în
momente de stres sau de furie se mai pot regæsi consecinfle
ale situafliei inifliale. Însæ foarte puflini oameni au amintiri din
aceastæ perioadæ, cea mai importantæ în multe privinfle, aøa cæ
ea trebuie reconstituitæ cu ajutorul pærinflilor, rudelor, doici-
lor øi pediatrilor, al ipotezelor construite pe marginea viselor
øi, poate, al albumului de familie.
Între doi øi øase ani, terenul e mai ferm, pentru cæ aproape
tofli oamenii îøi aduc aminte câteva tranzacflii, incidente sau
impresii din acea etapæ a elaborærii scenariului, etapæ para-
lelæ øi în strânsæ legæturæ cu evoluflia complexului Oedip. De
fapt, dupæ înflærcare øi educarea controlului sfincterian, direc-
tivele cu cel mai mare grad de universalitate pe tot cuprinsul
lumii øi cu cele mai durabile efecte sunt acelea privitoare la
sexualitate øi agresivitate. Organismul øi specia supravieflu-
iesc cu ajutorul circuitelor înnæscute, întipærite prin selecflia
naturalæ. Din moment ce alæptatul, sexul øi lupta presupun
prezenfla unei alte persoane, ele sunt activitæfli „sociale“.
Aceste imbolduri îi conferæ individului un anumit caracter
sau anumite træsæturi: læcomie, caracter mascul sau femel øi
agresivitate. Tot înnæscute sunt øi circuitele care tempereazæ
imboldurile în cauzæ; ele dau naøtere tendinflelor opuse: re-
nunflare, reticenflæ øi moderaflie. Aceste træsæturi le permit
oamenilor sæ træiascæ laolaltæ cel puflin o parte din timp într°o
liniøte rezonabilæ, într°un murmur surd al competifliei øi nu
într°un permanent tumult nepotolit de luare în stæpânire,
copulaflie øi încæierare. Într°un mod încæ neclar, excreflia de-
vine cumva implicatæ în acest sistem de socializare, iar circui-
tele înnæscute care asiguræ controlul ei dau naøtere calitæflilor
legate de ordine.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 129

Programarea parentalæ stabileøte când øi cum sunt expri-


mate imboldurile, când øi cum sunt impuse restricfliile. Ea
foloseøte circuitele preexistente øi le programeazæ într°o anu-
mitæ manieræ, pentru a obfline anumite rezultate sau ræsplæfli.
Ca urmare a acestei programæri apar noi træsæturi, care re-
prezintæ compromisuri între imbolduri øi controlul acestora.
Din læcomie øi renunflare rezultæ ræbdarea, din caracterul
mascul sau femel øi reticenflæ rezultæ masculinitate øi femini-
tate, din luptæ øi moderaflie rezultæ iscusinfla, iar din dezor-
dine øi ordine rezultæ firea îngrijitæ. Toate aceste træsæturi —
ræbdare, masculinitate øi feminitate, iscusinflæ øi fire îngrijitæ
— sunt învæflate de la pærinfli øi programate în perioada de
modelare, între doi øi øase ani.
Fiziologic, programarea înseamnæ facilitare, crearea cæii
de rezistenflæ scæzutæ. Operaflional, înseamnæ cæ un stimul dat
va determina, cu un grad mare de probabilitate, o reacflie deja
întipæritæ. Fenomenologic, programarea parentalæ înseamnæ
cæ o reacflie este determinatæ de directivele parentale, voci
înregistrate anterior, care pot fi auzite dacæ individul ascultæ
cu atenflie ce se petrece în mintea lui.

B. Gândire în stil marflian

Când pærinflii se amestecæ în libera exprimare a copiilor


sau încearcæ sæ o influenfleze, directivele date de ei sunt inter-
pretate într°un fel de pærinte, în alt fel de privitori øi în alt fel
de copilul însuøi. De fapt, existæ cinci puncte de vedere dife-
rite: (1) Ce afirmæ pærintele cæ voia sæ spunæ. (2) Ce crede un
privitor naiv cæ a vrut sæ spunæ pærintele. (3) Înflelesul literal
a ceea ce s°a spus. (4) Ce voia „cu adeværat“ sæ spunæ pærin-
tele. (5) Ce înflelege copilul. Primele douæ puncte de vedere
sunt „directe“ sau „pæmântene“, iar ultimele trei sunt „reale“
sau marfliene.
130 Eric Berne

Butch
Sæ luæm drept exemplu un bæiat de vârsta liceului care bea
mult. Pe când avea øase ani, maicæ°sa l°a prins adulmecând
sticla cu whisky øi i°a spus: „Eøti prea mic ca sæ bei whisky.“
(1) Mama credea cæ spune: „Nu vreau ca bæiatul meu sæ
bea whisky.“ (2) Un privitor naiv, unchiul bæiatului, a fost de
acord: „Sigur cæ ea nu vrea ca bæiatul ei sæ bea whisky; nici o
mamæ cu judecatæ n°ar vrea aøa ceva.“ (3) De fapt, mama a
spus: „Eøti prea mic ca sæ bei whisky.“ (4) Tocmai asta øi voia
sæ spunæ: „A bea whisky e treabæ de bærbat, iar tu eøti copil.“
(5) Din asta, Butch a înfleles: „Când vine vremea sæ dovedeøti
cæ eøti bærbat, va trebui sæ bei whisky.“
Astfel, pentru un pæmântean, mustrarea mamei a pærut a
fi „de bun°simfl“. Dar copiii gândesc în stil marflian înainte ca
pærinflii sæ°i dezvefle de acest obicei. Tocmai de asta gândurile
lor spontane par atât de proaspete øi de noi. Copilul are misi-
unea de a învæfla ce vor sæ spunæ, de fapt, pærinflii sæi. Asta îl
ajutæ sæ pæstreze iubirea lor sau mæcar protecflia din partea
lor sau, în cazurile dificile, sæ supraviefluiascæ pur øi simplu.
Dar dincolo de toate acestea, copilul îøi iubeøte pærinflii øi prin-
cipalul sæu scop în viaflæ este acela de a°i mulflumi (dacæ aceø-
tia îi permit), iar pentru a face asta, trebuie sæ øtie ce vor ei.
Aøadar, din fiecare directivæ, oricât de indirect ar fi ea for-
mulatæ, copilul încearcæ sæ extragæ esenfla imperativæ sau mie-
zul marflian. Astfel îøi programeazæ planul de viaflæ. Pisicile øi
porumbeii pot face, de asemenea, acest lucru, numai cæ le ia
mai mult timp. Se numeøte programare fiindcæ e foarte pro-
babil ca efectele directivelor sæ se permanentizeze. Pentru
copil, dorinfla pærintelui e poruncæ øi aøa va ræmâne tot restul
vieflii sale, dacæ nu se produce o ræsturnare drasticæ de situ-
aflie. Doar chinurile (ræzboi, închisoare) sau extazul (conver-
tirea, iubirea) îl pot elibera rapid; experienfla de viaflæ øi
psihoterapia pot duce la eliberare, dar mai lent. Moartea pæ-
rinflilor nu risipeøte neapærat vraja; în cele mai multe cazuri,
dimpotrivæ, o accentueazæ. Câtæ vreme Copilul este adaptat
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 131

øi nu liber, indiferent ce sarcinæ neplæcutæ cere Pærintele, per-


soana „condusæ de scenariu“ (în original, script°driven) o va
îndeplini, øi indiferent ce sacrificii se cer, persoana „dominatæ
de scenariu“ (în original, script°ridden) le va face. Paralela cu
proxenetul øi prostituata e izbitoare. Ea preferæ sæ fie exploa-
tatæ de el, sæ sufere din cauza lui øi sæ obflinæ din asta ce satis-
facflii poate, decât sæ se aventureze în necunoscut færæ protecflia
pe care el i°o oferæ.
Marfliana traduce cuvintele în forma adeværatei lor sem-
nificaflii, în funcflie de rezultatele pe care le determinæ, øi ju-
decæ oamenii nu dupæ intenflia lor aparentæ, ci dupæ „etalarea
finalæ“. Astfel, multe acfliuni parentale aparent juste sunt de
fapt misiuni de°a dreptul injuste. Un adolescent a avut ghini-
on cu maøina pe care øi°a ales°o, astfel cæ trebuia sæ facæ ade-
sea reparaflii costisitoare, care°l îngrijorau pe tatæl lui. Tatæl
„bun“ a „comunicat“ cu tânærul din când în când pe aceastæ
temæ, iar o datæ a bombænit cu bunævoinflæ: „Eh, treaba asta
mæ costæ, dar nu°fli face prea multe griji.“ Fireøte, bæiatul a
interpretat generozitatea politicoasæ a pærintelui drept: „E
cazul sæ°fli faci griji.“ Dar dacæ el spunea cæ°øi face griji sau
întreprindea ceva neobiønuit ca sæ încerce sæ remedieze situa-
flia, tatæl putea sæ°l dojeneascæ, spunându°i: „fii°am spus sæ nu°fli
faci prea multe griji!“ Traducerea în marflianæ a atitudinii „ama-
bile“ exprimate prin „Nu°fli face prea multe griji!“ este: „Fæ°fli griji
pânæ când am sæ°fli pot spune cæ°fli faci prea multe griji.“
Un exemplu øi mai spectaculos este cel al unei chelnerifle
abile, capabilæ sæ circule printre mese într°un restaurant aglo-
merat, cu multæ agitaflie, având braflele încærcate cu farfurii cu
mâncare fierbinte. Siguranfla miøcærilor ei stârnea admiraflia
atât din partea conducerii restaurantului, cât øi din partea
clienflilor. Într°o zi, pærinflii fetei au venit sæ mænânce în acel
local øi s°o admire la rândul lor. Când fata a trecut iute pe
lângæ masa lor cu povara°i obiønuitæ, maicæ°sa a strigat cu
teamæ evidentæ: „Ai grijæ!“, la care fata, pentru prima oaræ în
cariera ei… Mda, pânæ øi cel mai pæmântean cititor poate sæ
termine povestirea færæ sæ aibæ nevoie de traducere. Pe scurt,
„Ai grijæ!“ înseamnæ prea adesea: „Fæ o greøealæ, ca sæ°fli pot
132 Eric Berne

spune: «fii°am zis eu sæ ai grijæ!»“, øi asta e etalarea finalæ.


„Ai grijæ, ha°ha!“ e o provocare chiar øi mai mare. Ca instruc-
fliune simplæ din partea Adultului, „Ai grijæ!“ poate avea o
oarecare valoare, dar îngrijorarea excesivæ sau „ha°ha“°ul
Copilului îi conferæ altæ semnificaflie.
În cazul lui Butch, apostrofa „Eøti prea mic ca sæ bei!“ ve-
nitæ din partea unei mame care trægea øi ea la mæsea însem-
na: „Hai, apucæ°te mai repede de bæut, ca sæ pot protesta“, în
asta constând etalarea finalæ a manevrei ei. Butch øtia ce are
de fæcut mai devreme sau mai târziu dacæ vrea sæ obflinæ a-
tenflia oferitæ de maicæ°sa færæ tragere de inimæ, jalnicul ei
substitut de iubire. Dorinfla ei, aøa cum a interpretat°o bæiatul,
a devenit misiunea sa. Tatæl lui, om muncitor, care bea zdra-
væn la sfârøit de sæptæmânæ, îi oferea un exemplu bun. La øai-
sprezece ani, Butch se îmbæta deja cu regularitate. Dupæ ce a
împlinit øaptesprezece, unchiu°sæu s°a aøezat lângæ el, a pus pe
masæ o sticlæ cu whisky øi i°a zis: „Butch, o sæ te învæfl sæ bei.“
Taicæ°sæu avea obiceiul sæ°i spunæ cu un zâmbet dispre-
fluitor: „Cât de prost pofli sæ fii!“ Astea erau singurele cuvinte
pe care i le adresa, aøa cæ Butch a hotærât de timpuriu cæ tre-
buie sæ se poarte ca un prost — alt exemplu al valorii gândirii
marfliene, din moment ce taicæ°sæu aræta limpede cæ n°are ne-
voie în casæ de cineva care „se dæ deøtept“. În realitate, tatæl
spunea: „Ai face bine sæ te porfli ca un prost când sunt eu de
faflæ“, iar Butch øtia acest lucru. Ajunge cu marfliana…
Mulfli copii cresc în familii în care tatæl munceøte mult øi
bea mult. Munca multæ este o prescripflie menitæ sæ umple
timpul între reprizele de bæut. Dar bæutul poate sæ influen-
fleze negativ munca, iar bæutura constituie blestemul clasei
muncitoare. Pe de altæ parte, munca influenfleazæ negativ bæ-
utul, fiind blestemul clasei bæutoare. Bæutul øi munca sunt
contrarii. Dacæ bæutul face parte dintr°un scenariu de viaflæ,
munca reprezintæ un contrascenariu.
„Matricea scenariului“43 din figura 6 prezintæ directivele
scenariului lui Butch. Sus, Pærintele iritabil al tatælui spune:
43 Matricea scenariului a fost descrisæ pentru prima oaræ de Claude M.
Steiner. Vezi articolul sæu, „Script and Counterscript“. Transactional
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 133

Tatæl Mama
P P

„Fii b t!“
ærba ærba
„Nu
te ar t!“ „Fii b
æta d
eøtep P
t!“

A A
„Uite
+ Unchiul aøa
se bea!

A

C C
„Poartæ te,
-te ca apæ-lap
un pros „Nu fi p
t, ha-ha arul!“
!“ P uite pah
A C2

C1

Un tânær alcoolic
Figura 6

„Fii bærbat, dar nu te aræta deøtept“, în timp ce jos, Copilul


disprefluitor al acestuia spune: „Poartæ°te ca un prost, ha°ha!“
Sus, Pærintele grijuliu al mamei spune: „Fii bærbat, dar eøti
deocamdatæ prea mic“, în timp ce jos, Copilul ei îl provoacæ:
„Nu fi papæ°lapte, uite paharul!“ Între ele, Adultul tatælui, cu
ajutorul unchiului, îl învaflæ pe Butch sæ bea cum trebuie.

C. Micul avocat
Gândirea marflianæ îi permite copilului sæ afle ce vor „cu
adeværat“ pærinflii, adicæ la ce vor reacfliona cel mai favorabil.
Folosind°o cu eficienflæ, el îøi asiguræ supraviefluirea øi°øi
exprimæ iubirea faflæ de pærinfli. Astfel, îøi construieøte starea

Analysis Bulletin 5: 133°135, Aprilie 1966. Vezi, de asemenea, Steiner,


C.M., Games Alcoholics Play. Grove Press, New York, 1972.
134 Eric Berne

Eului cunoscutæ sub numele de „Copil adaptat“. Copilul


adaptat vrea øi are nevoie sæ se poarte într°o manieræ adap-
tatæ øi încearcæ sæ evite comportamentele neadaptative, ba
chiar øi simflæmintele neadaptative, care vor suscita reacflii
mai puflin decât optime din partea celor din jur. Totodatæ,
Copilul liber, care se exprimæ spontan, trebuie flinut în frâu.
Echilibrul dintre aceste douæ forme de comportament este
pæstrat de Adultul copilului (AC în Figura 7, p. 147), care tre-
buie sæ acflioneze ca un computer extrem de agil pentru a
hotærî ce este necesar øi ce este permisibil în fiecare moment
al fiecærei situaflii. Acest Adult atinge o deosebitæ mæiestrie în
a ghici ce doresc øi ce vor tolera oamenii sau, în cel mai ræu
caz, ce°i va emofliona ori îi va înfuria cel mai tare, sau poate îi
va face sæ simtæ cea mai mare vinovæflie, neajutorare, fricæ sau
durere. Aøadar, Adultul copilului este un observator iscusit
al firii omeneøti øi, de aceea, i se spune Profesorul. De fapt, el
cunoaøte mai multæ psihologie øi psihiatrie practicæ decât ori-
care profesor adult, deøi, dupæ mulfli ani de instruire øi expe-
rienflæ, un profesor adult poate ajunge sæ øtie pânæ la 30% din
ceea ce øtia când avea patru ani.
Dupæ ce a învæflat gândirea marflianæ, obflinând astfel un
Copil adaptat sænætos, Profesorul îøi îndreaptæ atenflia spre
gândirea juridicæ, în scopul de a gæsi cât mai multe modalitæfli
prin care sæ se poatæ exprima Copilul liber. Gândirea juridicæ
debuteazæ în anii de modelare, dar îøi atinge dezvoltarea
deplinæ spre sfârøitul copilæriei, iar dacæ pærinflii o încura-
jeazæ se poate prelungi pânæ la maturitate, dând naøtere
avocaflilor. În limbaj colocvial, gândirea juridicæ este numitæ
gândire ømecheræ. Ea se întâlneøte deosebit de frecvent în
domeniul eticii sexuale personale. Astfel, o fatæ instruitæ de
pærinfli sæ nu°øi piardæ virginitatea poate sæ practice mastur-
barea reciprocæ, felaflia sau diferite alte activitæfli sexuale,
care°i permit sæ dea ascultare literei legii parentale, chiar dacæ
øtie cæ, „în realitate“, pærinflii voiau sæ°i spunæ sæ nu facæ ni-
mic din registrul sexual. Dacæ pærinflii îi dau avertismente
negative în privinfla „sexului“, se poate ca fata sæ aibæ contact
sexual færæ orgasm. Ømecheria sexualæ clasicæ era folositæ de
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 135

prostituatele din Paris la începutul secolului al XX°lea. (S°ar


putea sæ mai fie folositæ øi astæzi.) Când mergeau la spove-
danie, li se ierta meseria, pe temeiul faptului cæ e ceva strict
profesional, cu condiflia ca practicarea ei sæ nu le excite. Doar
dacæ simfleau plæcere, activitatea lor era consideratæ pæcat.44
Pærinflii îi impun copilului o interdicflie pe care o consideræ
suficientæ pentru a acoperi situaflia, dar nu acordæ destul cre-
dit isteflimii pe care, în general, au dezvoltat°o chiar ei la co-
piii lor. Astfel, un bæiat cæruia i se spune „Nu face prostii cu
femeile“ poate sæ ia aceasta drept permisiunea de a face pros-
tii cu alfli bæiefli sau, în anumite cazuri, cu oile sau vacile;
gândind din perspectivæ juridicæ, este nevinovat, fiindcæ nu
face ceea ce i°au interzis pærinflii. O fatæ cæreia i s°a spus „Nu
læsa bæieflii sæ te atingæ“ a hotærât cæ interdicflia înseamnæ cæ
are voie sæ se atingæ singuræ. Prin aceastæ ømecherie, Copilul
adaptat al fetei a ræmas supus faflæ de dorinflele mamei, iar
Copilul liber s°a putut bucura de plæcerile masturbærii. Un
bæiat cæruia i s°a spus în manieræ similaræ „Nu face prostii cu
fetele“ a luat interdicflia drept permisiune de a face prostii cu
el însuøi. Nici unul dintre aceøti oameni n°a încælcat pro-
priu°zis vreo interdicflie parentalæ. Copilul abordeazæ astfel
de restricflii aøa cum ar face°o un avocat: cautæ ømecheria cu
ajutorul cæreia sæ le ocoleascæ.
Unor copii le place sæ se supunæ øi nu cautæ ømecherii;
alflii au lucruri mai interesante de fæcut. Dar aøa cum mulfli
oameni se dedicæ gæsirii de cæi prin care sæ evite legea færæ a o
încælca, tot aøa, mulfli copii sunt interesafli sæ descopere cum
pot fi obraznici færæ a încælca de°a dreptul spusele pærinflilor.
În ambele cazuri, chiar pærinflii sunt cei care îi învaflæ pe copii
aceastæ iscusinflæ øi le°o încurajeazæ, ea fæcând parte din pro-
gramarea parentalæ. În anumite cazuri, de aici poate sæ re-
zulte formarea unui antiscenariu, prin care copilul reuøeøte sæ
inverseze complet intenflia scenariului, færæ a încælca pro-
priu°zis vreo direcflie a scenariului iniflial.
44 Philippe, C.L. Bubu of Montparnasse (cu prefaflæ de T.S. Eliot).
Berkeley Publishing Company, New York, 1957.
136 Eric Berne

D. Instrumentarul scenariului
Adepflii analizei tranzacflionalæ nu au plecat de la ideea cæ
planurile de viaflæ ale oamenilor sunt construite la fel ca
miturile øi basmele. Ei au observat cæ hotærârile din copilærie
øi nu planurile formulate la vârsta adultæ par sæ determine, în
ultimæ instanflæ, destinul individului. Orice ar fi crezut sau ar
fi spus oamenii cæ fac cu viafla lor, ei pæreau mânafli de o com-
pulsie læuntricæ de a obfline o ræsplatæ finalæ deseori diferitæ
de ceea ce scriau în autobiografie sau în curriculum vitae.
Mulfli dintre cei care afirmau cæ vor sæ facæ bani ajungeau sæ°i
piardæ, pe când în jurul lor alflii se îmbogæfleau. Unii care
susflineau cæ sunt în cæutarea iubirii gæseau uræ chiar øi la cei
care°i iubeau. Pærinflii care declarau cæ au fæcut tot ce°au pu-
tut ca sæ creascæ niøte copii fericifli se trezeau cu dependenfli
de substanfle, puøcæriaøi øi sinucigaøi. Indivizii pioøi care stu-
diau Biblia comiteau omucideri øi violau copii. Aceste con-
tradicflii existæ încæ de când a apærut specia umanæ; ele sunt
cele despre care se cântæ la operæ øi care asiguræ vânzarea
ziarelor.
Treptat, a devenit evident cæ, deøi din punctul de vedere
al Adultului aceste lucruri n°au nici o noimæ, pentru partea
de Copil a personalitæflii sunt foarte inteligibile. Acestei pærfli
a personalitæflii îi plac miturile øi basmele; ea crede cæ lumea a
fost cândva sau ar putea sæ devinæ aøa cum o descriu po-
veøtile. În consecinflæ, descoperirea faptului cæ adesea, când
îøi alcætuiesc planul vieflii, copiii urmeazæ firul narativ al unui
basm preferat n°a constituit o surprizæ. Adeværata surprizæ a
fost constatarea cæ planurile acestea ræmân valabile timp de
douæzeci, patruzeci, poate chiar optzeci de ani øi cæ de obicei,
în final, ele prevaleazæ asupra „bunului°simfl“.
Mergând înapoi pe firul evenimentelor de la un suicid, un
accident auto, un delirium tremens, o condamnare la în-
chisoare sau un divorfl øi ignorând „diagnosticul“ pentru a
afla ce s°a întâmplat în realitate, s°a relevat în scurt timp cæ în
aproape toate cazurile, aceste deznodæminte au fost planifi-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 137

cate înainte de vârsta de øase ani.45 Planurile sau scenariile


aveau anumite elemente comune, care alcætuiau „instrumen-
tarul scenariului“. Acelaøi instrumentar pærea sæ acflioneze øi
în scenariile bune: creatori, lideri, eroi, bunici venerabili øi
oameni remarcabili în profesia lor. Instrumentarul avea de a
face cu structurarea timpului lor pe parcursul vieflii øi s°a do-
vedit a fi acelaøi ca instrumentarul folosit în acest scop în
basme.
În poveøti, programarea o fac uriaøii øi uriaøele, monøtrii
øi vræjitoarele, zânele°naøe øi animalele sælbatice recunoscæ-
toare, magicienii mohorâfli de ambele sexe. În viafla realæ,
toate aceste roluri le joacæ pærinflii.
Psihoterapeuflii øtiu mai multe despre scenariile „rele“
decât despre cele „bune“ fiindcæ primele sunt mai spectacu-
loase øi oamenii petrec mai multæ vreme vorbind despre ele.
Freud, de exemplu, citeazæ nenumærate studii de caz ale unor
învinøi, singurii învingætori ce apar în operele sale fiind
Moise, Leonardo da Vinci øi el însuøi. Foarte puflini învingæ-
tori se obosesc sæ afle cum au ajuns astfel, pe când învinøii îøi
doresc deseori din toatæ inima sæ afle acest lucru, ca sæ poatæ
lua mæsuri. De aceea, în secfliunile ce urmeazæ ne vom ocupa
mai întâi de scenariile de înfrângere, în privinfla cærora avem
cunoøtinfle foarte precise. În cazul lor, instrumentarul scenari-
ului cuprinde urmætoarele elemente, traduse de copil în
imperative marfliene:
1. Pærinflii îi spun copilului cum sæ°øi sfârøeascæ viafla.
„Dispari!“ sau „Sæ nu te mai væd!“ sunt condamnæri la moar-
te; la fel øi „Sæ mori bogat“. „O sæ sfârøeøti ca tatæl tæu (al-
coolic)“ e o condamnare pe viaflæ. Numim un astfel de ordin
ræsplata finalæ sau blestemul scenariului.
45 La Seminariile de Analizæ Tranzacflionalæ din San Francisco au fost
cercetate amænunflit câteva zeci de scenarii. Acestea øi cele cu care
am lucrat în activitatea mea terapeuticæ sunt cele pe care le cunosc
cel mai bine. Mulfli alfli analiøti de scenariu acceptæ principiile pre-
zentate aici, pe baza experienflei lor care, luatæ în ansamblu, cu-
prinde probabil câteva mii de cazuri din spitale, clinici, øcoli øi
închisori, precum øi din practica privatæ.
138 Eric Berne

2. Apoi îi dau un ordin negativ nedrept, care îl va împie-


dica sæ scape de blestem: „Nu mæ bate la cap!“ sau „Nu fæ pe
deøteptul!“ (= Dispari!) sau „Nu te mai væicæri!“ (= N°ai decât
sæ crapi!). Aceasta constituie porunca sau piedica (în original,
stopper) scenariului. Poruncile sunt date de starea de Pærinte
Critic al Eului sau din cea a Copilului nebun.
3. Pærinflii încurajeazæ comportamentul care va conduce la
ræsplatæ: „Bea un pahar!“ ori „Doar n°o sæ°l laøi sæ scape ne-
pedepsit!“ Asta se numeøte provocarea scenariului sau ispita
(în original, come°on). Ea îøi are originea într°o stare de Copil
ræutæcios — sau demon — a Eului pærintelui øi de obicei e
însoflitæ de un „ha°ha!“
4. Tot ei îi prescriu cum sæ°øi umple timpul în aøteptarea
întâmplærilor cu adeværat palpitante, sub forma unui precept
moral. „Munceøte pe brânci!“ poate sæ însemne: „Munceøte
pe brânci toatæ sæptæmâna ca sæ te pofli îmbæta sâmbætæ seara.“
„Ai grijæ de fiecare bænufl!“ poate însemna: „Ai grijæ de fie-
care bænufl ca sæ°fli pofli pierde tofli banii odatæ.“ Acesta este
sloganul antiscenariului øi provine de la starea de Pærinte gri-
juliu.
5. În plus, pærinflii îøi învaflæ copilul ce trebuie sæ øtie în
viafla realæ ca sæ°øi îndeplineascæ scenariul: cum sæ prepare
cocteiluri, cum sæ flinæ registre, cum sæ înøele. Acesta este mo-
delul sau programul, o formæ de instruire Adultæ.
6. Copilul, la rândul lui, are imbolduri øi impulsuri con-
trare întregului instrumentar al scenariului pe care i°l impun
pærinflii. „Bate la uøæ!“ (versus „Dispari!“), „Fæ pe deøteptul!“,
„Ia°fli tælpæøifla!“ (versus „Munceøte pe brânci“), „Cheltuieøte
acum tot ce ai!“ (versus „Pune deoparte fiecare bænufl“),
„Greøeøte!“ Acestea sunt impulsurile conforme cu scenariul
sau demonul.
7. Undeva, ascunsæ, existæ o modalitate de a scæpa de
blestem. „Ai voie sæ reuøeøti dupæ ce împlineøti patruzeci de
ani.“ Acest antidot împotriva vræjii nefaste (în original, spell-
breaker) se numeøte antiscenariu sau eliberare interioaræ. Dar
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 139

adesea, singurul antiscenariu e moartea: „Ai sæ°fli primeøti


ræsplata în rai.“
Exact acelaøi instrumentar de structurare a timpului se
gæseøte în mituri øi basme. Ræsplata sau blestemul: „Dispari!“
(Hansel øi Gretel) ori „N°ai decât sæ crapi!“ (Albæ°ca°Zæpada,
Frumoasa din Pædurea adormitæ). Porunca sau piedica: „Nu
fi prea curios!“ (Adam øi Eva, Pandora). Provocarea sau
ispita: „Înfleapæ°te în deget cu fusul, ha°ha!“ (Frumoasa din
Pædurea adormitæ). Sloganul antiscenariului: „Munceøte din
greu pânæ°l întâlneøti pe prinfl!“ (Kari rochie°de°lemn) sau
„Poartæ°te frumos pânæ când ea spune cæ te iubeøte!“ (Fru-
moasa øi Bestia). Modelul sau programul: „Poartæ°te bine cu
animalele, iar ele te vor ajuta la nevoie.“ (Bucle de aur). Im-
pulsul sau demonul: „Am sæ arunc doar o privire!“ (Barbæ
Albastræ). Antiscenariul sau antidotul blestemului: „Ai voie
sæ nu mai fii broscoi dupæ ce ea te izbeøte de perete.“
(Broscoiul fermecat) sau „Ai sæ fii liber dupæ doisprezece ani
de munci grele“ (Hercule).
Aceasta e componenfla instrumentarului scenariului. Bles-
temul, piedica øi ispita alcætuiesc comenzile scenariului, iar
celelalte patru elemente pot fi folosite împotriva lor. Dar
copilul træieøte într°o lume de basm, frumoasæ, mediocræ sau
oribilæ, øi crede în principal în magie. În consecinflæ, el cautæ o
rezolvare magicæ, prin superstiflii øi fantezie. Nereuøind pe
aceastæ cale, recurge iaræøi la demon.
Însæ demonul are o caracteristicæ anume: când demonul
copilului spune „Am sæ te sfidez, ha°ha!“, demonul pærin-
telui replicæ: „Exact asta vreau sæ faci, ha°ha!“ Astfel, provo-
carea scenariului øi impulsurile conforme cu scenariul, ispita
øi demonul merg mânæ°n mânæ øi°l duc pe învins la pieire.
Pærintele învinge când copilul pierde, iar copilul pierde încer-
când sæ învingæ. Ne vom referi mai detaliat la toate aceste
elemente în capitolul 7.
Capitolul 7
INSTRUMENTARUL SCENARIULUI
DE VIAޮ

Pentru a pricepe cum funcflioneazæ scenariul øi cum sæ°l


abordæm în terapie, e nevoie sæ°i cunoaøtem detaliat instru-
mentarul, aøa cum îl înflelegem astæzi. Cunoøtinflele privind
structura sa de bazæ mai au încæ unele lacune, dar modelul
nostru s°a dezvoltat øi a devenit complex în scurtul ræstimp
de zece ani care s°a scurs de când a fost realizatæ prima sa
descriere.46 La vremea respectivæ, el semæna cu automobilul
Duryea cu un cilindru din anul 1893, pe când acum seamænæ
cu un Ford Model°T avansat.
Fæcând un rezumat pe baza exemplelor sumare prezen-
tate pânæ aici, instrumentarul constæ din øapte elemente.
Ræsplata sau blestemul, porunca sau piedica øi provocarea
sau ispita controleazæ împreunæ progresul scenariului spre
împlinire øi, de aceea, se numesc comenzile scenariului. Toate
acestea sunt întipærite prin programare, în majoritatea cazu-
rilor înainte de vârsta de øase ani. La fel øi antiscenariul sau
antidotul vræjii, dacæ existæ. Ulterior încep sæ se manifeste
mai pregnant sloganele sau prescripflia contrascenariului,
precum øi modelele de comportament øi instrucfliunile paren-
tale. Demonul reprezintæ cel mai vechi strat al personalitæflii
(Copilul copilului) øi existæ dintru început.*

46 Berne, E. Transactional Analysis in Psychotherapy. Loc. cit.


* Îi amintesc încæ o datæ cititorului cæ termenii Pærinte, Adult øi Copil,
cu majusculæ, denumesc stæri ale Eului, în timp ce termenii pærinte,
adult øi copil, færæ majusculæ, se referæ la persoane.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 141

A. Ræsplata scenariului
De obicei, ræsplata, aøa cum apare ea în practica clinicæ, se
poate reduce la patru alternative: fii un însingurat, fii un trân-
tor, înnebuneøte sau mori. Dependenfla de droguri sau de
alcool reprezintæ calea cea mai plæcutæ de a împlini oricare
dintre aceste variante. Copilul poate sæ interpreteze condam-
narea în marflianæ sau prin intermediul gândirii juridice,
lucru care, de multe ori, îl dezavantajeazæ. Într°un caz în care
mama le°a spus tuturor copiilor ei cæ vor sfârøi la azil, chiar
aøa s°a întâmplat cu tofli. Fetele au ajuns în calitate de pa-
ciente, iar bæieflii, în calitate de psihiatri.
Violenfla e un tip aparte de ræsplatæ øi apare în „scenariile
organice“ (în original, tissue script). Acestea se deosebesc de
toate celelalte fiindcæ valuta lor constæ în carne, sânge øi oase
omeneøti. Foarte probabil, copilul care a væzut, a provocat ori
a suferit mutilare sau værsare de sânge e diferit de ceilalfli
copii øi nu mai are cum sæ redevinæ la fel ca aceøtia. Dacæ
pærinflii trimit copilul în lume de la o vârstæ fragedæ sæ se des-
curce singur, fireøte cæ banii ajung sæ°l preocupe foarte mult,
devenind adesea principala valutæ øi ræsplata scenariului sæu.
Dacæ°l mustræ mereu øi°i spun cæ n°are decât sæ crape, cuvin-
tele pot sæ devinæ valuta scenariului. Valuta trebuie diferen-
fliatæ de tema scenariului. Principalele teme ale scenariilor de
viaflæ sunt aceleaøi care se gæsesc în basme: iubire, uræ, recu-
noøtinflæ øi ræzbunare. Pentru exprimarea oricæreia dintre
aceste teme se poate folosi orice valutæ.
Principala întrebare pe care øi°o pune în aceastæ privinflæ
analistul de scenarii este: „În câte feluri poate pærintele sæ°i
spunæ copilului sæ træiascæ veønic sau sæ moaræ?“ O poate
spune direct: „Viaflæ lungæ!“ într°un toast sau o rugæciune, ori
„N°ai decât sæ crapi!“ într°o ceartæ. E greu de înfleles sau de
recunoscut puterea aproape incredibilæ a cuvintelor mamei
asupra copilului (ori ale sofliei asupra soflului sau invers). Din
experienfla mea, un numær considerabil de internæri justificate
în spital au avut loc la scurt timp dupæ ce pacientului i°a spus
142 Eric Berne

o persoanæ iubitæ (sau chiar o persoanæ detestatæ) cæ n°are


decât sæ crape.
În multe cazuri, existæ un bunic care controleazæ ræsplæ-
flile, fie direct, fie prin intermediul pærintelui. Bunica poate
sæ°l salveze pe pacient de la condamnarea la moarte pro-
nunflatæ de tatæ oferindu°i în schimb „statutul de membru pe
viaflæ“. La fel de bine, poate sæ°i dea mamei un scenariu Medeea
(sau „suprascenariu“), care o obligæ pe aceasta sæ°øi împingæ
într°un fel sau altul copiii spre moarte.
Toate acestea pætrund în Pærintele bæieflelului sau al fetiflei
øi e foarte probabil sæ se pæstreze acolo pentru tot restul vieflii
sale: speranfla blândæ cæ acel copil va træi veønic sau vocea
aspræ care°l îndeamnæ sæ se îndrepte spre moarte. Uneori,
condamnarea la moarte nu confline duømænie, ci doar inutili-
tate sau disperare. Dar din moment ce copilul absoarbe
dorinflele mamei încæ din clipa când se naøte, de obicei ea e
cea care hotæræøte în numele lui. Ulterior, tatæl o susfline sau o
contrazice: dæ un plus de greutate blestemului formulat de ea
sau îl modificæ.
De obicei, pacienflii îøi amintesc reacflia din copilærie la
poruncile parentale privind ræsplata scenariului — lucruri pe
care nu le°au rostit cu voce tare.
Mama: „Eøti exact la fel ca taicæ°tæu!“ (care a divorflat øi
træieøte singur într°o cameræ închiriatæ). Bæiatul: Foarte bine.
Deøtept tip, tata!
Tatæl: „Ai sæ ajungi ca mætuøæ°ta!“ (sora mamei, care se
aflæ internatæ într°un spital de psihiatrie ori s°a sinucis). Fiica:
Dacæ spui tu…
Mama: „N°ai decât sæ crapi!“ Fiica: Nu vreau, dar dacæ
spui tu, cred cæ n°am încotro.
Tatæl: „Cu firea ta agresivæ, într°o zi ai sæ omori pe ci-
neva.“ Bæiatul: Pæi, dacæ nu se poate sæ fii tu acela, o sæ fie
altcineva.
Copilul e foarte iertætor øi ia decizia de a urma porunca
doar dupæ zeci sau chiar sute de asemenea tranzacflii. O fatæ
dintr°o familie foarte perturbatæ, în care pærinflii nu°i acordau
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 143

nici un fel de sprijin, a descris clar ziua când a luat hotærârea


definitivæ. Avea treisprezece ani pe atunci; fraflii ei au dus°o
în hambar øi au supus°o la tot felul de cascadorii sexuale,
cærora ea li s°a supus ca sæ°i mulflumeascæ. Dupæ ce au termi-
nat, bæieflii au început sæ râdæ de ea øi sæ vorbeascæ despre ea.
Au hotærât cæ acum va trebui ori sæ devinæ prostituatæ, ori sæ
înnebuneascæ. În noaptea respectivæ, fata s°a gândit foarte
bine, iar dimineafla avea hotærârea luatæ: va înnebuni. Chiar
asta a øi fæcut, foarte eficient — a înnebunit øi a ræmas aøa
vreme de câfliva ani. Explicaflia ei a fost foarte simplæ: „Nu
voiam sæ devin prostituatæ.“
Deøi ræsplata scenariului e prezentatæ sau hotærâtæ de
pærinfli, ea va avea efect doar dacæ o acceptæ copilul. Dis-
cursul lui de acceptare nu are ostentaflia øi rafinamentul unei
investiri prezidenfliale pe Madison Avenue, dar îl va rosti cât
de limpede îndræzneøte, cel puflin o datæ. „Când am sæ fiu
mare, am sæ fiu ca mami“ (adicæ se va cæsætori øi va avea
copii) sau „Când am sæ fiu mare, am sæ fac ce°a fæcut tati“
(adicæ va fi ucis în ræzboi) sau „Aø vrea sæ mor“. Pacientul ar
trebui întrebat: „Ce°ai hotærât, când erai copil, cæ vei face cu
viafla ta?“ Dacæ dæ un ræspuns convenflional („Voiam sæ mæ
fac pompier“), ar trebui fæcutæ rectificarea: „Am vrut sæ în-
treb: Cum ai hotærât cæ vei ajunge?“ Din moment ce hotæ-
rârile legate de recompensæ se iau deseori la o vârstæ mai
fragedæ, de la care persoana nu prea are amintiri, se poate sæ
nu reuøeascæ sæ dea un ræspuns, dar acesta poate fi dedus din
peripefliile sale ulterioare.

B. Porunca
În viafla realæ, poruncile nu au efect în mod miraculos, ci
depind de proprietæflile fiziologice ale psihicului omenesc.
Nu ajunge sæ spui o datæ „Nu mânca merele acelea!“ sau „Nu
deschide cutia asta!“ Orice marflian øtie cæ o poruncæ datæ ast-
144 Eric Berne

fel e, de fapt, o provocare. Pentru ca ea sæ se întipæreascæ


ferm în mintea copilului, trebuie repetatæ frecvent, iar încæl-
carea ei, pedepsitæ, deøi existæ cazuri excepflionale, cum sunt
cele ale copiilor abuzafli fizic, în care o singuræ experienflæ
cumplitæ poate întipæri porunca pentru tot restul vieflii.
Porunca este cel mai important element din instrumen-
tarul scenariului øi are intensitate variabilæ. Astfel, poruncile
pot fi clasificate la fel ca jocurile: porunci de gradul întâi, de
gradul doi øi de gradul trei. Fiecare tip tinde sæ producæ un
anumit fel de persoanæ: învingætor, neînvingætor sau învins.
(Vom explica mai detaliat aceøti termeni ulterior. Neînvin-
gætorul e cel care nici nu învinge, nici nu pierde, ci reuøeøte sæ
se menflinæ pe linia de plutire.) Poruncile de gradul întâi
(acceptabile social øi blânde) sunt directive cinstite, întærite
prin aprobare sau descurajare. („Ai fost bun øi liniøtit.“ „Nu
fi prea ambiflios.“) În cazul lor existæ totuøi posibilitatea ca
individul sæ devinæ învingætor. Poruncile de gradul doi
(voalate øi dure) sunt directive necinstite, întærite indirect
printr°un fel de øantaj alcætuit din zâmbete seducætoare øi
încruntæri ameninflætoare — cel mai bun mod de a creøte un
neînvingætor („Nu°i spune lui taicæ°tæu.“ „fiine°fli gura.“).
Cele de gradul trei (foarte dure øi aspre) sunt piedici iraflio-
nale întærite prin fricæ. Vorbele devin flipete, expresiile faciale
devin strâmbæturi de coømar, iar pedeapsa fizicæ se trans-
formæ în ræutate („Îfli dau una de°fli sar dinflii!“). Ele constituie
una dintre cele mai sigure cæi de a obfline un învins.
Porunca, la fel ca recompensa, este complicatæ de faptul cæ
majoritatea copiilor au doi pærinfli. Astfel, unul poate sæ
spunæ „Nu fæ pe deøteptul!“, iar celælalt, „Nu fæ pe prostul!“
Asemenea porunci contradictorii îl pun pe copil într°o situa-
flie dificilæ. Dar majoritatea oamenilor care se cæsætoresc au
porunci compatibile, cum ar fi „Nu fæ pe deøteptul!“ øi „Taci
din guræ, cæ dacæ nu, te bat de°fli sunæ apa°n cap!“ — o com-
binaflie nefericitæ.
Piedicile sunt inculcate la o vârstæ atât de fragedæ, încât în
ochii bæieflelului sau al fetiflei, pærinflii par niøte personaje
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 145

magice. În limbaj colocvial, acea parte a mamei care dæ po-


runcile (Pærintele critic sau Copilul ei) e numitæ „zâna°naøæ“,
dacæ e binevoitoare, sau „mama°vræjitoare“, în caz contrar. În
anumite situaflii, cea mai potrivitæ etichetæ pare a fi „Copilul
nebun al mamei“. La fel, Tatæl critic e numit „uriaøul vesel“,
„spiriduøul urât“ sau „Copilul nebun al tatælui“, dupæ caz.47

C. Ispita
Provocarea sau seducflia e cea care dæ naøtere la des-
frânafli, dependenfli de substanfle, delincvenfli, jucætori pato-
logici øi alflii cu scenarii de învinøi. Pentru bæiat, reprezintæ
scena adeværatæ din Odiseea, în care el e Ulise, iar mama
joacæ rolul sirenei care°l ademeneøte spre pierzanie sau al lui
Circe care°l transformæ în porc. Pentru fetiflæ, e tatæl în rolul
Bætrânului pervers. Ea debuteazæ în primii ani de viaflæ sub
forma unei invitaflii generale de a deveni un învins: „Ia uite°l
ce neîndemânatic e, ha°ha“ sau „Ia uite°o ce împiedicat mer-
ge, ha°ha!“ Apoi se ajunge la disprefl sau tachinare flintitæ:
47 Naøa°zânæ øi mama°vræjitoare, figuri introiectate „de tip electrod“,
desprinse prin observarea tranzacfliilor øi prin introspecflie, vor fi
uøor de recunoscut ca aliafli ai obiectelor introiectate bune øi rele,
postulate de Melanie Klein din perspectivæ psihanaliticæ, øi ai
elaborærilor fæcute de Fairbairn pe baza conceptelor ei. De fapt,
Fairbairn oferæ una dintre cele mai bune punfli euristice între analiza
tranzacflionalæ øi psihanalizæ.
Klein, M. The Psychoanalysis of Children. Hogarth Press, Londra, 1932.
Fairbairn, W.R.R. The Object°Relations Theory of Personality. Basic
Books, New York, 1954.
Din punct de vedere literar, toate acestea sunt dezamægitoare,
intrând într°un trist conflict cu Wordsworth; de asemenea, în aceastæ
luminæ, versul lui Francis Thompson, „orice copil are o naøæ°zânæ în
suflet“, trebuie modificat øi el, pentru a include mentori mai puflin
binevoitori.
Cf. Sharpe, E.F. „Francis Thompson: A Psycho°Analytical Study“, în
lucrarea sa Collected Papers on Psycho°Analysis. Hogarth Press,
Londra, 1950.
146 Eric Berne

„Bæiatul æsta dæ mereu cu capul în toate cele, ha°ha!“ sau „Fata


asta îøi pierde mereu nædragii, ha°ha!“ În adolescenflæ se ajunge
la tranzacflii personale: „Ia uitæ°te bine la asta, dræguflæ!“ (com-
pletatæ poate de o pipæire accidentalæ sau intenflionatæ), „Ia
de°aici øi bea“, „Acum e momentul“, „Pune totul la bætaie, ce
mai conteazæ“, fiecare replicæ însoflitæ de ha°ha°ul de rigoare.
Ispita e vocea Pærintelui care°i øopteøte Copilului într°un
moment critic: sæ nu înceteze sæ se gândeascæ la sex sau la
bani, sæ nu lase o anumitæ purtare sæ scape nepedepsitæ.
„Haide, dragæ, ce°ai de pierdut?“ Æsta e demonul Pærintelui,
iar demonul Copilului reacflioneazæ. În clipa urmætoare,
Pærintele face o comutare rapidæ, iar Jeder picæ°n nas. „Iar ai
pæflit°o!“ comenteazæ vesel Pærintele; Jeder ræspunde „Ha°ha!“,
cu un zâmbet numit în limbaj colocvial „de lingæu“.
Ispita e cea care promoveazæ fixafliile la copii øi, pentru
aceasta, trebuie sæ aparæ de timpuriu. Pærintele ia nevoia
intensæ de apropiere a copilului øi o transformæ în nevoie
intensæ de altceva. Odatæ ce aceastæ iubire pervertitæ prinde
rædæcini, ea devine fixaflie.

D. Electrodul
Ispita provine de la Copilul tatælui sau al mamei øi se
întipæreøte în Pærintele copilului — PC°ul lui Jeder în figura 7.
Acolo, ea acflioneazæ ca un electrod „pozitiv“, declanøând o
reacflie automatæ. Când Pærintele din mintea lui (PC) apasæ
butonul, Jeder sare øi se executæ, indiferent dacæ restul fiinflei
sale vrea sau nu acest lucru. Spune o tâmpenie, se poartæ
stângaci, mai bea un pahar sau pariazæ tofli banii pe cursa
urmætoare, ha°ha. Originea poruncilor nu întotdeauna e la fel
de claræ, dar øi ele pætrund în PC, unde acflioneazæ ca un elec-
trod „negativ“. Acesta îl împiedicæ pe Jeder sæ facæ anumite
lucruri, cum ar fi sæ vorbeascæ sau sæ gândeascæ clar, ori îl
descurajeazæ dacæ el se ambaleazæ prea tare, ca de pildæ în
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 147

cazul sexului sau al zâmbetului. Mulfli oameni au træit ræcirea


instantanee din toiul excitafliei sexuale øi au observat zâmbe-
tul ce apare øi apoi dispare într°o clipæ, de parcæ în mintea
celui care zâmbeøte a apæsat cineva un buton. Din cauza aces-
tor efecte, PC, Pærintele din Copil, e numit „electrodul“.
Electrodul øi°a primit numele de la un pacient pe nume
Norvil, care øedea neclintit øi foarte încordat pe parcursul
øedinflelor de grup, cât timp nu i se vorbea. Când i se adresa
cuvântul, ræspundea instantaneu cu o înøiruire de locuri co-
mune precaute („Norvil a spus în sfârøit ceva, ha°ha!“), dupæ
care amuflea iaræøi. În scurt timp a devenit evident cæ are în

P P

A A

PC PC
Copilul Copilul
AC AC
tatælui mamei

CC CC

Uriaøul cel vesel Zâna naøæ


sau sau
PC = PC =
Spiriduøul
cel urât Mama-vræjitoare
PC
Electrodul
Profesorul AC
Demonul
CC

Jeder în copilærie

Originea poruncilor scenariului øi punctul lor de inserflie

Figura 7
148 Eric Berne

minte un Pærinte Tatæ foarte strict, care°l controleazæ cu


butonul de oprire „Stai potolit“ øi cu butonul „Vorbeøte“,
care°l activa. Norvil lucra într°un laborator experimental øi
era el însuøi izbit de asemænarea dintre reacfliile sale øi cele
ale unui animal cu un electrod în creier.
Electrodul constituie provocarea decisivæ pentru terapeut.
Acesta, împreunæ cu Adultul pacientului, are misiunea de a°l
neutraliza, astfel încât Copilul sæ poatæ obfline permisiunea
de a træi liber øi de a reacfliona spontan, în ciuda programærii
contrare din partea pærinflilor øi a ameninflærilor acestora în
caz de nesupunere. E un lucru dificil chiar øi în cazul comen-
zilor moderate, dar dacæ porunca constæ într°o cerinflæ formu-
latæ de o vræjitoare sau un uriaø cu chipul schimonosit de
furie, a cærui voce sfærâmæ toate mecanismele de apærare ale
psihicului copilului øi a cærui palmæ e mereu pregætitæ sæ°i
izbeascæ obrazul, umilindu°l øi terorizându°l, e nevoie de o
putere terapeuticæ imensæ.

E. Saci øi alte lucruri


Când copilul e restricflionat de comenzi contradictorii, se
poate sæ existe doar o singuræ cale de ieøire care°i permite sæ
se exprime autentic cât de cât, øi atunci e obligat sæ recurgæ la
acel gen de activitate sau de reacflie, oricât de neadecvatæ ar
fi. Într°un astfel de caz, cei din jur væd limpede cæ el reac-
flioneazæ la ceea ce e în mintea lui, øi nu la situaflia externæ; se
spune despre el cæ e „în sac“. Dacæ sacul e întærit de un anu-
mit talent sau o anumitæ abilitate øi printr°un ordin ce trimite
la o ræsplatæ de învingætor, poate fi un sac de învingætor, dar
în cele mai multe cazuri, oamenii aflafli în sac sunt învinøi,
întrucât comportamentul lor e neadaptativ. Persoana care se
elibereazæ din sac (sau din „container“, cum i se mai spune
uneori) va face færæ întârziere ceea ce°i doreøte inima — ceea
ce øi°a dorit dintotdeauna cel mai mult sæ facæ. Dacæ acfliunea
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 149

respectivæ se întâmplæ sæ fie adaptativæ øi sub controlul rafli-


unii Adultului, individul poate deveni învingætor, dar dacæ
se dedæ la acea activitate prea des øi prea bine, va sfârøi prin a
fi un învins. De fapt, când persoana se elibereazæ din sac øi
face ce°i doreøte inima, ordinul sæu privind recompensa va
hotærî dacæ va proceda judicios, astfel încât sæ devinæ învin-
gætor, sau va exagera øi va fi un învins. Totuøi, în anumite
cazuri s°ar putea sæ reuøeascæ sæ lase în sac ordinul privind
recompensa, alæturi de tot restul instrumentarului scenariu-
lui, programat de pærinfli, øi atunci va fi cu adeværat stæpân
pe sine øi°øi va putea hotærî destinul. Dar lui Jeder îi e greu sæ
afle, færæ evaluarea unei terfle persoane obiective, dacæ e
într°adevær o persoanæ independentæ ori eliberatæ sau doar
un rebel furios, ba poate chiar un schizofrenic care a særit din
sac în sticlæ, bægând sau nu dopul la loc în urma lui.

F. Prescripflia
Pærintele „spontan“ al mamei øi al tatælui (spre deosebire
de Pærintele critic) este programat biologic într°o anumitæ
mæsuræ øi are tendinfla fireascæ de a îngriji øi proteja. În esenflæ,
amândoi pærinflii, indiferent de problemele lor læuntrice, vor
binele lui Jeder. Poate cæ sunt prost informafli, dar ca pærinfli
„spontani“, sunt mânafli de intenflii bune sau cel puflin inofen-
sivi. Îl încurajeazæ pe Jeder în moduri care, potrivit imaginii
lor despre lume øi a teoriei lor despre viaflæ, sunt menite sæ°i
aducæ bunæstare øi succes. Îi transmit prescripflii, de obicei
preluate de la bunici, care sunt întruchiparea conservatoris-
mului pæmântean: „Munceøte pe brânci!“ „Fii fatæ cuminte!“
„Strânge ban lângæ ban!“ øi „Fii totdeauna punctual!“ sunt
exemple frecvent întâlnite în rândul clasei de mijloc. Dar
fiecare familie are øi specialitatea ei; câteva exemple: „Sæ nu
mænânci carbohidrafli!“ „Sæ nu te aøezi niciodatæ pe colacul
unei toalete publice!“ „Ia în fiecare zi un laxativ!“ sau „O sæ fli
150 Eric Berne

se topeascæ mæduva spinærii de la masturbare!“48 Una dintre


cele mai bune e „Niciodatæ sæ nu mizezi când ai lipsæ la
mijloc“*, din cauzæ cæ seamænæ cu o zicalæ Zen: folositæ atât în
sensul simbolic, cât øi în cel propriu, devine o bunæ expresie
marflianæ øi se poate dovedi utilæ în momente neaøteptate.
Din moment ce prescripflia vine de la Pærintele grijuliu, iar
comenzile, de la un Pærinte critic sau un Copil nebun, existæ
loc din beløug pentru contradicflii. Acestea sunt de douæ
tipuri: interne øi externe. Contradicflia internæ provine de la
douæ stæri ale Eului diferite ale aceluiaøi pærinte. Pærintele
tatælui spune „Strânge ban lângæ ban“, iar Copilul sæu spune:
„Mizeazæ totul pe ultima cursæ.“ Când un pærinte spune
„Strânge ban lângæ ban“, iar celælalt e cel care porunceøte sæ°i
iroseascæ pe tofli jucând, avem o contradicflie externæ.
Comenzile scenariului sunt introduse øi°øi fac efectul foar-
te de timpuriu, pe când sloganurile contrascenariului capætæ
semnificaflie mai târziu. Jeder pricepe interdicflia „Nupune-
mâna!“ la vârsta de doi ani, dar înflelege preceptul „Strânge
ban lângæ ban“ abia la când ajunge adolescent øi are nevoie
de bani ca sæ°øi cumpere tot felul de lucruri. Astfel, comenzile
scenariului sæu sunt date de o mamæ care, în ochii lui de
copil, pare un personaj magic øi au forfla øi persistenfla bles-
temului unei vræjitoare; prescripflia i°o dæ o femeie casnicæ
binevoitoare øi muncitoare øi, în consecinflæ, are doar caracter
orientativ.
E o competiflie inegalæ, în care comenzile câøtigæ cu sigu-
ranflæ în cazul unui conflict direct, cu excepflia situafliei în care
poate fi introdus în ecuaflie un alt element, cum ar fi terapeu-
tul. O dificultate suplimentaræ constæ în aceea cæ scenariul
aratæ lucrurile aøa cum sunt ele: oamenii chiar se poartæ neîn-
demânatic, lucru pe care copilul îl øtie bine; pe de altæ parte,
contrascenariul e de obicei convenflional din punctul de ve-
48 Cf. Berne, E. „The Problem of Masturbation“. Diseases of the Nervous
System, 10: 3°7, 1944.
* Referire la încercarea de a obfline, într°o partidæ de pocher, o chintæ
când jucætorului îi lipseøte o carte la mijloc (N.t.).
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 151

dere al experienflei sale: se poate sæ fi væzut sau sæ nu fi væzut


o persoanæ gæsindu°øi fericirea prin muncæ pe brânci, cumin-
flenie, spirit econom sau prin punctualitate, evitarea carbo-
hidraflilor, a toaletelor publice, administrarea de laxative øi
abflinerea de la masturbare.
Alternarea între scenariu øi contrascenariu explicæ un
lucru care°i nedumereøte deseori pe pacienfli când terapeutul
le spune cæ încurcætura din mintea lor a început în copilæria
micæ. „Øi atunci cum se face cæ pe parcursul liceului am fost
normal?“ întreabæ ei. Ræspunsul e cæ pe perioada liceului
urmau contrascenariul, iar pe urmæ s°a întâmplat ceva care a
provocat o „ræbufnire a scenariului“. E un ræspuns de tipul
„cel puflin“: nu rezolvæ problema, dar cel puflin aratæ unde
trebuie cæutatæ soluflia.
Încercarea de a împlini în acelaøi timp un scenariu nefe-
ricit øi un contrascenariu binevoitor poate determina compor-
tamente ciudate, ca în cazul fetei cæreia Pærintele furios al
tatælui îi spunea deseori „N°ai decât sæ crapi!“, în timp ce
Pærintele anxios al mamei îi spunea mereu sæ poarte galoøi,
ca sæ nu se ude la picioare. Aøa cæ atunci când s°a aruncat de
pe pod, purta galoøii în picioare. (A supraviefluit.)
Contrascenariul stabileøte stilul de viaflæ al persoanei, iar
scenariul îi controleazæ destinul. Când cele douæ se armo-
nizeazæ între ele, pot trece neobservate în paginile interioare
ale ziarelor, însæ dacæ se aflæ în conflict, pot sæ aducæ surprize
øi sæ aparæ în titlurile de pe prima paginæ. Astfel, „Diaconul
sârguincios“ poate ajunge „Preøedintele consiliului se pen-
sioneazæ dupæ treizeci de ani“ sau „Preøedintele consiliului,
condamnat la închisoare pentru delapidare“, iar „Femeia cas-
nicæ devotatæ“ devine „Mama anului særbætoreøte nunta de
aur“ sau „Mama anului sare de pe acoperiøul clædirii“. De
fapt, se pare cæ în lume existæ douæ feluri de oameni: ade-
værafli øi de plastic, cum spuneau hipioflii. Oamenii adeværafli
decid singuri, pe când oamenii de plastic sunt conduøi de
plæcinta cu rævaøe.
„Teoria plæcintei cu rævaøe“ asupra existenflei umane spu-
ne cæ fiecare copil are dreptul sæ ia douæ felii din plæcinta
152 Eric Berne

familiei: una cu margini drepte øi una cu margini zdrenfluite.


Cea cu margini drepte e un slogan, cum ar fi „Munceøte pe
brânci!“ sau „Nu abandona!“, pe când cea cu margini zdren-
fluite e o provocare maliflioasæ conformæ cu scenariul, cum ar
fi „Uitæ sæ°fli faci tema“, „Poartæ°te neîndemânatic“ sau „N°ai
decât sæ crapi“. Dacæ nu le aruncæ, în jurul acestor douæ
„rævaøe“ îi sunt hotærâte stilul de viaflæ øi destinul.

G. Modele parentale
Ca sæ obflii o doamnæ, începi cu bunica; øi ca sæ obflii o
schizofrenicæ începi tot cu bunica. Zoe (aøa îi vom spune su-
rorii lui Jeder) poate deveni o doamnæ numai dacæ mama sa
o învaflæ ceea ce trebuie sæ øtie. Fata trebuie sæ învefle de foarte
timpuriu, prin imitaflie, cum sæ zâmbeascæ, sæ meargæ øi sæ
øadæ, iar mai târziu, prin instruire verbalæ, cum sæ se îmbrace,
cum sæ se facæ plæcutæ oamenilor din jur øi cum sæ spunæ
„Nu“ cu eleganflæ. E posibil ca øi tatæl sæ aibæ ceva de zis în
privinfla acestor lucruri, dar manevrarea tatælui constituie de
asemenea un subiect al instruirii feminine. Tatæl poate sæ im-
punæ comenzile, dar mama e cea care dæ modelul øi instruc-
fliunile Adulte pentru îndeplinirea lor. Figura 8 prezintæ
matricea scenariului unei fete frumoase pe nume Zoe. Dacæ
Zoe devine doamnæ de carieræ sau, în cele din urmæ, se
revoltæ împotriva sistemului øi a restricfliilor acestuia depinde
în egalæ mæsuræ de ceea ce cere scenariul ei øi de propria°i
hotærâre. Poate are voie sæ facæ sex øi sæ bea cu moderaflie,
dar dacæ devine dintr°o datæ mai activæ, înseamnæ cæ s°a eli-
berat de scenariu sau urmeazæ pur øi simplu provocarea la
revoltæ? În primul caz, tatæl va spune (cum s°ar exprima
marflienii): „Nu, nu, nu atât de neîngrijitæ!“, iar în al doilea (în
sinea lui, tainic): „Acum aratæ cæ are viaflæ°n ea, ha°ha! Fetifla
mea n°are nimic demodat!“
Pe de altæ parte, dacæ mama lui Zoe nu øade corect, nu se
îmbracæ corect øi°øi manifestæ feminitatea cu stângæcie, e
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 153

Tatæl Mama
P P
Fii fr etc.
umo asæ
asæ umo
etc. Fii fr
P

A A
ci
sæ fa
cum
Uite oa sæ
frum
A sæ fii

C C
Fii sexi,
dar nu
vulgaræ
P

A C2

C1

O doamnæ frumoasæ

Figura 8

foarte probabil ca Zoe sæ°i semene. Asta se întâmplæ adesea


în cazul fetelor cu mame schizoide øi, de asemenea, al fetelor
a cæror mamæ a murit când ele erau foarte mici, aøa cæ n°au
avut ce model sæ urmeze. O pacientæ cu schizofrenie paranoidæ
a cærei mamæ murise când ea avea patru ani spunea: „Dimi-
neafla, la trezire, nici mæcar nu mæ pot hotærî ce sæ pun pe mine.“
În cazul unui bæiat, scenariul øi modelul e mai probabil
sæ°i influenfleze alegerea carierei profesionale. Mic fiind, Jeder
ar putea spune: „Când am sæ cresc, vreau sæ fiu avocat
(poliflist, hofl), ca tata.“ Dar nu se întâmplæ mereu aøa. Totul
depinde de programarea din partea mamei, prin care aceasta
spune: „Implicæ°te (nu te implica) într°o activitate cu riscuri
din beløug øi cât se poate de palpitantæ, la fel ca (spre deose-
bire de) tatæl tæu.“ Aceste comenzi, la fel ca toate comenzile
scenariului, se referæ nu atât la alegerea unei anumite profe-
sii, ci la tipuri speciale de tranzacflii (în cazul de faflæ, cinstite
154 Eric Berne

sau corupte, riscante sau sigure etc.).49 Dar indiferent dacæ


ele sunt pro sau contra, tatæl e cel care oferæ modelul.
Jeder poate da impresia cæ acflioneazæ împotriva dorinfle-
lor mamei sale când adoptæ ocupaflia tatælui. Asta ar putea fi
cu adeværat o sfidare sau un contrascenariu. Pe de altæ parte,
existæ trei mame: Pærinte, Adult øi Copil. Poate cæ Jeder
acflioneazæ contrar dorinflelor exprimate ale Pærintelui sau
Adultului mamei, supunându°se veseliei nerostite, dar evi-
dente a Copilului ei. Comenzile încep sæ funcflioneze când
bæieflelul observæ atenflia captivatæ øi zâmbetul fascinat al ma-
mei în timp ce ascultæ cum tatæl îøi povesteøte ultima pæflanie.
Acelaøi lucru se întâmplæ în ceea ce priveøte comenzile date
de tatæ lui Zoe. Pærintele sau Adultul lui o avertizeazæ mereu
sæ nu cumva sæ ræmânæ însærcinatæ, dar ar putea sæ manifeste
un interes øi o plæcere copilæreøti când una dintre colegele ei
de clasæ pæfleøte acest lucru. Asta e o provocare la care fata e
foarte probabil sæ ræspundæ, mai ales dacæ mama i°a oferit
modelul, Zoe însæøi fiind conceputæ în afara cæsætoriei.
Uneori, matricea este inversatæ, dar în cele mai multe ca-
zuri, comenzile vin de la pærintele de sex opus, iar modelul,
de la pærintele de acelaøi sex. În orice caz, modelul reprezintæ
etalarea finalæ, calea finalæ comunæ pentru toate directivele
scenariului.

H. Demonul
Demonul e mæscærici în existenfla umanæ øi joker în psi-
hoterapie. Indiferent cât de bine îøi construieøte Jeder pla-
49 Cf. Berne, E. „Concerning the Nature of Diagnosis“. International
Record of Medicine 165: 283°292, 1952. Diferenfla între tipurile de tran-
zacflii în care se angajeazæ mecanicii øi cele în care se angajeazæ fer-
mierii se vede pe chipul lor. Din moment ce se poate presupune cæ øi
unii, øi ceilalfli s°au næscut cu acelaøi set de muøchi faciali deservifli
de aceiaøi nervi, diferenflele trebuie sæ se datoreze unui fel de „elec-
trod“ din sistemul lor nervos central. În primul caz, electrodul spune
„Fii alert!“, iar în al doilea, „Aøteaptæ sæ vezi“, iar aceste sloganuri
descriu tipurile de tranzacflii în care se angajeazæ unii øi ceilalfli.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 155

nurile, demonul poate sæ intervinæ în momentul critic øi sæ le


dea peste cap, de obicei cu un zâmbet øi un ha°ha. Øi indife-
rent cât de bine îøi planificæ terapeutul psihoterapia, pacien-
tul are întotdeauna cærfli mai bune. În clipa când terapeutul
crede cæ are patru aøi, Jeder dæ jokerul øi demonul lui ia
potul. Apoi pleacæ vesel, læsându°l pe doctor sæ frunzæreascæ
pachetul de cærfli, încercând sæ priceapæ ce s°a întâmplat.
Chiar dacæ e pregætit pentru o asemenea întâmplare, nu
poate face prea mare lucru. Poate doctorul øtie dinainte cæ
exact când Jeder ajunge în vârful dealului cu bolovanul pe
care°l împinge, demonul îi va distrage atenflia øi bolovanul se
va rostogoli iaræøi pânæ jos. Poate existæ øi alfli oameni care
øtiu acest lucru, dar demonul acflioneazæ deja øi are grijæ ca
Jeder sæ nu se apropie de vreo persoanæ care ar putea sæ se
amestece. Aøa cæ pacientul începe sæ lipseascæ de la øedinfle
sau se distanfleazæ, iar dacæ face cineva presiuni asupra lui,
renunflæ pur øi simplu. E posibil sæ se întoarcæ dupæ ce s°a
sæturat sæ facæ pe Sisif, mai trist, dar nu cu mult mai înflelept
øi nici mæcar conøtient de propria°i veselie.
Demonul apare pentru prima oaræ când Jeder øade la
masæ pe scaunul lui înalt de copil øi împræøtie mâncarea pe
podea cu o privire voioasæ, aøteptând sæ vadæ ce vor face
pærinflii sæi. Dacæ ei se împrietenesc cu demonul, acesta va
trece ulterior la alte næzbâtii øi, poate, la umor øi glume.
Dacæ°l obligæ prin bætaie sæ se retragæ, se va ascunde øi va
pândi ostil de undeva, din fundal, gata sæ flâøneascæ într°un
moment de neatenflie al lui Jeder øi sæ°i trimitæ viafla la podea,
aøa cum fæcea la început cu mâncarea.

I. Permisiunea
De obicei, îndemnurile negative sunt rostite tare øi ræspi-
cat øi întærite cu forflæ, pe când cele pozitive cad adesea pre-
cum picæturile de ploaie în râul vieflii, færæ sæ facæ zgomot, ci
doar cercuri mici. Îndemnul „Munceøte pe brânci!“ se gæseøte
156 Eric Berne

în manuale, însæ acasæ e mult mai probabil sæ se facæ auzit


sub forma „Nu mai lenevi!“. „Fii mereu punctual“ e un motto
instructiv, dar în viafla realæ se aude mult mai des „Nu în-
târzia!“, iar „Nu fi prost!“ are mult mai multæ popularitate
decât „Fii deøtept!“.
Astfel, programarea se dovedeøte a fi preponderent nega-
tivæ. Orice pærinte împuie capul copiilor sæi cu astfel de
restricflii. Dar le dæ øi permisiuni. Interdicfliile împiedicæ
adaptarea la circumstanfle (sunt neadaptative), pe când per-
misiunile fac posibilæ alegerea liberæ. Permisiunile nu°i dau
copilului bætaie de cap, din moment ce nu existæ nimic obli-
gatoriu în ele. Adeværatele permisiuni sunt simple autori-
zaflii, cum e cea de pescar. Bæiatul cu autorizaflie de pescar nu
e obligat sæ pescuiascæ. Poate sæ°øi foloseascæ autorizaflia sau
nu, dupæ voie, øi merge la pescuit când are chef øi când îi per-
mit circumstanflele.
Ar mai trebui spus încæ o datæ cæ a fi frumoasæ fline nu de
anatomie, ci de permisiunea parentalæ (la fel øi a avea succes).
În virtutea anatomiei, fata e dræguflæ sau fotogenicæ, dar
numai zâmbetul tatælui poate face frumuseflea sæ stræluceascæ
în ochii unei femei. Faptele copiilor sunt dedicate cuiva. Bæ-
iatul e inteligent sau sportiv ori plin de succes pentru mamæ,
iar fata e inteligentæ, frumoasæ ori fertilæ pentru tatæ. Sau, pe
de altæ parte, bæiatul e prost, slab sau neîndemânatic pentru
pærinflii sæi, iar fata e proastæ, urâtæ sau frigidæ pentru pærinflii
ei, dacæ asta vor aceøtia. Ar mai trebui adæugat cæ un copil
trebuie sæ învefle de la cineva cum sæ facæ un lucru, dacæ e sæ°l
facæ bine. A face un lucru pentru cineva øi a învæfla de la
cineva constituie adeværata semnificaflie a instrumentarului
scenariului de viaflæ. Dupæ cum am arætat deja, de obicei
copilul face un lucru sau altul pentru pærintele de sex opus øi
învaflæ de la pærintele de acelaøi sex.
Permisiunile reprezintæ principalul instrument terapeutic
al analistului de scenarii, fiindcæ ele îi oferæ celui din afaræ
singura ocazie de a°l elibera pe pacient de blestemele cu care
l°au împoværat pærinflii sæi. Terapeutul îi dæ Copilului pacien-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 157

tului permisiuni spunând fie „Ai voie sæ faci asta“, fie „Nu
trebuie s°o faci“. În ambele cazuri, îi cere Adultului: „Lasæ°l
în pace!“ Aøadar, existæ permisiuni pozitive øi negative.
Într°o permisiune pozitivæ sau autorizaflie, „Lasæ°l în pace!“
înseamnæ „Lasæ°l s°o facæ!“, ceea ce înlæturæ porunca. Într°o
permisiune negativæ sau eliberare externæ, înseamnæ „Nu°l
mai presa sæ facæ asta!“, ceea ce înlæturæ provocarea. Unele
permisiuni pot fi privite în ambele feluri, mai ales în cazul
antiscenariilor. Astfel, când Prinflul a særutat°o pe Frumoasa
din Pædurea adormitæ, i°a dæruit acceptul de a se trezi øi toto-
datæ eliberarea de sub blestemul vræjitoarei.
Una dintre cele mai importante permisiuni este autori-
zaflia de a nu se mai purta prosteøte øi de a începe sæ gân-
deascæ. Mulfli pacienfli de vârstæ înaintatæ n°au mai avut din
copilæria micæ vreun gând independent øi aproape au uitat
cum e sæ gândeøti, ba chiar øi ce înseamnæ a gândi. Însæ cu
permisiunea acordatæ la momentul potrivit, reuøesc sæ depæ-
øeascæ situaflia cu bine øi sunt mai mult decât încântafli când
rostesc cu voce tare, la øaizeci øi cinci sau øaptezeci de ani,
ceea ce poate fi prima observaflie inteligentæ din viafla lor
adultæ. Deseori e nevoie sæ se anuleze munca terapeuflilor di-
nainte pentru a°i da unui pacient permisiunea sæ gândeascæ.
Unii pacienfli au petrecut ani de zile în spitale sau clinici psi-
hiatrice, unde cea mai micæ încercare de°a lor de a gândi
independent s°a lovit de împotrivirea puternicæ a personalu-
lui. Acolo au fost învæflafli cæ a gândi înseamnæ de fapt a
comite pæcatul numit „intelectualizare“, pe care trebuie sæ°l
mærturiseascæ færæ întârziere, promiflând cæ nu°l mai vor fæp-
tui niciodatæ.
Multe adicflii øi obsesii se bazeazæ pe ispite parentale. „Nu
te opri din consumul de droguri (cæci s°ar putea sæ nu mai vii
acasæ sæ ceri bani)“, spune mama dependentului de heroinæ.
„Nu înceta sæ te gândeøti la sex“, spune pærintele depravatu-
lui sau al nimfomanei. Întreaga concepflie despre permisiune
ca instrument terapeutic a pornit de la un jucætor patologic,
care a afirmat: „N°am nevoie sæ°mi spunæ cineva sæ nu mai
158 Eric Berne

joc, ci am nevoie sæ°mi permitæ cineva sæ mæ opresc, fiindcæ în


mintea mea, cineva spune cæ nu am voie.“
Aøadar, permisiunea îi dæ voie lui Jeder sæ fie flexibil, în
loc sæ reacflioneze cu modele de comportament împietrite,
determinate de sloganuri øi comenzi. Asta nu are nimic de a
face cu „creøterea permisivæ a copilului“, din moment ce øi
aceea e plinæ de imperative. Persoana cæreia i s°a acordat o
permisiune e la fel de uøor de identificat ca øi cea legatæ fe-
deleø. „Tipul æsta, de bunæ seamæ, are voie sæ gândeascæ“,
„Femeia asta, de bunæ seamæ, are voie sæ fie frumoasæ“ øi
„Oamenii æøtia, de bunæ seamæ, au voie sæ se simtæ bine“
sunt expresii marfliene ale admirafliei.
(Una dintre graniflele analizei scenariilor vizeazæ analiza-
rea mai în profunzime a permisiunilor, în principal prin
observarea miøcærilor oculare la copii foarte mici. Astfel, în
anumite situaflii, copilul se uitæ într°o parte, la pærinfli, ca sæ
vadæ dacæ „are voie“ sæ facæ un lucru; în alte cazuri, pare a
avea „libertatea“ de a°øi urma propriile tendinfle, færæ a°i con-
sulta. Astfel de observaflii, evaluate atent, pot conduce la o
distincflie semnificativæ între „permisiune“ øi „libertate“.)

J. Eliberarea internæ
Antidotul vræjii sau eliberarea internæ este elementul care
înlæturæ porunca øi elibereazæ persoana de scenariul ei de
viaflæ, astfel încât sæ°øi poatæ îndeplini aspirafliile proprii. E un
„mecanism de autodistrugere“ prestabilit, în anumite scenarii
foarte vizibil, în altele fiind nevoie sæ fie depistat sau decodi-
ficat, cam în stilul prorocirilor Oracolului din Delfi, care avea
acelaøi rol în Grecia anticæ. Din perspectivæ clinicæ nu se øtiu
prea multe despre el, deoarece oamenii vin la terapie tocmai
fiindcæ nu reuøesc sæ°l gæseascæ singuri; dar terapeutul nu
aøteaptæ sæ aparæ øi nici nu°l probeazæ. Spre exemplu, într°un
scenariu „În aøteptarea rigor mortis“ sau „Frumoasa din Pæ-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 159

durea adormitæ“, pacienta nutreøte convingerea cæ va scæpa


de frigiditate când îl va întâlni pe Prinflul cu Merele de aur øi,
foarte probabil, va crede cæ l°a gæsit în persoana terapeutului.
Însæ acesta refuzæ onoarea ce i se face, în principal din motive
etice, dar øi pentru cæ atunci când terapeutul ei dinainte
(neautorizat) a acceptat rolul, Merele sale de aur s°au trans-
format în cenuøæ.
Uneori, antidotul vræjii e pur øi simplu ironic — situaflie
frecvent întâlnitæ în scenariul învinøilor: „Va fi mai bine dupæ
ce vei muri.“
Eliberarea internæ poate fi condiflionatæ de un eveniment
sau de un reper temporal. „Când vei cunoaøte un prinfl“,
„Dupæ ce mori în luptæ“ sau „Dupæ ce ai trei copii“ sunt sce-
narii centrate pe eveniment. „Dupæ ce treci de vârsta la care a
murit tatæl tæu“ sau „Dupæ ce se împlinesc treizeci de ani de
când lucrezi la firmæ“ sunt scenarii centrate pe un reper tem-
poral.
Iatæ un exemplu de producere a eliberærii interne în prac-
tica clinicæ.

