Ion Creangă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Pagina „Creangă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).
Ion Creangă
Nică al lui Ștefan a Petrei
Ion Torcălău
Ioan Ștefănescu

Ion Creangă

Date personale

Născut 1/13 martie 1837[2]

Humulești, Moldova

Decedat 31 decembrie 1889 (52 de ani)[3][2]

Iași, România

Înmormân
Cimitirul „Eternitatea” din Iași
tat

Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și Smaranda

Căsătorit
Ileana Grigoriu (divorțați )
cu

Copii Constantin Creangă

Cetățenie România

Religie creștinism ortodox[*]

Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor de
manuale școlare, politician, poet

Pseudoni
Popa Smarandita, Ioan Vântură-Țară
m

Partid
Free and Independent Faction[*]
politic

Limbi limba română[4]

Studii Școala catihetică din Fălticeni

Activitatea literară

Activ ca
1864-1881
scriitor

Mișcare/c
urent Realism literar, Junimea
literar

Specie Anecdotă, literatură pentru

literară copii, Literatură
erotică, Fabulă, basm, genul
liric, memorii, nuvelă, satiră, povestire, S
chiță, literatură fantastică[*]

Opere
semnificat Amintiri din copilărie
ive

Influențe[ascunde]

Vasile Alecsandri

A influențat pe[ascunde]

Nicolae Constantin Batzaria, Leo Butnaru, Ion

Călugăru, Ion Dragoslav, Victor Eftimiu, Elena
Farago, Șerban Foarță, Horia Gârbea, Ion
Iovescu, Vlad Ioviță, I. I. Mironescu, Mircea
Nedelciu, Constantin S. Nicolaescu-
Plopșor, Constantin Sandu-Aldea, Stelian
Țurlea, Grigore Vieru

Membru post-mortem al Academiei Române

Semnătură
 Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text

Ion Creangă (n. 1 martie sau 10 iunie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost
un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion
Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale
autobiografice Amintiri din copilărie.

Cuprins

 1Biografie

 2Basme

 3Amintiri din copilărie

 4Opera

o 4.1Povești

o 4.2Povestiri

o 4.3Nuvele

o 4.4Romane autobiografice

o 4.5Scrisori

 4.5.1Scrisori de familie

 4.5.2Scrisori către prieteni

 5Aprecieri critice

 6Urmași

 7Traduceri în limbi străine

o 7.1Traduceri în limba franceză

 8Note
 9Bibliografie

 10Lectură suplimentară

 11Legături externe

Biografie

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi

Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1
martie 1837.[5] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de
nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu. [6]
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre.
Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.[7]
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri
din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit
mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei,
bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni,
unde continuă școala.[6] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele
Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința
mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi").
Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea
școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic
"Veniamin Costachi" de la Socola.[6]
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în
zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și
chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele
dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau
șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul
natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de
sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).
 Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală
vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor Curente în literatura română
pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a Umanism - Clasicism
numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la Naturalism - Modernism
diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a Suprarealism - Proletcultism
părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care Neomodernism - Postmodernism
murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean,
Scriitori români
lucruri considerate incompatibile cu statutul de
diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în Listă de autori de limbă română
rândurile clerului.) [8] Ca urmare a excluderii din cler, Scriitori după genuri abordate
ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
la renumirea sa pe acest post. A colaborat la Literatură pentru copii
elaborarea a patru manuale școlare, între care și
un „Abecedar” (1868). Portal România
Portal Literatură
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său
de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în Proiectul literatură
care să se mute, alegând o locuință în
v•d•m
mahalaua Țicău (bojdeuca).
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci
revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului,
scrie cele mai importante opere ale sale.
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[6] și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a
decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat
la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Basme

Imaginea lui Ion Creangă pe o marcă poştală din Republica Moldova

În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor
care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni, construcții
și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan Turbincă. În aceasta din urmă regăsim tema
din Toderică, povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să
intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși.
A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o
intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "Cinci pâini" aflăm
o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și apărători";
această povestire demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea si la matematică. În două
povestiri de acest tip aflăm despre o persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații
țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o glumă cu multă finețe satirică la
adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii.
Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din Moldova,
mai mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și în
special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de argumentele boierilor afară de Moș Ion
Roată.
În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină. Neputând
s-o facă singur, Roată e ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles", întreabă boierul. Roată
răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus fiecare câte o piatră mai mare sau mai
mică pe umere, însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele
noastre.
Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor
poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe
unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a dat drum liber
fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului
de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii.
O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: Povestea
poveștilor.

