Sunteți pe pagina 1din 38

• ,

Anul II. - Nr. 1 O. Januarie 1937.

'

\



'

_=no -=
- = = = = =-=-m_m--�

n
--
,.,
·
�---
a
= - =
0 w
0 -w •
=
a
-=
-
ro
m
· =m = w

--+-=�-- mritt ,_ - �-=2 w = -

• •

Apar odată pe lună. .


'•

Dire�tor: T RAIAN ·a RĂI LEANU,


(

profesor de Sociologie la Universitatea din Cernăuţi.


-



CUPRINSUL
.'
. •

ARTICOLE

"-
J. Traian Brăileanu : Ir1 făgaşul istoriei.

II. D. C. Amzăr: Deoparte - dar nu cîrtitori.


III. George Macrin : Tineretul romînesc şi munc�.


I
REDACŢIA: Cernăuţi, str. General Berthelot · 5.
ADMINISTRAŢIA (Profesor Constantin Zoppa):
·

Cernăuţi, str. Baltinester 15. '


\
Abonamentul pentru 1 an . • • • . I • • Lei 60 •

'

Exemplarul . • . . • •. . • . • • •
„ 5
-----------· ------------- '

, •

'

I

,•


Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernăuţi.
• •

'

..
www.
d a man1ca..ro
coro

REVISTA CĂRŢILOR
Emilian Vasilescu Interpretarea sociologică a religiei şi moralei.
-

P. Andrei - Sociologie Generală.


Alexandru Olteanu Contele Şt efan Tisza şi chestiunea romîneascJ.
-

Vasile Plăvan - Boabe de lacrimi.


E. Ar. Zaharia - Mara thon.

REVISTA REVISTELOR
Iconar, li, 4, Decemvrie 1936.
Ţara Şipenitutui, An. I. No. 3.
Oind romînesc, An. IV, Dec. 1936. •

Arhiva pentru I ştiinţa şi reforma Socială, An. XIII 1936.


Revue lnternationale de Sociologie, An. 44, No. Xl-Xll, Noemvrie­
Decemvrle 1986.

Fiecare număr va avea cel puţin 32 pagini.


Manuscrisele nu se înapoiază.

www.dacoromanica.ro

•.
.
. .. ,_ „ ,; .
. . •
, " "' t .

Au căzut pe frontul Madridului luptînd în


rîndurile armatei naţionaliste

on • o,a
Comandant legionar al Bunei Vestiri,
Vioepreşedlnte al Partidului
,,Totul pentru Ţari••,
Preşedinte de onoare al U. N. S. C. R •

ŞI

arin
Comandant legionar,
Şeful organizaţiei Capitalei

Aducem cel mai pios omagiu amintirii


acestor eroi.

Nicio jertfă nu ne va fi prea mare pentru


a îndeplini gîndul lor.

4
" � � t.
,.. ·-:. '· '.·

� -·
'l
" t ·- • . .• •
• •


• ' •

•. ·:- · -;

·.·•· · .„ .•
„ .
· ••· .
l� „. „
.... . •
·" . .
t„
- .· .
...
:. - .
.
. .

4• • ··
� •

-·, . '." . .

....

www.dacoromanica.ro
ANUL II. Nr. 10. Ianuarie, 1937 •

Insemnări Sociologice
Director: TRAIAN BRĂILEANU,
prof esor de Soclologi"e la D1iirJersi{atea din Oernăiljf.

In făgaşul istoriei
I.

Mişelirile naţionaliste de dopă războiu, din toate \irile eu­


ropene, tşi legitimează şi justifică actionea şi cu necesitatea
de a indrepta viaţa naţiunilor iarăş ln fdgaşul Istoriei, din
care marxismul se strădaise tn cursul secolului al XIX-iea să
le scoală pentroca, tn sflrşit, revoluţia mondială si le arunce
pentrn vecie tn prăpastia materialism11lui economic fără ;slorie.
Dar duşmanii naţionalismoloi, demagogii democraţi, pre­
cursori ai comunismului, susţin că afirmaţia de mai sos nu este
nici ea altceva decît o formulă demagogică aruncată tn luptele
de partid pentru a capta massele electorale. Adevăratele cauze, •

zic ei, sunt tot de natură economică. Aşa la noi liberalii, ţără-
niştij şi toţi democraţii, oricum s'ar numi ei, cred tntr'o singură
potere care poate mişca sufletul omenesc: cea a banului. Aşa,
curentul naţionalist s'a născut, după părerea lor, numai din cauze
economice; to primul rtnd şomajul tinerelului intelectual ar ex­
plica violenţa mişcărilor. Dacă toţi tinerii absolvenţi ai şcolilor
superioare ar putea fi plasaii to funcţiuni retribuite de Stat sau
tn intreprinderi particulare, mişcarea naţionalistă s'ar potoli. In
primul rind democraţii se gtndesc la mişcarea legionară, consi·
deratft de ei „primejdioasă ordinei publice".
Dar să explicăm noi explicaţia lor Politici�nii democraţi,
1n marea lor majoritate, sunt oameni parveniţi la posturi de
con4�cere tmpin�i de interese materiale, de tendinţa de a se
tmbogă\i prin politică, de a intra tn consiliile 4� administraţie
'

ale marilor şi micilor tntreprinderi financiare şi industriale. Abili


în intrigile de club, 1n răscolirea masselor prin făgădueli eJ&·
gerate pentru a ctştiga voturile, cinici şi firi &crapule tn ale­
gerea mijloacelor pe11tru tulătorarea şi tntrecerea concurenţilor,
ei oa-şi pot imagina că ar putea exista alte motive sqfleteşti
pentru acţiunea politică deott căplloirea, tmbogă�irea repede şi

www.dacoromanica.ro
- 2 -

firă muncă. Deci explicarea lor trebue să. rlmtnă pe plano l in­
tereselor materiale, economice. Intrtnd fllmtnzi în politici pentru
a se satura, satortndu-se nn pot tntelege el alţii ar putea face
politică din alte motive, deoarece termenul de „politici"' tnseamnă
în mintea lor: umplerea buzunarelor prin demagogie electorală
şi abilitate tn intrigi de ciob.
Naţionaliştii tnsl (de pretutindeni, la noi legionarii) au tn·
teles că criza economică, dezorganizarea economici a natiunilor
(co ormlrile ei: şomaj, loptl de clase, anarhizare şi bolşevizare)
no este dectl on aspect al destrlmlrii comunitlţii naţionale ln
toate fonetionile ei, el ea este onol din numeroasele simptome
ale ieşirii naţiunilor din făgaşul istoriei. De aci deducţia raţio­
nali el actionea de reorganizare lrebqe sl coprindl toată. viata
comonitlţii şi nu se poate mArgini la încercări de reforme
lntr'on domeniu sau altoi unde simptomele de crizl s'ar mani­
festa mai polemic.
Legionarii ao înţeles deci, ca şi naţionaliştii din alte ţlri,
el numai o reformă totalitară, cuprinztnd toată viaţa comonitllii,
poate opri dezagregarea ei. Dar, de unde a izvortt oare această
înţelegere, această intuire a primejdiei şi cine a dat expresie
olari nooilor imperative politice, prinse subt denumirea de „na­
ţionalism integral", obiectivat la noi ln organizaţia legionari?

II.

Ineemnlm mai întîio, pentru răsturnarea definitivi a „ex­


plicaţiei" democratice, că mişcarea naţionalistă a tineretului nu
a· tncepot tn timp de criză economică şi şomaj intelectual. In
anul cînd ao lncepot „mişcările studenţeşti", 1922, nici vorbă
nu era de criză şi şomaj. Sctnteia care a desprins· mişcarea
stodenţeascl ş i care mai ttrzio a făcut sl se aprindl flacăra
idealoloi legionar a lîşnit din ciocnirea reprezentanţilor duor
comunităţi duşmane pe an teren unde se pregăteşte şi se lămu­
reşte prin discuţii dramul istoriei naţiunilor civilizate. Acest te­
ren este Universitatea, local de concentrare a spiritualităţii na­
ţiunilor, locul de închegare a ideologiei elitelor naţionale. In
Universităţi şi prin Universităţi au luat .fiinţă comonitlţile naţio­
nale europene, ca unităţi spirituale : morale, religioase, culturale„
ca unităţi politice şi economice în sftrşit, cari, acestea din ur­
mă, reprezint! mlădierea şi supunerea sobstratoloi material la
aspiraţiunile şi nlzuinţele spiritului.

www.dacoromanica.ro
-3-

la Universităţile noastre romtneşti, dia Iaşi, Bocareşti, Cloj,


Ceraăoti, fiii, nepoţii şi strănepoţii celor ce ao loptat, ao gtndit,
ao moncit şi ao murit pentro tnchegarea unei comonitlţi romt­
neşti indestructibile, s'ao trezit· tn fata anoi tineret străin de
neamol şi legea comonitătii romtneşti, manifesttnd năzointe opose
aspiraţionilor neamoloi nostro, propagtnd idei menite sl distragă
solidaritatea romtnească, sl aţtţe ora între clasele sociale romt·
neşti, sl desllnţoe revoloţia comunistă pentro a dărtma tot ce
spiritualitatea romînească a creat ca valori to cursul secolelor,
penlro a răstorna normele morale şi credinţa to Domnezeo, pre­
gătind astfel prăboşirea spiritaloi to prăpastia poftelor şi porni·
rilor aoima1e.
Acoma problema no se mai ponea, ca lnainte vreme, din
punct de vedere teoretic. Nu mai era vorba de a discuta dacl
tocetăţenirea jidanilor prezintă o primejdie sau no ; dacă deose­
birea de rasă şi religie ar treboi sau n'ar trebui să fie o piedici
pentrn emanciparea politică a jidovimii; dacă toleranţa tn ches­
tioni religioase este sao no este oo postolat şi on criteriu al
civilizaţiei. Teoreticeşte problema fusese rezolvitl la noi tn de·
favorul jidanilor. Cei mai iloştri condocători politici şi spiriloali
ai neamoloi romtnesc au arătat primejdia de moarte a iodais­
muloi pentro comunitatea romtnească, ao demonstrat imposibili·
lalea asimilării lor, aa cerat măsori pentro oprirea imigrării şi
încetăţenirii lor to massă. ln practici tosă democraţia a capitolat
tn faţa poterii iodaismolui internaţional. Dar no numai că a lre­
boil să accepte din punct de vedere formal şi legal tncellţenirea
jidanilor. şi scutul lor ca minorilrle naţionali, dar a fost tnfrtntl,
to politica internă, de marea finanţă jidoveascl şi a fost aservită
tendinţelor imperialismului iodaic interoational. Democraţii ao
fost prinşi to cleşte din două părţi : de fraocmas onerie pe de o
parte şi de CQmonism pe de altă parte. Deşi împotriva comuois­
moloi ei se aplrl tocă co tndtrjire, totoş laţol aruncat to jarul
gltuloi lor de masonerie se strlnge tot mai molt. Şi masoneria
ar fi terminat de mult co aceşti oameni, dacă n'ar avea tocă
nevoie" de ei pentru tnăboşirea legionarismoloi. De mult s'ar fi
deschis porţile temniţelor, dtnd dramul puhoiului comonisl peste
cadavrele democraţilor strangulaţi, dacl legionarii n'ar sta pază
neclintita, zid puternic de apărare de care s'ar sfărma hoardele
barbare.
Aşadar timpol discoţiilor trecose. Tinerelol nostro univer­
sitar se trezi, dopă Unire, to rata onoi tinerel organizat şi tn-

www.dacoromanica.ro
-- 4 ·-

doctrinal, fanatizat pentru lupta tmpotriva Statoloi Romîn, na­


tional, creştin şi - „burghez". Ori mişcarea comunistă din toată
lumea se dovedi a no fi dectt o mişcare natiooalisll jidovească,
avtnd an obiectiv bine definit: dominaţianea efectivă şi reală a
Jidanilor asupra natinnilor creştine. La noi, invazia nemaipo­
meoitll de masse jidoveşti din toată lumea, precum şi apropierea
Rusiei sovietice robite şi exploatate de jidani, dădură mişcării
comuniste chiar dela tocepot caracterul onei primejdii nemijlo­
cite care ameninţa existenta Statal nostro naţional, abia lofiri­
pat to hotarele sale istorice.
Deaceea discuţiile teoretice îşi pierdură rostul şi trebuirA
să facă loc acţiun ii, organizării practice a apărării şi rezistenţei
to faţa doşmanilor. Acţiunea tosă trebuia sll pornească tot din
local unde teoria lămurise dramul actinoii, arăltoda-i mijloacele
potrivite pentru tnfăptairea scopoloi. Tot din Universitate deci.
lotr'adevăr din rindarile studenţimii ieşene se ivi conducătorul
care organiză tntîinl nucleu disciplinat de luptători nRtionalişti :

Căpitanul şi primii Legionari.