Chuck
Chuck era medic generalist într°o zonæ izolatæ din Munflii
Stâncoøi. Kilometri întregi de jur-împrejur nu mai exista alt
medic. Muncea zi øi noapte, dar oricât de mult ar fi trudit, nu
câøtiga niciodatæ suficient ca sæ°øi întreflinæ familia nume-
roasæ øi avea mereu datorii la bancæ. O lungæ perioadæ de
timp a dat anunfluri în revistele medicale cæutând un partener
care sæ°l mai despoværeze, dar insista cæ n°a apærut nici un
candidat potrivit. Îøi desfæøura activitatea pe câmpuri, în case
øi spitale, iar uneori la poala câte unei stânci. Avea resurse
extrem de bogate, însæ era aproape epuizat — nu chiar de tot.
A venit la terapie împreunæ cu soflia lui fiindcæ aveau pro-
bleme în cæsnicie, iar el începea sæ sufere de hipertensiune.
160 Eric Berne

În cele din urmæ, a gæsit la distanflæ nu prea mare un spital


universitar ce oferea burse câtorva medici generaliøti care
doreau sæ se specializeze. De astæ datæ a gæsit pe cineva care
sæ°i ia locul ca medic de flaræ. A renunflat la activitatea sa com-
plexæ, profitabilæ øi a constatat cæ are suficiente rezerve ca
sæ°øi flinæ familia pe linia de plutire câtæ vreme øi°a fæcut rezi-
denfliatul în chirurgie, cu un salariu mic.
„Mi°am dorit dintotdeauna sæ fac asta, spunea el. Dar am
crezut cæ o sæ scap de Pærintele°Tatæ, care mæ împingea de la
spate, doar dupæ ce am sæ fac un infarct. Numai cæ n°am
fæcut infarct, øi mæ simt fericit cum n°am fost niciodatæ în
viafla mea.“
E evident cæ în cazul lui, infarctul juca rolul de antidot al
vræjii, øi credea cæ numai aøa va putea sæ se elibereze. Dar cu
ajutorul grupului, a reuøit sæ scape de scenariul sæu sænætos
tun.
Chuck ilustreazæ într°o manieræ simplæ øi directæ acfliunea
întregului instrumentar al scenariului, dupæ cum aratæ
„matricea scenariului“ din figura 9. Contrascenariul sæu a
provenit de la ambii pærinfli: „Munceøte pe brânci.“ Tatæl i°a
transmis modelul medicului muncitor. Porunca mamei era:
„Sæ nu te dai bætut niciodatæ. Munceøte pânæ cazi lat.“ Dar
tatæl i°a dat antidotul vræjii: „Pofli sæ te relaxezi dacæ faci
infarct, ha°ha!“ În cazul lui, terapia a acflionat pætrunzând în
acea parte a creierului sau a minflii lui unde aceste voci îøi
trimiteau directivele. Pe urmæ, porunca a fost înlæturatæ acor-
dându°i°se permisiunea: „Pofli sæ te relaxezi færæ sæ faci un
infarct.“ Când aceastæ permisiune øi°a croit drum prin toate
carapacele øi mecanismele ce protejau instrumentarul scena-
riului, blestemul a fost anihilat.
Trebuie remarcat cæ era inutil sæ i se spunæ „Dacæ mai
continui aøa, o sæ faci infarct“. (1) Era foarte conøtient de
aceastæ primejdie, øi a i se vorbi încæ o datæ despre ea nu
servea decât la a°l face øi mai nefericit, fiindcæ (2) voia infarc-
tul, care l°ar fi eliberat într°un fel sau altul. Îi trebuia nu o
ameninflare øi nici un ordin (avea deja destule ordine în
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 161

Tatæl A = Vreau sæ fac Mama


în felul meu
P P
C=
Mun ceøte
ceøte Mun
din g C=
reu
reu din g
P
A A
M=
Uite
cum

A
C C
E=U t
n infa a bætu
rct u te d
te va S=N
elibera t
Cazi la

C S = Scenariul
C = Contrascenariul
E = Eliberarea

Un învingætor muncitor A = Aspiraflia

Figura 9 M = Modelul

minte), ci autorizaflia care sæ°l elibereze de acele ordine, øi toc-


mai asta a primit. Atunci a încetat sæ mai fie victima scenariu-
lui øi a devenit propriul sæu stæpân, putând sæ acflioneze dupæ
placul inimii. A continuat sæ munceascæ pe rupte øi sæ urme-
ze modelul medical al tatælui sæu, dar n°a mai fost împins de
scenariu sæ exagereze cu munca øi nici împins de scenariu
spre moarte. Astfel, la vârsta de cincizeci de ani, a devenit
liber sæ°øi împlineascæ aspirafliile proprii, autonome.

K. Componentele scenariului de viaflæ

Componentele scenariului sunt acele piese elementare care


alcætuiesc instrumentarul scenariului, un set „de asamblat
acasæ“ furnizatæ în parte de pærinfli øi în parte chiar de copil.
162 Eric Berne

Clementine

Clementine era deprimatæ de o poveste de dragoste ne-


fericitæ. Se temea sæ fie sinceræ cu iubitul ei, fiindcæ astfel ar fi
putut sæ°l piardæ. Pe de altæ parte, se temea cæ°l va pierde
dacæ nu va fi sinceræ. La drept vorbind, n°avea nici un secret
sinistru, ci doar nu voia ca el sæ afle cât de pasionalæ e ea în
realitate. Conflictul o fæcea uneori sæ fie frigidæ, alteori sæ
intre în panicæ. De câte ori vorbea despre asta, se simflea atât
de confuzæ, cæ se lua cu mâinile de cap.
Ce°ar avea de zis pærinflii ei pe tema asta? Pæi tatæl ar spu-
ne: „Ia°o uøurel, nu°fli pierde capul.“ Iar mama? „Tipul profi-
tæ de tine. Nu te ataøa prea mult de el. Mai devreme sau mai
târziu o sæ plece. Nu eøti suficient de bunæ pentru el. El nu°i
suficient de bun pentru tine.“ În continuare, Clementine a
povestit o aventuræ.
Când avea vreo cinci ani, un unchi adolescent a devenit
amoros faflæ de ea øi a fæcut°o øi pe ea sæ se simtæ sexi. Într°o
zi, când fæcea baie, tatæl ei i°a spus cât de frumuøicæ e. În casæ
erau niøte musafiri, iar el a ridicat°o în brafle, dezbræcatæ, s°o
vadæ øi aceøtia. Printre oaspefli se numæra øi unchiul cel sexi.
Care au fost reacfliile ei? „Vreau sæ mæ ascund! Vreau sæ mæ
ascund!“ „Dumnezeule, au sæ afle ce am fæcut!“ Ce a simflit
faflæ de tatæl tæu pentru fapta asta? „Aø fi vrut sæ°i trag un øut
în penis. Øtiam cum aratæ un penis, væzusem erecfliile unchiu-
lui meu.“ A fost vreun ha°ha în toatæ povestea? „Da, undeva
în adâncuri era. Aveam un secret. Øi, mai ræu decât toate,
øtiam cæ, dincolo de toate celelate simflæminte, îmi place.“
Din aceste reacflii, Clementine øi°a construit un scenariu
care presupunea sæ aibæ poveøti de dragoste pasionale øi apoi
sæ fie pæræsitæ. Însæ pe lângæ toate astea, îøi dorea sæ se
mærite, sæ ræmânæ mæritatæ øi sæ aibæ copii.
1. De la tatæl ei existau douæ sloganuri de contrascenariu:
„Ia°o cu biniøorul!“ øi „Nu°fli pierde capul.“ Ele se potriveau
cu aspirafliile Clementinei de a se cæsætori øi a avea o familie.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 163

2. Din partea mamei existau cinci porunci, toate combi-


nându°se în formula „Nu te ataøa de nimeni“.
3. Exista o puternicæ ispitæ de a fi pasionalæ øi sexi, pro-
venitæ de la unchi, întæritæ de provocarea nuditæflii instigatæ
de tatæ.
4. Ispitele øi provocærile din partea demonilor Parentali
i°au întærit propriul demon pe tot parcursul vieflii.
5. Exista sugestia puternicæ a unei eliberæri prestabilite:
cunoscutul Prinfl cu Merele de aur, diferit de tatæl ei — asta,
dacæ îl va putea gæsi.
Interesant e cæ toate aceste lucruri au ieøit la ivealæ într°o
singuræ øedinflæ. Dupæ cum a remarcat cineva din grup, Cle-
mentine pærea bucuroasæ sæ le arate tuturor.

L. Aspiraflii øi conversaflii
Prins în plasa instrumentarului scenariului sæu de viaflæ,
Jeder are totodatæ øi propriile aspiraflii autonome. De obicei,
acestea îi apar în reveriile din clipele de rægaz sau în halu-
cinafliile hipnagogice, de dinainte sæ adoarmæ: faptele de curaj
pe care ar fi trebuit sæ le facæ în dimineafla aceea sau scenele
paønice pe care îøi doreøte sæ le træiascæ peste câfliva ani. Orice
om are grædina lui secretæ, ale cærei porfli le pæzeøte împotriva
intruziunii brutale a vulgului. Ea cuprinde imagini vizuale
ale lucrurilor pe care le°ar face dacæ ar putea sæ procedeze
dupæ placul inimii. Norocoøii gæsesc momentul, locul øi per-
soana potrivite øi chiar fac acele lucruri, pe când ceilalfli sunt
obligafli sæ rætæceascæ, mæcinafli de dor, dincolo de propriile
ziduri. Tocmai æsta e subiectul cærflii de faflæ: ce se întâmplæ în
afara acelor ziduri, tranzacfliile exterioare ce pârjolesc florile
dinæuntrul zidurilor sau, dimpotrivæ, le alinæ setea.
Ceea ce°øi doresc oamenii sæ facæ apare în imagini vizuale,
în filmele de amatori pe care le înjghebeazæ în capul lor. Ceea
ce fac propriu°zis e stabilit de voci, de ræpæiala dialogului
164 Eric Berne

læuntric. Fiecare frazæ pe care o rostesc øi fiecare decizie con-


formæ cu scenariul constituie rezultatul unui astfel de dialog:
Mama, Tatæl, Adultul spun cu toflii „Ai face bine sæ…“, iar
Copilul, astfel înconjurat de ei, încearcæ sæ iasæ de sub asediu
øi sæ obflinæ ce vrea. Nimeni n°are cum sæ cunoascæ imensa,
uimitoarea, aproape infinita cantitate de dialog pe care el a
depozitat°o în tainiflele obscure ale minflii sale. Existæ acolo
ræspunsuri complete la întrebæri la care nici mæcar n°a visat
vreodatæ. Dar uneori, dacæ se apasæ pe butonul potrivit, totul
se revarsæ de°a dreptul poetic.
Cuprinde°fli arætætorul mâinii drepte în mâna stângæ. Ce
spune mâna, degetului øi ce are de spus degetul? Dacæ pro-
cedezi corect, ai sæ constafli în scurt timp cæ între mânæ øi
deget se desfæøoaræ o conversaflie însufleflitæ, cu sens. Partea
uimitoare constæ în aceea cæ ea exista dintotdeauna, la fel ca
alte sute de dialoguri. Dacæ eøti ræcit øi cu burta deranjatæ,
ce°i spune nasului înfundat abdomenul tæu care chioræie?
Dacæ øezi pe scaun øi°fli legeni piciorul, ce are sæ°fli spunæ azi
piciorul? Întreabæ°l øi°fli va ræspunde. Dialogul e acolo, existæ
în mintea ta. Toate acestea au fost descoperite sau cel puflin
scoase complet la luminæ de F.S. Perls50, inifliatorul gestalt°te-
rapiei. În manieræ asemænætoare, toate hotærârile tale sunt
luate de cei patru°cinci oameni din mintea ta; pofli sæ le ignori
vocile dacæ eøti prea mândru ca sæ le auzi, dar ele vor fi
prezente data viitoare, dacæ vei dori sæ le asculfli. Analiøtii de
scenarii învaflæ sæ identifice øi sæ amplifice aceste voci, în asta
constând o parte importantæ a terapiei desfæøurate de ei.51
Scopul analizei scenariului constæ în a°i elibera pe Jeder øi
Zoe, astfel încât aceøtia sæ poatæ deschide spre lume poarta
grædinii aspirafliilor lor. Asta se întâmplæ când tumultul de
Turn Babel din mintea lor amufleøte, iar Copilul poate spune:
50 Perls, F.S. Gestalt Therapy Verbatim (coord. J.O. Stevens). Real People
Press, Lafayette, California, 1969
51 Cf. Shapiro, S.B. „Transactional Aspects of Ego Therapy“. American
Journal of Psychology, 56: 479°498, 1953.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 165

„Dar eu, uite, asta vreau sæ fac øi prefer s°o fac aøa cum îmi
place mie.“

M. Învingætorii
Øi învingætorii sunt programafli. În cazul lor, în locul unui
blestem existæ o binecuvântare: „Viaflæ lungæ!“ sau „Sæ devii
un om mare!“ Porunca e adaptativæ, nu restrictivæ: „Nu fi
egoist!“, iar ispita e „Bravo!“ Chiar dacæ dispune de comenzi
atât de binevoitoare øi de atâtea permisiuni, învingætorului
tot îi mai ræmâne sæ se lupte cu demonul sæu, care pândeøte
în cotloanele întunecoase ale pærflii primitive a psihismului sæu.
Dacæ demonul îi e prieten, nu duøman, are succesul asigurat.

N. Tofli oamenii au un scenariu de viaflæ?


În prezent nu se poate ræspunde cu certitudine la între-
barea asta, dar e sigur cæ încæ din primii ani de viaflæ, tofli oa-
menii sunt programafli într°o anumitæ mæsuræ. Dupæ cum
spuneam anterior, unii pot sæ°øi capete autonomia ca urmare
a unor circumstanfle externe drastice, alflii prin reorganizare
internæ, iar alflii prin aplicarea antiscenariului. Elementul°cheie
îl reprezintæ permisiunile. Cu cât Jeder are mai multe permi-
siuni, cu atât e mai puflin legat de scenariul sæu. Pe de altæ
parte, cu cât au fost mai sever întærite comenzile scenariului,
cu atât e mai legat de el. Foarte probabil, specia umanæ luatæ
per ansamblu formeazæ o curbæ. La un capæt se aflæ oamenii
care au devenit autonomi pe o cale sau alta, iar la celælalt
capæt, cei legafli de scenariu, majoritatea aflându°se la mijloc,
perspectiva sau condifliile lor de viaflæ fiind supuse schim-
bærii. Cei legafli de scenariu se împart în douæ categorii. Existæ
oameni conduøi de scenariu, care au numeroase permisiuni,
dar pentru a se putea bucura de ele trebuie sæ îndeplineascæ
166 Eric Berne

mai întâi cerinflele scenariului. Un exemplu este persoana


care munceøte din greu, dar în timpul liber poate sæ se des-
tindæ øi sæ se simtæ bine. Existæ de asemenea oameni domi-
nafli de scenariu: cei cu pufline permisiuni øi care trebuie sæ
consume cât mai mult timp cu putinflæ îndeplinindu°øi sce-
nariul, cu orice prefl. Un exemplu tipic este cel al bæutorului
învederat sau al dependentului de droguri, care trebuie sæ se
îndrepte spre deznodæmântul sumbru al vieflii sale cât mai
repede cu putinflæ. Cei dominafli de scenariu sunt victimele
scenariilor tragice sau „hamartice“. Pe de altæ parte, nu prea
existæ oameni care sæ nu fi auzit la un moment dat în mintea
lor vocea demonului, îndemnându°i sæ cumpere când de fapt
ar fi trebuit sæ vândæ, sæ ræmânæ când ar fi trebuit sæ plece
sau sæ vorbeascæ deschis când ar fi trebuit sæ tacæ.52

O. Contrascenariul
Existæ însæ oameni care se revoltæ împotriva scenariului
lor, fæcând în aparenflæ opusul a ceea ce „ar trebui“ sæ facæ.
Exemple frecvent întâlnite sunt adolescentul „rebel“ øi femeia
care spune „Ultimul lucru pe care°l vreau e sæ fiu ca mama“.
Asemenea cazuri trebuie evaluate cu foarte mare atenflie,
întrucât existæ mai multe posibilitæfli. (1) Se poate ca persoana
sæ fi træit conform contrascenariului, iar aparenta revoltæ sæ
52 Desigur, porunca are acelaøi efect øi aceeaøi origine ca Supraeul din
psihanalizæ, iar sloganul contrascenariului fline øi el de aceeaøi
instanflæ. Demonul este totuna cu Se°ul aøa cum a fost el conceput
iniflial. Situaflia pare sæ stea cam aøa: demonul însuøi, impulsul, este
un „impuls al Se°ului“. Dar fenomenologic, demonul este perceput
ca o voce vie. E vocea pærintelui real (sau, mai exact, vocea demonu-
lui pærintelui), implantatæ în mintea copilului. Ea vorbeøte în numele
Se°ului pærintelui øi totodatæ în numele Se°ului copilului care încæ
nu se poate exprima verbal.
În ce priveøte „Copilul nebun al mamei“, vezi Denenberg øi Whimby,
„Behavior of Adult Rats is Modified by the Experiences Their
Mothers Had as Infants“. Loc. cit.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 167

fie o simplæ „ræbufnire a scenariului“. (2) Invers, se poate sæ fi


træit conform scenariului øi sæ fi recurs apoi la contrascenariu.
(3) E posibil sæ fi gæsit antidotul blestemului øi sæ se fi eliberat
de scenariu. (4) Se poate sæ aibæ directive de scenariu diferite
de la cei doi pærinfli sau de la douæ perechi de pærinfli øi sæ
treacæ de la un set la celælalt. (5) E posibil pur øi simplu sæ
urmeze o directivæ de scenariu specialæ, care°i cere sæ se re-
volte. (6) Persoana poate fi „învinsæ de scenariu“: a renunflat,
deznædæjduitæ, sæ mai îndeplineascæ directivele scenariului øi
a depus pur øi simplu armele. În asta constæ cauza multor
depresii øi decompensæri schizofrenice. (7) Pe de altæ parte, se
poate ca persoana sæ se fi eliberat øi sæ fi „ieøit din scenariu“
prin eforturi proprii sau cu ajutorul psihoterapiei. (8) Dar
aceastæ variantæ trebuie diferenfliatæ cu grijæ de „intrarea
într°un antiscenariu“. Numeroasele alternative aratæ o datæ în
plus cât de meticulos trebuie sæ fie analistul de scenarii pen-
tru ca el (øi pacientul sæu) sæ înfleleagæ corect cauza anumitor
schimbæri de comportament.
Antiscenariul seamænæ bine cu ceea ce Erikson numeøte
„dispersia identitæflii“53. Dacæ am compara scenariul cu o
cartelæ de computer, antiscenariul se obfline întorcând cartela
invers. Analogia e foarte aproximativæ, dar ilustrativæ. Când
mama spune „Nu bea“, Jeder bea. Când ea spune „Fæ duø în
fiecare zi“, el nu se spalæ. Când ea spune „Nu gândi“, el gân-
deøte, iar când ea spune „Învaflæ pe brânci“, el se lasæ de
øcoalæ. Pe scurt, Jeder sfideazæ cu meticulozitate. Dar, din
moment ce trebuie sæ°øi consulte programul ca sæ øtie exact
când øi cum sæ sfideze, faptul cæ sfideazæ fiecare instrucfliune
îi vædeøte programarea tot atât de cert ca øi dacæ le°ar res-
pecta pe toate. Aøadar, când „libertatea“ înseamnæ de fapt
sfidare, ea e doar o iluzie. Chiar dacæ inverseazæ programul,
Jeder tot programat ræmâne. O astfel de inversare — cartela e
întoarsæ pe dos în loc sæ fie fæcutæ bucæfli — se numeøte anti-
scenariu, iar antiscenariile constituie un teren fertil pentru
studii ulterioare.
53 Erikson, E. Identity and the Life Cycle, Loc. cit.
168 Eric Berne

P. Rezumat
Instrumentarul scenariului unui învins constæ, pe de o
parte, în porunci, provocæri øi un blestem. Acestea sunt co-
menzile scenariului, fiind ferm implantate în primii øase ani
de viaflæ. Pentru a combate programarea, are la dispoziflie
demonul læuntric øi uneori defline øi o eliberare internæ. Ulte-
rior ajunge sæ înfleleagæ sloganuri, ceea ce°i oferæ un con-
trascenariu. Pe tot parcursul timpului învaflæ modele de
comportament, care deservesc atât scenariul, cât øi contrasce-
nariul. Învingætorul are acelaøi instrumentar, dar progra-
marea e mai adaptativæ øi, de obicei, el dispune de mai multæ
autonomie, fiindcæ i s°au acordat mai multe permisiuni. Dar
demonul existæ mereu, în toate fiinflele umane, menit sæ le
aducæ pe neaøteptate plæcere sau suferinflæ.
Ar trebui remarcat cæ, în contextul scenariului, comenzile
reprezintæ parametri sau restricflii, cu singurul efect de a
limita ceea ce poate face Jeder, în timp ce modelele de com-
portament pe care le învaflæ de la pærinfli, inclusiv jocurile
acestora, îi spun concret cum îøi poate structura timpul.
Aøadar, scenariul constituie un plan de viaflæ complet, oferind
atât restricflii, cât øi structuri.
Capitolul 8
COPILÆRIA TÂRZIE

A. Intrigi øi eroi
Copilæria târzie, între øase øi zece ani, se numeøte în psi-
hanalizæ perioada de latenflæ. E o fazæ „locomotorie“54, în care
copilul se deplaseazæ prin jurul casei, sæ vadæ ce gæseøte. Pâ-
næ aici øi°a format doar o idee sumaræ, un protocol, cu privire
la felul cum îøi va asambla laolaltæ componentele scenariului,
în aøa fel încât sæ devinæ o persoanæ cu un scop în viaflæ. E
pregætit sæ treacæ de la animalele care mænâncæ oameni sau se
comportæ omeneøte la oamenii propriu°ziøi.
Copilul care, la început, îøi doreøte sæ træiascæ veønic sau
sæ iubeascæ de°a pururi poate fi determinat sæ se ræzgândeas-
cæ pe parcursul a cinci°øase ani55 øi sæ ia hotærârea — foarte
adecvatæ din perspectiva experienflei sale limitate — de a
muri tânær ori de a nu mai risca vreodatæ sæ iubeascæ. Sau ar
putea învæfla de la pærinfli cæ viafla øi iubirea meritæ træite, în
ciuda tuturor riscurilor pe care le presupun. Odatæ decizia
luatæ, copilul øtie cine este øi începe sæ caute în lumea din
afaræ, având în minte întrebarea: „Ce se poate întâmpla cu
oamenii ca mine?“ Øtie în ce constæ recompensa, dar nu°i
54 Erikson, E. Childhood and Society, Loc. cit., p. 81
55 Reperele temporale oferite aici, pânæ la vârsta pubertæflii, se bazeazæ
în principal pe amintirile pacienflilor adulfli øi pe declarafliile pærin-
flilor cu privire la copiii lor, confirmate prin lecturæ, øi doar într°o
mæsuræ mai micæ pe observarea directæ a copiilor. Psihiatrii pediatri,
educatoarele øi învæflætorii, cum ar fi cei care au participat la Semi-
nariile de Analizæ Tranzacflionalæ din San Francisco, le°au considerat
în general acceptabile.
170 Eric Berne

cunoaøte cu adeværat semnificaflia, nici cum îl va face sæ se


simtæ øi nici cum sæ ajungæ la ea. Trebuie sæ gæseascæ o intrigæ
sau o matrice în care sæ se potriveascæ toate componentele
scenariului sæu, precum øi un erou care sæ°i arate calea. Tân-
jeøte, de asemenea, sæ gæseascæ eroi cu componente asemænæ-
toare, dar care au urmat cæi diferite, mai fericite poate,
sperând sæ gæseascæ o cale de ieøire — sau de intrare.
Matricea øi eroul le gæseøte în basmele pe care le citeøte în
cærfli sau care°i sunt citite ori povestite de o persoanæ de
încredere: mama, bunica, alfli copii de pe stradæ sau poate o
educatoare bine îndoctrinatæ, la grædiniflæ. Istorisirea basme-
lor este ea însæøi o poveste, mai adeværatæ øi mai fascinantæ
decât basmul în sine. Ce se întâmplæ, de pildæ, între Jeder øi
mama lui din momentul când ea îi spune „Dupæ ce te speli
pe dinfli, îfli citesc o poveste“ øi pânæ°n momentul când îi zâm-
beøte, îl anunflæ „Gata!“ øi°i potriveøte plapuma? Care e ulti-
ma lui întrebare øi cum îi potriveøte mama plapuma? Aceste
momente contribuie la închegarea substanflei planului sæu de
viaflæ, în timp ce basmele ascultate sau citite îi conferæ schele-
tul. La sfârøit, în ceea ce priveøte scheletul, obfline: (a) un
erou — cineva cu care øi°ar dori sæ semene; (b) un personaj
negativ — cineva cu care îøi gæseøte scuze sæ semene; (c) un
tip — ceea ce øtie cæ trebuie sæ fie; (d) o intrigæ — o matrice
de întâmplæri care°i permite sæ comute de la un rol la celælalt;
(e) o distribuflie — celelalte persoane care vor motiva comu-
tærile, øi (f) un cod etic — setul de standarde etice care°i vor
servi drept justificare când se va simfli furios, îndurerat, vino-
vat, îndreptæflit sau triumfætor. Dacæ întâmplærile exterioare o
permit, cursul vieflii sale va fi acelaøi ca planul de viaflæ pe
care°l alcætuieøte pornind de la schelet sau matrice. De aceea,
e important de øtiut care era povestirea sau basmul preferat
al persoanei în copilærie, din moment ce în asta va consta
intriga scenariului ei de viaflæ, cu toate iluziile intangibile øi
tragediile inevitabile pe care le confline.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 171

B. Concesiunea
În aceastæ perioadæ, Jeder mai hotæræøte øi ce fel de simflæ-
minte se va strædui sæ træiascæ. De°a lungul timpului a fæcut
experimente în aceastæ privinflæ, a avut ocazia sæ se simtæ
furios, îndurerat, vinovat, speriat, inadecvat, îndreptæflit øi tri-
umfætor, øi a descoperit cæ familia lui trateazæ o parte din
aceste simflæminte cu indiferenflæ sau chiar cu dezaprobare fæ-
fliøæ, în timp ce unul este acceptabil øi dæ rezultate. Tocmai acel
sentiment devine „concesiunea“* lui. Træirea afectivæ prefe-
ratæ devine un fel de reflex condiflionat, care poate sæ persiste
toatæ viafla individului.
Pentru a clarifica acest aspect putem folosi teoria roflii de
ruletæ privind afectivitatea. Sæ presupunem cæ existæ un
cartier cu 36 de locuinfle construite în cerc, în jurul unei piefle
centrale, øi un bebeluø care aøteaptæ sæ se nascæ — în locul
unde aøteaptæ bebeluøii sæ se nascæ. Marele Computer care se
ocupæ de aceste chestiuni învârte roata, iar bila cade în cæsufla
17. Atunci Marele Computer anunflæ: „Urmætorul copil va
merge în casa 17.“ Mai învârte roata de cinci ori, ieøind nu-
merele 23, 11, 26, 35 øi 31, astfel cæ urmætorii cinci nou°næscufli
ajung fiecare în casa cu numærul respectiv. Zece ani mai
târziu, fiecare copil øtie deja cum trebuie sæ reacflioneze. Cel
din casa 17 a învæflat: „În familia asta, când apar probleme, ne
înfuriem.“ Cel din casa 23 a învæflat: „În familia asta, când
apar probleme, ne simflim îndurerafli.“ Copiii din casele 11, 26
øi respectiv 35 au învæflat cæ, atunci când apar probleme,
membrii familiei lor se simt vinovafli, speriafli sau inadecvafli.
Copilul de la 31 învaflæ: „În familia asta, când apar probleme,
aflæm ce se poate face pentru a rezolva lucrurile.“ Ar trebui
sæ fie evident cæ numerele 17, 23, 11, 26 øi 35 e probabil sæ
* Am folosit termenul în accepfliunea sa economico°juridicæ, de drept
de exploatare a unui bun obøtesc; autorul foloseøte termenul racket,
al cærui prim sens argotic este de afacere ilegalæ, de tip mafiot, dar øi
cel de concesiune (N.t.).
172 Eric Berne

producæ învinøi, iar 31 e foarte probabil sæ producæ un în-


vingætor.
Sæ presupunem însæ cæ, atunci când Marele Computer a
învârtit roata, au ieøit alte numere sau aceleaøi numere, dar
într°o altæ ordine. Poate Copilul A a mers în casa 11, nu în casa
17, øi a învæflat sæ cultive vinovæflia în locul furiei, iar Copilul
B, din casa 23, a fæcut schimb de locuri cu copilul F, de la 31;
în acest caz, Copilul B n°ar mai fi fost un învins øi copilul F
n°ar mai fi fost învingætor, ci lucrurile ar fi stat invers.
Altfel spus, læsând la o parte influenfla îndoielnicæ a gene-
lor, simflæmintele preferate se învaflæ de la pærinfli. Poate cæ,
dacæ s°ar fi næscut într°o altæ casæ, pacientul al cærui senti-
ment preferat e vinovæflia ar fi ales în schimb furia. Øi totuøi,
fiecare îøi va apæra træirea afectivæ favoritæ, afirmând cæ e cea
fireascæ sau chiar inevitabilæ într°o situaflie datæ. Æsta e unul
dintre motivele terapiei în grup. Dacæ acei øase copii s°ar afla,
douæzeci de ani mai târziu, într°un grup de terapie, iar
Copilul A ar relata un incident, încheindu°øi spusele cu afir-
maflia „Fireøte cæ m°am simflit furios!“, Copilul B ar spune
„Eu m°aø fi simflit îndurerat“, Copilul C: „Eu m°aø fi simflit
vinovat“, „Copilul D: „Eu m°aø fi simflit speriat“, Copilul E:
„Eu m°aø fi simflit neadecvat“, iar copilul F (care, probabil, a
devenit între timp terapeut): „Eu aø fi aflat ce se poate face
pentru a rezolva lucrurile.“ Care dintre copii are dreptate?
Fiecare e convins cæ reacflia sa e cea „fireascæ“. Adeværul e cæ,
la drept vorbind, nici una dintre ele nu e „fireascæ“, în sensul
de „naturalæ“: toate au fost învæflate sau mai degrabæ alese în
copilæria micæ.
Într°o formulare mai simplæ, aproape toate simflæmintele
de furie, durere, vinovæflie, fricæ øi neadecvare sunt „conce-
siuni“ øi în orice grup bine condus se vede cu uøurinflæ cæ
prea pufline astfel de reacflii sunt într°adevær adecvate. Aøa-
dar, îndeletnicirea e o træire afectivæ, selectatæ din întreaga
gamæ posibilæ, pe care persoana øi°o alege drept recompensæ
în jocurile pe care le joacæ. Membrii grupului ajung în scurt
timp sæ°l identifice øi pot sæ anticipeze când un anumit
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 173

pacient va obfline un cupon de furie, când altul va cæpæta un


cupon de durere øi aøa mai departe. Scopul colecflionærii aces-
tor cupoane constæ în a primi, în schimbul lor, recompensa
scenariului.
Fiecare membru al grupului e scandalizat de ideea cæ sen-
timentul sæu preferat nu e reacflia fireascæ, universalæ øi ine-
vitabilæ la situafliile cu care se confruntæ. Oamenii care au
concesiune asupra furiei, în mod special, se înfurie foarte tare
când li se pun la îndoialæ simflæmintele, iar cei care au conce-
siune asupra durerii se simt îndurerafli.

C. Cupoanele
„Cupoanele“ psihologice se numesc aøa fiindcæ sunt folo-
site în aceeaøi manieræ ca micile tichete albastre, verzi sau
albastre pe care le primesc clienflii, ca bonus, când cumpæræ
produse alimentare sau benzinæ. Iatæ în continuare câteva
observaflii privind cupoanele comerciale:
1. Ele se obflin de obicei ca bonus în urma unor tranzacflii
comerciale legitime — adicæ persoana trebuie sæ cumpere
ceva ca sæ obflinæ cupoane.
2. Majoritatea oamenilor care le adunæ au o culoare pre-
feratæ. Dacæ li se oferæ cupoane de altæ culoare, nici nu se
obosesc sæ le ia sau, dacæ le primesc, le dau altcuiva. Însæ
existæ oameni care adunæ orice fel de cupoane.
3. Unii oameni le lipesc în „album“ în fiecare zi, alflii le li-
pesc la intervale regulate, alflii le lasæ sæ zacæ la întâmplare
pânæ într°o zi când se plictisesc øi, cum n°au altceva mai bun
de fæcut, le lipesc pe toate odatæ. Unii le ignoræ pânæ când au
nevoie de un obiect sau produs anume, øi atunci le numæræ,
în speranfla cæ au adunat destule ca sæ°l poatæ obfline gratis de
la magazinul specializat în astfel de schimburi.
4. Existæ oameni cærora le place sæ discute despre cupoa-
ne, sæ°øi ræsfoiascæ albumele împreunæ, sæ se laude cu numæ-
174 Eric Berne

rul de cupoane adunate sau sæ argumenteze care culoare


oferæ produse mai bune sau avantaje mai mari.
5. Unii oameni adunæ doar câteva øi le schimbæ pe obiecte
mærunte, alflii adunæ mai multe øi obflin bunuri mai consis-
tente, în timp ce alflii se dedicæ acumulærii cât mai multor
cupoane, în schimbul cærora sæ obflinæ unul dintre „premiile“
cu adeværat mari.
6. Unii øtiu cæ, la drept vorbind, cupoanele nu sunt „gra-
tis“, întrucât preflul lor se adaugæ la cel al cumpæræturilor;
alflii nici mæcar nu stau sæ se gândeascæ la asta, iar alflii øtiu,
dar se prefac cæ nu øtiu, pentru cæ le place sæ le colecflioneze øi
totodatæ sæ aibæ iluzia cæ primesc ceva pe degeaba. (În unele
cazuri, preflul cupoanelor nu se adaugæ la cel al cumpæræ-
turilor; în astfel de situaflii, magazinul trebuie sæ suporte cos-
turile, pe socoteala sa. Dar în principiu, clientul este cel care
plæteøte cupoanele.)
7. Unii oameni preferæ sæ°øi facæ târguielile cotidiene la
magazine „cinstite“, unde plætesc doar produsele cumpærate;
cu banii pe care°i economisesc astfel pot sæ°øi cumpere apoi
ce bunuri vor, de unde vor øi când vor.
8. Cei cu adeværat dornici sæ obflinæ lucruri „pe gratis“ pot
sæ cumpere cupoane contrafæcute.
9. De obicei, persoanei care colecflioneazæ la modul serios
cupoane îi vine greu sæ se despartæ de ele. Ar putea sæ le
punæ într°un sertar øi sæ uite de ele o vreme, dar dacæ obfline
pe neaøteptate o græmadæ de cupoane într°o tranzacflie spe-
cialæ, le va scoate øi pe celelalte din sertar, ca sæ le numere øi
sæ vadæ la ce°i pot folosi.
Cupoanele psihologice sunt valuta „concesiunilor“ tran-
zacflionale. Cât Jeder e mic, pærinflii îl învaflæ cum sæ se simtæ
în situafliile dificile: cel mai adesea furios, îndurerat, vinovat,
speriat sau neadecvat, dar uneori prost, nedumerit, surprins,
îndreptæflit sau triumfætor. Aceste træiri afective se transformæ
în concesiune când Jeder învaflæ sæ le exploateze øi joacæ
jocuri ca sæ adune cât mai multe „cupoane“ de culoarea pre-
feratæ, în parte pentru cæ, de°a lungul timpului, simflæmântul
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 175

lui favorit s°a sexualizat sau a ajuns sæ înlocuiascæ træirile se-


xuale. În aceastæ categorie intræ de multe ori, spre exemplu,
furia adulflilor, care reprezintæ de obicei recompensa jocului
„Acum te°am prins, ticælosule!“ Plin de furie reprimatæ, Co-
pilul pacientului aøteaptæ pânæ când cineva face un lucru care°i
oferæ justificarea pentru a øi°o exprima. Justificarea înseamnæ
cæ Adultul, în acord cu Copilul, îi spune Pærintelui: „Nimeni
n°are de ce sæ mæ învinuiascæ dacæ mæ înfurii în asemenea
condiflii.“ Eliberat astfel de sub cenzura Pærintelui, se întoarce
spre contravenient øi°i spune de°a dreptul: „Ha! Nimeni nu
mæ poate învinovæfli, aøa cæ acuma te°am prins!“ etc. În limbaj
tranzacflional, se spune cæ persoana în cauzæ se înfurie „pe
gratis“ — adicæ færæ sæ simtæ vinovæflie. Uneori lucrurile se
desfæøoaræ altfel: Pærintele îi spune Copilului: „Doar n°ai sæ°l
laøi sæ scape nepedepsit!“, iar Adultul se coalizeazæ cu Pæ-
rintele: „Oricine s°ar înfuria în asemenea condiflii.“ Copilul
poate sæ se supunæ bucuros acestor îndemnuri sau, pe de altæ
parte, poate avea tot atât de puflin chef de ræzboi ca Tæuraøul
Ferdinand, dar e obligat sæ intre în conflict.
Cupoanele psihologice urmeazæ acelaøi tipar ca øi cele
comerciale.56
1. De obicei se obflin ca produs secundar al tranzacfliilor
legitime. Certurile între sofli, spre exemplu, încep de obicei
din cauza unei probleme reale, care reprezintæ „cumpærætu-
rile“. În timp ce Adultul îøi vede de treburi, Copilul aøteaptæ
cu neræbdare sæ culeagæ bonusurile.
2. Indivizii care colecflioneazæ cupoane psihologice au „cu-
loarea“ lor preferatæ øi se poate ca, dacæ li se oferæ alte culori,
sæ nu°øi batæ capul sæ le accepte. Persoana care colecflioneazæ
furii va læsa vinovæfliile øi fricile sæ°i treacæ prin faflæ sau sæ fie
luate de altcineva. De fapt, într°un joc marital structurat sænæ-
56 Paralela dintre cupoanele psihologice øi cele comerciale este cu ade-
værat uluitoare. Vezi Fox, H.W. The Economics of Trading Stamps.
Public Affairs Press, Washington, D.C., 1968. Aproape toate obser-
vafliile privind colecflionarii de cupoane comerciale se aplicæ la fel de
bine celor care fac tranzacflii cu cupoane psihologice.
176 Eric Berne

tos, unul dintre sofli va prelua toate furiile, iar celælalt, toate
vinovæfliile øi neadecværile, astfel încât amândoi „câøtigæ“ øi°øi
mæresc colecflia. Existæ însæ indivizi care adunæ orice fel de
cupoane: acei oameni flæmânzi afectiv, care joacæ „Sera“, eta-
lând bucuroøi orice fel de træire afectivæ ar apærea. Psihologii
sunt deosebit de predispuøi sæ culeagæ de pe trotuar simflæ-
minte aduse de vânt, iar dacæ fac terapie de grup, sæ°øi încu-
rajeze pacienflii sæ procedeze în acelaøi fel.
3. Unii oameni îøi trec în revistæ suferinflele øi furiile în
fiecare searæ, înainte de a adormi; alflii o fac mai puflin frec-
vent, iar alflii, doar dacæ se plictisesc øi n°au nimic mai bun de
fæcut. Unii aøteaptæ pânæ când au nevoie de o justificare de
proporflii øi atunci îøi fac totalul suferinflelor øi furiilor, în spe-
ranfla cæ au adunat destule ca sæ°øi poatæ permite o ræbufnire
de furie, o bosumflare „gratis“ sau altæ demonstraflie afectivæ
spectaculoasæ. Unii preferæ sæ le adune, alflii, sæ le cheltuiascæ.
4. Oamenilor le place sæ°øi arate unii altora colecfliile de
simflæminte øi sæ comenteze cine are furii, dureri, vinovæflii,
frici etc. mai multe sau mai bune. De fapt, multe baruri devin
sæli de expoziflie unde oamenii pot merge sæ se laude cu
cupoanele lor. „Tu crezi cæ nevastæ°ta e nerezonabilæ?! Pæi stai
sæ°fli spun eu…“ sau „Înfleleg ce vrei sæ spui. Eu mæ simt în-
durerat (speriat) chiar din mai puflin. Ieri…“ sau: „Ruøinat
(vinovat, neadecvat)? Pe mine era sæ mæ înghitæ pæmântul!“
5. „Magazinul“ unde sunt primite la schimb cupoanele
are aceeaøi gamæ de premii ca øi centrele de cupoane comer-
ciale: premii mici, mai mari øi cele cu adeværat importante. În
schimbul a unu°douæ „albume“, persoana poate primi un
premiu mic, cum ar fi o beflie sau o fantasmæ sexualæ gratis
(„justificate“); în schimbul a zece „albume“, poate primi un
suicid de jucærie (nereuøit) sau un adulter, iar pentru o sutæ
de „albume“ poate obfline unul dintre premiile serioase: o de-
misie gratis (divorfl, renunflarea la terapie, demisia de la servi-
ciu), o øedere gratis în spitalul de psihiatrie (numitæ în limbaj
colocvial „nebunie gratis“), o sinucidere gratis sau o omu-
cidere gratis.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 177

6. Unii oameni aflæ cæ, la drept vorbind, cupoanele psiho-


logice nu sunt gratuite øi cæ træirile afective colecflionate tre-
buie plætite cu singurætate, insomnii, hipertensiune sau probleme
gastrice, aøa cæ renunflæ sæ le mai adune. Alflii nu învaflæ nicio-
datæ acest lucru. Unii îl cunosc, dar continuæ sæ joace jocuri øi
sæ colecflioneze recompense, fiindcæ altfel existenfla lor ar fi
mult prea øtearsæ; din moment ce simt cæ felul lor de viaflæ e
puflin justificat, trebuie sæ se mulflumeascæ cu a aduna justi-
ficæri mici, care sæ le procure mici ræbufniri de vitalitate.
7. Unii oameni preferæ sæ vorbeascæ cinstit în loc sæ joace
jocuri; asta înseamnæ cæ nu se poartæ provocator cu scopul de
a obfline cupoane øi refuzæ sæ ræspundæ la comportamentele
provocatoare contrafæcute ale celorlalfli. Cu energia econo-
misitæ astfel, când cunosc persoana potrivitæ, la momentul
potrivit øi în locul potrivit, sunt pregætifli sæ°øi exprime sim-
flæmintele într°o manieræ mai autenticæ. (În anumite cazuri,
individul adunæ cupoane psihologice færæ nici un efort øi alt-
cineva plæteøte preflul. Astfel, un infractor se poate bucura de
toate plæcerile oferite de jefuirea unei bænci, færæ sæ regrete øi
færæ sæ fie prins; se pare cæ unii escroci profesioniøti øi maeøtri
ai cærflilor mæsluite pot træi foarte fericifli în felul æsta, dacæ nu
devin prea lacomi øi nu împing lucrurile prea departe. Unor
adolescenfli le place sæ°i descurajeze pe cei vârstnici færæ sæ
simtæ câtuøi de pufline remuøcæri sau alte efecte negative. Dar
în principiu, persoana care adunæ cupoane trebuie, de obicei,
sæ le plæteascæ mai devreme sau mai târziu.)
8. Unii oameni, îndeosebi paranoicii, colecflioneazæ cupoa-
ne „contrafæcute“. Dacæ nu°i provoacæ nimeni, îøi închipuie
provocæri. În acest caz, dacæ sunt neræbdætori, pot sæ obflinæ o
sinucidere gratis sau o omucidere gratis færæ a trebui sæ
aøtepte ca desfæøurarea fireascæ a evenimentelor sæ le ofere
suficiente iritæri pentru o izbucnire legitimæ. Din acest punct
de vedere, existæ douæ tipuri de paranoici: Copilul paranoic
colecflioneazæ nedreptæfli contrafæcute øi spune „Vezi ce mi°au
fæcut!“, pe când Pærintele paranoic colecflioneazæ drepturi
contrafæcute øi spune „N°ai voie sæ°mi facæ una ca asta!“ De
178 Eric Berne

fapt, în rândul paranoicilor existæ øi „amplificatori“, dar øi


adeværafli falsificatori. Cei cu manii culeg de ici, de colo cu-
poane mici øi le amplificæ valoarea cât de mult pot, ca sæ
obflinæ rapid un deznodæmânt de proporflii. Cei cu voci halu-
cinatorii pot sæ confecflioneze cupoane la infinit, direct din
capul lor.57
9. Unui pacient îi e la fel de greu sæ renunfle la colecflia sa
de cupoane psihologice câøtigate cu trudæ de°a lungul întregii
sale viefli cum i°ar fi unei gospodine sæ le ardæ pe cele comer-
ciale. Acest lucru reprezintæ un factor ce împiedicæ însænæ-
toøirea, din moment ce, pentru a se vindeca, pacientul trebuie
nu doar sæ înceteze sæ mai joace compulsiv jocuri, ci øi sæ
renunfle la plæcerea de a folosi cupoanele pe care le°a adunat
pânæ atunci. „Iertarea“ nedreptæflilor suferite nu ajunge: ele
trebuie sæ devinæ complet irelevante pentru desfæøurarea
ulterioaræ a vieflii sale, dacæ persoana renunflæ cu adeværat la
scenariu. În experienfla mea, „iertarea“ înseamnæ punerea cu-
poanelor la pæstrare, într°un sertar, øi nu descotorosirea defi-
nitivæ de ele; ele ræmân în sertar cât timp lucrurile merg bine,
dar dacæ apare o nouæ ofensæ, vor fi scoase øi adæugate la
noua recompensæ pentru a calcula valoarea premiului. Astfel,
alcoolicul care°øi „iartæ“ soflia nu se va mulflumi cu o beflie
moderatæ dacæ ea greøeøte din nou, ci ar putea sæ punæ la
bætaie toate cupoanele pe care le°a obflinut din greøelile sau
insultele ei pe întreg parcursul cæsniciei øi sæ facæ o beflie
colosalæ, încheiatæ poate prin delirium tremens.
Pânæ aici n°am spus nimic despre træirile afective „pozi-
tive“, cum ar fi virtutea, triumful øi bucuria. Cupoanele de
virtute sunt fæcute din aurul proøtilor øi nu vor fi acceptate ca
valutæ nicæieri, cu excepflia paradisului proøtilor. Cupoanele
de triumf strælucesc, dar oamenii cu bun°gust nu le adunæ,
57 Dr. Robert Zechnich (Transactional Analysis Bulletin 7:44, Aprilie
1968) a fæcut pentru prima oaræ observaflia incitantæ cum cæ existæ
paranoici Copil øi paranoici Pærinte, iar dr. Stephen Karpman a aræ-
tat cæ în timp ce halucinafliile sunt cu adeværat contrafæcute, maniile
nu sunt pe de°a°ntregul.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 179

fiindcæ sunt doar poleialæ. Pot fi însæ date la schimb pe o sær-


bætorire gratis, aøa cæ pot fi folosite în mod util pentru a dis-
tra un numær mare de oameni. Bucuria, la fel ca disperarea, e
un sentiment autentic øi nu reprezintæ ræsplata unui joc;
aøadar, putem vorbi despre bucurie de aur, aøa cum vorbim
øi despre disperare neagræ.
Ideea importantæ din punct de vedere clinic în privinfla
simflæmintelor „pozitive“ constæ în aceea cæ oamenii care a-
dunæ cupoane „maro“, simflæmintele „negative“ sau „relele
afective“ despre care am discutat mai sus, ezitæ deseori sæ
accepte cupoanele „aurii“ care le sunt oferite sub forma com-
plimentelor sau a „mângâierilor“. Se simt foarte confortabil
cu simflæmintele familiare, negative, vechi, dar pe cele pozi-
tive nu øtiu unde sæ le punæ, aøa cæ le refuzæ sau le ignoræ,
prefæcându°se cæ n°au auzit. La drept vorbind, un colecflionar
zelos de cupoane „maro“ poate sæ transforme chiar øi cele
mai sincere complimente în insulte mascate, aøa cæ în loc sæ le
iroseascæ, respingându°le sau refuzând sæ le audæ, le trans-
formæ în cupoane maro contrafæcute. Exemplul cel mai des
întâlnit: „Vai, ce bine aræfli azi!“ provoacæ replica: „Øtiam eu
cæ nu fli°a plæcut cum arætam sæptæmâna trecutæ!“ Un altul:
„O, ce rochie frumoasæ!“ „Aha, deci nu fli°a plæcut cea pe care
o purtam ieri!“ Cu puflin exercifliu, oricine poate învæfla sæ
transforme complimentele în insulte øi, mânjind niflel cu
fecale un cupon auriu agreabil, sæ°i dea înfæfliøarea unuia
maro, neplæcut.
Anecdota ce urmeazæ ilustreazæ cât de uøor îi este unui
marflian sæ înfleleagæ conceptul de cupon psihologic. În ziua
când a aflat pentru prima oaræ de acest concept la øedinfla
grupului de terapie, o femeie s°a întors acasæ øi i l°a explicat
bæiatului ei, în vârstæ de doisprezece ani. Acesta i°a spus:
„Bine, mamæ, mæ întorc imediat.“ A venit înapoi cu un sul
mic de timbre de hârtie øi un caiet cu paginile împærflite în
pætrate. Pe prima paginæ scrisese: „Când pagina asta va fi
plinæ cu timbre, vei avea dreptul la o suferinflæ gratis.“ Înflele-
sese perfect. Dacæ oamenii nu te provoacæ, nu te insultæ, nu te
180 Eric Berne

ademenesc sau nu te sperie de bunæ voie, tu începi un joc ca


sæ°i determini s°o facæ. În felul æsta obflii o furie, durere,
vinovæflie sau spaimæ gratis, iar dupæ ce aduni câteva, capefli
o suferinflæ gratis.
Mai existæ încæ o asemænare între cupoanele psihologice øi
cele comerciale. Øi unele, øi celelalte îøi pierd valoarea odatæ
folosite, dar oamenilor tot le place sæ vorbeascæ nostalgic de-
spre cele pe care le°au dat la schimb. Expresia°cheie în aceastæ
privinflæ este „a fline minte“. În conversafliile obiønuite, oamenii
reali spun: „fii°aduci aminte când…“, în timp ce „Mai flii min-
te…“ se foloseøte de obicei cu referire la cupoanele folosite øi
anulate cu multæ vreme în urmæ. „fii°aduci aminte ce bine
ne°am distrat la Yosemite?“ înseamnæ rememorare, pe când:
„fiii minte ce s°a întâmplat la Yosemite? Mai întâi ai îndoit
bara de protecflie, plus cæ ai uitat sæ… øi pe urmæ, din câte flin
eu minte, tu… øi în plus…“ etc. reprezintæ un reproø expirat,
care nu mai poate oferi o furie justificatæ. În exercitarea profe-
siei lor, avocaflii folosesc de obicei expresia „a fline minte“ øi
nu „a°øi aminti“ când scot la ivealæ cupoanele deseori decolo-
rate, uneori contrafæcute ale reclamantului, ca sæ le arate
judecætorului sau juraflilor. Avocaflii sunt, la drept vorbind,
filateliøti, buni cunoscætori ai cupoanelor psihologice: pot sæ
treacæ în revistæ o colecflie, fie ea mare sau micæ, øi sæ°i esti-
meze valoarea curentæ de piaflæ la marele magazin de ispæøiri
de la tribunal.
Soflii necinstifli se pot escroca reciproc fæcând uz de cu-
poane contrafæcute sau folosite. Astfel, Francisco a descoperit
cæ Angela, soflia lui, avea o aventuræ cu patronul ei øi chiar a
salvat°o când acesta a ameninflat°o cu violenfla. Dupæ o scenæ
furtunoasæ, ea i°a mulflumit, iar el a iertat°o. Dar pe urmæ, ori
de câte ori se îmbæta — ceea ce se întâmpla des —, Francisco
redeschidea subiectul øi urma o nouæ scenæ. În limbajul
cupoanelor, în prima scenæ, el a obflinut o furie justificatæ, ea
i°a mulflumit sincer, iar el a iertat°o cu generozitate. Asta a
fost o rezolvare decentæ a situafliei øi toate cupoanele au fost
anulate.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 181

Dar, aøa cum observam anterior, în practicæ, „a ierta“


înseamnæ a pune cupoanele în sertar pânæ când e nevoie din
nou de ele, chiar dacæ au fost deja folosite într°o tranzacflie. În
cazul nostru, Francisco scotea la ivealæ vechile cupoane anu-
late în fiecare sâmbætæ seara øi i le flutura Angelei sub nas.
Ea, în loc sæ°i atragæ atenflia cæ le°a folosit deja, læsa capul în
jos, îi permitea soflului ei sæ obflinæ o nouæ furie gratis øi°l
pæcælea oferindu°i, la rândul ei, niøte cupoane contrafæcute de
mulflumire. Prima oaræ când i°a mulflumit, i°a dat cupoane
adeværate de recunoøtinflæ de aur, dar dupæ aceea, mulflumi-
rile ei erau obosite øi false, „aurul proøtilor“ sau piritæ fe-
roasæ, pe care el, în neghiobia bæuturii, le prefluia ca øi cum ar
fi fost autentice. Când Francisco era treaz, amândoi puteau sæ
fie cinstifli øi sæ considere cæ au încheiat capitolul, dar când el
bea, deveneau amândoi necinstifli unul cu altul. El o øantaja
cu repuneri în scenæ false, iar ea îi plætea cu aceeaøi monedæ.
Aøadar, analogia între cupoanele comerciale øi cele psiho-
logice e aproape perfectæ. Fiecare individ tinde sæ foloseascæ
în acelaøi fel ambele categorii, în funcflie de felul cum a fost
crescut. Unii oameni sunt învæflafli sæ facæ schimbul øi pe
urmæ sæ nu se mai uite în urmæ. Alflii sunt învæflafli sæ le adu-
ne øi sæ le savureze; îøi colecflioneazæ cupoanele de hârtie øi
jubileazæ privind cum se acumuleazæ tot mai multe, antici-
pând ziua când vor putea sæ le dea la schimb pentru un pre-
miu mare; în acelaøi fel procedeazæ cu furiile, durerile, fricile
øi vinovæfliile, pe care le flin închise în ei pânæ când au destul
pentru o recompensæ cu adeværat mare. Iar alflii au permisi-
unea de a înøela øi fac acest lucru cu o ingeniozitate conside-
rabilæ.
Cupoanele psihologice existæ ca amintiri afective, care
probabil iau forma unor tipare moleculare în permanentæ sta-
re de agitaflie sau a unor potenfliale electrice care se depla-
seazæ în cerc, la nesfârøit; ele se epuizeazæ complet numai
dupæ ce are loc descærcarea, sub o formæ sau alta, a energiei
acumulate. Viteza cu care se descompun aceste configuraflii
sau potenfliale este probabil stabilitæ în parte genetic øi în
182 Eric Berne

parte prin „condiflionarea timpurie“, care, din punctul nostru


de vedere, intræ în categoria programærii parentale. În orice
caz, dacæ individul scoate la ivealæ în repetate rânduri ace-
leaøi cupoane vechi, ca sæ le arate publicului sæu, acestea
ajung sæ arate din ce în ce mai uzate øi mai obosite — øi la fel
ajunge sæ arate øi publicul.

D. Iluziile
Iluziile din copilærie au în principal de a face cu recom-
pensele pentru buna purtare øi cu pedepsele pentru proasta
purtare. Buna purtare înseamnæ în principal lipsa manifes-
tærilor de furie („Toane, toane!“) øi a celor sexi („Obræznicie,
obræznicie!“); în schimb teama øi ruøinea sunt acceptate. Asta
înseamnæ cæ Jeder nu trebuie sæ°øi exprime nici „instinctul de
autoconservare“, a cærui exprimare poate aduce mari satis-
facflii, nici „instinctul pentru conservarea speciei“, a cærui
exprimare poate fi foarte plæcutæ chiar øi la o vârstæ fragedæ;
în schimb, are voie sæ aibæ oricât de multe simflæminte nesatis-
fæcætoare, neplæcute doreøte.
Existæ numeroase sisteme care elaboreazæ reguli oficiale
privind recompensele øi pedepsele. Pe lângæ sistemele juri-
dice, care se gæsesc pretutindeni, mai sunt cele religioase øi
cele ideologice. Jumætate din populaflia lumii e alcætuitæ din
„credincioøi adeværafli“ (cam un miliard de creøtini øi jumæ-
tate de miliard de musulmani), pentru care sunt mai impor-
tante regulile privind viafla de apoi. Jumætatea „pægânæ“ e
judecatæ pe parcursul øederii pe pæmânt de zeii locali sau de
guvernul naflional. Însæ pentru analistul de scenarii, codurile
cele mai importante sunt acelea neoficiale, ascunse, specifice
fiecærei familii.
Pentru copiii mici existæ de obicei un Moø Cræciun care°i
observæ comportamentul øi fline socoteala faptelor bune sau
rele. Dar el e pentru „copiii mici“, iar „copiii mari“ nu cred în
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 183

Moø Cræciun, cel puflin nu în acela care apare într°o anumitæ


zi a anului sub forma unui bærbat deghizat. De fapt, a nu mai
crede în acel fel de Moø Cræciun este tocmai elementul care°i
separæ pe copiii mari de cei mici, alæturi de cunoøtinflele
despre cum se fac copiii. Dar copiii mari, ba chiar øi adulflii,
au propria variantæ de Moø Cræciun — altfel pentru fiecare.
Pe unii adulfli îi intereseazæ mai mult familia Moøului decât
Moøul însuøi øi cred cu convingere cæ, dacæ se poartæ cum tre-
buie, mai devreme sau mai târziu vor avea øansa de a°l
cunoaøte pe fiul lui, Fæt°Frumos, pe fiica lui, Snegurocika,
Cræiasa Zæpezii, sau chiar pe soflia lui, Doamna Menopauzæ.
De fapt, majoritatea oamenilor îøi petrec viafla aøteptându°l
pe Moø Cræciun sau pe un membru al familiei acestuia.
Øi pe urmæ mai existæ øi opusul lui din subteran. Dacæ
Moø Cræciun e un om vesel, îmbræcat în costum roøu, care
vine de la Polul Nord aducând daruri, opusul lui e un om
mohorât, cu mantie neagræ, care vine de la Polul Sud cu o
coasæ øi care se numeøte Moartea. Astfel, specia umanæ se
desparte în copilæria târzie în douæ pærfli: Grupul Vieflii,
care°øi va petrece existenfla aøteptându°l pe Moø Cræciun, øi
Grupul Morflii, care°øi va petrece existenfla aøteptând Moar-
tea. Acestea sunt iluziile fundamentale pe care se bazeazæ
toate scenariile: fie cæ, în cele din urmæ, Moø Cræciun va veni
cu daruri pentru învingætori, fie cæ, în cele din urmæ, Moartea
va veni øi va rezolva toate problemele învinøilor. Aøadar,
prima întrebare ce trebuie pusæ cu privire la iluzii este: „Pe
cine aøtepfli, pe Moø Cræciun sau Moartea?“
Dar pe parcurs, înainte de Darul Suprem (nemurirea) sau
de Soluflia Finalæ (moartea), existæ øi altele lucruri. Moøul
poate dærui un bilet câøtigætor de loterie, o pensie pe viaflæ
sau tinerefle prelungitæ. Moartea poate dærui o dizabilitate
permanentæ, dispariflia dorinflei sexuale sau îmbætrânirea pre-
maturæ, fiecare dintre acestea eliberând persoana de povara
anumitor îndatoriri. Spre exemplu, femeile din Grupul Morflii
sunt convinse cæ menopauza va însemna alinare øi un sfârøit,
cæ dorinflele sexuale vor dispærea complet, fiind înlocuite de
184 Eric Berne

bufeuri øi de melancolia care le va scuti pentru totdeauna sæ


træiascæ. În limbajul analizei scenariilor, acest mit trist al
salværii de cætre Doamna Menopauzæ se numeøte „Ovare de
lemn“. Existæ øi bærbafli care se reped la soluflia asta, cu aju-
torul „Testiculelor de lemn“ — mitul menopauzei masculine.
Toate scenariile se bazeazæ pe o astfel de iluzie, iar analiza
scenariilor are sarcina extrem de grea, dar necesaræ de a o
demonta — de aici, titlurile directe, care realizeazæ acest
lucru cel mai rapid øi cu cea mai scurtæ suferinflæ. Importanfla
tranzacflionalæ a iluziei constæ în faptul cæ ea îi oferæ indi-
vidului o cauzæ, precum øi un motiv de a colecfliona cupoane.
Astfel, oamenii care°l aøteaptæ pe Moø Cræciun vor aduna fie
complimente, ca sæ arate cât de bine s°au purtat, fie „chinuri“
de diferite feluri, pentru a°i trezi compætimire, în timp ce
aceia care aøteaptæ Moartea vor aduna cupoane de vinovæflie
sau de inutilitate, spre a dovedi cæ o meritæ sau cæ o vor
primi cu braflele deschise. Dar orice fel de cupon poate fi
oferit Moøului sau Morflii, în speranfla cæ, prezentat cu iscu-
sinflæ, va conduce la obflinerea produsului dorit.
Aøadar, iluzia are de a face cu magazinul unde se dau la
schimb cupoanele; existæ douæ magazine, fiecare cu regulile
sale. Fæcând suficiente fapte bune sau îndurând suficiente
suferinfle, Jeder poate aduna îndeajuns de multe cupoane
aurii sau maro, pe care sæ le dea la Magazinul Moøului, în
schimbul unui dar gratis. Adunând destule vinovæflii sau
inutilitæfli, poate sæ obflinæ un dar gratis din Magazinul Morflii.
De fapt, Moøul øi Moartea nu au magazin, ci sunt mai de-
grabæ niøte vânzætori ambulanfli. Jeder trebuie sæ aøtepte sæ
vinæ Moøul sau Moartea øi nu øtie niciodatæ când se va întâm-
pla asta. Tocmai de aceea trebuie sæ colecflioneze cupoane øi
sæ le aibæ mereu pregætite, fiindcæ dacæ°i scapæ prilejul când
Moøul sau Moartea trece într°adevær pe strada lui, nu øtie
niciodatæ când va avea o nouæ ocazie. Dacæ adunæ fapte bu-
ne, trebuie sæ gândeascæ pozitiv tot timpul, fiindcæ dacæ se
relaxeazæ chiar øi o singuræ clipæ, exact acela ar putea fi mo-
mentul sosirii Moøului. La fel, dacæ adunæ chinuri, e impor-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 185

tant sæ nu riøte vreodatæ sæ paræ fericit, fiindcæ dacæ Moøul îl


surprinde cu garda jos, pierde ocazia. La fel se întâmplæ øi în
cazul oamenilor din Grupul Morflii. Nu°øi pot permite sæ træ-
iascæ nici mæcar o clipæ lipsitæ de vinovæflie sau de inutilitate,
fiindcæ ar putea fi tocmai momentul vizitei Morflii, øi atunci
ar fi condamnafli sæ træiascæ pânæ la turul urmætor, care ar
putea fi… hm, doar moartea øtie cât ar trebui sæ continue sus-
pansul.
Iluziile sunt acele „o, dacæ“ øi „într°o bunæ zi“ pe care°øi
întemeiazæ majoritatea oamenilor existenfla. În anumite flæri,
loteria de stat oferæ singura posibilitate ca Jeder sæ°øi vadæ
visurile împlinite, aøa cæ mii de oameni îøi petrec viafla, zi
dupæ zi, aøteptând sæ iasæ numerele lor. Adeværul e cæ existæ
un Moø Cræciun: la fiecare extragere ies într°adevær numerele
jucate de un om, care°øi vede realmente visurile împlinite.
Dar, ciudat, în majoritatea cazurilor, asta nu le aduce feri-
cirea; mulfli lasæ câøtigul sæ li se scurgæ printre degete øi revin
la starea dinainte. Asta se întâmplæ fiindcæ sistemul iluziei
este un sistem magic: recompensa nu doar apare ca prin far-
mec, ci este ea însæøi fermecatæ. Copilul crescut cum se cu-
vine øtie cæ adeværatul Moø Cræciun vine pe horn, în timp ce
el doarme, øi°i lasæ o micæ træsuræ roøie sau o portocalæ de
aur. Dar nu va fi o træsuræ sau o portocalæ din cele obiønuite,
ci una fermecatæ, unicæ, înflesatæ cu rubine øi diamante. Când
Jeder descoperæ cæ a primit într°adevær træsura roøie sau por-
tocala, dar cæ e obiønuitæ, cum are toatæ lumea, e dezamægit øi
întreabæ: „Asta°i tot?“, spre marea nedumerire a pærinflilor
lui, care credeau cæ°i dæruiesc exact ce°øi dorea. Tot aøa, cel
care câøtigæ la loterie descoperæ cæ lucrurile pe care øi le
cumpæræ sunt la fel ca ale altor oameni, aøa cæ deseori întrea-
bæ: „Asta°i tot?“ øi°øi iroseøte câøtigul. Preferæ sæ se întoarcæ øi
sæ øadæ sub copac, sperând sæ se producæ vraja, decât sæ se
bucure de ceea ce are. Asta înseamnæ cæ iluziile sunt mai
atrægætoare decât realitatea øi chiar øi cea mai atrægætoare
realitate poate fi abandonatæ în favoarea celor mai slabe sau
mai improbabile iluzii.
186 Eric Berne

Între cele mai remarcabile exemple din acest registru se


numæræ oamenii cu scenariul „Sæ nu renunfli niciodatæ“. Unul
dintre lucrurile la care le vine cel mai greu sæ renunfle este
conflinutul intestinului lor, aøa cæ suferæ de constipaflie cro-
nicæ. Iluzia lor e cæ, dacæ se abflin suficient de multæ vreme,
Moø Cræciun va veni sau, dacæ nu vine, cel puflin vor avea
ceva propriu, drept compensaflie pentru darurile pe care nu
le°au primit. Unii dintre ei se aflæ într°o poziflie extrem de
favorabilæ pentru a se bucura de o realitate gratificantæ, dar
preferæ sæ „øadæ“ acasæ, aøteptând nici ei nu øtiu ce sau pe
cine, sæ vinæ øi sæ°i salveze. O astfel de femeie spunea, chiar øi
când stætea lungitæ pe canapeaua analiticæ: „Øed aici øi mæ
gândesc“. Acasæ petrecea o mulflime de timp constipat fæcând
acelaøi lucru. Îi venea greu sæ interacflioneze cu alfli oameni,
fiindcæ oriunde mergea, purta cu ea o toaletæ psihologicæ øi
orice°ar fi fæcut Adultul ei, Copilul øedea pe scaunul lui
preferat.
De fapt, Copilul nu renunflæ aproape niciodatæ la iluziile
sale. Unele dintre ele sunt universale, dupæ cum a arætat
Freud, øi probabil cæ apar în primele luni de viaflæ sau chiar în
pântece, acea lume magicæ pe care omul o poate regæsi ulte-
rior doar prin iubire, sex sau droguri (ori poate, în cazul indi-
vizilor cruzi, prin masacru). Cele mai timpurii trei iluzii
identificate de Freud se cuprind în afirmaflia: „ Sunt nemuri-
tor, omnipotent øi irezistibil.“ Sigur cæ aceste iluzii primitive
nu rezistæ multæ vreme, confruntate cu realitatea sugarului,
în care intræ mama, tatæl, timpul, gravitaflia, imagini øi sunete
necunoscute, înspæimântætoare øi senzafliile interne de foame,
fricæ øi durere. Dar ele sunt înlocuite de iluzii condiflionale,
care exercitæ o puternicæ influenflæ în alcætuirea scenariului.
Acolo, ele apar sub forma „O, dacæ“: „O, dacæ mæ port cum
trebuie, precis Moø Cræciun va veni.“
Pærinflii de pretutindeni sunt la fel în privinfla iluziilor.
Copilul crede cæ pærinflii sunt magicieni, în parte, fiindcæ o
cred øi aceøtia. Nu existæ pærinte real øi nici nu poate fi con-
ceput unul care nu i°a transmis, sub o formæ sau altul,
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 187

odraslei sale: „Dacæ faci ce°fli spun eu, totul o sæ iasæ bine.“
Pentru copil, asta înseamnæ: „Dacæ fac ce°mi spun ei, voi fi
protejat prin magie øi cele mai frumoase visuri ale mele vor
deveni realitate.“ El crede asta cu atâta convingere, încât e
aproape imposibil sæ°i clatini credinfla. Dacæ are un eøec, asta
se întâmplæ nu pentru cæ vraja a dispærut, ci pentru cæ el a
încælcat regulile. Iar dacæ sfideazæ directivele parentale sau
renunflæ la ele, asta nu înseamnæ cæ øi°a pierdut credinfla în
iluziile sale. Poate însemna doar cæ nu mai poate suporta
cerinflele sau cæ nu crede cæ le va îndeplini vreodatæ. De aici,
invidia øi dispreflul cu care unii oameni îi privesc pe cei care
urmeazæ regulile. Copilul læuntric încæ mai crede în Moø Cræ-
ciun, dar rebelii spun „Pot sæ capæt ce vreau en°gros!“ (dro-
guri sau revoluflie), în timp ce adepflii sentimentului de
inutilitate strigæ: „Cui îi trebuie strugurii æøtia acri? Strugurii
morflii sunt mai dulci.“ Însæ câfliva oameni reuøesc, pe mæsuræ
ce înainteazæ în vârstæ, sæ renunfle chiar la iluzii øi par s°o facæ
færæ invidia sau dispreflul celor care nu renunflæ.
Preceptul Pærintelui spune, în cel mai bun caz: „Poartæ°te
cum trebuie øi nu fli se va întâmpla nici un ræu!“, motto aflat
la baza sistemelor etice din toate flærile, pe tot parcursul isto-
riei documentate, începând cu cele mai vechi instrucfliuni
scrise cunoscute, cele ale lui Ptahotep, în Egiptul Antic, cu
cinci mii de ani în urmæ.58 În cel mai ræu caz spune: „Lumea
va fi mai bunæ dacæ omori anumifli oameni, øi în felul æsta vei
obfline nemurirea, vei fi omnipotent øi vei dobândi puteri
irezistibile.“ În mod ciudat, din punctul de vedere al Copi-
lului, ambele sunt sloganuri de iubire, fiindcæ amândouæ se
bazeazæ pe aceeaøi promisiune a Pærintelui: „Dacæ faci cum
îfli spun, am sæ te iubesc øi am sæ te apær, iar færæ mine nu eøti
nimic.“ Asta se vede clar când promisiunea este fæcutæ în
scris. În primul caz, Domnul e cel care te va iubi øi te va
apæra, aøa cum scrie în Biblie, iar în al doilea caz e Hitler, aøa
cum scrie în Mein Kampf øi în alte texte. Hitler a promis
58 Breasted, J. The Dawn of Conscience. Charles Scribner’s Sons, New
York, 1933.
188 Eric Berne

Reich°ul de o mie de ani, care echivaleazæ practic cu nemu-


rirea, iar adepflii lui au dobândit într°adevær omnipotenflæ øi
puteri irezistibile asupra polonezilor, fliganilor, evreilor, pic-
torilor, muzicienilor, scriitorilor øi politicienilor pe care i°au
închis în lagærele de exterminare. Însæ în timp ce se petreceau
toate acestea, realitatea a intervenit sub forma napoleonicæ a
infanteriei, artileriei øi aviafliei, øi milioanele de adepfli ai lui
Hitler au devenit muritori, neputincioøi øi rezistibili.
E nevoie de o putere imensæ pentru a sfærâma aceste iluzii
primitive, øi asta se întâmplæ cel mai des în vreme de ræzboi.
Când contele lui Tolstoi merge la luptæ, în timpul bætæliei
strigæ revoltat: „De ce trag în mine? Doar toatæ lumea mæ
place!“ (= Sunt irezistibil).59 Acelaøi lucru se aplicæ øi în cazul
iluziei condiflionale: „Dacæ fac ce°mi spune Pærintele meu,
totul va ieøi bine.“ Cel mai cumplit exemplu de distrugere
prin forflæ a acestei convingeri aproape universale se vede în
celebra fotografie a unui bæieflel de vreo nouæ ani aflat în
mijlocul unei stræzi din Polonia, singur øi færæ prieteni, deøi
pe trotuar sunt numeroøi privitori, lângæ el aflându°se un sol-
dat nazist înarmat. Expresia de pe fafla lui spune foarte clar:
„Dar mama mi°a spus cæ dacæ sunt bæiat cuminte, totul o sæ
fie bine!“ Cea mai brutalæ lovituræ psihologicæ din câte poate
primi un om este dovada cæ mama lui cea bunæ l°a minflit, øi
tocmai în asta constæ tortura distrugætoare pe care soldatul
german i°o aplicæ bæiatului pe care l°a încolflit.
E posibil ca terapeutul, cu toatæ omenia øi sensibilitatea øi
cu consimflæmântul explicit, voluntar al pacientului, sæ aibæ
de îndeplinit o sarcinæ asemænætoare: nu torturæ, ci interven-
flie chirurgicalæ. Pentru ca pacientul sæ se facæ bine, iluziile pe
care se bazeazæ întreaga lui viaflæ trebuie demontate, aøa încât
el sæ poatæ træi în lumea de „aici øi acum“, nu în cea proprie,
a lui „O, dacæ“ sau „Într°o bunæ zi“. Asta e cea mai dureroasæ
sarcinæ pe care trebuie s°o execute analistul de scenarii: sæ le
spunæ pacienflilor sæi cæ nu existæ Moø Cræciun. Dar cu pre-
59 Tolstoi, L. War and Peace. The Modern Library, New York.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 189

gætiri atente, lovitura poate fi îmblânzitæ øi pacientul s°ar


putea sæ°l ierte, dupæ o vreme.
Una dintre iluziile preferate ale copilæriei târzii se zguduie
când Jeder aflæ cum se fac copiii. Ca sæ pæstreze ficfliunea
puritæflii pærinflilor sæi, trebuie sæ facæ specificarea: „De acord,
dar pærinflii mei nu fac aøa ceva!“ Cu greu poate evita tera-
peutul sæ paræ nesimflitor øi cinic când îl pune pe Jeder faflæ°n
faflæ cu faptul cæ, la drept vorbind, conceperea lui n°a fost
imaculatæ, aøa cæ pærinflii lui trebuie s°o fi fæcut cel puflin o
datæ, iar dacæ are frafli øi surori, de mai multe ori. Asta echi-
valeazæ cu a°i spune cæ mama lui l°a trædat, un lucru pe care
un bærbat n°ar trebui sæ°l spunæ altuia, decât dacæ celælalt îl
plæteøte tocmai pentru asta. Uneori, terapeutul are sarcina
opusæ, de a reda o aparenflæ decentæ imaginii pe care mama
însæøi sau circumstanflele exterioare au mânjit°o øi au degra-
dat°o. Pentru milioane de copii, iluzia aceasta e un lux im-
posibil de obflinut, aøa cæ ei trebuie sæ existe într°o stare de
subzistenflæ, atât psihologicæ, cât øi materialæ.
Credinfla în Moø Cræciun, în Moarte øi în virginitatea
mamei pot fi considerate normale, pentru cæ spiritele idea-
liste sau mai slabe le adoptæ cu bucurie øi°øi gæsesc în ele
sursæ de hranæ ori de câte ori le întâlnesc. Pe de altæ parte,
oamenii confuzi sunt confuzi pentru cæ au iluzii proprii, spe-
ciale. Acestea merg de la „Dacæ faci o irigaflie intestinalæ în
fiecare zi, ai sæ fii sænætos øi fericit“ pânæ la „Pofli împiedica
moartea tatælui tæu dacæ te îmbolnæveøti. Dacæ el moare,
înseamnæ cæ nu te°ai îmbolnævit suficient de grav.“ Existæ, de
asemenea, contracte particulare cu Dumnezeu, în privinfla
cærora El n°a fost consultat øi pe care nu le°a semnat nicio-
datæ, ba chiar pe care, de fapt, ar refuza sæ le semneze:
„Dacæ°mi sacrific copiii, mama va ræmâne sænætoasæ“ e un
exemplu frecvent întâlnit, iar un altul: „Dacæ n°am orgasm,
Dumnezeu îmi va trimite un miracol.“ Dupæ cum remarcam
anterior, acesta din urmæ a fost instituflionalizat în rândul
prostituatelor din Paris, sub forma: „Indiferent cu câfli bærbafli
fac sex sau chiar îi molipsesc cu bunæ øtiinflæ cu o boalæ, tot
190 Eric Berne

pot merge în Rai, câtæ vreme asta fline de serviciul meu øi


nu°mi aduce plæcere.“60
Aøadar, în copilæria micæ, iluziile magice sunt acceptate în
cea mai romanticæ formæ a lor. În copilæria târzie, ele sunt
supuse probei realitæflii øi copilul renunflæ, færæ tragere de
inimæ, la o parte din ele, ræmânând doar un miez tainic care
formeazæ temelia existenflialæ a vieflii. Doar cei mai puternici
pot sæ se confrunte cu loteria absurdæ a vieflii færæ nici o
iluzie. Una dintre cele la care se renunflæ cel mai greu, chiar øi
la vârsta adultæ, e iluzia autonomiei sau a autodeterminærii.
Acest lucru este ilustrat în figura 10. Zona de autenticæ
autonomie, care reprezintæ funcflionarea Adultæ raflionalæ
adeværatæ, liberæ de prejudecæflile Pærintelui øi de gândirea

P P

Miraje

Zona de adeværatæ
A1 autonomie
A2

Iluzii

C C

Autonomia iluzorie Autonomia adeværatæ

Gradul de autonomie: A2/A1

Figura 10 Figura 11

60 Philippe, C.°L. Bubu of Montparnasse. Loc. cit.


Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 191

visætoare a Copilului, este marcatæ A1. Acest aspect al per-


sonalitæflii are într°adevær libertatea de a face raflionamente
Adulte pe baza cunoøtinflelor øi observafliilor acumulate cu
atenflie. Ea poate funcfliona eficient într°o meserie sau profe-
sie; mecanicul sau chirurgul foloseøte buna judecatæ, bazatæ
pe educaflia, observafliile øi experienflele anterioare. Zona mar-
catæ P este clar recunoscutæ de individ ca reprezentând
influenfla Pærintelui: idei øi preferinfle pe care le°a preluat de
la pærinfli privind, spre exemplu, alimentele, îmbræcæmintea,
manierele øi religia. Pe toate acestea le poate numi „educaflia“
sa. Zona marcatæ C o atribuie dorinflelor visætoare sau gus-
turilor timpurii, lucruri ce vin de la Copilul sæu. În mæsura în
care recunoaøte øi separæ aceste trei zone, e autonom. Øtie ce e
Adult øi practic, ce vine de la alflii øi el a acceptat, øi care din
acfliunile sale sunt determinate nu de gândire practicæ øi
decizii raflionale, ci de impulsuri timpurii.
Zonele marcate „Miraje“ øi „Iluzii“ sunt cele în privinfla
cærora individul se înøalæ. Mirajele sunt lucruri pe care le
trateazæ ca øi cum ar fi ideile sale, bazate pe observaflie øi
judecatæ, când în realitate sunt idei pe care i le°au impus
pærinflii øi care s°au înrædæcinat atât de profund, încât crede
cæ fac parte din Eul sæu adeværat. La fel, iluziile sunt idei ale
Copilului sæu pe care le acceptæ ca fiind Adulte øi raflionale,
încercând sæ øi demonstreze acest lucru. Mirajele øi iluziile
pot fi numite contaminæri. Prin urmare, iluzia autonomiei se
bazeazæ pe ideea eronatæ cæ întreaga zonæ A1, prezentatæ în
Figura 10, este Adultæ, necontaminatæ øi autonomæ, când de
fapt ea cuprinde porfliuni mari ce aparflin Pærintelui øi
Copilului. Adeværata autonomie este recunoaøterea faptului
cæ graniflele Adultului sunt reprezentate cu adeværat în Figu-
ra 11 øi cæ zonele haøurate aparflin celorlalte stæri ale Eului.
De fapt, figurile 10 øi 11 ne dau o mæsuræ a autonomiei.
Raportul dintre zona A din figura 10 øi zona A din figura 11
poate fi numit „gradul de autonomie“. Când A°10 e mare øi
A°11, micæ, existæ prea puflinæ autonomie øi foarte multe
iluzii. Dacæ A°10 e micæ (deøi întotdeauna mai mare decât
192 Eric Berne

A°11), iar A°11, mare (deøi întotdeauna mai micæ decât A°10),
existæ mai pufline iluzii øi mai multæ autonomie.

