Titlul lucrarii: Dependenţa stilurilor de invăţare faţă de tipurile

temperamentale.

Rezumat:

“Copiii au nevoie să afle cum funcţionează creierul lor pentru a achiziţiona şi

procesa cât mai eficient o nouă informaţie, ce abilităţi sunt necesare pentru a învăţa, cum
abordează un examen, cum rezolvă o problemă, cum oameni diferiţi învaţă în moduri
diferite“ . ( Dennis W. Mills, 2002)
Lucrarea îşi propune să identifice legătura dintre cele patru tipuri temperamentale
( coleric, sangvinic, flegmatic şi melancolic) şi cele trei stiluri de învăţare ( vizual, auditiv
si kinestezic).
La nivel pragmatic, lucrarea oferă un model de implementare a unui program de
intervenţie cu scopul de a optimiza procesul de studiu,procesul de învăţare al elevilor.
Participarea la activităţi bazate pe cunoaşterea tipurilor temperamentale şi a strategiilor şi
stilurilor de învăţare contribuie la optimizarea managementului învăţării şi la dezvoltarea
socială, personală a elevilor.
Pe un grup de 90 de tineri cu vârsta cuprinsă între 14 si 26 de ani,se aplică
psihotestul tipurilor temperamentale ( adaptat după chestionarul lui Gaston Berger).În
urma colectării şi interpretării rezultatelor se continuă,prin metoda chestionării, de
această dată folosind chestionarul adaptat dupa Linksman, chestionar referitor la cele trei
stiluri de învăţare.
În urma prelucrării datelor procentajul obţinut arată relaţia dintre cele patru tipuri
temperamentale şi cele trei stiluri de învăţare.
Ion Neacşu aprecia ca fiind important faptul că strategia de instruire implică elevul
în situaţii specifice de învăţare şi adecvează conţinutul la particularităţile temperamentale
ale elevului.