Sunteți pe pagina 1din 7

Academia Forțelor Terestre ,,Nicolae Bălcescu” Sibiu

Facultatea de Management Militar

Capitalul împrumutat și cel atras

Realizator:

2017
Cuprins

1.Capitalurile proprii
2.Capitalurile împrumutate
2.1. Capitalul împrumutat pe termen mediu şi lung
2.1.1. Creditul bancar pe termen mediu şi lung
2.1.2. Creditul obligatar
2.2. Capitalul împrumutat pe termen scurt
2.2.1. Creditul comercial acordat de furnizori
2.2.2. Creditul bancar pe termen scurt
3.Capitalurile atrase

Noţiunea de capital
Capitalul este o noţiune cu înţeles larg, care din punct de vedere al contabilităţii reprezintă
totalitatea surselor de finanţare cu caracter stabil aflate la dispoziţia entitatii economice. De
regulă, aceste surse reunite sub denumirea de capitaluri, presupun finanţarea unităţii pe o
perioadă mai mare de un an. În raport cu provenienţa lor capitalurile întreprinderii pot fi grupate
în contabilitate pe următoarele categorii:

2
 Capitaluri proprii;
 Capitaluri împrumutate;
 Capitaluri atrase.
Pe parcursul activităţii, iar în unele situaţii chiar din primul moment, întreprinderile îşi
completează capitalul propriu cu împrumuturi pe termen mediu şi lung. Solicitarea şi folosirea
unor asemenea împrumuturi sunt determinate de nevoi suplimentare permanente ce depăşesc
limitele capitalului propriu.1

1. Capitalurile proprii reprezintă dreptul acţionarilor (interesul rezidual) în activele


întreprinderii, după deducerea tuturor datoriilor acesteia. În raport cu sursele de constituire,
capitalurile proprii se constituie din:

a) aportul de capital (capitalul social), reprezentând valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor
sociale, respectiv valoarea aportului în natură şi/sau în numerar, a rezervelor încorporate, a
profitului repartizat pentru majorarea capitalului sau altor operaţiuni care conduc la modificarea
acestuia. Îmbracă forma:
- capitalului subscris nevărsat;
- capitalului subscris vărsat.

b) prime de capital, care reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a
acţiunilor sau părţilor sociale şi se grupează în:
- prime de emisiune;
- prime de fuziune;
- prime de aport;
- prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni.

c) rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale, respectiv soldul diferenţelor între valoarea
actuală şi valoarea înregistrată în contabilitate a acestor elemente de bilanţ supuse reevaluării în
condiţiile legii.

d) rezerve, constituite anual din profitul entitatii şi din alte surse prevăzute de lege:
- rezerve legale;
- rezerve pentru acţiuni proprii;
- rezerve statutare sau contractuale;
e) rezultatul reportat, respectiv profitul exerciţiului precedent a cărui repartizare a fost amânată
de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, repectiv pierderea inregistrata in exercitiul
financiar precedent ce urmeaza a fi acoperita in exercitiile financiare viitoare.

f) rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea realizate în cursul exerciţiului financiar
curent.2

1
http://didu.ulbsibiu.ro, Contabilitate Financiara, Contabilitatea Capitalului, Edit. Universitatea Lucian Blaga Sibiu,
pag.2
2
http://didu.ulbsibiu.ro, Contabilitate Financiara, Contabilitatea Capitalului, Edit. Universitatea Lucian Blaga Sibiu,
pag.3

3
2. Capitalurile împrumutate generează obligaţia întreprinderii faţă de terţii
creditori de a rambursa la scadenţă împrumutul luat şi de a plăti dobânzile aferente, conform
acordului de voinţă liber exprimat de părţi prin contractul încheiat.

2.1. Capitalul împrumutat pe termen mediu şi lung.


Pe parcursul activităţii, iar în unele situaţii chiar din primul moment, întreprinderile îşi
completează capitalul propriu cu împrumuturi pe termen mediu şi lung. Solicitarea şi folosirea
unor asemenea împrumuturi sunt determinate de nevoi suplimentare permanente ce depăşesc
limitele capitalului propriu.
Această formă de îndatorare se realizează prin:
1. creditul bancar pe termen mediu şi lung;
2. creditul obligatar.3