Evolatia acestei organizaţii, ascensiunea ei, strnctararea şi
întregirea ei prin elemente educate to aspra disciplină legionară,
luptele cari s'ao dat pentru a doborî piedicile - toate acestea
sonl descrise tn Cartea Cllpitanoloi: Pentru legionari. Din această.
car.te se desprinde lămurit cam mişcarea legionară a regăsit prin
intuiţia conducătorului dramul istoriei neamului romtnesc, iar
cartea tnsăş a apărat la an loc de popas tn acest dram, de unde
se deschide priveliştea spre o Romtnie scăldatl to lumina nollei
spiritualităţi, aşezată pe teruelii trainice, organizată dopă princi­
piile eterne ale vieţii neamarilor cari tşi croetJc din putere proprie
destinai lor istoric tn desăvtrşit acord co istoria omenirii.
Veriga ce leagă mişcarea legionară de ritmul istoriei civi­
lizaţiei europene a fost pasă prin plecarea tn Spania a celor
opt legionari. Acolo, to Spania, a izbucnit din noo războiul între
Rrmatele cari apără creştio ismnJ, temelia civilizatiei europene,
şi armata lui Antichrist, armata celor ce 1-aa răstignit pe Hris­
tos şi cari, tn ora lor oetmpăcatl împotriva Crucii, tncearcl a
îneca nationile creştine to foc şi stnge. Spania unde s'a născut
tmpăratal Traian şi Dacia pe care a creat- o Traian sunt cele
donă cetllti cari formeazl punctele de sprijin pentru apărarea
civilizatiei europene. In aceste ţări s'an dat din vechime cele
mai înverşunate lapte cu popoarele cari tncercară să distragă
ceea ce Roma şi Biserica creştină clădiseră ca atîtea jertfe.

www.dacoromanica.ro
-o-

Ultimii barbari pătrunşi tn Europa şi cari n'au fost asimi­


laţi de cultura latină şi creştină încearcă, dopă cucerirea Rusiei,
să-şi creeze to Spania şi Dacia baze de operatie pentru cotro­
pirea Europei tntregi. lnfăploirea ţintei lor ar tnsemna întoar­
cerea naţiunilor europene la barbarie şi primitivism, ar tnsemna
rătăcirea lor din calea istoriei.

III.

Aici e local să limpezim problema dramului istoriei, să


arătăm că nu e vorba de o concepţie mistică şi iraţională, me­
nită numai, după părerea democraţilor atinşi de molima marxis­
mului, să împingă massele la acţiune saa să exprime dorinte
nedesluşite şi utopice ale onor visători fanatici.
Natiunile intră to istorie ctnd se ridică din viata animală,
determinată, to manifestările ei, numai de trebointele instinotive
îndreptate spre dobîndirea mijloacelor de traiu şi spre satisfa­
cerea instinctului de conservare a speciei. ln acest stadiu inle·
ljgenţa, ratiouea, spiritul, servesc instinctelor, vietii organice,
trupeşti, materiale. Depăşirea sferei vietii animale înseamnă răs­
turnarea acestui raport, adică prin intrarea to viaţa spirituală,
trupul e subordonat sufletului, materia e supusă spiritoloi 1). In­
trarea. tn sfera spiritualităţii n'ar fi fost posibilă, dacă omoi n'ar
fi tntrevăzat, la tncepal tn mod confoz, apoi tot mai lămurit,
lumina ce-l chema spre împlinirea destinului său ca fiinţă ra­
ţională în stare să tnfăptoiasca. valori eterne prin năzuinţa de a
se apropia de izvorai luminii, de Creatorul lumii. Sctnteia cu­
noaşterii Joi Dumnezeu a împins neamurile omeneşti pe drumul
istoriei, care no poate 6 dectt drumul spre cunoaşterea deplină
a Lui şi a voinţei Lai.
Acest dram spre Dumnezeu e greu şi anevoios atît pentru
individ cil şi pentru popoare şi numai pria străduinţă neobosită
se pol învinge greutăţile lui. Pas co pas ao înaintat naţiunile
europene pe acest drum spre spiritualitate. Multe au fost rltă­
cirile şi erorile lor ptnă, tn sfîrşit, prin creştinism Dumnezeu
le-a laminat calea arăttndu·le cam, desăvlrşindo·şi fiecare na­
tione fiinţa proprie şi înfăptuind, fiecare în sfera ei, idealul cre­
ştin de dreptate şi cooperare, ele pot nădăjdui tn mtntuirea tn·
tregii omeniri.

1) Pentru elucidarea acestei probleme vezi şi interesantul studiu al d-lui


C. Narly, .Destinul omului• (în Revista de Pedagogie, Anul VI 1936. Caetul IV)-

www.dacoromanica.ro
- 6 -

Dar, dopă. legile eterne ale firii, ridicarea la spiri tnalitate


şi triirea to spirit cer luptă oetor.etatl împotriva materiei pentru
a o stiptoi, oetogiduiodo-i sl deviol ea stiptoi, pnotodo·se Io
calea tollţării spiritolni spre izvorai lominii, spre Domoezeo.
Aşa to viaţa individoală, aşa to viaţa naţiunilor. Clei istoria oa­
ţiooilor, năzuinţa lor spre S;,>iritualitate şi crearea de valori spi­
rituale, se totlptneşte prin tolăoţoirea generaţiilor ce se succed,
prin tntlrirea şi sporirea poterii spiritului, transmijtudn-se valo­
rile culturale, dela o generaţie la alta, to stnnl noei comunităţi
naţionale pornită pe drnmol istoriei.
Ori, to această strii.daoie a natiooilor spre înălţare şi desl­
vtrşire spirituală, unele au fost aşezate tn condiţiuni neprielnice,
oeputtodu-se descitoşa din lanţurile nevoilor materiale, altele au
rătăcit din drumol spre spiritualitate, devenind roabe şi unelte
oarbe ale materiei şi tntaoerecolui. Naţiunea jidovească a respins
lamina creştinismului şi a renonţat la istorie, la năzointa spre
desivtrşire spiritoalA. Ea s'!l pus deacormezişul istoriei oaţiooilor
creştine, deoarece ea însăş şi·a pierdut istoria şi toţelesol pentru
istorie ca proces de spiritualizare.
Aşa deci, Jidovii, răsptodiţi ca negustori nomazi pe totreg
global plmtotesc şi păstrtnd, din uri şi doşmlnie fati de creşti­
nism, mentalitatea de popor primitiv, n'ao tnteles şi no şi-au
tnsoşit din valorile tnfăptnite de oaţionile creştine dectt pe ce1e
ce reprezintă, to urcarea spre spiritualitate, mijloace tehnice
menite sl asigore viata materială, aoimall. Dar ei au vii.zut că
aceste mijloace le-ar togidni sl oprească asceoeiooea creştioiJor
spre spiritualitate, le-ar togădoi si-i robească pe creştini şi sl
devie ei stiptni ai tuturor neamurilor aşa dopă cam le făgădo­
eşte religia lor primitivi şi barbari, dopi care ei se consideri
popor ales de Dumnezeul lor sl domoeascl asupra tuturor celor­
lalte neamuri. Fanatismul şi intoleranta lor, izvorttă din această.
religie barbară, i-a despărţit pentru lotdeaona de comunitatea
oaţionilor creştine, cari, to ciuda conflictelor şi rlzboaelor pentru
.asigurarea mijloacelor materiale necesare vieţii, an plstrat şi
.şi năzoesc a tntări conştiinţa de solidaritate întru spiritoalitatea
creştin�, care ou-i dl materiei şi progresului tehnic dectt un rol
subordonat strădointelor de tofăptoire a idealurilor universal- ·

-umane.

Cunoaştem tulburările produse to viaţa naţiunilor creştine
.de progresul tehnic şi primejdiile ce ao rezultat din aceste tul­
burări penlro viata spirituală a Eoropei şi ştim com tn aceste

www.dacoromanica.ro
-7-

zgodoiri sociale ao intervenit jidanii pentro a provoca revoluţia


mondială, răzvrătirea moncitorimji împotriva claselor condocAtoare.
Prin rAsptndirea teoriei el istoria omenirii este determi­
natA de factorii economici şi că, prin urmare, morala, religia,
dreptul, literatura şi artele sunt fenomene dependente de modul
producţiei anomice, jidanii ao năzuit sl tnlAtore orice posibili­
tate de lmpAcare Intre clasele sociale şi sA organizeze din mun­
citorii creştini o armată de mercenari hrAniti şi plătiţi de fi­
nanta jidovească şi desprinşi de toate legi'ltorile co fraţii lor
de sânge şi lege.
Aşa au nAdăjdoit ei sA abată pe'ncetol naţiunile creştine
din drnmol istoriei lor, sl le 'pregâtească. prăbaşirea spre ani­
malitate, spre materie, lăstndu·le numai posibilitatea de a se
pone tn slujba maşinilor prodocătoare de bonuri economice şi
a maşinilor distrogltoare a tot ce a creat spiritul uman.
IatA cam, dopă această propagandă socialistă·comonista
pregătitoare ·a revolotiei proletare, jidanii crezoră că ln noua
aşezare politică a Europei dopă războiu sont date condiţiuni
prielnice pentru a· pune sfîrşit istoriei naţiunilor eoropene şi a
tnfAptoi imperial satanei, stingînd lumina ce arată omenirii dru­
mul spre dezrobire din cătuşele animalitătii şi spre tnăltare
cAtre cetatea loi Domnezeo.
lmpotriva acestoi plan infernal al onor barbari cari an pus
mtna pe mijloace de distrugere grozave, s'au ridicat şi se ridi­
ci naţionaliştii din toate Statele civilizate, se ridică tn numele
creştinitAtii, tn nomele spiritoalitătii şi al civilizaţiei.
NAzointa lor este de a tmpăca clasele sociale, de a con­
solida şi desăvlrşi organizaţia Statelor naţionale t n temeiul
principiilor eterne ale religiei şi moralei creştine şi de a încer­
ca o lnlltorare a totoror conflictelor tntre naţiunile creştine„
tnlesnindu· ·le astfel colaborarea lor pentru tnfAptnirea idealuri„
lor umanitătii.
Legionarii luptă pentru realizarea păcii creştine, pentru
readucerea comonităţii romtneşti tn făgaşul istoriei ei, tn cursul
căreia mii şi mii de eroi şi-ao dat viaţa aplrtnd Crucea lui
Hristos. No pentru a ne desfAta şi îmbuiba noi an murit eroii cari
an creat Patria Rom1nească, nn pentru a ne ucide sufletul în
lupanare, nu pentru a sildi tn softetol copiilor noştri pofte ani­
male şi convingerea în atotputernicia banului ca mijloc de dobtn­
dire a tuturor bonurilor, ci ei au morit pentru ca prin pilda lor
să ne trezeascl şi tntăreascA softetol intra apflrarea spiritua­
lităţii romtneşti, latine şi creştine.

www.dacoromanica.ro
- 8-

Spre făgaşol istoriei ne cheami Patria; intrati, legionar;,


în luptă pentro deschiderea dromnlni spre Dumnezeu. ne todeam­
nă Căpitanul ; ridicati, legionari, ochii spre cer şi rugaţi-vă
sl ne ocroteasoă Domnezen în focul tn care am intrat, pentru
ca să ne întoarcem tn Patrie şi să fim alitori de voi tn ceasul
cînd duşmanul va tncerca să desliintue furtuna, aşa ne zic cama­
razii cari lopti tn Spania.
Dumnezea şi Patria, iati cele donă făclii cari laminează
dramul istoriei nationilor creştine. Pentru Domnezeo şi Patrie
au�murit cei ce-an întemeiat, apiirat şi desăvîrşit Statul nostro,
pentru Dumnezea şi Patrie suntem gata să oe jertfim co toţii .

IV.
Vor zice marii savaoti şi sociologi obiectivi: asta no e
ştiintă ci propagandii politicii, antisemitism! Mai ales antisemi­
tismul no le place marilor savanţi şi sociologi obiectivi. Ei pri­
vesc locrorile dela înăltim�, fără pasione. Pentro ei mişcările
sociale şi politice se desfăşoară dopi legi naturale. Totoş, citind
Introducerea la Sociologia Generală a d-lui P. Andrei, to care
dii rlspons la întrebarea Ce este Universitatea şi care e menirea
ei? rămtoem uimiţi şi oloiti de felul cam an sociolog tratează
problema tineretolui nostro. Vom cita aci ctteva locuri.
„Dealtminteri activismol generaţiei noui se prezinti snb
forme, care deşi foarte bine distincte, uneori sunt confundate
de o parte a opiniei poblice. E vorba de aspectul negativ şi de
cel pozitiv în manifestirile tineretului. Antisemitismol hitlerist,
. antiliberalismol italian, aotiborghezismol rosese îmbraci forme
\'ioleote, distrogătoare, to lopta pe care o dao tinerii. Sunt for­
me de reacţiune necruţătoare, firi milă şi . . . ceea ce e mai
ciudat, flrl niciun pic de generozitate, cam firesc ar fi sl ne
aşteptăm dela tineret. In unele tlri însă, generaţia noul depone
totr'adevăr şi munci pozitivii. pentru realizarea pe teren a ideo­
logiei sale. Vom cita astfel avîntul Komsomolilor roşi pentru
industrializarea statului sovietic şi realizarea planurilor quinqui­
nale, precum şi munca pe teren a onor organizaţii tinereşti din
Germania„ (pg. 18). Despre Komsomol, autorul vorbeşte mai pe
larg (pg. 26), cittod şi an roman al lui lllya Ehrenb urg care
.descrie admirabil tipul Komsomolianului .. . „Dacl ne oprim ctteva
momente şi asupra tineretoloi nostro romînesc pe care trebue
sl-1 clliuzim, constatăm el din punct de vedere al formatiuoii
sale, el no se deosebeşte deloc de acela din alte plrti. lli-e