E. Jocurile
Cât timp e sugar, copilul este cinstit øi porneøte de pe
prima poziflie: Eu sunt OK — Tu eøti OK. Dar corupflia se
instaleazæ rapid øi el descoperæ cæ OK°ul lui nu e un drept
din naøtere automat, complet nedisputat, ci depinde într°o
anumitæ mæsuræ de comportamentul sæu øi, mai precis, de
reacfliile faflæ de mamæ. În timp ce învaflæ sæ mænânce frumos,
ar putea descoperi cæ ea îi oferæ sentimentul de a fi sutæ la
sutæ OK doar cu anumite rezerve, øi asta îl ræneøte. Copilul
reacflioneazæ atacând OK°ul ei, chiar dacæ, dupæ ce se încheie
cina, cei doi se særutæ øi se împacæ. Dar s°a pus deja temelia
pentru jocuri, activitate ce începe sæ înfloreascæ în timpul
educafliei sfincteriene, când copilul e în avantaj. La orele de
masæ e flæmând øi vrea ceva de la mamæ; în baie, ea vrea ceva
de la el. La masæ, copilul trebuie sæ reacflioneze faflæ de mamæ
într°un anumit fel ca sæ°øi pæstreze OK°ul; în baie, ea trebuie
sæ se poarte bine cu el ca sæ°øi pæstreze OK°ul. În cazuri rare
se poate ca amândoi sæ fie în continuare cinstifli, dar de obicei
mama îl pæcæleøte exploatându°i doar puflin chichiflele, iar el
face acelaøi lucru.
La vremea când începe sæ meargæ la øcoalæ, copilul a în-
væflat probabil câteva jocuri uøoare, ba poate chiar øi douæ°trei
dure sau, în cele mai rele cazuri, e dominat de jocuri. Totul
depinde de cât de deøtepfli øi de duri sunt pærinflii lui. Cu cât
joacæ mai „deøtept“, cu atât va fi mai corupt copilul; cu cât
sunt mai duri, cu atât va trebui el sæ joace mai dur pentru a
supravieflui. Experienfla clinicæ aratæ cæ modul cel mai eficient
de a corupe un copil øi de a°l face sæ fie mereu tensionat con-
stæ în administrarea frecventæ a clismelor împotriva voinflei
sale, dupæ cum modul cel mai eficient de a°l corupe øi dezin-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 193

tegra este bætaia aplicatæ cu cruzime când el plânge fiindcæ îl


doare ceva.
În øcoala primaræ, copilul are ocazia de a încerca, pe popu-
laflia generalæ a colegilor øi profesorilor, jocurile pe care le°a
învæflat acasæ. Unora le ascufleøte tæiøul, pe altele le mai domo-
leøte puflin, pe câteva le abandoneazæ øi prinde altele noi de la
grup. De asemenea, are ocazia sæ°øi testeze convingerile øi
poziflia. Dacæ el se crede OK, învæflætoarea poate sæ°i dea con-
firmarea sau sæ°l scuture, umilindu°l, iar dacæ e convins cæ e
ne°OK, ea poate sæ°i confirme (lucru la care el se aøteaptæ)
sau sæ încerce sæ°l încurajeze (lucru care°l stânjeneøte).
Existæ multe situaflii speciale pe care nici copilul, nici în-
væflætoarea nu le pot anticipa øi cærora nu le pot face faflæ.
Învæflætoarea propune jocul numit „Argentina“ øi întreabæ:
„Care e cel mai interesant lucru din Argentina?“ „Pampasul“,
spune un elev. „Nuuuu.“ „Patagonia“, zice altul. „Nuuuuu.“
„Aconcagua“, propune un altul. „Nuuuuuuuu.“ În acest
moment, tofli elevii øtiu ce se întâmplæ. N°are nici un rost sæ°øi
aducæ aminte ce scrie în carte sau ce°i intereseazæ pe ei; tre-
buie sæ ghiceascæ la ce se gândeøte ea, aøa cæ i°a încolflit, iar ei
renunflæ. „Nu mai vrea sæ ræspundæ nimeni?“ întreabæ învæflæ-
toarea pe tonul ei de prefæcutæ blândefle. „Gauchos!“ declaræ
ea apoi triumfætoare, fæcându°i pe tofli elevii sæ se simtæ proøti.
Nu pot întreprinde nimic ca s°o opreascæ, øi pânæ øi celui mai
tolerant elev îi vine greu s°o lase sæ°øi pæstreze OK°ul. Pe de
altæ parte, pânæ øi cea mai abilæ învæflætoare ar avea dificultæfli
sæ°øi pæstreze OK°ul în fafla unui copil al cærui corp e agresat
acasæ cu clisme. Când el refuzæ sæ ræspundæ, iar ea încearcæ
sæ°l forfleze, îi violeazæ øi mintea, ceea ce dovedeøte cæ nu e cu
nimic mai bunæ decât pærinflii lui. Dar nici învæflætoarea nu
poate face nimic ca sæ°l ajute.
Fiecare dintre pozifliile inferioare are propriul set de
jocuri; jucându°le cu învæflætoarea, Jeder poate sæ observe la
care anume cade ea în capcanæ øi sæ°øi perfecflioneze talentul.
În poziflia a doua, cea arogantæ (+ –), ar putea sæ încerce
„Acum te°am prins“, în poziflia a treia, depresivæ (– +),
194 Eric Berne

„Loveøte°mæ“, iar din poziflia inutilitæflii (– –), „O fac pe învæ-


flætoare sæ regrete“. Poate renunfla la cele la care ea refuzæ sæ
ræspundæ sau pentru care are antitezæ, dar le încearcæ oricum
øi pe pielea colegilor.
În multe privinfle, a patra poziflie e cea mai greu de abor-
dat. Dar dacæ învæflætoarea îøi pæstreazæ cumpætul øi°l mân-
gâie pe Jeder cu cuvinte bine alese — nici dulcegærii, nici
mustræri øi nici scuze —, e posibil sæ°i descleøteze degetele de
pe bolovanul aspru al inutilitæflii øi sæ°l împingæ în sus, spre
strælucirea luminoasæ a stærii OK.
Aøadar, copilæria târzie e perioada care stabileøte care jo-
curi din repertoriul domestic se fixeazæ ca preferate øi, dacæ e
cazul, la care se renunflæ. Cea mai importantæ întrebare în
aceastæ privinflæ e: „Cum se înflelegea învæflætoarea cu tine?“, iar
urmætoarea: „Cum se înflelegeau ceilalfli copii cu tine la øcoalæ?“

F. Persona
Spre sfârøitul acestei perioade înfloreøte pe deplin un alt
element, care ræspunde la întrebarea: „Dacæ nu pofli sæ vor-
beøti cinstit øi sæ spui lucrurilor pe nume, care e tipul de
corupflie cel mai comod?“ În ræspunsul la întrebarea asta,
Jeder pune tot ce a învæflat de la pærinfli, profesori, colegi de
øcoalæ, prieteni øi duømani. Rezultatul e persona sa.
Jung defineøte persona drept „atitudine adoptatæ ad°hoc“,
o mascæ despre care individul „øtie cæ e conformæ cu inten-
fliile sale conøtiente øi, totodatæ, satisface cerinflele øi pærerile
mediului sæu“. Astfel, el „îi înøalæ pe ceilalfli øi deseori se
înøalæ øi pe sine cu privire la adeværatul sæu caracter“.61 Aøa-
dar, persona e o personalitate socialæ; la majoritatea oame-
nilor, personalitatea socialæ seamænæ cu aceea a unui copil
aflat în perioada latentæ — aproximativ între øase øi zece ani.
Asta, pentru cæ persona se formeazæ într°adevær, prin inter-
61 Jung, C.G. Psychological Types. Loc. cit., p. 590.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 195

mediul influenflelor externe øi prin deciziile copilului, tocmai


în acea perioadæ. Când îøi foloseøte conduitele sociale, Jeder
cel bun, tare, agreabil, atrægætor, adult nu trebuie sæ se poarte
ca Pærinte, Adult sau Copil (deøi se poate s°o facæ). Se poartæ
în schimb ca un bæiat de øcoalæ primaræ, adaptându°se la si-
tuaflia socialæ sub îndrumarea Adultului, în graniflele restric-
fliilor Pærintelui. Aceastæ adaptare devine persona lui, care se
potriveøte øi ea în scenariu. Dacæ are un scenariu de învingæ-
tor, persona sa va fi atrægætoare, iar dacæ are un scenariu de
învins, persona va fi respingætoare, mai puflin pentru cei ase-
meni lui. Persona este deseori elaboratæ dupæ modelul
eroului lui Jeder. Adeværatul Copil se ascunde în spatele per-
sonei øi poate sta acolo la pândæ, aøteptând ocazia sæ flâø-
neascæ dacæ se adunæ suficiente cupoane pentru ca aruncarea
mæøtii sæ fie justificatæ.
Întrebarea ce trebuie sæ°i fie pusæ pacientului în aceastæ
privinflæ este: „Ce fel de persoanæ eøti?“ sau, mai bine: „Ce
cred ceilalfli despre tine?“

G. Cultura familialæ

Întreaga culturæ este familialæ — lucruri învæflate încæ de


la vârsta mersului de°a buøilea. Poate cæ detaliile øi tehnicile
se învaflæ în afara casei pærinteøti, dar valoarea lor o stabileøte
familia. Analistul de scenarii merge direct în miezul chestiu-
nii cu o singuræ întrebare flintitæ: „Despre ce se discuta la voi
acasæ seara, la cinæ?“ El speræ sæ afle astfel conflinutul, care
poate sæ aibæ sau nu însemnætate, dar øi tipurile de tranzacflii
care aveau loc — aspect mereu important. Unii terapeufli care
lucreazæ cu copii øi cu familiile acestora chiar merg pânæ la a
obfline o invitaflie la cinæ, acasæ la pacient, în ideea cæ asta e
cea mai bunæ cale de a obfline cea mai mare cantitate de
informaflii demne de încredere într°un interval scurt de timp.
196 Eric Berne

Unul dintre sloganurile analistului de scenarii este sau ar


trebui sæ fie: „Nu uita de sfinctere!“ Freud62 øi Abraham63 au
fost primii care au elaborat ideea potrivit cæreia structura ca-
racterului se centreazæ pe orificiile corpului. La fel se întâmplæ
atât cu jocurile, cât øi cu scenariile, iar semnele øi simptomele
fiziologice ce formeazæ o træsæturæ importantæ a tuturor jocu-
rilor øi scenariilor se centreazæ, de obicei, pe un anumit orifi-
ciu sau sfincter. Cultura familialæ, aøa cum poate fi væzutæ în
jurul mesei, la cinæ, tinde sæ se învârtæ în jurul „sfincterului
familial“, øi a cunoaøte preferatul familiei este de mare ajutor
în tratarea pacientului.
Cele patru sfinctere externe implicate sunt cel oral, cel
anal, cel uretral øi cel vaginal; poate mai importante decât ele
sunt sfincterele interne corelate. Mai existæ, de asemenea, un
sfincter iluzoriu ce poate fi numit, ca în psihanalizæ, cloacal.
Deøi gura are într°adevær propriul sfincter extern, Orbicu-
laris oris, de obicei nu acesta este muøchiul care preocupæ
familiile orale, cu toate cæ unele au motto°ul „Sæ nu te°aud cæ
deschizi gura!“ Principalul subiect de discuflie din familiile
orale este mâncarea, iar sfincterele vizate în mod special sunt
cele ale gâtului, stomacului øi duodenului. În consecinflæ,
familiile orale sunt îndeobøte dintre cele care urmeazæ curele
de slæbire la modæ øi°øi fac griji în privinfla sænætæflii stomacu-
lui, acestea fiind subiectele pe care le dezbat la masæ. Mem-
brii „isterici“ ai familiilor orale au spasme ale muøchilor
gâtului, iar membrii „psihosomatici“ au spasme ale esofagu-
lui, stomacului øi duodenului sau, dimpotrivæ, vomitæ ori se
tem cæ vor vomita.
Anusul este sfincterul desævârøit. Familiile anale discutæ
despre tranzitul intestinal, laxative øi clisme sau varianta mai
aristocraticæ a irigafliilor colonului. Pentru ele, viafla înseamnæ
o tranøæ de materii otrævitoare de care trebuie sæ scape
prompt, cu orice prefl. Membrii acestor familii sunt fascinafli
62 Freud, S. Three Contributions to the Theory of Sex. E.P. Dutton &
Company, New York.
63 Abraham, K. Selected Papers. Hogarth Press, Londra, 1948.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 197

de produsele intestinului øi mândri de ei sau de copiii lor


când respectivele produse sunt mari, consistente øi cu o for-
mæ frumoasæ. Diareea e judecatæ cantitativ, iar colita mucoa-
sæ sau hemoragicæ prezintæ un interes perpetuu, putând fi
purtatæ cu un aer de distincflie modestæ. Toatæ aceastæ culturæ
se contopeøte cu sexualitatea (sau antisexualitatea) în motto°ul
„Pæzeøte°fli fundul, cæ altfel o pæfleøti!“ Asta înseamnæ øi culti-
varea expresiei împietrite a feflei, întreaga filosofie putând
avea drept recompensæ câøtigul financiar.
Familiile uretrale vorbesc mult — fluvii de idei diluate, cu
câteva bâlbâieli la urmæ, deøi niciodatæ nu terminæ de vorbit
cu adeværat, cæci ræmân mereu câteva picæturi ce pot fi stoar-
se dacæ timpul o permite. Anumite familii de acest fel sunt
extrem de acide, iar când se enerveazæ, se piøæ pe oameni —
sau cel puflin aøa spun. Unii copii se revoltæ împotriva sis-
temului contractându°øi sfincterul uretral øi reflinându°øi
urina cât mai mult timp cu putinflæ, obflinând o plæcere con-
siderabilæ de pe urma senzafliilor neplæcute rezultate astfel øi
o plæcere øi mai mare când, în cele din urmæ, îøi dau drumul,
uneori noaptea, în pat.*
Unele familii discutæ la masæ despre imoralitatea sexului.
Motto°ul lor este: „În familia noastræ, femeile stau cu picioa-
rele încruciøate.“ Chiar øi când nu°øi flin picioarele încruciøate,
îøi contractæ cât pot sfincterul vaginal. În alte familii, sfinc-
terul vaginal e larg deschis, picioarele, relaxate, iar discufliile
la masæ sunt vulgare øi pornografice.
Acestea sunt câteva exemple frecvent întâlnite ce ilus-
treazæ teoria sfincterelor sau, cum i se spune de obicei, teoria
sexualitæflii infantile. Erikson a elaborat cel mai amplu øi mai
clar teoria aceasta64. El a identificat cinci stadii de dezvoltare,
fiecare centrat în jurul unei anumite zone anatomice (oralæ,
analæ sau genitalæ). Fiecare zonæ poate fi „folositæ“ în cinci
moduri diferite: Incorporativ (1 øi 2), Retentiv, Eliminativ øi
* Væ rog, nu batefli copiii care fac în pat, crezând cæ astfel o sæ°i dez-
væflafli.
64 Erikson, E. Childhood and Society. Loc. cit., capitolul 2.
198 Eric Berne

Invaziv, astfel cæ rezultæ o matrice de bazæ cu douæzeci øi


cinci de câmpuri. Erikson pune în legæturæ unele dintre aceste
câmpuri cu anumite atitudini øi caracteristici øi cu anumite
traiectorii ale dezvoltærii personale, asemænætoare cu traseele
de viaflæ conforme cu scenariul.
În limbajul folosit de Erikson, comanda parentalæ „Sæ nu
te°aud cæ deschizi gura!“ este oral retentivæ, iar „fiine°fli pi-
cioarele strâns încruciøate!“ este falic retentivæ. Toanele ali-
mentare sunt oral incorporative, voma este oral eliminativæ,
iar vorbirea obscenæ, invazivæ. Prin urmare, aflarea subiec-
telor discutate la masæ poate adesea sæ plaseze foarte precis
familia din punctul de vedere al zonei øi al modului. Este un
lucru deosebit de important, pentru cæ anumite jocuri øi sce-
narii, plus simptomele fizice care le însoflesc, se bazeazæ pe
zona øi modul corespunzætoare. Spre exemplu, „Nerodul“
este anal sub aspectul zonei, „Eu încerc doar sæ te ajut“ este
invaziv sub aspectul modului, iar „Alcoolicul“ este oral in-
corporativ.
Miticul „sfincter cloacal“ existæ în mintea oamenilor con-
fuzi, al cæror Copil crede cæ indivizii de ambele sexe au în
partea de jos doar o singuræ deschizæturæ, ce poate fi închisæ
dupæ voie. De aici rezultæ scenarii greu de înfleles de cætre
oamenii mai realiøti, îndeosebi dacæ ele implicæ øi gura.
Astfel, un schizofrenic catatonic poate sæ închidæ totul deo-
datæ: îøi fline toate sfincterele contractate la maximum, astfel
cæ nimic nu poate sæ°i intre sau sæ°i iasæ din guræ, vezicæ sau
rect, trebuind sæ fie hrænit intravenos, sæ i se introducæ un
cateter øi sæ i se administreze clisme la intervale regulate,
pentru a supravieflui într°o stare fizicæ bunæ. În acest caz, slo-
ganul scenariului este „Mai bine mor decât sæ°i las sæ intre!“,
slogan înfleles în sensul propriu de cætre Copilul care con-
troleazæ sfincterele øi care, în asemenea cazuri, e foarte con-
fuz în ce priveøte alcætuirea øi funcflionarea lor.
Însæ majoritatea scenariilor au la bazæ un sfincter anume,
iar psihologia scenariului este legatæ de respectiva zonæ fizio-
logicæ. Tocmai de asta, analistul de scenarii „nu uitæ de sfinc-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 199

tere“. Contracflia permanentæ a unui sfincter poate sæ afecteze


tofli muøchii corpului, iar starea muscularæ generalæ este le-
gatæ de atitudinea afectivæ øi interesele persoanei øi, de
asemenea, influenfleazæ reacfliile celorlalfli faflæ de persoanæ.
Mecanismul implicat aici funcflioneazæ dupæ modelul „aø-
chiei infectate“.
Dacæ Jeder are o micæ aøchie infectatæ în degetul mare de
la piciorul drept, va începe sæ øchioapete. Asta afecteazæ muø-
chii piciorului, iar cei ai spatelui se vor contracta ca sæ com-
penseze. Dupæ o vreme vor fi afectafli øi muøchii umerilor, iar
în scurt timp situaflia se va extinde øi la cei ai gâtului. Dacæ
Jeder merge mult, perturbarea echilibrului muscular avan-
seazæ pânæ când, în cele din urmæ, sunt afectafli øi muøchii
feflei øi ai scalpului; atunci va începe sæ°l doaræ capul. Pe mæ-
suræ ce mersul devine tot mai dificil øi infecflia se agraveazæ,
pot apærea problemele de circulaflie øi de digestie. În acest
punct, cineva ar putea spune: „E o afecfliune foarte greu de
vindecat, din moment ce i°a afectat organele interne øi capul,
ca øi tofli muøchii corpului. E o boalæ a întregului organism.“
Dar apare un chirurg care spune: „Eu pot sæ°l vindec cu totul,
sæ°l scap de febræ, de durerile de cap øi de toatæ încordarea
muscularæ.“ Chirurgul scoate aøchia, infecflia dæ înapoi, Jeder
nu mai øchioapætæ, muøchii scalpului øi gâtului i se relaxeazæ,
iar durerea de cap dispare; pe mæsuræ ce se relaxeazæ øi restul
corpului, totul revine la normal. Aøadar, deøi afecfliunea afec-
teazæ întregul organism, ea poate fi vindecatæ øtiind unde sæ
caufli aøchia øi îndepærtând°o. Iar pe urmæ nu doar Jeder, ci øi
oamenii din jurul lui se simt uøurafli øi se pot relaxa.
O succesiune similaræ de evenimente are loc când un
sfincter este flinut contractat. Muøchii din jur se contractæ,
pentru a°i oferi sfincterului tracfliune øi suport. Alfli muøchi,
mai îndepærtafli, sunt afectafli compensator, øi în cele din ur-
mæ situaflia implicæ întregul corp. E un lucru uøor de demon-
strat. Sæ presupunem cæ, în timp ce øade cu cartea în faflæ,
cititorul îøi contractæ anusul. Va remarca imediat cæ acfliunea
implicæ muøchii din zona lombaræ øi cei ai picioarelor. Dacæ
200 Eric Berne

se ridicæ de pe scaun, flinându°øi anusul contractat, va obser-


va cæ trebuie sæ°øi strângæ buzele, lucru care°i afecteazæ muø-
chii scalpului. Cu alte cuvinte, contracflia anusului modificæ
dinamica muscularæ a întregului sæu corp. Exact asta se
întâmplæ cu oamenii cærora scenariul le cere „Pæzeøte°fli fun-
dul, cæ altfel o pæfleøti!“ Treptat ajung sæ fie implicafli tofli
muøchii corpului lor, inclusiv aceia ræspunzætori de expresiile
faciale. Expresia feflei influenfleazæ reacfliile celorlalfli faflæ de ei
øi, de fapt, constituie ispita adresatæ Copilului celuilalt, anta-
gonistul scenariului, menit sæ realizeze comutarea.
Iatæ ce se petrece. Sæ°i spunem bærbatului cu anusul con-
tractat Angus, iar opusului sæu, antagonistul scenariului,
Lana. Lana cautæ un Angus, iar Angus cautæ o Lana. Lana
øtie imediat cæ a gæsit un Angus, din cauza expresiei lui faci-
ale. Pe parcursul conversafliei, pe mæsuræ ce el îøi dezvæluie
atitudinile øi interesele, Lana poate sæ confirme intuiflia Copi-
lului ei. Rolul ei în scenariul unui Angus constæ în produce-
rea comutærii. Contrascenariul lui Angus îi cere sæ se flinæ tare
tot timpul, dar scenariul spune cu totul altceva. Oricât de
mult se stræduieøte sæ se flinæ tare, în conformitate cu precep-
tul parental, mai devreme sau mai târziu îøi lasæ garda jos
prefl de o clipæ, øi atunci scenariul sæu preia conducerea. În
acel moment de slæbiciune, Angus se relaxeazæ. Tocmai asta
aøtepta Lana; acflioneazæ comutatorul øi Angus „o pæfleøte“
într°un fel sau altul, iar ea îøi îndeplineøte misiunea. Cât timp
încearcæ sæ°øi flinæ anusul contractat, Angus o va „pæfli“ în
repetate rânduri. Aøa funcflioneazæ scenariul — cu excepflia
situafliei în care prevede cæ el va fi un învingætor, situaflie în
care el e cel care°i face pe alflii s°o pæfleascæ, dupæ cum se
întâmplæ în cazul unor finanfliøti anali.
Prin urmare, analistul de scenarii fline cont de sfinctere ca
sæ øtie cu ce are de a face. Pacientul care renunflæ la scenariul
sæu are muøchii din tot corpul mult mai relaxafli. Femeia care,
înainte, îøi flinea anusul contractat, de pildæ, nu se va mai foi
pe scaun, iar cea care°øi flinea vaginul contractat nu va mai sta
cu braflele øi picioarele strâns încruciøate øi va înceta sæ°øi mai
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 201

petreacæ strâns laba piciorului drept pe dupæ glezna stân-


gului.
Cu aceste remarci privitoare la autocraflii din jurul mesei
familiale, care°øi învaflæ copiii de care muøchi sæ°øi ancoreze
corpul pentru tot restul vieflii, ne încheiem trecerea în revistæ
a influenflelor care se dovedesc cele mai importante în copi-
læria târzie, iar acum suntem pregætifli sæ cercetæm urmæ-
toarea etapæ din elaborarea scenariului de viaflæ.
Capitolul 9
ADOLESCENfiA

Adolescenfla înseamnæ perioada liceului øi a facultæflii, per-


mis auto, majorat, inifliere, preferinfle øi bunuri proprii. În-
seamnæ pær apærut ici øi colo, sutien øi menstruaflie, bærbierit
øi, poate, o pacoste nemeritatæ care°fli dærâmæ planurile øi dis-
poziflia: acneea. Înseamnæ sæ hotæræøti ce vei fi pentru restul
vieflii tale sau, cel puflin, cum îfli vei petrece timpul pânæ de-
cizi. Înseamnæ (dacæ chiar vrei sæ afli ce înseamnæ) sæ citeøti
cele trei sute øi ceva de cærfli existente pe piaflæ pe subiectul
æsta, plus o parte din cele cu tiraj epuizat, dar foarte bune,
plus câteva mii de articole în reviste de divertisment øi în cele
øtiinflifice. Pentru analistul de scenarii, înseamnæ repetiflia sau
proba dinainte de a aduce spectacolul în fafla publicului.
Înseamnæ cæ acum chiar eøti în postura dificilæ de a trebui sæ
ræspunzi la întrebare, cæci altfel se poate sæ eøuezi: „Ce spui
cu adeværat dupæ ce spui bunæ ziua?“ sau: „Cum îfli struc-
turezi timpul acum, cæ pærinflii øi profesorii nu fli°l mai struc-
tureazæ complet?“

A. Ocupaflii de timp liber


Tæcerea poate fi umplutæ cu discuflii despre tot felul de
lucruri, despre maøini øi sporturi, de obicei sub forma læudæ-
roøeniei, cel mai informat câøtigând puncte. Scenariul inter-
vine stabilind dacæ øtii mai multe decât tofli sau mai pufline
decât tofli, dacæ vorbeøti despre triumfuri sau ghinioane —
„Eu m°am distrat mai bine decât tine“ sau „Eu am avut
necazuri mai mari decât tine“. Unii oameni sunt aøa niøte
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 203

învinøi, cæ pânæ øi nenorocirile suferite de ei sunt banale, aøa


cæ oricum ar da°o, tot nu pot sæ învingæ. Alt domeniu abordat
în discuflia cu oamenii pe care°i cunoøti mai bine îl reprezintæ
ideile øi simflæmintele, compararea filosofiilor, „Øi eu la fel“
sau „La mine e altfel“. Un învingætor poate fi mai nobil sau
mai rezistent, în timp ce un învins poate sæ scoatæ la ivealæ
vinovæflii øi chinuri mai mari; între ei, nonînvingætorul e imo-
bilizat la simflæminte mediocre øi nimic mai mult. Un al
treilea domeniu îl constituie persoanele apropiate: „Ce faci cu
profesorii delincvenfli sau cu pærinflii delincvenfli sau cu
iubitul (iubita) delincvent(æ)?“ Æsta e Grupul Vieflii, în aøtep-
tarea lui Moø Cræciun, care le va aduce o maøinæ mai bunæ, o
echipæ de fotbal mai bunæ, vremuri mai bune sau profesori,
pærinfli øi iubifli mai buni. Cei din Grupul Morflii disprefluiesc
toate astea øi°øi petrec timpul cu ocupaflii mai conforme cu
scenariul: fumeazæ marihuana, înghit LSD, fac „excursii“
împreunæ øi „curteazæ cu adeværat cazierul“. În orice caz,
indiferent în care grup s°ar afla, Jeder învaflæ ce e acceptabil øi
ce nu e acceptabil sæ spunæ, învaflæ cum sæ spunæ øi°øi com-
paræ cupoanele cu cei din clanul lui.

B. Eroi noi
Folosind materialul din astfel de discuflii, din lecturi øi din
ceea ce vede, Jeder înlocuieøte eroii mitici sau magici ai pro-
tocolului scenariului sæu cu personaje mai funcflionale, oa-
meni adeværafli, vii sau morfli, pe care°i poate imita. De
asemenea, învaflæ mai multe despre ræufæcætorii adeværafli øi
despre felul cum funcflioneazæ ei. În acelaøi timp, capætæ o
poreclæ sau o formæ a numelui de botez (Frederick, Fred sau
Freddie, Charles, Charlie sau Chuck) care°i spune cum îl væd
ceilalfli øi cu ce are de luptat. Græsana, Faflæ°de°cal, Clipici øi
Cap°de°lemn vor trebui sæ facæ mari eforturi suplimentare ca
sæ træiascæ un final fericit. Pieptoasa øi Maimufloiul Pæros vor
204 Eric Berne

descoperi cæ sexul se obfline uøor, dar ce se întâmplæ dacæ vor


altceva?

C. Totemul
Foarte mulfli oameni au un animal sau uneori o legumæ
care le apare repetitiv în vise. E totemul lor. Astfel, existæ fe-
mei°pasære, femei°pæianjen, femei°øarpe, pisicæ øi cal, femei°tran-
dafir, femei°iarbæ øi femei°conopidæ øi multe altele. În rândul
bærbaflilor, preferaflii sunt câinii, caii, tigrii, øerpii constrictori
mari øi arborii. Totemul apare sub multe forme. Uneori
inspiræ teamæ, cum e aproape întotdeauna cazul pæianjenilor
øi øerpilor, iar alteori e binevoitor, cum sunt de obicei pisica øi
conopida. Dacæ o femeie°pisicæ suferæ un avort spontan sau
provocat, e foarte probabil ca în visele ei sæ aparæ pisoi morfli.
În viafla realæ, pacientul reacflioneazæ faflæ de animalul°to-
tem aøa cum reacflioneazæ øi în vis. Totemurile negative sunt
legate deseori de reacflii alergice; cele pozitive au o mare tre-
cere ca animale de companie, cu toate cæ øi acestea pot sæ
provoace alergii. Unii oameni îøi invidiazæ totemul øi încearcæ
sæ se identifice cu el. Multe femei øi°ar dori sæ fie pisici øi
chiar o spun adesea. Miøcærile braflelor øi picioarelor femeii
sunt de obicei foarte stilizate în contextele sociale, dar deseori
se poate presupune identitatea animalului°totem urmærind
miøcærile capului. Ele pot sæ imite pisici, pæsæri sau øerpi, fapt
ce se poate verifica foarte uøor observând pisici, pæsæri øi
øerpi. Bærbaflii îøi miøcæ mai liber membrele øi corpul; unii bat
din picior precum caii sau îøi întind braflele ca pe niøte øerpi
constrictori. Nu e o simplæ fantezie din partea observatorului,
fiindcæ se pot obfline confirmæri ascultând cu atenflie metafo-
rele folosite de fiecare øi visele pe care le relateazæ.
De obicei, totemismul e abandonat în jurul vârstei de øai-
sprezece ani. Dacæ se prelungeøte în adolescenfla târzie, sub
forma viselor, fobiilor, imitafliilor sau pasiunilor de timp
liber, trebuie negreøit luat în considerare. Dacæ nu e chiar atât
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 205

de evident, poate fi pus în evidenflæ foarte uøor prin între-


barea „Care e animalul tæu preferat?“ sau „Ce animal ai vrea
sæ fii“, în cazul totemismului pozitiv, øi „Ce animal te sperie
cel mai tare?“, în cazul totemismului negativ.

D. Simflæminte noi
Pentru Jeder, masturbarea e ceva propriu. Nu e sigur ce sæ
facæ cu noile simflæminte sexuale øi nici cum sæ le integreze în
planul sæu, aøa cæ reacflioneazæ la ele cu træirile afective ante-
rioare care i°au devenit familiare — concesiunea lui. E posibil,
de asemenea, ca masturbarea sæ°l facæ sæ træiascæ chinurile
unei adeværate crize existenfliale: e un lucru pe care°l face sau
nu°l face la un anumit moment dat, øi asta decide (sau ar tre-
bui sæ decidæ) numai øi numai el; iar dupæ ce a fæcut°o, el øi
numai el trebuie sæ suporte consecinflele. Ele pot sæ constea în
simflæminte intime, cum ar fi vinovæflia (pentru cæ mastur-
barea e imoralæ), frica (pentru cæ°i va afecta sænætatea, crede
el) sau neadecvarea (pentru cæ°i va slæbi puterile, crede el).
Toate astea sunt „tranzacflii mentale“ între Pærintele øi Copi-
lul din capul lui. Pe de altæ parte, poate sæ aibæ reacflii tran-
zacflionale care depind de reacfliile, reale sau imaginare, ale
publicului sæu: durere, furie sau ruøine, fiindcæ acum crede
cæ ceilalfli au un motiv întemeiat ca sæ râdæ de el, sæ°l urascæ
sau sæ°l umileascæ. În orice caz, masturbarea îi oferæ o mo-
dalitate de a gæsi locul noilor simflæminte sexuale între cele
vechi, pe care le°a învæflat în copilærie.
Dar învaflæ totodatæ sæ fie mai flexibil. Colegii øi profesorii
îi dau „permisiunea“ de a reacfliona øi cu alte simflæminte în
afara celor încurajate acasæ øi, în plus, învaflæ s°o ia cu bini-
øorul: nu toatæ lumea ia în serios lucrurile care°i îngrijoreazæ
pe pærinflii lui. Treptat, aceastæ comutare a centrului de greu-
tate în sistemul lui afectiv îl distanfleazæ de familie øi°l apro-
pie mai mult de oamenii de aceeaøi vârstæ cu el. Îøi adapteazæ
scenariul la noua situaflie øi°l face mai „prezentabil“. Poate
206 Eric Berne

chiar sæ°øi schimbe rolul — de la cel de învins total la cel de


om cu unele reuøite, de la învins la un simplu neînvingætor
care, cel puflin, reuøeøte sæ se menflinæ la linia de plutire. Dacæ
are scenariu de învingætor, descoperæ cæ asta presupune o
anumitæ obiectivitate. Acum se aflæ într°o situaflie de com-
petiflie øi victoriile nu vin automat, ci numai dupæ o anumitæ
cantitate de planificare øi de efort. Învaflæ, de asemenea, sæ
suporte câteva nereuøite færæ sæ se piardæ cu firea.

E. Reacflii fizice
În contextul tuturor acestor schimbæri øi surse de stres øi
al nevoii de a°øi pæstra calmul ca sæ obflinæ ceea ce vrea, bun
sau ræu, Jeder devine mai conøtient de reacfliile sale fizice.
Mama øi tatæl nu°l mai pot înconjura cu iubirea øi protecflia
lor — sau, pe de altæ parte, nu mai tinde sæ tremure în fafla
furiei, befliei, væicærelilor sau certurilor lor. Oricare ar fi situa-
flia acasæ, dincolo de pragul ei e pe cont propriu. Trebuie sæ se
ridice în picioare în fafla colegilor øi sæ recite, sæ stræbatæ cori-
doare lungi øi deseori pe jumætate pustii sub privirea altor
bæiefli øi fete, dintre care mulfli îi cunosc deja slæbiciunea. Aøa
cæ uneori transpiræ automat, îi tremuræ mâinile, îi bubuie
inima; fetele roøesc, li se umezesc hainele øi le chioræie stoma-
cul. La ambele sexe are loc relaxarea unor sfinctere interne øi
externe øi contractarea altora, în diferite configuraflii, iar pe
termen lung, aceastæ reorganizare poate stabili care boalæ
„psihosomaticæ“ va juca un rol major în scenariul de viaflæ.
Jeder este resfincterizat.

F. Camera din faflæ øi camera dosnicæ


Ce se petrece în „camera din faflæ“ poate fi foarte diferit de
ce se petrece în „camera dosnicæ“, dupæ cum aratæ urmæ-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 207

toarea anecdotæ: Cassandra, fiica unui cleric, se îmbræca în


stilul neglijent, dar erotic în mod bizar al Sexului Învinøilor,
iar viafla ei aræta la fel: neglijentæ, dar bizar de eroticæ. Era
evident cæ tatæl ei o instruise într°un fel sau altul sæ fie se-
ducætoare, dar mama n°o învæflase tehnicile convenflionale pen-
tru aøa ceva. Era de acord cæ mama nu i°a arætat cum sæ se
îmbrace ori sæ°øi cultive corpul, însæ la început a negat cæ
tatæl a învæflat°o sæ fie sexi: „Era un om foarte cuviincios øi
foarte moral, aøa cum trebuie sæ fie un cleric.“ Dupæ mai
multe întrebæri din partea terapeutului øi a altor membri ai
grupului privind atitudinea faflæ de femei a tatælui ei, Cassan-
dra a spus cæ era o atitudine foarte cuviincioasæ øi aproba-
toare, doar cæ din când în când, tatæl ei se ducea în camera
din spate împreunæ cu câfliva prieteni øi spuneau bancuri
sexi, care de obicei nu fæceau cinste sexului feminin. Aøadar,
tatæl ei era foarte cuviincios în „camera din faflæ“, dar în „ca-
mera dosnicæ“ îøi aræta o altæ laturæ a personalitæflii. Cu alte
cuvinte, în camera din faflæ îøi înfæfliøa Pærintele sau bæieflelul
cuminte, iar în cea din spate, Copilul obraznic.
Copiii conøtientizeazæ foarte timpuriu faptul cæ pærinflii
lor au mai multe laturi ale caracterului, dar nu øtiu cum sæ le
evalueze decât când ajung la adolescenflæ. Dacæ în casa lor
existæ un comportament în „camera din faflæ“ øi altul în „ca-
mera dosnicæ“, ei pot sæ considere cæ diferenfla face parte din
ipocrizia lumii øi s°o deteste. O femeie øi°a scos în oraø, la
cinæ, fiul de optsprezece ani, student, venit acasæ de særbæ-
tori. Ea a comandat un martini, dar bæiatului i°a spus cæ n°are
voie sæ comande øi el unul, cu toate cæ øtia cæ°i place bæutura,
ba mai mult, fæcea excese. Membrii grupului, care petre-
cuseræ ore lungi ascultând°o cum se plânge de problema cu
fiul ei øi bæutura, au fost de acord cæ ar fi fost mai bine dacæ
ea n°ar fi comandat de bæut sau i°ar fi permis øi lui sæ bea un
pahar, dar cæ prin modul cum a procedat, îl pregætea pentru
un scenariu de alcoolic.
În limbajul scenariilor, camera din faflæ reprezintæ antisce-
nariul, unde domnesc preceptele parentale, iar camera dos-
208 Eric Berne

nicæ reprezintæ scenariul, unde se întâmplæ de fapt tot ce e


mai palpitant.

G. Scenariu øi antiscenariu
Adolescenfla e perioada în care Jeder oscileazæ, mai mult
sau mai puflin chinuitor, între scenariu øi antiscenariu. Încear-
cæ sæ urmeze preceptele pærinflilor, apoi se revoltæ împotriva
lor, pentru ca în final sæ constate cæ urmeazæ scenariul stabilit
de ei. Îøi dæ seama cât de inutilæ e lupta øi se întoarce iaræøi la
precepte. La sfârøitul adolescenflei, când terminæ facultatea
spre exemplu sau îøi încheie stagiul militar, a ajuns deja la o
hotærâre: fie se aøazæ øi urmeazæ preceptele, fie se desprinde
definitiv de ele øi porneøte la vale, spre ræsplata scenariului
sæu. Va merge probabil pe traseul ales pânæ ajunge la patru-
zeci de ani, moment în care træieøte a doua rundæ de chinuri.
Dacæ a urmat preceptele parentale, va încerca sæ se rupæ de
ele: divorfleazæ, îøi dæ demisia de la serviciu, fuge cu profitul
companiei sau mæcar îøi vopseøte pærul øi°øi cumpæræ o chi-
taræ. Dacæ a mers în jos pe povârniøul scenariului, încearcæ sæ
se reformeze intrând în rândurile Alcoolicilor Anonimi sau
mergând la psihiatru.
Dar adolescenfla e perioada în care simte pentru prima
oaræ cæ poate sæ aleagæ conøtient; din pæcate, acest simflæmânt
de autonomie poate sæ facæ parte din iluzie. De multe ori nu
face decât sæ oscileze mai mult sau mai puflin între preceptele
Pærintelui pærinflilor sæi øi provocærile Copilului acestora.
Adolescenflii consumatori de droguri nu se revoltæ neapærat
împotriva autoritæflii parentale. Ei se revoltæ împotriva slo-
ganelor Pærintelui, dar e posibil ca pe aceastæ cale sæ urmeze
pur øi simplu ispitele demonice, „Copilul nebun“ al aceloraøi
pærinfli. „Nu vreau ca bæiatul meu sæ bea“, spune mama
comandând ceva de bæut. Dacæ el nu bea, e bæiat bun, bæiatul
mamei. Dacæ bea, e bæiat ræu, dar tot bæiatul mamei. „Sæ nu
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 209

laøi pe nimeni sæ°fli intre sub fustæ“, spune tatæl fiicei sale,
privind fusta de chelneriflæ. Indiferent ce alege ea, ræmâne ori-
cum fata tatei. Poate sæ°øi facæ de cap în liceu øi apoi sæ se re-
formeze sau poate sæ ræmânæ virginæ pânæ se mæritæ øi sæ
aibæ aventuri dupæ aceea. Dar poate cæ undeva, între acestea
douæ, bæiatul øi fata pot sæ hotærascæ singuri, sæ se elibereze
de scenariu øi sæ°øi træiascæ viafla aøa cum vor ei. Asta, mai ales
dacæ au permisiunea de a hotærî singuri, nu „permisiunea sæ
hotæræøti singur (atât timp cât hotæræøti cum vreau eu)“.

H. Imaginea despre lume


Copilul vede lumea foarte diferit de felul cum o væd pæ-
rinflii lui. E o lume de basm, plinæ cu monøtri øi magie, iar
imaginea asta se pæstreazæ pe tot parcursul vieflii øi formeazæ
fundalul arhaic al scenariului sæu. Un exemplu simplu e frica
nocturnæ sau groaza nocturnæ, când Jeder strigæ cæ e un urs
în camera lui. Pærinflii vin, aprind lumina øi°i aratæ cæ nu e
nici un urs sau, dimpotrivæ, se înfurie øi°i spun sæ se poto-
leascæ øi sæ doarmæ. Dar Copilul lui øtie, øi într°un caz, øi în
celælalt, cæ în cameræ este sau a fost un urs. La fel ca Galileo,
strigæ: „Eppur si muove!“ Diferenfla dintre cele douæ moduri
de a aborda situaflia nu afecteazæ realitatea ursului. Aborda-
rea raflionalæ înseamnæ cæ atunci când e un urs în cameræ,
pærinflii vin, te apæræ øi ursul se ascunde; abordarea furioasæ
înseamnæ cæ atunci când e un urs în cameræ, trebuie sæ te des-
curci singur. Dar oricum, ursul ræmâne.
Pe mæsuræ ce Jeder creøte, imaginea lui despre lume (sau
decorul scenariului) devine mult mai complexæ øi, de aseme-
nea, mult mai bine ascunsæ — doar dacæ nu cumva reapare
cu distorsiunile inifliale, sub forma maniilor. Însæ de obicei
nimic nu o dezvæluie, pânæ nu apare într°un vis; abia atunci,
brusc, o mare parte a comportamentelor pacientului devin
coerente øi inteligibile. Wanda îøi fæcea griji din cauza pro-
210 Eric Berne

blemelor cu banii, fiindcæ soflul ei intra mereu în încurcæturi


financiare complexe, jenante, cu diferiflii sæi angajatori. Când
alfli membri ai grupului comentau unele din acfliunile lui,
Wanda îl apæra, mânioasæ. O preocupa de asemenea foarte
mult calitatea alimentafliei familiei ei. La drept vorbind, n°avea
motive de îngrijorare, din moment ce pærinflii ei erau înstærifli
øi putea sæ împrumute oricând bani de la ei. Timp de aproape
doi ani, terapeutul n°a reuøit sæ°øi construiascæ în minte o
imagine coerentæ a ceea ce se întâmpla — pânæ când, într°o
noapte, Wanda a avut un „vis de scenariu“. În vis, træia „într°un
lagær de concentrare, administrat de niøte oameni bogafli, care
locuiau în vârful dealului“. Singura cale de a obfline sufi-
cientæ mâncare era fie de a le face pe plac acelor oameni
bogafli, fie de a°i pæcæli.
Cu ajutorul visului, viafla ei a putut fi înfleleasæ mai uøor.
Soflul Wandei juca „Hai sæ°l ømecherim pe Joey“ cu angaja-
torii lui, pentru ca ea sæ poatæ juca „Asigurarea traiului de zi
cu zi“. Dacæ reuøea vreodatæ sæ câøtige ceva bani, soflul avea
grijæ sæ°i piardæ cu prima ocazie, aøa încât jocurile sæ poatæ
continua. Când situaflia se înræutæflea din cale°afaræ, Wanda
intra în scenæ øi°l ajuta sæ°i ømechereascæ pe pærinflii ei. Spre
marea lor dezamægire, pe termen lung, angajatorii lui øi
pærinflii ei reuøeau de fiecare datæ sæ controleze în cele din
urmæ situaflia. Wanda a trebuit sæ nege cu furie toate acestea
la grup fiindcæ erau atât de neprofitabile încât, dacæ ar fi
recunoscut cæ sunt adeværate, jocurile ar fi fost anulate (ceea
ce s°a øi întâmplat pânæ la urmæ). Astfel, viafla ei realæ semæna
bine cu cea din vis, pærinflii ei øi angajatorii soflului fiind
bogætaøii de pe deal, care°i conduceau viafla øi pe care trebuia
sæ°i mulflumeascæ ori sæ°i pæcæleascæ pentru a supravieflui.
Lagærul de concentrare reprezintæ imaginea ei despre
lume sau decorul scenariului. Wanda træia în realitate aøa
cum ar fi trebuit sæ træiascæ dacæ s°ar fi aflat într°un lagær de
concentrare. Pânæ la momentul visului, terapia ei ilustra si-
tuaflia tipicæ a „progreselor“. Fæcuse mari progrese, dar acum
era limpede ce însemnau ele: „cum sæ træieøti mai bine
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 211

într°un lagær de concentrare“ øi nimic mai mult; nu aveau


efect asupra scenariului ei, ci doar o ajutau sæ°l træiascæ mai
comod. Ca sæ se facæ bine, Wanda trebuia sæ iasæ din lagær øi
sæ°øi ocupe locul în lumea realæ, care era confortabilæ pentru
ea sau cel puflin avea sæ fie, dupæ ce se puneau în ordine afa-
cerile familiei. E interesant de observat cæ ea øi soflul ei s°au
ales unul pe altul pe baza scenariilor complementare. Scena-
riul lui cerea existenfla unor oameni bogafli care sæ fie traøi pe
sfoaræ øi o nevastæ speriatæ. Al ei cerea un bærbat ømecher
care sæ°i facæ viafla mai uøoaræ în captivitate.
De obicei, decorul scenariului e atât de departe de viafla
realæ a pacientului, încât nu poate fi nicicum reconstituit pe
baza simplelor observaflii sau interpretæri. Cele mai mari
øanse de a obfline o imagine mai claræ asupra decorului este
prin intermediul unui vis. „Visul cu decorul scenariului“ e
uøor de recunoscut pentru cæ imediat ce pacientul îl rela-
teazæ, se clarificæ multe lucruri. Ca imagisticæ nu se aseamænæ
cu modul real de viaflæ al pacientului, dar din punct de
vedere tranzacflional e o copie fidelæ. O femeie care cæuta
mereu „o cale de ieøire“ a visat cæ e urmæritæ øi gæseøte un
tunel cu podeaua înclinatæ descendent. S°a strecurat în tunel,
iar oamenii care o urmæreau n°au putut sæ intre dupæ ea. Au
ræmas la intrare, de pazæ, sperând cæ ea va ieøi la un moment
dat. Însæ femeia a descoperit cæ la celælalt capæt al tunelului
stætea alt grup de oameni periculoøi, care o aøteptau. Aøa se
face cæ nu putea nici sæ înainteze, nici sæ se întoarcæ; în acelaøi
timp, dacæ se relaxa, ar fi alunecat direct în braflele celor care
o aøteptau la capætul celælalt. Aøa cæ trebuia sæ se sprijine cu
palmele de pereflii tunelului, øi cât timp fæcea acest lucru, era
în siguranflæ.
În limbajul scenariului, se poate spune cæ femeia îøi petre-
cuse mai toatæ viafla într°un tunel, în poziflia aceea încordatæ;
din atitudinile ei øi din evenimentele de viaflæ anterioare
pærea clar cæ în finalul scenariului, va obosi sæ stea agæflatæ
astfel øi va aluneca la vale, în braflele morflii. Øi ea fæcuse „pro-
grese“ considerabile pe parcursul terapiei, pânæ la momentul
212 Eric Berne

visului. Traduse, progresele însemnau „cum sæ te simfli mai


confortabil în timp ce stai agæflatæ de pereflii unui tunel øi
aøtepfli moartea“. Vindecarea de scenariu presupunea ca ea sæ
iasæ din tunel øi sæ°øi ocupe locul în lumea realæ — conforta-
bilæ øi în cazul sæu. Tunelul reprezenta decorul scenariului ei.
Desigur cæ visul poate avea multe alte interpretæri, dupæ cum
îøi dæ seama orice boboc care a fæcut un curs de introducere
în psihologie. Dar interpretarea din perspectiva scenariului este
importantæ, fiindcæ°i spune terapeutului øi celorlalfli membri
ai grupului, ca øi femeii øi soflului ei, cu ce se confruntæ øi ce
trebuie fæcut øi, totodatæ, aratæ cæ „progresele“ nu sunt de ajuns.
Probabil cæ scena tunelului a ræmas neschimbatæ din copi-
læria micæ, din moment ce pacienta a mai avut de multe ori
acest vis. Scena lagærului de concentrare este, evident, o adap-
tare ulterioaræ a unui coømar din copilærie pe care Wanda nu
øi l°a putut aminti. De bunæ seamæ, ea se baza pe experienfle
timpurii modificate prin lecturi øi fantasme din adolescenflæ.
Aøadar, adolescenfla e perioada în care cumplitele tuneluri
din primii ani de viaflæ primesc o formæ mai realistæ, contem-
poranæ, øi formeazæ decorul operaflional pentru planul de
viaflæ al pacientului. Faptul cæ Wanda n°avea nici o tragere de
inimæ sæ cerceteze „ømecheriile“ soflului ei aratæ cu câtæ
tenacitate se agaflæ oamenii de decorul scenariului lor, protes-
tând în acelaøi timp cât de dezagreabil este el.
Un decor de scenariu ce poate ræmâne neschimbat o viaflæ
întreagæ e baia. În capitolul anterior am dat exemplul femeii
al cærei Copil îøi petrecea viafla øezând pe toaletæ, chiar øi în
timp ce corpul ei stætea lungit pe canapea. În cazul ei, progre-
sul însemna „cum sæ ai o viaflæ socialæ mai bogatæ øi sæ te dis-
trezi la petreceri când porfli toaleta cu tine oriunde te°ai
duce“. Însænætoøirea presupunea ca ea sæ se ridice, sæ iasæ din
baie øi sæ°øi abandoneze veceul securizant — lucru pe care
ezita sæ°l facæ. O altæ fatæ, care se plângea cæ nu se simte în
largul ei în prezenfla altor oameni, îøi ducea existenfla pre-
væzutæ de scenariu ghemuitæ pe o micæ ieøituræ de pe versan-
tul unei stânci abrupte. Avea o stâncæ portabilæ, pe care o
ducea cu ea peste tot. Putea sæ facæ progrese, fiind mai ferici-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 213

tæ cum stætea ghemuitæ pe stâncæ, sau sæ se însænætoøeascæ, sæ


coboare de acolo øi sæ danseze împreunæ cu restul oamenilor.

I. Tricoul inscripflionat
Toate elementele pe care le°am prezentat pânæ aici pe par-
cursul acestui capitol se condenseazæ în purtarea pacientului,
în felul cum e perceput, iar asta se numeøte „tricoul inscrip-
flionat“. Printr°o expresie sau douæ extrem de creative, artis-
tice øi economice, tricoul inscripflionat dezvæluie privirii
cunoscætoare ocupaflia de timp liber preferatæ a pacientului,
jocul øi sentimentul°concesiune, porecla, activitæflile din ca-
mera din faflæ øi din cea dosnicæ, în ce fel de lume mentalæ
træieøte, ce fel de final prevede scenariul lui øi, uneori, sfinc-
terul de bazæ, eroul øi totemul.
De obicei, tricoul inscripflionat e adoptat în anii de liceu øi
în primii ani de facultate, vârsta când astfel de obiecte vesti-
mentare sunt la mare trecere. Ulterior poate sæ fie brodat sau
sæ i se schimbe puflin formularea, dar esenfla semnificafliei ræ-
mâne neschimbatæ.
Tofli clinicienii competenfli, indiferent cærei øcoli îi aparflin,
au o træsæturæ comunæ: sunt buni observatori. Din moment ce
tofli observæ acelaøi lucru — comportamentul uman —, tre-
buie sæ existe asemænæri în ceea ce væd øi cum îøi interpre-
teazæ øi explicæ observafliile. Astfel, ideea psihanaliticæ65 de
„apærare caracterialæ“ sau „armuræ caracterialæ“, conceptul
jungian66 de „atitudine“, ideea adlerianæ67 de „minciunæ a
vieflii“ sau „stil de viaflæ“ øi metafora tranzacflionalæ a „tricou-
lui inscripflionat“ descriu fenomene foarte asemænætoare.*
65 Reich, W. Character Analysis. Farrar, Strauss & Company, New York,
ediflia a treia, 1949.
66 Jung, C.G. Psychological Types. Loc. cit.
67 Adler, A. op. cit.
* Mulfli psihanaliøti consideræ cæ expresia „jocuri tranzacflionale“ e un
simplu sinonim pentru apærærile caracteriale. Însæ lucrurile nu stau
214 Eric Berne

Un tricou inscripflionat autentic („Îngerii iadului“, „Rata-


flii“, „Panterele negre“, „Echipa de atletism Harvard“ sau
chiar „Beethoven“) aratæ cærui grup îi aparfline persoana øi dæ
unele indicii cu privire la filosofia sa øi ce reacflii e probabil sæ
aibæ la anumifli stimuli, dar nu indicæ exact în ce fel va încerca
sæ pæcæleascæ pe cineva øi la ce ræsplatæ se aøteaptæ. E clar,
spre exemplu, cæ mulfli membri ai primelor trei grupuri men-
flionate mai sus sunt în barca „Ducefli°væ dracului!“, dar færæ a
cunoaøte intim (în sensul clinic) fiecare membru nu se poate
anticipa care dintre ei vrea sæ fie ucis ca sæ devinæ martir,
care vrea doar sæ fie manevrat cu duritate ca sæ poatæ flipa
„Brutalitate din partea polifliei!“ øi care e cinstit. Tricoul in-
scripflionat aratæ atitudinea colectivæ a grupului øi jocurile
comune, dar fiecare membru îøi joacæ propriul scenariu, cu
propria ræsplatæ individualizatæ.
Tricoul inscripflionat tranzacflional sau al scenariului este
atitudinea demonstratæ clar prin purtarea persoanei — la fel
de clar ca øi când ar purta un tricou pe fafla cæruia ar fi impri-
mat sloganul scenariului ei. Dintre tricourile inscripflionate
frecvent întâlnite sunt: „Loveøte°mæ“, „Nu mæ lovi“, „Sunt
mândru cæ sunt alcoolic“, „Uite cât de tare mæ stræduiesc“,
„Dæ°mi pace“, „Sunt fragilæ“ øi „Vrei o dozæ?“ Unele tricouri
poartæ un mesaj în faflæ, iar pe spate o „întorsæturæ“: de exem-
plu, o femeie proiecteazæ imaginea „Caut un sofl“, dar când
se întoarce cu spatele, tricoul ei spune clar: „Dar tu nu în-
deplineøti cerinflele.“ Bærbatul cæruia°i scrie pe frunte „Sunt
mândru cæ sunt alcoolic“ ar putea sæ aibæ scris pe spate „Dar
nu uita cæ e o boalæ“. Transsexualii poartæ tricouri deosebit
de bætætoare la ochi, având pe faflæ sloganul „Nu°i aøa cæ sunt
fascinant?“, iar pe spate: „Nu ajunge?“
Alte tricouri inscripflionate descriu un mod de viaflæ mai
„elitist“. „Nu øtie nimeni câte nenorociri am træit“ (NSNNT)

deloc aøa. Tricoul inscripflionat este apærarea caracterialæ. Jocurile


aparflin sistemului deschis al psihologiei sociale, nu sistemului ener-
getic închis pe care l°a descris Freud.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 215

e o fræflie cu multe ramuri, una dintre ele fiind Clubul


Evreilor Melancolici. Un marflian îøi poate imagina acest club
sub forma unei clædiri mici din lemn, cu mobilier puflin øi
uzat. Pe perefli nu sunt tablouri, ci doar un motto înræmat,
care spune: „Ce°ar fi sæ te sinucizi astæzi?“ Existæ o bibliotecæ
micæ, în care se gæsesc rapoarte statistice øi cærfli scrise de
filosofi pesimiøti. Partea esenflialæ la NSNNT nu e cantitatea
totalæ a nenorocirilor, ci faptul cæ „Nu øtie nimeni“. Membrii
NSNNT au totodatæ mare grijæ sæ nici nu afle nimeni vreo-
datæ, fiindcæ dacæ ar afla cineva, ei n°ar mai putea spune
„Nu øtie nimeni“, iar tricoul inscripflionat nu øi°ar mai avea
rostul.
De obicei, tricoul inscripflionat derivæ dintr°un slogan pre-
ferat al pærinflilor, cum ar fi: „Nimeni pe lume nu te va iubi
cum te iubesc mama øi cu tata.“ Aceastæ inscripflie resemnatæ,
de simplæ târâialæ chinuitæ de la o zi la alta, este disjunctivæ,
ea având simplul rol de a°l despærfli pe cel care°o poartæ de
oamenii din jurul lui. Ea poate sæ devinæ conjunctivæ øi sæ
atragæ oameni în loc sæ°i respingæ, conducând la ocupaflii de
timp liber øi jocuri din categoria „Nu°i aøa cæ°i groaznic“,
suferind doar o modificare simplæ øi devenind „Nimeni nu
mæ iubeøte la fel de mult ca mama øi tata“. Pe ceilalfli îi atrage
ceea ce scrie pe spatele tricoului: „La tine cum e?“
În continuare vom prezenta detaliat douæ tricouri in-
scripflionate frecvent întâlnite øi vom încerca sæ demonstræm
utilitatea acestui concept pentru predicflia anumitor com-
portamente.

Nu pofli avea încredere în nimeni


Existæ anumifli oameni care te fac sæ pricepi foarte repede
cæ ei n°au încredere în nimeni. Adicæ aøa vorbesc despre
viaflæ, dar comportamentul lor nu e întru totul conform cu
spusele, pentru cæ de fapt sunt oameni mereu „încrezætori“,
216 Eric Berne

numai cæ de obicei lucrurile sfârøesc prost. Conceptul de tri-


cou inscripflionat are un avantaj faflæ de cele mai naive de
„apærare caracterialæ“, „atitudine“ øi „stil de viaflæ“, pentru cæ
acestea tind sæ ia lucrurile aøa cum se prezintæ ele, în timp ce
adeptul analizei tranzacflionale e obiønuit sæ caute înainte de
toate trucul sau paradoxul øi, când îl gæseøte, nu e surprins, ci
mulflumit. Asta e ceea ce cautæ când dæ peste un tricou in-
scripflionat øi asta îi conferæ avantajul terapeutic. Altfel spus,
analiøtii caracterului analizeazæ foarte eficient fafla tricoului
inscripflionat, dar nu se uitæ øi pe spate, unde e scris sloganul
jocului sau „întorsætura“ — ori cel puflin le ia foarte multæ
vreme sæ ajungæ la el, în timp ce analistul jocului îl cautæ
chiar de la început.
Aøadar, inscripflia „Nu pofli avea încredere în nimeni“ (sau
„Nu pofli avea încredere în nimeni în ziua de azi“,
NPAINZA) nu e luatæ în sensul literal. Ea nu înseamnæ cæ
purtætorul ei evitæ complicafliile cu oamenii pentru cæ nu are
încredere în ei, ci dimpotrivæ, înseamnæ cæ va cæuta com-
plicaflii cu scopul expres de a°øi demonstra sloganul øi de a°øi
întæri poziflia (Eu sunt OK — Ei sunt ne°OK). Aøadar, cel care
joacæ NPAINZA alege oameni nedemni de încredere, încheie
contracte ambigue cu ei øi apoi, când lucrurile ies prost,
adunæ cu recunoøtinflæ, ba chiar bucuros, cupoane maro, con-
firmându°øi astfel poziflia „Nu pofli avea încredere în nimeni“.
În cazurile extreme se poate simfli îndreptæflit la o omucidere
„gratis“, justificatæ de trædærile repetate din partea unor oa-
meni nedemni de încredere, aleøi cu grijæ tocmai pe acest cri-
teriu. Dupæ ce a adunat suficiente cupoane maro pentru o
asemenea recompensæ, jucætorul de NPAINZA îøi poate alege
drept victimæ o persoanæ complet necunoscutæ, poate un per-
sonaj public, a cærui ucidere intræ în categoria „asasinat“.
Alfli jucætori de NPAINZA ar putea sæ profite de o aseme-
nea întâmplare pentru a dovedi cæ „autoritæflile“, ca de pildæ
polifliøtii care°l aresteazæ pe asasin, sunt nedemne de încre-
dere. Polifliøtii, desigur, îøi câøtigæ existenfla cu NPAINZA;
neîncrederea generalizatæ fline de cerinflele meseriei lor. Astfel
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 217

începe un turnir în care jucætorii de NPAINZA amatori sau


semiprofesioniøti se confruntæ cu profesioniøtii. Strigætele de
luptæ ale unui astfel de turnir — „înscenare“, „cod“ øi „con-
spiraflie“ — se pot prelungi ani sau chiar secole la rând, obiec-
tivul fiind demonstrarea unor afirmaflii de tipul: „Homer nu
era cu adeværat Homer, ci alt om cu acelaøi nume“, „Raisuli o
iubea pe Pericardis“ øi „Gavrilo Princip nu era cu adeværat
Gavrilo Princip, ci alt om cu acelaøi nume“.
Iatæ ce informaflii oferæ tricoul NPAINZA despre indi-
vidul care°l poartæ: Ocupaflia sa principalæ de timp liber este
discutarea înøelætoriilor. Jocul preferat e NPAINZA, menit sæ
demonstreze cæ ceilalfli nu sunt demni de încredere. Simflæ-
mântul lui preferat e cel de triumf: „Acum te°am prins, ticælo-
sule!“ Poartæ porecla Cagey (aproximativ „Cuøcæ“), iar
sfincterul cel mai important e anusul („Pæzeøte°fli fundul, cæ
altfel o pæfleøti!“). Eroul lui e omul care dovedeøte cæ „auto-
ritæflile“ nu sunt demne de încredere. Faptele sale din camera
din faflæ poartæ amprenta îndreptæflirii sau a sinceritæflii, pe
când în camera din spate comploteazæ øi e nedemn de
încredere (cazul proprietarei de imobil care spunea cu un aer
îndreptæflit: „În ziua de azi nu mai pofli avea încredere în nici
un chiriaø; chiar acum câteva zile cæutam prin sertarele unuia
øi nu°fli pofli închipui ce am gæsit!“). Lumea sa mentalæ e o
lume a dreptæflii personale, în care are dreptul sæ facæ tot felul
de lucruri îndoielnice, cu condiflia ca scopul sæ fie demascarea
necinstei altora. Scenariul sæu cere sæ°i vinæ de hac o per-
soanæ în care se încrede, aøa încât sæ°øi poatæ striga, cu ultima
ræsuflare, sloganul: „Øtiam eu! Nu pofli avea încredere în
nimeni în ziua de azi!“
Aøadar, inscripflia de pe fafla tricoului sæu, „Nu pofli avea
încredere în nimeni în ziua de azi!“, e o invitaflie pasivæ,
adresatæ oamenilor cu intenflii bune — cum ar fi terapeuflii
nepuøi în temæ —, de a demonstra cæ ei fac excepflie. Dacæ nu
fac efortul de a cæuta de la început, abia dupæ ce praful bætæ-
liei se aøazæ øi jucætorul victorios pleacæ de pe teren væd øi ei
ce scrie pe spatele tricoului acestuia: „Acum poate ai sæ mæ
218 Eric Berne

crezi.“ Însæ øi dacæ terapeutul e vigilent, tot trebuie sæ aibæ


grijæ sæ nu acflioneze prea rapid; altfel, pacientul va spune:
„Vezi, nu pot avea încredere nici mæcar în tine!“ Apoi va
pleca, învingætor øi de data asta, fiindcæ întorsætura a ræmas
valabilæ.

Nu aøa face toatæ lumea?


Teza centralæ a acestei atitudini în fafla vieflii spune: „E
acceptabil sæ faci pojar, din moment ce face toatæ lumea.“
Sigur cæ nu e acceptabil, din moment ce pojarul poate fi peri-
culos. Un exemplu clasic al „Nu aøa face toatæ lumea?“ l°a
dat o femeie dependentæ de irigaflii colonului, care a venit la
terapia de grup. A început sæ vorbeascæ despre peripefliile ei
la salonul de irigaflii øi toatæ lumea a ascultat cu ræbdare,
pânæ când cineva a întrebat: „Ce sunt irigafliile colonului?“
Femeia a pærut surprinsæ sæ afle cæ într°o încæpere pot exista
atât de mulfli oameni care nu fac irigaflii. „Nu aøa face toatæ
lumea?“ Pærinflii ei fæceau, øi majoritatea prieteniilor le legase
la salonul de irigaflii. Principalul subiect de conversaflie la clu-
bul ei de bridge consta în compararea saloanelor de irigaflii.
Tricoul cu inscripflia „Nu aøa face toatæ lumea?“ se numæ-
ræ printre preferate în perioada liceului, mai ales în rândul
majoretelor øi a bæieflilor pornifli la agæflat, øi chiar øi la vârsta
aceea poate sæ aibæ conotaflii sinistre dacæ e întærit de pærinfli
acasæ ori de profesori la øcoalæ. Este util øi în afaceri, fiind
exploatat intens de antreprenorii de pompe funebre øi, într°o
manieræ mai puflin sumbræ, de agenflii de asiguræri. În mod
interesant, mulfli agenfli de bursæ — care sunt aproape la fel
de conservatori ca antreprenorii de pompe funebre — se fe-
resc de el. Expresia°cheie al acestei inscripflii, care°i conferæ
încærcætura politicæ explozivæ, este „Toatæ lumea“. Cine e „toatæ
lumea“? Pentru purtætorul tricoului, „toatæ lumea“ înseamnæ
„Oamenii pe care îi consider OK, între care sper cæ mæ numær
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 219

øi eu“. Din acest motiv, purtætorii acestei inscripflii au de obi-


cei douæ tricouri, pe care le poartæ alternativ, în funcflie de
ocazie. Pe cel cu „Nu aøa face toatæ lumea?“ îl poartæ când
merg între stræini, dar când se aflæ cu persoane pe care le
admiræ, poartæ ori „Cum mæ descurc?“, ori „Cunosc oameni
importanfli“. Aceøti oameni sunt adepfli înfocafli a ceea ce la
Sinclair Lewis a devenit Babbittism68*, iar Alan Harrington a
numit satiric „centralism“ — doctrina potrivit cæreia locul cel
mai sigur se aflæ întotdeauna drept în mijloc; eroul lui
Harrington a dus centralismul la asemenea perfecfliune, încât
reuøea sæ vândæ o poliflæ de asiguræri la fiecare aproximativ
treizeci de secunde.69
Pentru purtætorul acestui tricou inscripflionat, ocupaflia
preferatæ de timp liber e „Øi eu la fel“, iar jocul favorit, „Vino
sæ afli“ cæ de fapt „nu toatæ lumea“ face aøa, ceea ce øtia de la
bun început. Prin urmare, simflæmântul sæu preferat e acela
de a fi luat prin surprindere (prefæcutæ). Poartæ porecla Creepy
(„monstru“, dar øi „tiptil“), iar eroul lui e cel care°i obligæ pe
tofli sæ respecte regulile. În camera din faflæ face ceea ce crede
cæ fac oamenii OK øi°i evitæ ostentativ pe cei ne°OK, pe când
în camera din spate comite fapte ciudate sau chiar oribile.
Træieøte într°o lume în care nu°l înflelege nimeni în afaræ de
tovaræøii sæi, iar scenariul prevede cæ°i va veni de hac una
dintre greøelile lui ascunse. Nu protesteazæ prea mult când îi
vine sfârøitul, fiindcæ simte cæ, la drept vorbind, îl meritæ, în
conformitate cu propriu°i slogan: „Cine încalcæ regulile res-
pectate de Toatæ Lumea trebuie sæ suporte consecinflele.“
Asta e øi întorsætura de pe spatele tricoului sæu: „Tipul æsta e
altfel — precis e flicnit, comunist sau altceva asemænætor.“
Strâns legatæ de tricoul inscripflionat e piatra de mormânt,
la care ne vom referi în capitolul urmætor.
68 Lewis, S. Babbitt. Harcourt, Brace and World, New York, 1949.
* Babbitt, roman clasic semnat de Sinclair Lewis, romancier øi dra-
maturg american, având drept temæ principalæ conformismul øi
lipsa de substanflæ a stilului de viaflæ american (N.t.).
69 Harrington, A. Revelations of Dr. Modesto. Alfred A. Knopf, New
York, 1955.
Capitolul 10
MATURITATEA ØI MOARTEA

A. Maturitatea
Maturitatea poate fi definitæ în patru moduri. (1) Proba
legii. O persoanæ este consideratæ maturæ când e competentæ
mental øi a împlinit vârsta de douæzeci øi unu de ani. Potrivit
legii ebraice, bæiatul devine bærbat la împlinirea vârstei de
treisprezece ani. (2) Proba prejudecæflilor parentale. O per-
soanæ este maturæ când face cum spun eu øi imaturæ dacæ
face cum vrea ea. (3) Proba iniflierii. O persoanæ este conside-
ratæ maturæ dupæ ce trece anumite teste. În societæflile primi-
tive, testele sunt dure øi tradiflionale. În flærile industriale,
individul îøi primeøte certificatul de maturitate când îøi ia
permisul de conducere. În cazurile speciale i se aplicæ teste
psihologice, în urma cærora psihologul îi certificæ maturitatea
sau imaturitatea. (4) Proba vieflii. Pentru analistul de scenarii,
maturitatea se testeazæ prin intermediul evenimentelor exter-
ne. Testele încep când persoana se aflæ pe punctul de a ieøi
din mediul supervizat, ferit, øi lumea îl pune la încercare în
condifliile alese de ea. Asta se întâmplæ în ultimul an de facul-
tate, ultimul an de ucenicie, la promovare sau la eliberarea pe
caufliune, la sfârøitul lunii de miere sau în oricare alt moment
când apare prima ocazie de eøec sau succes, în competiflie sau
cooperare deschisæ, în ton cu scenariul.
Din acest punct de vedere, reuøitele øi eøecurile obiønuite
în viaflæ depind de permisiunile parentale. Jeder are sau nu
voie sæ°øi termine facultatea ori ucenicia, sæ ræmânæ cæsætorit,
sæ nu mai bea, sæ fie promovat, ales sau eliberat condiflionat,
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 221

sæ se fereascæ de spitalul de psihiatrie sau sæ se facæ bine dacæ


urmeazæ o psihoterapie.
Pe parcursul øcolii primare, a liceului øi în primii ani de
facultate, el are posibilitatea sæ supraviefluiascæ eøecurilor øi
chiar tribunalului pentru minori øi øcolii de corecflie, mai ales
în aceastæ flaræ, unde minorilor li se acordæ adesea a doua
øansæ. Chiar øi aøa, în rândul adolescenflilor se înregistreazæ
un mic numær de sinucideri70, omucideri øi dependenfle de
substanfle øi un numær mai mare de accidente auto øi psihoze
opflionale. În flærile mai puflin indulgente, neacceptarea într°o
universitate øi infracfliunile din cazier sunt reale øi o astfel de
patæ ajunge ca sæ stabileascæ traseul individului pentru tot
restul vieflii sale. Însæ în cea mai mare parte, eøecurile din
tinerefle sunt repetiflii, nu spectacole cu public, iar jocul pe
mize reale începe abia dupæ vârsta de douæzeci de ani.

B. Ipoteca
Pentru a juca pe mizæ realæ, a se pune la încercare øi a afla
cine este, Jeder trebuie sæ facæ o ipotecæ. În flara aceasta, el
devine bærbat abia dupæ ce depune avansul pentru o casæ,
face împrumuturi consistente ca sæ°øi porneascæ o afacere sau
se îndatoreazæ pe toatæ perioada vieflii sale active profesional
pentru a°øi creøte copiii. Oamenii færæ ipoteci sunt considerafli
lipsifli de griji, frumoøi sau norocoøi, dar nu reali. Reclamele
bancare de la TV înfæfliøeazæ ziua cea mare din viafla lui Jeder:
ziua în care°øi ipotecheazæ veniturile pe urmætorii douæ-
zeci°treizeci de ani ca sæ°øi cumpere o casæ. În ziua achitærii
ultimei rate, e gata sæ°øi pæræseascæ locuinfla øi sæ se mute la
azilul de bætrâni. Acest pericol poate fi evitat dacæ face o
ipotecæ øi mai mare, pentru o casæ øi mai mare. În alte pærfli
70 Rata sinuciderilor creøte aproximativ cu vârsta øi este mai scæzutæ la
persoanele de sex feminin decât la cele de sex masculin la toate
vârstele, cu excepflia adolescenflei.
222 Eric Berne

ale lumii, Jeder se poate ipoteca pentru o soflie. Aøa cum


tânærul american poate sæ devinæ, dacæ munceøte pe rupte,
„posesorul“ sau datornicul unei case în valoare de 50 000 de
dolari, la fel, tânærul din Noua Guinee poate deveni „pose-
sorul“ sau datornicul unei soflii în valoare de 50 000 de
cartofi. Dacæ°øi achitæ datoria prea repede, poate opta sæ
treacæ la modelul mai încæpætor, de 100 000 de cartofi.
Majoritatea societæflilor bine organizate le oferæ tinerilor,
într°un fel sau altul, o cale de a se ipoteca øi, astfel, de a da un
sens vieflii lor. În caz contrar, s°ar putea sæ°øi petreacæ timpul
simflindu°se bine, cum se mai întâmplæ øi acum în câteva lo-
curi din lume, situaflie în care nu e deloc simplu sæ diferen-
fliezi învingætorii de învinøi. Cu sistemul ipotecilor, populaflia
se împarte în douæ foarte uøor. Oamenii care n°au destul
curaj ca sæ se ipotecheze sunt învinøii (potrivit celor care con-
duc sistemul). Cei care°øi petrec viafla achitând ipoteca, în aøa
fel încât nu reuøesc niciodatæ sæ înainteze prea mult, alcætu-
iesc majoritatea tæcutæ a neînvingætorilor. Iar cei care acordæ
ipotecile sunt învingætorii.
Oamenii pe care nu°i intereseazæ ipotecile pe bani sau pe
cartofi au o altæ variantæ: dependenfla de substanfle. În felul
æsta, corpul lor e ipotecat pe viaflæ øi ipoteca nu poate fi achi-
tatæ complet niciodatæ, aøa cæ aceøti oameni joacæ întotdeauna
pe mizæ realæ.

