Noi vesti proaste pentru angajatii cu multa experienta

George Butunoiu,

Putini observa ca vechimea in munca (numita fara exceptie ,,experienta profesionala"), bunul lor cel mai de pret
si adesea singurul argument pe care il au, se devalorizeaza intr-un ritm pe care nimeni nu l-ar fi banuit cu putini
ani in urma. Ba uneori aceasta se devalorizeaza, de fapt, chiar atunci cand proprietarul e convins ca ea sporeste.

Foarte pe scurt scris, Internetul, comunicarea in masa, noile tehnologii IT si, mai ales, aplicatiile care iti permit
sa stochezi mult mai multa informatie si sa o structurezi mult mai bine, fac mai usor accesul la cunostinte si
,,secrete" care pana acum erau tezaurizate in ,,experienta" diversilor angajati. Care ,,seniori" fie nu au interes sa
o faca disponibila tuturor, fie nu au cum, fiindca transferul individual, de la om la om, nu e atat de eficient pe
cat sunt alte metode.

Acum, companiile pot conserva capitalul de know-how intr-o stare mult mai compacta si pe termen, practic,
nelimitat, si altfel decat tinand cu dintii de angajatii cu experienta. Acum ai un acces nesperat de simplu si de
rapid si la experienta altora, din alte companii, chiar concurente. IT-ul de azi le permite firmelor sa-si transpuna
mult mai fidel capitalul imaterial in proceduri si sa-l transfere, astfel, rapid si eficient noilor veniti, pe care ii pot
angaja cu mai putina experienta, mai tineri, si, pe cale de consecinta, mai ieftin. Ca sa nu mai spun si ca natura
activitatilor din multe companii se schimba mai rapid decat inainte, ceea ce face ca experienta acumulata pe
vechile feluri de a face lucrurile sa incurce uneori mai mult decat sa foloseasca.

Sigur, ritmurile de decapitalizare sunt diferite. Experienta dobandita (si transmisa) prin imitatie, prin mimetism
mecanic, se devalorizeaza mai rapid. Isi pastreaza mai bine valoarea capitalul relational si experienta din
domeniile si joburile creative, dar cea tehnica se perimeaza mai repede decat tehnologiile insele.

Privind dinspre scara ierarhica, cei din middle management sunt cei mai afectati de aceasta decapitalizare. Cei
din top management sunt inca la adapost, probabil pentru cel putin o jumatate de generatie de acum incolo. Asta
va accentua polarizarea care se contureaza si ea intr-un ritm cu adevarat ingrijorator pentru umanisti. ,,Clasa
medie" din companii se subtiaza, veti vedea din ce in ce mai des structuri de business (si nu doar) bipolare, cu o
elita de top management din ce in ce mai restransa si inaccesibila si o masa amorfa cu ,,restul".

Cei in varsta primesc, astfel, cea mai proasta veste posibila. ,,Solutia" cea mai simpla, si, deci, cea mai
ispititoare pentru ei, este sa intre intr-o stare de negare absoluta, patologica. Si sa strige ca sunt discriminati.
Adesea suficient de tare cat sa atraga atentia asupra lor si sa piarda chiar definitiv si ce le-a mai ramas...