www.dacoromanica.ro
-9-

teami tosi că nivelai coltoral şi pregitirea generali a tinerilor


noştri no este de aceJaş grad co a celora din alte ţiri. La noi
mişcirile tinerimii ao fost tncepote de studenţi şi o buni bocatl
de vreme s'ao mirginit numai la ei. Mai ttrzin tnsi s'ao ames­
tecat co ei tot felul de elemente, dintre care unele foarte dubi­
oase. La noi nn putem spune că avem deaface co o mişcare
generali şi organizati a noei generaţii; ca toati aparenţa de
organizare. E o mişcare, despre care no polem afirma cil mai este
studenţească şi nici a tinerelului. ln al doilea rtnd, apariţia unei
conştiinţi politice to tineret no a mers paralel ca pregătirea in­
telectoalA şi ştiinţifică, ba tncA la noi s'a afirmat aspectai negativ
al lnplei generaţiei noai. Nu vedem la tineri munca titanicii, a
Aomsomolianilor 1), iar sala de curs şi semi na rol no ao viată ttnărA
care sfi soarbA ştiinţa, nn se simte nn ideal cald de moncA spi­
rituală, de încordare şi sperao\ă. In afară de aceasta, din cauza
lipsei de paralelism între rolul, pe care-l revendică tineretul şi
pregătirea cnltorală, pe care. o are, s'a nAscnt pretenţia, care nu
s1ă bine tinerilor. Naţionalismul tineresc de acum este foarte
intransigent şi „clte odată chiar puţin creştin", cnm observă
profesoral Jon Petrovici, iar xenofobia a lmbrAcat la noi haina
antisemitismului. Dacii oe cobortm ceva mai jos pe scara vtrstei
�i privim cele mai tinere elemente, constatllm. o adevAratA dezor­
ganizare morală, groaznică şi îngrijorătoare pentru viitor. Crime
comise de elevi de liceu, jafari organizate tn bande de adoles­
cenţi, iată ceva neobişnuit şi foarte trist! Din cele ctteva exem­
pte enumerate am văzut că tn alte ţări tineretul e capabil de
-eforturi puternice şi creatoare datorită onoi ideal tn care crede
şi unei concepţii de via\!. De an ideal pozitiv, stăraesc tn spe­
cial asa pra acestui caracter „pozitiv", este nevoie şi la noi ...
(pg. 28).
Dar dece n'o spune autorul pe faţA: idealul tineretului ro­
mtnesc ar trebui să fie „Statal ţllrllnesc" al d-lui Mihalache, tn
care tineretul s'ar organiza cam tn felul Komsomoliani1or, cari, după
pArerea d-lol Andrei şi a lni Illya Ehrenbnrg, ao an ideal şi la
cari vedem o moncA titanică! Cnm : d-l Andrei pune comunis­
mul alături de fascism şi hitlerism? El n'a auzit nimic de m!l­
celurile din Rusia, de atrocitllţile din Ungaria şi Spania ? S'a
tnttmplat ceva asemănător tn „revoluţia" fascist! şi cea naţional­
socialist!l? D-l Andrei no ştie nimic despre rolul jidanilor tn

1) Sublinierea noastră.

www.dacoromanica.ro
- 10 -

revoluţiile comuniste din Rosia, Ungaria, Germania, Spania? Ti·


neretnl nostro oniversitar n'are an idesl pozitiv? Na ştie ai
mancească, n'are dragoste pentru carte? D-l Andrei n 'a auzit
nimic de procese comuniste tn cari jidanii şi Komsomolienii jidani
joacl an rol covtrşilor? Orictt de volominoasă şi erodill ar fi
Sociologia sa Generală, Introducerea o scoate din rtudorile clr­
lilor de ştiintl obiectivi.
Mi s'a spas că molţi profesori dela Universitatea din Iaşi
sont \ărAnişti şi chiar mai de sltnga. Dar no mi-aş fi potol ima­
gina ca nn sociolog, fie chiar la Iaşi, să scrie rtndnri ca cele
citate mai sas şi tocă tntr'o lucrare ştiintifică ! Constatăm că la
Bucureşti sociologia, chiar cea a sociologilor ţlrănişti, e mai
obiectiv!. D-l Gasti evită, ce-i drept, sll atingll problema jido­
.vească şi comanistă. Dacă ar trata-o tn mod obiectiv s'ar suplra
prietenii săi politici. dacă ar trata-o pe placai lor şi, poale, şi
pe placai d-sale, s'ar expone la atacori, iar d-l Gusti vroa sl tră­
iască bine co toatl lomea; dacl ar fi trăit pe vremea Joi GaljJei şi
ar fi fost şi el astronom, ar fi vorbit de toate stelele, dar n'ar
fi amintit nici de soare nici de pămtnl; iar în convorbiri par­
ticulare co vreun cardinal l-ar fi desaprobat pe Galilei, căroia
tnsl i-ar fi trimis vorbi printr'un prieten el şi el e convins cil
plmtntol se mişel.
Na aprobăm nici aceastil atitodine. Noi cerem tn ştiintă
obiectivitate deslvtrşitl firă considerarea intereselor şi ambiţii­
lor personale. Depildă, tn problema ierarhiei raselor, nici na ne
trece prin gtnd să afirmăm tn mod dogmatic inferioritatea rasei
. negre sao a celei semite, cam nici superioritatea rasei germane.
Ci vom tntreba: din ce ponct de vedere e o rasă soperioară
rată de alta. Sunt germanii mai viguroşi, mai inteligenti, mai re·
zistenti dectt alte na\ioni, sau dectt toate naţionile? Sunt ei
mai virtooşi ? Dar tn ce mlsorl depinde virtotea de tipul biolo­
gic, de rasll? Totaşa cu privire la Jidani. Ori din faptul că
ştiinta no poate arlta dectt o ierarhie a raselor dapl criterii
bine stabilite,· no rezoltll ol no există rase soperioare şi in­
ferioare! Totastfel ştiinta sociali. poate demonstra el credinţa
in superioritatea rasei din care face parte an grop de oameni,
constitoe pentro acest grop, tn ana�ite condilii istorice, nn ma­
re avantaj tn lupta pentro existenll împotriva altor gropari cari
n'aa sau şi-au pierdat tncrederea tn superioritatea rasei proprii.
Prin credinţa tn superioritatea lor ca rasă s'au menţinot jidanii
tn mijlocul onor popoare Ja cari cnnoştiinta de rasl na era tncl

www.dacoromanica.ro
- 11 -

trezită şi nu constituia un factor de coeziune socială. Ctnd lnsl


s'au izbit de „rasismul german" (pe care tn mare parte l-au
trezit şi tntărit). ei au fost tnfrlnţi. Dece au reuşit să iudaizeze
Rusia, dPce sperl sA. ne bolşevizeze pe noi ? PentrucA. rasismului
lor fanatic, Ruşii no i-au op os solidaritatea lor ca rasă, cum
nici clasa noastră condocrttoare (exemple cei doi sociologi) tes­
pinge rasismul ca principiu de luptă împotriva jidanilor, ceeaoe
înseamnă, pentru politica practică, recunoaşterea snperiorjtăt i
rasei jidoveşti şi capitularea în faţa pretenţiilor de dominaţiune
a jidanilor tntemeiate pe superioritatea rasei lor.
l>ar zicem că cercettnd chestiunea ln mod
obiectiv. am
găsi tntr'adevăr că Jidanii ne-ar fi superiori to multe privinţe,
d. ex. ln comerţ, tn avocatură, tn medicină şi chiar tn unele
ramuri ale ştiinlei. Pentru practică ar rezulta de aci necesitatea
urgentă de a scăpa de ei, deoarece cu ctt ar fi mai superiori
ca attta ar fi mai primejdioşi. Dar ei nu sunt mai superiori.
E o legendă răsptndită de cei cornpti de banul jidovesc şi sa­
lisfâcoţi în ambiţiile lor de organiza\iile secrete jidoveşti (ma­
sonerie şi comunism). Ei ne sunt superiori tn excrocherii şi
lAlhării, tn coruperea autorităţilor şi polilicianilor, tn comerţul
de carne vie şi alt� tndeletniciri de acest fel rezervate poporu­ 11

lni ales." Deaceea eliminarea lor din comunitatea romineascl


este un imperativ şi moral şi religios şi politic şi economic.
Democraţii noştrii însă, mai ales ctnd
sunt sociologi şi
dialecticieni, fac deosebiri subtile între naţionalism constructiv şi
xenofobie, de pildă. Nationalismul constructiv anume tngădue să
stai tntr'un partid alături de jidani, fie ei chiar comunişti, tn.
gadoe s� primeşti locuri to consiliile de adminiştaţie ale unor
întreprinderi jidoveşti, lngădne să te căsătoreşti co o jidancă,
sau să ai o metresă jidancă, pe ctnd xenofobia na e constructivă,
ci negativă! Pe aceste principii se reazAmă „Stalul ţărăneflc",
tn care toti jidanii vor fi considera\i tArani, iar Romtnii vor
rămlnea xenofobi şi anti\ărAnişli.

V.

Dar dacă e vorba să ne războim odată co sociologii din


laşi şi Bucureşti, ar fi păcat să uităm de studiul d· lni Nicolae
Petrescu, Tendinţele Statu/ul contemporan, publicat tn Convor-
biri Literare, LXIX-11-12. D-sa constată că, pe ctnd to tim­
parile trecute Stalul era .o iostito\ie oarecum sopraposl socie­
tAtii tn cele mai multe \ări civilizate, astăzi Stalul este supus

www.dacoromanica.ro
- 12 -

societăţii". Se vede locro că noi am scris în zadar Politica


noastră. Căci şi d-l Andrei ln Sociologia sa Generală coostro­
eşte o opoziţie fntre Stat şi societate. Ei sont, se vede, oameni
citiţi, deoarece tn Germania se vorbea de „bilrgerliche Gesell­
schaft" spre deosebire de Stat, care era reprezentat prin nobilime�
Dedicaţia sa către Baronul de Zedlitz, pusă în fruntea „Criticii
raţiunii pure", Kant o încheie co: „al Excelenţei Voastre prea
amil şi plecat servitor Immanuel Kant" (Ew. Exzellenz nnter·
tânig - gehorsamster Diener!). Dece ? fiindcă profesorii oniver­
eitari aparţineau pe atonei „der burgerlichen Gesellschaft", pe
ctnd baronul de Zedlitz elitei politice. Astăzi an ţăran no i-ar

scrie aşa ministrului Mihala.che, iar în viitoral Stat ţărănesc ti
va zice chiar tovarăşe. Pe vremea loi Kant exista o altă struc­
turi şi ierarhie tn „elita socială", ierarhie determinată pe
atonei tncă de structura societăţii feodale, Nici Montesqaiea, nici
Descartes n'ar fi semnat o dedicaţie în acest fel, deoarece ei
aparţineau elitei politice, care tn ierarhia elitelor sociale ocupa.
primul rang. Dar noi înţelegem ce vrea să spună d-l Petrescu ..
E vorba anume de lupta pentru supremaţie, între elita econo­
mică şi elita politică to Statal modern, cel puţin în acele State
unde, prin influenţa jidanilor marxişti, s'a manifestat tendinţa de
a da elitei economice primatul şi conducerea politică a societă­
ţii. Armata trebuia pusă, dopă părerea marxiştilor, la dispoziţia
marei finanţe jidoveşti. Reacţiunea fascistă şi naţional-socialistă
a pus capăt acestor pretenţii, restabilind primatul elitei politice
şi elimintnd, prin acest fapt, jidovimea dela conducerea Statului.
In Rusia s'a înfăptuit, prin exterminarea elitei politice,.
întronarea la conducere a jidanilor obsedaţi de ideea „socie·
lăţii economice" ; armata deveni de fapt numai an instrument
pentru a asigura prin teroare producţia economică, existenta
„societăţii", cum ar zice d-l Petrescu. No avem deci în Rusia
o socializare a Statoloi, nici tn Italia şi Germania o etatizare a
societăţii, ci tn Rusia o înlocuire a elitei politice printr'o etilă
economică, iar în celelalte donă tări o revenire Ja normal, o
restabilire a ierarhiei normale între elitele societăţii moderne.
Deoarece cită vreme, în con.�telatia internaţională, primează
factorul politic, to mod necesar lJaţionile vor da elitei politice­
tntîietatea, fără ca să fie nevoje de constrtngere şi teroare (ca.
tn Rusia), deoarece serviciul militar obligatoriu pentru toţi cetă­
ţenii deschide oricui drumul spre cariera politică, tn temeiul
unei pregătiri profesionale şi a meritului personal (virtuţi spe·

www.dacoromanica.ro
-13-

cifice ocnpaţinnii politice). ln democratia demagogică de azi dom­


neşte haos şi nesignraniA. Elita socială e nestrnctnrată şi fără
ierarhie: nn dubălar poate deveni ministrn prin votul „cetăţeni­
lor". Şi cetăţean este, tn democraţie, şi Cantacnzino şi Kauf­
mano, adică mai tottiu Kaufmano şi apoi Cantacuzino, mai
ales tn viitorul Stat tirănesc.
Se lnşeală d-l Petrescu crezînd că fascismul şi oaţiooal­
socialismul an creat tipurl extreme; dimpotrivă aceste soot tipu­
rile normale ale Statelor naţionale moderne, precum Rusia ne
înfăţişează tipul normal al unui Stat· creştin încăput pe mtna
Jidanilor.
Nu vedem aci nimic metafizic şi extraordinar. Ne-au tmbă­
tat jidanii în sociologie destul co metafizică şi sofisme. Orice
problemă trebuie analizată şi lămurită prin observaţia realităţii.
D-l Petrescu inai crede că tipurile extreme no pot dura lungă
vreme ; regimul fascist se Vil prăbuşi dapă moartea lui Mussolini,
cel naţional-socialist dopă moartea lui Hitler. Adevărat este cil
totul se transfarmă tn lume. Dar atunci de ce tocmai „demoora-
Şi
.