C. Dependenflele
Calea cea mai simplæ øi mai directæ de a deveni un învins
adeværat este cea a infracfliunii, jocului patologic øi dependen-
flei de substanfle. Infractorii se împart în douæ tipuri: învingæ-
torii, care sunt profesioniøti øi ajung la închisoare rareori sau
chiar niciodatæ, øi învinøii, care urmeazæ porunca: „Sæ nu care
cumva sæ te distrezi!“ Învinøii se distreazæ cum pot câtæ vre-
me sunt în libertate, dar apoi îøi urmeazæ scenariul petrecând
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 223

ani anoøti la închisoare. Dacæ sunt eliberafli în urma ispæøirii


condamnærii, condiflionat sau din motive procedurale, reu-
øesc în scurt timp sæ fie închiøi la loc.
Jucætorii patologici pot fi øi ei învingætori sau învinøi.
Învingætorii joacæ cu grijæ øi°øi pun deoparte sau îøi investesc
banii. Le place sæ iasæ din joc cât încæ mai au o situaflie bunæ.
Învinøii joacæ la inspiraflie, curtând norocul øi dacæ, din
întâmplare, câøtigæ, se descotorosesc de câøtig cât de repede
pot, uneori urmând renumitul slogan: „O fi mæsluit, dar e
singurul joc din târg.“ Dacæ au permisiunea de a fi învingæ-
tori, câøtigæ, dar altfel sunt obligafli sæ piardæ. Un jucætor
patologic n°are nevoie de analizæ a motivelor care°l împing sæ
joace, fiindcæ asta rareori dæ rezultate, ci de permisiunea de a
nu mai fi un învins. Dacæ o obfline, ori va înceta sæ joace, ori
va continua øi va câøtiga.
Influenfla mamei se vede cel mai limpede la anumite ti-
puri de dependenfli de substanfle. Dupæ cum arætam anterior,
ei sunt încurajafli prin sloganul: „Heroinæ, neheroinæ, ce
importanflæ are, dacæ°øi iubeøte mama?“ Astfel de oameni au
nevoie de permisiunea de a înceta sæ consume droguri, ceea
ce înseamnæ permisiunea de a°øi pæræsi mama øi de a se lansa
pe cont propriu — exact ceea ce oferæ popularul program
Synanon*. La porunca maternæ din scenariu „Nu mæ pæræsi!“,
Synanon replicæ: „Stai aici.“
Acelaøi lucru este valabil øi în cazul alcoolicilor øi al Aso-
ciafliei Alcoolicilor Anonimi. Claude M. Steiner71 a descoperit
cæ aproape tofli alcoolicii fuseseræ analizafli, rugafli cu bini-
øorul sau ameninflafli ca sæ renunfle la bæuturæ, dar nici unuia
* Iniflial un program de reabilitare a dependenflilor de substanfle, intro-
dus în anul 1958 de Charles Dederick Sr., în localitatea Santa Monica
din California. La început presupunea ca participanflii sæ locuiascæ
timp de doi ani în spafliul care le era pus la dispoziflie, dar în scurt
timp s°a transformat în program de reabilitare pe viaflæ øi totodatæ în
comunitate alternativæ. În anii 1970 a devenit „Biserica Synanon“,
desfiinflatæ la începutul anilor 1990 (N.t.).
71 Steiner, C.M. „The Alcoholic Game“. Transactional Analysis Bulletin 7:
6°16, Ianuarie 1968.
224 Eric Berne

dintre cei de care s°a ocupat el nu i s°a spus simplu: „Înce-


teazæ cu bæutura!“ Duelurile lor anterioare cu terapeuflii se
bazaseræ pe sloganuri ca: „Hai sæ analizæm de ce bei“, „Ce°ar
fi sæ nu mai bei?“ sau „Dacæ o flii tot aøa cum bæutura, îfli faci
ræu!“ Toate acestea au un efect diferit faflæ de simplul impera-
tiv „Înceteazæ cu bæutura!“ Cel care joacæ „Alcoolicul“ e cât
se poate de dispus sæ petreacæ ani întregi analizând motivele
pentru care bea sau explicând cu regret cum s°a apucat din
nou dupæ ce renunflase, cu condiflia ca în acest timp sæ poatæ
bea în continuare. Ameninflarea cæ°øi face ræu e cea mai naivæ
øi mai puflin eficientæ dintre toate, fiindcæ el tocmai asta
încearcæ sæ facæ, dând curs poruncii din scenariul sæu,
„Omoaræ°te!“ Ameninflærile nu fac decât sæ°i sporeascæ satis-
facflia, oferindu°i detalii oripilante ale modului exact în care°øi
provoacæ moartea øi asigurându°l cæ va reuøi sæ îndepli-
neascæ destinul cerut de maicæ°sa. Alcoolicului îi trebuie mai
întâi permisiunea de a înceta sæ mai bea, dacæ poate s°o pri-
meascæ, øi apoi un angajament Adult clar øi ferm sæ înceteze,
dacæ øi°l poate lua.

D. Triunghiul dramei
În perioada maturitæflii, caracterul dramatic al scenariului
înfloreøte pe deplin. În viaflæ, ca øi în teatru, drama se bazeazæ
pe „comutæri“, iar acestea au fost rezumate elegant de Stephen
Karpman72 într°o diagramæ simplæ, numitæ de el „Triunghiul
dramei“, prezentatæ în figura 12. Orice erou dintr°o piesæ de
teatru sau din viafla realæ (protagonistul) joacæ iniflial unul din
cele trei roluri principale: de Salvator, Persecutor sau Victi-
mæ, celælalt jucætor principal (oponentul) având unul din
celelalte douæ. Când se produce o crizæ, cei doi jucætori îøi
schimbæ locul în triunghi, comutând astfel øi rolurile. Una
72 Karpman, S. „Fairy Tales and Script Drama Analysis“. Transactional
Analysis Bulletin 7: 38°43, Aprilie 1968.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 225

Persecutor Salvator

Reprodusæ cu permisiunea lui


S.B. Karpman, M.D. Victimæ
© 1968 aparflinând
Transactional Analysis Bulletin

Triunghiul dramei
Figura 12

dintre comutærile cele mai frecvent întâlnite se produce la


divorfl. În timpul cæsætoriei, spre exemplu, soflul este persecu-
torul, iar soflia joacæ rolul victimei. Rolurile se schimbæ odatæ
cu deschiderea acfliunii de divorfl: soflia devine persecutorul,
iar soflul, victima, avocatul lui øi avocatul ei jucând rolul sal-
vatorilor adversari.
De fapt, toate conflictele din viaflæ sunt lupte pentru
schimbarea pozifliei în triunghi, în conformitate cu cerinflele
scenariului. Astfel, infractorul îøi persecutæ victima; aceasta
depune o plângere øi devine pe aceastæ cale reclamant sau
persecutor, infractorul transformându°se în victimæ. Dacæ e
prins, poliflia devine øi ea persecutorul lui. Infractorul anga-
jeazæ un avocat, care°l persecutæ pe poliflist. Într°un viol între-
rupt, pe perimetrul triunghiului are loc o adeværatæ cursæ.
Infractorul care persecutæ fata°victimæ devine victima poliflis-
tului salvator. Avocatul infractorului încearcæ sæ°øi salveze
clientul persecutându°i pe fata°victimæ øi pe poliflist. Basmele,
prelucrate ca niøte vise, evidenfliazæ exact aceastæ træsæturæ.
Scufifla Roøie, spre exemplu, este victima lupului persecutor
pânæ când o salveazæ vânætorul, dupæ care ea devine brusc
persecutor, bægând pietre în burta lupului devenit victimæ.
În dramele prevæzute de scenarii existæ øi douæ roluri
minore, Relaflia (în original, The Connection) øi Manipulatul
(în original, The Patsy), pe care le poate prelua oricare dintre
cele trei personaje principale. Relaflia e persoana care pune la
226 Eric Berne

dispoziflie ceea ce este necesar pentru comutare, de obicei


contra unui prefl, øi este întru totul conøtientæ de rolul sæu:
omul care vinde bæuturæ, droguri, influenflæ sau arme. Arma,
de exemplu, deseori numitæ „egalizator“, transformæ un laø
(victima) într°un læudæros (persecutorul) sau face comutarea
de la defensivæ la ofensivæ. Manipulatul este prezent pentru a
fi pæcælit sæ împiedice comutarea sau s°o accelereze. Manipu-
laflii clasici sunt juraflii, iar cei mai bætætori la ochi sunt mame-
le care plætesc pentru ca bæieflii lor sæ nu intre la închisoare.
Uneori, Manipulatul este pasiv øi nu face decât sæ joace rolul
de momealæ pentru comutare, ca bunica Scufiflei Roøii.
(Comutarea la care ne referim aici este aceeaøi cu cea inclusæ
în formula jocurilor, prezentatæ în capitolul 2.)
Pe lângæ comutærile de rol, teoria lui Karpman confline
multe variabile interesante. Între acestea se numæræ comutæ-
rile spafliale (privat°public, deschis°închis, aproape°departe),
care precedæ comutærile de rol, le provoacæ sau urmeazæ
dupæ ele, øi viteza scenariului (numærul de comutæri de rol pe
unitatea de timp datæ). Aøadar, gândirea lui merge mult din-
colo de rolurile inifliale aøa cum le°am descris în jocul „Alco-
olicului“73 øi scoate la luminæ numeroase aspecte fascinante
din viaflæ, psihoterapie øi teatru.

E. Speranfla de viaflæ
Un studiu recent asupra cauzelor decesului a ajuns la con-
cluzia cæ mulfli oameni mor când sunt pregætifli øi cæ trom-
boza coronarianæ, spre exemplu, poate fi provocatæ aproape
dupæ voie74. E cu siguranflæ adeværat cæ în planul de viaflæ al
majoritæflii oamenilor este prevæzutæ o anumitæ duratæ a
73 Berne, E. Games People Play. Loc. cit.
74 Potrivit deceselor premature survenite în urma unei pierderi grele,
descrise de W.D. Rees øi S.G.: Lutkins în British Medical Journal 4: 13,
7 Octombrie 1967, øi prezentate în rezumat în Current Medical Digest,
Martie 1968.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 227

vieflii. Întrebarea°cheie aici este: „Cât ai sæ træieøti?“ De obicei,


durata vieflii presupune un element de competiflie. De exem-
plu, Copilul unui bærbat al cærui tatæ a murit la patruzeci de
ani se poate sæ nu aibæ permisiunea de a træi mai mult decât
pærintele sæu øi, pe tot parcursul celui de°al patrulea deceniu
de viaflæ, va træi într°o stare de vagæ neliniøte. Devine tot mai
conøtient cæ se aøteaptæ la cel mai serios mod sæ moaræ înain-
te de a împlini patruzeci de ani, iar perioada cea mai grea va
fi anul dintre a treizeci øi noua øi a patruzecea aniversare,
dupæ care felul sæu de viaflæ se poate schimba în patru mo-
duri: (1) Trece la un stil de viaflæ mai relaxat fiindcæ a trecut
de vârsta periculoasæ øi a supraviefluit. (2) Intræ în depresie
fiindcæ, supraviefluind, a încælcat porunca din scenariu øi, în
consecinflæ, a pierdut iubirea mamei. (3) Trece la un stil de
viaflæ mai agitat, pentru cæ acum timpul pe care°l træieøte nu°i
mai aparfline, e de împrumut, øi moartea îl poate ajunge în
orice clipæ. (4) Se retrage, fiindcæ amânarea primitæ e tempo-
raræ øi va fi anulatæ dacæ e prins cæ se distreazæ. Este evident
cæ (1) are permisiunea de a træi mai mult decât tatæl sæu, dacæ
reuøeøte, (2) nu are permisiunea, (3) are permisiunea sæ scape
nepedepsit cu ce poate, iar (4) are permisiunea de a negocia.
De fapt, (4) este un exemplu excelent de contract unilateral cu
Dumnezeu, la care ne°am referit anterior, din moment ce,
færæ a°l consulta pe Dumnezeu, el crede cæ øtie cum sæ°L
împæciuiascæ.
Un individ mai competitiv însæ va hotærî sæ træiascæ mai
mult decât tatæl sæu øi, probabil, va reuøi. Pe urmæ va trebui
sæ depæøeascæ o nouæ primejdie, aceea de a træi mai mult
decât mama — lucru mai dificil, din moment ce puflini bær-
bafli sunt dispuøi sæ intre în concurenflæ cu propria mamæ. La
fel, fiica îøi va depæøi competitiv mama ca duratæ a vieflii, dar
dacæ tatæl ei a murit la o vârstæ mai înaintatæ, s°ar putea sæ°i
fie greu sæ træiascæ mai mult decât el. În orice caz, persoana
care træieøte mai mult decât ambii pærinfli se simte de multe
ori neliniøtitæ în ultimii sæi ani. Urmætorul obstacol de trecut
ar putea fi depæøirea duratei de viaflæ a eroului. Un medic,
228 Eric Berne

spre exemplu, a venit la terapie la treizeci øi øapte de ani


fiindcæ tatæl lui murise la acea vârstæ øi se temea cæ va muri øi
el. La scurt timp dupæ a treizeci øi opta sa aniversare a renun-
flat la terapie, pentru cæ acum era „în siguranflæ“. Între timp
devenise mai competitiv øi°øi fixase obiectivul de a træi pânæ
la øaptezeci øi unu de ani. Multæ vreme n°a putut sæ explice
de ce a ales tocmai acea cifræ. Cum eroul lui era Sir William
Osler, pe ale cærui urme voia sæ calce, terapeutul øi°a dat oste-
neala øi a aflat cæ Sir William murise la øaptezeci de ani.
Pacientul citise mai multe biografii ale eroului sæu øi acum îøi
aducea aminte cæ hotærâse, în urmæ cu mulfli ani, sæ træiascæ
mai mult decât acesta.
Terapia unor astfel de nevroze legate de durata vieflii este
foarte simplæ. Terapeutul trebuie doar sæ°i dea pacientului
permisiunea de a træi mai mult decât tatæl sæu. Psihanaliza
poate avea succes în asemenea cazuri nu în virtutea conflic-
telor rezolvate, ci în principal pentru simplul fapt cæ situaflia
analiticæ oferæ protecflie pe parcursul anului critic. Mai mult
decât atât, nu existæ conflict de rezolvat, din moment ce
simflæmintele negative ale Copilului legate de ideea de a træi
mai mult decât tatæl nu au nimic patologic. E doar un exem-
plu particular al „nevrozei de supraviefluire“, ce se declan-
øeazæ în mæsuræ mai mare sau mai micæ la tofli cei care
supraviefluiesc când alflii mor. Asta e una dintre principalele
influenfle exercitate în „nevroza de ræzboi“, în „nevroza Hi-
roshima“ øi „nevroza de lagær“. Aproape întotdeauna, supra-
viefluitorii se simt vinovafli pentru cæ au supraviefluit în timp
ce alflii au murit „în locul lor“75. Mai mult decât atât, asta face
ca „persoana care a væzut cu ochii ei moartea cuiva“ sæ fie
diferitæ de alfli oameni. Copilul nu se va „recupera“ øi nici nu
se va „vindeca“ de acest simflæmânt. Lucrul cel mai bun care
se poate face este plasarea simflæmântului sub controlul Adul-
tului, astfel încât persoana sæ poatæ duce o viaflæ normalæ øi sæ
aibæ permisiunea de a se distra într°o anumitæ mæsuræ.

75 Lifton, R.J. Death in Life. Random House, New York, 1968.


Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 229

F. Bætrâneflea
Vitalitatea la bætrânefle depinde de trei factori: (1) robus-
teflea constituflionalæ; (2) sænætatea fizicæ øi (3) tipul scenariu-
lui. Debutul bætrâneflii este determinat de aceiaøi trei factori.
Astfel, unii oameni sunt plini de viaflæ la optzeci, iar alflii încep
sæ vegeteze la patruzeci. Robusteflea constituflionalæ este o
force majeure, adicæ nu poate fi modificatæ prin programarea
parentalæ. Dizabilitatea fizicæ este uneori force majeure, iar
alteori recompensa scenariului. În scenariul „Schilodul“ este
øi una, øi alta. Schilodirea în sine poate surveni ca urmare a
unei boli fizice imposibil de evitat, dar ea e binevenitæ fiindcæ
face parte din scenariu øi îndeplineøte porunca mamei de a
sfârøi schilod. Asta se întâmplæ în anumite cazuri de polio-
mielitæ la adulfli tineri, în care tânærul spune: „Când am aflat
cæ am polio, aproape cæ m°am bucurat, de parcæ aø fi aøteptat
sæ mi se întâmple aøa ceva.“ Dacæ scenariul lui cerea sæ fie
schilod øi Natura nu l°ar fi ajutat, ar fi putut sæ aibæ un acci-
dent de maøinæ. Solufliile Naturii sunt mai uøor de acceptat.
La fel, persoanele mai vârstnice pot primi cu bucurie un
accident vascular cerebral sau o ocluzie coronarianæ, dar
dintr°un alt motiv: nu fiindcæ ar face parte din scenariul lor,
ci pentru cæ°i elibereazæ de obligaflia de a depune eforturile
cerute de scenariu. Pentru Copilul din ei, aceste catastrofe
devin „Piciorul de lemn“ sau „Inima de lemn“, aøa cæ le pot
spune Pærintelui din mintea lor: „Nici mæcar tu nu te pofli
aøtepta ca un om cu Picior de lemn sau cu Inimæ de lemn
sæ°fli îndeplineascæ blestemul vræjitoresc!“ Pus în fafla cheagu-
lui de sânge din creierul sau inima lui Jeder, doar cel mai
nemilos pærinte nu°øi acceptæ înfrângerea.
Dacæ apare o dizabilitate la începutul vieflii lui Jeder, ea
poate sæ se integreze foarte bine în scenariul mamei sau sæ°l
dærâme cu totul. Dacæ se integreazæ, copilul va fi crescut ca
un schilod profesionist, uneori cu ajutorul organizafliilor exte-
rioare dedicate ajutorærii Copiilor Schilozi (cu condiflia sæ
ræmânæ schilozi) sau a Copiilor cu Retard Mintal (cu condiflia
230 Eric Berne

sæ ræmânæ retardafli mintal). În astfel de cazuri, mama învaflæ


sæ „se împace cu situaflia“ øi°l învaflæ pe copil sæ facæ acelaøi
lucru. Însæ dacæ dizabilitatea nu se integreazæ în scenariul
mamei, aceasta nu învaflæ sæ se împace cu situaflia. Nu se dæ
bætutæ, cautæ mereu soluflii, iar copilul învaflæ sæ facæ acelaøi
lucru, aøa cæ în cele din urmæ ajunge dansator de jitterbug
într°un picior, særitor în lungime cu talpa piciorului sucitæ cu
fafla°n spate sau specialist ortoped cu leziuni cerebrale (toate
aceste exemple existæ ori au existat în viafla realæ). Orga-
nizaflia Copiilor Schilozi øi cea a Copiilor cu Retard Mintal
intervin øi aici øi sunt deosebit de încântate când unul dintre
protejaflii lor reuøeøte în viaflæ (cu ajutor din afaræ). Dacæ sce-
nariul mamei nu prevede existenfla unui copil cu dizabilitæfli
fizice sau mintale, iar deficitul e atât de grav încât nu se poate
corecta, viafla ei devine o tragedie prin încælcarea scenariului.
Când scenariul ei prevede existenfla unui copil cu dizabilitæfli,
iar deficitul e moderat øi poate remediabil, viafla copilului
devine o tragedie inutilæ, cauzatæ de scenariu.
Sæ revenim la bætrânefle. Chiar øi oamenii cu constituflie
robustæ øi færæ dizabilitæfli fizice (sau doar cu probleme mi-
nore ori ipohondrice) pot începe sæ vegeteze de timpuriu
dacæ au un scenariu „Cu final deschis“. Cel mai adesea, e
cazul celor care træiesc din pensie. Preceptul Pærintelui spune:
„Munceøte pe brânci øi nu risca“, iar recompensa e: „Dupæ
aceea renunflæ.“ Dupæ ce Jeder øi°a fæcut datoria vreme de
douæzeci°treizeci de ani, iar Moø Cræciun a venit øi i°a adus
banchetul de pensionare øi ceasul de aur, nu mai øtie ce sæ
facæ. S°a obiønuit sæ urmeze directivele scenariului, dar acum
ele s°au consumat øi programarea s°a oprit în mintea lui.
Drept urmare, se mulflumeøte sæ øadæ øi sæ aøtepte pânæ apare
ceva: Moartea, de pildæ.
De aici decurge o întrebare interesantæ: „Ce faci dupæ ce
vine Moø Cræciun?“ În cazul unui scenariu de tip „Pânæ când“,
Moøul coboaræ pe horn øi aduce Certificatul de Eliberare.
Jeder a îndeplinit cerinflele scenariului, antiscenariul l°a eli-
berat de blestem øi acum are libertatea de a face ceea ce øi°a
dorit mereu, încæ din copilærie. Dar drumul propriu e plin de
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 231

primejdii, dupæ cum atestæ multe mituri greceøti. Jeder s°a


eliberat de pærintele°vræjitor, dar e totodatæ neprotejat, aøa cæ
poate da de bucluc foarte uøor. Acest lucru se vede øi în bas-
me. Pe lângæ încercærile øi suferinflele la care°l supune pe
Jeder, blestemul îi conferæ protecflie. Vræjitoarea care a pro-
nunflat blestemul are grijæ ca victima sæ ræmânæ în viaflæ câtæ
vreme se aflæ sub puterea lui. Astfel, Frumoasa din Pædurea
Adormitæ a fost protejatæ de pædurea de mæræcini vreme de o
sutæ de ani. Dar în clipa când s°a trezit øi i°a putut spune
vræjitoarei sæ°øi ia tælpæøifla, au început øi necazurile ei. O
situaflie utilæ este cea a scenariului dublu: un scenariu de tip
„Pânæ când“ de la un pærinte øi altul de tip „Dupæ“, de la
celælalt pærinte. În cele mai frecvent întâlnite cazuri, asta
înseamnæ: „Nu pofli fi liberæ decât dupæ ce creøti trei copii“
(din partea mamei) øi „Dupæ ce devii liberæ, vei deveni cre-
ativæ“ (din partea tatælui). Astfel, Zoe e controlatæ øi protejatæ
în prima jumætate a vieflii de cætre mama ei, iar în a doua
jumætate, de tatæ. În cazul unui bærbat, directiva scenariului
dublu poate fi la fel ca mai sus, cu deosebirea cæ protecflia øi
controlul sunt inversate: Tatæl le asiguræ în prima jumætate a
vieflii, iar Mama în a doua.
Vârstnicii care vegeteazæ se împart în trei clase, iar în
aceastæ flaræ, însemnele fiecæreia sunt financiare. Cei cu sce-
nariu de învins træiesc singuri, în pensiuni sau hoteluri dæræ-
pænate, øi li se spune moøi øi babe. Cei cu scenariu de
neînvingætori træiesc în propria casæ micæ, unde au libertatea
de a°øi dezvolta idiosincraziile øi excentricitæflile, aøa cæ sunt
cunoscufli sub numele de „personaj bætrân“. Cei cu scenariu
de învingætor træiesc în cæmine pentru vârstnici administrate
de sponsori din lumea finanflelor øi li se spune Cetæfleni
Vârstnici sau Domnul øi Doamna Contribuabil, cum îøi øi
semneazæ, de altfel, Scrisoarea cætre Editor.
Leacul pentru vârstnicii færæ scenariu este permisiunea,
dar ei o folosesc doar rareori. În fiecare oraø mare existæ mii
de bærbafli în vârstæ care træiesc în cæmærufle înghesuite, øi tofli
îøi doresc sæ existe cineva care sæ le gæteascæ, sæ le vorbeascæ
øi sæ°i asculte. În acelaøi timp, existæ mii de femei în vârstæ
232 Eric Berne

care træiesc în aceleaøi condiflii øi°øi doresc sæ existe cineva


cæruia sæ°i gæteascæ, sæ°i vorbeascæ øi pe care sæ°l asculte.
Chiar dacæ cei doi se întâlnesc, rareori profitæ de acest lucru,
cæci fiecare preferæ sæ ræmânæ în mediul propriu, mohorât,
dar familiar, ghemuit lângæ un pahar sau un televizor sau
øezând cu mâinile încruciøate, în aøteptarea unei morfli færæ
riscuri øi færæ de pæcat. Astea au fost directivele primite de la
mama în copilærie øi pe astea le urmeazæ øaptezeci, optzeci de
ani mai târziu. N°au riscat niciodatæ, exceptând poate un
pariu neînsemnat la curse sau pe stadion, aøa cæ de ce°ar pri-
mejdui totul acum? Scenariul a dispærut, fiind dus la îndepli-
nire, dar vechiul slogan persistæ, iar când vine moartea, aceøti
indivizi o primesc cu bucurie. Pe fafla pietrei de mormânt îøi
vor scrie: „A plecat sæ se odihneascæ alæturi de stræmoøi“, iar
pe spate: „Am træit o viaflæ bunæ øi n°am riscat niciodatæ.“
Se spune cæ în secolul viitor, copiii vor fi cultivafli la sticlæ,
conform specificafliilor impuse de stat øi de pærinfli, øi vor fi
programafli genetic. Dar fiecare individ e deja crescut la sticlæ,
potrivit specificafliilor impuse de stat øi de pærinfli, øi acolo i se
programeazæ scenariul. E mai uøor sæ scapi de programarea
prin scenariu decât de cea geneticæ, dar puflini oameni îøi
exercitæ acest privilegiu. Cei care o fac pot avea o inscripflie
mai înælflætoare pe piatra de mormânt. Aproape toate epitafu-
rile pioase, traduse în marflianæ, sunæ cam aøa: „Am fost cres-
cut la sticlæ øi acolo am øi ræmas.“ Astfel se înøiræ nenumærate
rânduri de cruci øi alte simboluri în cimitir, toate cu acelaøi
motto. Doar ici øi colo apare surpriza: „Am fost crescut la sti-
clæ, dar am ieøit din ea.“ Mulfli oameni refuzæ sæ iasæ, chiar
dacæ sticla nu are dop.

G. Scena morflii
Pentru cel care moare, moartea nu e o acfliune øi nici
mæcar un eveniment; pentru cei care supraviefluiesc e øi una,
øi alta. Însæ poate fi øi ar trebui sæ fie o tranzacflie. Ororile fizi-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 233

ce din lagærele de exterminare naziste au fost amplificate de


cele psihice — refuzul demnitæflii, al manifestærii propriei
voinfle øi al exprimærii libere în camera de gazare. Nici urmæ
de legæturæ la ochi øi ultima fligaræ, nici urmæ de sfidare sau
de ultimele cuvinte memorabile: pe scurt, nici o tranzacflie de
moarte. Din partea muribunzilor existau stimuli tranzacflio-
nali, dar nici un ræspuns din partea ucigaøilor. Astfel, situaflia
de force majeure exclude din scenariu cel mai emoflionant
moment, scena de pe patul morflii, øi într°un sens scopul în-
tregii existenfle omeneøti constæ în pregætirea acelei scene.
În analiza scenariului, acest aspect este pus în evidenflæ
prin întrebarea: „Cine se va afla lângæ tine când vei fi pe
patul de moarte øi care vor fi ultimele tale cuvinte?“ Se poate
formula øi o întrebare suplimentaræ: „Care vor fi ultimele lor
cuvinte?“ Ræspunsul la prima întrebare este de obicei o vari-
antæ de „Le°am arætat eu lor“ — „ei“ fiind pærinflii, îndeosebi
mama în cazul unui bærbat øi tatæl în cazul unei femei. Ideea
ræspunsului este fie „Le°am arætat eu cæ am fæcut ce au vrut
sæ fac“, fie „Le°am arætat eu cæ n°a trebuit sæ fac ce voiau ei“.
De fapt, ræspunsul la aceastæ întrebare este rezumatul
scopului lui Jeder în viaflæ, øi terapeutul îl poate folosi ca pe
un instrument eficient pentru a pune capæt jocurilor øi a°l
scoate pe Jeder din scenariu:
„Prin urmare, toatæ viafla ta se reduce la a le demonstra cæ
ai avut dreptate sæ te simfli îndurerat, speriat, furios, neadec-
vat sau vinovat. Foarte bine! Asta°fli va fi cea mai mare reali-
zare — dacæ vrei sæ continui la fel ca pânæ acum. Dar poate ai
vrea sæ gæseøti un motiv mai valoros de a træi.“
Scena de pe patul de moarte poate sæ facæ parte din con-
tractul ascuns — contractul în ton cu scenariul — al cæsæto-
riei. Unul dintre sofli poate avea imaginea foarte claræ cæ
celælalt va muri primul. De multe ori, în astfel de cazuri,
celælalt sofl are scenariul complementar øi intenflioneazæ sæ se
conformeze færæ protest. Astfel, cei doi se înfleleg bine øi træ-
iesc împreunæ mulflumifli. Dar când fiecare consideræ cæ celæ-
lalt va muri primul, astfel încât scenariile lor se intersecteazæ
234 Eric Berne

în aceastæ privinflæ, traiul lor comun va fi marcat de certuri,


nu de mulflumire, chiar dacæ au scenarii complementare în
alte privinfle, cum øi trebuie sæ se întâmple ca sæ poatæ avea
loc cæsætoria. Dificultæflile vor apærea cel mai clar când unul
sau celælalt e bolnav ori suferæ. Un scenariu frecvent întâlnit,
bazat pe scena morflii, se poate gæsi în cazul cæsætoriei între o
femeie mai tânæræ øi un bærbat mai vârstnic. Deøi cinicii spun
cæ se mæritæ cu el pentru bani, scena de desfæøurare a scena-
riului e la fel de importantæ, øi femeia va fi alæturi de soflul ei
în momentele de primejdie, pe partea bunæ a lucrurilor ca sæ
aibæ grijæ de el, dar de asemenea øi ca sæ nu piardæ tranzacflia
finalæ, a ræsplæflii. Dacæ el intuieøte acest lucru, marja de sigu-
ranflæ a cæsniciei poate fi foarte micæ, din moment ce nu°i uøor
sæ te înflelegi cu o persoanæ care aøteaptæ ca tu sæ mori. Ace-
eaøi situaflie, cu dubla ræsplatæ, poate apærea în cazul cæsæto-
riei dintre un bærbat mai tânær øi o femeie mai în vârstæ, deøi
acestea se întâmplæ mai rar. Evident, în protocolul iniflial al
scenariului, tatæl se aflæ în locul soflului vârstnic sau mama în
locul sofliei vârstnice.

H. Râsul sub øtreang


Scena propriu°zisæ a morflii rezultæ fie dintr°o situaflie de
force majeure, fie din directivele scenariului. Moartea pre-
maturæ datoratæ forflelor inevitabile ale sorflii — boalæ sau
violenflæ pe timp de pace sau de ræzboi — este întotdeauna o
tragedie simplæ, færæ zorzoane. Moartea conformæ cu scena-
riul e marcatæ de obicei de zâmbetul macabru sau de umorul
macabru, ca sub øtreang. Bærbatul care moare cu zâmbetul pe
faflæ sau cu o glumæ pe buze moare aøa cum îi cere scenariul,
iar zâmbetul sau gluma spune: „Ei bine, mamæ, acum îfli
urmez instrucfliunile, ha°ha! Sper cæ eøti mulflumitæ.“ Infrac-
torii londonezi din secolul al XVIII°lea erau adeværafli disci-
poli ai umorului sub øtreang øi de multe ori distrau mulflimea
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 235

admirativæ cu o ultimæ epigramæ în clipa când cælæul acfliona


trapa76, fiindcæ moartea lor se conforma poruncii mamei:
„Bæiete, ai sæ sfârøeøti în øtreang, la fel ca taicæ°tæu!“ Øi în
cazul multor oameni celebri, ultimele cuvinte au fost glume,
pentru cæ øi aceøtia mureau împæcafli cu mama lor, care le
spusese: „Fiule, ai sæ mori celebru!“ Moartea datoratæ unui
factor uman de force majeure nu e însoflitæ de veselie similaræ,
fiindcæ ea poate fi în contradicflie directæ cu porunca mamei:
„Sæ ai viaflæ lungæ!“ sau „Sæ mori fericit!“ Nu circulæ relatæri
despre glume macabre în lagærele de concentrare germane
(din câte øtiu eu). Existæ øi o poruncæ specialæ, „Bucuræ°te de
moarte aøa cum te°ai bucurat de viaflæ!“, care permite o glu-
mæ pe patul de moarte chiar dacæ decesul survine mai devre-
me decât ar putea sæ suporte mama. De fapt, o asemenea
glumæ reprezintæ o încercare de a micøora durerea mamei.
Toate acestea înseamnæ cæ în majoritatea cazurilor, pærin-
tele°vræjitor stabileøte durata vieflii lui Jeder øi felul cum va
muri acesta, iar el va îndeplini, prin hotærâre proprie, decre-
tul parental, doar dacæ nu°l împiedicæ o catastrofæ internæ sau
externæ.

I. Scena postumæ
În scenariul învingætorilor, aceastæ scenæ este de obicei
vizualizatæ cu realism. Jeder a construit o organizaflie impor-
tantæ sau a læsat în urmæ o operæ consistentæ sau mulfli copii
øi nepofli øi øtie cæ roadele vieflii sale vor continua sæ existe
dupæ moartea lui øi cæ persoanele implicate într°un fel sau
altul în acele roade îl vor însofli pânæ la mormânt.
Însæ cei cu scenariu tragic au o concepflie jalnic de greøitæ
privind ceea ce se va petrece dupæ moartea lor. Sinucigaøul
romantic, spre exemplu, spune „O sæ le paræ ræu“ øi°øi
76 Cf. Grose, F. A Classical Dictionary of the Vulgar Tongue. Digest Books,
Northfield, Illinois, 1971 (facsimil al edifliei din 1811).
236 Eric Berne

închipuie o înmormântare tristæ, sentimentalæ, ce poate sæ


aibæ loc sau nu. Sinucigaøul furios spune „Le vin eu de hac“
øi poate sæ se înøele la fel de tare, din moment ce e posibil ca
„ei“ sæ se bucure cæ scapæ de el. Cel care promite „Le aræt
eu!“ poate eøua fiindcæ numele lui ajunge în ziare doar la
rubrica de decese. Pe de altæ parte, sinucigaøul din inutilitate
sau din frustrare, care încearcæ sæ se omoare cu discreflie,
nutrind fantezia cæ nu va observa nimeni øi nu°i va pæsa
nimænui, poate sæ ajungæ pe prima paginæ datoritæ unor com-
plicaflii neprevæzute. Chiar øi bærbatul care se omoaræ pentru
ca nevastæ°sa sæ încaseze banii de pe asigurare îøi poate
vedea intenflia zædærnicitæ dacæ nu øi°a citit polifla cu atenflie.
În general, consecinflele sinuciderii sunt la fel de puflin
previzibile ca øi cele ale omorului. Cu excepflia soldaflilor øi a
gangsterilor, moartea, fie sub forma sinuciderii, fie sub cea a
omuciderii, e o cale proastæ de a încerca sæ rezolvi pro-
blemele vieflii. Posibililor sinucigaøi trebuie categoric sæ li se
comunice ferm cele douæ reguli inviolabile ale morflii: (1) Nici
un pærinte nu are voie sæ moaræ înainte ca tofli copiii sæi sæ
treacæ de optsprezece ani. (2) Nici un copil nu are voie sæ
moaræ cât timp unul dintre pærinflii sæi mai træieøte.
Cazul persoanelor færæ copii minori øi færæ pærinfli în viaflæ
trebuie cumpænite individual, pe baza argumentelor pro øi con-
tra obiective, dar fiecare pacient acceptat în terapie trebuie
sæ°øi ia angajamentul ferm de a nu încælca vreuna din cele
douæ reguli, dacæ în cazul lui se aplicæ una sau amândouæ.
Anumitor pacienfli li se solicitæ un angajament asemænætor,
cum cæ nu vor folosi niciodatæ în scopuri improprii (inclusiv
încercæri de sinucidere) medicaflia prescrisæ de terapeut.

J. Piatra de mormânt
La fel ca tricoul inscripflionat, piatra de mormânt are douæ
fefle. În aceastæ privinflæ se pun douæ întrebæri: „Ce fli se va
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 237

scrie pe piatra funeraræ?“ øi „Ce°fli vei scrie tu pe piatra fune-


raræ?“ Ræspunsul tipic este: „Ei vor spune «A fost o fatæ bunæ»,
iar eu voi spune «Mi°am dat toatæ silinfla, dar n°am reuøit».“
Øi de aceastæ datæ, „ei“ se referæ de obicei la pærinfli sau la cei
care le°au flinut locul. Epitaful formulat de „ei“ este antisce-
nariul, iar pacientul însuøi îøi scrie pe piatra de mormânt
porunca scenariului — în cazul de mai sus, „Dæ°fli toatæ si-
linfla, dar nu reuøi!“ Astfel, piatra funeraræ vorbeøte doar de
bine despre ræposat, cæci o faflæ spune cæ a îndeplinit pre-
ceptele antiscenariului, iar cealaltæ aratæ cæ a fost, de aseme-
nea, copil ascultætor øi a urmat instrucfliunile de scenariu ale
mamei, indiferent cât de încurajatoare sau descurajatoare au
fost ele.
Dacæ pacientul încearcæ sæ evite sæ°øi citeascæ piatra de
mormânt, spunând cæ nu va avea aøa ceva, ræspunsul æsta are
propria semnificaflie. Cel care evitæ sæ°øi asume responsabili-
tatea morflii evitæ sæ°øi asume øi responsabilitatea vieflii. Dar
terapeutul trebuie sæ insiste sæ afle cele douæ epitafuri, cu
întrebarea „Dacæ ai avea, ce°ar scrie pe ea?“ sau „Aici trebuie
sæ ai o piatræ funeraræ“.

K. Testamentul
Oricare ar fi fantasmele individului cu privire la ceea ce se
va întâmpla dupæ moartea sa, testamentul lui sau docu-
mentele postume oferæ ultima ocazie de obflinere a unei ræs-
plæfli. Se poate ca întreaga lui viaflæ sæ se fi întemeiat pe o
falsitate sau pe o comoaræ ascunsæ, dezvæluitæ doar dupæ
moartea lui în chip de triumf — o farsæ pe care o joacæ posteri-
tæflii. În istorie existæ multe astfel de exemple: talente ascunse,
ieøite la ivealæ abia când manuscrisele sau pânzele sunt gæsite
în dulapul unde fuseseræ ascunse, sau lucræri de excepflie
descoperite printre documente banale. Bogæflia ascunsæ øi
særæcia ascunsæ ies la ivealæ deseori la autentificarea testa-
238 Eric Berne

mentului. De asemenea, testamentul e vehiculul preferat pen-


tru comutæri°surprizæ. Am amintit°o deja pe cea mai frecvent
întâlnitæ: mama îi lasæ fiicei „necredincioase“ grosul averii,
iar celei devotate nu°i lasæ mai nimic. Uneori bigamia iese la
luminæ doar dupæ citirea testamentului. Întrebarea care se
cere pusæ în aceastæ privinflæ este: „Care va fi cel mai impor-
tant articol din testamentul tæu? În ce va consta cea mai mare
surprizæ pentru cei pe care°i vei læsa în urmæ la moarte?“
Pânæ aici l°am urmærit pe Jeder de°a lungul scenariului
sæu, de dinaintea naøterii øi pânæ dupæ moarte, dar înainte de
a începe sæ discutæm despre terapie, mai existæ multe lucruri
interesante de cercetat.
Partea a treia
SCENARIUL ÎN ACfiIUNE
Capitolul 11
TIPURI DE SCENARIU

A. Învingætori, neînvingætori øi învinøi


Scenariile sunt menite sæ dureze o viaflæ. Ele se bazeazæ pe
decizii luate în copilærie øi pe programarea parentalæ, care
este întæritæ permanent. Întærirea poate lua forma contactului
cotidian, ca în cazul bærbaflilor care lucreazæ la firma tatælui
lor øi al femeilor care°øi sunæ mama în fiecare dimineaflæ sæ
pælævrægeascæ, sau poate fi aplicatæ mai puflin frecvent øi mai
subtil, dar cu aceeaøi putere, prin corespondenfla ocazionalæ.
Dupæ moartea pærinflilor, e posibil ca odraslele sæ°øi amin-
teascæ instrucfliunile lor cu mai multæ intensitate.
Dupæ cum am arætat deja, în limbajul scenariului, învinsul
se numeøte broascæ sau broscoi77, iar învingætorul, prinfl sau
prinflesæ. Pærinflii vor sæ°øi vadæ copiii fie învingætori, fie
învinøi. Îøi pot dori sæ°i vadæ „fericifli“ în rolul pe care li l°au
ales, dar nu°øi doresc ca ei sæ se transforme. Mama care creøte
o broascæ îøi poate dori ca fiica ei sæ fie o broascæ fericitæ, dar
va înæbuøi orice încercare a fetei de a deveni prinflesæ („Cine
te crezi?!“). Tatæl care creøte un prinfl vrea ca fiul lui sæ fie
fericit, dar de multe ori ar prefera sæ°l vadæ nefericit decât
transformat într°un broscoi („Cum ai putut sæ ne faci una ca
asta? fii°am oferit tot ce°a fost mai bun!“).
Primul lucru care trebuie stabilit în privinfla unui scenariu
este dacæ conduce spre victorie sau spre înfrângere. Asta se
poate descoperi foarte repede ascultând spusele persoanei.
Un învingætor rosteøte lucruri ca: „Am greøit, dar n°o sæ repet
aceeaøi greøealæ a doua oaræ“ sau „Acum øtiu cum trebuie
77 Young, D. „The Frog Game“. Loc. cit.
242 Eric Berne

procedat“. Învinsul spune: „O, dacæ“, „Ar fi trebuit sæ…“ øi


„Da, dar…“. Mai existæ øi aproape°reuøitele, neînvingætorii
cærora scenariul le cere sæ munceascæ pe rupte, nu cu scopul
de a învinge, ci doar pentru a se menfline la linia de plutire. Ei
sunt oamenii lui „bine mæcar cæ“: „Ei, bine mæcar cæ n°am…“
sau „Bine mæcar cæ am øi atât“. Neînvingætorii sunt excelenfli
în calitate de membri, angajafli sau øerbi, pentru cæ sunt loiali,
muncitori, recunoscætori øi deloc înclinafli sæ creeze probleme.
Din punct de vedere social sunt oameni agreabili, iar în co-
munitate, admirabili. Învingætorii fac probleme restului lumii
doar indirect, când se luptæ între ei øi implicæ în conflict mar-
tori nevinovafli, uneori cu milioanele. Învinøii îøi provoacæ lor
înøile øi celorlalfli cele mai mari suferinfle. Chiar dacæ ajung în
vârf, tot învinøi sunt øi când vine momentul ræsplæflii, trag în
jos dupæ ei alfli oameni.*
Învingætorul se defineøte ca fiind persoana care°øi respectæ
contractul fæcut cu lumea øi cu sine. Adicæ îøi propune sæ facæ
un lucru, afirmæ cæ e hotærât sæ°l facæ øi, pe termen lung, îl
realizeazæ. Contractul sau ambiflia sa poate fi sæ strângæ
100 000 de dolari, sæ alerge kilometrul în mai puflin de trei
minute sau sæ°øi ia doctoratul. Dacæ°øi atinge obiectivul, e
învingætor. Dacæ sfârøeøte datornic, îøi scrânteøte glezna la
duø sau abandoneazæ facultatea în primul an, e clar învins.
Dacæ strânge 10 000 de dolari, iese pe locul al doilea cu 3:05
sau intræ în activitate doar cu masteratul, e un „bine mæcar
cæ“: nu învins, ci neînvingætor. Important e cæ°øi stabileøte el
însuøi obiectivul, de obicei pe baza programærii Pærintelui,
dar angajamentul final fiind luat de Adultul sæu. Sæ obser-
væm cæ individul care îøi propune sæ scoatæ 3:05 øi reuøeøte e
tot învingætor, pe când cel care îøi propune sæ scoatæ 2:59 øi
scoate doar 3:05 e neînvingætor, chiar dacæ°l învinge pe cel cu
ambiflii mai mici. Pe termen scurt, învingætorul e cel care

* Aceste lucruri (øi multe dintre cele ce urmeazæ) le pot pærea cunos-
cute unor cititori, fiindcæ sunt formulate în termeni simpli øi le°am
mai spus în altæ parte78 într°o manieræ similaræ, din moment ce
aceastæ parte a cærflii a fost scrisæ cu câfliva ani în urmæ.
78 Berne, E. Sex in Human Loving. Simon & Schuster, New York, 1970.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 243

devine cæpitanul echipei, iese cu Miss Boboc sau câøtigæ la


pocher. Neînvingætorul nu reuøeøte sæ se apropie de minge
niciodatæ, iese cu fata care a ieøit pe locul al doilea sau ter-
minæ partida la zero. Învinsul nu e selecflionat în echipæ, nu
convinge nici o fatæ sæ iasæ cu el sau iese din joc falit.
În plus, cæpitanul echipei plasate pe locul al doilea se aflæ
la acelaøi nivel cu cæpitanul primei echipe, din moment ce
fiecare individ are dreptul sæ°øi aleagæ dupæ plac liga øi este
evaluat în raport cu standardele fixate chiar de el. Ca exem-
plu extrem, „a træi din bani mai puflini decât tofli ceilalfli de pe
stradæ færæ a te îmbolnævi“ reprezintæ o ligæ; cel care reuøeøte
asta e învingætor. Cel care încearcæ øi se îmbolnæveøte e
învins. Învinsul tipic, clasic e cel care se pune în situaflia de a
îndura boli sau vætæmæri færæ motiv întemeiat (ca Della din
capitolul 3). Dacæ are motiv întemeiat, poate deveni un martir
de succes — cea mai bunæ cale de a învinge pierzând.
Învingætorul øtie ce va face mai departe dacæ pierde, dar
nu vorbeøte despre asta; învinsul nu øtie ce va face dacæ va
pierde, dar vorbeøte despre ceea ce va face dacæ va câøtiga.
Astfel, câteva minute de ascultare sunt suficiente pentru a
identifica învingætorii øi învinøii la o masæ de joc sau într°o
agenflie de bursæ, într°o ceartæ domesticæ sau într°o øedinflæ de
terapie de familie.
Regula de bazæ pare a fi aceea cæ ræsplata unui scenariu
de învingætor provine de la Pærintele grijuliu, prin sloganurile
contrascenariului. Neînvingætorul îøi primeøte ræsplata de la
Pærintele critic, prin porunci. Învinsul e condus pe calea spre
o ræsplatæ proastæ de provocærile øi ispitele Copilului nebun
al pærintelui sæu, care°i ademeneøte demonul autodistructiv.

B. Timpul scenariului
Indiferent dacæ duce la victorie sau înfrângere, scenariul
reprezintæ o cale de a structura timpul între primul „bunæ
ziua“ de la sânul mamei øi ultimul „ræmas°bun“ de la mor-
244 Eric Berne

mânt. Durata vieflii e umplutæ øi golitæ nefæcând øi fæcând,


nefæcând niciodatæ, fæcând întotdeauna, nefæcând înainte,
nefæcând dupæ, fæcând la nesfârøit, fæcând pânæ nu mai e
nimic de fæcut. De aici apar scenariile „Niciodatæ“ øi „Mereu“,
„Pânæ când“ øi „Dupæ“, „La nesfârøit“ øi „Cu final deschis“.
Ele pot fi cel mai bine înflelese prin raportare la miturile gre-
ceøti, întrucât grecii aveau excelente aptitudini de a sesiza
asemenea lucruri.
Scenariile „Niciodatæ“ sunt reprezentate de Tantal, care a
fost condamnat sæ sufere veønic de foame øi de sete, aflân-
du°se la un pas de hranæ øi apæ, dar færæ a mai mânca øi bea
vreodatæ. Oamenilor cu astfel de scenarii, pærinflii le°au in-
terzis sæ facæ lucrurile pe care øi le°au dorit cel mai mult, aøa
cæ°øi petrec viafla chinuifli øi înconjurafli de tentaflii. Se supun
blestemului Pærintelui fiindcæ Copilul din ei se teme de lu-
crurile pe care øi le doresc cel mai mult, aøa cæ, la drept vor-
bind, se chinuie singuri.
Scenariile „Mereu“ urmeazæ modelul Arahneei, care a în-
dræznit s°o provoace pe zeifla Minerva la întrecere în arta
flesutului øi, ca pedeapsæ, a fost transformatæ în pæianjen øi
condamnatæ sæ°øi petreacæ tot timpul flesându°øi pânza. Astfel
de scenarii vin din partea pærinflilor ræutæcioøi, care spun:
„Dacæ æsta e lucrul pe care fli°l doreøti, n°ai decât sæ°fli petreci
toatæ viafla fæcându°l!“
Scenariile „Înainte de“ sau „Pânæ când“ urmeazæ poves-
tea lui Iason, cæruia i s°a spus cæ nu poate deveni rege înainte
de a îndeplini anumite sarcini. Øi°a primit recompensa la tim-
pul potrivit øi a træit zece ani fericit. Hercule a avut un sce-
nariu asemænætor: n°a putut deveni zeu decât dupæ ce a
petrecut doisprezece ani în sclavie.
Scenariile „Dupæ“ vin de la Damocles. Lui i s°a permis sæ
se bucure de fericirea de a fi rege, pânæ când a observat cæ
deasupra capului sæu atârnæ o sabie agæflatæ de un singur fir
de pær de cal. Motto°ul scenariilor „Dupæ“ spune: „Pofli sæ te
bucuri o vreme, dar dupæ aceea vor începe necazurile.“
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 245

Scenariile „La nesfârøit“ pornesc de la Sisif. El a fost con-


damnat sæ împingæ în sus pe panta unui deal un bolovan
greu; chiar în clipa când era gata sæ ajungæ în vârf, piatra se
rostogolea la vale, aøa cæ trebuia s°o ia de la început. E un sce-
nariu clasic de tipul „Cât pe ce sæ reuøesc“, în care se înøiræ
un „O, dacæ“ dupæ altul.
Scenariul „Cu final deschis“ este scenariul neînvingætoru-
lui, numit øi „Luna de pe cer“; el urmeazæ povestea lui File-
mon øi Baucis, care au fost transformafli în dafini pentru
faptele lor bune. Persoanele vârstnice care au îndeplinit in-
strucfliunile Pærintelui lor nu øtiu ce sæ facæ dupæ aceea, aøa
cæ°øi petrec viafla ca niøte legume sau bârfind precum niøte
frunze ce foønesc în bætaia vântului. Asta e soarta multor
mame ale cæror copii, devenifli adulfli, s°au împræøtiat, øi a
bærbaflilor care øi°au fæcut cei treizeci de ani de muncæ, po-
trivit regulamentului companiei øi instrucfliunilor primite de
la pærinfli. Dupæ cum am observat deja, comunitæflile de „Se-
niori“ sunt pline cu cupluri care øi°au dus scenariul la îm-
plinire øi nu øtiu cum sæ°øi structureze timpul în timp ce
aøteaptæ flara Fægæduinflei, unde oamenii care s°au purtat cin-
stit cu angajatorii lor pot sæ°øi conducæ maøina cea lungæ øi
neagræ cu vitezæ micæ pe banda din stânga, færæ sæ fie cla-
xonafli de niøte adolescenfli prost°crescufli în vechiturile lor
ruginite. „În adolescenflæ eram øi eu plin de energie, dar
acum…“, spune tata, iar mama adaugæ: „Nici nu fli°ar veni sæ
crezi ce… Iar noi ne plæteam întotdeauna…“

C. Sexul øi scenariul
Toate aceste scenarii au aspectele lor sexuale. Scenariul
„Niciodatæ“ interzice fie iubirea, fie sexul, fie ambele. Dacæ
interzice iubirea, dar nu øi sexul, permite promiscuitatea,
lucru de care profitæ din plin unii marinari, soldafli øi cælætori
færæ flintæ øi pe care°l folosesc prostituatele øi curtezanele pen-
246 Eric Berne

tru a°øi câøtiga existenfla. Dacæ interzice sexul, dar nu øi iu-


birea, produce preofli, cælugæri, cælugærifle øi oameni care fac
fapte bune, de pildæ cresc copii orfani. Oamenii promiscui
sunt chinuifli færæ încetare la vederea iubiflilor fideli øi a fa-
miliilor fericite, în timp ce filantropii sunt tentafli întruna sæ
saræ gardul.
Scenariile „Mereu“ sunt exemplificate de tinerii scoøi afaræ
din casæ pentru pæcatele spre care i°au împins pærinflii; de
pildæ: „Dacæ eøti însærcinatæ, du°te pe stradæ sæ°fli câøtigi exis-
tenfla!“ sau: „Dacæ vrei sæ te droghezi, eøti pe cont propriu!“
Se poate ca tatæl care øi°a scos în stradæ fiica însærcinatæ sæ fi
avut gânduri pætimaøe la adresa ei încæ de când ea avea zece
ani (zece? opt?), iar cel care øi°a dat fiul afaræ din casæ pentru
cæ a fumat iarbæ sæ se îmbete în seara aceea, ca sæ°øi mai aline
suferinfla.
Programarea parentalæ din scenariile „Pânæ când“ este cea
mai vehementæ dintre toate, din moment ce, de obicei, constæ
în ordine fæfliøe: „Nu ai voie sæ faci sex pânæ nu te mærifli øi nu
te pofli mærita câtæ vreme trebuie sæ ai grijæ de mama ta (sau
pânæ nu termini facultatea).“ Influenfla Pærintelui în scenariile
„Dupæ“ e aproape la fel de ræspicatæ, iar sabia atârnatæ îøi
aratæ tæiøul prin ameninflæri vizibile: „Dupæ ce te cæsætoreøti øi
faci copii, au sæ înceapæ necazurile.“ Asta, transpus în acfliune
øi în momentul prezent, înseamnæ: „Bucuræ°te cât mai pofli de
vremea bunæ.“ Dupæ cæsætorie, formula se reduce la „Dupæ
ce faci copii, au sæ înceapæ necazurile.“*
Scenariile „La nesfârøit“ dau naøtere la perpetue dom-
niøoare de onoare care nu ajung niciodatæ mirese, ca øi altor
indivizi care°øi dau toatæ silinfla în repetate rânduri, dar de
fiecare datæ le lipseøte puflin ca sæ reuøeascæ. Scenariile „Cu
final deschis“ se încheie cu vârstnici de ambele sexe care°øi
* O parte a acestei secfliuni foloseøte limbajul întrebuinflat în lucrarea
mea anterioaræ la care am fæcut trimitere mai sus78, dar nu gæsesc un
mod mai potrivit de a exprima aceste idei. E multæ vreme de când le
prezint astfel în prelegeri, dupæ cum øtiu prea bine mulfli analiøti de
scenarii.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 247

pierd vitalitatea færæ prea mari regrete øi se mulflumesc sæ°øi


aducæ aminte de cuceririle din trecut. Dupæ cum femeile cu
astfel de scenariu aøteaptæ cu neræbdare menopauza, în spe-
ranfla cæ le va rezolva „problemele sexuale“, bærbaflii aøteaptæ
øi ei sæ°øi încheie activitatea la serviciu dupæ numærul pre-
væzut de ani, cu speranfla asemænætoare cæ vor fi despoværafli
de obligafliile sexuale.
La un nivel mai intim, fiecare dintre aceste scenarii are
propriul efect asupra orgasmului propriu°zis. Scenariul „Nici-
odatæ“, fireøte, pe lângæ fete bætrâne, burlaci, prostituate øi
proxenefli, mai produce femei frigide care n°au nici un or-
gasm, nici mæcar unul, toatæ viafla lor, øi bærbafli impotenfli
care pot avea orgasm cu condiflia sæ nu existe iubire — situ-
aflia clasicæ, descrisæ de Freud, a bærbatului impotent cu soflia,
dar nu øi cu prostituatele. Scenariul „Mereu“ produce nimfo-
mane øi Don Juani care°øi petrec viafla alergând necontenit
dupæ promisiunea unui orgasm.
Scenariul „Pânæ când“ dæ naøtere gospodinelor hærfluite øi
oamenilor de afaceri obosifli; nici unii, nici ceilalfli nu pot sæ
simtæ excitaflie sexualæ înainte de a fi pus în ordine ultimul
amænunt în gospodærie sau în birou. Chiar øi dupæ ce au
devenit excitafli, se poate sæ°i întrerupæ în cele mai critice
momente un joc de tipul „Uøa frigiderului“ sau „Carnetul de
însemnæri“ — lucruri mærunte care°i fac sæ saræ din pat
fiindcæ trebuie sæ se ocupe de ele chiar în clipa aceea, cum ar
fi sæ verifice dacæ uøa frigiderului e închisæ sau sæ°øi noteze
câteva lucruri care trebuie fæcute la birou a doua zi, la prima
oræ. Scenariul de tip „Dupæ“ influenfleazæ negativ sexul din
cauza neliniøtii pe care o trezeøte. Frica de sarcinæ, spre exem-
plu, împiedicæ femeia sæ aibæ un orgasm øi°l poate face pe
bærbat sæ atingæ punctul culminant prea repede. Metoda
coitus interruptus, în care bærbatul se retrage imediat înainte
de a ejacula, folositæ ca mijloc de prevenire a sarcinii, îi fline
pe ambii parteneri într°o stare de nervozitate încæ de la
început, iar femeia, de obicei, ræmâne în aer dacæ cei doi sunt
prea timizi ca sæ foloseascæ o modalitate de a obfline satis-
248 Eric Berne

facflia pentru ea. De fapt, cuvântul „satisfacflie“, care e folosit


de obicei în discutarea acestei probleme, dezvæluie imediat
faptul cæ e ceva în neregulæ, din moment ce un orgasm ca
lumea ar trebui sæ fie mult mai substanflial decât fantoma
palidæ numitæ satisfacflie.
Scenariul „La nesfârøit“ este cel græitor pentru multe fe-
mei învinse, care ajung tot mai sus pe parcursul actului se-
xual øi, tocmai când sunt pe cale sæ reuøeascæ, bærbatul
ejaculeazæ, iar ele alunecæ iaræøi pânæ jos. Øi asta se poate
întâmpla noapte dupæ noapte, ani la rând. Scenariul „Cu final
deschis“ are efect asupra oamenilor vârstnici, care privesc
sexul ca pe un efort sau o obligaflie. Odatæ ce au trecut dealul,
devin „prea bætrâni“ ca sæ facæ sex, iar glandele li se stafidesc,
nefolosite, împreunæ cu pielea øi, de multe ori, cu muøchii øi
creierul. Acum nu mai au nimic de fæcut, decât sæ°øi umple
timpul pânæ când rugina îi macinæ de tot. Pentru a evita ve-
getarea în acest mod, scenariul n°ar trebui sæ aibæ prevæzutæ
o limitæ de timp, ci ar trebui alcætuit în aøa fel încât sæ dureze
toatæ viafla, oricât de lungæ ar fi ea.
Potenfla, activismul øi puterea sexualæ a unei fiinfle umane
sunt determinate într°o anumitæ mæsuræ de moøtenirea ei
geneticæ øi de chimie, dar par a fi influenflate în mæsuræ øi mai
mare de deciziile luate în copilæria micæ în alcætuirea scenari-
ului øi de programarea parentalæ care determinæ respectivele
decizii. Astfel, nu doar justificarea øi frecvenfla activitæflilor
sexuale ale persoanei pe parcursul întregii viefli, ci øi capaci-
tatea øi disponibilitatea ei de a iubi sunt stabilite deja, într°o
mare mæsuræ, la vârsta de øase ani. Lucrurile par sæ stea astfel
îndeosebi în cazul femeilor. Unele hotæræsc foarte devreme cæ
vor sæ fie mame când ajung mari, în timp ce altele decid, în
aceeaøi perioadæ, sæ ræmânæ virgine sau mirese virgine pen-
tru totdeauna. În orice caz, activitatea sexualæ a ambelor sexe
este permanent supusæ influenflei pærerilor parentale, pre-
caufliilor adulte, deciziilor din copilærie øi presiunilor øi teme-
rilor sociale, astfel cæ impulsurile øi ciclurile fireøti sunt
suprimate, exagerate, distorsionate, ignorate sau contami-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 249

nate. Drept urmare, ceea ce se numeøte „sex“ devine instru-


mentul comportamentului în ton cu jocurile (în original,
gamy). Tranzacfliile simple din miturile greceøti, conflictele de
pe muntele Olimp, care alcætuiesc baza variantei originale a
scenariului, sunt elaborate øi transformate în ømecheriile øi
subterfugiile basmelor populare, în aøa fel încât Europa de-
vine Scufifla Roøie, Persefona devine Cenuøæreasa, iar Ulise,
prinflul nætâng transformat în broscoi.

D. Timpul°cronometru øi timpul°obiectiv
Am discutat în capitolul 2 despre modalitæflile de a umple
intervale scurte de timp social, variantele disponibile fiind
retragerea, ritualurile, ocupafliile de timp liber, activitæflile,
jocurile øi intimitatea. Fiecare dintre acestea are un început øi
un sfârøit, numit moment de comutare. Pe perioade mai
lungi, existæ momente de comutare øi în scenariu, ele însem-
nând de obicei cæ actorii trec de la un rol la altul în triunghiul
dramei.
Richard Schechner a efectuat o analizæ atentæ, øtiinflificæ a
tiparelor temporale în teatru79, care se aplicæ la fel de bine în
dramaturgia scenariilor din viafla realæ. El numeøte cele mai
importante douæ tipuri „timpul°context“ øi „timpul°eveni-
ment“. Timpul°context se mæsoaræ dupæ ceas sau dupæ calen-
dar. Acfliunea începe øi se terminæ la un anumit moment sau
pentru desfæøurarea ei se alocæ un anumit interval, ca în ca-
zul jocului de fotbal. Pentru analiza scenariilor, putem numi
aceasta „timpul°cronometru“ (TC) (în original, clock time). În
cazul timpului°eveniment, activitatea trebuie efectuatæ indi-
ferent cât de puflin sau de mult timp cere, dupæ ceas — ca în
cazul jocului de baseball. Noi îl vom numi timpul°obiectiv
(TO) (în original, goal time). Cele douæ pot sæ se øi combine.
79 Schechner, R. Public Domain. The Bobbs°Merrill Company, New
York, 1969, capitolul 2.
250 Eric Berne

Un meci de box se poate încheia fie dupæ ce se desfæøoaræ


numærul de runde fixate, ceea ce presupune un timp°context
sau timp°cronometru, sau când se produce un knockout, ceea
ce înseamnæ timp°eveniment sau timp°obiectiv.
Ideile lui Schechner îi sunt utile analistului de scenarii,
mai ales în cazul scenariilor de tip „Ai voie“ øi „N°ai voie“.
Copilul care°øi face temele pentru øcoalæ poate primi cinci
tipuri de instrucfliuni. „Trebuie sæ dormi suficient, aøa cæ ai
voie sæ te opreøti la ora nouæ.“ Asta se cheamæ Timp°cro-
nometru Ai voie. „Trebuie sæ dormi suficient, aøa cæ n°ai voie
sæ mai lucrezi dupæ ora nouæ.“ Asta se cheamæ Timp°cro-
nometru N°ai voie. „Temele sunt importante, aøa cæ ai voie sæ
stai mai târziu ca sæ le termini.“ Asta se cheamæ Timp°obiec-
tiv Ai voie. „Temele sunt importante, aøa cæ n°ai voie sæ
mergi la culcare pânæ nu le termini.“ Asta e Timp°obiectiv
N°ai voie. Cele douæ variante „ai voie“ pot sæ elibereze
copilul de anxietate, iar cele douæ variante „n°ai voie“ pot
sæ°l irite, însæ nici una dintre ele nu°l face sæ se simtæ încolflit.
Dar în varianta „Trebuie sæ°fli termini temele pânæ la ora
nouæ, ca sæ te pofli culca“, Timpul°cronometru øi Timpul°o-
biectiv se combinæ, iar asta se numeøte „Dæ°i zor!“ Este evi-
dent cæ fiecare din aceste instrucfliuni poate avea alt efect
asupra temelor øi somnului copilului, iar dupæ ce creøte,
asupra obiceiurilor sale de muncæ øi de somn. Din punct de
vedere marflian, efectele asupra scenariului copilului pot fi
cât se poate de diferite faflæ de intenflia declaratæ a pærinflilor.
Spre exemplu, TC N°ai voie poate ajunge la insomnie, iar TO
N°ai voie poate, într°o bunæ zi, sæ arunce prosopul. (Chuck
din capitolul øase funcfliona pe bazæ de TO N°ai voie, øi a
aruncat prosopul cu ajutorul psihoterapiei, nu cu al unui
infarct. Alflii preferæ infarctul.)
Aceastæ listæ e importantæ întrucât contribuie la explicarea
felului cum aleg oamenii sæ°øi ocupe timpul, urmând toto-
datæ porunca din scenariul lor. „Pofli træi pânæ la patruzeci de
ani“ (TC Ai voie) e de obicei ocupat încercând sæ facæ lucru-
rile pe care vrea sæ le facæ; „Pofli træi pânæ°fli moare soflia“ (TO
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 251

Ai voie) e probabil sæ petreacæ mai mult timp gândindu°se cu


îngrijorare cum sæ amâne evenimentul respectiv øi sæ°øi flinæ
soflia în viaflæ. „N°ai voie s°o faci pânæ nu întâlneøti bærbatul
potrivit“ (TO N°ai voie) poate sæ petreacæ foarte mult timp
cæutând bærbafli, în timp ce „N°ai voie s°o faci pânæ nu îm-
plineøti douæzeci øi unu de ani“ (TC N°ai voie) are timp øi
pentru alte lucruri. Tot astfel se explicæ de ce viafla unor
oameni e condusæ de ceas, iar a altora, de fleluri.
Capitolul 12
CÂTEVA SCENARII DE VIAfiÆ TIPICE

Scenariile de viaflæ sunt sisteme artificiale ce limiteazæ


aspirafliile umane spontane øi creative, la fel cum jocurile sunt
structuri artificiale ce limiteazæ intimitatea spontanæ øi cre-
ativæ. Scenariul e ca un vitraliu decorat, pe care pærinflii lui
Jeder îl aøazæ între acesta øi lume (øi ei înøiøi) øi de care Jeder
are mare grijæ dupæ aceea. Se uitæ la lume prin acea sticlæ, iar
lumea se uitæ înapoi la el, sperând sæ vadæ cel puflin o scân-
teie din adeværata lui înfæfliøare de fiinflæ umanæ, sau poate
chiar o ræbufnire de proporflii. Dar din moment ce lumea
priveøte prin vitraliul ei, vizibilitatea nu e mai bunæ decât în
cazul a doi scafandri cu vizorul încefloøat, pe fundul unul flu-
viu noroios. Marflianul øi°a uns vizorul cu soluflie anti°con-
dens, aøa cæ vede ceva mai bine. Iatæ câteva exemple a ceea ce
vede el, care ne pot ajuta sæ explicæm ce ræspuns dæ fiecare
scenariu la întrebarea: „Ce spui dupæ bunæ ziua?“

A. Scufifla°Roz sau „Copilul nimænui“


Scufifla°Roz era o orfanæ care øedea într°un luminiø din
pædure øi aøtepta sæ treacæ pe°acolo cineva care sæ aibæ nevoie
de ajutor. Uneori rætæcea pe poteci, în caz cæ ar fi avut cineva
nevoie de ea prin altæ parte a pædurii. Era foarte særacæ øi nu
avea prea multe de oferit, dar tot ce avea, împærflea cu bu-
curie. Putea sæ flinæ obiecte când persoana în cauzæ avea
nevoie sæ aibæ mâinile libere øi avea capul plin cu precepte
înflelepte, învæflate de la pærinflii ei când aceøtia încæ mai
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 253

træiau. Era de asemenea plinæ de cugetæri vesele øi°i plæcea


sæ°i înveseleascæ pe bærbaflii speriafli cæ s°ar putea rætæci în
pædure. În feul æsta øi°a fæcut mulfli prieteni. Dar aproape
întotdeauna îøi petrecea sfârøitul sæptæmânii în singurætate,
fiindcæ toatæ lumea mergea la picnic în poieni, iar ea ræmânea
singuræ øi cam speriatæ, la rândul ei, în pædure. Uneori o invi-
tau øi pe ea la picnic, dar cu trecerea anilor, asta a început sæ
se întâmple din ce în ce mai rar.
Viafla ei era diferitæ de cea a Scufiflei Roøii øi, de fapt, în
singura ocazie când cele douæ s°au întâlnit, nu s°au înfleles
deloc bine. Scufifla Roøie mergea græbitæ prin pædure øi, tre-
când pe lângæ luminiøul în care stætea Scufifla Roz, s°a oprit
s°o salute. Cele douæ s°au privit câteva momente, gândin-
du°se cæ ar putea sæ devinæ prietene, fiindcæ semænau puflin,
atâta doar cæ una avea pelerinæ roz, iar cealaltæ, pelerinæ
roøie.
— Unde te duci? a întrebat Scufifla Roz. Nu te°am mai
væzut niciodatæ pe°aici.
— Îi duc bunicii niøte sandviøuri pe care le°a fæcut mama,
a ræspuns Scufifla Roøie.
— O, ce frumos! Eu n°am mamæ.
— În plus, a continuat Scufifla Roøie cu mândrie, când
ajung acasæ la bunica, o sæ mæ mænânce un lup… cred.
— Aha… Pæi un sandviø pe zi fline lupul la distanflæ. Iar
copilul care°øi recunoaøte lupul când îl vede e un copil
înflelept, a zis Scufifla Roz.
— Cugetærile vesele astea nu mi se par deloc amuzante, a
replicat cealaltæ. Aøa cæ, la revedere!
— Cum pofli fi aøa de rigidæ? a întrebat Scufifla Roz.
Dar Scufifla Roøie plecase deja. „N°are pic de simfl al umo-
rului, dar cred cæ are nevoie de ajutor“, øi°a zis Scufifla Roz în
sinea ei. Aøa cæ a pornit°o prin pædure ca sæ gæseascæ un
vânætor care s°o apere pe Scufifla Roøie de lup. Într°un final a
gæsit un vânætor, un vechi prieten de°al ei, øi i°a spus cæ
Scufifla Roøie are necazuri. L°a însoflit pânæ la uøa colibei în
care locuia bunica Scufiflei Roøii øi a væzut tot ce s°a întâmplat
acolo: pe Scufifla Roøie în pat cu lupul, apoi cum acesta a
254 Eric Berne

încercat s°o mænânce, vânætorul l°a omorât, dupæ care el øi


Scufifla Roøie au despicat burta lupului, râzând øi glumind, øi
au umplut°o cu pietre. Dar Scufifla Roøie nu s°a obosit sæ°i
mulflumeascæ, lucru care a întristat°o pe Scufifla Roz. Iar dupæ
ce s°a terminat totul, vânætorul a devenit prieten mai apropiat
cu Scufifla Roøie decât cu cea Roz, ceea ce a întristat°o pe
aceasta øi mai tare. Era atât de tristæ, încât a început sæ
mænânce boabe energizante în fiecare zi; pe urmæ n°a mai
putut dormi, aøa cæ mânca în fiecare searæ boabe liniøtitoare,
care s°o ajute sæ adoarmæ. Ræmæsese acelaøi copil drægælaø øi°i
plæcea în continuare sæ ajute oameni, dar uneori se gândea cæ
cel mai bine ar face sæ ia o supradozæ de boabe de somn.

Analizæ clinicæ
Tezæ: Scufifla Roz e orfanæ sau are motive sæ se simtæ aøa. E
o copilæ drægælaøæ, plinæ de precepte înflelepte øi cugetæri
vesele, dar îi lasæ pe alflii sæ gândeascæ, sæ organizeze øi sæ
ducæ planurile la îndeplinire. E conøtiincioasæ øi gata oricând
sæ ajute; drept urmare, are mulfli „prieteni“, dar cumva, de
cele mai multe ori ræmâne singuræ în cele din urmæ. Atunci
începe sæ bea øi sæ ia droguri stimulatoare øi somnifere, øi se
gândeøte deseori la sinucidere. Dupæ ce spune „bunæ ziua“
oferæ câteva cugetæri vesele, dar asta, doar ca sæ treacæ timpul
pânæ are ocazia sæ întrebe: „Pot sæ te ajut cu ceva?“ În felul
æsta ar putea avea o relaflie „profundæ“ cu un învins, dar cu
învingætorii nu°i merge prea bine dupæ ce se terminæ cuge-
tærile vesele.
Diagnostic clinic: Reacflie depresivæ cronicæ.
Basm: Scufifla Roz.
Roluri: Copilul særitor, Victima, Salvatorul.
Comutæri: De la Salvator (Pærinte sfætuitor,
grijuliu) la Victimæ (Copilul trist).
Preceptul parental: „Fii fatæ bunæ øi særitoare.“
Modelul parental: „Uite aøa ajufli oamenii.“
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 255

Porunca parentalæ: „Sæ nu ai mult, sæ nu dobândeøti


mult øi sæ te ofileøti pânæ dispari cu
totul.“
Sloganul în copilærie: „Fæ°fli datoria øi nu protesta.“
Poziflia: „Eu sunt ne°OK, pentru cæ pro-
testez.“
„Ei sunt OK, pentru cæ au voie sæ
aibæ lucruri.“
Hotærârea: „Am sæ mæ pedepsesc pentru cæ
protestez.“
Scenariul: Ofilirea pânæ la dispariflie completæ.
Antiscenariul: Învaflæ sæ ajufli oamenii.
Tricoul inscripflionat: Pe faflæ: „Sunt un copil drægælaø.“
Pe spate: „Dar sunt orfan.“
Jocul: „Oricât de mult m°aø strædui.“
Cupoanele: Depresii.
Ræsplata finalæ: Sinuciderea.
Epitafuri: „A fost un copil bun.“
„Am încercat.“
Antiteza: Nu mai fi un copil drægælaø.
Permisiunea: Sæ°øi foloseascæ Adultul ca sæ obfli-
næ ceva care sæ merite.

Clasificare
Scufifla Roz e un scenariu de învins, fiindcæ ea pierde tot
ce câøtigæ. E un scenariu de tip N°ai voie structurat pe obiec-
tiv, cu sloganul standard „N°ai voie sæ reuøeøti decât dacæ
întâlneøti un Prinfl“. Se bazeazæ pe un plan de tip „Nicioda-
tæ“: „Sæ nu ceri niciodatæ nimic pentru tine.“ Dupæ ce spune
„bunæ ziua“, se dovedeøte a fi un copil særitor, drægælaø.

B. Sisif sau „Iar am pæflit°o!“


Povestea asta e despre Jack øi unchiul Homer. Tatæl lui
Jack, erou de ræzboi, a murit în luptæ când acesta era mic, iar
mama lui a murit de asemenea, la scurt timp dupæ aceea. Pe
256 Eric Berne

Jack l°a crescut unchiul Homer, un sportiv ratat, læudæros øi


care nu se dædea în læturi de la lucruri necinstite. El l°a
învæflat pe Jack tot felul de sporturi øi de jocuri de competiflie,
dar dacæ bæiatul câøtiga, Homer vedea roøu de furie øi striga:
„Ai cumva impresia cæ rahatul tæu nu pute?!“ Când Jack
pierdea, unchiul râdea de el într°un stil disprefluitor, dar pri-
etenos. Aøa cæ dupæ o vreme, Jack a început sæ piardæ inten-
flionat. Cu cât pierdea mai mult, cu atât devenea mai fericit øi
mai prietenos unchiul. Jack îøi dorea sæ devinæ fotograf profe-
sionist, dar unchiul i°a spus cæ asta e o meserie pentru fætælæi
øi cæ el ar trebui sæ devinæ un erou sportiv. Aøa cæ Jack a
devenit jucætor profesionist de baseball. Ceea ce°øi dorea
Homer cu adeværat era ca Jack sæ încerce sæ ajungæ erou
sportiv øi sæ nu reuøeascæ.
Avându°l drept prieten pe unchiu°sæu, n°a fost deloc de
mirare cæ tocmai pe când sæ intre în prima ligæ, Jack øi°a luxat
braflul øi a trebuit sæ se retragæ. Dupæ cum spunea chiar el
mai târziu, e greu de explicat cum un jucætor cu experienflæ ca
el a putut sæ facæ o luxaflie atât de urâtæ în cantonamentul de
primævaræ, când toatæ lumea îøi doza la minimum eforturile,
ca sæ nu se accidenteze înainte de începerea sezonului.
Dupæ aceea, Jack a devenit agent de vânzæri. Pornea de
fiecare datæ foarte bine øi obflinea comenzi tot mai mari, pânæ
când ajungea printre preferaflii øefului. În acel punct simflea
imboldul irezistibil de a o face latæ. Dormea pânæ târziu øi
omitea sæ°øi punæ documentele în ordine, aøa cæ livrarea co-
menzilor lui se fæcea cu întârziere. Era atât de priceput în
vânzæri, încât nici mæcar nu trebuia sæ meargæ pe teren — îl
sunau clienflii; dar el uita sæ transmitæ comenzile. Ca urmare,
trebuia sæ°øi invite øeful la câte o cinæ de afaceri lungæ, utilæ,
ca sæ°øi discute problemele în manieræ personalæ. Dupæ
fiecare cinæ se mai înviora niflel, dar dupæ o vreme lucrurile o
luau iaræøi la vale. Mai devreme sau mai târziu avea loc o
ultimæ cinæ, în timpul cæreia era concediat într°o manieræ pri-
etenoasæ. Pe urmæ îøi cæuta alt loc de muncæ øi relua întregul
ciclu de la capæt. O problemæ spinoasæ consta în faptul cæ,
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 257

dupæ pærerea lui, agenflii de vânzæri sunt mereu silifli sæ mintæ


øi sæ înøele puflin, iar asta îl fræmânta.
În urma terapiei, Jack s°a desprins de unchiul lui øi s°a
hotærât sæ°øi reia studiile øi sæ devinæ asistent social.