Amintiri din copilărie

Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit
reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul
poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea
narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea
fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.

Opera
Povești
Nu
 Capra cu trei iezi (1875)

 Dănilă Prepeleac (1876)

 Fata babei și fata moșneagului (1877)
Ro
 Făt Frumos, fiul iepei (1877)

 Povestea lui Harap-Alb (1877)

 Ivan Turbincă (1878) Sc
 Scr
 Povestea lui Ionică cel prost (1877)

 Povestea lui Stan-Pățitul (1877)

 Povestea porcului (1876)

 Povestea poveștilor (1877-1878)

 Povestea unui om leneș (1878) Scr

 Punguța cu doi bani (1875) 

 Soacra cu trei nurori (1875) 

Povestiri

 Acul și barosul (1874)

 Cinci pâini (1883)

 Inul și cămeșa (1874)

 Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)

 Moș Ion Roată și Unirea (1880)

 Păcală (1880)

 Prostia omenească (1874)

 Ursul păcălit de vulpe (1880)

Aprecieri critice

Bustul lui Ion Creangă din Suceava

Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi extraordinare a
căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau al unor animale
recunoscătoare. [9]
Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească
(1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia,
Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină
arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.[10]

Traduceri în limbi străine

Traduceri în limba franceză

 Ion Creangă, Oeuvres choisies: Souvenirs d'enfance, Contes, Récits, traduction des Contes
et des Récits par Elena Vianu, illustrations par A. Demian, Editions „Le Livre”, Bucarest, 1955

 Ion Creangă, Opere - Œuvres, Editura Meridiane, București, 1963, Editions «Meridiane»,
Bucarest, 1963, Ediție, prefață și glosar de George Călinescu, traduceri de Yves Augé
(Souvenirs d'enfance) și Elena Vianu (Contes); traducerile au fost îngrijite de Simone Roland.

o reeditare: Ion Creangă, Opere. Œuvres. Traducere de Yves Augé și Elena Vianu,
București, Meridiane, 1965.

Note
1. ^ documente.bcucluj.ro: Revista Luceafărul, anul 9, nr. 1, 1909, pag. 4

2. ^ a b Ion Creanga, Babelio, accesat în 9 octombrie 2017

3. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

4. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

5. ^ "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți
români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă,
din satul Pipirig, județul Neamțului...

6. ^ a b c d Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.

7. ^ Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro

8. ^ http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă biografie

9. ^ Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Ed. Junimea, 1976, p. 154

10. ^ Horia Creangă - crezul simplității at cotidianul.ro

Bibliografie
 G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în prezent de [...], București,
Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941

o G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Ediția a II-a,

revăzută și adăugită, Ediție și prefață de Al. Piru, Editura Minerva, București - 1982.

 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Prefața de Eugen Simion, Editura pentru
literatură, București, 1966

 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Minerva, București, 1972.

 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Colecția „Biblioteca Eminescu". Editura
Eminescu, București, 1975.

 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția

Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8

 Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, 1976

 Mircea Moț, Ion Creangă și impactul cu cititorul, Editura Paralela 45

 Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa, 2002

 Ion Creangă, "Opere. Ediție critică", coord. Daniel Corbu, Editura Princeps Edit, Iași, 2006

Lectură suplimentară
 Dan Grădinaru - Creangă, monografie, Editura Alfa, 2002 (v. și comentarii despre această
lucrare în: Luminița Marcu, „O monografie spectaculoasă”, România literară, nr. 21, 2002)

 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția

Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8

 George Călinescu- Viața lui Ion Creangă, 1938

 G. I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion Creangă, Editura științifică, București, 1969.

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Creangă

 Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C

La Wikisursă există texte originale legate de Ion Creangă

 Biografia lui Creangă

 Muzeul Memorial Ion Creangă

 Ion Creangă, un preot ieșit din comun, 30 august 2012, Cristina Diac, Adevărul - articol
Historia

 Spatiul viral al geniului: o camera si un ceardac, 22 decembrie 2005, Adrian Parvu, Jurnalul
Național

 121 de ani de la moartea lui Ion Creangă, 31 decembrie 2010, Amos News

 Valori ale culturii naționale: Ion Creangă:128 de ani de la moarte, 31 decembrie 2009, Amos
News

 Adevăruri de altădată:Călinescu despre Creangă, 13 mai 2009, Adevărul (Articol apărut în

„Adevărul literar și artistic“, în anul 1938)

 Cum s-a făcut dreptate diaconului Ion Creangă, 15 iunie 2008, Ștefan Mărculeț, Ziarul
Lumina

 Cum arata bojdeuca lui Creanga? (Fotografii)