ţia" si'l dureze şi să nu se transforme tn fascism ? dece fas-


cismul să no fie mai durabil dectt „democraţia"?
Dar după redemocratizarea „Convorbirilor", trebuia să
apară un studio care să şteargă amintirea celor ctteva zile lu­
minoase ale acest�i reviste. Moartea durează - asta e cert.
Aşa cil ea este starea cea mai normală şi mai democratA. Noi
preferim însă să trăim, să luptăm, să lnaintăm pe drumul isto­
riei decit să ne tnăbuşim In mocirla democraţiei to care se clocesc
jivinele jidoveşti cari vor să ne „socializeze" Statal ; preferim
să etatizăm noi societatea şi să sttrpim astfel viperele demo­
crate socializante.

VI.
Aşadar snbt masca obiectivismului ştiinţific se ascund dife­
rite programe de reformă socialii, diferite concepţii şi prejude­
ci'l�i subiective, uneori tn vădită legătură co interesele de rasă,
clasă, partid etc. ale autorilor, cari, tnconştieot sau cu intenţie,
ne dao Io loc de o descriere şi explicare a societăţii aşa cum
este, imaginea nnt>i societăţi cam ar dori ei să fie, sau cum
corespunde mai bine „formulelor de acţiune" ale partidelor din
cari fac parte, Deci, dopă terminologia lui Pareto, ln loc de
teorii logico- experimentale, ei ne dau „derivaţii".
Ori, noi · ne-am strldait totdeauna sl arătăm, el ştiinţa

www.dacoro111anica.10
-14-

obiectivă no poate preconiza idealuri, ci doar că poate arlta


puterea idealurilor tn determinarea acţiunilor omene�ti şi to tn­
chegarea comooitălilor. Idealul nostro social, al fiecăruia dintre
noi, nn poate fl demonstrat ca adevărat sau neadevărat tntr'on
tratat de sociologie orictt de voluminos ar fi. Dar se poate de­
monstra de pildA lesne prin isto.rie, veche şi contemporan� el
o comunitate lipsitl de ideal, lipsită de condocltori idealişti, nu
e viabili. O naţiune nu poate trăi, daci membrii ei no sunt
naţionalişti, daci elita ei e cosmopolită şi omanitaristA.
Tot astfel se poate demonstra el un Stat, o orgaoizalie
politici, treboe sl se tntemeieze pe principiul naţional. N'au
existat şi nu existl State cosmopolite, ci doar pe ltngl State
naţionale omogene, imperii totemeiate pe supremaţia ooei na­
ţiuni dominante. Un individ care loptl tntr'oo St1Jt pentru ega­
litatea cetltenilor filrl deosebire de rasă, limbă, religie etc.,
apartine sau unei naţiuni subordonate din punct de vedere po­
litic, sau, făctod parte din na,ionea dominantă, contriboe co
ştiinţi sao neştiinţă, la distragerea puterii nationii sale. Dacă
o face co ştiintl, din ambiţii sao interese personale sau fami­
liare, e un trădător; dacă o face din neştiinţl, llstodo-se îmbltat
de teorii utopice, este an idiot. Ne place să alegem termeni cît
se poate de clari, deşi uneori s'ar plrea el deplşim limitele
politeţei obişnuite tn polemici „academice". Dar timpurile sont
aşa de tulburi şi oamenii attt de pasionati şi attt da prinşi ln
vtltoarea luptelor politice, tuctt adevărul trebue spus tn toată.
cruzimea sa.

Revista noastrl, am spos-o, no face teorie porl. Ea s'a pas


tn serviciul unui ideal, al idealoloi tuturor Romtnilor cari doresc
ca Statul nostru naţional sl devie puternic şi sl poată respinge
orice tncercare a duşmanilor externi şi interni de a-i primej-
.

doi existenta şi fiinţa. Dar de aci no rezultă că am fi nevoiţi


sA falsificlm teoria, pentru a dovedi el idealul nostro este cel
adevărat. Numai jidanii şi sofiştii din slujba lor pretind el şti­
inţa socială poate demonstra el evoluţia societăţii merge spre
dictatura proletariatului şi spre organizarea societlţii comuniste.
Această teorie 11. fost acceptat!\ de jidani ca program politic de­
oarece corespunde idealului lor: domina�iunea poporului ales
asupra tuturor neamurilor. Daci. ao fost şi Intre creştini teore­
ticieni cari an crezut to adevlrol teoriei marxiste, co attt mai
rln pentru ei şi neamul lor. Determinismnl economic, care stl
la baza marxiswaloi, e.ste, dapil cam an arltltat Masaryk şi

www.dacoromanica.ro
- 15 -

Pareto, o teorie greşită, unilat�rală, dacă se înfăţişează cu pre­


tenţia de adevlr demonstrat. Aceastl teorie poate fi admisă tnsă
tn formă ipotetică. Presopnnîndu-se, anume, că factorii econo­
mici ar varia în mod independent (ar fi o variabilii tndepen�
dentă). se po1tle cerceta cum variază ceilalţi factori sociali tn
legătară co factorii economici Dar totaşa se poate alege altă
variabili. independentă, d. ex. religia, cercetîndo-se cam variazl
factorii economici tn dependentă de credinţele religioase (cer­
cetări făcute de Max Weber). Din astfel de st11dii obiective,
ştiintifice, no se poate desprinde nici on ideal, nicio doriniă de
a reforma societatea într'on fel sau altoi. Dar din ele se pot
scoate rtgule tehnice pentru acţiunea îndreptată spre un ideal. .

Teoriile tni:iă cari ameste<;l ceea ce este co ceea ce ar trebui


sao am dori sl fie, cari afirmă el democratia esle tipul normal
de organizaţie politică, iar celelalte fo rme sont extreme, deci
anormale, no sunt teorii ştiinţifice, cum neştiinţifice sunt teoriile
cari afirmă că antisemitismul c condamnabil şi rasismul o
eroare.
Dar daci aceastl confuzie, voitl sau nevoitl, între teorie
şi formulă de acti ane este condamnabilă, tot atît de condamna­
bilă este nesocotirea teoriei �liintifice tn tehuica socială. Daci
de pildl părintii şi educatorii no-şi dao seama că exemplul lor
de moralitate, cinste, dreptate - este hotărîtor pentru formarea
caracteroloi •tineretului, ei păcătaesc împotriva regalelor tehnice
întemeiate pe ştiinţa pedagogiei. Dacă părintii şi educatorii sunt

beţivi, cartofori, desfrtnati, copiii şi elevii co greu vor deveni


oameni cinstiţi şi de ispravă.
Totaşa şi tn politică: pilda de cinste, corectitudine, de
jertfă pentru binele obştesc, de dragoste de neam şi tară, treboe
să vie de sos, dela conducători.
O mare eroare este să se afirme : ţărănimea noastră e
potrivnică comonismolai, deci n u există pentru noi nici o pri·
mejdie comunistă. Facem abstracţie de politicianii venali cari
s'ao înhăitat co comuniştii şi cărora le place să sos\ină acest
lacro pentru a scădea greutatea acazatinnilor ce li se adac el
împing tara spre revoluţia cQmnnistă. Propagandiştii comunişti
ştiu foarte bine că masele se lasă tnfluentate de idei, de for­
male cari le făgădaesc o „fericire" apropiată. Orice idee pusă
în circola\ie tşi are efectul ei, influen\ează asu pra evoluţiei
societăţii. Paul Bureau, an adept al şcoalei lui Le Play şi De­
molins, s'a văzut nevoit, tn cursul cercetărilor sale monogra-

www.dacoromanica.ro
- 16 -

fice să modifice metoda de cercetare, dtnd factorilor spirituali


u n rol mai important. Iată raţionamentul prin care a ajons el
la această hotărtre (lntroduction a la melhode sociologiqae.
Paris 1926, pg. 17/18) : „Dacă, tmi ziceam, o ztnă atotputernică
mi-ar da puterea să ·schimb aceşti munţi de granil1) tn zăcămin­
minte de cărbune sau de cupru sau ln ban pămtnt arabil, fără
tndoială că structura socială a Norvegiei tntregi s'ar schimba
profund. Dar dacă; pe de altă parte, fără a. schimba nimic în
configoratia geografică, un ohimist ar descoperi mtine mijlocul
de a utiliza acest granit tn combinatii susceptibile de a produ­
ce fortă sao căldură, care n'ar fi tocă mai mult adîncimea pre­
facerilor sociale izvortte din prefacerea tehnicei economice ? Io
ctteva decade, Norvegia s'ar acoperi cu ateliere şi ozine şi ar
deveni una din cele mai manaf11cturiere regiuni din Eoropa. Io
sfirşi t, mai adăogăm, dacă fă1'ă a modif�ca nici structura .geogra­
că, nici tehnica maneii, o misiune laică compusă din maeştri ai
raţionalismului francez ar veni să inandeze cu conferinte. bro­
şuri, tractate această popu laţie tărănească, a•tt de puternic to­
fiptă tn întunecata dogmă Juteriană asupra păcatului şi mtotu­
irii, dacă ea ar reoşi să convingă pe aceşti \ărani attl de evla­
vioşi, attt de credincioşi, attt de tari to credinta ]or tn viata viitoare
şi tn destinai etern al omului, că toate aceste credinte ale lor na sont
dectt miraj şi iluzie şi că, dopă expresia d-lui Viviani, s'au stins pen­
tru totdeauna pe cer stele ce na se vor mai aprinde, na este oare
deasemeni sigur că structura socială a .Norvegiei fiordurilor ar fi
adtnc modificată ? Viata aspră şi teremitică pe care o duc aceşti
ţărani to nespn�a izolare a „gaard"-oloi lor le-ar părea repede
insuportabilă, tn ziua în care doctri nele lor religioase i ·ar 6 pă­
răsit şi to care sublimul ctnt al credinţei lor ar fi încetat să în­
soţească sublimele lor meditatii asupra vieţii, asapra morţii şi
asupra eternitătii".
Asupra tăranilor noştri a venit, n o o comisie de raţionalişti,
ci o mulţime de două milioane de barbari cari propagă necre­
dinta, desfrtul, revoluţia, prin ziare, broşuri, romane, prin graiu
vin to contact zilnic co tiranii, muncitorii, servitorimea dela
oraşe. Am putea crede că răsptndirea acestor idei a rl'lmas şi va
rămtriea fără efecl ? Dar care sociologie ar putea tăgădui pri­
mejdia ce prezintă pentru comunitatea romînească această ceată
de daşma11i ai credinţei şi ai ordinei sociale întemeiate pe mo­
rala creştină ?

1) E vorba de cercetJri asupra vieţii tiranilor din Fiordurile Norvegiei,

www.dacoromanica.ro
- 17 -

Nomai politiciani distraşi sofleteşte de 'Propaganda cornu·


nistă şi tnhămati la carul finantei jidoveşti ar potea tăgădui
existenta acestei primejdii, şi numai sociologi sui generis pot da
tineretului nostru ca pildă de armat pe Komsomolienii l'uşi, pe
tineretol comunist rus care a pierdot legătura co trecolol, cu
istoria n11ţionii lor şi a pierdot şi credinţa tn soflet şi Dumne­
zea, pentro a se tncbina înaintea maşinilor şi mai ales înaintea
celor ce stăpînesc maşinile.
Noi, legionarii, sociologi şi nesociologi, spunem răspicat
.

tineretoloi romtn ; loaţi· vă pildă de] a tinere tal legionar ; fiti na-
ţionalişti fanatici, neînduplecllţi ; striviţi tn germene încercările
de a provoca la noi revoloţia comonistă ; organizaţi-vă pentro
luptă, pentru războiu ; no aşteptaţi să vă sorprindă revoloţia ne­
pregătiţi ; şi, tu sftrşit, no-i ormati pe aceia cari vreu să vă
adoarmă cu pacifism democratic şi co teorii sociologice uma­
nitariste.
Dar nicidecom şi niciodată nu le vom spone tinerilor şi
nici bătrtnilor legionari să lovească tn Romîni sau să n o respecte
autorităţile ; vom cere totdeaona stodenţilor să fie respectuoşi
fală de profesori, să n'sibă pretenţia de a fi ei profesori tnainte
de împlinirea totoror condiţionilor cerute de legi şi regolamente.
Dar ei pot avea pretenţia să no Ii se impună doctrine politice
potrivnice intereselor neamoloi romtnesc şi folositoare doşmani­
lor Statului naţional romtn. I n această sferă a alegerii idealoloi
politic, să facă bine d-nii profesori să-i armeze pe studenţi, cari
nici ei n'au inventat acest ide-al, no l-au primit dela elemente
dubioase, ci dela Kogălniceanu, Alecsandri, Eminescu, Conta, A.
C. Cuza şi, tn primai rtnd, dela părinţii lor, cari, orictt de oma­
nitarişti şi ţărănişti ar fi unii din ei, tncă n'ao deocamdată în·
drăzneala să otrăvească şi să acidă soOetol copiilor lor. Abia la
Universitate şi dincolo de Universitate politicianismul democraţiei
noastre reoşeşte să deformeze nnele caractere slabe. Legionaris­
mul tncepe însă a pune stavilă şi acestor prefaceri de cozişti tn
liberali, ţărănişti, vaidişti, etc.