Analizæ clinicæ
Tezæ: Sisif munceøte din greu øi ajunge la un pas de
reuøitæ. În acel punct renunflæ, nu mai depune nici un efort øi
pierde tot ce°a câøtigat. Apoi trebuie s°o ia de la capæt, de jos,
øi repetæ ciclul.
Diagnostic clinic: Reacflie depresivæ.
Mit: Sisif.
Roluri: Copilul abandonat, Persecutorul,
Salvatorul.
Comutæri: De la Erou (reuøitæ) la Victimæ
(eøec) la Salvator.
Preceptul parental: „Fii un erou puternic, nu un
fætælæu!“
Modelul parental: „Înøalæ un pic.“
Porunca parentalæ: „Sæ nu reuøeøti!“
Sloganul din copilærie: „Sunt fiul unui erou.“
Poziflia: „Eu sunt ne°OK, fiindcæ la drept
vorbind sunt un fætælæu.“
„Ei sunt OK, fiindcæ reuøesc.“
Hotærârea: „Trebuie sæ fiu erou.“
Scenariul: „Sæ nu izbândeøti.“
Tricoul inscripflionat: Pe faflæ: „Sunt un super°agent de
vânzæri!“
Pe dos: „Dar nu cumpæra nimic de
la mine.“
Jocuri: „Iar am pæflit°o!“, „Nerodul“.
Cupoane: Depresii øi vinovæflii.
Ræsplata finalæ: Neputinflæ øi sinucidere.
Epitafuri: „Øi°a dat toatæ silinfla“.
„N°am reuøit.“
Antitezæ: Nu°i mai da ascultare unchiului.
Permisiunea: Sæ°øi reia studiile øi sæ devinæ asis-
tent social, astfel încât sæ lucreze cu
copii abandonafli.
258 Eric Berne

Clasificare
Sisif e un scenariu de învins, fiindcæ de fiecare datæ când
ajunge aproape de vârf, se rostogoleøte iaræøi pânæ jos. Este
un scenariu de tip N°ai voie structurat pe obiectiv, cu slo-
ganul: „Færæ mine nu pofli reuøi.“ Se bazeazæ pe un plan „La
nesfârøit“ — „N°ai decât sæ încerci cât de des vrei.“ Timpul
între „bunæ ziua“ øi „la revedere“ este structurat cu ajutorul
jocului „Iar am pæflit°o!“.

C. Micufla domniøoaræ Muffet sau


„Nu mæ pofli speria!“
Muffy øedea în fiecare searæ pe un scaun înalt, la tej-
gheaua barului øi bea cocteiluri sour whisky. Într°o searæ s°a
aøezat lângæ ea un personaj cam necioplit. A speriat°o, dar ea
n°a fugit. Pânæ la urmæ s°a mæritat cu acel personaj, ca sæ°i
poarte de grijæ, în aøa fel încât el sæ scrie romane mai bune.
Când se îmbæta, o bætea, iar când era treaz, o umilea verbal,
dar ea tot nu fugea. La început, membrii grupului au compæ-
timit°o øi au fost îngrozifli de purtarea soflului ei, dar cu tre-
cerea lunilor, atitudinea lor s°a schimbat.
— Ce°ar fi sæ te ridici de pe scæunelul tæu øi iei mæsuri
concrete? o întreba câte unul. Pari de°a dreptul bucuroasæ
când ai sæ ne povesteøti o întâmplare tristæ, aøa cæ de fapt joci
un joc dur de „Ce groaznic, nu°i aøa?“
Într°o zi, doctorul Q a întrebat°o care e povestea ei prefe-
ratæ.
— N°am, a ræspuns ea. Dar am o poezie preferatæ de la
grædiniflæ, „Mica domniøoaræ Muffet“*.
* „Little Miss Muffet/ Sat on a tuffet,/ Eating her curds and whey./
Along came a spider,/ Who sat down beside her,/ And frightened
Miss Muffet away!“ (Aprox. „Mica domniøoaræ Muffet / Øedea pe
scæunelul ei / Øi bea lapte acru. / Dar când un pæianjen / A venit
lângæ ea, / S°a speriat øi a fugit.“)
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 259

— Aøadar, de aceea øezi în continuare pe scæunelul tæu.


— Da, asta fæceam când m°a cunoscut el.
— Øi cum se face cæ soflul tæu nu te sperie într°atât încât sæ
fugi?
— Pæi, când eram micæ, mama mi°a spus cæ dacæ fug de
acasæ, o sæ am necazuri mult mai serioase decât cele pe care
le aveam deja.
— Øi cu primul scæunel cum e? a întrebat cineva.
— A, te referi la oliflæ? Da, sigur cæ m°au pus sæ stau acolo
øi m°au înspæimântat cu ameninflæri, dar eram prea speriatæ
ca sæ mæ ridic øi sæ fug.
Aøadar, scenariul acestei femei semæna cu al domniøoarei
Muffet, atâta doar cæ ea n°avea voie sæ fugæ øi nici nu øtia
unde ar putea sæ meargæ. Între timp, în loc de lapte acru, bea
whisky. Grupul i°a dat permisiunea sæ se ridice de pe scæu-
nel, sæ arunce laptele acru øi sæ°øi ia viafla în mâini. Înainte
avea mereu o expresie acræ, dar dupæ acest moment a început
sæ zâmbeascæ.
Soflul ei øtia cæ dupæ ce°i spui „bunæ ziua“ domniøoarei
Muffet, strigi „Buhuhu!“, iar ea fuge. Aøa au øi fæcut cele mai
multe fete, dar Muffy, nu. Iar dacæ strigi „buhuhu“ øi dom-
niøoara Muffet nu fuge, nu°fli ræmâne decât sæ mai strigi o
datæ — øi el tocmai asta a fæcut. De fapt, în afaræ de
„buhuhu“ nu°i mai spunea mare lucru, decât, poate, „pfui!“

Analizæ clinicæ
Teza: Micufla domniøoaræ Muffet øade pe un scæunel, cu
un sentiment de acrealæ în suflet, øi aøteaptæ sæ vinæ un
pæianjen, æsta fiind singurul lucru la care poate spera. Când
apare, pæianjenul încearcæ s°o sperie, dar ea hotæræøte cæ e cel
mai frumos pæianjen din lume øi ræmâne cu el. Acesta con-
tinuæ s°o sperie periodic, iar ea refuzæ sæ fugæ. Dar când el îi
spune cæ°l sperie, asta o înspæimântæ de°a binelea. Se uitæ în
260 Eric Berne

jur sæ vadæ dacæ nu mai existæ øi alfli pæianjeni, dar nu gæseøte


nici unul la fel de frumos ca al ei, aøa cæ ræmâne cu el câtæ
vreme îl poate ajuta sæ fleasæ.
Diagnostic clinic: Tulburare de caracter.
Poezia din copilærie: Micufla domniøoaræ Muffett.
Roluri: Salvator, victimæ.
Comutæri: De la Victimæ (a circumstanflelor) la
Salvatoare (a bærbaflilor) øi apoi la
Victimæ (a bærbaflilor).
Preceptul parental: „Nu renunfla!“
Modelul parental: „Uite cum sæ suporfli: bea.“
Porunca parentalæ: „Dacæ pleci, o sæ ai necazuri øi mai
mari.“
Poziflia: „Eu sunt OK — dacæ°l ajut pe el sæ
producæ.“
„El e OK, fiindcæ produce.“
Decizie: „Dacæ eu nu pot sæ produc, am sæ
gæsesc pe cineva care poate.“
Tricoul inscripflionat: Pe faflæ: „Mæ descurc.“
Pe spate: „Loveøte°mæ!“
Jocuri: „Loveøte°mæ“, „Ce groaznic, nu°i
aøa?“
Antiteza: Scoalæ°te de pe scæunel øi nu mai
bea.
Permisiunea: Sæ°øi ia viafla în mâini.

Clasificare

Scenariul „Micufla domniøoaræ Muffet“ e un scenariu de


neînvingætor. Ea n°o sæ facæ progrese niciodatæ, dar cel puflin
are un pæianjen care se aøazæ lângæ ea. Este un scenariu de tip
„Ai voie“ structurat pe obiectiv, cu sloganul: „Îl pofli ajuta sæ
producæ.“ Se bazeazæ pe un plan de tip „Pânæ când“: „Stai
singuræ pânæ când cunoøti un prinfl°pæianjen, iar pe urmæ
pofli începe sæ træieøti.“ Timpul dintre „bunæ ziua“ øi „noapte
bunæ“ e structurat prin certuri, bæuturæ, iubire øi muncæ.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 261

D. Bætrânul soldat nu moare sau


„Cine are nevoie de mine?“
Mac era un soldat viteaz øi avea grijæ de oamenii lui. Dar
într°o zi, din cauza neøtiinflei sau a nesupunerii, mulfli dintre
ei au fost uciøi, iar Mac s°a simflit vinovat. Asta, plus malaria,
malnutriflia øi alte câteva lucruri i°au provocat o cædere. Dupæ
ce øi°a revenit, s°a pus pe muncæ, øi muncea, øi muncea, ca sæ
nu se gândeascæ, dar munca nu se termina niciodatæ, pentru
cæ trebuia sæ°øi plæteascæ datoriile. Mac era furnizor pentru
petreceri, aøa cæ mergea la tot felul de nunfli øi alte eveni-
mente fericite, dar el personal n°avea nimic de særbætorit. Era
mereu un privitor øi°i ajuta pe alflii sæ se simtæ bine, oferin-
du°le mâncæruri, bæuturi, alinare øi sfaturi, iar asta°l fæcea sæ
se simtæ necesar, atât cât putea. Cel mai ræu era noaptea, când
ræmânea singur øi gândurile îi bâzâiau la nesfârøit prin minte.
Cel mai bine era sâmbæta noaptea, când se îmbæta øi putea sæ
uite øi era aproape la fel cu tofli ceilalfli oameni.
Totul a început cu mult înainte de a intra în armatæ. Când
avea øase ani, mama lui a fugit cu un soldat, iar când Mac øi°a
dat seama cæ ea nu se mai întoarce, a fæcut o febræ teribilæ øi a
încercat sæ moaræ, fiindcæ plecarea mamei însemna cæ aceasta
n°are nevoie de el. Mac a început sæ munceascæ pe brânci încæ
din primii ani de liceu, dar ori de câte ori reuøea sæ strângæ
ceva bani, taicæ°sæu reuøea sæ°l pæcæleascæ într°un fel sau altul
øi sæ°i ia economiile. Dacæ°øi cumpæra ceva, taicæ°sæu vindea
obiectul. Mac era invidios pe colegii lui de øcoalæ, fiindcæ
aceøtia aveau mamæ, øi se încæiera deseori. Nu°l deranja
imaginea nasurilor pline de sânge în curtea øcolii, dar în
ræzboi nu suporta sæ vadæ cadavre. Era foarte bun flintaø,
însæ°i pærea ræu ori de câte ori ucidea un inamic; de aseme-
nea, nu le purta duømænie acestora când îi omorau oamenii.
Fiindcæ se învinuia pentru moartea camarazilor, simflea cæ
aceøtia îl observæ de undeva, aøa cæ avea mare grijæ sæ nu°i
mai øi insulte, simflindu°se bine, dupæ ce le provocase pieirea.
Singura excepflie erau momentele când se îmbæta, iar astea nu
262 Eric Berne

contau — sau poate contau? Nu era niciodatæ sigur. O datæ


sau de douæ ori a încercat sæ facæ un accident serios cu ma-
øina øi într°adevær a fost rænit grav, dar a supraviefluit. Prin-
cipala cale pe care încerca sæ se sinucidæ era fumatul vârtos,
la care n°a renunflat nici mæcar când a fæcut bronøitæ. Dupæ o
perioadæ îndelungatæ de terapie, s°a împæcat cu maicæ°sa, iar
asta l°a ajutat sæ se simtæ din nou bine.

Analizæ clinicæ
Tezæ: Bætrânul soldat n°a fost suficient de bun pentru mai-
cæ°sa øi øi°a dezamægit prietenii. Ca urmare, e condamnat sæ
munceascæ pe brânci la nesfârøit, færæ sæ facæ vreun pas înain-
te. E spectator în viaflæ øi nu poate lua parte la distracflie. E
oricând gata sæ°i ajute pe ceilalfli, ceea ce înseamnæ mai multæ
muncæ, dar îl face sæ se simtæ necesar. Moartea îi va fi singura
eliberare, fiindcæ nu°i poate îndurera prin sinucidere pe cei
care°l iubesc. Nu poate decât sæ se topeascæ puflin câte puflin.
Diagnostic clinic: Schizofrenie compensatæ.
Cântec: Soldatul bætrân nu moare.
Roluri: Salvator ratat, Persecutor, Victimæ.
Comutæri: De la Victimæ (a mamei øi a tatælui)
la Salvator (al altor oameni) la Vic-
timæ (a circumstanflelor).
Preceptul parental: „Munceøte pe rupte øi ajutæ°i pe
ceilalfli.“
Modelul parental: „Uite cum sæ rabzi: bea!“
Porunca parentalæ: „Sæ nu faci nici un pas spre reuøitæ.“
Poziflia: „Eu sunt ne°OK.“
„Tofli ceilalfli sunt OK.“
Hotærârea: „Am sæ muncesc pânæ cad mort.“
Tricoul inscripflionat: Pe faflæ: „Sunt un tip de treabæ.“
Pe spate: „Chiar dacæ din asta o sæ
mi se tragæ moartea.“
Ocupaflia de timp liber: Retræirea amintirilor din ræzboi.
Jocul: „Eu încerc doar sæ te ajut.“
Antiteza: Înceteazæ sæ te mai sinucizi!
Permisiunea: Sæ reintre în contact cu lumea øi sæ
înainteze spre reuøitæ.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 263

Clasificare
„Bætrânul soldat“ e un scenariu de neînvingætor, fiindcæ
pentru bætrânii soldafli e o chestiune de onoare sæ nu facæ
progrese spre reuøitæ. Este un scenariu de tip „N°ai voie“
structurat pe obiectiv, cu sloganul: „N°ai voie sæ faci progrese
pânæ când ceilalfli nu vor avea din nou nevoie de tine.“ Se
bazeazæ pe un plan de tip „Dupæ ce“: „Dupæ ce se terminæ
ræzboiul nu pofli decât sæ te topeøti încetul cu încetul.“ Tim-
pul de aøteptare e umplut ajutând oamenii øi vorbind despre
întâmplæri din ræzboi.

E. Ucigaøul de balauri sau „Tata le øtie pe toate“


A fost odatæ ca niciodatæ un bærbat pe nume George, fai-
mos atât pentru uciderea balaurilor, cât øi pentru însæmân-
flarea femeilor sterpe. Umbla færæ flintæ prin flaræ, un spirit cu
totul liber — sau cel puflin aøa pærea. Într°o zi de varæ, tre-
când cælare pe pajiøti, a væzut în depærtare cum se înalflæ în
aer coloane de fum øi flæcæri. Când s°a apropiat de locul cu
pricina, a auzit un muget cumplit, combinat cu flipetele ascu-
flite ale unei fecioare ameninflate. „Aha! a strigat el, pregætin-
du°øi lancea. E al treilea balaur øi a treia fecioaræ în nici o
sæptæmânæ! Am sæ ræpun balaurul, øi færæ îndoialæ vitejia°mi
va fi ræsplætitæ generos.“ O clipæ mai târziu i°a strigat balau-
rului: „Înapoi, pocitanie!“, iar fecioarei: „Nu te teme!“ Ba-
laurul s°a tras înapoi øi a început sæ scurme pæmântul cu
labele, anticipând cu plæcere nu doar o masæ dublæ, ci øi o
luptæ pe cinste — lucrul care°i plæcea cel mai mult. Fecioara,
pe care o chema Ursula, a desfæcut braflele øi a strigat: „Eroul
meu! Sunt salvatæ!“ Abia aøtepta, în culmea încântærii, nu
doar sæ fie salvatæ øi sæ priveascæ o luptæ pe cinste, ci øi (din
moment ce nu era chiar fecioaræ) sæ°i demonstreze salvatoru-
lui ei cât de recunoscætoare îi este.
264 Eric Berne

George øi balaurul s°au depærtat unul de altul, pregætin-


du°se de atac, în timp ce Ursula îi aclama pe amândoi. În acea
clipæ a apærut la fafla locului un alt personaj, cælare, bogat
împodobit, cu o øa bætutæ în argint øi desagi mari, plini cu
monede de aur.
— Hei, bæiete! a strigat nou°sositul.
George s°a întors øi a exclamat surprins:
— Tatæ! Ce mult mæ bucur sæ te væd!
S°a întors cu spatele la dragon, a descælecat øi s°a dus la
taicæ°sæu, sæ°i særute picioarele. A urmat o conversaflie însu-
fleflitæ, în care George spunea: „Da, tatæ. Sigur, tatæ. Cum spui
tu, tatæ.“ Nici Ursula, nici dragonul nu auzeau replicile pærin-
telui, dar în scurt timp øi°au dat seama cæ discuflia poate con-
tinua la nesfârøit.
— O, pentru numele lui Dumnezeu! a rostit Ursula, bæ-
tând din picior dezgustatæ. Ce mai erou! Cum apare babacu’,
se repede la el cu plecæciune øi cu°nchinæciune, øi nu mai are
timp pentru biata de mine!
— Cæ bine zici, spuse øi balaurul. Au s°o flinæ aøa la nes-
fârøit.
Aøa cæ øi°a oprit aruncætorul de flæcæri, s°a culcat øi a ador-
mit.
Dar în cele din urmæ, bætrânul a plecat, iar George s°a
pregætit sæ se întoarcæ la luptæ. Øi°a luat iaræøi lancea, aøtep-
tând ca balaurul sæ se ridice øi sæ°l atace, iar Ursula sæ°l
aclame. Însæ Ursula a spus doar:
— Dobitocule! øi a plecat.
Balaurul s°a ridicat øi el în picioare øi a spus:
— Nætæræule!
Apoi a plecat øi el. Væzând asta, George a strigat:
— Hei, tatæ!
Øi a pornit în galop dupæ taicæ°sæu. Ursula øi balaurul s°au
întors dupæ el în aceeaøi clipæ øi au strigat în urma lui:
— Pæcat cæ°i aøa bætrân, pentru cæ l°aø prefera pe el în
locul tæu!
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 265

F. Sigmund sau „Dacæ nu reuøeøti pe o cale,


încearcæ alta“
Sigmund a hotærât sæ devinæ un om mare. Era foarte
muncitor øi a încercat sæ intre în Instituflie, care ar fi fost pen-
tru el Raiul, dar cei de°acolo nu l°au primit, aøa cæ s°a hotærât
sæ vadæ în schimb ce°i cu Iadul. În Iad nu exista Instituflie øi
nimeni nu dædea atenflie acelui loc, astfel cæ Sigmund a
devenit o autoritate în materie de Iad, care, în acest caz, era
Inconøtientul. A avut atât de mare succes, încât dupæ o vreme
a devenit el însuøi Instituflia.

Analizæ clinicæ
Tezæ: Jeder hotæræøte cæ va deveni cineva. Oamenii îi pun
tot felul de piedici, dar el, în loc sæ°øi petreacæ viafla lup-
tându°se cu ei direct, îi ocoleøte, cautæ o provocare pe mæsura
curajului sæu øi devine cineva.
Diagnostic clinic: Fobii.
Eroi: Hanibal øi Napoleon.
Roluri: Eroul, Adversarii.
Comutæri: Erou, Victimæ, Erou.
Preceptul parental: „Munceøte pe rupte øi nu te da
bætut.“
Modelul parental: „Foloseøte°fli inteligenfla ca sæ
gæseøti soluflia.“
Porunca parentalæ: „Fii cineva!“
Poziflia: „Eu sunt OK — dacæ produc.“
„Ei sunt OK — dacæ gândesc.“
Hotærârea: „Dacæ nu pot ajunge în Rai, am sæ
mut Iadul.“
Tricoul inscripflionat: Nici unul vizibil.
Cupoane: Nu colecflioneazæ.
Joc: N°are timp de jocuri.
Antiteza: Nu e necesaræ.
Permisiunea: Are deja destule.
266 Eric Berne

Clasificare

Este un scenariu de învingætor, fiindcæ Jeder este condus


de scenariu (în original, script°driven) øi face ce are de fæcut.
Este un scenariu de tip „Ai voie“ structurat pe obiectiv, cu
sloganul: „Dacæ nu reuøeøti pe o cale, pofli încerca alta.“ Se
bazeazæ pe un plan de tip „Mereu“: „Încearcæ mereu.“ Dupæ
„bunæ ziua“, îøi suflecæ mânecile øi trece la treabæ.

G. Florence sau „Un lucru dus la bun sfârøit“

Mama Florencei îøi dorea ca aceasta sæ°øi gæseascæ un sofl


bun øi sæ°øi petreacæ viafla în înalta societate, dar fata a auzit
vocea lui Dumnezeu spunându°i cæ destinul ei e sæ slujeascæ
specia umanæ. Timp de paisprezece ani, tofli cei din jur s°au
luptat s°o împiedice sæ°øi punæ hotærârea în aplicare, dar în
cele din urmæ, ea a avut câøtig de cauzæ øi øi°a început cariera
ca soræ medicalæ. Prin eforturi imense øi luptându°se în con-
tinuare cu opoziflia celor din jur, a intrat în grafliile Institufliei
øi chiar ale Reginei. S°a devotat cu totul muncii ei øi a refuzat
deopotrivæ sæ se implice în intrigi øi sæ se scalde în admiraflia
publicului. A revoluflionat nu doar meseria de soræ medicalæ,
ci øi întregul sistem de sænætate pe tot cuprinsul Imperiului
Britanic.

Analizæ clinicæ

Tezæ: Mama Florencei vrea ca aceasta sæ nutreascæ ambiflii


sociale, dar fetei, o voce læuntricæ îi spune cæ e sortitæ sæ facæ
lucruri mai importante. Se luptæ aprig cu mama ei øi învinge.
Oamenii îi pun piedici în cale, dar ea, în loc sæ°øi petreacæ
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 267

timpul jucând jocuri cu ei, îi ocoleøte, cæutând noi provocæri,


øi devine eroinæ.
Diagnostic clinic: Crizæ adolescentinæ cu halucinaflii.
Eroinæ: Ioana d’Arc.
Roluri: Eroina, adversarii.
Comutæri: Victimæ, Eroinæ.
Preceptul parental: „Mæritæ°te cu un bærbat bogat.“
Modelul parental: „Fæ cum fli se spune.“
Porunca parentalæ: „Nu ne întoarce vorba!“
Poruncæ halucinatæ
(probabil vocea tatælui): „Fii eroinæ, ca Ioana d’Arc.“
Poziflia: „Eu sunt OK, dacæ produc.“
„Ei sunt OK, dacæ mæ lasæ.“
Hotærârea: „Dacæ nu pot sluji omenirea într°un
fel, am s°o slujesc în alt fel.“
Tricoul inscripflionat: Pe faflæ: „Îngrijeøte soldaflii.“
Pe spate: „Fæ°o mai bine ca înainte.“
Cupoane: Nu colecflioneazæ.
Jocul: N°are timp de jocuri.
Antiteza: Nu e necesaræ.
Permisiunea: Are deja suficiente.

Clasificare

Acesta e un scenariu de învingætor øi intræ în aceeaøi cate-


gorie ca exemplul dinainte. În ambele cazuri, subiecflii au pre-
luat scenarii de înfrângere (Hanibal, Napoleon, Ioana d’Arc)
øi le°au transformat în scenarii de victorie, în ciuda tuturor
piedicilor exterioare. Au realizat acest lucru pæstrându°øi
opfliunile deschise, astfel încât sæ poatæ ocoli piedicile, în loc
sæ se confrunte direct cu ele. Asta e calitatea flexibilitæflii, care
nu micøoreazæ în nici un fel hotærârea sau eficienfla. Astfel,
dacæ Napoleon sau Ioana d’Arc ar fi luat hotærâri condiflio-
nale, recompensa scenariului lor ar fi fost mult diferitæ; spre
exemplu: „Dacæ nu mæ pot lupta cu englezii, pot lupta cu
bolile.“
268 Eric Berne

H. Scenarii tragice
Se mai poartæ øi acum discuflii controversate pe tema dacæ
învingætorii sunt învingætori fiindcæ au scenarii de victorie
sau pentru cæ au permisiunea autonomiei. Dar în privinfla
învinøilor nu existæ îndoialæ cæ aceøtia urmeazæ programarea
pærinflilor øi imboldurile demonului læuntric. Scenariile tragi-
ce (pe care Steiner le numeøte „hamartice“80 pot fi nobile sau
ignobile. Cele nobile sunt izvor de inspiraflie øi model pentru
drame nobile. Cele ignobile repetæ aceleaøi scene øi intrigi
vechi de când lumea, cu aceeaøi distribuflie cenuøie, desfæøu-
rate în aceleaøi mizere „zone de depozitare“ pe care socie-
tatea le oferæ în mod convenabil învinøilor, ca sæ°øi poatæ
primi acolo ræsplata: cârciumi, case de amanet, bordeluri, tri-
bunale, închisori, aziluri øi morgi. Ca urmare a stereotipiei
deznodæmântului, e uøor de identificat elementele conforme
cu scenariul în astfel de viefli. De aceea, tratatele de psihiatrie
øi criminologie ce includ studii de caz numeroase øi detaliate
sunt materiale excelente pentru studierea scenariilor.81
80 Steiner, C.M. Games Alcoholics Play. Loc. cit. Liddell øi Scott prezintæ
câteva variante, dintre care cea mai relevantæ este hamartetikos (pre-
dispus la eøec), din Aristotel, Eth. N. 2, 3, 7.
81 Unul dintre studiile cele mai recente, mai clarificatoare øi mai
convingætoare privind un anumit tip de învins este lucrarea Another
Look at Sex Offenders in California, de Louise V. Frisbie. (Departa-
mentul de Sænætate Mintalæ al Statului California, Sacramento, 1969)
Existæ motive sæ credem cæ autoarea cunoaøte cel puflin existenfla
analizei scenariilor, dar o ignoræ, în mod caracteristic (pentru crimi-
nologi), oferind în acelaøi timp numeroase exemple clare de compor-
tament conform cu scenariul. Spre exemplu, un bærbat a fost eliberat
condiflionat, urmând sæ petreacæ trei ani sub supraveghere, øi nu a
comis nici o infracfliune cunoscutæ pânæ cu trei sæptæmâni înainte de
încheierea perioadei de supraveghere. A reuøit sæ fie arestat pentru
„perversiune“ cu o prostituatæ, færæ a putea sæ explice cum a ajuns în
acea situaflie (p. 60). Lucrarea în douæ volume Studies in Criminal
Psychopathology, a lui Ben Karpman (Medical Science Press,
Washington, D.C., 1933 øi 1944), oferæ exemple fascinante de hamar-
tia, cu studii de caz complete. Primul volum a fost publicat în toiul
primului val de cærfli având ca temæ principalæ persoanele cu statut
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 269

Scenariul ræu îi este imprimat copilului cu Rânjetul Fascist,


iar copilul se agaflæ de el pe principiul Deflinutului Nostalgic.
Rânjetul Fascist e vechi de când lumea øi funcflioneazæ în felul
urmætor: Populafliei i se spune cæ regele sau conducætorul
duøman e murdar, prost, inferior, o brutæ, mai degrabæ ani-
mal decât om. Dupæ ce e luat prizonier, acesta e pus într°o
cuøcæ cu câteva cârpe, færæ instalaflii sanitare øi færæ ustensile
de mâncat. Dupæ aproximativ o sæptæmânæ este scos în fafla
oamenilor, øi, fireøte, aratæ murdar, prost, inferior, brutæ,
toate aceste træsæturi accentuându°se cu trecerea timpului. Iar
atunci învingætorii zâmbesc øi spun: „fii°am zis eu!“
În esenflæ, copiii sunt prizonierii pærinflilor lor øi li se poate
induce orice stare vor aceøtia. Spre exemplu, unei fete i se
spune cæ e o nætæfleaflæ istericæ øi care se autocompætimeøte
întruna. Pærinflii îi cunosc punctul vulnerabil øi, astfel, o pot
chinui în fafla musafirilor, pânæ când ea nu mai suportæ øi
începe sæ plângæ. Din moment ce asta poartæ eticheta „auto-
compætimire“, fata se stræduieøte din toate puterile sæ nu
plângæ, iar când cedeazæ, e ca o explozie. În felul æsta, pærinflii
pot spune: „Ce reacflie istericæ! Aøa face de câte ori avem mu-
safiri. Ce mai nætæfleaflæ!“ etc. Întrebarea°cheie în cercetærile
din analiza scenariilor este: „Cum ai creøte un copil astfel
încât, când ajunge mare, sæ reacflioneze aøa cum reacflioneazæ
acest pacient?“ Gæsind ræspunsul la întrebare, analistul de

inferior, din timpul Marii Depresiuni, deschis de romanul lui


Edward Dahlberg, Bottom Dogs, 1930, øi a fost mult mai interesant øi
mai convingætor decât majoritatea lucrærilor de ficfliune din acea
perioadæ. Valul actual de literaturæ despre oamenii cu statut inferior
(început poate cu romanul Naked Lunch al lui William Burroughs
[Grove Press, New York, 1962]) e mai sofisticat, dar la fel de sumbru
øi plin de stereotipuri. Din punctul de vedere al scenariului, nu s°a
schimbat nimic în ultimii treizeci de ani, nici mæcar stilul — care, în
definitiv, dateazæ de la Ulise a lui James Joyce (1922) sau cel puflin de
la volumul Work in Progress (Finnegans Wake) øi alte scrieri publicate
în tranziflia de la sfârøitul anilor 1920. Joyce purta chiar ochelari cu
lentile negre, la fel ca mulfli dintre cei care°l imitæ astæzi. (Doctorul
Stephen Karpman, care a elaborat Triunghiul Dramei descris în capi-
tolul 10, este fiul doctorului Ben Karpman.)
270 Eric Berne

scenarii reuøeøte tot mai des sæ descrie corect felul cum a fost
crescut pacientul, înainte ca acesta sæ°i ofere informafliile.
Mulfli oameni care au petrecut ani lungi la închisoare per-
cep lumea din afaræ ca fiind rece, complicatæ øi înspæimântæ-
toare, øi comit o nouæ infracfliune ca sæ fie trimiøi înapoi dupæ
gratii. Chiar dacæ sunt nefericifli acolo, e un loc familiar,
cunosc regulile pe care trebuie sæ respecte ca sæ nu aibæ pro-
bleme prea mari øi°n plus, au acolo prieteni vechi. La fel,
când încearcæ sæ iasæ din cuøca scenariului, pacientul percepe
lumea „de afaræ“ ca fiind rece øi, cum nu mai joacæ vechile
jocuri, îøi pierde prietenii vechi øi trebuie sæ°øi facæ alflii, noi,
ceea ce îl înspæimântæ adesea. Drept urmare, alunecæ înapoi
la vechiul stil, ca un Deflinut Nostalgic.
Toate acestea pot face scenariul øi efectele lui ceva mai
uøor de înfleles.
Capitolul 13
CENUØÆREASA

A. Trecutul Cenuøæresei
Pentru analistul de scenarii, basmul Cenuøæresei are tot ce
trebuie. Cuprinde o mare varietate de scenarii împletite unele
cu altele, nenumærate cotloane øi unghere tainice unde se pot
face noi descoperiri desfætætoare øi, pentru fiecare rol, mili-
oane de omologi în viafla realæ.
În aceastæ flaræ, Cenuøæreasa înseamnæ de obicei „Panto-
fiorul de sticlæ“. E o traducere a versiunii în limba francezæ
aparflinând lui Charles Perrault, publicatæ pentru prima oaræ
în anul 1697, prima traducere în englezæ fiind cea a lui Robert
Samber, publicatæ în 1729.82 În dedicaflia pentru contesa de
Granville, Samber aratæ clar cæ înflelege foarte bine influenfla
conformæ cu scenariul a poveøtilor de acest fel. El spune cæ
Platon „doreøte ca, împreunæ cu laptele, copiii sæ absoarbæ
acele poveøti, øi le recomandæ doicilor sæ°i învefle“. „Morala“
inclusæ de Perrault la sfârøitul poveøtii Cenuøæresei confline,
fireøte, Preceptele Pærintelui.

Dar mult mai preflioasæ ca un chip frumos


E°acea virtute care se numeøte bunætate;
Ea depæøeøte frumuseflea°n farmec de departe
Øi tocmai asta a fost zestrea Naøei Bune
Pentru Cenuøæreasæ, chipeøæ copilæ
82 Cartea lui Samber se intituleazæ Histories or Tales of Past Times: With
Morals. By M. Perrault. A fost tipæritæ pentru J. Pote la Sir Isaac
Newton’s Head, øi R. Montagu, Corner of Great Queen Street, 1729.
272 Eric Berne

Pe care a°nvæflat°o cu atâta grijæ


Purtarea graflioasæ, nobilæ, aleasæ,
Cæ într°o bunæ zi a devenit reginæ.

Ultimele trei rânduri descriu modelul parental primit de


Cenuøæreasæ de la naøa ei øi care se aseamænæ perfect cu
modelul descris în cazul „doamnei“ din capitolul 6. Perrault
extrage øi o a doua moralæ, care subliniazæ cât de esenflialæ e
permisiunea parentalæ pentru ca un copil sæ aibæ valoare.

De mare prefl e, sigur, pentru om, când are


O minte ageræ, curaj, un leagæn nobil, cuget sænætos…
Dar toate°aceste daruri mari, de sus venite
În lume nu°i vor duce paøii înainte
Dacæ de Ursitoare el a fost uitat
Ori Naøele au fost zgârcite la°nzestrat.

Traducerea lui Samber a fost uøor modificatæ de Andrew


Lang în cartea sa, Blue Fairy Book, una dintre cele mai popu-
lare cærfli de basme citite copiilor øi de cætre copii; de aici îøi
formeazæ ei prima imagine despre Cenuøæreasæ. În aceastæ
blândæ versiune francezæ, Cenuøæreasa îøi iartæ surorile vitre-
ge øi le gæseøte sofli bogafli. Basmele Fraflilor Grimm, de ase-
menea populare în aceastæ flaræ, conflin versiunea germanæ,
numitæ „Ashenputtel“. E un basm sângeros: la final, tur-
turelele ciugulesc sistematic ochii surorilor vitrege. Povestea
Cenuøæresei se gæseøte, de asemenea, în multe alte flæri.
Cu acest fundal, suntem pregætifli sæ luæm în considerare o
perspectivæ marflianæ asupra Cenuøæresei, pe modelul lui
Perrault, care e varianta existentæ în mintea celor mai mulfli
copii vorbitori de englezæ; vom discuta diferitele scenarii
implicate, dintre care multe pot fi recunoscute cu uøurinflæ în
viafla realæ. La fel ca în cazul Scufiflei Roøii, perspectiva mar-
flianæ øi viafla realæ ne spun ceva foarte important: ce se
întâmplæ cu personajele dupæ ce se încheie basmul în carte.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 273

B. Povestea Cenuøæresei
Dupæ Perrault, a fost odatæ ca niciodatæ un bærbat care s°a
recæsætorit cu o væduvæ, cea mai orgolioasæ øi mai trufaøæ
femeie din câte au existat vreodatæ. (Færæ îndoialæ, era øi
frigidæ, cum se întâmplæ deseori cu astfel de mirese.) Ea avea
douæ fiice, care°i semænau perfect în toate privinflele. Bærbatul
avea øi el o fiicæ, de la prima soflie, o fatæ bunæ øi blândæ ase-
meni mamei ei, care era cea mai bunæ fiinflæ din lume.
Imediat dupæ nuntæ, mama vitregæ a început sæ se poarte
deosebit de crud cu Cenuøæreasa. Nu putea înghifli calitæflile
acestei fete frumoase, fiindcæ ele fæceau ca propriile ei fiice sæ
fie mult mai detestate øi mai disprefluite. Biata copilæ îndura
totul cu ræbdare øi nu îndræznea sæ°i spunæ nimic tatælui ei,
care ar fi certat°o, fiindcæ era cu totul sub papucul sofliei lui.
Dupæ ce°øi termina treaba, fata avea obiceiul sæ se ducæ în
colflul vetrei, lângæ horn, øi sæ se aøeze acolo pe cenuøa caldæ,
aøa cæ au început sæ°i spunæ Cenuøæreasa.
Într°o bunæ zi, fiul regelui a dat un bal la care a invitat
toate persoanele demne de aøa ceva, inclusiv pe cele douæ
surori. Cenuøæreasa le°a ajutat sæ°øi aranjeze pærul øi sæ se
îmbrace, timp în care ele au tachinat°o pentru cæ n°a fost invi-
tatæ, iar ea a încuviinflat cæ un eveniment atât de elegant nu°i
de nasul celor ca ea. Dupæ plecarea surorilor, fata a început sæ
plângæ, dar a apærut naøa ei, zâna, care i°a promis cæ va
merge øi ea la bal. I°a cerut fetei: „Du°te în grædinæ øi adu°mi
un dovleac.“ A luat dovleacul, l°a scobit øi l°a transformat
într°o caleaøcæ din aur. Caleaøca avea øoricei în loc de cai, un
øobolan mustæcios, gras øi vesel drept vizitiu øi øopârle drept
valefli. Cenuøæreasa a primit o rochie elegantæ, giuvaeruri øi
niøte pantofi mici, din sticlæ. Naøa ei i°a dat de grijæ sæ nu
ræmânæ la bal dupæ ce ceasul bætea miezul nopflii.
La bal, Cenuøæreasa a fæcut senzaflie. Prinflul a aøezat°o pe
locul de onoare, iar regele însuøi, deøi bætrân, nu se putea
abfline s°o priveascæ øi°i tot vorbea reginei despre ea, în øoap-
tæ. Cu un sfert de oræ înainte de miezul nopflii, Cenuøæreasa a
274 Eric Berne

plecat. Când surorile ei au venit acasæ, s°a prefæcut cæ se


trezeøte din somn. Ele i°au povestit despre frumoasa prinflesæ
necunoscutæ. Cenuøæreasa a zâmbit øi a spus: „O, cred cæ era
într°adevær foarte frumoasæ! Ce mult mi°aø dori s°o væd øi eu!
Împrumutafli°mi niøte haine de°ale voastre, ca sæ pot merge la
palat mâine searæ.“ Dar surorile au refuzat°o, øi fata s°a bucu-
rat, fiindcæ n°ar fi øtiut ce sæ facæ dacæ ele ar fi fost de acord.
În seara urmætoare, Cenuøæreasa se simflea atât de bine la
bal, încât a uitat sæ plece înainte de miezul nopflii. Când a
auzit bætaia orologiului, a særit øi a rupt°o la fugæ, agilæ ca o
cæprioaræ. Prinflul a fugit dupæ ea, dar n°a reuøit s°o prindæ,
cu toate cæ, în grabæ, fata øi°a pierdut unul dintre pantofii de
sticlæ, pe care prinflul l°a luat de jos cu mare grijæ. Câteva zile
mai târziu, prinflul a dat de veste, în sunet de trâmbifle, cæ se
va cæsætori cu cea în al cærui picior se va potrivi pantoful. Øi°a
trimis oamenii prin regat ca sæ dea pantoful tuturor femeilor,
sæ°l încerce. Dupæ ce surorile vitrege au încercat sæ°øi înghe-
suie piciorul în pantof, færæ succes, Cenuøæreasa, care cunoø-
tea pantoful, a spus râzând: „Dafli°mi°l sæ°l încerc.“ Surorile
au râs øi au început sæ°øi batæ joc de ea, dar curteanul care
fusese trimis cu pantoful a spus cæ i s°a poruncit sæ°l dea
tuturor femeilor sæ°l încerce. I°a spus Cenuøæresei sæ se aøeze
øi a constatat cæ pantoful i se potriveøte ca turnat. Uluirea
celor douæ surori în acea clipæ a fost mare, dar øi mai mare
când Cenuøæreasa a scos din buzunar celælalt pantof øi øi l°a
pus în picior. Apoi a apærut naøa fetei øi, cu bagheta ferme-
catæ, a schimbat hainele de Cenuøæreasæ în veøminte bogate,
splendide.
Cele douæ surori, când au væzut cæ ea e prinflesa cea fru-
moasæ, i s°au aruncat la picioare øi i°au cerut iertare;
Cenuøæreasa le°a îmbræfliøat øi le°a iertat. Apoi a fost dusæ la
prinfl, øi dupæ câteva zile s°au cæsætorit. Cenuøæreasa le°a
chemat pe surori sæ locuiascæ la palat øi le°a cæsætorit, în
aceeaøi zi, cu doi lorzi de la curte.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 275

C. Scenarii împletite între ele


Aceastæ poveste are atât de multe træsæturi interesante, în-
cât e greu de gæsit punctul de unde sæ începem discuflia. În
primul rând, distribuflia e mult mai numeroasæ decât pare la
prima vedere. În ordinea aparifliei, persoanele sunt urmætoarele:

Tatæl Naøa (Regina)


Mama vitregæ (Vizitiul, (Gærzile)
Fiica A valeflii) Un curtean
Fiica B (Invitaflii de la bal) Doi lorzi
Cenuøæreasa Prinflul
(Mama) Regele

Asta înseamnæ nouæ personaje principale, câteva roluri


mute sau de o singuræ replicæ øi o mulflime de figuranfli. Cel
mai interesant aspect în privinfla distribufliei e faptul cæ
aproape toate personajele sunt corupte, dupæ cum vom vedea
în scurt timp.
O altæ træsæturæ este claritatea comutærilor, comunæ majo-
ritæflii basmelor concepute pentru copii. Cenuøæreasa e la
început o persoanæ OK, pe urmæ devine Victimæ, dupæ aceea
un Persecutor tachinætor øi, în cele din urmæ, Salvator. Mama
vitregæ øi fiicele ei devin din Persecutori, Victime, transfor-
mare øi mai pronunflatæ în versiunea germanæ, „Ashen-
puttel“, în care surorile vitrege îøi taie o bucatæ din talpæ ca sæ
li se potriveascæ pantoful. Sunt introduse, de asemenea, cele-
lalte douæ roluri clasice care se gæsesc în jocul „Alcoolicul“. În
acest caz, rolul Relafliei e jucat de naøæ, care°i pune Cenuøæ-
resei la dispoziflie lucrurile de care are nevoie, în timp ce
Manipulaflii sunt lorzii aleøi pentru a se cæsætori cu surorile
cele rele.
Sæ vedem în continuare scenariile oamenilor implicafli. Nu
trebuie prea mult timp ca sæ ne dæm seama cât de multor per-
sonaje li se dezvæluie scenariul prin acest basm simplu.
276 Eric Berne

1. Cenuøæreasa. Ea are o copilærie fericitæ, dar apoi trebuie


sæ sufere pânæ când are loc un anumit eveniment. Însæ sce-
nele cruciale sunt structurate în funcflie de timp: Cenuøæreasa
poate sæ se simtæ cât de bine vrea pânæ la miezul nopflii, dupæ
care trebuie sæ revinæ la starea anterioaræ. Se pare cæ a evitat
tentaflia de a juca „Ce groaznic, nu°i aøa?“, chiar øi cu tatæl ei,
øi e pur øi simplu un personaj nefericit, melancolic, pânæ la
bal, când începe acfliunea. Dupæ aceea, ea joacæ „Prinde°mæ“
cu prinflul, iar mai târziu, cu un zâmbet de scenariu, joacæ
„Am un secret“ cu surorile ei. Punctul culminant vine cu un
zdrobitor joc de „Acum ne spune!“, în care Cenuøæreasa pri-
meøte, cu un râs tachinætor, ræsplata scenariului de învingæ-
tor.
2. Tatæl. Scenariul îi cere sæ°øi piardæ prima soflie, iar apoi
sæ°øi îndepærteze fiica øi sæ se însoare cu o femeie domina-
toare (øi probabil frigidæ), care°i va face øi pe el, øi pe fata lui
sæ sufere. Dar, dupæ cum vom vedea, are un as în mânecæ.
3. Mama vitregæ. Ea are un scenariu de învins. Joacæ øi ea
„Acum îmi spune!“, seducându°l pe tatæl Cenuøæresei, fæcân-
du°l sæ se însoare cu ea øi apoi dezvæluindu°øi, imediat dupæ
nuntæ, firea adeværatæ, plinæ de ræutate. Træieøte prin inter-
mediul fiicelor ei øi speræ ca, prin purtarea ei rea, sæ obflinæ
pentru ele o ræsplatæ princiaræ, dar în cele din urmæ, ea e
învinsa.
4. Surorile vitrege. Contrascenariul lor se bazeazæ pe pre-
ceptul mamei, „Poartæ°fli flie de grijæ øi nu da fraierilor øanse
egale“, dar rezultatul final se bazeazæ pe porunca „Sæ nu
reuøeøti“. Din moment ce aceeaøi poruncæ se gæseøte øi în sce-
nariul mamei, e evident cæ ea s°a transmis de la bunici. Ele
joacæ un joc dur de „Nætæfleaflæ“, mai întâi chinuind°o pe Ce-
nuøæreasæ cât pot de tare, iar apoi cerându°øi scuze øi pri-
mind iertarea ei.
5. Naøa. Ea e, de fapt, cel mai interesant personaj. Ce mo-
tive a avut ca s°o echipeze de bal pe Cenuøæreasæ? De ce nu
s°a mulflumit sæ aibæ o conversaflie plæcutæ cu ea øi s°o con-
soleze, în loc s°o trimitæ la palat cu atâta pompæ? Situaflia
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 277

stætea astfel: mama vitregæ øi surorile vitrege lipseau toatæ


seara, acasæ ræmânând doar Cenuøæreasa øi tatæl ei. De ce era
naøa atât de neræbdætoare sæ scape de Cenuøæreasæ? Ce s°a
petrecut în casa cu pricina dupæ ce naøa øi tatæl au ræmas sin-
guri toatæ seara, ceilalfli fiind cu toflii la palat? Spunându°i
fetei sæ nu ræmânæ la bal dupæ miezul nopflii, a putut fi siguræ
cæ va sta pânæ la ora aceea øi, totodatæ, cæ va fi prima care se
va întoarce. Astfel a fost evitat riscul ca naøa sæ fie gæsitæ de
celelalte femei, din moment ce sosirea Cenuøæresei acasæ a
avertizat°o sæ disparæ în timp util. Dintr°un punct de vedere
cinic, întreaga poveste pare înscenatæ pentru ca tatæl øi naøa
sæ°øi poatæ petrece seara împreunæ.
6. Prinflul. Prinflul era un dobitoc øi, færæ îndoialæ, dupæ
însurætoare a cæpætat exact ce merita. Îøi lasæ iubita sæ°i scape
din mâini de douæ ori la rând færæ sæ reuøeascæ sæ°øi facæ idee
cine e. Pe urmæ, când ea fuge, nu izbuteøte s°o prindæ din
urmæ, cu toate cæ ea øchioapætæ, având doar un pantof. În loc
sæ porneascæ el însuøi s°o caute, îøi trimite un prieten sæ facæ
treaba în locul lui. Øi, în sfârøit, se însoaræ cu fata asta cu tre-
cut neclar øi familie îndoielnicæ, la nici o sæptæmânæ dupæ ce
o cunoaøte. În ciuda impresiei superficiale cum cæ îøi câøtigæ
mireasa, toate acestea indicæ un scenariu de învins.
7. Regele. Regelui îi plac fetele øi e cam guræ°spartæ. Øi nici
nu°øi apæræ fiul de propria°i impulsivitate.
8. Curteanul. E cel mai cinstit dintre toate personajele din
poveste. În loc sæ°øi facæ datoria neglijent sau, arogant, sæ
râdæ de Cenuøæreasæ, cum au râs surorile ei, îøi îndeplineøte
misiunea cu un bun simfl al dreptæflii. Øi nici nu fuge chiar el
cu Cenuøæreasa, cum ar fi procedat un om mai puflin corect,
ci i°o duce teafæræ øi nevætæmatæ stæpânului sæu. E cinstit, efi-
cient øi conøtiincios.
9. Cei doi lorzi, desigur, sunt manipulaflii: ca niøte fraieri,
acceptæ sæ fie însurafli cu douæ fete deloc cumsecade, despre
care nu øtiu nimic øi pe care le væd pentru prima oaræ abia în
ziua nunflii.
278 Eric Berne

D. Cenuøæreasa în viafla realæ


Important e cæ toate aceste personaje pot fi identificate în
viafla realæ. Iatæ, spre exemplu, povestea unei Cenuøærese.
Pærinflii Ellei au divorflat când ea era micæ, iar ea a ræmas
cu mama. La scurt timp dupæ divorfl, tatæl s°a cæsætorit. A
avut douæ fete cu a doua soflie, care era geloasæ pe Ella când
aceasta venea în vizitæ øi, de asemenea, îi purta picæ pentru
banii pe care°i trimitea tatæl ca pensie alimentaræ. Câfliva ani
mai târziu s°a recæsætorit øi mama, iar Ella a trebuit sæ meargæ
sæ stea la tatæl ei, fiindcæ pe mama ei øi pe noul tatæ vitreg îi
interesa mai mult bæutura decât creøterea fetei. Ella nu era
deloc fericitæ în noul cæmin, fiindcæ mama vitregæ îi aræta clar
cæ n°o place deloc, iar tatæl nu fæcea mare lucru ca s°o apere.
Trebuia sæ se mulflumeascæ întotdeauna cu ce ræmânea pen-
tru ea, iar surorile o tachinau mereu. Era foarte timidæ øi, în
adolescenflæ, ieøea foarte puflin cu bæiefli, pe când surorile ei
aveau o viaflæ socialæ activæ, la care ea nu era invitatæ sæ par-
ticipe.
Însæ Ella avea un avantaj. Øtia un lucru pe care ceilalfli nu°l
cunoøteau. Tatæl ei avea o amantæ, o femeie divorflatæ pe nu-
me Linda, care avea un Jaguar, purta coliere stil hippy foarte
costisitoare øi uneori fuma marihuana. Ella øi Linda au de-
venit foarte bune prietene, în tainæ, øi purtau conversaflii
lungi despre problemele amândurora cu tatæl fetei. De fapt,
Linda o sfætuia pe Ella în multe privinfle øi°i era ca o naøæ. O
îngrijora mai cu seamæ faptul cæ fata nu prea avea viaflæ
socialæ.
Într°o dupæ°amiazæ, Linda i°a spus: „Maicæ°ta nu°i acasæ,
iar surorile tale au întâlnire; ce°ar fi sæ ieøi øi tu? N°are nici un
haz sæ stai singuræ acasæ. Îfli împrumut eu maøina øi niøte
haine, øi pofli sæ mergi la Balul Rock°and°Roll, unde sunt o
mulflime de bæiefli cu care ai putea sæ faci cunoøtinflæ. Vino la
mine pe la øase, mâncæm øi pe urmæ te dichisesc.“ Ella s°a
gândit cæ Linda øi tatæl ei îøi vor petrece seara împreunæ, aøa
cæ a acceptat.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 279

Linda a fost de pærere cæ Ella aratæ foarte bine elegantæ øi


aranjatæ; i°a dat cheile de la maøina ei cea frumoasæ øi i°a
spus: „Nu trebuie sæ te întorci prea devreme.“
La bal, Ella a cunoscut un bæiat de treabæ, pe nume Ro-
land, øi a început sæ iasæ cu el. Dar acesta avea un prieten, un
bæiat særac, cântærefl de chitaræ, pe care°l interesa Ella mai
mult decât pe Roland, aøa cæ în scurt timp, fata a început sæ
iasæ pe ascuns cu Prince, chitaristul. Nu voia ca Prince s°o
viziteze acasæ, fiindcæ øtia cæ maicæ°sa ar fi dezaprobat înfæfli-
øarea neîngrijitæ a bæiatului, aøa cæ Roland venea s°o ia, îm-
preunæ cu prietena lui, apoi îl luau øi pe Prince øi ieøeau în
patru. În acest timp, tatæl øi cu mama ei vitregæ credeau cæ
Ella e prietena lui Roland, fapt care°i amuza grozav pe cei doi.
La drept vorbind, Prince nu era deloc særac. Provenea
dintr°o familie înstæritæ øi avea o educaflie bunæ, dar voia sæ
reuøeascæ singur în industria divertismentului. A început sæ
fie tot mai cunoscut, iar dupæ ce øi°a dobândit renumele, el øi
cu Ella au hotærât sæ aducæ adeværata poveste la cunoøtinfla
rudelor fetei, înainte ca ele sæ afle din altæ parte. Vestea le°a
surprins complet pe surori, care iubeau la nebunie albumele
lui Prince; cele douæ au fost foarte geloase când Ella a anunflat
cæ a câøtigat aøa o comoaræ de sofl. Dar ea nu le°a purtat
ranchiunæ pentru felul cum se purtaseræ øi le°a dat deseori
bilete gratis la concertele lui Prince. Ba chiar le°a fæcut cu-
noøtinflæ cu câfliva prieteni de°ai lui.

E. Dupæ terminarea balului


Am væzut deja cæ aventura din copilærie a Scufiflei Roøii cu
lupul (bunicul ei) i°a influenflat profund viafla adultæ.
Øtiind ce fac oamenii reali, nu e greu de presupus ce s°a
întâmplat cu Cenuøæreasa dupæ ce s°a mæritat. A descoperit
cæ viafla de prinflesæ e singuraticæ. Voia sæ mai joace „Prin-
de°mæ!“ cu prinflul, dar el nu era prea amuzant. Îøi tachina
280 Eric Berne

surorile când veneau în vizitæ, dar nici asta n°o amuza prea
multæ vreme, mai cu seamæ pentru cæ acum, cæ ea era în
avantaj, acestea nu°i primeau prea bine glumele. Regele se
uita uneori ciudat la ea øi nu era chiar atât de bætrân cum se
prefæcea, dar nici atât de tânær cum voia sæ paræ; în orice caz,
nu voia sæ se gândeascæ la asemenea lucruri. Regina se purta
frumos cu ea, dar foarte oficial, aøa cum e de aøteptat din
partea unei regine. Cât priveøte restul oamenilor de la curte,
Cenuøæreasa trebuia sæ se poarte foarte oficial cu ei. Când a
sosit sorocul, a næscut bæiatul pe care°l aøteptau øi ea, øi tofli
ceilalfli, eveniment ce a prilejuit multæ bucurie øi særbætoare.
Dar alfli copii n°a mai avut, øi cum pe micul duce îl îngrijeau
doicile øi guvernantele, Cenuøæreasa a ajuns în scurt timp sæ
se plictiseascæ la fel de tare ca înainte, mai ales în timpul zilei,
când soflul ei pleca la vânætoare, øi seara, când el se aøeza la
masa de joc cu prietenii de la curte øi pierdea bani.
Dupæ o vreme, Cenuøæreasa a fæcut o descoperire stranie.
Persoanele care o interesau cel mai mult, deøi încerca sæ as-
cundæ acest lucru, erau servitoarele care se ocupau de cæmaræ
øi de curæflatul sobelor. Îøi gæsea tot felul de scuze ca sæ se afle
în preajma lor în timp ce munceau. În scurt timp, a început sæ
le facæ sugestii, pe baza propriei experienfle îndelungi cu ast-
fel de treburi. Apoi, plimbându°se cu træsura prin micul
regat, uneori cu fiul ei øi guvernanta acestuia, alteori færæ ei,
øi umblând pe jos prin zonele mai særace din oraøe øi sate, a
observat ceva ce, de fapt, øtiuse dintotdeauna: pe tot cuprin-
sul regatului erau mii de femei care munceau în cæmæri øi
curæflau sobe. Se oprea sæ stea la taclale cu ele øi sæ discute
despre munca lor.
În scurt timp, øi°a luat obiceiul de a face cu regularitate
turul celor mai særace gospodærii, unde femeile trudeau cel
mai mult. Se îmbræca în haine vechi øi se aøeza în cenuøæ,
vorbind cu ele, sau le ajuta la bucætærie. În scurtæ vreme s°a
dus vestea în regat despre faptele Cenuøæresei, iar prinflul
chiar s°a certat cu ea din cauza asta, dar ea a insistat cæ asta
vrea sæ facæ, mai mult decât orice altceva, øi øi°a væzut de
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 281

treabæ în continuare. Într°o zi, una dintre doamnele de la


curte, care se plictisea øi ea, i°a cerut voie s°o însofleascæ.
Treptat, s°au arætat interesate øi altele. N°a trecut mult øi zeci
de doamne nobile au început sæ°øi punæ hainele cele mai
vechi în fiecare dimineaflæ øi sæ meargæ în oraø, unde ajutau
femei særace la muncile cele mai grele din gospodærie,
pælævrægind cu ele øi aflând tot felul de poveøti interesante.
Apoi prinflesei i°a venit ideea ca toate doamnele de la
curte care ajutau femeile særace sæ se adune laolaltæ ca sæ dis-
cute problemele cu care se confruntau, aøa cæ le°a organizat
într°o societate, a cærei preøedintæ a devenit. Începând din
ziua aceea, ori de câte ori veneau în oraø hornari, negustori
de legume ambulanfli, tæietori de lemne, ajutoare de bucætari
sau gunoieri stræini, erau invitafli sæ vorbeascæ la øedinflele
Societæflii despre noutæflile din meseria lor øi despre cum este
ea practicatæ în flara lor. Astfel, Cenuøæreasa øi°a gæsit locul în
viaflæ øi, împreunæ cu noii ei prieteni, a contribuit mult la
bunæstarea regatului.

F. Basme øi oameni reali


Nu e deloc greu de gæsit, în societate sau în practica clini-
cæ, exemple ale tuturor personajelor din povestea Cenuøæ-
resei, de la Cenuøæreasa însæøi øi rudele ei apropiate, la
Prinflul cel lipsit de eficienflæ øi la Rege øi chiar pânæ la vizitiul
cel vesel, cu favorifli, care nu rosteøte o vorbæ øi care a pornit
în viaflæ cu chip de øobolan. Existæ, de asemenea, cei care vin
sæ probeze pantoful øi sæ afle cæ, de fapt, ceea ce seamænæ cu
o ureche de porc e o pungæ de mætase.
Terapeutul poate sæ°øi asculte pacientul øi sæ caute în
minte basmul care se potriveøte cu ceea ce aude sau sæ ræs-
foiascæ indexul tematic al lui Stith Thompson83 când ajunge
83 Thompson, Stith. Motif°Index of Folk°Literature. Indiana University
Press, Bloomington øi Londra, 1966. Basmele de tip Cenuøæreasa
282 Eric Berne

acasæ, dar o cale mai simplæ constæ în a°i cere chiar pacientu-
lui sæ°øi istoriseascæ viafla ca pe un basm. Un exemplu ni°l
oferæ Drusilla, care nu era pacientæ, dar a ræspuns solicitærii
în timpul unui seminar despre basme.
Cu multe generaflii în urmæ, un stræmoø al Drusillei a
inventat un dispozitiv de largæ folosinflæ, aøa cæ numele lui e
rostit øi acum în majoritatea locuinflelor obiønuite. Povestea
începe cu Vanessa, mama Drusillei, o descendentæ a acestui
patriarh. Mama Vanessei a murit când ea era micæ, astfel cæ
aceasta s°a dus sæ locuiascæ la un unchi în vârstæ, fratele unui
bunic, pe nume Charles. Acesta avea o fermæ mare, în apro-

sunt clasificate de Thompson în categoria: „Eroina nepromiflætoare.


De obicei fata cea mai micæ, dar nu întotdeauna.“ Printre sursele pe
care le indicæ se numæræ unele irlandeze, bretone, italiene, Tuna-
motu øi Zufli. Include, de asemenea, „Eroi nepromiflætori“ drept
Cenuøærese masculine. Face trimitere la „Fata cea micæ victorioasæ“,
cu un numær mare de trimiteri la motive din întreaga lume, inclusiv
din India øi China. Mai existæ, de asemenea, motivul „Mezina
abuzatæ“ øi, mai ræspândit dintre toate, „Mama vitregæ cea crudæ“.
Alte roluri øi tranzacflii ræspândite sunt: „Prinflul îndrægostit de fata
din popor“, „Fata îi trimite prinflului mesaje prin semne“, „Fetifla îl
mituieøte pe prinfl sæ se însoare cu ea“. Cenuøa ca sælaø al unei eroine
nepromiflætoare e întâlnitæ, printre altele, în creaflii populare din
Franfla, Spania, Italia, Islanda, China øi ale indienilor Micmac.
„Testul pantofului“ este de asemenea foarte ræspândit. Cendrillon,
Cenuøæreasa originalæ francezæ, purta pantofi din blanæ de veveriflæ
(vair, în heraldicæ), termenul fiind confundat cu verre øi tradus greøit
prin „sticlæ“. Pantofii lui Ashenputtel erau fæcufli din aur. Cenuøæ-
reasa aøa cum o cunoaøtem îøi are probabil originea în Neapole,
numindu°se La Gata Cenerentola. În francezæ se numeøte Cu Cendron
sau Fund de Cenuøæ, iar în englezæ, uneori, Cinderbreech. Existæ o
operæ de Rossini intitulatæ La Cenerentola (jucatæ la Opera din San
Francisco în 1969, iar în New York, în 1958 øi în aprilie 1970. Rossini
le numeøte pe surori Clorinda øi Tisbe) øi douæ balete. În baletul
compus de d’Erlanger øi Fokine, cele douæ surori sunt interpretate
de balerini, fapt cu intenflie comicæ aøa cum e înfleleasæ comedia în
baletul rusesc. Cel mai renumit balet pe aceastæ temæ este semnat de
Prokofiev.
Cf. Barchilon, J. øi Pettit, H. (coord.) The Authentic Mother Goose. Alan
Swallow, Denver, 1960.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 283

piere de Los Angeles, dotatæ cu piscinæ, terenuri de tenis, lac


propriu øi chiar un teren de golf. Vanessa a crescut în acest
mediu øi a cunoscut oameni din multe flæri. Însæ nu era foarte
fericitæ, iar la øaptesprezece ani a fugit sæ se mærite cu un bær-
bat din Filipine, pe nume Manuel. Cele douæ fiice ale lor,
Drusila øi sora ei, Eldora, au crescut pe o plantaflie din Fili-
pine. Drusilla era preferata tatælui. Eldora era bæiefloaicæ øi a
ajuns foarte sportivæ, expertæ la cælærie, tras cu arcul øi golf.
Tatæl o bætea des, dar pe Drusilla, niciodatæ. Într°o zi, când
Eldora avea avea optsprezece ani, tatæl ei a vrut s°o pedep-
seascæ. Fata crescuse înaltæ cât el øi era mult mai puternicæ. În
timp ce tatæl înainta spre ea, Eldora a început sæ tremure, ca
întotdeauna, dar brusc, Drusilla a observat o transformare
stranie. Eldora øi°a îndreptat flinuta, øi°a încordat muøchii øi
i°a spus tatælui, privindu°l aprig în ochi: „Sæ nu mai îndræz-
neøti sæ pui vreodatæ mâna pe mine!“ A fost rândul lui sæ se
facæ mic øi sæ dea înapoi. La scurt timp dupæ aceastæ întâm-
plare, Vanessa a divorflat de soflul ei øi s°a dus sæ locuiascæ,
împreunæ cu cele douæ fete, pe proprietatea unchiului Charles.
Træind la ferma unchiului, Drusilla a cunoscut un bærbat
dintr°o flaræ îndepærtatæ, cu care s°a cæsætorit øi a avut doi
copii. Dar cum dintotdeauna îi plæcuse sæ confecflioneze
obiecte, a devenit flesætoare øi, în cele din urmæ, profesoaræ de
flesut. Interesul faflæ de flesut a adus°o la seminarul despre
basme.
Drusilla a fost rugatæ sæ°øi spunæ povestea sub formæ de
basm, folosind termeni din limbajul analistului de scenarii —
broaøte, prinfli, prinflese, învingætori øi învinøi, vræjitoare øi
bestii. Iatæ cum a relatat°o:
„A fost odatæ ca niciodatæ un rege care a cucerit multe
pæmânturi, pe care le°a moøtenit fiul lui cel mai mare. Stæ-
pânirea regatului a trecut din generaflie în generaflie øi, cum
moøtenirea îi revenea întotdeauna fiului cel mare, cei mai
mici se alegeau cu foarte puflin. Unul dintre fiii mai mici øi
særaci a avut o fiicæ, Vanessa. Cum el a murit la vânætoare,
unchiul Vanessei, regele, a luat°o sæ træiascæ la palat, alæturi
284 Eric Berne

de el, iar acolo, fata a cunoscut un prinfl dintr°o flaræ stræinæ,


îndepærtatæ. Prinflul a luat°o din regat øi a dus°o în regatul lui,
aflat la malul mærii, unde creøteau multe flori øi pæduri ciu-
date. Însæ dupæ o vreme, Vanessa a aflat cæ prinflul ei,
Manuel, era de fapt un broscoi. Manuel a fost la fel de sur-
prins când a descoperit cæ frumoasa mireasæ, pe care o luase
de soflie fiindcæ o credea prinflesæ, s°a dovedit a fi o vræjitoare.
Cei doi au avut douæ fiice. Cea mare, Eldora, era o broascæ, la
fel ca tatæl ei; acesta n°o iubea deloc øi, când era micæ, obiø-
nuia s°o certe øi s°o batæ. Fata cea micæ, Drusilla, era o prin-
flesæ, øi Manuel o trata ca atare.
Într°o zi a venit la Eldora o zânæ, care i°a spus: «Te voi
apæra. Dacæ tatæl tæu mai încearcæ vreodatæ sæ te batæ, trebuie
sæ°i spui sæ înceteze!» Aøa cæ data urmætoare când Manuel a
încercat s°o batæ, Eldora s°a simflit dintr°o datæ foarte puter-
nicæ øi i°a cerut sæ nu se mai atingæ de ea niciodatæ. Manuel a
fost foarte indignat øi a crezut cæ soflia lui, Vanessa, a îndem-
nat°o pe fatæ sæ se ræzvræteascæ împotriva lui, aøa cæ Vanessa
a hotærât sæ plece. A pæræsit regatul cel îndepærtat împreunæ
cu fetele ei øi s°a întors în regatul unchiului Charles, unde
cele douæ fete au træit fericite, pânæ într°o zi, când a venit un
prinfl care s°a îndrægostit de Drusilla. Cei doi s°au cæsætorit cu
mare fast øi au avut douæ fete frumoase, iar Drusilla a træit
fericitæ pânæ la adânci bætrânefli, crescându°øi copiii øi flesând
tapiserii minunate.“
Tofli participanflii la seminar au cæzut de acord cæ a fost o
poveste excelentæ.
Capitolul 14
CUM E CU PUTINޮ
SCENARIUL DE VIAޮ?

Jeder øade la pian øi°øi plimbæ degetele pe claviaturæ.


Sulul de hârtie, imprimat cu multæ vreme în urmæ de stræ-
moøii lui, se roteøte încet. Muzica se revarsæ într°un tipar pe
care el nu°l poate schimba — uneori melancolicæ, alteori ve-
selæ, acum stridentæ, acum melodioasæ. Din când în când,
Jeder ia un acord, uneori vocal, al cærui sunet poate sæ se
combine perfect cu ceea ce e scris sau sæ tulbure curgerea linæ
a melodiei sorflii. Se opreøte sæ se odihneascæ, fiindcæ sulul e
mai gros decât papirusul legii din templu. El cuprinde legea
øi profeflii, cântecele øi lamentærile, un vechi testament øi unul
nou: un cadou cu adeværat magnific, mediocru, sumbru sau
jalnic, pe care i l°au oferit bucatæ cu bucatæ pærinflii lui iubi-
tori, indiferenfli sau plini de uræ. Nutreøte iluzia cæ muzica îi
aparfline øi, pentru asta, are martor propriul corp, care obo-
seøte tot mai mult cu fiecare oræ øi fiecare zi de lovit neîncetat
în claviaturæ. Uneori, în timpul pauzelor, se ridicæ sæ facæ o
plecæciune sau sæ primeascæ huiduieli de la rude øi prieteni,
care cred, de asemenea, cæ melodia pe care o cântæ îi aparfline.
Cum se face cæ membrii speciei umane, cu toatæ înflelep-
ciunea, conøtiinfla de sine øi dorinfla de adevær øi identitate pe
care au adunat°o, îøi dau voie sæ ræmânæ într°o astfel de
situaflie mecanicæ, marcatæ de patetism øi autoînøelare? În
parte se întâmplæ aøa pentru cæ ne iubim pærinflii øi în parte
fiindcæ viafla e mai uøoaræ astfel, dar totodatæ e øi pentru cæ,
în evoluflia noastræ, încæ nu ne°am îndepærtat suficient de
stræmoøii primate ca sæ procedæm altfel. Avem ceva mai
multæ conøtiinflæ de sine decât primatele, dar nu mult mai
286 Eric Berne

multæ. Scenariile sunt posibile doar fiindcæ oamenii nu øtiu


ce°øi fac lor înøile øi ce le fac celorlalfli. De fapt, a øti ce faci
reprezintæ opusul funcflionærii dupæ un scenariu. Existæ anu-
mite aspecte ale funcflionærii organice, psihice øi sociale care
se petrec færæ voia omului — scæpæri care au loc fiindcæ au
fost programate. Ele influenfleazæ puternic destinul individu-
lui, prin intermediul celor din jur, în timp ce el îøi pæstreazæ
iluzia autonomiei. Dar existæ totodatæ anumite remedii ce pot
fi folosite.

A. Plasticitatea chipului
Mai presus de toate, plasticitatea feflei omului face viafla sæ
fie o aventuræ øi nu o experienflæ controlatæ. Acest lucru se
bazeazæ pe un principiu biologic aparent neînsemnat, dar cu
o imensæ putere socialæ.84 Sistemul nervos uman este con-
struit astfel încât impactul vizual pe care°l au asupra privi-
torului miøcærile mici ale muøchilor faciali este mai mare
decât impactul kinestezic al subiectului. O miøcare de numai
doi milimetri a unuia dintre muøchii mici din jurul gurii
poate fi imperceptibilæ pentru Jeder, dar cât se poate de evi-
dentæ pentru tovaræøii lui. Acest lucru se poate verifica în fafla
oglinzii. Mæsura în care subiectul nu e conøtient cum aratæ se
demonstreazæ foarte simplu cerându°i sæ execute acfliunea
banalæ de a°øi curæfla cu limba partea din faflæ a dinflilor. Jeder
poate sæ facæ acest lucru într°un mod care lui îi pare extrem
de discret øi de delicat. Din câte°øi poate da seama, judecând
dupæ senzafliile kinetice sau musculare, abia dacæ°øi miøcæ
fafla. Dar dacæ stæ în fafla oglinzii, vede cæ ceea ce pare o miø-
care neînsemnatæ a limbii provoacæ de fapt o distorsionare
puternicæ a træsæturilor sale, mai cu seamæ a bærbiei, øi care
include totodatæ muøchii gâtului. Dacæ acordæ mai multæ
84 Berne, E. Principles of Group Treatment. Loc. cit., p. 66 n.s.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 287

atenflie decât de obicei senzafliilor sale musculare, va observa


de asemenea cæ miøcarea îi influenfleazæ fruntea øi tâmplele.
În focul unei interacfliuni sociale, acest fenomen poate sæ
se petreacæ de zeci de ori færæ ca Jeder sæ°l conøtientizeze:
ceea ce lui îi pare o deviere minoræ a musculaturii expresive
provoacæ o schimbare majoræ a înfæfliøærii lui. Pe de altæ parte,
Copilul din Zoe, privitoarea, urmæreøte (atât cât permit bu-
nele maniere) semnele care°i vor sugera cam care sunt atitu-
dinea, simflæmintele øi intenfliile lui Jeder. Astfel, el dezvæluie
mereu mai mult decât crede, doar dacæ nu cumva e unul din-
tre acei oameni care°øi flin în mod obiønuit træsæturile feflei
încremenite, impenetrabile, øi au grijæ sæ nu°øi dezvæluie
reacfliile. Însæ importanfla plasticitæflii faciale este doveditæ de
faptul cæ astfel de persoane impenetrabile îi neliniøtesc pe
ceilalfli, care nu primesc indicii privind direcflia în care ar tre-
bui sæ°øi modifice comportamentul.
Acest principiu clarificæ originea „intuifliei“ aproape nefi-
reøti a pruncilor øi a copiilor mici în privinfla oamenilor. Cum
sugarii n°au fost încæ învæflafli cæ nu trebuie sæ priveascæ prea
atent chipul oamenilor, sunt liberi s°o facæ øi astfel væd multe
lucruri care le scapæ celorlalfli øi pe care subiectul nu e con-
øtient cæ le dezvæluie. În viafla de toate zilele, Adultul lui Zoe
are grijæ, politicos, sæ nu priveascæ prea atent ce se întâmplæ
cu fafla celorlalfli în timp ce aceøtia vorbesc, dar Copilul ei
„trage cu ochiul“, nepoliticos, tot timpul, øi astfel îøi con-
tureazæ raflionamente de obicei corecte cu privire la ceea ce
are de gând celælalt. Asta se întâmplæ cel mai des în „primele
zece secunde“ dupæ ce individul face cunoøtinflæ cu cineva,
înainte ca el sæ aibæ ocazia de a stabili cum vrea sæ se pre-
zinte, astfel cæ tinde sæ trædeze lucruri pe care ulterior le as-
cunde. În asta constæ valoarea primei impresii.
Efectul social al acestui fapt este cæ Jeder nu øtie niciodatæ
cât de multe dezvæluie prin plasticitatea facialæ. Lucrurile pe
care încearcæ sæ le ascundæ chiar øi de el însuøi sunt cât se
poate de vizibile pentru Zoe, care reacflioneazæ în consecinflæ,
spre marea lui surprindere. Jeder emite continuu semnale
288 Eric Berne

conforme cu scenariul, færæ a fi conøtient de acest lucru.


Ceilalfli reacflioneazæ, în ultimæ instanflæ, la aceste semnale, nu
la persona lui Jeder — felul cum se prezintæ el. Astfel, des-
fæøurarea scenariului continuæ, færæ ca Jeder sæ trebuiascæ
sæ°øi asume responsabilitatea lui. Îøi poate pæstra iluzia de
autonomie spunând: „Nu înfleleg de ce s°a purtat ea aøa; eu
n°am fæcut nimic ca sæ provoc o asemenea reacflie. Da, færæ
doar øi poate, oamenii sunt ciudafli.“ Dacæ purtarea lui e sufi-
cient de bizaræ, ceilalfli pot sæ reacflioneze într°un mod ce°i
depæøeøte cu mult înflelegerea, iar astfel pot fi create sau
întærite maniile.
Remediul în acest caz e simplu. Dacæ Jeder îøi studiazæ în
oglindæ expresiile, va vedea în scurt timp ce face de°i deter-
minæ pe oameni sæ reacflioneze cum reacflioneazæ, øi apoi va fi
în mæsuræ sæ schimbe lucrurile, dacæ vrea. Probabil cæ nu va
dori, decât dacæ e actor. De fapt, majoritatea oamenilor sunt
atât de dornici ca scenariul lor sæ se desfæøoare în continuare,
încât îøi gæsesc tot felul de scuze chiar øi pentru a refuza sæ se
uite în oglindæ.85 Ar putea susfline, de exemplu, cæ procedeul
e „artificial“, ceea ce înseamnæ cæ singurul lucru „natural“
este ca scenariul sæ fie læsat sæ se desfæøoare în direcflia finalu-
lui sæu mecanic, dinainte stabilit.
Clara, o femeie latino°americanæ binecrescutæ, a oferit un
exemplu græitor al efectului profund al plasticitæflii faciale
asupra relafliilor umane. A venit la grup fiindcæ soflul ei era
pe punctul de a o pæræsi øi a afirmat cæ nu are „pe nimeni cu
care sæ vorbeascæ“, deøi avea trei copii mari, care locuiau în
continuare cu pærinflii. Soflul ei a refuzat sæ vinæ la grup, dar
bæiatul în vârstæ de douæzeci de ani a acceptat bucuros invitaflia.
— Ezit sæ vorbesc cu mama, a afirmat el, øi mi°e greu sæ
vorbesc aici despre ea, fiindcæ se simte foarte uøor rænitæ în
sentimentele ei øi uneori are o atitudine de martiræ. Înainte de
a°i spune ceva, trebuie mereu sæ mæ gândesc cum va reac-
fliona, aøa cæ, zæu, nu pot sæ°i vorbesc deschis.
85 Harding, D.C. „The Face Game“. Transactional Analysis Bulletin,
6:40°52, Aprilie 1976.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 289

În timp ce tânærul a dezvoltat ideea timp de câteva mi-


nute, maicæ°sa øedea lângæ el, cu corpul încordat øi mâinile
împreunate elegant în poalæ, cum fusese învæflatæ din copi-
lærie, astfel cæ singurele pærfli ale corpului ei care se miøcau
vizibil erau fafla, capul øi gâtul. Ascultând ce spunea bæiatul
ei, mai întâi a ridicat din sprâncene surprinsæ, apoi s°a în-
cruntat, apoi a clætinat uøor din cap, øi°a strâns buzele, a încli-
nat capul cu tristefle, a ridicat iaræøi privirea øi øi°a înclinat
capul pe o parte, cu o atitudine de martirizat. Cât timp a vor-
bit tânærul, aceste miøcæri plastice ale capului øi feflei au con-
tinuat — un veritabil film al expresiilor emoflionale.
Dupæ ce bæiatul øi°a terminat relatarea, doctorul Q a între-
bat°o pe Clara:
— De ce fli°ai miøcat fafla tot timpul cât a vorbit el?
— Dar n°am fæcut aøa ceva! a protestat ea, surprinsæ.
— Atunci de ce°fli miøcai capul într°o parte øi într°alta?
— Nu øtiam cæ°l miøc.
— Ei bine, îl miøcai. Tot timpul cât a vorbit, fafla ta a reac-
flionat la spusele lui øi tocmai din cauza asta se simte stânjenit
când vorbeøte cu tine. Tu°i spui cæ°fli poate vorbi despre orice,
dar din moment ce reacfliile tale la vorbele lui sunt atât de
clare chiar dacæ nu scofli un sunet, el ezitæ. Iar tu nici mæcar
nu°fli dai seama cæ reacflionezi. Dacæ asta are un asemenea
efect acum, când e mare, închipuie°fli ce efect are asupra unui
copil de trei ani, care urmæreøte tot timpul cu atenflie chipul
mamei, ca sæ vadæ ce influenflæ are asupra ei! De asta ezitæ
bæiatul tæu înainte sæ°fli spunæ ceva øi de asta simfli cæ n°ai pe
nimeni cu care sæ vorbeøti.
— Øi ce se poate face? a întrebat ea.
— Când ajungi acasæ, pofli sæ te aøezi în fafla unei oglinzi
în timp ce fiul tæu îfli vorbeøte, ca sæ vezi ce se petrece. Dar în
momentul æsta, ce pærere ai despre ceea ce°a spus el? a între-
bat doctorul Q, øi conversaflia a continuat.
În acest caz, Pærintele Clarei îl asculta pe bæiatul ei cu
respect matern, acela fiind Eul ei activ în momentul respectiv.
În acelaøi timp, Copilul ei reacfliona la spusele bæiatului în cu
290 Eric Berne

totul alt fel, dar nici Pærintele, nici Adultul Clarei nu conøti-
entizau miøcærile feflei ei, pentru cæ ea nu putea sæ le „simtæ“.
Însæ bæiatul înflelegea pe deplin reacfliile Copilului ei, fiindcæ
le avea drept în fafla ochilor. Pærintele Clarei era sincer, dar
„pe lângæ“, øi tofli membrii grupului, mai puflin ea, au înfleles
de ce bæiatul ezitæ sæ°i vorbeascæ deschis.
Principiul plasticitæflii faciale are legæturæ atât cu „zâmbe-
tul mamei“, pe care l°am descris anterior, cât øi cu „râsul sub
øtreang“. Mama poate fi în totalæ necunoøtinflæ de cauzæ cu
privire la ceea ce se petrece pe fafla ei øi la efectul puternic pe
care°l are astfel asupra copiilor sæi.86

B. Eul mobil
Alæturi de principiul biologic al plasticitæflii faciale, prin-
cipiul psihologic al Eului mobil este la fel de important în
continuarea desfæøurærii scenariului øi se bazeazæ pe un defi-
cit asemænætor de conøtientizare. Sentimentul „Eului“ este
mobil. În orice moment dat, el poate sæ se localizeze la nive-
lul oricæreia din cele trei stæri ale Eului øi poate særi de la una
la alta când apare ocazia. Altfel spus, sentimentul Eului e
independent de toate celelalte proprietæfli ale stærilor Eului øi
de ceea ce face sau resimte starea Eului. E ca o încærcæturæ
electricæ, gata sæ saræ de la un condensator la altul, indiferent
la ce sunt folosifli condensatorii; sentimentul Eului este purtat
prin aceastæ „investire liberæ“.87
Ori de câte ori o anumitæ stare a Eului este deplin activæ,
ea e perceputæ în momentul respectiv ca fiind adeværatul Eu.
Când Jeder dæ curs Pærintelui sæu mânios, simte cæ acela e
86 Cf. Spitz, R.A. No and Yes: On the Genesis of Human Communication.
International Universities Press, New York, 1957. Vezi, de asemenea,
Crossman, P. „Position and Smiling“. Transactional Analysis Bulletin,
6: 72°73, Iulie 1967.
87 Pentru o prezentare mai detaliatæ a constructului investirii libere,
vezi Berne, E. Transactional Analysis in Psychotherapy. Loc. cit.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 291

chiar el însuøi. Câteva minute mai târziu, în starea de Adult a


Eului, când se întreabæ de ce s°a purtat aøa, îøi percepe Adul-
tul ca fiind adeværatul Eu. Mai târziu, dacæ se simte ruøinat,
în starea sa de Copil, fiindcæ a dovedit atâta ræutate, îøi re-
simte Copilul ca fiind Eul adeværat. (Toate acestea, desigur,
presupunând cæ incidentul face parte din viafla sa realæ øi
Jeder nu joacæ pur øi simplu rolul unui Pærinte mânios sau al
unui Copil spæsit. Interpretarea rolurilor nu este adeværatul
Eu, ci o prefæcætorie a Copilului.)
Pentru a ilustra efectul Eului mobil în viafla cotidianæ, sæ
luæm exemplul familiar al unei neveste cicælitoare. În mod
obiønuit, Zoe e veselæ, sociabilæ øi adaptabilæ, dar în anumite
momente devine foarte criticæ la adresa soflului ei. Æsta e
Pærintele ei cicælitor. Mai târziu, ea îøi scoate iaræøi la ivealæ
Copilul vesel, sociabil, adaptat, øi uitæ ce i°a spus soflului în
starea de Pærinte. Dar soflul nu uitæ, aøa cæ ræmâne precaut øi
distant. Dacæ secvenfla se repetæ de mai multe ori, precauflia øi
distanfla lui se permanentizeazæ, lucru pe care Zoe nu°l înfle-
lege. „Ne distræm aøa de bine împreunæ, spune Copilul ei fer-
mecætor. De ce te depærtezi de mine?“ Când Copilul este
adeværatul ei Eu, Zoe uitæ sau trece cu vederea ceea ce a spus
când avea Pærintele drept Eu adeværat. Aøadar, o stare a
Eului nu fline prea bine socoteala faptelor celorlalte stæri ale
Eului. Pærintele lui Zoe trece cu vederea cât de bine s°a dis-
trat cu soflul, iar Copilul ei uitæ cât de mult l°a criticat. Dar
Copilul lui Jeder (øi, de asemenea, Adultul) îøi aduce aminte
ce a spus Pærintele ei, øi træieøte mereu cu teama cæ incidentul
neplæcut se va repeta.
Jeder, pe de altæ parte, are mare grijæ de ea când se aflæ în
starea de Pærinte, dar Copilul lui se plânge de ea øi pro-
testeazæ. Pærintele lui, trecând cu vederea sau uitând de acfli-
unile Copilului, îi reproøeazæ lui Zoe lipsa de recunoøtinflæ
pentru „tot ce a fæcut pentru ea“. Ea apreciazæ ce°a fæcut el,
dar træieøte cu teama de sarcasmele lui. Pærintele lui Jeder
crede cæ el, adeværatul sæu Eu, s°a purtat întotdeauna grijuliu
cu ea, ceea ce e adeværat. Dar la fel de adeværat este øi faptul
292 Eric Berne

cæ, atunci când e activ Copilul lui væicærefl, øi acela e tot el,
adeværatul sæu Eu. Astfel, cum o stare a Eului sau Eu real uitæ
ce au fæcut celelalte, Jeder poate sæ°øi desfæøoare în continua-
re scenariul færæ a trebui sæ°øi asume responsabilitatea pentru
asta. Pærintele lui poate spune: „M°am purtat întotdeauna aøa
de frumos cu ea, n°am fæcut nimic ca s°o provoc. Da, femeile
chiar sunt ciudate!“ Pærintele lui uitæ cum a provocat°o
Copilul, dar Zoe, fiind victima, nu uitæ. Aceste douæ exemple
explicæ tenacitatea pozifliei OK descrisæ în capitolul 5,
secfliunea F.
Acum, cæ principiul e clar, se impune prezentarea unui
exemplu mai însufleflit. O astfel de trecere neglijentæ sau ire-
sponsabilæ de la o stare a Eului la alta ar putea fi numitæ
„cælætorie a Eului“, dar din moment ce expresia e denumirea
folositæ în argoul hippy pentru læudæroøenie, ar fi mai politi-
cos sæ le°o læsæm hipioflilor øi sæ gæsim altæ denumire pentru
mobilitatea stærilor Eului. În consecinflæ, vom intitula urmæ-
toarea anecdotæ „Aminta øi Mab, sau o cælætorie PAC prin
psihism“.
Mab øi mama ei îøi fæceau reciproc atâflia nervi, încât într°o
bunæ zi, Mab a øters°o de acasæ sæ°øi viziteze, la sfârøit de sæp-
tæmânæ, o prietenæ din alt oraø. Maicæ°sa i°a dat de urmæ la
telefon øi i°a spus: „Dacæ nu eøti acasæ duminicæ dimineafla, te
încui afaræ.“ Aøa cæ Mab s°a întors duminicæ seara. Mama ei a
refuzat s°o lase sæ intre în casæ øi i°a spus cæ va trebui sæ°øi
gæseascæ propria locuinflæ. Mab øi°a petrecut noaptea respec-
tivæ acasæ la o prietenæ din vecini. Luni dimineafla, maicæ°sa a
sunat°o øi a iertat°o. Mab i°a povestit doctorului Q acest epi-
sod împreunæ cu alte exemple ale inconsecvenflei mamei sale.
Unele relatæri nu erau deloc clare, aøa cæ doctorul Q s°a
hotærât sæ stea de vorbæ cu Mab øi mama ei împreunæ, ca sæ
vadæ dacæ°øi poate da seama ce se petrece cu adeværat.
Imediat ce s°au aøezat cele douæ, Aminta, mama, a deschis
discuflia de pe o puternicæ poziflie de Pærinte, criticând°o pe
bunæ dreptate pe Mab pentru cæ e dezordonatæ, irespon-
sabilæ, fumeazæ marihuana øi alte chestiuni frecvent întâlnite
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 293

ca motive de discuflie între mame øi fiicele lor de optsprezece


ani. În timpul recitalului, Mab a ascultat la început cu un
zâmbet abia schiflat, ca pentru a comenta: „Iar s°a pornit!“
Apoi s°a uitat într°o parte, cu aerul cæ spune: „Nu mai su-
port!“, dupæ care øi°a aflintit privirea în tavan, sugerând prin
asta: „Nu e nimeni acolo sæ mæ salveze?“ Aminta n°a dat
atenflie reacfliilor fetei, ci øi°a continuat tirada.
Dupæ ce a epuizat subiectul, Aminta øi°a schimbat melo-
dia. A început sæ vorbeascæ despre dificultæflile din viafla ei,
nu într°o manieræ plângæreaflæ, de Copil, ci oferind o evaluare
Adultæ realistæ a problemelor ei din cæsnicie, pe care doctorul
Q le cunoøtea bine. În acest punct, Mab s°a întors øi s°a uitat
direct la maicæ°sa, cu o privire complet nouæ, parcæ spunând:
„În definitiv, e o persoanæ realæ!“ Aminta a continuat, iar
doctorul Q a putut sæ°i urmæreascæ trecerile de la o stare a
Eului la alta, pe baza cunoøtinflelor sale detaliate privind tre-
cutul øi experienflele ei de viaflæ. La un moment dat, Aminta a
parcurs aceeaøi succesiune ca în timpul episodului cu „încu-
iatul afaræ din casæ“: mai întâi a folosit perspectiva Pærinte-
lui°tatæ furios (încuind°o pe Mab afaræ din casæ), dupæ care
s°a înmuiat, fiindcæ la conducere a venit Pærintele°mamæ gri-
juliu (care°øi fæcea griji cæ „fetifla ei“ umblæ prin oraø færæ sæ
aibæ un acoperiø deasupra capului). Dupæ asta a intervenit
iaræøi Adultul, apoi Copilul neajutorat øi pe urmæ iaræøi Tatæl
furios.
Acest periplu poate fi urmærit printr°o linie trasatæ de la o
stare a Eului la alta, ca în Figura 13. Pornind de la PT (Pæ-
rintele°tatæ), trecem la PM (Pærintele°mamæ), apoi la A (Adult),
pe urmæ la C (Copil), dupæ care ne întoarcem la PT. Ascul-
tând în continuare, linia a urmat traseul prezentat în dia-
gramæ: de la PT la A, apoi la C øi pe urmæ înapoi la PM.
Astfel putem urmæri cælætoria PAC a Amintei pe mæsuræ ce
ea trece de la un cerc la urmætorul.
Întrebarea este: Ce reprezintæ linia? Ea reprezintæ senti-
mentul Eului la Aminta, sentiment ce nu°øi are sælaøul în nici
o stare a Eului, ci se poate deplasa liber de la una la alta, pur-
294 Eric Berne

P P
Tatæ Mamæ
º º
º º

A
º º

º º
C

O cælætorie PAC prin psihism

Figura 13

tat de „investirea liberæ“. Indiferent în care cerc se afla Amin-


ta la un anumit moment, ea simflea oricum cæ vorbeøte din
perspectiva „adeværatului sæu Eu“.
Circuitul sau poziflia investirii libere este o linie continuæ;
Aminta nu e conøtientæ cæ „ea“ o schimbæ sau cæ purtarea ei
se modificæ de la un moment la altul, fiindcæ simflæmântul
„Asta sunt eu cea adeværatæ“ se pæstreazæ tot timpul. Astfel,
când afirmæm cæ „Aminta“ a trecut de la o stare a Eului la
alta, înflelegem prin aceasta cæ investirea ei liberæ a fæcut acest
lucru, purtând în ea un sentiment continuu al Eului real. „Ea
însæøi“ are impresia cæ e aceeaøi persoanæ consecventæ, tot
timpul, dar se schimbæ atât de mult de la o fazæ la urmæ-
toarea, cæ unui observator i°ar pærea cæ existæ mai multe per-
soane diferite (în mintea ei), care vorbesc pe rând. Impresia
asta o avea øi Mab, øi din cauza asta nu putea sæ se descurce
cu maicæ°sa. Nu reuøea sæ sesizeze o constanflæ care sæ°i per-
mitæ sæ anticipeze cum se va purta sau va reacfliona Aminta
de la o clipæ la alta, în aøa fel încât fata sæ se poatæ adapta la
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 295

dispoziflia mamei. Iar comportamentul lui Mab îi pærea une-


ori mamei sale la fel de arbitrar.
Cum øi Aminta, øi Mab îøi înflelegeau stærile Eului, n°a fost
prea greu sæ li se clarifice situaflia, iar dupæ aceea s°au înfleles
mai bine.
Comportamentul Clarei, descris în secfliunea anterioaræ,
ilustreazæ un alt mod în care lipsa de diferenfliere conøtientæ a
stærilor Eului influenfleazæ profund întregul curs al vieflii per-
soanei, ca øi pe cel al partenerului de viaflæ øi al copiilor. În
cazul amintit, douæ stæri ale Eului erau active simultan, una
ascultând cu înflelegere øi cealaltæ strâmbându°se, igno-
rându°se reciproc cu hotærâre, ca doi stræini bænuitori, deøi
locuiau amândouæ în aceeaøi navæ spaflialæ læuntricæ de pa-
truzeci øi cinci de ani.
Altæ variantæ interesantæ apare când persoana refuzæ sæ°øi
recunoascæ purtarea chiar øi faflæ de sine. (Am amintit øi acest
aspect spre sfârøitul capitolului 5.) Astfel, un bærbat poate
afirma cu sinceritate cæ e øofer bun chiar dacæ a avut cel puflin
un accident serios în fiecare an, iar o femeie poate susfline cæ e
bucætæreasæ priceputæ deøi arde mâncarea cu regularitate.
Sinceritatea vine din faptul cæ, în ambele cazuri, Adultul este
bun øofer sau bucætæreasæ priceputæ, iar accidentele sunt
provocate de Copil. Cum la astfel de oameni existæ o graniflæ
groasæ øi rigidæ între douæ stæri ale Eului, Adultul nu acordæ
pic de atenflie la ceea ce a fæcut Copilul øi poate spune cu sin-
ceritate: „Eu (Eul meu Adult) n°am greøit niciodatæ.“ Acelaøi
lucru se poate întâmpla oamenilor care sunt mai puflin rigizi
øi se poartæ bine când sunt treji (øi Adultul defline controlul),
dar fac greøeli la bæuturæ (când Copilul preia controlul).
Unora chiar „li se rupe filmul“ când beau, aøa încât Adultul
nu e câtuøi de puflin conøtient de faptele lor din starea de
intoxicaflie, øi astfel îøi pot pæstra intactæ corectitudinea fictivæ
într°o manieræ impermeabilæ, alcoolicæ. Se poate întâmpla øi
invers, în cazul persoanei lipsite de eficienflæ în starea
Adultului, dar care are un Copil productiv. Aøa cum oamenii
„ræi“ nu înfleleg mustrærile øi criticile pe care le primesc pen-
296 Eric Berne

tru prostiile lor, la fel, aceøti oameni „buni“ sunt incapabili sæ


accepte complimentele pentru rezultatele lor sau le acceptæ
doar din politefle. Adultul realmente nu pricepe la ce se referæ
oamenii când spun cæ creafliile Copilului sunt importante øi
preflioase, din moment ce Adultul lipsea de la comandæ când
au fost create.
Am mai discutat anterior, de asemenea, despre femeia
bogatæ care nu devine særacæ dacæ°øi pierde banii øi despre
bærbatul særac care nu devine bogat când câøtigæ bani. În ast-
fel de cazuri, Copilul øtie, din directivele scenariului, dacæ e
bogat sau særac, øi simplii bani nu°i vor schimba poziflia. La
fel, Copilul bærbatului øtie dacæ e sau nu un bun øofer, iar al
femeii, dacæ e sau nu bucætæreasæ priceputæ, iar câteva acci-
dente sau mâncæruri greøite nu°l vor face pe Copil sæ se
ræzgândeascæ.
Dupæ o cælætorie PAC, poziflia adoptatæ de obicei e una de
dezvinovæflire detaøatæ: „Sunt OK. Pærintele meu n°a observat
ca eu sæ fi fæcut ceva, aøa cæ nu øtiu la ce te referi.“ În aceste
cazuri se sugereazæ clar cæ persoana cealaltæ e ne°OK pentru
cæ reacflioneazæ la un eventual comportament discutabil.
Avem aici de a face cu un tricou inscripflionat folosit în cazuri
de urgenflæ, pe fafla cæruia scrie „Eu mæ iert“, iar pe spate, „Tu
de ce nu mæ pofli ierta?“
Existæ un remediu simplu pentru neconøtientizarea frec-
ventæ, într°o stare a Eului, a faptelor celorlalte stæri ale Eului:
Adultul sæ°øi aducæ aminte de acfliunile tuturor Eurilor reale
øi sæ°øi asume deplina responsabilitate pentru ele. Asta va
pune capæt eschivelor („Vrei sæ°mi spui cæ eu am fæcut asta?
Probabil cæ°mi ieøisem din minfli!“) øi le va înlocui cu accep-
tæri realiste („Da, îmi amintesc cæ am fæcut asta øi chiar eu
eram acela“ sau, øi mai bine, „O sæ am grijæ sæ nu se mai
întâmple“). Se pare cæ aceastæ sugestie are numeroase impli-
caflii juridice, din moment ce va tinde sæ elimine eschivarea
prin pledarea pentru nebunie temporaræ, demers laø øi con-
venabil („Creierul de lemn“ sau „Nu mæ pofli învinui pe mine
pentru ceea ce a fæcut eu“).
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 297

C. Fascinaflie øi imprinting
Aceste lucruri pot fi ilustrate cel mai bine luând în dis-
cuflie dificultæflile cu care se confruntau Neville øi soflia lui,
Julia. Neville avea pe obrazul stâng o aluniflæ care exercita o
fascinaflie morbidæ asupra Copilului Juliei. Cât timp el îi
fæcuse curte, ea reuøise sæ°øi reprime vaga repulsie stârnitæ de
acest defect, dar cu trecerea timpului, defectul devenea tot
mai supærætor, astfel cæ spre sfârøitul lunii de miere, Juliei îi
era aproape imposibil sæ°øi priveascæ soflul drept în faflæ. Nu
i°a vorbit despre aceastæ stânjenealæ pe care o simflea, de
teamæ sæ nu°i ræneascæ sentimentele. S°a gândit sæ°i propunæ
sæ°øi îndepærteze chirurgical alunifla, dar øi°a spus cæ°n felul
æsta va ræmâne cu o cicatrice care ar putea sæ°i paræ øi mai
supærætoare, aøa cæ n°a spus nimic.
În ce°l priveøte pe Neville, avea mania storsului coøurilor;
ori de câte ori stæteau împreunæ dezbræcafli în pat, cerceta cor-
pul Juliei øi, dacæ gæsea pe pielea ei o umflæturæ cât de minus-
culæ, simflea imboldul puternic de a o zgândæri cu unghia.
Pentru Julia, asta era o intruziune extrem de dezagreabilæ
asupra persoanei sale. Uneori, imboldul lui era atât de puter-
nic, iar protestele ei, atât de vehemente, încât în cele din urmæ
îøi întorceau reciproc spatele, enervafli.
De°a lungul timpului, cei doi au descoperit de asemenea o
diferenflæ nefericitæ între gusturile lor sexuale, diferenflæ care
la început a pærut minoræ, dar mai târziu a devenit un motiv
serios de conflict. Neville, care fusese crescut de o doicæ în
Indiile de Vest, era excitat de halate øi sandale, în timp ce
Juliei, care urma exemplul mamei øi surorii ei, îi plæcea sæ se
îmbrace mai modern øi sæ poarte tocuri înalte. La drept vor-
bind, Neville avea aproape un fetiø pentru sandale, pe când
Julia avea un „contrafetiø“ pentru tocuri înalte. Ea îøi dorea ca
bærbaflii sæ fie excitafli de felul cum se îmbræca; drept urmare,
când dædea curs dorinflelor lui Neville øi purta sandale, îi
pierea tot cheful de sex, iar dacæ umbla prin casæ cu tocuri
înalte, îi pierea lui cheful. Astfel, deøi din exterior pæreau o
298 Eric Berne

pereche potrivitæ, cuplul lor era grav perturbat de lucruri


aparent minore, întemeiate pe experienfle de viaflæ foarte tim-
purii. Acest lucru era deosebit de supærætor pentru cæ ei înøiøi
crezuseræ cæ vor forma un cuplu ideal, cu bune potriviri dupæ
toate standardele sociale øi psihologice convenflionale, ca de
computer.
Fascinaflia apare la animalele inferioare øi, de asemenea, la
sugarii de o anumitæ vârstæ. Partea de Copil din Neville øi
din Julia a ræmas fascinatæ (pozitiv în cazul lui, negativ în
cazul ei) de defecte minore ale pielii dupæ ce au crescut. Im-
printingul a fost studiat în principal la pæsæri, care iau drept
mamæ orice obiect ce li se aratæ în primele zile de existenflæ
dupæ ieøirea din ou. Astfel, raflelor li se poate face „imprin-
ting“ sau pot fi stimulate cu ajutorul unei bucæfli de carton
colorat, pe care°l urmeazæ ca øi cum ar fi mama lor. Fetiøurile
sexuale, care apar de asemenea foarte timpuriu, exercitæ o
influenflæ asemænætoare asupra bærbaflilor, în timp ce femeile
se pot dedica unor contrafetiøuri, despre care descoperæ cæ
sunt stimulatoare sexual pentru bærbaflii din jurul lor.
Fascinafliile øi fetiøurile sunt foarte adânc înrædæcinate øi
pot perturba serios cursul lin al vieflii celor în cauzæ, în ma-
nieræ similaræ cu dependenfla de droguri. În ciuda tuturor
încercærilor de control raflional din partea Adultului, Copilul
simte o repulsie sau o atracflie aproape irezistibilæ faflæ de
obiectul cu pricina øi, ca urmare, face sacrificii complet dis-
proporflionate faflæ de situaflie ca sæ°l evite sau sæ°l obflinæ. În
consecinflæ, fascinafliile øi fetiøurile pot juca un rol important
în a stabili deznodæmântul unui scenariu, mai cu seamæ în
alegerea persoanelor menite sæ joace rolurile principale.
Acesta este un alt factor care micøoreazæ capacitatea indi-
vidului de a hotærî singur care°i va fi soarta.
Remediul pentru fascinaflii constæ în a le conøtientiza, a le
discuta øi a hotærî dacæ persoana poate træi cu ele. Ultima
parte poate fi realizatæ prin „tranzacflii în minte“ — dialoguri
interne între Adult øi Copil, Pærintele fiind în acest caz flinut
la distanflæ pânæ când cei doi se înfleleg clar unul pe altul.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 299

Dupæ aceea, Pærintelui i se permite sæ°øi spunæ pærerea. Dacæ


individul hotæræøte, în mintea sa, cæ poate træi confortabil cu
o fascinaflie negativæ — cum ar fi o fatæ cu un defect fizic —,
toate bune øi frumoase. Dacæ nu, trebuie cæutat un remediu
sau individul trebuie sæ°øi caute o nouæ parteneræ. Færæ o
analizæ considerabilæ a gândurilor øi simflæmintelor sale, el
nu°øi poate da seama în cât de mare mæsuræ îi poate afecta un
singur element reacfliile, de obicei ca urmare a experienflelor
sale timpurii. Pe de altæ parte, o fascinaflie pozitivæ îl poate
robi dincolo de graniflele rafliunii øi ar trebui cumpænitæ la fel
de atent. Exact aceleaøi lucruri se aplicæ în cazul femeilor fas-
cinate de imperfecfliunile bærbaflilor lor.
Remediul pentru fetiøuri este asemænætor dar, din
moment ce aici e implicatæ activ o altæ persoanæ, existæ øi alte
posibilitæfli utile. Se poate cædea de acord asupra indulgenflei
reciproce øi, cu trecerea timpului, fetiøul poate fi „træit pânæ
la tocire“ în mod fericit.

D. Mirosul inodor
Pe lângæ ciudæfleniile biologice ale organismului uman
descrise mai sus (plasticitatea facialæ, Eul mobil, fascinaflia øi
imprintingul), existæ posibilitæfli mai neclare ce ar putea avea
un efect la fel de profund asupra existenflei omeneøti. Prima
dintre ele este percepflia extrasenzorialæ. Dacæ vestitele cærfli
de joc ale doctorului Rhine88 emit semnale ce nu pot fi detec-
tate cu ajutorul instrumentelor fizice din generaflia actualæ,
dar pot fi receptate de o minte omeneascæ acordatæ pe lungi-
88 Rhine, J.B. Extra°Sensory Perception. Bruce Humphries, Boston, 1962.
Cf. Churchman, C.W. „Perception and Deception“, recenzie a
lucrærii lui C.E.M. Hansel: ESP: A Scientific Evaluation (Scribner, New
York, 1966), în Science, 153: 1088°1090, 2 septembrie 1966, øi intere-
santele calcule privind „coincidenfla gândurilor“ ale lui L.W. Alvarey
în „A Pseudo Experience in Parapsychology“, Ibid., 1148°1541, 18
iunie 1965.
300 Eric Berne

mea de undæ corespunzætoare, asta e, evident, o chestiune de


importanflæ considerabilæ, chiar dacæ nu neapærat decisivæ.
Dacæ astfel de semnale existæ, detectarea lor obiectivæ ar pre-
zenta interes, în primæ instanflæ, mai ales din motive de
senzaflie, øi suplimentele duminicale ale ziarelor ar avea ma-
terial din beløug. Evoluflia ulterioaræ a unei asemenea desco-
periri nu poate fi anticipatæ pânæ când ea nu se produce. Færæ
îndoialæ, ea ar interesa armata, care face deja cercetæri în
domeniu, mai ales dacæ flinta ar putea fi aleasæ, cum s°ar
întâmpla în cazul detonatoarelor de bombe atomice øi cu
hidrogen ce ar putea fi transportate pe cale aerianæ deasupra
fabricilor øi depozitelor posibilului duøman.
Telepatia ar fi considerabil mai semnificativæ, dacæ ar
exista. Dacæ mintea unui om poate trimite mesaje descifrabile
minflii altuia øi dacæ s°ar putea elabora un mijloc obiectiv de a
controla øi înregistra astfel de mesaje, asta ne°ar ajuta sæ în-
flelegem multe lucruri legate de comportamentul uman. Asta
e a doua posibilitate. „Fenomenele telepatice“ declarate par a
se produce cel mai des øi cel mai evident între persoane foar-
te apropiate, cum ar fi între sofli sau între pærinfli øi copii, care,
probabil, au o receptivitate mult mai mare unul faflæ de
celælalt decât alfli membri ai speciei umane. Telepatia le°ar
oferi pærinflilor°cloøcæ un mijloc ideal de a controla comporta-
mentul copiilor øi, cu siguranflæ, ar prezenta un mare interes
pentru analistul de scenarii, dacæ ea ar exista. Intuiflia, care
este o funcflie a stærii de Copil a Eului89, se apropie de multe
ori de telepatie, prin aceea cæ pot fi intuite lucruri foarte
obscure despre alflii cu un minimum de indicii senzoriale.90
În cazurile în care s°a afirmat cæ a avut loc un fenomen de
telepatie, se constatæ cæ el e foarte fragil øi foarte uøor de
întrerupt øi depinde foarte mult de dispoziflia agentului øi a
receptorului. Factorii externi, cum ar fi testele întreprinse de
89 Berne, E. „Intuition VI: The Psychodynamics of Intuition“.
Psychiatric Quarterly, 36: 294°300, 1962.
90 Berne, E. A Layman’s Guide to Psychiatry and Psycho°analysis, Loc. cit.
Ediflia a treia, Anexæ: „Beyond Science“.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 301

oameni de øtiinflæ, par sæ°i micøoreze eficienfla sau s°o anuleze


complet, dupæ cum aratæ rezultatele publicate ale unor astfel
de teste.91 Asta nu înseamnæ neapærat cæ telepatia nu existæ,
ci ne oferæ un indiciu cu privire la natura ei, în cazul în care
existæ. Personal, aø propune urmætoarea ipotezæ, care explicæ,
folosind doar o premisæ majoræ øi o premisæ minoræ, toate
rezultatele øtiinflifice (majoritatea negative): Dacæ telepatia are
loc, sugarul foarte mic e cel mai bun receptor; pe mæsuræ ce
creøte, aceastæ capacitate se altereazæ øi devine treptat tot mai
puflin demnæ de încredere, astfel cæ la adulfli survine doar
sporadic øi în condiflii speciale. În limbaj structural, ipoteza se
traduce astfel: Dacæ telepatia existæ, ea e o funcflie a Copilului
foarte mic øi în scurt timp este alteratæ øi slæbitæ de inter-
venfliile din partea Pærintelui øi Adultului.
În al treilea rând, la fel de interesantæ øi de importantæ, de-
øi mai materialistæ, este chestiunea mirosurilor inodore. Este
binecunoscut faptul cæ fluturele mascul din specia Bombyces
poate sæ detecteze, în direcflia opusæ vântului, prezenfla unei
femele proaspæt apærute, la o distanflæ de pânæ la 1,5 kilo-
metri, astfel cæ numeroøi masculi vor zbura împotriva vântu-
lui øi se vor aduna în jurul unei femele captive.92 Trebuie sæ
presupunem cæ femela emite o substanflæ inodoræ care°i atra-
ge pe masculi prin intermediul a ceva asemænætor cu simflul
mirosului. Întrebarea importantæ este: „Øtie“ masculul cæ
„miroase“ ceva sau reacflioneazæ „automat“ la acea substan-
flæ? Probabil cæ nu e „conøtient“ de ceea ce se petrece, ci reac-
flioneazæ pur øi simplu øi zboaræ spre femelæ. Adicæ cæ e atras,
prin intermediul sistemului sæu olfactiv, de un miros „inodor“.
În cazul unei fiinfle umane, situaflia în privinfla mirosurilor
stæ astfel: (1) Dacæ individul simte anumite mirosuri, cum ar
fi de parfum sau de flori, le conøtientizeazæ øi este atras con-
øtient de ele. Experienfla poate læsa urme în memorie øi, din
91 Fifty Years of Psychic Research.
92 McKenzie, D. Aromatics and the Soul. Paul B. Hoeber, New York,
1923. Pentru o trecere în revistæ a anatomiei øi fiziologiei olfacfliei la
insecte, vezi Schneider, D. „Insect Olfaction: Deciphering System“.
302 Eric Berne

câte øtim, la asta se reduce tot. (2) Dacæ individul simte alte
mirosuri, cum ar fi cel de fecale, de obicei se întâmplæ douæ
lucruri: (a) le conøtientizeazæ øi e respins conøtient de ele, sau
(b) færæ vreun act volitiv din partea individului, sistemul sæu
nervos vegetativ e afectat de ele, astfel cæ°i vine sæ vomite sau
chiar vomitæ. (3) Putem postula o a treia situaflie: în prezenfla
anumitor substanfle chimice, sistemul nervos al individului
este afectat într°un mod subtil, færæ ca el sæ simtæ vreun miros
sau sæ°l conøtientizeze. Nu mæ refer la substanfle toxice, ca
monoxidul de carbon, ci la substanfle care stimuleazæ recep-
tori specifici øi lasæ urme specifice sau engrame în creier.
În aceastæ privinflæ trebuie remarcate mai multe fapte. (1)
Zona olfactivæ a iepurelui confline 100 000 000 celule olfactive,
fiecare cu øase pânæ la douæsprezece peri, astfel cæ suprafafla
receptorului olfactiv este egalæ cu suprafafla totalæ a pielii ani-
malului.93 (2) Se poate presupune cæ în sistemul olfactiv au
loc impulsuri electrice mult timp dupæ ce se produce
adaptarea la un miros dat; adicæ, deøi mirosul nu mai poate fi
simflit, el continuæ sæ influenfleze activitatea electricæ a sis-
temului nervos. Dovezile experimentale în aceastæ privinflæ
nu sunt decisive, dar înclinæ puternic spre confirmarea ipo-
tezei.94 (3) Mirosurile pot sæ influenfleze visele færæ a fi perce-
pute ca mirosuri. (4) Parfumurile cele mai provocatoare
sexual pentru fiinflele umane sunt înrudite chimic cu hor-
monii sexuali. (5) Mirosul respirafliei øi al transpirafliei se pot
schimba odatæ cu modificarea atitudinii afective. (6) Nervii
olfactivi duc la rinencefal, o parte „primitivæ“ a creierului,
probabil puternic implicatæ în reacfliile emoflionale.
Prin urmare, ipoteza ar fi: Fiinfla umanæ este stimulatæ
permanent de diferifli stimuli chimici pe care nu°i conøtien-
tizeazæ, dar care°i influenfleazæ reacfliile afective øi comporta-
mentul faflæ de diferifli oameni, în diferite situaflii. Deøi se
poate sæ existe receptori specializafli (necunoscufli pânæ în
93 Acesta este un fapt binecunoscut al biologiei iepurelui.
94 Schneider, D. øi Seibt, U. „Sex Pheromone of the Queen Butterfly“.
Science, 164: 1173°74, 6 iunie 1969.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 303

prezent) pentru ei, structura tractului olfactiv este ea însæøi


suficientæ pentru a prelua aceste efecte. Astfel de stimuli pot
fi numifli mirosuri inodore. Nu existæ dovezi certe cæ miro-
surile inodore existæ cu adeværat, dar dacæ ar exista, ar
explica în mod convenabil multe fenomene øi reacflii compor-
tamentale care, altfel, sunt greu sau imposibil de înfleles din
perspectiva cunoøtinflelor noastre actuale. Influenfla lor asu-
pra scenariului ar fi durabilæ, la fel ca fascinaflia, fetiøismul øi
imprintingul. Pisoii nou°næscufli pot sæ „simtæ mirosul“ flâflei
mamei lor færæ a°l „conøtientiza“, iar „amintirea“ acestui
miros inodor sau ceva similar le influenfleazæ în mod evident
comportamentul pe tot restul vieflii.

E. Presiunea anticipatæ øi presiunea ulterioaræ


Presiunea anticipatæ (în original, reach back) øi presiunea
ulterioaræ (în original, afterburn) seamænæ cu „concesiunile“
tranzacflionale prin faptul cæ se dezvoltæ în principal, dar nu
exclusiv, sub instrucfliunile primite din partea pærinflilor. Ele
se deosebesc de concesiune fiindcæ sunt declanøate de stimuli
interni, nu de stimuli specifici din partea altor persoane.
Presiunea anticipatæ se defineøte ca fiind acea perioadæ de
timp pe parcursul cæreia un eveniment iminent începe sæ
exercite o influenflæ independentæ asupra comportamentului
individului. Poate fi væzutæ sub forma sa cea mai dramaticæ
la persoanele fobice, a cæror întreagæ funcflionare poate fi per-
turbatæ timp de mai multe zile la gândul de a se confrunta cu
o situaflie temutæ, cum ar fi o consultaflie medicalæ sau o cælæ-
torie. Însæ, de fapt, presiunea anticipatæ fobicæ e mai puflin
vætæmætoare decât cea a vieflii cotidiene, care, pe termen lung,
poate (dupæ pærerea mea) sæ ducæ la boli fizice „psihosoma-
tice“.
În cazul doctorului Q, care a trebuit la un moment dat sæ
susflinæ o prelegere profesionalæ într°o zi de marfli, într°un
304 Eric Berne

oraø îndepærtat, presiunea anticipatæ a apærut când iminenta


cælætorie a ajuns sæ°i afecteze activitæflile cotidiene. În joia
dinainte, a stat o vreme treaz în pat, plænuind ce trebuie sæ
facæ înainte de plecare. Ca sæ compenseze zilele de lucru pier-
dute, trebuia sæ meargæ la cabinet sâmbætæ, zi pe care de obi-
cei o avea liberæ. Øi°a fæcut în minte o listæ cu lucruri de care
trebuia sæ se ocupe vineri, printre care sæ°øi ridice biletul de
la agenflie, din moment ce el trebuia sæ plece luni, iar vinerea
era ultima zi lucrætoare dinaintea plecærii. Programul de
vineri a fost oarecum perturbat de lucrurile pe care a trebuit
sæ le rezolve, iar øedinflele cu pacienflii n°au fost la fel de
relaxate øi de productive ca de obicei, fiindcæ a trebuit sæ°i
pregæteascæ pentru absenfla sa. Nici seara de vineri, acasæ, n°a
fost la fel de relaxatæ ca de obicei, fiindcæ a trebuit sæ se culce
mai devreme decât în mod obiønuit, ca sæ se poatæ trezi mai
devreme decât se trezea sâmbæta. Seara de sâmbætæ a fost
oarecum anormalæ, fiindcæ în ziua aceea nu°øi fæcuse porflia
obiønuitæ de sport øi nici nu°øi væzuse familia, plus cæ°i dis-
trægeau atenflia planurile de împachetat pentru a doua zi.
Deøi schiflarea prelegerii propriu°zise i°ar fi luat mai puflin de
cincisprezece minute, treaba asta l°a preocupat pe timpul
cinei, sâmbætæ seara. Dupæ°amiaza de duminicæ øi°a petre-
cut°o la plajæ, dar acest lucru nu l°a relaxat ca de obicei,
fiindcæ a trebuit sæ se întoarcæ acasæ devreme ca sæ împa-
cheteze, ceea ce i°a tulburat seara paønicæ de duminicæ. Luni
a luat avionul øi în seara aceea s°a dus la culcare devreme, în
camera de hotel. Marfli dimineafla a susflinut prelegerea, dupæ
care s°a întors acasæ.
Expresia cu apariflia cea mai frecventæ în relatarea de mai
sus este „altfel decât de obicei“, însoflitæ de altele ca „din mo-
ment ce“, „fiindcæ“ øi „dar“. Toate acestea, øi mai ales prima,
sunt expresii ale presiunii anticipate. Pe scurt, ca doctorul Q
sæ susflinæ o prelegere de o oræ marfli, care i°a cerut doar cin-
cisprezece minute de pregætiri acasæ, el, familia øi pacienflii
lui au fost încordafli cu câteva zile înainte — nu grav, dar
suficient pentru a le fi afectat perceptibil comportamentul.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 305

Presiunea anterioaræ trebuie diferenfliatæ de planificarea øi


pregætirea Adultæ. Ceea ce a fæcut doctorul Q joi seara a fost
planificare øi, în sine, a fost o proceduræ de Adult. Dacæ el ar
fi putut sæ planifice în timpul zilei, færæ sæ°øi tulbure progra-
mul normal, aceastæ acfliune n°ar fline de presiunea anticipatæ.
Dar din cauza programului aglomerat al zilei, a trebuit sæ
adoarmæ mai târziu joi seara, iar asta a flinut de presiunea
anticipatæ. O parte din problemele pe care le°a rezolvat vineri
au flinut de pregætiri øi nu de presiunea anticipatæ, din mo-
ment ce le°a rezolvat în pauza de prânz, dar altele i°au afectat
programul obiønuit — între care un telefon primit în timp ce
discuta cu un pacient, care i°a întrerupt øirul gândurilor.
Întreruperile repetate ale øirului gândurilor au flinut de pre-
siunea anticipatæ. Aøadar, planificarea øi pregætirile sunt
activitæfli de Adult câtæ vreme nu intræ în conflict cu tiparele
de activitate obiønuite ale persoanei, dar dacæ intræ în conflict
cu ele, se integreazæ în presiunea anticipatæ, mai cu seamæ
dacæ perturbæ Copilul (prin neliniøte, de exemplu) sau Pærin-
tele (fæcându°l sæ°øi neglijeze îndatoririle obiønuite).
Orice eveniment iminent influenfleazæ într°un fel sau altul
comportamentul individului, dar nu trebuie sæ aibæ un efect
independent asupra tiparelor sale obiønuite de activitate. Spre
exemplu, majoritatea oamenilor îl aøteaptæ pe Moø Cræciun,
dupæ cum arætam în capitolul 10, dar aceastæ aøteptare este
integratæ în stilul lor de viaflæ øi în modul lor obiønuit de a se
comporta. La fel, inevitabila pubertate îøi trimite influenfla
mult spre începuturile vieflii copilului øi într°un anumit sens,
influenfla ei ajunge pânæ la viafla intrauterinæ. De multe ori e
foarte evident cæ instalarea apropiatæ a pubertæflii influen-
fleazæ acfliunile dintr°o anumitæ zi ale bæiatului sau fetei de
doisprezece ani, dar influenfla n°a fost independentæ de restul
circumstanflelor, aøa cæ nu se încadreazæ în definiflia presiunii
anticipate.
Este clar cæ remediul pentru presiunea anticipatæ îl repre-
zintæ organizarea Adultæ: împærflirea timpului astfel încât
planificarea øi pregætirile sæ poatæ fi desfæøurate, pe cât posi-
306 Eric Berne

bil, færæ perturbarea tiparelor de comportament obiønuite. De


asemenea, e nevoie de previziune. Dupæ ce a aflat cæ o pre-
legere de o oræ presupune o presiune anticipatæ de cinci zile,
doctorul Q n°a mai acceptat astfel de angajamente, cu excep-
flia unei singure ocazii, când cinci zile libere pentru pregætirea
unei prelegeri de o oræ s°au potrivit cu planul lui de con-
cediu.
Presiunea ulterioaræ se defineøte ca fiind perioada de timp
pe parcursul cæreia un eveniment trecut exercitæ o influenflæ
independentæ asupra comportamentului individului. Într°un
fel, orice întâmplare anterioaræ influenfleazæ comportamentul,
dar presiuna ulterioaræ se referæ doar la acele ocazii care per-
turbæ tiparele normale de activitate pe o duratæ apreciabilæ
de timp, în loc sæ fie asimilate în aceste tipare sau sæ fie
excluse din ele prin reprimare øi alte mecanisme psihice.
Dupæ ce s°a întors de la susflinerea prelegerii, doctorul Q a
trebuit sæ se confrunte cu procedura de „curæflenie“. A fost
nevoit sæ ræspundæ la scrisorile øi mesajele telefonice acumu-
late în absenfla sa øi sæ se ocupe de problemele familiei øi
pacienflilor adunate între timp. De asemenea, a trebuit sæ°øi
facæ socotelile cheltuielilor øi sæ completeze voucherele legate
de cælætorie. Cele mai multe acfliuni de „curæflenie“ au fost
proceduri de Adult øi a reuøit sæ le integreze în programul
sæu normal færæ sæ°l perturbe. Dar când unul dintre vouchere
i°a fost returnat, trei sæptæmâni mai târziu, fiindcæ°l depusese
în dublu exemplar, nu în triplu exemplar, s°a enervat, lucru
care i°a distras oarecum atenflia în urmætoarea oræ de terapie.
Mai era øi chestiunea militantului negru. În intervalul de
timp rezervat întrebærilor, la sfârøitul prelegerii, un militant
negru (care oricum n°avea ce sæ caute acolo, întrucât nu era
terapeut atestat) a pus niøte întrebæri øi a fæcut niøte afirmaflii
care l°au fræmântat pe doctorul Q câteva zile dupæ aceea.
Partea de hârflogærie a fost o treabæ de curæflenie Adultæ (în
mæsura în care n°a afectat cursul obiønuit al treburilor cotidi-
ene), în timp ce enervarea legatæ de vouchere øi fræmântærile
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 307

legate de militantul negru au fæcut parte din presiunea ulte-


rioaræ, aici fiind implicafli Pærintele øi Copilul sæu.
În total, activitæflile Adultului, adicæ planificarea, pregæti-
rile, sarcina propriu°zisæ (prelegerea) øi curæflenia s°au întins
pe o perioadæ de aproximativ douæsprezece zile. Presiunea
anticipatæ øi presiunea ulterioaræ, în care au fost implicafli
Pærintele øi Copilul sæu, au durat ceva mai mult. Cum se în-
tâmplæ de multe ori, presiunea ulterioaræ a fost reactivatæ
mult mai târziu, când a primit scrisoarea referitoare la voucher,
pe care a trebuit sæ°l refacæ øi pe motivul cæruia a bombænit
acasæ.
Remediul pentru presiunea ulterioaræ constæ în a te pre-
gæti dinainte sæ tolerezi perturbæri minore øi apoi sæ le dai
uitærii.
Episodul cu prelegerea este un exemplu de presiune antici-
patæ øi presiune ulterioaræ normale. Însæ cu încurajæri din
partea pærinflilor, ambele pot sæ devinæ drastic perturbatoare
øi sæ contribuie la ræsplata scenariului, mai cu seamæ dacæ e
un scenariu tragic. În formæ exageratæ, oricare din ele poate
conduce la dependenflæ de alcool, psihozæ, sinucidere sau
chiar omucidere. Astfel, atât presiunea anticipatæ în situaflie
de examen, cât øi presiunea ulterioaræ în caz de impotenflæ
pot contribui la suicidul în adolescenflæ, iar presiunea antici-
patæ a tracului contribuie la consumul excesiv de alcool în
rândul actorilor øi al agenflilor de vânzæri. În continuare ur-
meazæ un exemplu de presiune ulterioaræ conformæ cu sce-
nariul.
Un director în vârstæ de douæzeci øi trei de ani pe nume
Cyril a venit la terapie, printre principalele sale probleme nu-
mærându°se diareea. Într°o zi a menflionat la øedinfla de grup
cæ adoarme greu seara. Stætea treaz, trecându°øi în revistæ
deciziile øi interacfliunile cu angajaflii, gæsindu°øi greøeli øi
numærând cupoanele de vinovæflie, durere øi furie adunate în
ziua respectivæ. Din antecedentele sale reieøea clar cæ toate
acestea le fæcea sub imperiul unei directive de scenariu din
partea mamei. Presiunea ulterioaræ dura aproximativ o oræ,
308 Eric Berne

iar în situafliile deosebite douæ°trei ore, øi numai dupæ aceea


putea sæ adoarmæ. Terapeutul øi ceilalfli membri ai grupului
i°au dat voie sæ°øi încheie ziua de muncæ færæ vreo presiune
ulterioaræ øi sæ adoarmæ imediat, când are chef, în ciuda
opozifliei din partea Pærintelui sæu cicælitor øi critic, iar insom-
niile au dispærut. La scurt timp dupæ asta, din motive care
n°au devenit niciodatæ clare, i°a dispærut øi diareea, iar douæ
luni mai târziu, Cyril a pus capæt terapiei.
Deøi presiunea anticipatæ øi cea ulterioaræ, luate separat,
pot sæ creeze probleme oamenilor cu scenarii dificile, în ma-
joritatea cazurilor, una sau cealaltæ poate fi toleratæ færæ con-
secinfle grave. Însæ poate fi periculos pentru aproape oricine
dacæ presiunea ulterioaræ a întâmplærii consumate se supra-
pune peste presiunea anticipatæ a evenimentului ce urmeazæ.
Acest lucru se întâlneøte cel mai des în sindroamele de
„suprasolicitare“; de fapt, este o bunæ definiflie a suprasolici-
tærii. Oricât de mare ar fi povara, atât timp cât munca poate fi
desfæøuratæ færæ a surveni o asemenea suprapunere, nu existæ
suprasolicitare (psihicæ). Însæ dacæ apare suprapunerea, indi-
vidul e suprasolicitat, indiferent cât de micæ este în realitate
povara. Dupæ ziua de ieri, Pærintele îl hærfluieøte cu vinovæflii
øi îndoieli: n°ar fi trebuit sæ facæ aøa, ce vor crede ceilalfli
despre el, de ce n°a procedat altfel? Øi, în timp ce toate astea i
se învârt în cap precum berea trezitæ, Copilul sæu îøi face griji
pentru a doua zi: ce greøeli ar putea sæ comitæ, ce°ar putea
sæ°i facæ ceilalfli, ce i°ar plæcea lui sæ le facæ lor. Aceste gân-
duri ofletite se contopesc cu celelalte øi formeazæ o combinaflie
deprimantæ, câtuøi de puflin atrægætoare. Un exemplu:
Pebble, contabilul, munceøte pânæ la o bucatæ de noapte
ca sæ pregæteascæ bilanflul anual. Cifrele nu ies cum trebuie,
aøa cæ dupæ ce ajunge acasæ, stæ treaz în pat øi°øi mai face griji
o vreme. Dupæ ce adoarme în sfârøit, cifrele continuæ sæ°i
pluteascæ în fafla ochilor, în vise øi viziuni neliniøtitoare. Di-
mineafla, când se trezeøte, nimic nu s°a rezolvat, iar presiunea
ulterioaræ a muncii din seara anterioaræ n°a dispærut. Acum
începe sæ°øi facæ griji cu gândul la ce se va întâmpla în ziua
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 309

aceea, când va ajunge la serviciu, cæci îndatoririle lui obiønu-


ite trebuie sæ meargæ mai departe øi le resimte anticipat pre-
siunea în timp ce încearcæ sæ schimbe o vorbæ cu familia sa, la
micul dejun. Iar dedesubtul tuturor acestor imperative, pe o
scalæ de timp mai amplæ, se aflæ presiunea ulterioaræ a
greøelilor pe care le°a fæcut în bilanflul din anul anterior, pen-
tru care l°a certat øeful; iar presiunea anticipatæ a ceea ce s°ar
putea întâmpla la øedinfla anualæ din acel an îi întoarce deja
stomacul pe dos. Cu mintea prinsæ de ghearele acestor supra-
puneri, nu°i mai ræmâne nici timp, nici energie øi nici moti-
vaflie pentru viafla personalæ, aøa cæ lucrurile încep sæ meargæ
prost acasæ. Relafliile sale nu sunt cu nimic îmbunætæflite de
iritabilitatea, absenfla øi pesimismul lui.
În majoritatea cazurilor de acest fel, rezultatul final e sta-
bilit de echilibrul dintre Pærintele aspru, pretenflios al lui
Pebble øi Copilul lui deprimat øi furios. Dacæ e mai puternic
Pærintele, Pebble va duce treaba la bun sfârøit, dupæ care va
cædea lat øi va fi spitalizat cu depresie agitatæ. Dacæ dominæ
Copilul, Pebble va începe sæ se poarte ciudat, va renunfla
înainte sæ încheie sarcina øi se va alege cu o stare schizoidæ
sau schizofrenicæ. Iar dacæ Adultul sæu e mai puternic øi
decât Pærintele, øi decât Copilul, Pebble va face eforturi pânæ
la încheierea sarcinii øi apoi se va præbuøi într°o stare de
suprasolicitare din care îøi va reveni dupæ câteva zile de odih-
næ sau de concediu. Dar chiar øi în asemenea cazuri favora-
bile, dacæ tensiunea se prelungeøte ani la rând, se poate alege
în final cu o dizabilitate fizicæ cronicæ. Potrivit informafliilor
disponibile în prezent, Pebble e un bun candidat pentru ulcer
sau hipertensiune.
Pericolul în situaflia lui Pebble constæ în felul cum îi este
structurat timpul. Dupæ cum am væzut în capitolul 10, existæ
douæ modalitæfli de a planifica o sarcinæ. Una este Tim-
pul°obiectiv, „Am sæ muncesc pânæ termin (indiferent cât îmi
ia)“, iar cealaltæ, Timpul°cronometru: „Am sæ muncesc pânæ
la miezul nopflii (øi apoi mæ opresc, orice°ar fi)“. Pebble nu
putea nici sæ termine, nici sæ se opreascæ; el funcfliona dupæ
310 Eric Berne

imperativul „Dæ°i zor!“ Trebuia sæ încheie o anumitæ sarcinæ


pânæ la un anumit moment din timp, iar aceastæ combinaflie
forflatæ de Timp°obiectiv øi Timp°cronometru pune deseori o
problemæ aproape imposibil de rezolvat. În basme, asta se
întâmplæ când fata trebuie sæ separe grâul de neghinæ înainte
de ivirea zorilor. Ar putea sæ termine dacæ i s°ar da suficient
timp sau ar putea sæ rezolve o parte din sarcinæ pânæ în zori,
dar ca sæ termine complet în intervalul de timp dat, a avut
nevoie de ajutorul magic al zânei, spiriduøilor, pæsærilor sau
furnicilor. Pebble n°are la dispoziflie spiriduøi, pæsæri sau alte
ajutoare magice, aøa cæ plæteøte aøa cum ar fi plætit øi fata
dacæ n°ar fi rezolvat sarcina: îøi pierde capul.
Remediul pentru suprapuneri fline de aritmeticæ. Fiecare
om are un fel de „timp de presiune anticipatæ“ øi „timp de
presiune ulterioaræ“ standard pentru diferite tipuri de situ-
aflii. Aceste tipuri de situaflii ar trebui trecute pe o listæ: certuri
conjugale, examene sau audieri, termene°limitæ la serviciu,
cælætorii, vizite la rude sau din partea rudelor øi aøa mai
departe. Cele douæ intervale de timp de îngrijorare ar trebui
estimate pe baza experienflelor cu fiecare tip de situaflie.
Având la îndemânæ informafliile, prevenirea suprapunerilor
se reduce la un calcul simplu. Dacæ perioada de tensiune
ulterioaræ pentru situaflia A este de x zile, iar perioada de ten-
siune anticipatæ pentru situaflia B este de y zile, atunci data
fixatæ pentru B trebuie sæ fie de cel puflin x+y+1 zile dupæ
data situafliei A. Dacæ ambele evenimente pot fi anticipate,
treaba e uøor de aranjat. Dacæ A e neprevæzut, data lui B tre-
buie amânatæ. Dacæ asta nu merge, a doua variantæ ar fi de a
da zor cu B, în aøa fel încât øi A, øi B sæ fie depæøite cu cel mai
scurt interval de suprapunere posibil, sperând cæ totul va ieøi
bine. Dacæ B nu poate fi mutat, singurele alternative ræmase
sunt sæ te flii în formæ sau sæ dai bir cu fugiflii.
Mamele cu copii mici sunt, în general, exemplul cel mai
bun de oameni care reuøesc sæ se menflinæ în formæ, în loc de
a da bir cu fugiflii. Cu o putere de recuperare uimitoare, ele
asimileazæ în existenfla cotidianæ numeroase presiuni ulte-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 311

rioare øi zeci de presiuni anterioare zilnice. Dacæ nu reuøesc,


devin hærfluite, iar sentimentul de hærfluialæ e primul semn al
suprapunerilor imposibil de administrat øi primul indiciu cæ
se impune o vacanflæ. Suprapunerile afecteazæ activitatea se-
xualæ a ambelor sexe, având efect de anafrodisiac. Invers,
sexul este un antidot excelent pentru suprapuneri øi în cazul
multor cupluri, o sæptæmânæ sau chiar øi numai douæ zile
departe de copii redau apetitul øi puterea sexualæ øi înlocu-
iesc presiunea anticipatæ øi pe cea ulterioaræ cu cælduræ øi
zâmbet. Majoritatea presiunilor anticipate øi ulterioare se
epuizeazæ de la sine în aproximativ øase zile, aøa cæ o vacanflæ
de douæ sæptæmâni permite anularea celor ulterioare, dupæ
care urmeazæ câteva zile senine înainte ca presiunile antici-
pate sæ înceapæ sæ se strecoare în momentele când persoana e
cu garda jos øi sæ îngreuneze iaræøi situaflia. Însæ pentru asi-
milarea presiunilor ulterioare cronice øi a celor anticipate mai
profunde, reprimate, probabil cæ e necesaræ o vacanflæ de cel
puflin øase sæptæmâni. Asta se întâmpla mult mai paønic pe
vremuri, când o lunæ în Europa era precedatæ øi urmatæ de
cele øase°øapte zile de traversare odihnitoare a Atlanticului,
decât acum, când avioanele cu reacflie øi efectele schimbærii
de fus orar sunt ele însele experienfle solicitante.
Probabil cæ visul este mecanismul normal pentru adapta-
rea presiunii anticipate øi ulterioare. Astfel, se întâmplæ ca
oamenii deprivafli experimental sau punitiv de posibilitatea
de a visa ajung dupæ o vreme la o stare asemænætoare psiho-
zei.95 Aøadar, somnul normal e important pentru prevenirea
suprapunerii øi a efectelor sale negative. Cum sedativele de
tipul barbituricelor reduc cantitatea de somn REM cu vise în
favoarea celorlalte stadii ale somnului, ele nu stimuleazæ
asimilarea presiunilor anticipate øi ulterioare; efectul poate
consta în „depozitarea“ suprapunerilor neasimilate într°o
parte sau alta a corpului, ducând la o afecfliune „psihosoma-
95 Luce, G.G. øi Segal, J. Sleep. Coward°McCann, Inc. New York, 1967.
312 Eric Berne

ticæ“.96 Însæ asta poate fi uneori preferabil faflæ de efectele


insomniei prelungite øi îndelungate.
Numeroøi filosofi ai existenflei au recomandat „træirea
vieflii zi cu zi“. Asta n°ar trebui sæ însemne a træi doar pentru
momentul prezent sau a træi færæ organizare ori færæ planuri
pentru viitor. Mulfli dintre aceøti filosofi, cum ar fi William
Osler97, erau oameni foarte bine organizafli, cu carieræ extrem
de bine planificatæ. În limbajul prezentului, a træi zi cu zi
înseamnæ a duce o viaflæ bine planificatæ øi organizatæ øi a
dormi bine între o zi øi urmætoarea, astfel încât ziua sæ se
încheie færæ presiune anticipatæ, din moment ce urmætoarea e
bine planificatæ, øi sæ înceapæ færæ presiuni ulterioare, din
moment ce ziua anterioaræ a fost bine organizatæ. Æsta e un
mod excelent de a depæøi dizabilitæflile care ar putea decurge
altfel dintr°un scenariu negativ øi o cale la fel de bunæ de a
duce un scenariu pozitiv la finalul fericit prevæzut în el.

F. Micul fascist
În mintea oricærei fiinfle umane pare sæ existe un mic fas-
cist. El provine din cele mai profunde straturi ale personali-
tæflii (Copilul din Copil). La popoarele civilizate e de obicei
adânc îngropat sub o platformæ de idealuri sociale øi învæflare
socialæ, dar cu permisiunile øi directivele adecvate, poate sæ
se elibereze øi sæ se desfæøoare la capacitate maximæ, dupæ
96 În prezent, aceasta este doar o ipotezæ interesantæ desprinsæ din pro-
priile mele observaflii øi nu pot oferi dovezi convingætoare care sæ o
valideze. Dar comparæ cu Kales et al., „Psychophysiological and
Biochemical Changes Following Use and Withdrawal of Hypnotics“.
În Sleep: Physiology and Pathology (A. Kales, coord.). J.B. Lippincott &
Company, Philadelphia, 1969. De asemenea, Rubin, R.T. øi Mandell,
A.J. „Adrenal Cortical Activity in Pathological Emotional States“.
American Journal of Psychiatry, 123: 387°400, 1966. Øi altele.
97 Osler, W. Aequanimitas and Other Papers. W.W. Norton & Company,
New York, 1963.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 313

cum a dovedit istoria în repetate rânduri. În segmentele mai


puflin civilizate ale populafliei, este expus pe faflæ øi hrænit,
aøteptând doar ocaziile adecvate de exprimare periodicæ. În
ambele cazuri, el reprezintæ o forflæ considerabilæ în pro-
movarea scenariului — în primul caz ascunsæ, subtilæ øi
negatæ, iar în al doilea caz, recunoscutæ într°un mod primitiv
sau chiar cu mândrie. Dar se poate spune cæ orice om care nu
e conøtient de existenfla acestei forfle în personalitatea sa a
pierdut controlul asupra ei. Nu s°a confruntat cu sine øi nu
poate øti încotro se îndreaptæ. Un bun exemplu s°a petrecut la
o øedinflæ a „conservaflioniøtilor“, în care Conservo øi°a expri-
mat marea admiraflie faflæ de un anumit trib din Asia, care°øi
îngrijeøte foarte bine resursele naturale, „mult mai bine decât
noi“. Un umanist i°a întors°o: „Da, dar are o ratæ a mortali-
tæflii infantile cumplitæ.“ „Ho°ho°ho“, a replicat Conservo,
imitat de alfli câfliva. „Cu atât mai bine, nu? Oricum sunt prea
mulfli sugari pe lume.“
Fascistul poate fi definit ca persoana care nu nutreøte pic
de respect pentru flesuturile vii øi le consideræ prada sa. Færæ
îndoialæ, aceastæ atitudine arogantæ este o ræmæøiflæ din preis-
toria speciei umane, care mai supraviefluieøte în apetitul cani-
balic øi în bucuria masacrului. Pentru antropoidele carnivore
pornite la vânætoare, lipsa de milæ însemna eficienflæ, iar læco-
mia era motivatæ de foame. Dar pe mæsuræ ce mintea øi
creierul au evoluat prin intermediul selecfliei naturale, aceste
træsæturi n°au fost eliminate. Dupæ ce n°au mai fost necesare
pentru supraviefluire, s°au despærflit de obiectivul lor iniflial,
acela de a face rost de carnea pentru cinæ, øi au degenerat,
devenind scopuri în sine, luxuri savurate adesea pe socoteala
altor fiinfle umane. Lipsa de milæ s°a transformat în cruzime,
iar læcomia, în exploatare øi hoflie. Cum prada — carnea în
sine øi mai ales carnea de om — a fost înlocuitæ în mare
mæsuræ de bunuri mai la îndemânæ øi mai comode, a început
sæ fie folositæ pentru satisfacerea foamei psihice de diferite ti-
puri. Plæcerile torturii au ajuns sæ înlocuiascæ sau sæ preceadæ
plæcerile hrænirii, iar „He°he“ a luat locul lui „Mmmm“. Sæ°l
314 Eric Berne

(s°o) omori a ajuns mai puflin important decât sæ°l (s°o) vezi øi
auzi cum flipæ øi se înjoseøte. Asta a devenit esenfla fascismu-
lui — o bandæ rætæcitoare în cæutarea præzii, indiferent de sex,
pe care s°o chinuie øi s°o batjocoreascæ —, a cærui artæ constæ
în gæsirea slæbiciunii victimei.
Înjosirea are douæ efecte secundare, amândouæ avanta-
joase pentru agresor. Efectul biologic constæ în plæcerea øi
excitaflia sexualæ, victima putând fi folositæ pentru satisfa-
cerea celor mai ingenioase perversiuni, favorita fiind, conform
documentelor, violul anal. Tortura determinæ o intimitate
stranie între torflionar øi victimæ øi o ocazie de a vedea pro-
fund unul în sufletul celuilalt, lucruri care, de obicei, lipsesc
în restul vieflii lor. Celælalt efect secundar este pur comercial.
Victima are întotdeauna posesiuni de valoare din care se
poate obfline profit. Pentru canibali, poate fi vorba de tæria
dobânditæ din organe magice, cum ar fi inima sau testiculele
sau chiar urechea. Pentru oamenii avansafli, græsimea se
poate folosi la fabricarea sæpunului, iar plombele din aur pot
fi recuperate. Aceste câøtiguri sunt exploatate dupæ ce inten-
sitatea interacfliunii personale a scæzut øi sunt „topite“ în
anonimat.
Pe mæsuræ ce se dezvoltæ, embrionul uman parcurge
întregul arbore al evolufliei. Uneori ræmâne agæflat øi se naøte
cu rudimente ræmase din stadii strævechi, ca de pildæ oper-
culele. Pe mæsuræ ce cresc, copiii parcurg preistoria speciei
umane øi traverseazæ etapa vânætorii, a cultiværii plantelor øi
a confecflionærii obiectelor, putând ræmâne agæflafli în oricare
dintre ele. Dar oricine pæstreazæ vestigii din toate acestea.
Micul fascist din orice fiinflæ umanæ e un mic torflionar
care cautæ slæbiciunile victimelor sale øi le savureazæ. Când el
iese la ivealæ, individul loveøte schilozi, calcæ în picioare øi
violeazæ, uneori cu o scuzæ sau alta, cum ar fi duritatea,
obiectivismul sau îndreptæflirea. Dar majoritatea oamenilor îøi
reprimæ aceste tendinfle, se prefac cæ ele nici mæcar nu existæ,
le gæsesc scuze dacæ se întâmplæ sæ iasæ la luminæ sau le
acoperæ øi le deghizeazæ cu ajutorul fricii. Unii chiar încearcæ
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 315

sæ°øi demonstreze nevinovæflia devenind intenflionat victimæ


în loc de agresor, pe principiul cæ e mai bine sæ fie værsat sân-
gele lor decât al altora — dar de værsare de sânge tot au
nevoie.
Aceste lupte primitive se împletesc cu poruncile, pre-
ceptele øi permisiunile scenariului øi împreunæ formeazæ
baza jocurilor „organice“, de gradul trei, ce se lasæ cu værsare
de sânge. Cel care se preface cæ aceste forfle nu existæ devine
victima lor. Întreg scenariul sæu se poate transforma într°un
proiect menit sæ demonstreze cæ ele nu°l influenfleazæ, dar
cum e foarte probabil ca, de fapt, sæ°l influenfleze, asta în-
seamnæ autonegare øi, în consecinflæ, negarea dreptului sæu la
un destin liber ales. Soluflia constæ nu în a spune, cum fac
mulfli, „E înspæimântætor“, ci: „Ce pot face în privinfla asta øi
ce pot face cu forflele astea?“ E mai bine sæ fii martir decât
troglodit — adicæ un om care refuzæ sæ creadæ cæ a evoluat
dintr°o primatæ fiindcæ, de fapt, încæ n°a evoluat; sæ te cunoøti
e însæ mai bine decât amândouæ.
Este important a înflelege cæ anumite aspecte „genocidare“
ale firii omeneøti au ræmas neschimbate în ultimele cinci mii
de ani, indiferent de evoluflia geneticæ petrecutæ în aceastæ
perioadæ; ele ræmân totodatæ imune la influenflele din mediu
øi sociale. Unul dintre ele este prejudecata faflæ de oamenii cu
pielea mai închisæ la culoare, care a ræmas neschimbatæ încæ
din zorii istoriei documentate, în Egiptul Antic, ai cærui „ne-
ferifli locuitori din Cuø“ sunt øi acum reprezentafli de po-
poarele negre de pe tot cuprinsul lumii.98 Celælalt aspect este
ræzboiul de tip „cautæ øi distruge“. Spre exemplu:
„234 inamici din Viet Cong prinøi în ambuscadæ øi uciøi“
øi „237 sæteni mæcelærifli în Vietnam“. (Ambele citate din
rapoartele armatei americane, 1969.)
Pentru comparaflie: „800 din soldaflii lor am distrus cu
armele mele; civilii lor i°am ars în flæcæri; bæieflii øi fecioarele
le°am necinstit. 1 000 de leøuri ale ræzboinicilor lor le°am
stivuit pe un deal. În prima zi a lunii mai, am omorât 800 din
98 Berne, E. „The Mythology of Dark and Fair“. Loc. cit.
316 Eric Berne

soldaflii lor, le°am ars casele, le°am necinstit bæieflii øi fe-


cioarele“ etc. (Din Analele lui Assur°Nasir°Pal, Coloana a II°a,
aproximativ 870 î.Hr.)
Aøadar, de cel puflin 2800 de ani existæ indivizi dispuøi øi
dornici sæ numere cadavre. Bæieflii buni ajung „pierderi în
luptæ“, iar bæieflii ræi, „cadavre“, „morfli“ sau „leøuri“.

G. Schizofrenicul curajos
Pe lângæ caracteristicile biologice øi psihice ale organismu-
lui uman care permit scenariului programat dinainte sæ devi-
næ stæpânul destinului persoanei, societatea este alcætuitæ în
aøa fel încât sæ încurajeze lipsa de autonomie. Acest lucru se
realizeazæ cu ajutorul contractului tranzacflional social, care
spune: „Tu îmi accepfli persona sau felul cum mæ prezint, iar
eu o accept pe a ta.“ Orice abrogare a acestui contract e con-
sideratæ grosolænie, cu excepflia cazului în care este permisæ
în mod explicit într°un anumit grup. Rezultatul este o lipsæ a
confruntærii — cu ceilalfli øi cu sine, cæci în spatele acestui
contract social se aflæ un contract individual între cele trei
aspecte ale personalitæflii. Pærintele, Copilul øi Adultul cad de
acord sæ°øi accepte reciproc felul cum se prezintæ øi nu oricine
are suficient curaj pentru a modifica acest contract cu sine
când o atare acfliune e recomandatæ.
Lipsa de confruntare se vede cel mai clar în cazul schi-
zofrenicilor øi a terapeutului lor. Majoritatea terapeuflilor (din
experienfla mea) afirmæ cæ schizofrenia e incurabilæ. Prin
aceasta vor sæ spunæ: „Schizofrenia este incurabilæ cu tipul
meu de terapie psihanaliticæ øi sæ fiu al naibii dacæ am de
gând sæ încerc altceva.“ Drept urmare, se mulflumesc cu ceea
ce ei numesc „a face progrese“ øi, la fel ca în cazul binecunos-
cutului producætor de aparaturæ electrocasnicæ, progresul e
principalul lor produs. Dar progresul înseamnæ doar a°l face
pe schizofrenic sæ træiascæ cu mai mult curaj în lumea lui ne-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 317

bunæ, nu a°l scoate din ea, øi aøa, lumea e plinæ de schizo-


frenici curajoøi care°øi træiesc scenariul tragic cu ajutorul tera-
peuflilor nu tocmai curajoøi.
Douæ sloganuri întâlnite frecvent la terapeufli se întâlnesc
adesea øi în rândul populafliei generale: „Nu le pofli spune
oamenilor ce sæ facæ“ øi „Nu te pot ajuta, trebuie sæ te ajufli
singur.“ Ambele sunt absolut false. Pofli sæ le spui oamenilor
ce sæ facæ, øi mulfli dintre ei o vor face bine. Øi pofli sæ ajufli
oamenii, iar ei nu trebuie sæ se ajute singuri, ci doar sæ se
ridice, dupæ ce i°ai ajutat, øi sæ°øi vadæ de treburi. Dar cu
asemenea sloganuri, societatea (øi nu mæ refer doar la cea
americanæ, ci la toate societæflile) încurajeazæ omul sæ ræmânæ
între graniflele scenariului sæu øi sæ°l ducæ pânæ la finalul
deseori tragic. Scenariul înseamnæ doar cæ, în urmæ cu multæ
vreme, cineva i°a spus persoanei ce sæ facæ, iar persoana a
hotærât cæ va face întocmai. Asta demonstreazæ cæ pofli spune
oamenilor ce sæ facæ øi, de fapt, le spui tot timpul, mai cu
seamæ dacæ ai copii. Aøa cæ e posibil ca, dacæ°i spui unui om
sæ facæ altceva decât i°au spus pærinflii, el sæ se hotærascæ sæ°fli
urmeze sfatul sau instrucfliunile. Se øtie bine cæ pofli ajuta
oamenii sæ se îmbete, sæ se sinucidæ sau sæ omoare; prin
urmare, pofli sæ°i ajufli øi sæ înceteze sæ bea, sæ se sinucidæ sau
sæ omoare. E cu siguranflæ posibil sæ dai oamenilor permisi-
unea de a face anumite lucruri sau de a înceta sæ mai facæ
anumite lucruri pe care li s°a poruncit în copilærie sæ le facæ
færæ oprire. În loc de a°i încuraja sæ træiascæ cu curaj în vechea
lume a nefericirii, pot fi fæcufli sæ træiascæ fericifli într°o lume
nouæ, a curajului.
Aøadar, am prezentat mai sus øapte factori care fac posibil
scenariul øi°i susflin derularea: plasticitatea facialæ, Eul mobil,
fascinaflia øi imprintingul, influenflele mute, presiunea antici-
patæ øi cea ulterioaræ, micul fascist øi consimflæmântul celor-
lalfli. Dar am prezentat, de asemenea, øi un remediu practic
pentru fiecare.
318 Eric Berne

H. Manechinul ventrilocului
Pe mæsuræ ce a câøtigat teren, psihanaliza a dat la o parte
multe dintre realizærile valoroase anterioare. Astfel, asocierea
liberæ a înlocuit tradiflia de secole a introspecfliei. Asocierea
liberæ se preocupa de conflinuturile psihice, læsând pe seama
psihanalistului descifrarea, cu ajutorul acestor conflinuturi, a
modului de funcflionare a psihicului. E imposibil sæ°fli dai
seama cum funcflioneazæ o maøinærie închisæ (o „cutie nea-
græ“) atât timp cât ea merge perfect. Îi pofli afla mecanismele
doar dacæ face greøeli sau o determini sæ facæ greøeli, azvâr-
lind în ea o cheie francezæ. Astfel, asocierea liberæ poate fi
doar atât de bunæ pe cât e psihopatologia din spatele ei:
comutærile, intruziunile, actele ratate øi visele.
Pe de altæ parte, introspecflia îndepærteazæ capacul cutiei
negre øi permite Adultului persoanei sæ arunce o privire
asupra minflii proprii, ca sæ vadæ cum funcflioneazæ: cum alcæ-
tuieøte propoziflii øi fraze, din ce direcflie vin imaginile øi ce
voci îi direcflioneazæ comportamentul. Dupæ pærerea mea,
Federn a fost primul psihanalist care a reînsufleflit aceastæ
tradiflie øi a studiat în mod specific dialogurile interne.
Aproape oricine øi°a spus „sieøi“ la un moment sau altul:
„N°ar fi trebuit sæ faci asta!“, ba poate chiar a observat cæ „el
însuøi“ ræspunde: „Dar n°am avut încotro!“ În acest caz,
Pærintele e cel care spune „N°ar fi trebuit sæ faci asta!“, iar
Adultul sau Copilul ræspunde: „Dar n°am avut încotro!“ Asta
reproduce cu exactitate un dialog real din copilærie. Dar ce se
întâmplæ la drept vorbind? Astfel de dialoguri interne au trei
„grade“. În gradul întâi, cuvintele trec prin mintea lui Jeder
ca niøte umbre, færæ miøcæri musculare ori cel puflin færæ miø-
cæri pe care ochiul sau urechea sæ le poatæ percepe. În gradul
al doilea, el îøi simte musculatura fonatoare miøcându°se
puflin, astfel cæ°øi øopteøte sieøi, færæ sæ deschidæ gura; existæ
îndeosebi mici miøcæri ale limbii. În gradul al treilea, Jeder
rosteøte cuvintele cu voce tare. Gradul al treilea poate prelua
conducerea în anumite tulburæri, astfel cæ individul merge pe
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 319

stradæ vorbind singur, iar oamenii întorc capul sæ se uite øi,


foarte probabil, îøi spun cæ e „nebun“. Mai existæ øi gradul al
patrulea, în care una dintre vocile læuntrice este perceputæ ca
venind din afaræ, nu din propriul cap. E vorba de obicei de
vocea pærintelui (de fapt, vocea tatælui sau a mamei), øi ea
reprezintæ o halucinaflie. Uneori, Copilul ræspunde vocii Pæ-
rintelui, alteori nu, dar în orice caz, ea îi influenfleazæ anumite
aspecte ale comportamentului.
Pentru cæ oamenii care „vorbesc singuri“ sunt considerafli
nebuni, aproape toatæ lumea a primit porunca de a nu°øi
asculta vocile din minte. Însæ e o capacitate ce poate fi recu-
peratæ rapid, dacæ individului i se dæ permisiunea adecvatæ.
Pe urmæ, aproape oricine îøi poate asculta dialogurile interne,
øi asta e una dintre cele mai bune cæi de a afla în ce constau
preceptele Pærintelui, modelul Pærintelui øi comenzile scena-
riului.
O fatæ începea sæ se roage în minte când simflea excitaflie
sexualæ, ca sæ poatæ rezista încercærilor de seducflie ale pri-
etenului ei. Auzea clar îndrumarea preceptului Pærintelui:
„Fii fatæ cuminte øi, când te simfli ispititæ, roagæ°te.“ Un bær-
bat s°a implicat într°o încæierare în bar øi a avut mare grijæ sæ
se batæ cu îndemânare. Auzea clar vocea tatælui sæu spunând:
„Nu°fli repezi pumnii la întâmplare!“, lucru care fæcea parte
din modelul tatælui: „Uite, aøa te bafli într°un bar.“ Omul a
intrat în încæierare fiindcæ vocea mamei sale spunea provoca-
tor: „Eøti exact ca taicæ°tæu, într°o bunæ zi ai sæ te trezeøti cu
dinflii scoøi într°o bætaie în bar.“ Un speculator la bursæ a
auzit, în momentul critic, o voce demonicæ spunându°i: „Nu
vinde, cumpæræ.“ Omul øi°a abandonat campania plænuitæ cu
mare grijæ øi øi°a pierdut tot capitalul, comentând: „Ha°ha!“
Vocea Pærintelui exercitæ acelaøi fel de control ca un ven-
triloc. Ea pune stæpânire pe aparatul fonator al persoanei, iar
aceasta se trezeøte rostind cuvinte care vin de la altcineva.
Dacæ nu intervine Adultul, persoana urmeazæ instrucfliunile
primite de la aceastæ voce, astfel încât Copilul sæu se poartæ
exact ca manechinul unui ventriloc. Aceastæ capacitate de a
320 Eric Berne

renunfla la voinfla proprie, adeseori færæ a°øi da seama ce se


întâmplæ, øi de a permite altcuiva sæ controleze musculatura
fonatoare øi alfli muøchi din corp este ceea ce permite scena-
riului sæ preia controlul la momentul potrivit.
Remediul constæ în a asculta vocile din minte øi a læsa
Adultul sæ hotærascæ dacæ le va urma sau nu instrucfliunile.
Astfel, individul se elibereazæ de sub controlul ventrilocului
Pærintelui øi devine stæpân pe propriile acfliuni. Ca sæ facæ
asta, are nevoie de douæ permisiuni, pe care øi le poate da
singur, dar care pot fi mai eficiente dacæ vin de la altcineva,
ca de pildæ de la terapeut.
1. Permisiunea de a°øi asculta dialogul intern.
2. Permisiunea de a nu urma directivele Pærintelui.
Acest demers prezintæ anumite pericole, iar individul
poate avea nevoie de protecflie din partea altcuiva dacæ în-
dræzneøte sæ nu dea ascultare directivelor Parentale. De aceea,
una dintre misiunile terapeutului constæ în a le oferi paci-
enflilor protecflie când aceøtia acflioneazæ independent de Pærin-
tele ventriloc øi încearcæ sæ fie oameni reali, nu manechine.
Mai trebuie adæugat cæ dacæ vocile Parentale îi spun indi-
vidului ce are voie øi ce nu are voie sæ facæ, imaginile Copilului
îi spun ce vrea sæ facæ. Dorinflele sunt vizuale, iar directivele,
auditive.