VII.

Pentru noi, cei dela „lnsemnărl Sociologice", ştiinţa n u are


o valoare in sine. ci numai o valoare instromen!.ală, tn fonctie
de acţione. D�la omul de ştiinţă cerem să fi e obiectiv, corect şi
modest. In secolul al XIX-iea, sofiştii moderni au abuzat peste
măsoră de prestigiol ştiinţei pentru a sprijini fel de fel de miş-

www.dacoromanica.ro
- 18 -

cări şi curente sociale. Să ne amintim numai de Haeckel şi de


toţi fizician ii materialişti cari s'an amestecat to laptele politice
·
şi religioase dind sprijin curentelor duşmănoase bisericii, iar
mulţi sociologi, to toate \ările, n o s'an sfiit să sns\ie că sociolo­
gia, prin cercetârile şi descoperirle ei, a demonstrat adevărul
„doctrinei sociaUste", 'deci necesitatea de a sprijini mişcările de
sttoga împotriva „reacţiunii".
Ori, nicio ştiinţă n u ne poate convinge să ne folosim de
rezultatele ei tntr'nn mod determinat. Ştiio\a descopere d. ex.
fel de fel de materii explosibile, fel de fel de materii colorante,
fel de fel de otrăvuri - dar n a ne. spune că trebne să le in­
trebnio\ăm !ntr'nn mod san altoi. Aşa şi c o sociologia. De aici
armează că nn sociolog fiind tărănist san liberal san naţionalist
sau comunist n u poate pretinde că programai partidului său·
poate fi demonstrat de sociologie ca adevdrat, deci că ar trebui
acceptat de toată lumea inteligentd. Cînd se spune : intrati în
partidul tăranist, căci din acest partid face parte marele · savant
şi sociolog X, vom înt reba : dar ce are de trnpărţit sociologia
co \ărănismul sau co liberalismul etc. ? Deoarece totaşa de bine
s'ar putea spune : treceţi toţi la mozaism din care face parte
marele fizician Einstein, marele filosof Meyerson, şi attţia iluştri
sociologi. Dar, ce legătură are fizica, filosofia şi sociologia co
mozaismul ? Exact aceeaş legătură ca şi cn ţărănismul. Dar so­
ciologia poate demonstra cd Romînul care vrea ca Statul sdu
naţional să existe şi sd se consolideze, nu poate ţi nici ţdră­
nlst, nici liberal, nici comunist - ci numai legionar. Iar ctad
scopul e bine determinat, ştiin\a tţi pune la dispo�itie mijloacele,
tehnica pentru asigurarea rezultatului dorit.
Na e îngăduit deci savantului cinstit şi obiectiv să strecoare
în sociologie - more iudaico - sogestinni privind scopul
acţiunii, deci o anumită reformă socială, cam o face de pildă
J;Jurkhelm şi adepţii săi ca privire la morala laicd, încerctnd
să arate că ştiinţa socială dovedeşte independenta moralei de religie.
Regimul national-socialist din Germania a reacţionat t n
mod radical împotriva sociologiei care, reprezentată înainte în
mare parte de jidani şi marxişti, alunecase tntr'adevăr pe panta

propagandei politice. Astăzi, to Germania, sociologia a primit
chiar alt nome şi a fost pasă subt control sever. Şi la noi, unii
tineri naţionalişti şi-an manifestat ned umeriri şi neîncredere faţă
de sociologie to general, iar alţii şi-an exprimat bncnria ctnd a
apărut o revistă ca nomele .Sociologie românească". Dar n o

www.dacoromanica.ro
- 19 -

potem tmpărlăşi nici încrederea nora nici bocoria altora. So­


ciologia ca ştiinţă obiectivA este ca şi economia polilicA şi ca
şi morala indiferentă din pn el de vedere naţional pînd la
punctul unde e vorba de co nltatea de muncă a savanţilor
prlnsd tn mod necesar � comunitatea naţlonald. Aşa se vor­
beşte co drept cnvtnt de o şcoală matematică franceză şi de o
sociologie franceză, engleză etc. Şi aşa ar trebui să existe ş i o
şcoală sociologică romtnească. Dar chiar pentru ca sA existe o
astfel de şcoală, sociologia romtoeascA. treboe scoasă de subt
orice infloenţA a partidelor politice şi tendinţelor de reformA.
•ocială. Dacă ar fi aşa, no s'ar fi inttmplat de piJdA ca tn So­
ciologia generală a d-lui Andrei nomele lui V. Contâ şi cel al
Jnj A. C. Cuza nici sA no fie amintite, deşi fără tndoialA. ei an
dat contriboţii importante pentru lămurirea unor probleme
sociologice.
Problema, dacă un profesor de sociologie trebue sau nu
treboe să' faci politică şi ce fel de politică, n'are legătură ne­
mijlocită co ştiinţa sa. Ea face parte din problema generală,
dacA on profesor universitar treboe sau no trebne să facă po­
litică, fie el fizician, sociolog, istoric sau jorist. Despre această
problemă am mai scris şi vom mai scrie.
Aci notăm nnmai cA un profesor Romtn trebne să aibă an
ideal social şi politic bine lămurit şi care trebne sA corespandA.
năzuinţelor comanităiii naţionale din care face parte. Dacă ide­
alul sin e tn contradicţie co idealul naţional, e l no este romtn
şi deci nu poate fi projesor, adică educator al tineretoloi romt­
nesc. El poate fi mare savant, e11ropean, international, mondial,
- dar nu poate fi considerat ca profesor romtn, ci doar ca po-
1 itician romin, cam sont attţia politicieni cari n'ao niciun ideal
sau un ideal adaptat intereselor lor personale. In conclnzie : no
profesor universitar romîn, dacă face politică, nu poate fi dectt
legionar, năzuind a-şi dobtndi tn Legiune local ce i se cuvine
dopă activitatea sa polltlcd practică.

VIII.

Am arltat deci pei larg cari sont obiectionile ce au fost


aruncate în dromol mişoArii legionare pentru a zădărnici acţiu­
nea ei menită sl readucă politica romtnească to făgaşul istoriei.
Dar treboe să mai răspundem celor ce, tn lipsa altor argumente,
aduc legionarilor învinuirea cA „lovesc tn Romtni" to loc sA lo­
vească tn doşmanii neamului nostra. Se arata, mai ales� el

www.dacoromanica.ro
- 20 -

mişcările studenteşli din trecat eraa ce-i drept mişci'lri „antise­


mite", dar explicabile tntr'o ţaA"ă co attţia jidani, no erau însă
mişcări politice. „Cozismal" deci nu reprezenta o primejdie
pentra ordinea publică, na era an carent „extremist", no ame­
ninta democraţia şi regimul partidelor politice, no primejduia
libertăţile constituţionale, atît de dragi politicianilor demagogi şi
jidanilor. Mayer Ebner, teoreticianul imperialismoloi iadaic dela
noi, scrie (tntr'on articol din „Ostjiidische Zeitong'\ tntitalat
„Problema stadenţească a Romînilor" 1) : „Noi Jidanii ne văităm
amar că no avem o clasi'l ţărănească, dar în schimb an pro­
letariat intelectual, şi din soarta noastră, din mizeria noastră ar
trebui gavernanţii să tragă învăţători. N u e bine să· l înstrăinezi
pe ţăran de brazdă. Ca orăşean şcolit supranumerar el îşi pierde
sprijinul şi devine o primejdie pentru Stat, care va trebui să se
apere de naţional·socialismnl romînesc apărut în forma „Gărzii
de fier".
Adevărata primejdie pentru ordinea sau - desordinea
existentă na este anume cuzismul co frantea lîmpă (engstirnig),
ci „Garda de Fier" care şi-a pas ţinte mai caprinzltoare şi
pentra care problema jidovească nu este decît n n punct şi an
mijloc".
Acestea rmdori le-a scris condocătoral spiritaal al tinere­
tolai j idovesc tn Iunie 1933. Să le decifrăm. Jidovii an an pro­
letariat intelectual foarte numeros. Şi e nataral să-l aibA, deo­
arece n'are o clasă ţărănească Acest proletariat lrebaeşte plasat.
In desordinea actaală acest lucra. no e posibil, dat fiind că ea
tngădae aflaenta fiilor de ţărani la şcoli şi formarea unui pro­
letariat intelectaal romtnesc, care reprezintă o primejdie pentru
ordinea ce o vor jidanii şi în care toate posturile menite inle­
lectnalilor vor treb ui ocupate prin şomerii jidani. Aşa dar Statul
trebue si'l ia măsori de ca bană vreme împotriva „Gărzii de
Fier" pentru a împiedica înfăptuirea nnei ordine tn care şome­
rii tntelectnali romîni să. le ia locurile jidanilor ! Adică : şome-
. rii inteleclnali jidani (toţi comunişti şi activtnd pentru viitoarea
ordine co monistă !) na sant o primejdie peotra "Stat", ci namai
cei romîni sprij ini�i de „Garda de Fier". Dar al cai e „Stala.I"
despre care vorbeşte Mayer-Ebner ? Se vede el al jidanilor -
deoarece to Deeemvrie 1933 „Garda de Fier" a fost desfiinţatA,

1)Acest articol ar trebui publicat ln traducere : Mayer Ebner crede anu­


me el tineretul romînesc ar trebui lăsat la brazdă, pentruca să poată fi plasat
proletariatul intelectual jidovesc I

www.dacoromanica.ro
- 21 --

şi „Statal" a Inat toate măsorile ca afluenţa ţlranilor la şcoli


să scadă cit se poate de mail. In schimb licee particolare jido­
veşti fonctionează într'on nomi'lr extraordinar - co aotoriza\ia
Statoloi (lor?) pentru a spori numărai şomerilor intelectoali
jidani cari loplă pentro viitoarea ordine definitivă în „Stat."
Dar dece „cozismol" nu-i mai nelinişteşte pe jidani, dece
oare, tn 1933, ei dădoră poruncă governanţilor noştri să desfi­
inţeze .Garda de F1er", nedînd atenţie cozismoloi, împotriva că­
ruia înainte vreme \ipau în gara mare ? Deoarece în 1933 miş­
carea revoloţionară jidovească ieşise ea tnsoş din „faza cozistă " .
Ea ajunsese la o consolidare a organizaţiei care no mai trebuia
să se teamă de ,,cuzism". Aci no e vorba se'nţelege de doctri­
na d-loi A. C. Caza, ci de puterea reală pe care o reprezenta
organizaţia sa şi de metodele acestei mişcări aplicate tn ,,com­
baterea primejdiei jidoveşti''·

lndată dopă Unire, jidanii ni'ldi'ljdoiao la noi si'l înainteze
treptat la dictatura proletară, trectnd mai întîiu prin socialismol­
democrat. Grigorovici-Pistiner-Moscovici-Floeraş etc. tntrară
în acţiune, tncepori'l să organizeze mancitorimea, aranjară greve
demonstrative, serbări de 1 Mai, dopă toate regalele socialiste.
Jidanii, de la noi şi de pretotindeni, sprijineao aceste mişcA.ri,
• împingînd tot mai spre "sltnga''. Guvernele noastre ao procedat, ·

la rîndol lor, dopă regalele democratice ; i-au domolit pe şefii


socialişti tniesnindo-le an traio burghez, chiar foarte borghez,
iar contra demagogilor mai mici ao aplicat alte mijloace de
convingere. Neplăcotă le era obră�nicia şi Intransigent• jido­
vească nutrită şi de organizaţiile lor din străinătate şi susţinută
mai ales de nădejdea în sprijinol viitor al Rusiei sovietice. Pen­
tro potolirea obrăzniciei jidoveşti, governele organizau cite o de­
monstraţie „cozistA." (cea dela Oradea a rămas de pomină). Dar
chiar ln cursul desflşorării acestor ciocniri s'a arătat ptnă Ia
evidenţă superioritatea merea cresclndă a organizaţiei jidoveşti
faţă de metodele „cotiste " , cari erau bone poate tn faza greve­
lor şi demonstraţiilor socialiste, dar co desăvlrşire neputincioase
în faza nonă tn care intrase politica jidoveasci'l - anume cea
comunisto-masonică. Prin masonerie ei puseseră mtoa pe con­
docA.torii Statoloi, iar prin comunism ei începură să pregătească
,

lovitura hotărttoare ; .socialismul fu scos din circolatie şi vege-


teazi'l doar pe tăcole în jurai ministerului muncii (dacă n'a
evoluat chiar şi aci mai spre stfnga). In acelaş timp încetă şi . '

acţiunea cozismoloi. Ceeace mai rămase din organizaţia politică


• •

www.dacoromanica.ro
- 22 -

coziată se contopi co democraţia noastră „naţională•, care


ocopl astăzi poziţiunea de "centra" lotre extrema sttngă şi
extrema dreaptă, aounţtnd lomea că luptă împotriva tuturor extre­
mismelor - dar respectă instituţia (se vede că arhidemocratică)
a fraonmasooeriei to care s'ao refugiat şi activează toţi jidanii
comunişti pentru a îndrepta acţiunea „Statolai" mai ales tmpo·
triva exlremismolui de dreapta, spertnd că experime11tele politi­
cei externe vor rezolvi tn timp apropiat problema stîngei jido­
veşti. Partidul tărănist aşteaptă doar clipa prielnică ...•

Din acea�lă constelaţie a forţelor antagoniste, determinată


to primai rtod de ofensiva comunismului jidovesc (unit co franc­
masoneria) a rezultat situaţiunea grea a nationaliştilor romtni
grupaţi to Legiune şi partidaI „ Total pentru Ţară•. lupta lor e
lndreptată impotriva comunismului şi numai a comunismului.
Ei no sonl revoluţionari ; ei sunt conservatori, tradiţionalişti ;
ei sont tmpotriva deslănţuirii războiului civil, împotriva luptei
lotre clase sociale ; ei sunt creştini, regalişti convinşi.
Ori ntnd să lo vescă to comunişti (ceri dealtminteri ao tre-
,

cot la ofensivă prin asasinate), legionarii se izbesc de romîni,


de „democraţii" rom:oi trimişi de jidani tn lupta împotriva le­
gionarilor. Dela jandarmul din sat pîaă l a Sadoveanul din Bo.­
cnreşti, legionarii tnttlnesc totdeauna pe Romtnul care scuteşte
co tropul său pe jidaonl comunist. Aşa de slrtos enot tmbrăţi­
şati şi aşa de mare grijă are rominol să-şi scutească patronul
tnctt legionarul care vrea sA.- 1 atingă pe jidanul comunist lo­
veşte fără să vrea tn fratele său de stnge.
Io cazul „Adevărului" şi „Dimineţii", lumea credea că în
sfirş it jidanul comunist a rămas descoperit şi poate fi atacat
corp la corp. lntr'adevăr procesul Paoker ii scoasese pe Jidani
din fire şi tn panica şi nebunia laşuloi ei atacară direct lovind
to dreapta şi sttoga. Dar primind ctteva lovituri zdravene fo­
giră şi - scoaser� din hrubele tntunecoase ale masoneriei pe
Sadoveanu, arunctndo-1 tn fata naţionaliştilor. Şi iată-ne acnma
tn loptă co „marele scriitor romtn," pectnd jidanol s'a retras
pentro ll unelti mai departe tmpotriva noastrA.!
Democraţia ooastrA. a privit cu nepăsare la această lnptl
şi a fost, fără tndoialA, mulţumită că locrorile s'ao liniştit ş i că,
tu definitiv, legionarii n'"au ieşit biruitori. .Cazul Sadoveanu"
se mai discută. La Cernăuţi, de pil dă, membrii emeritaţi ai ao­
cietătii studenleşti „Junimea•, deliberează, d&cA ar fi bine ca
Sadoveanu să fie exclus din rîndnrile membrilor onorifici ai

www.dacoromanica.ro
- 23 -

societăţii - aşa cum ar dori-o membrii activi, studenţii. Clei,


zic unii dintre aceşti membri emeritaţi, Sadoveanu e totnş un
„mare scriitor''. Şi e gras la trop, adăogA.m noi ; un motiv mai
mult ca pTohlema să fie discutată ca chibzuială „.

IX.

Democraţia, masoneria, comunismul şi-an dat mtna pentru


a arunca neamul romtnesc din tlgaşol istoriei sale. Marii noştri
clrtnrari cari tn tinereţea şi anii lor de blrbăţie an scris şi
luptat pentru lnfăptoirea idealoJoi national, an răscolit sufletul
tineretului, I-an tnflăcarat şi pregătit pentru jertfa supremă tn
slujba patriei, - an tmbătrtnit şi no mai înţeleg zbuciumul nouilor
generaţi i cari simt că lupta hotărttoare pentru păstrarea patriei
lărgite sEl apropie.
Teoreticiani democraţi şi umanitarişti, ambiţioşi, rîvniud
să li se trtmbite lauda în ziarele scrise de propagan diştii comunişti,
rlvnind ca prin francmasonerie să ajungă mari demnitari, otră­
·vesc sufletul tineretolni cu doctrine tendenţioase, Timizi şi ne-·
siguri de lntorsătnra. ce vor Ina evenimentele tn viitorul apro­
piat, mulţi dintre tnlelectnalii romtni dela sate şi din oraşe
nu tndrăznesc să-şi manifesteze convingerile politice ; oscilează
între toate partidele şi curentele, aşa cum s'a tnttmplat pretu­
tindeni unde clasa conducătoare, elita tntelectoală a unei naţi ani
a fost roasă şi zdruncinată de germenii disoluţiei.
Dar: înaintează merea legionarii ! Nici păianjeoişnl teo·
riilor, nici stslitol viperelor masonice, nici ţipetele demagogilor�
şi nici urletul democraţilor masivi, no vor putea opri tnai ntarea
lor - pe făgaşul adtnc săpat al istoriei Neamului Romtnesc.

Traian Brăileanu.

Deoparte dar nu cîrtitori


Sunt� din generaţia. noastl'ă, tineri care stau deoparte, cari nu
cred cu patimă într'o renaştere a neamul ui nostru, uu luptă penttu
o înălţare a cugetului rominesc de azi. Tineri cari îşi văd în tihnă
de treburi , temperamente „ apolitice• , cu i u terese de ocolit, cu situ.:.
aţii de urmărit. . .
Desigur au atîtea 1notive personale cari ii fac să fie rezervaţi
şi prudenţi, cu toate că vremurile de azi ale poporului romîn sunt
mai presus de inte esele person ale, cu toate că vremurile de azi cer
.

jertfe - şi toc1nai din partea celor tineri • . .

www.dacoromanica.ro
- 24 -

Şi totuşi, din motive unii, alţii · din interese personale, atiţia


din tinerii de azi stau deoparte. Desigur, sunt liberi s'o facă, -
neturburaţi de nimeni, dacă nu sunt de propia lor conştiinţă - dar
cu o condiţie : deoparte - da, cîrtltorl tnstl. - nu!
Căci dintre cei ce stau deoparte, sunt unii cari se cred în drept
să judece, să critice, să dea îndrumări. Importanţi cum se cred,
ocupaţi cum ii ştim, îi lăsăm 'Să-şi vadă în linişte de in terese. li
lăs�m chiar să privească de sus, pe cei c�-şi ,,piertl" vremea ca
lucruri atit de trecătoare. Nu le va cere nimeni 11ici sprijin nici
considera ţi e
.

Un singur lucru însă vă cerem : nu cîrtiţi, nu veniţi cu o cri­


tică la care nimic nu vă îndreptăţeşte ; staţi prudenţi deoparte, dar
nu judecaţi ceeace singuri recunoaşteţi că nu e de . . . temperamen­
tul vostru.
Căci dacă nu-i iertat nimănui să stea deoparte în vreunuri de
grea răspîntie · ca cele de azi, cu atît mai puţii'\ poate fi îngăduit ce­
lor ce-şi fac totuşi acest priviligiu, să cîrtea�că dela înălţimi de
magiştri împotriva storţărilor - modeste, desigur, dar reale şi pline
de obidă - ale celor ce nu cred că trebue să rămînă cu braţele
încrucişate în faţa dezastrelor cari ameninţă acest popor.
Mai cu seamă că toţi aceşti prieteni nemulţumiţi judecă fap­
tele şi străduinţele tii1eretului luptător de azi 110 numai cu o aspri­
me la care dragostea lor le-ar da poate dreptul, dar şi cu - o totală
lipsă de simţ politic şi istoric, şi fară nici o pătrundere psihologică
a situaţiilor, - lucruri pe cari cei ce luptă sunt în drept să le
ceară. Căci lupta lor se desfăşoară în anumite împrejurări, ca şi
împotriva unui anumit material uman. după idei şi programe pro­
prii, dar şi după constrîngeri din afară, cu idealuri , dar şi cu im­
perative cari nu îngăduesc două soluţii.
Cei ce stau deoparte n'au de unde se cunoască toate acestea,
fără îndoială. Dar atunci, mai au ei putinţa să judece drept ? Iar
întrucît nu depun nicio jerttă, mai au ei căderea să critice ?
Se fac greşeli ? Ponte. Fiţi siguri însa, că o ştiu cei de pe
cimpoi de Juptă mai bine decît voi.
Vreţi să le fiţi, măcar în felul acesta, de folos ? Foarte bine,
însă sunteţi în situaţia de a veni întotdeauna cind e prea tirziu.
In situatia aceasta, cel mai bun serviciu oste t ă c e r e a. Gîn<liţi- vă
că sunt deajuns canaliile şi trădătorii dinlăuntru, duşmanii şi unelti­
t.orii din afară, nu mai adăogaţi şi voi cîrtiri şi critici atît de uşoare
şi comode, cînd sunt făcute din umbră şi adăpost. Gîndiţi-vă că
împrăştierea atmosferei false şi nedrepte pe care-o fac părerile Toaslre1

www.dacoromanica.ro
- 25 -

cere un timp şi o energie ce pot fi mai de folos în lupta propriu zisă.


Stăm cu toţii sub apăsarea cenzurii şi a stării de asediu, ca'n
vreme de războiu.
Războiul există eu adevărat : el $e dă între luptătorii unor
alte orizonturi romineşti în lume şi profitorii stărilor de azi. In el se
zămisleşte destinul unui neam : în mare, năpraznică furtună.
Iar voi cari priviţi din adăposturi, nu simţiţi lăuntric o cen­
zură ce vă înăbuşă. cuvîntul ? Nu vă. înfioară gravitatea supremă, nu
vă cutremură solemnitatea clipei ursitoare ?
Tăcere, Domnilor, tăcere înaltă, ca'n ceas de rugăciune. . .
D. C. Amzăr.

Tineretul romînesc şi munca


Interesează în pt·imul rînd aspectul social şi politic al proble­
mei. Vom privi, din acest punct de vedere, munca tuturor claselor
sociale, dar mai cu seamă mu11ca clasei conducătoare, manuală sau
intelectuală.
Civilizaţia şi cultura unei comunităţi depi11d de factori geogra­
fici, psihici, etc. ln ce priveşte producerea. operei cu valoare istoric­
umană, rolul decisiv îl joacă acţiunea : în timp de războiu prevalind
lupta, îµ timp de pace munca. Ridicarea tuturor statelor s'a făcut
prin muncă şi mai ales prin munca clasei conducătoare. „ De multa
muncă a milioa11elor de oameni, zice V. .Pîrvan, luminează omenirea
ca soarele'n amiază".
Oricum, munca e o carte de legitimaţie, a clasei conducătoare.
Dacă 11u muncesc conducătorii, dacă clasa conducătoare e parazitară,
se disţruge întregul capital adunat de istorie. Pentru a nu dispare
insăş� baza biologic�, economică şi morală a comunităţii, e nevoie
de o reacţiune care să formeze o nouă elită conducătoare.
Ideologiile contează prin i1nboldul pe care sunt capabile să-l
dea tuturor pentru a munci. Raportul dintre comunităţi nu e un
raport de ideologii, ci un raport de forţe ; iar fortele comunităţilor
se sesizează din capacitatea de ordine muncă şi acţiune. Pentru
orice sitaaţie se găseşte cel puţin o ideologie. Ideologiile au aparat
tendinţa de-a permanentiza situaţiile sociale.
Clasa conducătoare dela noi e, în liniile ei generale, parazitară.
Ea nu produce atîta cit consumă, ea nu-şi legitimează poziţia ei
prin muncă, în faţa celorlalte clase sociale. Ea însă are oeToie de

www.dacoromanica.ro
- 26 -

justificări teoretice, în faţa celor conduşi, are nevoie de ideologii. Ca


atare ea şi-a croit o serie întreagă de formule ca „democraţie•,
„ţărănism", „socialism", şi chiar "naţionalism" coordonate toate
spiritualităţii ei : politicianismul. Acestea nu sunt propriu zis ideo­
logii, ci numai formule de manevră, ele circulă însă sub această de­
numire: (Pentru a nu strica uzul le vom păstra numele de „ideologii").
Ceea ce trebuie să conteze pentru noi nu sunt „ideologiile" pe care
clasa conducătoare le-ar profesa, ci forta care ea o reprezintă, deci
capacitatea de ordine şi acţiune. Şi deci atunci cind tineretul tarii
a răspuns chemării necesare pentru a închega o nouă clasă condu­
cătoa1·e vrednică şi capabilă de eforturi, el trebuia să se legitimeze
,nu printr'Cl nouă „ideologie•, cum au cerut unii ci printr'o capaci­
tate superioară de ordine şi muncă. Aceasta a şi făcut-o tineretul
legionar.
Dar atunci s'ar putea spune : o luptă pe cale ideologică nu
mai are nici o importanţă. Numai în parte e adevărat. lată citeva
motive: Ideologiile adevărate, dar chiar şi formulele coutribuie la
dirijarea acţiunii, ajutînd sau slăbiud inipulsul istoric. Tineretul in­
telectual în special muneeşte pe cale intelectuală. Un sistem, �lparent
logic, cum e socialismul a reuşit să cîştige pe cea 1nai aleasă tine­
rime a veacului trecut.
O ideologie poate legitima actiunea unei clase sociale, care pri·
mind astfel un impuls nou, poate aduce progres uneori, alteori ea
poate trece de limitele armoniei sociale, devenind destructivă. Astfel
mai toate formulele - „ideologiile" -, veacului trecut, şi parte şi
prezent, ca liberalismul, ţărănismul, comunismul, legitimînd acţiunile
unei singure clase sociale, nu odată au călcat limitele armoniei, du­
cÎ1\d la revoluţie şi războiu civil. Alteori ele s'au modificat în tr'atît
incit nici nu.şi mai cunosc 01igir1ea pentru a nu contrazice armonia
socială. Aşa s'a întîn1plat spre pildă cu laburismul britanic 1). Na­
ţionalismul, ca adevărată ideologie aplicat în statul naţional, are
acest imens avantaj, faţă de toate celelalte ideologii că dă imbold
. tuturor claselor sociale la muncă, neputind eşi nici odată din armo·
nia socială, faţă de comunism spre pildă care e nihilist faţă de im­
pulsnl istoric şi faţă da aspiraţiile clasei conducătoar� şi ale ţărănimii,
îndemnînd la acţiune cel mult pti muncitori, dar şi aceasta cu un
scop nu permanent ci imediat şi trecător : Cucerirea puterii. Naţio­
nalismul e un imbold permanent la ordine, civilizaţie şi cultură,