I. Mai multe despre demon

Toate elementele menflionate pânæ acum au rolul lor în a


face scenariul posibil øi majoritatea depæøesc capacitatea de
conøtientizare a persoanei. Acum ajungem la elementul°cheie,
care nu doar cæ face scenariul posibil, ci, mai mult, îi dæ im-
boldul decisiv. Este demonul, care°l trimite pe Jeder, gol°puøcæ
øi pe patine cu rotile, pe deal în jos, unde°l aøteaptæ dis-
trugerea, tocmai când e pe punctul sæ reuøeascæ øi færæ ca el
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 321

sæ apuce sæ°øi dea seama ce i se întâmplæ. Dar de obicei, când


priveøte în urmæ, chiar dacæ n°a auzit vreodatæ celelalte voci
din mintea sa, øi°o aminteøte pe asta — vocea demonului ros-
tind îndemnul irezistibil: „Hai, dæ°i drumul, fæ°o!“ Iar el se
executæ, împotriva tuturor celorlalte forfle care°l avertizeazæ
cæ nu e bine øi încearcæ zadarnic sæ°l cheme înapoi. Acesta e
Daemon, imboldul brusc, supranatural ce hotæræøte soarta
unui om, o voce din Epoca de Aur, inferioaræ zeilor dar supe-
rioaræ omenirii, poate un înger cæzut. Asta ne spun istoricii, øi
poate cæ au dreptate. Pentru Heraclit, Daemon°ul din om este
caracterul lui. Dar acest Daemon — potrivit celor care l°au
cunoscut, învinøii care tocmai se culeg de pe jos øi se scuturæ
de praf — glæsuieøte nu prin porunci rostite tare, ca spiritul
unui zeu puternic, ci într°o øoaptæ seducætoare, ca o femeie
care ademeneøte, ca o fermecætoare: „Hai, fæ°o! Dæ°i drumul.
De ce nu? Ce ai de pierdut, în afaræ de tot? În schimb mæ vei
avea pe mine, la fel ca pe vremuri, în Epoca de Aur.“
Asta e compulsia la repetiflie, care°i împinge pe oameni
spre pieire, puterea morflii, potrivit lui Freud, sau puterea
zeiflei Ananke. Numai cæ Freud o plaseazæ într°o misterioasæ
sferæ biologicæ, pe când, la drept vorbind, ea e doar vocea
seducfliei. Asta o poate confirma bærbatul (sau femeia) care
defline aøa ceva øi cunoaøte puterea demonului propriu.
Remediul împotriva demonilor a fost dintotdeauna for-
mula magicæ, øi la fel se întâmplæ øi în acest caz. Tofli învinøii
ar trebui s°o poarte în portmoneu sau în poøetæ; ori de câte
ori se profileazæ o reuøitæ, acela e momentul primejdiei.
Aceea e clipa când formula magicæ trebuie scoasæ øi cititæ cu
voce tare, de mai multe ori. Apoi, când demonul øopteøte:
„Întinde mâna øi pune tofli banii pe un ultim numær, sau bea
doar un pahar, sau acum e momentul sæ scofli cuflitul, ori s°o
(sæ°l) înøfaci de gât øi s°o (sæ°l) tragi spre tine“ sau oricare altæ
miøcare ce duce la înfrângere, individul trebuie sæ°øi tragæ
mâna înapoi øi sæ spunæ tare øi ræspicat: „Dar, mamæ, prefer
s°o fac în felul meu øi sæ înving.“
322 Eric Berne

J. Persoana realæ
Inversul scenariului este persoana realæ, care træieøte
într°o lume realæ. Aceastæ persoanæ este probabil adeværatul
Eu, cel care poate trece de la o stare a Eului la alta. Când
oamenii ajung sæ se cunoascæ bine unul pe altul, ei pætrund
dincolo de scenariu, în adâncimile unde sælæøluieøte acest Eu
adeværat; aceea e partea din celælalt pe care o respectæ øi o
iubesc, cea cu care pot sæ aibæ momente de intimitate auten-
ticæ înainte ca programarea Parentalæ sæ preia din nou con-
trolul. Acest lucru este posibil pentru cæ s°a mai întâmplat
anterior în viafla majoritæflii oamenilor, în relaflia cea mai
intimæ øi mai neafectatæ de scenariu: cea dintre mamæ øi
bebeluøul ei. De obicei, mama poate sæ°øi lase scenariul la o
parte în perioada alæptatului, dacæ e læsatæ sæ°øi urmeze
instinctele, iar bebeluøul încæ nu are un scenariu.
În ce mæ priveøte pe mine însumi, nu øtiu dacæ încæ mai
sunt condus de un cilindru muzical sau nu. Dacæ sunt, aøtept
cu interes øi deschidere — øi færæ teamæ — melodia urmæ-
toarelor note øi, pe urmæ, armonia øi dizarmonia. Încotro mæ
voi îndrepta în continuare? În acest caz, viafla mea are sens,
pentru cæ urmez tradiflia îndelungatæ øi glorioasæ a stræ-
moøilor ei, pe care mi°au transmis°o pærinflii, o muzicæ mai
dulce, poate, decât aø putea compune singur. Øtiu cu sigu-
ranflæ cæ sunt zone întinse unde am libertatea de a improviza.
S°ar putea chiar sæ fiu unul dintre puflinii oameni norocoøi
din lume care s°au debarasat complet de cætuøe øi lanfluri øi°øi
creeazæ singuri melodia. În acest caz, sunt un improvizator
curajos, care se confruntæ singur cu lumea. Dar indiferent
dacæ simulez la un pian mecanic sau ating clapele cu puterea
propriei minfli øi a propriilor mâini, cântecul vieflii mele e la
fel de plin de suspans øi surprize, reværsându°se din clavia-
tura vie a destinului — o barcarolæ care, sper, va læsa oricum
în urmæ ecouri fericite.
Capitolul 15
TRANSMITEREA SCENARIULUI
DE VIAޮ

A. Matricea scenariului

Matricea scenariului este o diagramæ menitæ sæ ilustreze øi


sæ analizeze directivele transmise de pærinfli øi bunici gene-
rafliei actuale. În aceastæ schemæ relativ simplæ poate fi com-
primatæ foarte elegant o cantitate imensæ de informaflie. Am
alcætuit matrici de scenariu pentru unele cazuri prezentate în
capitolele 6 øi 7 (figurile 6, 8 øi 9), pe cât de corect au permis
informafliile date. În practicæ, problema constæ în a separa
directivele parentale decisive øi modelele de comportament
decisive — tema scenariului — de „zgomotul de fond“ sau
rumoarea din fundal, lucru de douæ ori dificil, fiindcæ nu
doar persoana însæøi, ci øi tofli cei din jurul ei contribuie cât
pot de mult la aceste elemente perturbatoare. Iar ele tind sæ
ascundæ paøii ce duc la ræsplata scenariului, finalul fericit sau
tragic care, în limbajul biologilor99, se numeøte „etalarea
finalæ“. Cu alte cuvinte, oamenii fac eforturi foarte mari de
a°øi ascunde scenariul faflæ de ei înøiøi øi de ceilalfli — lucru
cât se poate de firesc. Ca sæ revenim la o metaforæ anterioaræ,
omul aøezat la un pian mecanic øi care°øi miøcæ degetele cu
iluzia cæ el însuøi creeazæ muzica nu vrea sæ°i spunæ cineva sæ
se uite înæuntrul pianului, øi nici publicul, care savureazæ
spectacolul, nu vrea acest lucru.
99 Hendricks, S.B. „Metabolic Control of Timing“, Science, 141: 21°27, 5
iulie 1963.
324 Eric Berne

Steiner, care a conceput matricea scenariului100, urmeazæ


schema originalæ propusæ de scriitor, anume cæ, de obicei,
pærintele de sex opus îi spune copilului ce sæ facæ, iar pærin-
tele de acelaøi sex îi aratæ cum sæ facæ (cf. Butch). Steiner a
fæcut adæugiri importante la aceastæ schemæ. El a dus°o mult
mai departe, specificând ce anume face fiecare stare a Eului
în cazul pærinflilor. Potrivit lui Steiner, Copilul pærintelui e cel
care dæ poruncile, iar Adultul pærintelui îi oferæ copilului
„programul“ (pe care l°am mai numit øi model). De aseme-
nea, el a adæugat un element nou, contrascenariul, care
provine de la Pærintele pærinflilor. Versiunea de matrice a lui
Steiner derivæ în principal din activitatea lui cu alcoolici,
dependenfli de droguri øi „sociopafli“. Tofli aceøtia au scenarii
de gradul al treilea, dure, tragice (pe care el le numeøte
„hamartice“). Prin urmare, matricea elaboratæ de el se ocupæ
de poruncile aspre din partea „Copilului nebun“, dar poate fi
extinsæ, pentru a include seducfliile øi provocærile, ca øi
poruncile care par sæ provinæ de la Pærintele pærintelui, nu de
la Copilul nebun al acestuia (cf. matricii lui Butch, Figura 6).
Deøi existæ mai multe întrebæri la care se va putea ræs-
punde în lumina experienflei viitoare, structura prezentatæ în
figura 8 a fost acceptatæ de mulfli ca model interimar øi, cu
siguranflæ, se dovedeøte a fi de mare valoare în activitatea
100 În forma sa actualæ, matricea scenariului a fost elaboratæ de dr.
Claude M. Steiner, de la Institutul de Analizæ Tranzacflionalæ din San
Francisco, øi a fost publicatæ pentru prima oaræ în articolul sæu,
„Script and Counterscript“, Loc. cit. Dupæ pærerea mea, valoarea ei
nu poate fi supraestimatæ, flinând cont de faptul cæ matricea confline
programarea pentru o întreagæ viaflæ de om øi, în plus, indicæ felul
cum poate fi schimbatæ. Este o invenflie atât de importantæ, încât aø
dori, færæ a diminua cu nimic spiritul de observaflie, inventivitatea øi
creativitatea doctorului Steiner, sæ°mi afirm o anumitæ contribuflie la
elaborarea ei. Predecesorii matricii sunt diagramele mai primitive ce
pot fi gæsite la paginile 201 øi 205 ale cærflii mele, Transactional
Analysis in Psychotherapy (loc. cit.). Articolul menflionat mai sus
marcheazæ, de asemenea, prima apariflia tipæritæ a conceptelor de
contrascenariu øi poruncæ, alte produse ale gândirii øi intuifliei doc-
torului Steiner.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 325

clinicæ, dar øi în studiile asupra dezvoltærii, în cele sociologice


øi antropologice, dupæ cum vom aræta în scurt timp. Aceastæ
matrice „standard“ aratæ poruncile øi provocærile provenite
de la Copilul pærinflilor, cel mai des de la pærintele de sex
opus. Dacæ ea se dovedeøte a fi universal valabilæ, va consti-
tui o descoperire crucialæ cu privire la destinul omenesc øi la
transmiterea destinului de la o generaflie la alta. Atunci, cel
mai important principiu al teoriei scenariului de viaflæ va
putea fi formulatæ astfel: „Copilul pærintelui formeazæ Pærin-
tele Copilului“ sau „Pærintele copilului este Copilul Pærin-
telui“.101 El ar trebui sæ fie uøor de înfleles cu ajutorul
diagramei, flinând minte cæ termenii „Copil“ øi „Pærinte“ cu
majusculæ se referæ la stærile Eului, iar „pærinte“ øi „copil“ cu
literæ micæ se referæ la persoanele propriu°zise.
O matrice de scenariu goalæ, cum e cea prezentatæ în
figura 14, poate fi desenatæ pe o tablæ øi folositæ în timpul
øedinflelor de terapie de grup øi în predarea teoriei scenariu-
lui de viaflæ. În analiza unui caz individual, pærinflii sunt
etichetafli mai întâi în concordanflæ cu sexul pacientului, iar
101 Johnson øi Szurek au mers pânæ la a postula „lacune ale Supraeului“
ca explicaflie pentru „acting out“. Adicæ, copiii recurg la „acting out“
pentru cæ pærinflilor „le lipseøte“ ceva. Aceasta a fost una dintre
primele afirmaflii teoretice privind felul cum pærinflii îøi influenfleazæ
copiii în direcflia purtærii „proaste“. (Johnson, A.M. øi Szurek, S.A.
„The Genesis of Anti°Social Acting Out in Children and Adults“.
Psychoanalytic Quarterly, 21: 323°343, 1952.) Noi am lærgit problema,
de la „acting out“ la viafla realæ, øi am încercat sæ includem toate
formele de comportament, fie ele „antisociale“ sau nu. Erikson se
apropie foarte mult de concepflia despre scenariul de viaflæ, dar în
cele din urmæ se depærteazæ. (Erikson, E. Identity and the Life Cycle.
Loc. cit.) Dupæ cum am menflionat, Freud vorbeøte despre „compul-
sia destinului“, considerând cæ este un fenomen biologic, færæ a°i
specifica originea psihologicæ, iar Adler vorbeøte despre stilul de
viaflæ. Aøadar, principiul poruncii, prezentat în text, poate fi conside-
rat ca o completare la observafliile tuturor acestor autori. Cf. Jackson,
D.D. „Family Interaction, Family Homeostasis and Some
Implications for Conjoint Family Psychotherapy.“ În Individual and
Familial Dynamics (J.H. Masserman, coord.). Grune & Stratton, New
York, 1959.
326 Eric Berne

P P

PI… PI…

A A

AI…

C C
CP… CI…
P
C2 A

C1

O matrice de scenariu goalæ

Figura 14

apoi se completeazæ, de°a lungul sægeflilor, sloganurile, mo-


delele, poruncile øi provocærile. Astfel se obfline o reprezen-
tare vizualæ claræ a tranzacfliilor decisive ale scenariului,
rezultând o diagramæ asemænætoare cu figurile 6, 8 øi 9. Cu
ajutorul unui astfel de instrument se va constata în scurt timp
cæ matricea scenariului spune lucruri care n°au mai fost
spuse niciodatæ.
Oamenii cu scenariu bun ar putea fi interesafli de analiza
scenariilor doar la modul academic, cu excepflia situafliei în
care intenflioneazæ sæ devinæ terapeufli. Dar în cazul pacien-
flilor, pentru a°i însænætoøi, e necesaræ extragerea directivelor
într°o formæ cât mai puræ cu putinflæ, iar elaborarea unei
matrici corecte a scenariului este un instrument util în planifi-
carea terapiei.
Calea cu cele mai mari øanse de reuøitæ de a obfline in-
formafliile necesare pentru completarea matricii constæ în a°i
adresa pacientului urmætoarele patru întrebæri: (a) Care era
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 327

sloganul sau preceptul preferat al pærinflilor tæi? Ræspunsul


va oferi cheia antiscenariului. (b) Ce fel de viaflæ au dus
pærinflii tæi? La aceasta, pacientul va ræspunde cel mai bine
printr°o lungæ asociere. Indiferent ce l°au învæflat pærinflii sæ
facæ, va face acel lucru în mod repetat, iar modelul îi va con-
feri individului caracterul sæu social obiønuit: „E un mare
bæutor.“ „E o fatæ sexi.“ (c) Care este Interdicflia Parentalæ în
cazul tæu? Asta e cea mai importantæ întrebare pentru înflele-
gerea comportamentului pacientului øi pentru planificarea
intervenfliei decisive care°l va elibera øi°i va permite sæ træ-
iascæ din plin. Din moment ce simptomele sale sunt un înlo-
cuitor al acfliunii interzise, dupæ cum a demonstrat Freud,
eliberarea de interdicflie va tinde totodatæ sæ°l vindece de
simptome. E nevoie de experienflæ øi subtilitate pentru a
desprinde porunca parentalæ decisivæ din „zgomotul de
fond“. Cele mai sigure indicii le oferæ ræspunsul la a patra
întrebare: (d) Ce trebuia sæ faci pentru ca pærinflii tæi sæ zâm-
beascæ sau sæ chicoteascæ? Ræspunsul indicæ ispita, care
reprezintæ alternativa la comportamentul interzis.
Steiner consideræ cæ în cazul alcoolicilor, interdicflia este „Nu
gândi!“, iar bæutul în exces constituie un program pentru a
nu gândi.102 Absenfla gândirii se vede foarte bine în platitu-
dinile de pahar frecvent întâlnite la jucætorii de „Alcoolicul“
øi la simpatizanflii lor, øi chiar mai bine în cele pe care øi le
vând unii altora la terapia de grup „pentru alcoolici“.103 Ele
spun cæ „alcoolicii“ nu sunt oameni reali øi n°ar trebui tratafli
ca niøte oameni reali, ceea ce nu e adeværat. Heroina creeazæ
o dependenflæ mai mare øi mai sinistræ decât alcoolul, iar Sy-
nanon a dovedit concludent cæ dependenflii de heroinæ sunt
oamen reali. În ambele cazuri, persoana realæ iese la ivealæ
102 Steiner, C.M. „The Treatment of Alcoholism“. Transactional Analysis
Bulletin, 6: 69°71, Iulie 1967. De asemenea, „The Alcoholic Game“.
Quarterly Journal of Studies on Alcohol, 30: 920°938, Decembrie 1969,
cu comentarii a øase autoritæfli eminente în subiectul alcoolismului.
Recent a fost publicatæ cartea doctorului Steiner pe aceastæ temæ,
Games Alcoholics Play (Grove Press, 1971).
103 Karpman, S. „Alcoholic ‘Instant Group Therapy’“. Transactional
Analysis Bulletin, 4: 69°74, Octombrie 1965.
328 Eric Berne

dupæ ce dependentul reduce la tæcere vocile seducætoare din


capul lui care°l îndeamnæ sæ°øi continue obiceiul, întærite la
momentul oportun de cerinfle fizice. Se pare cæ tranchilizan-
tele øi fenotiazinele îøi datoreazæ eficienfla în parte faptului cæ
înæbuøæ vocile Parentale care°l fac pe Copil sæ fie mereu agi-
tat sau îl nedumeresc cu veønicele lor „Nu aøa!“ øi „Ha°ha!“
Aøadar, pe scurt, pentru a completa matricea goalæ din fi-
gura 14, astfel încât sæ arate ca acelea din figurile 6, 8 øi 9, e
nevoie de o Prescripflie sau Inspiraflie (PI), un Model sau Pro-
gram de Instruire (AI) øi o Interdicflie sau Poruncæ Parentalæ
(CI), împreunæ cu toate Provocærile (CP) care pot fi obflinute.
Cele mai puternice directive de scenariu sunt date în tim-
pul dramei de familie (capitolul 3), care întæreøte în anumite
privinfle spusele anterioare ale pærinflilor, iar în altele demon-
streazæ cæ aceøtia sunt niøte impostori ipocrifli. Aceste scene sunt
cele care afirmæ în modul cel mai pætrunzætor ce vor pærinflii
sæ°øi învefle copilul cu privire la scenariul lui. Øi trebuie flinut
minte cæ vorbele rostite ræspicat au efect la fel de profund øi
de persistent ca øi aøa°numitele „comunicæri nonverbale“.104

B. Parada familiei
Matricile de scenariu din capitolele 6 øi 7 aratæ cum au
fost transmise principalele elemente ale instrumentariului
scenariului — preceptele Parentale, modelele Adulte øi
comenzile de scenariu ale Copilului — de la pærinfli la odrasla
lor. Figura 7 aratæ mai detaliat felul în care i se transmite lui
Jeder cel mai important element, porunca, de cætre unul din-
tre pærinflii sæi, de obicei cel de sex opus. Toate astea consti-
tuie o bunæ pregætire pentru studierea figurii 15, care aratæ
cum se poate transmite o poruncæ de la o generaflie la alta. O
astfel de serie se numeøte „parada familiei“. În exemplul dat,
aceeaøi poruncæ leagæ cinci generaflii.
104 Berne, E. „Concerning the Nature of Communication“. Psychiatric
Quarterly, 27: 185°198, 1953.
P P P P P

A A A A A

P P P P P

A A A A A

C C C C C
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

Bunica Tatæl Pacienta Fiul Nepoata

O paradæ a familiei
Figura 15
329
330 Eric Berne

Situaflia prezentatæ în figura 15 nu este deloc neobiønuitæ.


Pacienta a auzit sau a væzut cæ bunica sa a fost o învinsæ, øtie
foarte bine cæ tatæl ei a fost un învins, se aflæ în terapie pentru
cæ e o învinsæ, fiul ei merge la clinicæ pentru cæ e un învins,
iar nepoata ei dæ deja semne la øcoalæ cum cæ va fi, øi ea, o
învinsæ. Atât pacienta, cât øi terapeutul øtiu cæ lanflul de cinci
generaflii trebuie rupt undeva, cæci altfel se poate perpetua pe
termen nedefinit, la generafliile viitoare. Acest lucru e un bun
stimulent pentru pacientæ sæ se facæ bine*, din moment ce,
dacæ reuøeøte, îøi poate retrage porunca datæ fiului ei, pe care
probabil o întæreøte, færæ voie, de fiecare datæ când se întâl-
nesc. Astfel, lui i°ar fi mult mai uøor sæ se facæ bine, lucru
care ar avea un efect benefic asupra întregului viitor al ne-
poatei øi, poate, asupra copiilor acesteia.
Un efect al cæsætoriei ar trebui sæ fie diluarea poruncilor øi
provocærilor, din moment ce soflul øi soflia au, fiecare, trecutul
propriu øi le dau copiilor lor directive diferite. De fapt, rezul-
tatele sunt la fel ca în cazul genelor. Dacæ un învingætor se
cæsætoreøte cu o învingætoare (dupæ cum øi tind aceøti oa-
meni), copiii lor pot fi øi mai mari învingætori. Dacæ un învins
se cæsætoreøte cu o învinsæ (cum øi tind aceøti oameni), copiii
lor pot fi øi mai mari învinøi. Dacæ mariajul este mixt, rezul-
tatele vor fi mixte. Øi în oricare dintre situaflii ræmâne posibili-
tatea unui regres.

C. Transmiterea culturalæ
Figura 16 ilustreazæ transmiterea preceptelor, modelelor øi
comenzilor de°a lungul a cinci generaflii. În acest caz avem
* Prin intermediul paradei familiei jocurile øi scenariul unei paciente
(a cærei stræ°stræbunicæ a træit pânæ la o vârstæ foarte înaintatæ
pæstrându°øi memoria intactæ) au putut fi urmærite pânæ în vremea
ræzboaielor napoleoniene øi proiectate în viitor, prin intermediul
nepoflilor ei, pânæ în anul 2000.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 331

norocul de a dispune de informaflii privind un scenariu


„bun“, de învingætor, nu de unul „ræu“, de învins. Acest plan
de viaflæ poate fi numit „Fiul meu, doctorul“; am ales drept
exemplu vraciul ereditar al unui cætun din junglæ din Mærile
Sudului. Explicaflia este dupæ cum urmeazæ:
Pornim de la un tatæ øi o mamæ. Tatæl, din generaflia a V°a,
s°a næscut pe la 1860 øi s°a cæsætorit cu fiica unei cæpetenii.
Fiul lor, din generaflia a IV°a, s°a næscut pe la 1885 øi s°a cæsæ-
torit tot cu fiica unei cæpetenii. Fiul acestora, din generaflia a
III°a, s°a næscut în 1910 øi a urmat acelaøi scenariu. Fiul lui, în
generaflia a II°a, næscut în 1935, a urmat un model puflin
diferit. În loc sæ devinæ vraci ereditar, a urmat studii de medi-
cinæ în Suava, Fiji, øi a devenit ceea ce se numea pe atunci
„asistent medical bæøtinaø“. S°a cæsætorit øi el cu fiica unei
cæpetenii, iar fiul lor, din generaflia I, næscut în 1960,
plænuieøte sæ calce pe urmele tatælui sæu, atâta doar cæ, în vir-
tutea evenimentelor istorice, se va numi „asistent medical“,
sau chiar ar putea sæ meargæ la Londra øi sæ devinæ medic
plin. Astfel, fiul din fiecare generaflie devine tatæl (T) gene-
rafliei urmætoare, iar soflia sa devine mama (M).
Fiecare tatæ øi mamæ transmite acelaøi precept sau inspi-
raflie de la Pærintele din ei la Pærintele din fiul lor: „Fii un bun
vraci.“ Adultul tatælui transmite Adultului fiului secretele
meseriei sale, pe care mama, desigur, nu le cunoaøte. Dar
mama øtie ce°øi doreøte sæ facæ fiul ei; de fapt, încæ de foarte
micæ øtia cæ vrea ca fiul ei sæ devinæ ori cæpetenie, ori vraci.
Din moment ce, evident, el va deveni vraci, mama transmite
de la Copilul ei la Copilul lui (de la hotærârea ei din copilæria
micæ la primii lui ani de viaflæ) ispita beneficæ: „Fii învingætor
ca vraci.“
În acest caz (figura 16), parada familiei este prezentatæ
într°o formæ mai completæ. Se poate vedea cæ preceptele
tatælui øi programul de instruire al acestuia formeazæ douæ
linii paralele care coboaræ direct de la o generaflie la alta, din
1860 în 1960. Preceptele mamei øi porunca acesteia („Sæ nu
dai greø“) sunt øi ele paralele øi vin din lateral în fiecare ge-
T M Scenariul: „Fiul meu, doctorul“ 332
P P
PT øi PM: „Fii bun în meseria ta.“
AT: „Iatæ secretele.“
A A
T M CM: „Fii învingætor.“

C P C P

1860
A T A
#5 M

C P C P

1885 A A M
#4 T
Eric Berne

C P C P

1910
A A
#3 T

C P C

1935
A
#2
Transmiterea culturalæ
1960 C
#1
Figura 16
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 333

neraflie. Aceasta demonstreazæ limpede transmiterea „cul-


turii“ pe o perioadæ de o sutæ de ani. Diagrame similare se
pot trasa pentru orice element al „culturii“ øi pentru orice
„rol“ din societatea ruralæ.
Într°o paradæ de familie a fiicelor, ale cæror rol poate fi cel
de „mamæ a unui vraci de succes“, diagrama ar aræta exact la
fel, atâta doar cæ M°urile øi T°urile ar face schimb de locuri.
Într°un sat în care unchii sau soacrele au influenfle importante
asupra scenariului copiilor, diagrama ar putea fi mai compli-
catæ, dar în principiu ar aræta la fel.
Trebuie observat cæ în aceastæ paradæ a învingætorilor,
scenariul øi antiscenariul coincid, ceea ce reprezintæ cea mai
bunæ cale de a obfline un învingætor. Dar dacæ mama a III°a,
spre exemplu, ar fi fost din întâmplare fiica unei cæpetenii
alcoolice, ea ar fi putut sæ°i transmitæ fiului ei o poruncæ de
scenariu negativæ. Atunci ar fi apærut necazurile, din moment
ce între antiscenariul øi scenariul acestuia ar fi existat un con-
flict. În timp ce Pærintele mamei i°ar fi spus fiului sæ fie un
bun vraci, Copilul ei ar fi putut sæ arate fascinaflie øi veselie în
timp ce°i istorisea bæiatului întâmplæri legate de prostia
bunicului øi de performanflele lui cu bæutura. Ulterior, bæiatul
ar putea sæ fie dat afaræ din øcoala medicalæ pentru beflie øi
sæ°øi petreacæ restul vieflii jucând „Alcoolicul“, tatæl deza-
mægit jucând „Persecutorul“, iar mama nostalgicæ, „Salvatorul“.*

D. Influenfla bunicilor
Cea mai complicatæ parte a analizei scenariului în practica
clinicæ vizeazæ identificarea influenflei bunicilor. Ea este ilus-
tratæ în figura 17, care constituie o variantæ mai detaliatæ a
figurii 16. Se poate vedea cæ, la mamæ, CP este împærflit în
* De fapt, parada de familie descrisæ mai sus se bazeazæ parflial pe
materiale antropologice øi istorice øi parflial pe arborele genealogic al
unor medici americani.
334 Eric Berne

douæ pærfli, CPT øi CPM. CPT reprezintæ influenfla exercitatæ


de tatæl ei când ea era foarte micæ (Pærintele Tatæ al Copilului
ei), iar CPM reprezintæ influenfla mamei (Pærintele Mamæ al
Copilului ei). Aceastæ împærflire poate sæ paræ complicatæ øi
nepracticæ la prima vedere, dar nu øi pentru cel obiønuit sæ
gândeascæ în termeni de stæri ale Eului. Pacienflilor, spre
exemplu, nu le trebuie prea mult timp ca sæ învefle sæ facæ
deosebirea dintre CPT øi CPM în ei înøiøi. „Când eram micæ,
tatei îi plæcea sæ mæ facæ sæ plâng, iar mama mæ îmbræca
sexi“, spune prostituata frumuøicæ øi înlæcrimatæ. „Tatei îi
plæcea sæ mæ aræt isteaflæ, iar mamei îi plæcea sæ mæ îmbrace
elegant“, spune psiholoaga inteligentæ øi bine îmbræcatæ. „Tata
spunea cæ fetele nu°s bune de nimic, iar mama mæ îmbræca
precum un bæiefloi“, spune rebela înspæimântatæ în hainele ei
bæiefleøti. Fiecare dintre aceste femei øtia foarte bine când
comportamentul îi era cælæuzit de influenflele timpurii din
partea tatælui (CPT) sau din partea mamei (CPM). Când
plângea, era isteaflæ sau speriatæ, fæcea acest lucru pentru tatæ,
iar când aræta sexi, elegantæ sau bæiefloasæ, urma instrucfliu-
nile mamei.
Amintindu°ne cæ, în general, comenzile scenariului tind sæ
provinæ de la pærintele de sex opus, CPT al mamei este elec-
trodul ei, iar CPM al tatælui este electrodul lui (iaræøi figura
10). Astfel, comenzile de scenariu date lui Jeder de mamæ vin
de la tatæl acesteia, aøa cæ se poate spune cæ „programarea
scenariului lui Jeder vine de la bunicul sæu matern“.101 Co-
menzile date lui Zoe de tatæ vin de la mama acestuia, aøa cæ
programarea scenariului lui Zoe vine de la bunica sa paternæ.
Aøadar, electrodul este mama (bunicul) din mintea lui Jeder,
iar în cazul lui Zoe, tatæl (bunica) din mintea ei.102 Aplicând
aceasta la cele trei cazuri de mai sus, bunica prostituatei a
avut mai multe cæsætorii cu bærbafli cruzi (øi mai multe
divorfluri), bunica psiholoagei era o scriitoare binecunoscutæ,
iar bunica bæiefloaicei, o militantæ pentru drepturile femeii.
Acum se poate înflelege de ce, în parada de familie prezen-
tatæ în figura 15, generafliile alternau din punctul de vedere al
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 335

Copilul mamei Copilul tatælui


CPM CPT CPM CPT
„Electrodul“ ei „Electrodul“ lui
A A

C C

„electrodul“ de la  CPM CPT „electrodul“ de la 

A CPM = Copilul Pærintelui


Mamei
C = Bunicul matern
CPT = Copilul Pærintelui
Copilul din  sau din  Tatælui
= Bunica paternæ
Transmiterea de la bunici
Figura 17

sexului — bunicæ, tatæ, pacientæ, fiu øi nepoatæ. Pe de altæ


parte, figura 16 ilustreazæ cum poate fi adaptatæ aceastæ dia-
gramæ pentru a urmæri direct, descendent, fie linia masculinæ,
fie cea femininæ. Tocmai din cauza acestui fel de versatilitate,
diagrama matricii scenariului este un instrument atât de va-
loros. Are proprietæfli pe care nici mæcar creatorul ei nu le°a
bænuit. Aici, ea oferæ o metodæ simplificatæ care contribuie la
înflelegerea unor chestiuni complexe, cum ar fi istoria fami-
liei, transmiterea elementelor culturale øi influenfla psiholo-
gicæ a bunicilor.

E. Suprascenarizarea
Pentru transmiterea scenariului existæ douæ cerinfle. Jeder
trebuie sæ fie capabil, pregætit øi dispus sau chiar dornic sæ°l
accepte, iar pærinflii lui trebuie sæ vrea sæ i°l transmitæ.
336 Eric Berne

În ce°l priveøte pe Jeder, este capabil, fiindcæ sistemul lui


nervos e construit cu scopul de a fi programat, de a primi
stimuli senzoriali øi sociali øi de a°i organiza în modele care°i
vor regla comportamentul. Pe mæsuræ ce corpul øi mintea lui
se maturizeazæ, Jeder devine tot mai pregætit pentru tipuri
din ce în ce mai complexe de programare. E dispus sæ accepte
transmiterea scenariului, fiindcæ are nevoie de modalitæfli de
a°øi structura timpul øi de a°øi organiza activitæflile. De fapt,
nu e doar dispus, ci de°a dreptul dornic, fiindcæ Jeder e mai
mult decât un computer pasiv. La fel ca majoritatea ani-
malelor, tânjeøte dupæ „finalizare“ — nevoia de a termina
ceea ce începe; iar dincolo de asta, are marea aspiraflie ome-
neascæ spre scop.
Plecând de la miøcæri aleatorii, Jeder ajunge în cele din
urmæ sæ øtie ce sæ spunæ dupæ „bunæ ziua“. La început se
mulflumeøte cu reacflii instrumentale, care devin scopuri în
sine: incorporare, eliminare, intruziune øi locomoflie, ca sæ
folosim termenii lui Erikson. Aici gæsim începuturile mæ-
iestriei Adultului, plæcerea pe care o gæseøte acesta în acfliune
øi în ducerea ei la bun sfârøit: transferul reuøit al hranei din
linguriflæ în guræ, mersul independent pe podea. La început,
scopul lui Jeder este mersul, apoi mersul spre ceva. Odatæ ce
începe sæ meargæ spre oameni, trebuie sæ øtie ce sæ facæ dupæ
ce ajunge la destinaflie. La început, oamenii îi zâmbesc øi°l
îmbræfliøeazæ, iar el nu trebuie decât sæ existe sau, cel mult, sæ
se cuibæreascæ în braflele lor. Ceilalfli nu aøteaptæ din partea
lui nimic mai mult decât sæ ajungæ pânæ la ei. Mai târziu încep
sæ aøtepte øi altceva, aøa cæ Jeder învaflæ sæ spunæ „bunæ“. Dupæ
o vreme nu mai ajunge nici asta, iar oamenii aøteaptæ mai
mult, aøa cæ el învaflæ sæ le ofere diferifli stimuli, ca sæ obflinæ
în schimb reacfliile lor. Astfel, Jeder le este veønic recunoscæ-
tor pærinflilor sæi (chiar dacæ poate sæ paræ greu de crezut),
pentru cæ°i oferæ un model: cum sæ abordeze oamenii în aøa
fel încât sæ obflinæ reacfliile dorite. Asta e foamea de structuræ,
foamea de model øi, pe termen lung, foamea de scenariu. Aøa
cæ Jeder acceptæ scenariul fiindcæ tânjeøte dupæ el.
În ce°i priveøte pe pærinfli, aceøtia sunt capabili, dispuøi øi
dornici ca urmare a ceea ce s°a clædit în ei de°a lungul mileni-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 337

ilor de evoluflie: dorinfla de a°øi îngriji, proteja øi învæfla pro-


genitura, dorinflæ ce poate fi înæbuøitæ doar de cele mai pu-
ternice forfle interioare øi exterioare. Dar dincolo de asta, dacæ
au fost la rândul lor „scenarizafli“ cum trebuie, nu sunt doar
dispuøi, ci chiar dornici, øi gæsesc o mare satisfacflie în
creøterea copilului.
Însæ unii pærinfli sunt din cale°afaræ de dornici. Creøterea
copilului, pentru ei, nu e nici sarcinæ anostæ, nici bucurie, ci
compulsie. Mai concret, nevoia lor de a transmite precepte,
modele øi comenzi depæøeøte cu mult nevoia copilului de
programare parentalæ. Aceastæ compulsie e o chestiune com-
plexæ, împærflitæ aproximativ în trei aspecte: (1) Dorinfla de
nemurire; (2) Cerinflele scenariului pærinflilor, care pot sæ
meargæ de la „Nu face greøeli“ pânæ la „Fæ viafla copilului tæu
un coømar“. (3) Dorinfla pærinflilor de a se descotorosi de
comenzile propriului lor scenariu øi de a le transmite alt-
cuiva, aøa încât ei sæ se elibereze. Sigur cæ aceastæ expulzare
nu funcflioneazæ, aøa cæ trebuie încercatæ în repetate rânduri,
la nesfârøit.
Aceste asalturi continue asupra psihismului copilului sunt
binecunoscute psihiatrilor pediatri øi terapeuflilor care lucrea-
zæ cu familii, ei dându°le diferite nume. Din punctul de
vedere al analizei scenariului, ele reprezintæ o formæ de
„suprascenarizare“, iar directivele excesive care°i sunt impu-
se copilului øi care°l „alimenteazæ“ mult mai mult decât cere
foamea lui de scenariu pot fi numite episcenariul sau supra-
scenariul sæu. De obicei, reacflia lui este de a le respinge într°o
formæ sau alta, dar poate sæ urmeze politica pærinflilor lui øi
sæ încerce sæ le transfere asupra altcuiva. Din acest motiv,
Fanita English105 a numit episcenariul „Cartoful fierbinte“,
iar încercærile permanente de a le trece de la unul la altul,
„Jocul cartofului fierbinte“.
Dupæ cum aratæ autoarea în lucrarea sa originalæ pe acest
subiect, tot felul de oameni joacæ acest joc, inclusiv unii tera-
peufli; ea dæ exemplul lui Joe, care studia psihologia øi a cærui
105 English, F. „Episcript and the ‘Hot Potato’ Game“. Transactional
Analysis Bulletin, 8: 77°82, Octombrie 1969.
338 Eric Berne

ræsplatæ a scenariului, din partea mamei, era: „Sæ sfârøeøti la


balamuc.“ Astfel, el avea obiceiul de a alege, pentru tenta-
tivele sale terapeutice nepricepute, oameni care erau buni
candidafli pentru spitalul de psihiatrie, øi reuøea sæ°i ajute sæ
ajungæ acolo. Din fericire, supervizorul sæu i°a observat zâm-
betul „de scenariu“ care°i apærea pe faflæ ori de câte ori unul
dintre pacienflii lui se apropia de o cædere nervoasæ øi a pus
capæt întregii poveøti, convingându°l sæ renunfle la psiholo-
gie, sæ°øi construiascæ o carieræ în afaceri øi sæ caute sæ se
trateze el însuøi. Ræsplata scenariului, în cazul lui, era un
episcenariu sau „cartof fierbinte“ preluat de la mamæ, care°øi
petrecuse viafla încercând „sæ nu ajungæ la balamuc“, dupæ
cum spunea ea adesea. Mama primise de la unul dintre
pærinfli directiva de a ajunge la balamuc øi a încercat sæ scape
de ea transferându°i°o lui Joe, care, la rândul lui, a încercat
s°o transfere pacienflilor sæi.
Astfel, pærinflii transmit scenariul în contextul rolului lor
normal de pærinte — acela de a°øi îngriji, proteja øi încuraja
copiii arætându°le, pe cât de bine le stæ în putinflæ, cum sæ træ-
iascæ. Suprascenarizarea poate apærea din diferite motive. Cel
mai patologic este încercarea de a scæpa de un episcenariu
transmiflându°l unuia dintre copii. Episcenariul, mai ales dacæ
este unul „hamartic“, tragic, devine cartoful fierbinte pe care
nimeni nu vrea sæ°l pæstreze. Dupæ cum aratæ English,
Profesorul, adicæ Adultul din Copil, este cel care spune: „Cine
are nevoie de aøa ceva?“ øi decide cæ se poate descotorosi de
el, ca de un blestem într°un basm, transferându°l altcuiva.

F. Combinarea directivelor scenariului


Cu trecerea anilor øi pe mæsuræ ce scenariul este adaptat
pe baza experienflei, comenzile, modelele øi prescripfliile
parentale se combinæ în asemenea mæsuræ, încât devin greu
de diferenfliat unele de altele în comportamentul persoanei øi
de determinat care este „calea comunæ finalæ“. Individul
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 339

adoptæ un program sau o rutinæ care le sintetizeazæ pe toate.


Principalele ræsplæfli ale scenariului apar sub forma „etalærii
finale“. Dacæ ræsplata e negativæ, elementele scenariului pot fi
cât se poate de evidente pentru observatorul experimentat —
cum se întâmplæ în caz de psihozæ, delirium tremens, acci-
dente auto, sinucidere sau crimæ. În cazul ræsplæflilor pozitive,
directivele scenariului sunt mai greu de delimitat, în parte
fiindcæ, în astfel de cazuri, existæ de obicei permisiuni largi
acordate de pærinfli, iar acestea pot sæ mascheze directivele.
Sæ luæm drept exemplu urmætoarea poveste de dragoste
din viafla realæ, preluatæ dintr°o øtire prezentatæ în ziarul local
al unui oraø mic:

Istoria romanticæ se repetæ în familia X


Cu cincizeci de ani în urmæ, un soldat australian a mers în
Anglia, ca sæ lupte în primul ræzboi mondial. Se numea John X,
iar în Anglia a cunoscut°o pe Jane Y, cu care s°a cæsætorit. Dupæ
terminarea ræzboiului, s°au stabilit în America. Douæzeci øi cinci
de ani mai târziu, cei trei copii ai lor îøi petreceau vacanfla în
Anglia. Tom X, fiul, s°a cæsætorit cu Mary Z, din Great Snoring,
Norfolk, iar cele douæ surori ale sale s°au cæsætorit cu doi
englezi. În aceastæ toamnæ, Jane, fiica lui Tom øi Mary X, care
øi°a petrecut vacanfla în Great Snoring împreunæ cu mætuøa ei,
øi°a anunflat logodna cu Harry J, øi el din Great Snoring. Jane a
absolvit liceul în oraøul nostru. Cuplul intenflioneazæ ca, dupæ
cæsætorie, sæ se mute în Australia.
E un exercifliu interesant sæ încercæm sæ extragem pre-
ceptele, modelele, comenzile øi permisiunile probabile pe
care John X øi soflia sa, Jane, le°au transmis prin Tom øi Mary
nepoatei lor, Jane.
Trebuie remarcat cæ programarea scenariului este un pro-
ces firesc, spontan, precum creøterea buruienilor øi a florilor,
øi are loc færæ a se lua în considerare chestiuni morale sau
consecinfle. Uneori, scenariul øi antiscenariul se alimenteazæ
340 Eric Berne

reciproc, cu cele mai drastice rezultate. Directivele Parentale


îi pot oferi Copilului libertatea de a face un ræu uriaø altor
oameni. Din punct de vedere istoric, astfel de combinaflii
nefericite au dat naøtere conducætorilor din ræzboaie, cruci-
ade øi masacre, iar la nivel individual, asasinatelor politice. În
astfel de cazuri, Pærintele mamei spune: „Fii bun!“ øi „Fii
celebru!“, în timp ce Copilul ei dæ directiva: „Omoaræ°i pe
tofli!“ Apoi Adultul tatælui îi aratæ bæiatului cum se omoaræ
oamenii, învæflându°l sæ foloseascæ arme de foc, în flærile civi-
lizate, øi cuflitul, în flærile necivilizate.
Majoritatea oamenilor îøi petrec viafla învæluifli confortabil
în matricea scenariului lor. E patul pe care li l°au aøternut
pærinflii øi la care au mai adæugat ei înøiøi câteva decorafliuni.
Poate sæ fie infestat cu insecte, poate salteaua are cocoloaøe,
dar e patul lor øi s°au obiønuit cu el încæ din fragedæ pruncie,
aøa cæ puflini sunt dispuøi sæ°l schimbe cu altul, mai bine con-
struit øi mai potrivit circumstanflelor lor de viaflæ. În definitiv,
„matrix“ este termenul latinesc pentru pântecele mamei, iar
scenariul reprezintæ aproximarea cea mai apropiatæ øi mai
confortabilæ a acestui loc, odatæ ce uterul propriu°zis a fost
pæræsit pentru totdeauna. Dar pentru cei care hotæræsc totuøi
sæ se aventureze pe cont propriu øi sæ spunæ: „Mamæ, prefer
sæ fac cum øtiu eu“, existæ mai multe posibilitæfli. Dacæ sunt
norocoøi, se poate ca mama însæøi sæ fi inclus în matrice o
eliberare sau un antidot al vræjii rezonabil, caz în care indi-
vidul reuøeøte singur sæ se desprindæ. O altæ cale presupune
ajutorul din partea prietenilor, al apropiaflilor øi al vieflii
însæøi, dar asta se întâmplæ rar. A treia cale este cea a analizei
de scenariu competente, prin care individul primeøte permi-
siunea sæ°øi regizeze singur spectacolul.

G. Rezumat
Matricea scenariului este o diagramæ menitæ sæ ilustreze øi
sæ analizeze directivele transmise de la pærinfli øi bunici la
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 341

generaflia actualæ. Pe termen lung, acestea vor determina


planul de viaflæ al persoanei øi ræsplata ei finalæ. Dupæ cum
indicæ informafliile actuale, cele mai hotærâtoare comenzi vin
din partea stærii de Copil a Eului pærintelui de sex opus.
Starea de Adult a Eului pærintelui de acelaøi sex îi oferæ per-
soanei modelul care°i stabileøte interesele øi cursul existenflei
în timp ce°øi îndeplineøte planul de viaflæ. Între timp, ambii
pærinfli, prin starea de Pærinte a Eului, îi oferæ prescripfliile,
inspirafliile sau sloganurile care°i formeazæ contrascenariul;
acesta umple pauzele din desfæøurarea scenariului. Dacæ
individul ia mæsurile adecvate, contrascenariul poate sæ preia
conducerea øi sæ anuleze scenariul. Tabelul de mai jos (elabo-
rat pe baza rezultatelor lui Steiner102) ilustreazæ elementele
din cazul unui bærbat cu scenariul „Alcoolic“. În prima
coloanæ se aflæ starea activæ a Eului la fiecare dintre pærinfli.
Literele din parantezæ indicæ starea receptivæ a Eului prota-
gonistului, iar urmætoarea coloanæ aratæ tipul directivelor.
Ultimele douæ coloane nu au nevoie de explicaflie.

Copilul Porunci øi Scenariu „Nu gândi, bea!“


Mamei (C) provocæri
Adultul
Tatælui (A) Program Cursul vieflii „Bea øi
(Model) munceøte.“
Ambii Prescripflie Contrascenariu „Munceøte
Pærinfli (P) (Slogan) pe brânci.“

Chiar dacæ originea directivelor scenariului (dar probabil


nu øi punctul lor de inserflie) variazæ de la caz la caz, matricea
scenariului ræmâne oricum una dintre cele mai utile øi mai
relevante diagrame din istoria øtiinflei, întrucât comprimæ
întregul plan al unei viefli omeneøti øi destinul ei final într°o
reprezentare graficæ simplæ, uøor de înfleles øi uøor de verifi-
cat, care indicæ totodatæ cum poate fi schimbatæ.
342 Eric Berne

H. Responsabilitatea pærinflilor
Sloganul dinamic al analizei tranzacflionale øi al analizei
de scenariu este: „Nu uita de sfincter!“ Principiul lor clinic
constæ în a observa toate miøcærile tuturor muøchilor fiecærui
pacient în fiecare clipæ pe parcursul unei øedinfle de grup. Iar
motto°ul lor existenflial este: „Practicanflii analizei tranzacflio-
nale sunt sænætoøi, fericifli, bogafli øi curajoøi øi au ocazia de a
cælætori pretutindeni øi de a întâlni cei mai simpatici oameni
din lume, la fel ca øi atunci când se aflæ acasæ øi°øi practicæ
meseria, tratându°øi pacienflii.“
În acest context, curajul constæ în a ataca întreaga pro-
blemæ a destinului omenesc øi a°i gæsi soluflia prin folosirea
sloganului dinamic øi a principiului clinic. Prin urmare, anali-
za scenariului este soluflia la problemele destinului omenesc;
ea ne spune (vai!) cæ soarta ne e stabilitæ dinainte în mare
mæsuræ øi cæ liberul arbitru, în aceastæ privinflæ, e pentru
majoritatea oamenilor o iluzie. R. Allendy106, de exemplu,
aratæ cæ pentru fiecare individ care se confruntæ cu hotærârea
de a se sinucide, aceastæ hotærâre e un demers solitar, chinu-
itor øi aparent autonom. Însæ indiferent de vicisitudinile din
fiecare caz individual, „rata“ sinuciderilor ræmâne relativ
constantæ de la an la an. Singura cale de a înflelege (darwinist)
acest lucru este de a considera cæ destinul omenesc este rezul-
tatul programærii parentale, øi nu al hotærârilor individuale
„autonome“.
Øi atunci, în ce constæ responsabilitatea pærinflilor? Progra-
marea scenariului nu e „vina“ lor, dupæ cum nici un defect
ereditar ca diabetul sau platfusul ori un talent ereditar, pen-
tru muzicæ sau matematicæ, nu sunt din „vina“ lor. Pærinflii
nu fac decât sæ transmitæ mai departe elementele dominante
106 Allendy, R. Le problème de la destinée, étude sur la fatalité intérieure.
Librairie Gallimard, Paris, 1927. Pe de altæ parte, L. du Nouy
(Human Destiny. Signet Booky, New York, 1949) pune un accent mai
mare asupra forflelor externe, væzute din perspectiva unui om de
øtiinflæ religios.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 343

øi recesive pe care le°au preluat de la pærinflii øi bunicii lor.


Directivele scenariului, la fel ca genele, sunt amestecate per-
manent, precum cærflile de joc, ca urmare a faptului cæ e
nevoie de doi pærinfli pentru a se naøte un copil.
Pe de altæ parte, instrumentarul scenariului este mult mai
flexibil decât cel genetic øi suportæ permanent modificæri ca
urmare a influenflelor exterioare, cum ar fi experienfla de viaflæ
øi poruncile date de alfli oameni. Doar rareori e posibil sæ se
anticipeze când sau cum spusele ori faptele unei persoane
din afaræ vor modifica scenariul individului. Poate fi vorba
de o banalæ remarcæ întâmplætoare, auzitæ færæ voie, la un
carnaval sau pe un coridor, sau de rezultatul unei relaflii for-
male, cum ar fi cæsnicia, educaflia øcolaræ ori psihoterapia. Se
observæ adesea cæ soflii îøi influenfleazæ treptat, reciproc, ati-
tudinea faflæ de viaflæ øi oameni, iar aceste schimbæri se re-
flectæ în tonusul musculaturii lor faciale øi în gesturile lor, aøa
cæ în cele din urmæ cei doi ajung sæ semene unul cu altul.
Pærintele care vrea sæ°øi modifice scenariul, astfel încât sæ
nu le impunæ copiilor sæi aceleaøi directive care i°au fost
impuse lui, trebuie mai întâi de toate sæ se familiarizeze cu
starea de Pærinte a Eului øi cu vocile Parentale pe care le
poartæ în minte øi pe care copiii învaflæ sæ le „investeascæ“
prin comportamentele declanøatoare adecvate. Din moment
ce pærintele este mai vârstnic øi, teoretic, mai înflelept în anu-
mite privinfle decât copiii sæi, el are datoria øi responsabili-
tatea de a°øi controla comportamentul Parental. Va reuøi sæ
facæ acest lucru doar dacæ°øi pune Pærintele sub controlul
Adultului. Dincolo de asta, este øi el produsul educafliei Pa-
rentale în aceeaøi mæsuræ ca øi copiii sæi.
O dificultate constæ în aceea cæ un copil reprezintæ copia
pærintelui øi nemurirea. Orice pærinte e încântat, pe faflæ sau
în tainæ, când copiii sæi reacflioneazæ la fel ca el, chiar øi atunci
când aceøtia îi imitæ cele mai rele træsæturi. Tocmai la aceastæ
încântare trebuie sæ renunfle, sub controlul Adultului, dacæ
vrea sæ°øi vadæ copiii adaptându°se la sistemul solar øi la
toate ramificafliile acestuia mai bine decât a reuøit el însuøi.
344 Eric Berne

Iar acum suntem pregætifli sæ vedem ce se întâmplæ când


Jeder, care°i reprezintæ pe tofli oamenii laolaltæ øi pe oricare
dintre ei separat, vrea sæ schimbe planul, benzile audio din
mintea lui øi programul dictat de ele, øi devine un tip aparte
de om — Pat, pacientul.
Partea a IV-a
SCENARIUL
ÎN PRACTICA CLINICÆ
Capitolul 16
ETAPELE PRELIMINARE

A. Introducere
Din moment ce influenfla scenariului de viaflæ începe sæ se
exercite încæ înainte de naøtere, iar „etalarea finalæ“ sau ræs-
plata supremæ survine la moarte sau mai târziu, clinicianul
are rareori ocazia de a urmæri un scenariu de la început pânæ
la sfârøit. Avocaflii, bancherii, medicii de familie øi clericii,
mai ales aceia care°øi desfæøoaræ activitatea în oraøe mici, au
cele mai mari øanse de a cunoaøte toate secretele vieflii unui
om pe o perioadæ atât de lungæ. Dar cum analiza psihiatricæ a
scenariului a luat fiinflæ doar cu câfliva ani în urmæ, nu existæ,
de fapt, nici un singur exemplu de observare clinicæ integralæ
a unui curs al vieflii sau scenariu. În prezent, cea mai bunæ
cale de a obfline o imagine cuprinzætoare în timp este cu aju-
torul lucrærilor biografice, dar de obicei acestea au lipsuri în
multe privinfle importante; cu ajutorul biografiilor øtinfliifice
sau romanflate se poate ræspunde la pufline din întrebærile
amintite în capitolele anterioare. Primul demers apropiat
într°o anumitæ mæsuræ de analiza scenariului a fost cartea lui
Freud despre Leonardo da Vinci.107 Urmætoarea piatræ de
hotar este biografia lui Freud însuøi scrisæ de Ernest Jones108,
acesta având avantajul de a°øi cunoaøte personal subiectul.
Erikson a studiat planul de viaflæ øi cursul vieflii a doi lideri de
107 Freud, S. Leonardo da Vinci: A Study in Psychosexuality. Vintage
Books, New York, 1955.
108 Jones, E. The Life and Work of Sigmund Freud. Basic Books, New York,
1953°1957.
348 Eric Berne

succes, Martin Luther øi Mahatma Gandhi.109 Biografia lui


Henry James la care Leon Edel continuæ sæ lucreze110 øi stu-
diul lui Zeligs asupra relafliei dintre Hiss øi Chamberlain111
dezvæluie de asemenea numeroase elemente ale scenariului.
Dar în toate aceste cazuri, se pot face doar presupuneri cu
privire la directivele timpurii.
Abordarea cea mai apropiatæ de un studiu øtiinflific al sce-
nariului se gæseøte în lucrærile lui McClelland.112 El a studiat
relaflia dintre poveøtile ascultate øi citite de copii øi motivele
lor de a træi. Mulfli ani mai târziu, opera sa a fost continuatæ
de Rudin.113
Rudin a studiat cauza morflii în rândul celor motivafli de
astfel de poveøti. „Oamenii cu rezultate“ trebuie sæ fie „buni“,
aøa cæ tind sæ°øi controleze atent simflæmintele øi, adesea,
suferæ de ulcer sau de hipertensiune. Rudin a comparat acest
grup cu grupul celor care°øi doresc „putere“ øi se exprimæ
liber prin acfliune, pentru a o obfline; la ei se înregistreazæ o
ratæ ridicatæ a decesului cu cauze pe care le vom numi „con-
forme cu scenariul“: sinucidere, omucidere øi cirozæ hepaticæ
provocatæ de excesul de bæuturæ. Scenariile „oamenilor cu
rezultate“ se bazau pe poveøti despre izbânzi, pe când cele
ale oamenilor „dornici de putere“ aveau la bazæ poveøti
despre acfliuni riscante, iar Rudin ne spune ce fel de moarte
îøi pregætea fiecare. Studiul a fost efectuat pe o duratæ de
douæzeci øi cinci de ani øi se integreazæ foarte bine în contex-
tul analizei scenariului, aøa cum am prezentat°o aici.
109 Erikson, E. Young Man Luther. W.W. Norton & Company, New York,
1958. Gandhi’s Truth. W.W. Norton & Company, New York, 1969.
110 Edel, L. e.g., Henry James: The Untried Years. J.B. Lippincott
Company, Philadelphia, 1953.
111 Zeligs, M. Friendship and Fratricide. The Viking Press, New York,
1967.
112 McClelland, D.C. The Achieving Society. D. Van Nostrand Company,
Princeton, 1961.
113 Rudin, A.A. „National Motives Predict Psychogenic Death Rate 25
Years Later“. Science1960: 901°903, 24 mai 1968.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 349

Chiar øi cu astfel de studii, analiza scenariului nu poate


atinge precizia psihologiei øoarecilor sau a bacteriologiei. În
practicæ, analistul de scenarii trebuie sæ citeascæ biografii, sæ
urmæreascæ reuøitele prietenilor øi eøecurile duømanilor, sæ
vadæ cât mai mulfli pacienfli cu diferite tipuri de programare
timpurie øi sæ facæ proiecflii în trecutul øi viitorul oamenilor
pe care°i cunosc din perspectivæ clinicæ de suficient de mult
timp. Clinicianul care practicæ de douæzeci°treizeci de ani, de
exemplu, øi pæstreazæ legætura cu foøtii pacienfli fie prin vizite
periodice, fie prin felicitæri de Cræciun, ajunge sæ se simtæ tot
mai sigur pe analizele sale de scenariu. Cu o asemenea expe-
rienflæ, øtie mai bine ce sæ facæ cu pacienflii pe care°i trateazæ
în prezent øi cum sæ obflinæ cantitatea maximæ de informaflie,
cât mai rapid cu putinflæ, de la pacienflii noi. Cu cât scenariul
poate fi înfleles mai repede øi mai corect în fiecare caz, cu atât
terapeutul poate sæ aplice mai rapid øi mai eficient antiteza lui,
evitând astfel irosirea de timp, energie, viefli øi noi generaflii.
În practica psihiatricæ, la fel ca în toate ramurile medicinii,
existæ o anumitæ ratæ a mortalitæflii øi o anumitæ ratæ a dizabi-
litæflilor, iar primul scop al terapeutului trebuie sæ fie reduce-
rea acestora, indiferent ce altceva mai realizeazæ în plus.
Sinuciderea peste noapte cu medicamente øi sinuciderea lentæ
cu alcool sau prin hipertensiune trebuie evitate. Terapeutul
trebuie sæ aibæ sloganul: „Întâi sæ te simfli mai bine, øi pe
urmæ analizæm“; altfel, unii dintre cei mai „interesanfli“ øi
„intuitivi“ dintre pacienflii sæi vor ajunge cei mai inteligenfli
oameni din morgæ, din ospiciu sau din penitenciar. Prin ur-
mare, prima problemæ este: care sunt „semnele de scenariu“
ce apar pe parcursul terapiei? Terapeutul trebuie sæ øtie ce sæ
caute, unde sæ gæseascæ, ce sæ facæ dupæ ce gæseøte øi cum
sæ°øi dea seama dacæ acflioneazæ eficient; cu asta ne vom
ocupa în capitolul urmætor. A doua problemæ constæ în a°øi
verifica observafliile øi impresiile øi a le pune într°o oarecare
ordine sistematicæ, astfel încât sæ le poatæ prezenta altora. În
acest scop, îi poate fi de folos „Inventarul operaflional al sce-
nariului“, prezentat începând cu pagina 472.
350 Eric Berne

Mulfli pacienfli recurg la analiza tranzacflionalæ dupæ ce au


parcurs alte tipuri de terapie. În caz contrar, traverseazæ,
împreunæ cu analistul tranzacflional, etapele pe care le°ar par-
curge altfel în terapia „preliminaræ“. De aceea, este convena-
bil ca, în analiza clinicæ a scenariului, sæ luæm în considerare
douæ faze: cea preliminaræ øi cea a analizei scenariului. Astfel
de faze au loc indiferent ce formæ de terapie se foloseøte, ele
nefiind caracteristice analizei scenariului. Analistul de sce-
narii poate vedea unde au eøuat ceilalfli terapeufli, dar nu øi
unde au înregistrat succese, øi invers, alfli terapeufli væd eøe-
curile analizei scenariului, dar de obicei nu°i væd øi reuøitele.
În secfliunea anterioaræ ne°am referit la dezvoltarea fiin-
flelor umane în general, încercând sæ scoatem în evidenflæ ele-
mentele universal valabile, iar subiectul se numea Jeder. Îl
vom numi astfel øi în continuare, cu excepflia momentelor
când se aflæ în cabinet sau internat la psihiatrie øi când îi vom
spune Pat, iar terapeutului sæu, doctorul Q.

B. Alegerea terapeutului
Aproape oricærui terapeut îi place sæ creadæ cæ pacientul
l°a ales pe el øi specialitatea sa pentru cæ mæcar în aceastæ
opfliune øi°a folosit rafliunea, inteligenfla øi capacitatea de dis-
criminare, indiferent cât de confuz ar fi în toate celelalte
privinfle. Sentimentul de a fi ales pe merit — meritul speciali-
tæflii øi cel personal deopotrivæ — e sænætos øi constituie una
dintre recompensele ocupafliei noastre. Aøadar, orice terapeut
are dreptul sæ se scalde în acest simflæmânt øi sæ°l savureze la
maximum — vreme de cinci°øapte minute. Dupæ aceea ar tre-
bui sæ°l punæ pe raft, alæturi de diplome øi de celelalte trofee,
øi sæ uite de el pentru totdeauna, dacæ vrea sæ°øi facæ bine
pacientul.
Doctorul Q poate fi un terapeut foarte bun øi poate avea
diplomele øi pacienflii care sæ confirme acest lucru. Ar putea
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 351

crede cæ æsta e motivul pentru care pacientul vine la el — sau


ar putea chiar pacientul sæ°i spunæ acest lucru. Însæ ar trebui
sæ°l aducæ la realitate gândul la tofli acei pacienfli care nu îl
aleg. Potrivit statisticilor existente, 42% din oamenii cu pro-
bleme se adreseazæ mai întâi unul cleric, nu unui psihiatru, øi
aproape tofli ceilalfli se adreseazæ medicului de familie.114 Øi
din cinci pacienfli care au nevoie de îngrijire psihiatricæ, doar
unul o øi primeøte, într°un spital, într°o clinicæ sau într°un
cabinet particular.115 Cu alte cuvinte, patru din cinci oameni
cu probleme nu aleg tratamentul psihiatric, deøi le stæ la dis-
poziflie în aproape toate cazurile, dacæ nu în altæ parte, mæcar
la un spital de stat. În plus, un procent foarte mare de
pacienfli care au de ales, aleg în mod deliberat nu cel mai bun
terapeut, ci pe urmætorul, øi un procentaj destul de ridicat îl
aleg pe cel mai prost. Acelaøi lucru se întâmplæ în alte ramuri
ale medicinii. De asemenea, se øtie bine cæ foarte mulfli
oameni cheltuie mai mulfli bani distrugându°se cu bæuturæ,
droguri øi jocuri de noroc, decât ar cheltui cu psihoterapia
care ar putea sæ°i salveze.
Dacæ e liber sæ aleagæ, pacientul va alege terapeutul în
funcflie de necesitæflile scenariului sæu. În anumite locuri,
n°are de ales, trebuie sæ meargæ la vraciul, øamanul sau
angakok°ul local.116 În alte locuri are de ales între un practi-
cant al medicinii tradiflionale øi unul al medicinii moderne117,
øi va alege magia tradifliei sau cea a øtiinflei, în funcflie de obi-
ceiurile locale118 øi de presiunile politice. În China øi India,
114 Gurin, G., Veroff, S. & Feld, S. Americans View Their Mental Health.
Basic Books, New York, 1960.
115 Gorman, M. în Mental Health Statistics, Institutul Naflional de
Sænætate Mintalæ, Washington, D.C., Ianuarie 1968.
116 Carpenter, E. The Intermediate Sex. George Allen & Unwin Ltd.,
Londra, 1908.
117 Penfield, W. „Oriental Renaissance in Education and Medicine“.
Science, 141: 1153°1161, 30 septembrie 1963.
118 O confruntare interesantæ în aceastæ privinflæ poate fi gæsitæ în Black
Hamlet, de Wulf Sachs (Geoffrey Bles, Londra, 1937), unde un psiho-
terapeut modern are ca pacient un vraci african.
352 Eric Berne

abordarea tradiflionalæ øi cea modernæ sunt combinate ade-


sea, cum e cazul spitalului psihiatric din Madras119, unde
medicina ayurvedicæ øi exercifliile yoga se folosesc în com-
binaflie cu tratamentul modern pentru psihoze. În multe ca-
zuri, pacientul alege forflat de considerente financiare.
În America, puflini pacienfli îøi pot alege liber terapeutul;
majoritatea sunt recomandafli sau trimiøi, de diferite „auto-
ritæfli“, la un tip sau altul de terapeut: psihiatri, psihologi,
asistenfli sociali de psihiatrie, asistenfli medicali de psihiatrie,
consilieri øi chiar sociologi. Pacientul aflat într°o clinicæ, în
grija unei agenflii sociale, într°un spital de psihiatrie sau unul
guvernamental poate fi dat în grija unui practicant al oricæ-
reia dintre aceste profesii. Øcolarul este trimis la consilierul
øcolii, iar persoana eliberatæ condiflionat, la un agent de elibe-
rare condiflionatæ care se poate sæ n°aibæ câtuøi de puflinæ
pregætire terapeuticæ. În multe cazuri, dacæ pacientul nu are
cunoøtinfle sau fantezii anterioare cu privire la psihoterapie
øi°i place de primul sæu terapeut, va prefera profesia acelui
terapeut øi în viitor.
Abia în practica privatæ, unde existæ cu adeværat alegerea
liberæ, încep sæ aparæ opfliunile „conforme cu scenariul“, mai
cu seamæ cea între psihiatru, psihanalist, psiholog øi asistent
social de psihiatrie, precum øi între membrii competenfli øi
incompetenfli ai acestei profesii. Adepflii bisericii scientiste, de
pildæ, dacæ ajung sæ se adreseze unui terapeut medic, aleg
adesea unul mai puflin competent, din moment ce scenariul
lor le interzice sæ fie vindecafli de un practicant al medicinii.
Aceste profesii au, de asemenea, subdiviziuni øi øcoli între
care se poate alege. În rândul psihiatrilor, de pildæ, existæ
„adepflii electroøocurilor“, „adepflii pastilelor“, „scormonitorii
de creiere“ øi hipnotizatorii, iar dacæ pacientul alege singur
una din aceste variante, cum se întâmplæ adesea, o va alege
pe cea care se potriveøte cu scenariul sæu. Dacæ medicul de
familie îi face o trimitere, e foarte posibil ca medicul sæ aleagæ
119 Berne, E. „Some Oriental Mental Hospitals“. American Journal of
Psychiatry, 106: 376°383, 1949.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 353

terapeutul potrivit cu scenariul propriu. Acest lucru se vede


cel mai clar când pacientul cautæ sau este trimis la un hip-
noterapeut. Dacæ merge la un psihiatru ca sæ cearæ hipnozæ øi
acel psihiatru nu foloseøte hipnoza, urmeazæ o conversaflie
foarte „conformæ cu scenariul“, pacientul insistând cæ trebuie
„adormit“ ca sæ se poatæ face bine. Unii oameni aleg automat
(adicæ în virtutea directivelor scenariului) sæ meargæ la
Clinica Mayo, iar alflii, la Clinica Menninger. La fel, în ale-
gerea unui psihanalist, unii îl preferæ, din motive de scenariu,
pe cel mai ortodox posibil, alflii preferæ mai multæ flexibili-
tate, iar alflii merg la „analiøti“ aparflinând unor øcoli dizi-
dente. Uneori, vârsta sau sexul terapeutului are importanflæ
din motive ce flin de scenariu, cum ar fi nevoia de a seduce
sau teama de seducflie. Rebelii merg deseori la terapeufli rebeli.
Oamenii cu scenarii de eøec aleg cei mai proøti terapeufli posi-
bili, de pildæ chiropracticieni sau øarlatani pur øi simplu.120
H.L. Menken observa odatæ cæ singurele ræmæøifle ale selecfliei
naturale darwiniene în America, unde existæ „îngrijire pentru
tofli“, sunt chiropracticienii, întrucât cu cât li se permite sæ
practice pe scaræ mai largæ, cu atât membrii mai slabi ai
speciei umane vor fi eliminafli mai rapid, prin tratamentul
aplicat de ei.
Existæ indicii clare cum cæ directivele scenariului pacien-
tului stabilesc trei aspecte: (1) dacæ va cæuta vreun fel de aju-
tor sau va læsa pur øi simplu lucrurile sæ curgæ de la sine; (2)
alegerea terapeutului, dacæ existæ mai multe alternative; (3)
dacæ terapia e menitæ sæ aibæ sau nu succes. Astfel, o per-
soanæ cu scenariu de învins fie nu va merge la terapeut, fie va
alege unul incompetent. În acest din urmæ caz, dupæ ce tera-
pia eøueazæ, individul nu numai cæ ræmâne un învins, dupæ
cum cere scenariul sæu, ci mai are øi diferite alte satisfacflii de
pe urma întâmplærii sale nefericite; spre exemplu, poate sæ
dea vina pe terapeut sau sæ dobândeascæ mulflumirea heros-
120 Steiner, L. Where Do People Take Their Troubles? Houghton, Mifflin &
Company, Boston, 1945.
354 Eric Berne

traticæ121 de a fi fost cel mai „prost“ pacient, sau sæ se laude


cæ a fæcut zece ani de terapie cu doctorul X, care l°au costat
suma de Y dolari, færæ nici un rezultat.

C. Terapeutul ca magician
Pentru Copilul pacientului, terapeutul e un fel de magi-
cian. E foarte probabil ca individul sæ aleagæ acelaøi tip de
personaj magic pe care°l cunoøtea în copilærie. În anumite
familii, personajul respectat e medicul de familie, un practi-
cant al medicinii; în altele, este un cleric. Unii medici øi clerici
sunt personaje sobre, desprinse dintr°o tragedie, ca Tiresias;
ei dau veøtile proaste øi, poate, oferæ o formulæ magicæ, o
amuletæ sau o licoare salvatoare. Alflii sunt uriaøi veseli, care
apæræ copiii de rele alinându°i, liniøtindu°i øi încordându°øi
muøchii uriaøi. De obicei, dupæ ce creøte, Jeder va cæuta ajutor
la o persoanæ asemænætoare. Însæ dacæ a avut experienfle
nefericite, poate sæ se ræzvræteascæ øi sæ gæseascæ alt tip de
vrajæ. Un mister este faptul cæ anumifli oameni aleg psihologi
sæ joace acest rol în scenariul lor, din moment ce relativ
puflini au avut parte în copilæria micæ de un psiholog pri-
etenos din cartier care sæ fie magicianul familiei. Din punctul
de vedere al basmului, terapeutul este piticul, vræjitoarea,
peøtele, vulpea sau pasærea care°i oferæ lui Jeder mijlocul
121 Ømecheria în ce°l priveøte pe Herostratus sau Eratostratus constæ în
a întreba: „Ai auzit de el?“ Eu nu auzisem, dar m°a læmurit doctorul
Paul Federn. Herostratus a ars din temelii Templul Dianei din Efes
(acum o ruinæ în apropiere de Kuøadasi, Turcia) în aceeaøi noapte în
care s°a næscut Alexandru cel Mare, când Diana era prea ocupatæ cu
oficierea prilejuitæ de naøtere ca sæ aibæ grijæ cum trebuie de altarul
ei. El a fæptuit acest lucru numai øi numai ca sæ devinæ faimos. Ca
pedeapsæ pe mæsura delictului, s°a poruncit ca numele lui sæ fie øters
din absolut toate documentele. Însæ chiar øi aøa, Plutarh a prins
cumva de veste, øi astfel, numele Herostratus a devenit simbolul
notorietæflii oribile.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 355

magic cu ajutorul cæruia sæ°øi atingæ scopul — cizmele de


øapte poøte, mantia invizibilæ, cufærul fermecat din care iese
la comandæ aur sau o masæ încærcatæ cu bunætæfli — sau
vreun apotropaion care sæ flinæ demonii la distanflæ.
Aproximativ vorbind, când se hotæræøte asupra unui tera-
peut, pacientul poate sæ aleagæ între trei tipuri de magie,
fiecare dintre ele putând fi folositæ pentru reuøitæ sau pentru
eøec. De asemenea, le poate folosi una împotriva celeilalte,
dacæ asta îi cere scenariul. Ele sunt cunoscute drept „øtiinflæ“,
„supæ de pui“ øi „religie“. Orice profesie le poate oferi pe
toate trei, dar de obicei un anumit tip de psiholog oferæ
„øtiinflæ modernæ“, un anumit tip de asistent social de psihia-
trie oferæ „supæ de pui“, øi un anumit tip de cleric°sfætuitor
oferæ „religie“. Terapeutul bine format în oricare din profesi-
ile menflionate este pregætit sæ ofere oricare dintre acestea, în
funcflie de cerinflele situafliei, iar unii oferæ douæ, combinate.
Øtiinfla øi religia, supa de pui øi øtiinfla, religia øi supa de pui
sunt combinaflii frecvent întâlnite în cazul pacienflilor care vor
mai mult decât un singur tip de magie. Diferenfla practicæ
dintre „øtiinflæ“, „supæ de pui“ øi „religie“, pe de o parte, øi o
abordare terapeuticæ øtiinflificæ, suportivæ sau religioasæ, pe
de altæ parte, constæ în a øti când sæ te opreøti. Terapeuflii care
le folosesc pe primele trei nu øtiu când sæ se opreascæ, din
moment ce soiul de magie al fiecæruia face parte din scenariul
sæu, pe când cei care le folosesc pe ultimele trei øtiu când sæ
se opreascæ, fiindcæ øtiu ce fac. Membrii primului grup joacæ
„Încerc doar sæ te ajut“, pe când cei din al doilea grup ajutæ
oamenii.