1) Vezi
explicaţiile date de R. Macdo,nald, broşura .Spre socialism• cap.:
Socialismul şi partidele poiitlce.

www.dacoromanica.ro
- 27 -

pentru neamul întreg ca unitate faţă de celelalte neamuri. Interna­


ţionalismul comunist - abstracţie făcînd de scopul iudaic pe care- l
serveşte - · odată cu birui11ţa. definitivă pierde stimulentul progre­
sului. Ori ce s'ar spune, neamurile sunt realităţi mai palpabile decît
umanitatea..
Pe cale ideologică deci suntem datori să demonstrăm nihilismul
anumitor „ideologii" în faţa constructivismului naţionalist.
Munca intelectuallt are rost tn primul stadiu al oricărei munci
omeneşti : organizarea. Ei trebuie să i urmeze imediat munca fizică.
-

O ideie oricît de bine conturată, n 'are valoare dacă nu e expusă


pri11 scris, prin grai, prin alte mijloace, utilităţii publice. Nu văd
rostul ideii pentru idee. Sunt totuşi intelectuali în capul cărora cir­
culă sumede11ie de teorii , din cttri nici ei nici alţii nu folosesc nimic,
cari nu se pun în aplicaţie. Sunt savaoţt profesori de Universitate, cărora
din pricina cunoştinţelor lor li se încredinţează posturi de răspundere
în stat, ca să nu facă nimic. Nu se face nici destulă selecţiuae a
ideilor. In cazul acesta fiecare îşi poate face interesele pe cale ideo­
logică. Haosul de idei a fost provocat şi prin actiuuea conştientă a
iudaismului. Oricum, într'un haos ideologic nu se poate numai scris
ordonat. Trebuie să dispară acest haos, trebuie fixaţi cîţiva stîlpi de
reper pentru statul naţional.

II.

Din cele expuse se poate concretiza : justificarea prin muncă


e mai i1nportantă decît cea r.rin teorie. Şi vedem azi că toţi marii
bărbaţi de stat din Europa incepind cu Mussolini şi terminînd cu
Stalin se justifică şi se legitimează prin rezultatele muncii lor şi a
clasei lor conducătoare în primul rînd şi apoi prin teorii. Supra­
producţia de teorii are loc numai unde e decadenţă. Justificarea prin
muncă fiind cea mai bună, nici 11u se putea ca clasa uoastră con­
ducătoare să nu se legitimeze şi pe această cale. Deaceea orice gu·
vern a căutat să-şi expuie cit mai detailat, opera de constructie, şi
să ascundă, actualmente prin cenzură şi stare de asediu, alte ori
altfel, ope1·a de distracţie.
Un lucru e foarte curios: oamenii politici dela noi nu pot
realiza nimic, nu pot munci pentru binele ţării decit la guvern.
Nimeni r;u vede realizările partidelor politice din opoziţie. Guvernul
la rindul lui, avînd posibilitatea să construiască, are un ·veşnic as­
cendent asupra opoziţiei. pentru a-şi justifica continuarea operei de
guvernare. Ai impresia că oamenii aceştia cari muncesc numai la
guvern in opoziţie nici nu mînîncă - fiindcă toată lumea a adop •

www.dacoromanica.ro
- 28 -

tat azi principiul, ,,cine nu lucrează nici să nu minînce" - şi deci


partidele vin cu atîta mai 6.ămînde la guvern cu cit stau mai mult
în opoziţie. Cineva ar putea spune, - şi noi suntem gata a-l con­
firma oricînd - că aparatul de stat ar produce singur şi fără aju­
torul politicianilor, şi că fără ajutorul lor el ar produce mai mult.
�i pentrucă �e vede în curînd şi statul romîn va trebui să mulţu­
mească politicianilor săi perltru ajutorul ce i l-au dat pînă acum şi
să-i concedieze în cel mai CHvaleresc mod posibil.

Sunt la noi oameni naivi cari n u înţeleg lupta ce se dă îutre


Jeg· onari şi politiciani, ca eşiri vehe1nente uneori, pline de eroism de
o parte, pline de ticăloş ie de cealaltă parte. Aceşti oameni pretind
tineretului să fie .cuminte", 11ă fie muncitor şi virtuos, într'un cuvînt
să fie mai bun <lecit toţi politicienii,· şi într'o zi se va intunpla mi­
nunea : Politicienii se vor ridica şi vor zice : „ Domnilor, D-Voastre,
sunteti buni, corecţi, muncitori şi viteji, pe cînd noi suntem răi, am
furat ţara şi am folosit-o în interesul nostru personal, 1;uutem laşi,
suntem paraziţi, poftiţi D·V şi luaţi-o în primire servind. o în pace
şi onor". Acea.sta e 1nentalitatea multor oameni de bună credinţa, a
funcţionarului corect, a omului ce „nu face politicl ".

Ei nu ! Luptele politice nu sunt atît de simple. lu clasificarea


politica, tnai intîi contează scopul. Dacă lupţi pentru neam orice mijloace
sunt bunf>, cu conditia. să nu contrazică întru ni1nic scopul . Aceleaşi mijloa­
ce pot fi co11dan1nabile cînd serveşti interesul împotriva neamului tău.
Ni1neni nu trebue să aştepte dela politicieni aprecieri justP. pentru
ti 11eret. Din contra cînd tineretul va fi corect, i se va obierta inco­
rectitudine : cînd va fi viteaz i se va obiecta : asasin, cînd va fi le­
gal i se obiecta : anarhist. Am văzut cu1n a clasat „ Dreptatea" na­
ţional-ţărănistă, expediţia legionară dir.. Spania drept sete după asa­
sina.te." Aceste relaţii de lupta sunt clasice. Ave1n doară exemplul
lui Christos care era, prezentat de către farisei lui Pilat, 1nai rllu clectt
un hoţ de rind.

In aceeaş ordine de idei tineretul a fost prezentat:ca parazitar.


Tineretul nu munceşte. Nu se ti ne de carte. »Studenţii la carte«
au tunat timp de mai bine de 10 ani tocmai aceia ce'n viaţa lor
n'au ştiut ce-i munca. „Studenţii la carte" au început a acompania
ş: oameni de bună credinţă dela o vreme, cu toate că toti condu­
torii Legiunii au fost şi cele mai destoinice elemente şi la carte.
Nu nt.igăm că tineretul universitar în n1ajoritatea lui n u se
ţine de carte. Dar nici într'un caz tineretul ce nu se tine de carte
nu poate fi naţionalist. Dăm în cele ce urmează citeva date asupra

www.dacoromanica.ro
- 29 -

centrului legiona1 din Cernăuţi pentru anul şcolar 1935/36 1).


Din 96 de stude11ti - 7f> şi·au dat toate examenele la timp,
23 nu (doi din cauză de boală, cîţiva di11 1notive excepţionale de
activitate sau lipsă d e taxe, doi nemotivat).
Din 475 examene de prestat
421 „
s'au prestat - 88 °/0
75 „
nu s'au prestat 12 °/0
Studenţii legionari cari ti1np de două sesiuni nemotivat n u-şi
dau examele sunt excluşi din Legi une. Anul acesta doi studenţi au
fost excluşi din C.S.L. Cernăuţi din această pricinij,. 88 °/0 din le­
gionari şi-au prestat toate examenele la timp. Dar e ştiut că în to­
tal nici 50 °/0 din studenţi nu-şi dau examenele. Cu ce se ocupă
aceşti oamen i ? Cu chefuri ? Cu jocul de cărţi ? ,;culturalizează
massele (« Acetlsta e partea de tineret care a crescut în spirituali­
tatea pa razitară a politicianism ului, ca1·i mai târziu vor avea de
obiectat tineretului legionar : „Studenţii la carte". Trebuie găsit mij­
locul ca şi acest tineret să fie pus la muncă.
„Studenţii la carte", nu e un îndemn la. muncă, adresat tine­
retului 11aţionalist, care pe lingă lupta pentru apărarea neamului mai
e şi pilduitor de muncitor, pentru ridic..;area lui. Dacă ar fi aşa tine­
retul partidelor politice ar trebui să fie format din cei mai meri·
tuoşi studenţi. Dacă ai· fi aşa, studenţilor naţionalişti cari fac
„greşeli " nu li s'ar lua dreptul de-a 1nunci, ridicînclu-li-se seziunile
de examene. Dacă vrei să-l îndrepţi pe cineva îi iei dreptul la
muncă ?
In Legiune selecţiunea se face priu corectitudine, capacitate
de luptă Şi muncă, . nu tot acest.a e cazul în partidele politice. „Stu-
-

<lenţii la carte" e numai o fortnulă politică a clasei conducătoare,


pentru a ponegri cartea de legitimaţie a tineretului legionar în fata
ţarii. Studeuţii legionari cari sunt primii şi la luptă şi la carte vor
trebui să aplice această formulă studenţilor „democraţi", blochişti
sau cun1 se mai numesc.
.

Politicianii au grijă ca ţara să�şi deie seama că dacă cumva


tineretul a.cesta legionar, de „asasini" şi 71pierde-vară" , ar cuceri
puterea politică, ar fi vai şi ainar de ţară. Aşa că 1nai bina să ră- ,

mîie politicienii la putere, cari fură ei ce fură, dar tot mai rămine
cîte ceva. Iar dacă ţara va obiecta : 8vem nevoie de cinste şi co­
rectitudine, cum cer legionarii, politicienii vor răspunde : vo1n pune
---- -

1) Nu se Iau tu considerare simpatizanţii neînscrişi în cuiburi cu ·activi­


tate regulat§, nici teologii cari nu petrec tot timpul numai fn Cemliu\i, dar lil
dau toate examenele la timp.

www.dacoromanica.ro
- 00 -

în program acest punct : „se vor filee o serie de legi, pentru a ga­
ranta cinstea şi corectitudinea." Se va zice : toută lumea trebuie să
muncească cum muncesc legionarii, se vor face legi prin care tot
tineretul să fie în tabere de muncă. Munca doară e un apanagiu al
tineretului. ':J.1ineretul vrea „Eixpansiune", vrea munca, vrea „plasarea
�nergiei ".

Să fie deci pus la muncă sub „controlul statului", adică al


politicianilor. Tineretul trebuie scos din mina ttanarbiştil or." Tine­
retul vrea rezolvirea problemei evreeşti, foarte bine, facem noi po­
liticianii legi şi pentru asta. Totul se aoluţionează prin legi. De
1Jigur însă faza aceasta a apărării parazitismului prin legi, e de na­
tură spirituală şi numai transitorie ; n u e exclus să urmeze mo­
mente critice de eonstrîngere fizică.