D. Pregætirea

În demersurile sale preliminare pe terenul terapiei, paci-


entul devine „deprins cu canapeaua“, adicæ învaflæ sæ°øi joace
356 Eric Berne

propriile jocuri stând lungit, la propriu sau la figurat122, øi, de


asemenea, sæ joace jocurile terapeutului suficient de bine pen-
tru ca acesta sæ fie mulflumit. Asta se vede cel mai bine la
pacienflii internafli în secfliile de psihiatrie; pacientul învaflæ
regulile bolii psihice suficient de bine încât sæ poatæ alege,
dupæ plac, între (1) a ræmâne pe termen nelimitat (sau cât
timp permite situaflia financiaræ a familiei), (2) a fi transferat
într°un mediu mai puflin solicitant, cum ar fi un sanatoriu, øi
(3) a merge acasæ când e pregætit. De asemenea, învaflæ cum
sæ se poarte pentru a fi reinternat.
Dupæ mai multe øederi în spital, astfel de pacienfli ajung
specialiøti în a°i „instrui“ pe terapeuflii mai tineri øi pe rezi-
denfli. Ei se pricep sæ alimenteze hobby°urile doctorului, cum
ar fi interpretarea viselor, øi sæ°øi satisfacæ propriile hobby°uri,
cum ar fi „a produce material interesant“. Toate acestea con-
firmæ premisa de bazæ cæ pacienflii sunt tipi de treabæ. Existæ
însæ câteva excepflii. Unii refuzæ sæ joace jocurile specifice
secfliei sau pe cele ale medicului, susflinând ferm cæ nu se fac
vinovafli de vreo boalæ psihicæ. Alflii refuzæ cu încæpæflânare
sau bosumflafli sæ se facæ bine, deøi recunosc cæ e ceva în
neregulæ sau chiar se plâng de asta. Unii dintre ei pot fi îm-
pæcafli dacæ li se permite sæ se odihneascæ o sæptæmânæ°douæ
înainte de a li se cere sæ se facæ bine. Existæ un numær mic de
nefericifli care ar vrea sæ fie tipi de treabæ, dar sunt neaju-
torafli, aflându°se sub stæpânirea unor afecfliuni organice cum
ar fi boala lui Pick sau a unor afecfliuni cvasiorganice, cum ar
fi schizofrenia „procesualæ“, melancolia agitatæ sau mania.
Însæ odatæ ce primesc doza adecvatæ de medicamente de tip
fenotiazine, benzodiazepine sau litiu, aceøtia din urmæ devin
de obicei cât de docili e nevoie. În mod deplorabil, anumite
spitale folosesc tratamentul cu electroøocuri pentru a°i forfla
pe pacienflii încæpæflânafli sæ ajungæ la „forma“ doritæ.
În orice caz, prima etapæ în tratarea pacienflilor internafli la
psihiatrie ar trebui sæ constea în discutarea diferitelor aspecte
ale docilitæflii, în øedinfle pe secflie la care sæ participe
122 Berne, E. Games People Play. Loc. cit.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 357

pacienflii, personalul øi clinicienii oaspefli. Tofli aceøtia pot


oferi sugestii valoroase dacæ înfleleg cæ obiectivul psihotera-
piei nu constæ în a°l externa pe pacient, ci a°l face bine. Dacæ
astfel de øedinfle sunt conduse cu atitudinea adecvatæ, nu
numai cæ se scurtcircuiteazæ foarte rapid numeroase jocuri, ci
mai mult, se poate renunfla la „a face progrese“ în favoarea
însænætoøirii øi a pæstrærii sænætæflii, cu excepfliile menflionate
mai sus. În plus, aproape tofli pacienflii sunt recunoscætori
pentru aceastæ abordare cinstitæ. Aproape de fiecare datæ,
dupæ øedinflæ, câfliva dintre ei vin sæ dea noroc cu terapeutul
øi eventual sæ observe: „E prima oaræ când un doctor s°a pur-
tat cu mine ca øi cu o persoanæ realæ øi mi°a vorbit direct.“
Asta se întâmplæ pentru cæ jocurile din spital nu sunt în nici
un caz „inconøtiente“. Pacientul øtie foarte bine ce face øi de
ce, øi°l apreciazæ pe terapeutul înflelegætor care nu se lasæ
pæcælit. Chiar dacæ nu admite de la prima încercare, pacientul
e recunoscætor fiindcæ aceastæ abordare înlæturæ plictiseala
psihoterapiei convenflionale.
Pentru cei care se simt mai confortabil spunându°øi cæ
pacienflii lor au „un Eu slab“, trebuie sæ afirm cæ n°aø ezita sæ
citesc paragraful de mai sus la prima întâlnire cu un grup de
pacienfli internafli la psihiatrie, chiar øi dintre cei cu tulburæri
foarte serioase, dupæ doar o scurtæ perioadæ de pregætire øi
de cunoaøtere (sæ spunem treizeci de minute), øi nici nu m°aø
îndoi de efectele sale benefice, din moment ce am spus exact
aceste lucruri, în multe ocazii, în astfel de condiflii.123
Când pacientul care a fost, anterior, la unul sau mai mulfli
terapeufli ori a avut internæri la psihiatrie vine la un analist
tranzacflional, ca pacient ambulator sau pacient privat, proce-
dura corectæ este urmætoarea: În timpul primului interviu,
terapeutul are grijæ sæ afle informafliile din trecut legate de
scenariu, pe cât mai mascat cu putinflæ, adaptându°se la con-
versaflia pacientului; dar dacæ existæ omisiuni, are grijæ sæ le
completeze ulterior. În primul rând, aflæ antecedentele medi-
123 Berne, E. „The Staff°Patient Staff Conference“. American Journal of
Psychiatry, 125: 286°293, Septembrie 1968.
358 Eric Berne

cale øi psihiatrice. Cu aceastæ ocazie îi cere pacientului sæ°i


povesteascæ un vis — orice fel de vis, fiindcæ asta e calea cea
mai rapidæ de a obfline o imagine asupra protocolului scena-
riului øi asupra concepfliei despre lume a acelui om. Apoi se
intereseazæ, pe rând, de terapeuflii anteriori: de ce li s°a adre-
sat pacientul, cum i°a ales, ce a învæflat de la ei, de ce a în-
cheiat terapia øi în ce condiflii. Din aceste informaflii, analistul
de scenariu obfline numeroase indicii. Pe unele le urmæreøte
mai în detaliu, punând întrebæri privitoare la alte activitæfli:
cum îøi alege Pat serviciul sau soflia, de ce øi cum îøi dæ
demisia sau divorfleazæ. Dacæ face acest lucru cu competenflæ,
pacientul nu va pune capæt terapiei prematur, cum se întâm-
plæ adesea când pe terapeut îl neliniøteøte transferul øi°øi
ascunde teama în spatele unui obraz imobil, a politeflei ritua-
lice sau a unui casetofon. Nimic nu e mai liniøtitor decât com-
petenfla.
O situaflie frecvent întâlnitæ este aceea în care e evident cæ
pacientul colecflioneazæ eøecuri în terapie øi în oricare altæ
privinflæ, ca sæ justifice ræsplata de tip psihotic sau suicidar a
scenariului, øi abandoneazæ terapia cu „Acum îmi spune!“,
adicæ dând la ivealæ o surprizæ de proporflii færæ a o discuta în
prealabil øi renunflând la terapie færæ sæ anunfle dinainte. De
exemplu, la sfârøitul celei de°a treizecea øedinfle, când totul
pare sæ meargæ bine øi Pat face „progrese“, el ar putea spune
pe ton de conversaflie banalæ, ridicându°se sæ plece: „Apropo,
e ultima oaræ când vin, fiindcæ dupæ°amiazæ mæ duc sæ mæ
internez la sanatoriu“ — lucru pe care nu l°a menflionat ante-
rior. Dacæ doctorul Q a fæcut anamneza cu atenflie, poate
zædærnici un astfel de incident în øedinfla a treia, spunând:
„Eu cred cæ se va întâmpla cam aøa: ai sæ vii aici øase luni, un
an, øi ai sæ renunfli brusc.“ Dacæ Pat obiecteazæ, doctorul Q
ræspunde: „Dar aøa ai fæcut cu ultimele douæ locuri de muncæ
øi cu trei dintre foøtii tæi terapufli. Eu n°am nimic împotrivæ
dacæ asta vrei sæ obflii, fiindcæ pot oricum sæ învæfl câte ceva
între timp, dar dacæ vrei într°adevær sæ te faci bine, æsta e
primul lucru pe care trebuie sæ°l discutæm. Altfel o sæ°fli
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 359

iroseøti øase luni sau un an din viaflæ. Dar dacæ ne putem con-
frunta cu treaba asta pe loc, câøtigi tot atâta timp øi putem
merge mai departe.“ Alcoolicii care tânjesc dupæ control
absolut sau dupæ abandon total e foarte probabil sæ se simtæ
ofensafli de aceastæ anulare a jocurilor lor, dar pacienflii care
vor sæ se facæ bine vor fi recunoscætori. Dacæ pacientul încu-
viinfleazæ cu capul sau râde, prognoza e foarte bunæ.

E. „Pacientul de meserie“
De obicei, pacienflii care au petrecut anterior o perioadæ
îndelungatæ în terapie ori au fost la mai mulfli terapeufli dau
impresia de „pacienfli de meserie“. Diagnosticul de „pacient
de meserie“ se stabileøte pe baza a trei criterii. Unul este acela
cæ Pat foloseøte cuvinte lungi øi°øi pune singur diagnostic, al
doilea e cæ°øi numeøte patologia „Copilæreascæ“ sau „imatu-
ræ“, iar al treilea, cæ pe toatæ durata interviului are un aer
solemn. Înainte de sfârøitul celei de°a doua øedinfle, dacæ e
pacient de meserie, ar trebui sæ i se spunæ acest lucru øi sæ i se
cearæ sæ nu mai întrebuinfleze cuvinte lungi. Cum e foarte
conøtient de situaflie, e suficient sæ i se spunæ: „Eøti pacient de
meserie, iar eu cred cæ ar trebui sæ renunfli la asta. Nu mai
folosi cuvinte lungi øi vorbeøte normal.“ Dacæ se procedeazæ
adecvat, el va înceta în foarte scurt timp sæ mai utilizeze
cuvinte lungi øi va începe sæ vorbeascæ normal, atâta doar cæ
va folosi platitudini. Între timp îøi va fi pierdut aerul solemn,
zâmbind sau chiar râzând câteodatæ. I se poate spune atunci
cæ nu mai e pacient de meserie, ci o persoanæ realæ, cu niøte
simptome psihiatrice. La acest moment ar trebui, de aseme-
nea, sæ înfleleagæ cæ Copilul lui e o prezenflæ permanentæ øi nu
e „copilæresc“ sau „imatur“ în sensul rigid al cuvântului, ci
doar confuz, iar dincolo de confuzie se aflæ tot farmecul, toatæ
spontaneitatea øi creativitatea unui copil real. Trebuie obser-
vatæ evoluflia: de la Copilul precoce deprins cu canapeaua la
360 Eric Berne

Pærintele care vorbeøte în platitudini, øi de aici, la Adultul


care se exprimæ direct.

F. Pacientul ca persoanæ
În termenii analizei de scenariu, la acest moment, pacien-
tul, speræm, „iese din scenariul sæu“ în timpul øedinflelor de
terapie øi se poartæ ca o persoanæ realæ, numitæ în limbaj
colocvial „membru cu legitimaflie al speciei umane“. Dacæ are
recæderi, acest lucru îi va fi adus la cunoøtinflæ de cætre tera-
peut, în terapia individualæ sau de cætre ceilalfli membri ai
grupului, în terapia de grup. Atât timp cât poate ræmâne în
afara scenariului, e capabil sæ°l examineze obiectiv øi analiza
scenariului poate merge înainte. Principala dificultate ce tre-
buie depæøitæ este atracflia scenariului, ceva similar cu „rezis-
tenfla Se°ului“ la Freud. Pacienflii de meserie adoptæ acest rol
pentru cæ au hotærât în fragedæ pruncie, cu încurajare din
partea pærinflilor, sæ fie schilozi psihic, øi se poate sæ fi fost
ajutafli de terapeuflii anteriori. Acesta e de obicei un scenariu
de familie, fiind posibil ca fraflii, surorile øi pærinflii sæ fie øi ei
în tratament. Exemplul tipic este acela în care fratele sau sora
se aflæ într°un spital de psihiatrie, unde continuæ sæ recurgæ
la „acting out“ (cum spune personalul) sau „face pe nebu-
nul“, cum învaflæ Pat acum sæ numeascæ acest comportament.
Pat e cam bosumflat øi în scurt timp recunoaøte foarte sincer
cæ e invidios pe fratele sau sora lui, fiindcæ el (ea) e în spital,
în timp ce el însuøi trebuie sæ se mulflumeascæ cu terapia
ambulatorie. Dupæ cum s°a exprimat un bærbat: „Cum se face
cæ frate°meu e într°un spital de boli nervoase elegant, pe
Coasta de Est, iar eu trebuie sæ mæ mulflumesc cu amærâtul
æsta de grup de terapie? Îmi plæcea mult mai mult când eram
pacient de meserie.“
Când astfel de lucruri sunt rostite în glumæ, ele constituie
miezul împotrivirii faflæ de însænætoøire. În primul rând, Pat
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 361

îøi pierde toate avantajele ce decurg de pe urma internærii


într°un spital øi tot ce e distractiv în a face pe nebunul. Dar
mai mult decât atât, spune el cu sinceritate (dupæ ce începe
sæ°øi înfleleagæ scenariul), Copilul sæu se teme sæ se însænæ-
toøeascæ øi nu poate accepta permisiunea de a se face bine,
oferitæ de terapeut øi de ceilalfli membri ai grupului, fiindcæ
dacæ o acceptæ, mama (din mintea lui) îl va pæræsi. Indiferent
cât de nefericit îl fac spaimele, angoasele, obsesiile øi simp-
tomele sale fizice, e mai bine aøa, crede el, decât sæ se afle în
lumea largæ pe cont propriu, færæ Pærintele care sæ°l protejeze.
În acest punct existæ o etapæ în care analiza scenariului
devine aproape imposibil de diferenfliat de sondarea psi-
hanaliticæ. Protocolul scenariului pacientului devine subiec-
tul investigafliei, øi se cerceteazæ minuflios influenflele timpurii
care l°au determinat sæ se opreascæ asupra unei poziflii øi a
unui stil de viaflæ ne°OK. Aici va începe sæ iasæ la suprafaflæ
mândria pacientului de a fi nevrotic, schizofrenic paranoic,
dependent sau infractor, iar el îøi va aduce jurnalul sau va
vorbi despre planul de a°øi scrie autobiografia, cum au fæcut
atât de mulfli dintre predecesorii sæi. Chiar øi oamenii vin-
decafli de „retard mintal“ pot resimfli o oarecare nostalgie
pentru disfuncflia lor anterioaræ.
Capitolul 17
SEMNELE SCENARIULUI

Prima datorie a unui terapeut de grup, indiferent de abor-


darea teoreticæ pe care o foloseøte, este de a observa toate
miøcærile tuturor muøchilor fiecærui pacient, în fiecare clipæ a
øedinflei cu grupul. Pentru aceasta, trebuie sæ limiteze mæri-
mea grupului la maximum opt øi sæ ia toate mæsurile nece-
sare pentru a se asigura cæ va putea sæ se achite de aceastæ
îndatorire cu cea mai mare eficienflæ posibilæ.124 Dacæ alege ca
abordare analiza scenariului, instrumentul cel mai puternic
cunoscut pentru terapia de grup eficientæ øi totodatæ princi-
palul element pe care cautæ sæ°l observe vizual øi auditiv con-
stæ în acele semne specifice care indicæ natura scenariului
pacientului øi originea lui în experienflele anterioare øi în pro-
gramarea parentalæ. Pacientul poate deveni o persoanæ capa-
bilæ de vitalitate, creativitate, împlinire øi spirit civic autonome
numai dacæ „iese din scenariu“.

A. Semnalul scenariului
La fiecare pacient existæ o posturæ, un gest, un tic sau
simptom caracteristic care semnificæ faptul cæ acesta træieøte
„în scenariu“ sau „a intrat“ în scenariu. Atât timp cât apar
astfel de „semnale de scenariu“, pacientul nu e vindecat,
indiferent câte „progrese“ a fæcut. Poate cæ træieøte mai puflin
nefericit sau mai fericit în lumea scenariului sæu, dar se aflæ
124 Berne, E. Principles of Group Treatment. Loc. cit.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 363

tot în acea lume, nu în cea realæ, lucru pe care°l confirmæ


visele sale, experienflele exterioare øi atitudinea sa faflæ de
terapeut øi de ceilalfli membri ai grupului.
De obicei, semnalul scenariului este perceput mai întâi
intuitiv de Copilul terapeutului125 (preconøtient, nu inconø-
tient). Apoi, într°o zi, aceastæ percepflie e conøtientizatæ pe
deplin øi preluatæ de Adultul terapeutului. El recunoaøte ime-
diat cæ acel semnal i°a fost caracteristic pacientului încæ de la
început øi se întreabæ cum de nu l°a „observat“ cu adeværat
pânæ atunci.
Abelard, un bærbat de vârstæ mijlocie care se plângea de
depresie øi lentoare, venea la grup de trei ani øi fæcuse „pro-
grese“ rezonabile înainte ca doctorul Q sæ aibæ mai mult
decât o idee vagæ cu privire la semnalul scenariului sæu.
Abelard avea permisiunea Parentalæ de a râde, lucru pe
care°l fæcea din toatæ inima ori de câte ori se ivea prilejul, dar
nu avea permisiunea de a vorbi. Când i se spunea ceva, des-
fæøura o rutinæ complicatæ, lentæ înainte sæ ræspundæ. Îøi
îndrepta încet poziflia pe scaun, lua o fligaræ, tuøea, mormæia
ca pentru a°øi aduna gândurile øi apoi începea: „Pæi…“ Dar
într°o zi, când grupul discuta despre naøterea copiilor øi alte
chestiuni sexuale, doctorul Q a „observat“ pentru prima oaræ
cæ Abelard mai fæcea încæ un lucru înainte de a vorbi: îøi stre-
cura mâinile pe sub curea, pânæ hæt în jos. Doctorul Q a spus:
„Abe, scoate°fli mâinile din pantaloni!“, la care tofli, inclusiv
Abelard, au început sæ râdæ øi øi°au dat seama cæ el fæcea
acest gest de când îl øtiau, dar nimeni nu°l „observase“ pânæ
atunci — nici ceilalfli membri ai grupului, nici doctorul Q, nici
Abelard. Atunci a devenit limpede cæ acesta træia într°o lume
a scenariului în care interdicflia de a vorbi era atât de drasticæ,
125 Percepfliile Copilului apar adesea în vise ca resturi diurne, caricaturi
sau simboluri: percepflii de care Adultul n°a fost conøtient, dar care
s°au imprimat oricum în memorie. Astfel de percepflii servesc drept
bazæ pentru raflionamentele intuitive. Vezi Berne, E. „Concerning the
Nature of Diagnosis“. Loc. cit. De asemenea, notele 131, 133, 134, 135
øi 136.
364 Eric Berne

încât îi primejduia testiculele. În cazul æsta nu era deloc de


mirare cæ vorbea doar dacæ°i acorda cineva permisiunea,
punându°i o întrebare! Câtæ vreme semnalul scenariului era
prezent, Abelard nu putea avea libertatea de a vorbi spontan
øi nici de a hotærî în privinfla altor chestiuni care°l preocupau.
Un semnal similar al scenariului, mai frecvent întâlnit,
apare la femei øi poate fi de asemenea perceput intuitiv cu
mult timp înainte de a fi pe deplin conøtientizat; însæ din
experienflæ, terapeutul învaflæ în scurt timp sæ°l vadæ øi sæ°l
evalueze mai rapid. Unele femei øed relaxate pânæ când se
abordeazæ un subiect sexual; atunci nu numai cæ°øi pun pi-
cior peste picior, ci mai mult, îøi încolæcesc laba piciorului
aflat deasupra pe dupæ glezna celui de dedesubt øi, adesea,
îøi încruciøeazæ simultan braflele peste piept, iar uneori se øi
înclinæ în faflæ. Postura asta formeazæ o apærare triplæ sau
cvadruplæ împotriva unei intruziuni care existæ doar în lu-
mea scenariului lor, nu øi în cea realæ, a grupului.
Astfel, pacientului i se poate spune: „Mæ bucur cæ te simfli
mai bine øi faci progrese, dar nu te pofli face bine decât dupæ
ce încetezi sæ mai…“, øi se descrie semnalul scenariului. Asta
e declaraflia introductivæ din încercarea de a obfline un „con-
tract de vindecare“ sau „contract de scenariu“, în locul unui
contract de „progres“. Pacientul poate încuviinfla cæ vine la
grup ca sæ iasæ din scenariu, nu ca sæ gæseascæ toværæøie øi
ponturi domestice utile despre cum sæ se simtæ fericit în timp
ce træieøte în spaimæ sau nefericire. Îmbræcæmintea e un teren
fertil pentru semnalele scenariului: femeia bine îmbræcatæ cu
excepflia pantofilor (va fi „respinsæ“, aøa cum cere scenariul
ei), lesbiana care poartæ haine „bæiefloase“ (probabil va juca
„Acoperirea nevoilor“ cu banii, va fi exploatatæ de iubitele ei
øi va încerca sæ se sinucidæ), homosexualul care poartæ haine
de „fetiflæ“ (va ajunge în toværæøia femeilor care se rujeazæ
strâmb, va fi bætut de iubitul lui øi va încerca sæ se sinucidæ)
øi femeia care se rujeazæ strâmb (va fi adesea exploatatæ de
homosexuali). Alte semnale ale scenariului sunt clipitul, muø-
catul buzelor, încleøtatul maxilarelor, adulmecatul, fræmân-
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 365

tarea mâinilor, învârtirea inelelor øi bætutul tactului cu pi-


ciorul. O listæ excelentæ se poate gæsi în cartea lui Feldman
despre manierisme în vorbire øi gesticæ.126
Postura øi flinuta corpului în mers sunt øi ele revelatoare.
Înclinarea capului în scenariile „Martirul“ øi „Copilul nimæ-
nui“ constituie unul dintre cele mai frecvent întâlnite sem-
nale ale scenariului. O prezentare extensivæ poate fi gæsitæ în
Deutsch,127 iar o interpretare psihanaliticæ, mai ales a semna-
lelor emise de pacientul întins pe canapea, o oferæ Zeligs.128
Semnalul scenariului este întotdeauna reacflia la o direc-
tivæ Parentalæ. Pentru a fi abordat, trebuie scoasæ la ivealæ
directiva, lucru de obicei uøor de fæcut, øi trebuie gæsitæ anti-
teza exactæ, ceea ce poate fi mai dificil, îndeosebi dacæ sem-
nalul e o reacflie la o halucinaflie propriu°zisæ.

B. Componenta fiziologicæ
Apariflia bruscæ a simptomelor este øi ea, de obicei, un
semn al scenariului. Lui Judith îi cerea scenariul sæ „înnebu-
neascæ“, aøa cum fæcuse øi sora ei, dar ea se împotrivea aces-
tei comenzi parentale. Câtæ vreme Adultul ei deflinea
controlul, Judith era o fatæ americanæ normalæ, sænætoasæ, dar
dacæ cineva din preajmæ se purta „ca nebunul“ sau spunea cæ
se simte „nebuneøte“, Adultul se fæcea nevæzut øi Copilul ei
ræmânea færæ protecflie. Începea imediat s°o doaræ capul øi se
retrægea, îndepærtându°se astfel de situaflia conformæ cu sce-
nariul. Pe canapea se petrecea o succesiune similaræ de eveni-
mente. Câtæ vreme doctorul Q îi vorbea sau îi ræspundea, se
126 Feldman, S.S. Mannerisms of Speech and Gestures in Everyday Life.
International Universities Press, New York, 1959.
127 Deutsch, F. „Analytical Posturology“. Psychoanalytic Quarterly, 21:
196°214, 1952.
128 Zeligs, M. „Acting In: Postural Attitudes Observed During
Analysis“. Journal of the American Psychoanalytical Association, 5:
685°706, 1957.
366 Eric Berne

simflea bine, dar dacæ el tæcea, Adultul ei dispærea, Copilul îøi


fæcea apariflia cu gânduri nebuneøti, øi începea imediat s°o
doaræ capul. La unii pacienfli apare exact în acelaøi fel greafla,
numai cæ aici directiva parentalæ este „îmbolnæveøte°te“, nu
„înnebuneøte“ — sau, în limbaj adult, „fii nevrotic“ în loc de
„fii psihotic“. Atacurile de anxietate cu palpitaflii sau crizele
bruøte de astm ori urticarie sunt de asemenea semnale ale
scenariului.
Când scenariul este ameninflat, reacfliile alergice pot fi
drastice. Rose, spre exemplu, fæcea drumeflii de micæ øi din
copilærie nu mai suferise de dermatitæ alergicæ provocatæ de
plante. Dar când psihanalistul ei i°a spus sæ divorfleze, a fæcut
o crizæ alergicæ atât de gravæ, încât a trebuit sæ fie spitalizatæ,
øi a pus capæt analizei. Psihanalistul nu øtia cæ scenariul Rosei
includea un divorfl, dar numai dupæ ce copiii ei ajungeau
adulfli. În astfel de momente de cotituræ pot surveni de ase-
menea crize grave de astm, care necesitæ spitalizare sub cort
de oxigen. Conøtientizarea deplinæ a scenariului pacientului
poate (dupæ pærerea mea) sæ previnæ astfel de crize severe.
Colita ulceroasæ øi ulcerul gastric perforat dau de bænuit øi
ele uneori. Într°un caz, un paranoic a renunflat la lumea sce-
nariului sæu øi a început sæ træiascæ în cea realæ, færæ sufi-
ciente pregætiri øi „protecflie“, øi în mai puflin de o lunæ i°a
apærut zahær în urinæ, marcând apariflia diabetului. Astfel a
revenit la „siguranfla“ scenariului sæu „Îmbolnæveøte°te“, într°o
manieræ modificatæ.
Sloganul „Nu uita de sfincter“ se referæ øi el la compo-
nenta fiziologicæ a scenariului. Bærbatul cu gura crispatæ øi
persoana care mænâncæ, bea, fumeazæ øi vorbeøte în acelaøi
timp (în limita posibilului) sunt „personaje de scenariu“
tipice. Omul dependent de laxative sau clisme poate avea un
scenariu „intestinal“ arhaic. Femeile cu scenariu de intruzi-
une pot sæ°øi flinæ încordafli muøchii levator eni øi sphincter
cunni, ceea ce determinæ dureri în timpul actului sexual.
Ejacularea prematuræ sau întârziatæ øi astmul pot fi privite, la
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 367

rândul lor, ca perturbæri sfincteriene a cæror naturæ este


legatæ de scenariu.
Sfincterele sunt organele etalærii sau ræsplæflii finale. De-
sigur, „cauza“ propriu°zisæ a perturbærilor sfincteriene se aflæ
aproape întotdeauna la nivelul sistemului nervos central.
Însæ aspectele tranzacflionale nu decurg din „cauzæ“, ci din
efect. Spre exemplu, oricare ar fi „cauza“ ejaculærii premature
la nivelul sistemului nervos central, efectul ei se exercitæ
asupra bærbatului øi a partenerei sale øi, în consecinflæ, ejacu-
larea prematuræ decurge din scenariu, face parte din el sau
contribuie la el, de obicei fiind vorba de un scenariu „al
eøecului“ nu doar în sex, ci øi în alte privinfle.
Importanfla faptului de a „nu uita de sfincter“ rezidæ în
felul cum pot fi folosite tranzacflional sfincterele. Copilul din
Mike simte foarte rapid, intuitiv, în ce fel vor diferifli oameni
sæ°øi foloseascæ sfincterele împotriva lui. Øtie cæ bærbatul æsta
vrea sæ urineze pe el, celælalt sæ defecheze pe el, cæ o femeie
vrea sæ°l scuipe øi aøa mai departe.129 Øi are dreptate aproape
de fiecare datæ, lucru pe care°l aflæ în timp dacæ interacflio-
neazæ cu vreunul din aceøti oameni.
Se întâmplæ cam aøa: Când Mike face cunoøtinflæ cu Pat (în
primele zece secunde sau, cel mult, zece minute dupæ ce au
dat ochi unul cu celælalt pentru prima oaræ), Copilul lui Mike
simte exact ce pune la cale Copilul lui Pat. Dar cât mai rapid
cu putinflæ, Copilul lui Pat, cu ajutorul Adultului øi al Pæ-
rintelui sæu, produce o perdea de fum groasæ care, asemeni
unui djin, ia treptat formæ umanæ, în chip de persona sau
deghizarea lui Pat. Atunci Mike începe sæ ignore percepfliile
intuitive ale Copilului sæu øi sæ le îngroape, acceptând în
schimb persona lui Pat. Astfel, Pat îl pæcæleøte pe Mike sæ
renunfle la percepflia lui corectæ øi°i oferæ în schimb persona
sa. Mike acceptæ persona lui Pat fiindcæ øi el e la fel de ocupat
sæ producæ o perdea de fum pentru a°l pæcæli pe Pat, øi e atât
de concentrat asupra lucrului æstuia, cæ uitæ nu doar ce øtie
129 Berne, E. „Primal Images and Primal Judgements“, Psychiatric
Quarterly, 29: 634°658, 1955.
368 Eric Berne

Copilul sæu despre Pat, ci øi ceea ce øtie el însuøi despre pro-


pria persoanæ. M°am referit mai detaliat la primele zece
secunde în altæ parte. Oamenii îøi ignoræ percepfliile intuitive
øi°øi acceptæ reciproc persona pentru cæ aøa e politicos øi pen-
tru cæ asta ræspunde la nevoile jocurilor øi scenariului lor.
Aceastæ acceptare reciprocæ se numeøte „contract social“.130
Semnificaflia sfincterelor în contextul scenariului constæ în
aceea cæ fiecare om îl cautæ øi°l depisteazæ intuitiv pe cel cu
scenariu complementar. Astfel, ca sæ folosim termenii cei mai
elementari, persoana cæreia scenariul îi cere sæ mænânce cæcat
va cæuta pe cineva cæruia scenariul îi cere sæ se cace pe
oameni. Cei doi se vor agæfla unul de altul în primele zece mi-
nute petrecute împreunæ, vor dedica mai mult sau mai puflin
timp pentru deghizarea bazei sfincteriene a atracfliei lor reci-
proce øi, dacæ trec de acest punct, în cele din urmæ îøi vor
ræspunde reciproc la nevoile scenariului.
Dacæ asta nu pare credibil, sæ luæm cazurile mai bætætoare
la ochi, în care se produce o satisfacere imediatæ a nevoilor
scenariului. Un bærbat homosexual poate sæ intre într°o
toaletæ publicæ sau într°un bar, ba chiar sæ meargæ pe stradæ,
øi în zece secunde reuøeøte sæ identifice færæ greøealæ bærbatul
pe care°l cautæ, cel care nu numai cæ°i va oferi genul de satis-
facflie sexualæ dorit, ci mai mult, o va face în maniera cerutæ
de scenariul sæu: într°un loc semipublic, în care fiorul palpi-
tant al jocului „Hoflii øi vardiøtii“ se adaugæ la satisfacflia se-
xualæ, sau într°un loc liniøtit, unde cei doi pot sæ formeze o
legæturæ de mai lungæ duratæ, ce se poate sfârøi (dacæ o cere
scenariul) prin crimæ. Un bærbat heterosexual cu experienflæ,
care merge pe strada potrivitæ din orice oraø mare, poate de
obicei sæ identifice færæ greøealæ exact femeia pe care o vrea:
cea care îi va oferi tipul dorit de satisfacflie sexualæ øi, în plus,
va juca øi jocurile ce se potrivesc cu scenariul lui. El poate sæ
obflinæ o tævælealæ, sæ fie plætit, îmbætat, drogat, ucis sau sæ se
însoare — dupæ cum cere scenariul sæu. Mulfli oameni civi-
130 Berne, E. The Structure and Dynamics of Organizations and Groups.
Loc. cit.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 369

lizafli sau binecrescufli învaflæ sæ°øi ignore sau sæ°øi reprime


intuifliile, deøi aceste capacitæfli pot fi scoase la ivealæ øi dez-
voltate în condifliile potrivite.

C. Cum se ascultæ
În prima secfliune am descris unele semnale vizuale ale
scenariului. Acum ne vom îndrepta atenflia asupra artei as-
cultærii. Terapeutul poate fie sæ°øi asculte pacienflii cu ochii
închiøi, asigurându°i la un moment dat cæ nu a adormit øi
spunându°le ce a auzit pentru a le ræsplæti indulgenfla, fie sæ
asculte înregistrarea pe casetæ a øedinflei de grup, preferabil
tot cu ochii închiøi, ca sæ nu fie distras de elemente vizuale.
Unul dintre lucrurile conforme cu scenariul pe care trebuie
sæ°l învefle aproape tofli copiii, pe lângæ acela de a nu se uita
prea atent la oameni, este sæ nu asculte cu ochii închiøi, ca sæ
nu audæ prea mult. Porunca asta nu e întotdeauna uøor de
depæøit — mamei nu i°ar plæcea.
Chiar dacæ nu a væzut pacienflii niciodatæ øi în primæ in-
stanflæ nu øtie nimic despre istoria lor de viaflæ, un analist de
scenarii experimentat poate afla foarte multe ascultând
zece°douæzeci de minute din înregistrarea audio a unei øe-
dinfle de grup. Pornind cu zero informaflii øi doar ascultând
un pacient necunoscut care vorbeøte o vreme, ar trebui sæ
poatæ face o descriere detaliatæ a contextului familial, a jocu-
rilor favorite øi a destinului probabil al acestuia. Dupæ
treizeci de minute, câøtigul scade din cauza oboselii, aøa cæ o
înregistrare nu trebuie ascultatæ în reprize mai lungi de jumæ-
tate de oræ.
A øti sæ asculfli e o capacitate ce poate fi mereu îmbunæ-
tæflitæ. Asta e un fel de propoziflie zen, din moment ce totul
depinde, în principal, de ceea ce se petrece în mintea ascultæ-
torului, øi nu de ceea ce se petrece în exterior. Partea utilæ a
ascultærii o face acel aspect al personalitæflii cunoscut sub
370 Eric Berne

numele de „Profesorul“, adicæ Adultul Copilului (vezi figu-


ra 7). Profesorul defline puterea intuifliei131, øi cel mai impor-
tant aspect al intuifliei priveøte comportamentul tranzacflional
sfincterian: Ce sfincter vrea celælalt sæ foloseascæ asupra mea
øi pe care vrea sæ°l folosesc eu asupra lui? De unde vin aceste
dorinfle øi ce urmæresc ele? Dupæ ce Adultul ascultætorului fil-
treazæ aceste informaflii arhaice sau „primare“, ele pot fi ela-
borate într°o formæ mai specificæ: informaflii despre contextul
familial al pacientului132, despre luptele sale instinctuale133,
despre ocupaflia sa øi despre obiectivul scenariului sæu. Aøa-
dar, e nevoie de a øti cum poate fi eliberat Profesorul pentru
a°øi face treaba cât mai eficient. Regulile în aceastæ privinflæ
sunt urmætoarele:
1. Ascultætorul trebuie sæ fie într°o formæ fizicæ bunæ, du-
pæ o noapte de somn odihnitor*, øi sæ nu se afle sub influenfla
alcoolului, medicamentelor sau drogurilor care i°ar putea
afecta eficienfla mintalæ. Între acestea se includ øi sedativele, øi
stimulentele.
2. Trebuie sæ°øi elibereze mintea de preocupærile exte-
rioare.
3. Trebuie sæ°øi dea la o parte toate prejudecæflile øi sim-
flæmintele Parentale, inclusiv nevoia de a „ajuta“.
4. Trebuie sæ°øi dea la o parte toate ideile preconcepute cu
privire la pacienflii sæi în general øi cu privire la pacientul
anume pe care°l ascultæ.
131 Berne, E. „Intuition VI. The Psychodynamics of Intuition“. Loc. cit.
132 Berne, E. „The Nature of Intuition“. Psychiatric Quarterly, 23: 203°226,
1949.
133 Berne, E. „Intuition V. The Ego Image“. Psychiatric Quarterly, 31:
611°627, 1957.
* Asta înseamnæ probabil somn REM. De multe ori, terapeutul care
s°a foit færæ sæ poatæ dormi toatæ noaptea constatæ cæ a doua zi di-
mineaflæ, intuiflia sa e mai ascuflitæ ca de obicei. Ipoteza ar fi cæ Adul-
tul sæu e obosit din cauza lipsei de somn NREM, pe când Copilul
sæu e în formæ deosebit de bunæ ca urmare a somnului REM din
beløug.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 371

5. Trebuie sæ nu°øi lase pacientul sæ°l distragæ cu întrebæri


sau diferite pretenflii øi sæ învefle modalitæfli inofensive de a
respinge întreruperile de acest gen.
6. Adultul sæu ascultæ conflinutul spuselor pacientului, în
timp ce Copilul°Profesor ascultæ felul cum sunt ele rostite. În
limbaj telefonic, Adultul ascultæ informafliile, iar Copilul
ascultæ zgomotele de fond134. În limbaj radio, Adultul ascultæ
emisiunea, iar Copilul ascultæ cum funcflioneazæ aparatul.
Astfel, e deopotrivæ ascultætor øi tehnician reparator. Dacæ e
consilier, ajunge sæ fie ascultætor, dar dacæ e terapeut, misi-
unea sa cea mai importantæ sunt reparafliile.
7. Când începe sæ se simtæ obosit, se opreøte din ascultat øi
începe sæ priveascæ sau sæ vorbeascæ.

D. Semnale vocale elementare

Dupæ ce a învæflat sæ asculte, terapeutul trebuie sæ øtie ce


urmæreøte ascultând. Din punct de vedere psihiatric, existæ
patru semnale vocale elementare: sunetele, accentele, vocile
øi vocabularul.

1. Sunetele respiratorii

Cele mai frecvent întâlnite sunete respiratorii øi sem-


nificaflia lor obiønuitæ sunt: tusea (nu mæ iubeøte nimeni),
oftatul (o, dacæ), cæscatul (dæ°mi pace), mârâitul (tu ai spus°o)
øi hohotitul (m°ai prins), plus diferitele tipuri de râs, cum ar fi
râsul vesel, chicotitul, râsul batjocoritor øi chiflcæitul. Ne vom
referi ulterior la cele mai importante trei tipuri de râs, cunos-
cute în limbaj colocvial drept Ho°ho, Ha°ha øi He°he.
134 Berne, E. „Concerning the Nature of Communication“. Loc. cit.
372 Eric Berne

2. Accentele
Cultura are prea puflin de a face cu scenariile. Existæ
învingætori øi învinøi în toate straturile societæflii øi în toate
flærile, iar modul în care°øi împlinesc destinul e relativ acelaøi
oriunde în lume. Spre exemplu, prevalenfla bolilor psihice în
orice grup mare de oameni e aproximativ aceeaøi pretutin-
deni135, øi pretutindeni existæ sinucideri. De asemenea, fie-
care grup mare din lume îøi are liderii øi bogætaøii sæi.
Chiar øi aøa, accentul stræin are o anumitæ semnificaflie
pentru analistul de scenarii. În primul rând, el permite for-
mularea de supoziflii în cunoøtinflæ de cauzæ cu privire la pre-
ceptele Parentale timpurii, øi aici intervine cultura: „Fæ ce fli
se spune“ în Germania, „Stai liniøtit“ în Franfla øi „Nu fi
obraznic“ în Marea Britanie. În al doilea rând, accentul indicæ
flexibilitatea scenariului. Germanul care træieøte în America
de douæzeci de ani øi tot vorbeøte cu un accent pronunflat are
probabil un plan de viaflæ mai puflin flexibil decât danezul
care vorbeøte bine engleza americanæ dupæ numai doi ani. În
al treilea rând, scenariul este scris în limba maternæ a Copi-
lului, iar analiza scenariului e mai rapidæ øi mai eficientæ
dacæ terapeutul vorbeøte acea limbæ. Stræinul care°øi træieøte
scenariul în America echivaleazæ cu interpretarea lui Hamlet
în japonezæ, într°un teatru Kabuki. Dacæ criticul n°are origi-
nalul la îndemânæ, o mare parte din conflinut se pierde sau e
greøit înfleleasæ.
Accentul local este øi el informativ, mai ales dacæ e afectat.
Bærbatul care vorbeøte cu accent de Brooklyn, dar scapæ
câteva a°uri deschise de tip Boston sau Broadway aratæ clar
influenfla unui erou sau a unul personaj parental pe care°l
poartæ în minte, iar acea persoanæ trebuie depistatæ, pentru
cæ e probabil sæ aibæ o influenflæ vastæ, chiar dacæ pacientul
neagæ. Astfel de scæpæri indicæ limpede o rupturæ la nivelul
directivelor Parentale.
135 Cf. Berne, E. „Difficulties of Comparative Psychiatry: The Fiji Islands“.
American Journal of Psychiatry, 116: 104°109, 1959.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 373

3. Vocile
Fiecare pacient are cel puflin trei voci diferite: de Pærinte,
de Adult øi de Copil. E posibil sæ ascundæ una sau chiar douæ
dintre ele vreme îndelungatæ, dar mai devreme sau mai
târziu tot vor ieøi la ivealæ. De obicei, ascultætorul atent poate
auzi cel puflin douæ dintre ele într°un interval oarecare de cin-
cisprezece minute. Pacientul rosteøte un întreg paragraf
Parental cu doar o væicærealæ a Copilului sau un întreg para-
graf Adult cu doar o mustrare Parentalæ, dar ascultætorul vi-
gilent va surprinde fraza°cheie. Alfli pacienfli schimbæ vocea
de la o propoziflie la alta sau chiar folosesc douæ°trei voci în
aceeaøi frazæ.
Fiecare voce dezvæluie ceva cu privire la scenariu. Vocea
Parentalæ, adresându°se altei persoane, foloseøte sloganuri øi
precepte Parentale øi reproduce ce ar fi spus tatæl sau mama
în aceeaøi situaflie: „Nu aøa face toatæ lumea?“ „Uite cine vor-
beøte!“ „Trebuie sæ°fli flii mintea ocupatæ“, „De ce nu te stræ-
duieøti mai mult?“ „Nu pofli avea încredere în nimeni“. O
voce constantæ de Adult înseamnæ de obicei cæ, prin ordin
Parental, Copilul e reprimat în favoarea unui model pedant,
lipsit de umor, încærcat poate cu câteva glume „oficiale“ sau
anale. Asta aratæ cæ, în consecinflæ, Copilul va gæsi cæi ocolite
de exprimare sau va exploda periodic, dând naøtere la com-
portamentele neadaptative øi la irosirea de energie ce carac-
terizeazæ un învins. Vocea Copilului indicæ rolul din
scenariu: de exemplu, „Copilul drægælaø“, „Eu cel dintot-
deauna“, „Smiorcæitul mæmos“. Aøadar, vocea Pærintelui
dezvæluie contrascenariul, vocea Adultului dæ modelul, iar
vocea Copilului îndeplineøte rolul din scenariu.

4. Vocabularul
Fiecare stare a Eului poate sæ aibæ, de asemenea, propriul
ei vocabular. Cuvintele Parentale, cum ar fi „ræu“, „prost“,
374 Eric Berne

„laø“ øi „ridicol“, spun ce se teme Jeder cel mai tare sæ fie øi


ce încearcæ din ræsputeri sæ evite. Vocabularul Adult tehnic,
persistent poate fi pur øi simplu o modalitate de a evita oa-
menii, cum se întâmplæ frecvent în inginerie, aviaflie øi finan-
fle, sub influenfla ordinului din scenariu: „Fæ lucruri mari, dar
nu te implica personal“. Vocabularele Adulte de „individ
særitor“ (Asociaflia pærinflilor øi profesorilor, psihologie, psi-
hanalizæ, øtiinfle sociale) poate fi folosit într°un Rit al Primæ-
verii intelectual, prin care psihismul dezmembrat al victimei
este împræøtiat pe duøumea øi læsat sæ zacæ acolo, pe baza
teoriei cum cæ în cele din urmæ se va reasambla singur øi
dupæ aceea va fi mai fertil. Rezumatul poveøtii acestui sce-
nariu spune: „Am sæ te desfac în bucæfli, øi fline minte cæ
încerc doar sæ te ajut. Dar va trebui sæ te aduni singur, fiindcæ
nimeni altcineva nu poate face asta în locul tæu.“ Uneori,
pacientul e propria sa victimæ ritualæ preferatæ. Vocabularul
Copilului poate confline cuvinte obscene de revoltæ, locurile
comune ale supunerii sau expresiile dulci ale nevinovæfliei
fermecætoare.
O triadæ tipicæ, gæsitæ deseori la aceeaøi persoanæ confline
chestii siropoase din partea Pærintelui, disecflie din partea
Adultului øi obscenitæfli din partea Copilului. De pildæ: „Avem
cu toflii suiøuri øi coborâøuri; pærerea mea e cæ te descurci de
minune. Sigur cæ trebuie sæ°fli desparfli Eul autonom de iden-
tificarea cu mama ta. În definitiv, e o lume de cæcat.“ Acest
scenariu vine direct din Infernul lui Dante: „Cum sæ zâmbeøti
permanent în timp ce citeøti un tratat øtiinflific, aflându°te în
mocirlæ pânæ°n gât.“

E. Alegerea cuvintelor
Propozifliile sunt construite în colaborare de Pærinte,
Adult øi Copil, øi fiecare°øi rezervæ øi°øi exercitæ dreptul de a
introduce cuvinte øi expresii în funcflie de nevoile sale. Pentru
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 375

a înflelege ce se petrece în mintea pacientului, terapeutul tre-


buie sæ poatæ descompune produsul final în componentele
sale semnificative. Asta se numeøte analizæ morfologicæ tran-
zacflionalæ øi se deosebeøte întrucâtva de analiza morfologicæ
gramaticalæ.

1. Pærfli de vorbire
Adjectivele øi substantivele abstracte sunt porecle. Ræs-
punsul corect de dat persoanei care spune cæ suferæ de
„dependenflæ pasivæ“ sau cæ este „un sociopat marcat de
nesiguranflæ“ este: „Cu ce epitete fli se adresau pærinflii când
erai mic?“ Eufemismele de acfliune cum ar fi „exprimare
agresivæ“ sau „raport sexual“ ar trebui eliminate prin între-
barea: „Cum numeai asta când erai mic?“ „Agresivitatea
expresivæ“ este o invenflie puræ øi înseamnæ cæ Pat a urmat un
curs de dans modern ori s°a luat la trântæ cu un terapeut
gestaltist, iar „sex coital“ înseamnæ cæ participæ la øedinflele
Ligii pentru libertate sexualæ.*
Adverbele sunt ceva mai intime. Astfel, „Uneori simt exci-
taflie sexualæ“ se plaseazæ undeva, la o distanflæ vagæ, în timp
ce „Uneori mæ excit sexual“ e în prezentul concret. Semnifi-
caflia psihologicæ exactæ a adverbelor ræmâne însæ de clarifi-
cat.
Pronumele, verbele øi substantivele concrete sunt cele mai
reale pærfli de vorbire øi „spun lucrurilor pe nume“. A spune
lucrurilor pe nume poate însemna cæ pacientul e pregætit sæ
se facæ bine. Astfel, o femeie care se teme de sex subliniazæ
adeseori adjectivele øi substantivele abstracte: „Am avut o ex-
perienflæ sexualæ satisfæcætoare.“ Mai târziu, poate sæ accen-
* „Adjectivele substantivale“ øi care se terminæ în „pat“, cum ar fi
sociopat, psihopat, nevropat sunt de obicei termeni disprefluitori
aplicafli pacienflilor. „Adjectivele verbale“, care se terminæ în „iv“,
cum ar fi punitiv øi manipulativ, sunt mai neutre øi pot fi aplicate
deopotrivæ pacienflilor øi membrilor personalului.
376 Eric Berne

tueze pronumele øi verbele: „Øi el, øi eu ne°am aprins tare de


tot.“ O femeie a mers prima oaræ la spital ca sæ aibæ „o expe-
rienflæ de obstetricæ“. A doua oaræ s°a dus sæ nascæ. Pacienflii
îøi „exprimæ ostilitatea faflæ de personajele cu autoritate“.
Când devin oameni reali, se mulflumesc sæ înjure sau sæ rupæ
hârtii. În ce°l priveøte pe terapeut, cel care declaræ: „Am ini-
fliat interviul fæcând schimb de saluturi pozitive. Apoi pacien-
tul a relatat cæ øi°a exprimat ostilitatea recurgând la un act de
agresiune fizicæ la adresa sofliei sale“ se descurcæ mai greu
decât cel care spune: „Pacientul a spus bunæ ziua øi mi°a
povestit cæ øi°a lovit soflia.“ Într°un caz, terapeutul a afirmat
cæ un anumit bæiat „urmeazæ o øcoalæ cu regim rezidenflial în
zona privatæ“, în timp ce bæiatul a spus pur øi simplu cæ
„învaflæ la o øcoalæ cu internat“.
Cel mai important cuvânt din limbajul scenariului este
conjuncflia „dar“, care înseamnæ: „Potrivit scenariului meu,
n°am permisiunea sæ fac asta.“ Oamenii reali spun: „O voi
face“ sau „N°o voi face“, „Am învins“ sau „Am pierdut“; „O
voi face, dar…“, „N°o voi face, dar…“, „Am învins, dar…“ øi
„Am pierdut, dar…“ sunt toate conforme cu scenariul.

2. Cuvinte OK
Regula în ascultarea înregistrærilor audio spune: Dacæ nu
pofli auzi ce spune pacientul, nu°fli face griji, fiindcæ de obicei
nu spune nimic. Când are ceva de spus, îl vei auzi, indiferent
cât de mare ar fi zgomotul de fond sau cât de proastæ înregis-
trarea. Uneori, o casetæ prost înregistratæ e mai utilæ, în scop
clinic, decât una bine înregistratæ. Dacæ se aude clar fiecare
cuvânt, ascultætorul ar putea fi distras de conflinut, scæpân-
du°i astfel indiciile mai importante din scenariu. Spre exem-
plu: „Am cunoscut un bærbat într°un bar, øi a început sæ°mi
facæ avansuri. Când a devenit prea insistent, i°am spus: «Nu,
zæu, cine te crezi?», ca sæ vadæ cæ sunt o doamnæ, dar el a
continuat, aøa cæ dupæ o vreme l°am respins.“ Asta e o
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 377

relatare plicticoasæ, neinstructivæ øi banalæ. Într°o înregistrare


proastæ e mult mai revelatoare, cæci sunæ cam aøa: „Mormæit,
mormæit, mormæit, SÆ°MI FACÆ AVANSURI mormæit, mor-
mæit, PREA INSISTENT mormæit, mormæit, mormæit, VADÆ
CÆ SUNT O DOAMNÆ mormæit, mormæit, RESPINS.“ Aici,
cuvintele audibile sunt „cuvintele OK“. Pacienta are instruc-
fliuni din partea mamei sæ RESPINGÆ bærbaflii, dovedind ast-
fel cæ E O DOAMNÆ, cu condiflia sæ poatæ aduna suficiente
cupoane sau AVANSURI ca sæ aibæ justificarea (ca doamnæ)
de a se înfuria. Instrucfliunile spun: „fiine minte cæ DOAM-
NELE se înfurie când bærbaflii le fac avansuri.“ Tatæl intervine
øi el, særitor: „Prin baruri sunt o mulflime de bærbafli INSIS-
TENfiI, øtiu eu bine.“ Aøa cæ ea merge în baruri øi se apucæ sæ
demonstreze cæ e o doamnæ.
Dupæ ce a petrecut o vreme în terapie psihanaliticæ, înre-
gistrarea sunæ cam aøa: „Mormæit, mormæit, mormæit, BÆR-
BAT SADIC mormæit, mormæit, mormæit, EUL MEU
MASOCHIST mormæit, mormæit. Mormæit mormæit, mor-
mæit, EXPRIMÂNDU°MI OSTILITATEA OBIØNUITÆ mor-
mæit, mormæit.“ Pacienta a înlocuit vechile cuvinte OK cu
altele noi. Dacæ trece la o analizæ tranzacflionalæ, înregistrarea
sunæ astfel: „Mormæit, mormæit, COPILUL LUI mormæit,
mormæit, mormæit, PÆRINTELE MEU mormæit, mormæit,
JUCAT «VIOLA».“ Dar o lunæ mai târziu nu se mai aud mor-
mæieli nici mæcar într°o înregistrare de proastæ calitate, cu
mult zgomot de fond, ci se aude clar: „De când nu mai merg
prin baruri am cunoscut niøte bærbafli teribil de simpatici.“
Cuvintele OK spun povestea mult mai bine decât po-
vestea însæøi. Într°o terapie convenflionalæ poate fi nevoie de
luni întregi pentru a descurca iflele unei întâmplæri ghinio-
niste articulate clar de o studentæ în ultimul an, dar dacæ înre-
gistrarea sunæ la modul „Mormæit, mormæit, mormæit,
ÎNVÆfiAT PE BRÂNCI mormæit, mormæit, NOTE BUNE,
DAR mormæit, mormæit, GROAZNIC DUPÆ ACEEA“, cu-
vintele OK care ræzbat cu claritate contureazæ imediat po-
vestea vieflii ei: „Va trebui sæ munceøti pe brânci øi sæ reuøeøti,
378 Eric Berne

atâta doar cæ la un moment dat ceva va merge prost, aøa cæ în


final ai sæ te simfli groaznic.“ Cuvintele OK exprimæ clar øi
ræspicat directivele pacientei.
Cuvintele OK la care ne°am referit în aceastæ ultimæ sec-
fliune provin din preceptele, modelele øi ameninflærile Paren-
tale. Preceptele de genul „Fii o doamnæ“, „Învaflæ pe brânci“
fac ca Doamnæ øi Învaflæ sæ fie cuvinte OK. Ameninflarea
„Altfel se va întâmpla ceva groaznic“ face din Ceva Groaznic
cuvinte OK. Dupæ ce pacientul se deprinde cu canapeaua,
termenii din vocabularul terapeutului devin cuvinte OK, ba
mai mult, æsta e unul dintre semnele cæ pacientul s°a deprins
cu canapeaua. El spune masochism, ostilitate, Pærinte, Copil
etc. pentru cæ în acest stadiu, terapeutul a devenit pærin-
te°substitut, iar vocabularul lui OK îl înlocuieøte pe cel iniflial,
învæflat în copilærie. Cuvintele sunt cele aprobate de partea de
Pærinte a tatælui, mamei, terapeutului sau a altor persoane cu
rol parental în viafla persoanei.

3. Cuvinte din scenariu

fiinem minte însæ cæ multe dintre comenzile scenariului


sunt date de partea de Copil a tatælui sau mamei, iar aceasta
se bazeazæ pe un cu totul alt vocabular de cuvinte øi expresii
din scenariu, de obicei foarte diferite de cuvintele OK. Ba mai
mult, unele pot fi chiar în directæ contradicflie cu acestea.
Femeia care foloseøte cuvinte OK foarte potrivite pentru o
doamnæ când se aflæ în contextul antiscenariului poate între-
buinfla un limbaj deosebit de colorat când se aflæ în contextul
scenariului. Astfel, îøi numeøte copiii „adolescenflii mei ado-
rabili“ când e treazæ øi „cæcaflii æia mici“ când e beatæ. Cu-
vintele din scenariu dau informaflii importante privind
rolurile øi scenele din scenariu, acestea fiind importante în
încercarea de a reconstitui lumea scenariului sau genul de
lume în care træieøte Copilul pacientului.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 379

În scenariile bærbaflilor, rolurile cele mai frecvente pentru


persoanele de sex feminin sunt cel de fatæ, de doamnæ øi de
femeie. În scenariile femeilor, persoanele de sex masculin
devin puøtani, bærbafli øi moønegi. Mai specializate sunt
rolurile de „fetiflæ“ øi „moøneag libidinos“. Aceøtia se atrag
reciproc, mai cu seamæ în baruri. Bærbatul numeøte femeile
pe care le cunoaøte „fetifle drægufle“, iar femeia îi numeøte pe
bærbaflii pe care°i cunoaøte „moønegi libidinoøi“. Scenariul lui
cere o fetiflæ, iar al ei, un moøneag libidinos, iar când se întâl-
nesc începe acfliunea, amândoi øtiind ce sæ°øi spunæ dupæ
„bunæ ziua“. Diferite femei træiesc în lumi populate de lupi,
bestii, vræjitori, pisici, ticæloøi, fraieri øi nemernici, iar bærbaflii
le væd ca pe niøte pæpuøi, cæflele, bucæfli bune, puicufle, para-
øute, curve øi cururi. Toate astea sunt cuvinte din scenariu ce
apar pe parcursul conversafliei sau al terapiei de grup.
Episoadele scenariului se centreazæ de obicei pe una sau
alta dintre încæperile casei: camera copilului, baia, bucætæria,
sufrageria øi dormitorul, ele gæsindu°øi localizarea în expresii
ca: „bæuturæ din beløug“, „tot rahatul æla“, „un adeværat
ospæfl“, „tofli oamenii aceia“ øi „dæ°le pe spate“. Fiecare dintre
aceste încæperi are propriul vocabular, iar persoana ræmasæ
blocatæ într°una din ele va folosi întruna expresiile adecvate.
La fel de frecventæ este camera de lucru, descrisæ de expresia
„Miøcæ°fli fundul încoace!“
La oamenii care se luptæ cu scenariul lor mai pot fi întâl-
nite øi cuvinte ale contrascenariului. Jack, Sisiful despre care
am vorbit în capitolul 12, a devenit jucætor profesionist de
baseball, în parte fiindcæ asta°øi dorea øi în parte fiindcæ l°a
constrâns unchiul lui. Într°o zi, când doctorul Q îl asculta, a
observat pentru prima oaræ puterea imensæ din spatele
cuvântului „nu“, pe care Jack îl rostea frecvent, øi un impact
mai mic, dar tot izbitor, ori de câte ori Jack spunea „altceva“.
A simflit intuitiv, imediat, semnificaflia acestor doi termeni.
De fiecare datæ când spunea „nu“, Jack servea mingea, øi de
fiecare datæ când servea mingea, Copilul lui spunea „nu“ —
„N°ai sæ serveøti bine!“ De fiecare datæ când spunea „alt-
380 Eric Berne

ceva“, arunca pentru prima bazæ, øi de câte ori arunca pentru


prima bazæ, spunea „altceva“: „Dacæ nu pot servi în aøa fel
încât sæ te înving, o sæ încercæm altceva.“ Jack nu numai cæ a
confirmat aceste intuiflii, ci în plus a povestit cæ un antrenor
i°a spus acelaøi lucru, într°un limbaj diferit: „Relaxeazæ°te!
Dacæ arunci cu atâta putere de fiecare datæ când serveøti, ai
sæ°fli nenoroceøti umærul!“ Øi exact asta s°a øi întâmplat pânæ
la urmæ. La fel ca doctorul Q, antrenorul sesizase, cu ajutorul
intuifliei øi experienflei sale, cæ Jack serveøte cu furie øi øtia cæ
asta nu ajutæ la nimic.
Antiscenariul lui Jack presupunea succesul ca jucætor de
baseball, iar în spatele aruncærilor sale profesioniste se afla o
mare furie faflæ de tatæl øi de unchiul sæu pentru cæ°i porun-
ciseræ sæ fie un învins. Astfel, de fiecare datæ când arunca
mingea, se lupta cu propriul scenariu øi încerca sæ°øi croiascæ
drum cu forfla spre reuøitæ. Asta°i oferea o vitezæ uriaøæ, iar
antiscenariul îi conferea un control excelent. Îi lipsea un sin-
gur lucru: capacitatea de a se detaøa puflin øi de a°øi adapta
aruncærile la contextul serviciului øi al situafliei din acel
moment a meciului. În cele din urmæ, furia sa neadaptativæ
i°a adus exact ræsplata pe care încerca s°o evite, aøa cæ a tre-
buit sæ renunfle la baseball. Spiritul de observaflie intuitiv al
Adultului din Copilul terapeutului, Profesorul, este cel mai
preflios dintre instrumentele sale terapeutice. Sensibilitatea
extremæ a unui Profesor cu receptivitatea adecvatæ este de-
monstratæ de faptul cæ doctorul Q a øtiut toate aceste lucruri
în ciuda faptului cæ în toatæ viafla lui fusese la un singur meci
de baseball profesionist, cu toate cæ servise mingea în multe
meciuri de softball de amatori.

4. Metaforele
Metaforele sunt strâns aliate cu cuvintele scenariului.
Astfel, Mary avea douæ vocabulare metaforice diferite, sepa-
rate. Într°unul, afirma cæ nu vede flærmul, cæ nu poate sonda
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 381

nimic, cæ abia°øi mai fline capul deasupra apei, traverseazæ


zile furtunoase øi o copleøesc valuri de sentimente. Alteori,
viafla era un ospæfl, îi venea sæ°øi înghitæ cuvintele, avea
bunætæfli din beløug sau simflea amæræciune ori acrealæ pentru
felul cum se færâmiflase præjitura. S°a cæsætorit cu un marinar
øi se plângea de obezitate. Când se simflea pe mare, tot limba-
jul ei era maritim, iar când fæcea exces de mâncare, era în
întregime culinar. Astfel, cædea din ocean în bucætærie øi
înapoi, iar problema terapeutului era s°o flinæ cu picioarele pe
pæmânt. Metaforele sunt o extensie a scenei pe care se desfæ-
øoaræ scenariul, iar schimbarea metaforelor înseamnæ schim-
barea scenei. În cazul ei, apele furtunoase s°au dovedit a fi un
ocean de furie.

5. Frazele de securizare
Unii oameni trebuie sæ parcurgæ anumite ritualuri sau sæ
facæ anumite gesturi înainte de a începe sæ vorbeascæ, pentru
a se proteja sau a se scuza cæ iau cuvântul. Aceste ritualuri
sunt adresate Pærinflilor lor. Am amintit deja cazul lui Abe-
lard, care°øi strecura mâinile sub curea de fiecare datæ înainte
de a începe sæ vorbeascæ. Era evident cæ°øi apæra astfel testi-
culele de un atacator læuntric, programat sæ°l atace în momen-
tele când læsa garda jos fiindcæ vorbea cu cineva, aøa cæ se
ocupa întotdeauna de acea primejdie înainte de a se aventura
sæ deschidæ gura. În alte cazuri, aceste mæsuri de securitate
sunt înglobate în structura propozifliei. Ræspunsul la o între-
bare de genul „Te înfurii vreodatæ pe sora ta?“ poate confline
diferite grade de protecflie. „Poate m°am înfuriat“ presupune
ordinul Parental „Nu te angaja decisiv niciodatæ!“ „Cred cæ
poate m°am înfuriat“ presupune douæ ordine Parentale:
„Cum pofli fi sigur?“ øi „Nu te angaja decisiv“. De obicei,
primul vine de la tatæ, iar al doilea, de la mamæ. „Cred cæ poate
s°a întâmplat sæ mæ înfurii“ confline o protecflie triplæ. Expre-
siile de securizare au în principal valoare de prognozæ. E
382 Eric Berne

mult mai uøor ca terapeutul sæ pætrundæ printr°un singur


strat de mæsuri de securitate decât prin trei. „Cred cæ poate
s°a întâmplat“ seamænæ cu Subjonctivul Berkeley øi, la fel ca
acesta, are menirea de a apæra øi ascunde un Copil foarte mic
øi foarte temætor, care nu e dispus sæ se deschidæ prea uøor în
fafla nimænui.

6. Subjonctivul
Subjonctivul, cæruia i se mai spune colocvial øi „Subjonc-
tivul Berkeley“, confline trei elemente. Primul, expresiile
„dacæ“ sau „o, dacæ“; al doilea, folosirea de verbe la modul
conjunctiv, cum ar fi „aø face“, „ar trebui“ øi „aø putea“.
Subjonctivul Berkeley e cel mai dezvoltat în campusurile stu-
denfleøti. Fraza clasicæ este: „Ar trebui, øi aø face°o dacæ aø
putea, dar…“. Ea mai are alte douæ variante: „Dacæ ei ar face
asta, eu precis aø putea, øi cred cæ probabil ar trebui, dar…“ øi
„Ar trebui, øi probabil cæ aø putea, dar în cazul æsta ei ar…“
Atitudinea subjonctivæ capætæ aspect formalizat în titluri
de cærfli, teze, articole øi lucræri studenfleøti. Douæ exemple
frecvent întâlnite sunt: „Factori implicafli în…“ (= o, dacæ) sau
„Cætre o teorie asupra…“ (= Aø face dacæ aø putea, øi øtiu cæ
ar trebui). În cazul extrem, titlul devine: „Câteva observaflii
introductive privind unii factori implicafli în obflinerea de
date cætre o teorie asupra…“ — titlu într°adevær foarte mo-
dest, din moment ce e clar cæ va fi nevoie sæ treacæ vreo douæ
sute de ani înainte ca teoria propriu°zisæ sæ fie gata de publi-
care. E evident cæ mama acestui bærbat i°a spus sæ nu°øi
asume nici un risc. Probabil cæ urmætoarea sa lucrare se va
intitula „Câteva observaflii intermediare privind… etc.“, iar
apoi „Câteva observaflii finale privind… etc.“. Dupæ ce a
rezolvat°o cu Observafliile, probabil cæ titlurile urmætoarelor
sale lucræri se vor tot scurta. Pe la patruzeci de ani, va tunde
remarcile introductive øi va scoate la ivealæ a øasea lucrare,
„Cætre o teorie asupra…“, dar teoria propriu°zisæ apare
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 383

rareori. Dacæ totuøi apare, în a øaptea lucrare, va exista øi o a


opta, intitulatæ: „Hopa! Scuze. Înapoi la abac.“ Individul e
mereu pe drum, dar nu ajunge niciodatæ la staflia urmætoare.
Asta nu e deloc amuzant pentru terapeutul care se apucæ
sæ trateze un om care scrie o lucrare cu un asemenea titlu. Pat
se va plânge de asemenea cæ nu°øi poate finaliza teza, cæ nu
se poate concentra, are probleme sexuale øi conjugale, e de-
primat øi are impulsuri suicidare. Dacæ terapeutul nu gæseøte
o cale de a modifica scenariul, terapia va urma exact cele opt
etape descrise mai sus, fiecare etapæ luând între øase luni øi
un an sau mai mult, terapeutul scriind ultima lucrare (cea cu
„Hopa!“) în locul pacientului. În limbajul scenariului, „cætre“
înseamnæ „sæ nu ajungi acolo“. Nimeni nu întreabæ: „Avionul
æsta merge cætre New York?“ øi puflini oameni vor vrea sæ
cælætoreascæ cu un pilot care spune: „Da, ne îndreptæm cætre
New York“. Sau merge la New York, sau iei alt avion.

7. Structura frazei
Pe lângæ subjonctiviøti, mai existæ øi oameni cærora le este
interzis sæ termine ceva sau sæ ajungæ la subiect, aøa cæ atunci
când vorbesc, „dau din guræ“. Frazele lor sunt pline cu con-
juncflii: „Ieri eram acasæ cu soflul meu øi… øi… øi atunci… øi…
øi atunci…“ Deseori, aceøti oameni au directiva „Sæ nu
dezvælui vreun secret de familie!“, aøa cæ dau târcoale întruna
secretului øi se joacæ cu el cât de mult pot, færæ sæ°l dezvæluie.
Unii vorbitori au grijæ sæ echilibreze totul: „Plouæ, dar va
ieøi soarele curând.“ „Mæ doare capul, dar cu stomacul mæ
simt mai bine.“ „Nu sunt niøte oameni prea amabili, dar pe
de altæ parte par veseli.“ În acest caz, directiva pare a fi: „Nu
privi nimic cu prea multæ atenflie.“ Cel mai interesant exem-
plu de acest tip a fost cel al bærbatului care s°a îmbolnævit de
diabet la vârsta de cinci ani øi a fost învæflat sæ°øi echilibreze
alimentaflia cu cea mai mare grijæ. Când vorbea, cântærea tot
atât de atent fiecare cuvânt øi°øi echilibra fiecare propoziflie cu
384 Eric Berne

foarte mare atenflie øi precizie. Din cauza acestor precauflii,


era foarte greu sæ°l asculfli. Toatæ viafla resimflise furie faflæ de
restricfliile nedrepte ce°i fuseseræ impuse ca urmare a bolii, iar
când se înfuria, vorbirea lui devenea extrem de dezechili-
bratæ. (Implicafliile acestui fapt pentru psihologia diabetului
trebuie clarificate prin studii ulterioare.)
Un alt tip de structuræ a propozifliei este capætul liber, în
care se folosesc din plin expresiile „øi aøa mai departe“ øi
„etcetera“. „Pæi am mers la film øi aøa mai departe, iar pe
urmæ am særutat°o øi aøa mai departe, øi dupæ aceea ea mi°a
furat portmoneul, øi aøa mai departe.“ Din pæcate, asta as-
cunde deseori o furie profundæ faflæ de mamæ. „Pæi mi°ar
plæcea sæ°i spun ce pærere am despre ea, etcetera.“ „În ce con-
stæ «etcetera»?“ „De fapt mi°ar plæcea s°o tai bucæfli.“ „Etce-
tera?“ „Nu, færæ «etcetera». Asta e etcetera.“ Structura frazei
constituie un teren de studiu fascinant.

F. Tranzacfliile sub øtreang


Jack: M°am læsat de fumat. De o lunæ nu m°am atins de
fligæri.
Della: Øi câte kile te°ai îngræøat? He°he°he!
Toatæ lumea a zâmbit la acest sarcasm, în afaræ de Jack øi
doctorul Q.
Doctorul Q: Ei, Jack, chiar te faci bine! Nu te°ai læsat atras
în capcanæ de data asta.
Della: Øi eu vreau sæ mæ fac bine. Mi°a venit sæ°mi muøc
limba pentru cæ am spus ce°am spus. Vorbea maicæ°mea.
Încercam sæ°i fac lui Jack exact ce°mi face ea mie.
Don (membru nou): Ce°i aøa de groaznic în replica aceea?
O glumæ nevinovatæ.
Della: Acum câteva zile a venit maicæ°mea pe la mine øi a
încercat sæ mi°o facæ iaræøi, dar n°am acceptat. Øtiu cæ a înfu-
riat°o! Mi°a zis: „Se vede bine cæ iar te îngraøi, ha°ha!“
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 385

Trebuia sæ râd øi eu øi sæ spun: „Mda, mænânc prea mult,


ha°ha!“, dar în loc de asta am spus: „Øi tu eøti cam dolofanæ.“
Atunci a schimbat subiectul øi m°a întrebat: „Cum pofli træi
într°o dæræpænæturæ ca asta?“
De aici se vede clar cæ pentru Della cea supraponderalæ, a
asigura constant fericirea mamei echivaleazæ cu a se îngræøa
øi a face haz pe tema asta, tragedia vieflii ei, iar dacæ nu râde,
e impertinentæ øi°øi face mama nefericitæ. Della ar trebui sæ se
spânzure în timp ce se amuzæ copios împreunæ cu maicæ°sa.
Umorul macabru, „sub øtreang“, e gluma sau ultimele
cuvinte memorabile ale muribundului. Dupæ cum am remar-
cat anterior, mulflimile de spectatori la execufliile prin spânzu-
rare de la Tyburn sau Newgate din secolul al XVIII°lea
admirau oamenii care mureau râzând. „Øtii, eu am fost
momeala, spune Daniel Atunci. Aveam toatæ treaba pusæ la
cale, dar ceva a mers prost. Ceilalfli au scæpat, dar pe mine
m°au înøfæcat, ha°ha°ha!“ Iar mulflimea hohoteøte: „Ha°ha-
ha!“, savurând gluma în timp ce se deschide trapa, „jocul
de°a pæcæliciul mort“. Danny pare sæ râdæ de gluma sarcas-
ticæ fæcutæ de soartæ pe socoteala lui, dar în adâncul sufletului
øtie cine e ræspunzætor øi, de fapt, spune: „Ei bine, mamæ (sau
tatæ), mi°ai prezis cæ am sæ sfârøesc în øtreang, øi iatæ°mæ,
ha°ha°ha!“ Acelaøi lucru se întâmplæ, la scaræ redusæ, în
aproape orice øedinflæ de terapie de grup.
Danny Acum s°a næscut într°o familie cu patru copii, din-
tre care nici unul nu a primit permisiunea sæ reuøeascæ.
Pærinflii erau amândoi puflin necinstifli, în moduri acceptabile
social, iar copiii au dus aceastæ tendinflæ ceva mai departe.
Într°o zi, Danny a povestit despre problemele pe care le°a
avut la facultate. Ræmæsese în urmæ cu studiul øi lucrærile, aøa
cæ a plætit în avans un scriitor°fantomæ sæ°i facæ lucrarea de
licenflæ. Grupul a ascultat cu interes cum Danny øi°a descris
negocierile cu acest om øi a povestit cæ acel scriitor°fantomæ
se angajase de asemenea sæ facæ lucræri de licenflæ pentru
câfliva prieteni de°ai lui, tofli plætind în avans. Ceilalfli membri
ai grupului au pus întrebæri ici°colo, pânæ când Danny a
386 Eric Berne

ajuns în cele din urmæ la miezul poveøtii. Scriitorul øi°a luat


tælpæøifla în Europa, luând cu el tofli banii øi færæ sæ lase în
urmæ vreo lucrare de licenflæ. Auzind asta, grupul a izbucnit
în hohote de râs, la care s°a alæturat øi Danny.
Ceilalfli au spus cæ întâmplarea li s°a pærut amuzantæ din
douæ motive: în primul rând, felul cum a istorisit°o Danny,
cu aerul cæ se aøteaptæ ca ei sæ râdæ øi ar fi dezamægit dacæ
n°ar face°o, iar în al doilea rând, pentru cæ era genul de inci-
dent pe care se aøteptau sau poate chiar sperau sæ i se întâm-
ple lui Danny, ca urmare a felului complicat în care alegea sæ
acflioneze, în loc sæ°øi îndeplineascæ obligafliile într°o manieræ
directæ, cinstitæ. Øtiau cu toflii cæ Danny e menit sæ eøueze øi îi
amuza sæ vadæ cât efort depunea pentru asta. Au râs împre-
unæ cu Danny Acum, la fel cum mulflimea râdea împreunæ cu
Danny Atunci. Ulterior vor fi cu toflii deprimafli din cauza
asta, Danny mai mult decât tofli. Râsul lui spunea: „Ha°ha°ha,
mamæ, m°ai iubit întotdeauna când aveam eøecuri, aøa cæ,
uite, am pæflit°o iar!“
Adultul din Copil, Profesorul, are încæ de la o vârstæ
fragedæ sarcina de a asigura permanent mulflumirea mamei,
aøa încât ea sæ ræmânæ alæturi de el øi sæ°l apere. Dacæ mama
îl place øi exprimæ acest lucru printr°un zâmbet, el se simte în
siguranflæ chiar øi atunci când, de fapt, are probleme sau chiar
îl pândeøte o primejdie de moarte. Crossman136 prezintæ mai
detaliat acest lucru. În maternajul normal, spune ea, atât
Pærintelui mamei, cât øi Copilului ei le plac copiii, aøa cæ
atunci când ea zâmbeøte, Pærintele øi Copilul ei sunt mulflu-
mifli de odraslæ, iar lucrurile vor decurge lin între ei. În alte
cazuri, Pærintele mamei zâmbeøte la bæiatul ei pentru cæ aøa
trebuie, iar Copilul ei e furios pe el. Bæiatul poate sæ intre în
grafliile Copilului mamei øi astfel sæ obflinæ un zâmbet, prin
purtæri pe care Pærintele ei ar putea sæ le dezaprobe. Spre
exemplu, demonstrând cæ e „ræu“ poate obfline un zâmbet
din partea Copilului, fiindcæ astfel a dovedit cæ e ne°OK, iar
asta°l mulflumeøte pe Copilul mamei — ceea ce am numit
anterior „mama°vræjitoare“. Din toate acestea, Crossman
136 Crossman, P. „Position and Smiling“. Loc. cit.
Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 387

conchide cæ atât scenariul, cât øi antiscenariul pot fi consi-


derate încercæri de a determina zâmbetul mamei: antiscenar-
iul, pentru zâmbetul aprobator al Pærintelui mamei (øi al
tatælui), iar scenariul, pentru zâmbetul Copilului mamei, care
se bucuræ de suferinfla sau confuzia bebeluøului.
Aøadar, umorul macabru apare când Danny „se trezeøte“
cu øtreangul de gât, iar Copilul lui spune: „Zæu cæ n°am vrut
sæ sfârøesc aøa! Cum am ajuns aici?“ Atunci Mama (din
mintea lui) zâmbeøte, iar el îøi dæ seama cæ ea l°a bægat în
situaflia færæ ieøire. Are de ales între a înnebuni, a o omorî pe
ea, a se sinucide sau a râde. În astfel de momente ar putea
sæ°øi invidieze fratele care a ales sæ ajungæ în spitalul de psi-
hiatrie sau sora care a ales sæ se sinucidæ, dar el nu e pregætit
pentru nici una din variantele astea — deocamdatæ.
Râsul sau zâmbetul de sub øtreang apare dupæ un anumit
tip de stimul øi reacflie, numit „tranzacflia de sub øtreang“.
Exemplul tipic îl dæ alcoolicul care n°a bæut de øase sæp-
tæmâni, lucru pe care°l øtiu tofli cei din grup. Într°o zi vine øi°i
lasæ pe ceilalfli sæ vorbeascæ o vreme. Dupæ ce øi°au descærcat
sufletul de toate problemele, astfel încât scena îi aparfline
acum complet, el spune: „Ghicifli ce s°a întâmplat în week-
end!“ O privire la chipul lui vag zâmbitor e destul ca tofli sæ
øtie ce s°a întâmplat. Se pregætesc sæ zâmbeascæ la rândul lor.
Unul dintre ei deschide tranzacflia de sub øtreang, întrebând:
„Ce s°a întâmplat?“ „Pæi am bæut un pahar øi apoi încæ unul,
øi pânæ sæ mæ dumiresc ce se petrece (începe sæ râdæ, la fel øi
ceilalfli), am dus°o trei zile tot într°o beflie!“ Steiner137, care a
descris pentru prima oaræ acest fenomen, se exprimæ astfel:
„În cazul Alcoolicului, White povesteøte publicului despre
beflia ræsunætoare din sæptæmâna anterioaræ, iar publicul
(incluzându°l poate øi pe terapeut) radiazæ de încântare.
Zâmbetul Copilului celor din public imitæ øi întæreøte zâmbe-
tul mamei°vræjitoare sau al monstrului, care simte mulflumire
când White se supune poruncii («Nu gândi, bea!»), øi de fapt
strânge øi mai tare laflul din jurul gâtului lui.“
137 Steiner, C.M. „A Script Checklist“. Loc. cit.
388 Eric Berne

Râsul de sub øtreang (care rezultæ dintr°o tranzacflie sub


øtreang) înseamnæ cæ, dacæ pacientul râde în timp ce rela-
teazæ o întâmplare nefericitæ øi mai cu seamæ dacæ ceilalfli
membri ai grupului râd øi ei, respectiva întâmplare nefericitæ
face parte din catastrofa scenariului pacientului. Când oame-
nii din jurul lui râd, ei întæresc recompensa, îi græbesc præ-
buøirea øi°l împiedicæ sæ se facæ bine. Astfel, ispita parentalæ a
dat roade, ha°ha.

G. Tipuri de râs
Se poate spune pe bunæ dreptate cæ analiøtii de scenarii øi
grupurile lor se amuzæ mai mult decât oricine, chiar dacæ se
abflin sæ râdæ la spânzurare sau când cineva îøi murdæreøte
picioarele. Existæ mai multe tipuri de râs care prezintæ interes
în analiza scenariilor.138

1. Râsete conforme cu scenariul


a. „He°he°he“ e chicotitul Parental al mamei°vræjitoare sau
al tatælui°monstru care conduce pe cineva, de obicei pe pro-
pria odraslæ, pe calea presæratæ cu flori a dispreflului øi înfrân-
gerii. „Câte kile ai pu