Ultimul atac ar putea să-l dea
chiar politicienii "naţionalişti". Se va zice : Ce vreau legionarii
aceştia, avem doar acelaş „prograrn" ca şi ei, aceeaş doctri11ă ?
„ Bătălia cea mare ce se pregăteşte e a taberilor de muncă
<>bligatorie." Tineretul, se speră, va fi astfel scos din politică.
La prima vedere a tuturor acestor rnanevre, se observa că po­
liticienii se retrag. Retragerea nu e strategică cum îşi inchipuie ei, •

ei forţată. Ea se face în desordine, dar şi cu greşeli de neiertat,


pentru ţară. Vom da numai două pilde :
Mai dăunăzi ciţiva miniştri s'au grăbit să declare că au des­
coperit formula magică pentru solutionarea problemelor tineretului.
Toată anarhia ar proveni din lipsa de muncă şi de plasam�nt pen·
tţtJ tineretul intelectual. Tineretul trebue deci plasat şi satisfăcut în
pretenţiile Jui de vi�ţă materială. Iată formula pentru solutionarea.
.acestei probleme : Se 'a face o statistică a şomerilor intelectuali,
Şi eventual o lege. (ln realitate problema e mai adincă : din aceşti
şomeri partidul care va fi la guvern va putea probabil culege ceva).
Această manie a politicianismului de-a rezolva totul prin st,:ţtistici şi
eventual legi, se observă şi'n ştiinţa politicianistă şi'n alte domenii.
Nu negăm valoarea statisticelor şi a legilor (avem cele mai per­
fecte legi), dar numai ele singure nu rezolvă nimic.
Al doilea caz : De-o bucată de vreme, circulă prin ţRră filme co­
muniste. Subiecte frumoase de propagandă şi interesante tocmai din
punctul de vede1·e ce·l discutăm aci. Diferite realizări, pretutindeni
muncă şi camaraderie. Sunt fraţi şi tovarăşi esch imosul şi evreul şi
rusul. Sunt toţi muncitori şi viteji, toti se bucură în aceeaş măsură
de binefaceril e civilizaţiei. lnţelegem felul pe care-l depune clasa
conducătoare pentru creşterea intr'un anumit tîlc R tineretului, dar
la atita inconştienţă nu ne-am aşteptat. Şi aci e nevoie de o preri-

www.dacoromanica.ro
- 31 -

zare. Şi tineretul legionar munceşte şi luptă neasemănat mai eroic­


decit tineretul comunist. Dar dacă ar încerca ci11eva să filmeze mă­
reţia unei tabere de muncă legionarP, camaraderia tuturor claselor
socialP, nu numai a muncitorilor, cu siguranţă că filmul ar fi cen•
zurat. Reţeta pe care ne-o dau filmele ruseşti nu e admisă, n u pen­
trucă ni se arată cum sf.i munceşte şi ni se infătişează aspecte mo­
rale, ci pentrucă dincolo de ele e dominaţia iudaică, e distrugerea
neamului rominesc, e însaşi distrugerea istoriei omeneşti, a culturii„
a religiei, a tot ce-am avut piuă acu1n. Ni se prezintă un mo rmînt.
.frumos văruit. Am arătat şi superioritatea situaţiei muncii în naţio­
nalism faţă de comunism. Oricine are dreptul să se ·realizeze prin.
mUJ1că. Dar dincolo de muncă, de realizare la adîncimi mai mari &

neamul, e Dumnezeu.
Tineretul romînesc e muncitor,. nu pentrucă e tineret şi e ex­
pansiv. Nu pentrucă n'are ce face cu energia. Munca e numai mijloc
prin care ne facem datoria faţă de noi înşine, faţă de neam şi faţă
de Dumnezeu.
Munca pentru tineretul romînesc nu e un scop, cum îşi închi·
puie poli.ticienii. In comunism munca e. aproape scop, căci nu există
„neam 14 şi „Dumnezeu." Pentru poli ticiaai munca e o înjosire.
Tineretul romînesc n u · va munci pentru a munci !
Nu va. munci pentru orice 1
.

El îşi va cuceri cu forţa, de va fi nevoie, şi prin orice mij-


loace, dreptul de-a munci pentru neam şi Dum·nezeu.

Oeorge Macrln.

REVISTA CĂRŢILOR.
Emil lan Vasilescu, Interpretarea sociologică a ·religiei şt
moralei. Şcoala sociologică francezi!. Studiu critic, cu o prefaţă
de Gaston Richard. Bucureşti, „Cugetarea", 1936, pg. 176, 8() -

lei. - Autorul a aduuut şi sintetizat cu spirit pătrunzător toate


obiecţiunile juste ce au fost aduse „sociologismului" durkheimia11 fată
de pretenţia sa de a explica fenom0nul religios şi moral numai in
temeiul unei doctrine pozitiviste lipsită de critrică. Se ştie că în
Franţa această doctrină a servit pentru a da laicizdrit şcoalelor o
puternică fundamentare teoretică, Autorul arată că şi la noi, prin in­
troducerea sociologiei în învătămintul superior şi secundar, încep să
se desprindă tendinte asemănătoare şi să se strecoare conceptia so­
ciologistă a şcoalei lui D11rkbeim în interpretarea religiei şi moralei.
Astfel că „este probabil că vom avea să refacem pe cont propriu şi
fără motive bine întemeiate, nefericita experi enţă de aiurea, und&

www.dacoro111anica,10
- 32 -

nonsideraţiuni speciale de ordin istoric, politic şi social au dus la se­


paratia şi chiar la duşmănia dintre biserică şi stat, dintre morala
religioasă a bisericii şi morala laică a statului". D-l Oaston Rtcka1d,
în Prefaţa sa, numeşte lucrarea d-lui Vasilescu "o critică solidă şi
imparţială făcută uno1· concepţii şi metode cari scad creditul socio­
logiei francezP.". D-sa accentuează r.ă "doctrina de care Emile Durk­
beim intre cei morţi şi d-1 Marcel l\1auss între cei vii şi-au legat
11umele n'are nimic specific francez". Toată lupta d-lui G. Richard
în primul rind a fost şi este îndreptată in1potriva pretenţiei şcoalei
lui Durkheim de a se i1umi „şcoala sociologică franceză". Ne-ar fi
plăcut, dacă d-l Vasilei;cu n'ar fi cedat acestei pretenţii a durk­
heimienilor nici în subtitlul studiului său nici în cursul expune1·ilor .
Am mai fi dorit ca d-sa, amintind de primejdiile sociologismului
durkheimian pentru noi, să fi amintit că reacţiunea, chiar în sfera
sociologiei· teoretice, este şi la noi destul de puternică, chiar aubt
influenţa „şcoalei sociologice adevărat franceze", al cărei conducător
esţe tără îndoială d-l Gaston Richard. Nu împărtăşim nicidecum
părerea autorului că sociologia a fost introdusă în invăţămintul nostru .
prea de vreme, „înainte ca această ştiinţă să-şi fi precizat metodele,
să-şi fi delimitat obiectul, etc.". Dar de unde scoate auto1·ul obiec­
ţiunile cele mai hotărîtoare împotriva doct1·inei durkheimiene, dacă nu
din studii de sociologie ştiinţifică şi obiectivă ? Sociologia este o ştiinţă
bine întemeiată. CR atare ea llU poate întra În CQnflict CU teologia Şi
se va uni totdeauna cu ea pentru a respinge încercarea unor pseudo­
sociologi de a. depăşi sfera cercetărilor obiective.

P. Andrei, Sociologie Generală. Craiova, Scrisul Romînesc,


1936. - 590 pg. - Lei 180. - Am formulat, în N-rul de faţă al
revistei, unele obiecţinni priviJ1d Introducerea. Vom studia lucrarea
d-lui Andrei cu atenţie, mai ales că autorul, care utilizează un ma­
terial bibliografic extraordinar de bogat, din toate ţările şi continen­
tele, nici nu aminteşte de lucrările subsemnatulu i : „Sociologia Ge­
nerală" şi „ Politica", iar din „Introducerea iu Sociologie citează
"

un singur loc rupt din context care nu poate reda, ln acest fel,
concepţia noastră despre „rc1lul individului". Nu e vorba aici de su­
părare personală, ci de progresul sociologiei romîneşti care uu se
poate înfăptui decit printr'o colaborare, fi şi subt formă de luptă, de
polemică. Mai apoi, „Sociologia Generală" a noastră fiind epuizată
şi cnm la o nouă ediţie nici 11u putem nădăjdui în timp apropiat,
cartea d-lui Andrei va servi studenţilor prin multi ani pentru pre­
.gătirea lor in această specialitate. Este deci dato1·ia nostră să ne
spunem cu toată obiectivitatea dar şi cu toată sinceritatea părerea
noastră asupra ei.
Alexandru Olteanu, Contele Ştefan Tisza şi chestiunea romi­
nească. Arad, 1936. (Biblioteca arhivei antirevizioniste Pi atră de

Hotar"', No. 2), pg. 30. Studiul d-lui Olteanu e o preţioasă contribuţie
la lămurirea problemei maghiare, arătînd că vecinii noştri apusenii
au avut totdeauna tendinţa de a suprima natiooalităţile pentra a în­
temeia Utl „Stat naţional"' maghiar. Ştefan Tieza n'a ·avut altă po-

www.dacoromanica.ro
- 33 -

litică, iar interpretarea tendenţioasă a publiciştilor unguri de după


războiu îşi găseşte deswinţirea prin fapte - după cum arată lim­
pede autorul broşurii de faţa.
Vasile Plăvan, Boabe de lacrimi. Cernăuţi, 1936, pg. 88 (în
16°), Lei 40. - „ A m făcut, zice autorul, mănunchi din cîleva fire
culese pe postata unde au putut răsări în urma muncii n1ele de re­
dactor şi după moartea regretatului ziarist Petre Câ.rsteanu, de prim·
redactor la ziarul „Glasul Bucovinei", în serviciul căruia am robotit
13 ani, cei mai preţioşi din viaţa mea". Schiţe, amintiri - cari se
cite8c cu plăcere şi emoţie.

E. Ar. Zaharia, Marathon. Bucureşti [s. a.], 88 pg. Un tru­


mos "Yolum de poezii, pentru care redacţia îi mulţun1eşte autorulai.

REVISTA REVISTELOR. -

Iconar, II, 4, (Decemvrie 1936). Vasile Posteuca, în primul


articol „Sub cerul destinelor ro1nineşti ", arată semnificaţia plecării
l�gionarilor în Spania. O zguduitoare evocare a. zbuciumului legio­
nar de Mircea Stretnul „Răsună plimîutul legionar". Cronici şi
Insemnări, ca totdeauna variate, bogate şi bine scrise.
Ţara Şlpenlţulul, Redacţia 8tăuce11i-Cernăuţi. Primredartor :
Pompei Atanasiu. An. I, No. 3. - Colaborează la acest număr :
Tr." Brăileanu, Vlad Bănăţeanu, C. Loghin, Radu Gyr, · Aurel Ma­
ri11, Yvonne Rossignon , Mircea Streinul, Paul I. Patraşcu, Pompei
Atanasiu.
Oind rominesc Red. Cluj, Calea Moţilor 76, An. IV,
Decemvrie 1936. La Cronici : o temeinică dare de seamă dt!spre
Cartea Căpitanului, de Traian Hersent.
Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, Anul XIIl-1936
ne dă sub titlul Melanges D. Ousti, XXV . ans� d'enseignement
unive1'Sitaire (1910-1935) primul volum dedicat directorului Arl1i­
vei ; în acest volu1n se publică contribuţiile sociologilor străini şi
ale citorva t omini, colaboratori ai Arhivei, cari scriu sau î11 limba
germană sau în cea franceză. lntîlnim numele d·lor : Antony Babei,
Heinz Beutler, C. Bougie, E. Dupreel, Charles A. Ellwood, Hans
Freyer, W . Ma1gaud, Rene lvlaunier, Gaston Richard, Werner Som­
bart, L. von Wiese etc. Volumul are 509 pagini. Volumul IT, cu
contribuiii scrise în romîneşte încă nu-l avem. Oele două �olume
i-au fost predate d-lui Gusti în mod solemn de prietenii săi în ziua
de 1 O Ianuarie. Pentru sociologia i·ominească aceste publicaţii rei>re­
zintă o 1eală îmbogăţire.
Revue l11ternatlonale de Sociologie. An. 44, No. XI-XII
(Noemvrie-Decemvrie 1936). Articole : Benoy Kumar Sarkar, La
sociographie hindoue aux debuta du capitalisme moderne ; Dr. E.
Dtaconide, Du droit de punir; Andre Joussain, Le cha.ngement

www.dacoromanica.ro
- 34 -

dn seus des mots dans Ies crises socialea. - � Note şi Discuţii :


Gaston Richard, Publications de la conciliation internationale ;
Achilie Ouy, La maison de l'Enfant, d'apres M-me M. lABby-
Holleb0<'que.· .

Asupra studiului d-lui Joussain vom reveni în N-rul · viitor. ·


·

Traian Brăileanu.

Am mai primit la redacţi e :

Analele Dobrogei, Director : C. BrăU!scu, Cernăuţi. • Orie1l­


tăr.l noi, An. 1 , No. 1, sub conducerea unui grup de învăţători.
Red. Comuna Comăneşti, Jud. Suceava • Revista Asociaţiei cor­
.

pului didactic medico-pedagogic din Romînia. .Ked. Dimitrie D.


Scorpan, Cernăuţi • Avînturi culturale, An. I, No. 1, Bîrlad,
.

B-dul Gh. Palade 2. • Buletinu/, O E.T.R. Nrele 4-6, 7-9. •


Verttas, Bucureşti. • libertatea, Bucureşti, Calea Victoriei 63. •
legionarii, Bazargic, str. Vasile Alexandri 34. • Ogorul, Bucu­
reşti, str. Brt!zoiauu 3. • Cuvîntul Argeşului, Piteşti . • Deştep­
tarea Romîniei, Ploeşti str. Regele Carol II, No. 1 . • Opinia
Bucureşteană, Bucureşti, str. V. Gherghel 9. • Chemarea la şi. •
Macedonia, Bucureşti. • Ideea Naţională, Buzău. • Cuvîntul
Satelor, Lugoj şi T imişoara. • Cuget Moldovenesc, Băl ţi. •
Sclnteia, Gherla, jud. Sei meş. • Credinţa, Ceruăuţi. • /1ibifi Bise­
rica, Sf. Mănăstire Slatina. • Jsvorul Tdmdduiril, Huşi. • Voinţa
Şcoalei, Cernăuţi. • Pagini literare, Turda. • Freamătul literar,
Siret. • Curierul liceului S/ţii Petru şi Pavel, Ploeşti .

www.dacoro111anica,10
'




'



I
• • •

• •

••

I •

• '




'\.
• ,




• •
• • •

I •


'
.



• • •



„ • •

• •



• •
• •


• •




'


'


'


• •

r