2.1.1 Creditul bancar pe termen mediu şi lung, reprezintă un împrumut care se obţine de
la o bancă comercială şi care trebuie rambursat într-o perioadă mai mare de un an. În mod
obişnuit, asemenea credite sunt negociate direct între cei care le solicită şi bancă sau, în unele
situaţii, o altă instituţie financiară.
Perioada pentru care se acordă aceste împrumuturi în cazul creditului pe termen mediu variază
între 1 şi 5 ani iar in cazul creditului pe termen lung este mai mare de 5 ani.
Creditul pe termen mediu şi lung prezintă unele avantaje faţă de creditul obligatar şi anume:
- rapiditate în acordare. Deoarece solicitantul negociază limita creditului direct cu cei care îl
acordă, documentele legate de obţinerea împrumutului sunt minime, ca atare, decizia de acordare
se ia în termenul cel mai scurt.
- flexibilitate viitoare. In cazul schimbării condiţiilor economice avute în vedere la data acordării
creditului bancar, întreprinderea poate solicita modificarea condiţiilor contractuale iar banca, în
mod tacit, poate conveni asupra schimbărilor cerute.
- costuri reduse. Costurile creditului fiind date, de regulă de dobândă, pe perioada acordării
creditului, rata dobânzii poate să fie variabilă sau fixă. Indiferent de formă, nivelul dobânzii
pentru creditul bancar pe termen mediu şi lung este mai mic decât în cazul creditului obligatar,
acesta din urmă fiind mai costisitor.4

2.1.2. Creditul obligatar, se obţine prin emisiunea de titluri de credit, în principal de


obligaţiuni. Obligaţiunea este un înscris care exprimă împrumutul contractat de o persoană
juridică pentru o sumă şi durată determinate, cu persoana care l-a subscris.
Împrumuturile pe bază de obligaţiuni sunt o formă deosebită a creditului pe termen mediu şi lung,
caracterizându-se prin emisiunea publică de titluri negociabile. În acest caz, fiecare obligaţiune
reprezintă o fracţiune a datoriei contractate de către întreprindere.
Odată cu lansarea împrumutului prin subscripţie întreprinderea este obligată să publice un
prospect de emisiune care să cuprindă informaţii capabile să asigure pe viitorii creditori că
întreprinderea este solvabilă. Prospectul conţine informaţii cu privire la mărimea capitalului
social şi a rezervelor, situaţia patrimoniului social potrivit bilanţului aprobat, suma împrumutului
obligatar, numărul obligaţiunilor care urmează să fie emise precum şi a celor care au mai fost

3
Prof.univ.dr. Nistor E Ioan și Prof.univ.dr. Ciumaş Cristina, MANUAL PENTRU ADMITERE LA MASTERATUL FINANŢE
CORPORATIVE ASIGURĂRI, Cluj-Napoca, 2012, pag.16
4
Prof.univ.dr. Nistor E Ioan și Prof.univ.dr. Ciumaş Cristina, MANUAL PENTRU ADMITERE LA MASTERATUL FINANŢE
CORPORATIVE ASIGURĂRI, Cluj-Napoca, 2012, pag.17

4
emise, valoarea nominală a obligaţiunilor, durata împrumutului, rata dobânzii precum şi sarcinile
care grevează imobilele societăţii.
Orice tip de obligaţiune se caracterizează prin:
- valoarea nominală, care serveşte drept bază de calcul a dobânzii;
- rata dobânzii care, de regulă, este fixă, motiv pentru care înscrisurile se mai numesc şi valori cu
venit fix;
- preţul de emisiune care reprezintă suma plătită de investitor pentru a cumpăra o obligaţiune şi
care poate să fie mai mare (cu primă de emisiune), egal sau mai mic decât valoarea nominală;
- preţul de rambursare, este preţul pe care întreprinderea îl plăteşte la scadenţa deţinătorului de
obligaţiune şi care poate să fie egal sau mai mare (cu primă de rambursare) decât valoarea
nominală a obligaţiunii;
- modalitatea de rambursare a împrumutului, care se referă la: rambursarea prin amortismente
constante; rambursare prin anuităţi constante; rambursare la scadenţă.5

Potrivit Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, actualizată și consolidată, o
societate pe acţiuni poate emite obligaţiuni la purtător sau nominative, pentru o sumă globală care
să nu depăşească ¾ din capitalul social existent. În acelaşi timp, se prevede şi un prag de valori a
obligaţiunii individuale.6

2.2. Capitalul împrumutat pe termen scurt


Ca urmare a insuficienţei capitalului permanent, pe parcursul ciclului de exploatare
întreprinderea îşi completează nevoia de capitaluri cu împrumuturi pe termen scurt. Capitalul
împrumutat pe termen scurt poate să provină din:
- creditul comercial acordat de furnizori;
- creditul bancar pe termen scurt.

2.2.1. Creditul comercial acordat de furnizori, numit şi credit de furnizori, apare ca


urmare a existenţei între partenerii de afaceri a unor înţelegeri sau contracte referitoare la
condiţiile de livrare, termenele şi modalităţile de plată. Existenţa unei distanţe în timp între
momentul livrării produselor şi momentul plăţii, generează la cumpărător existenţa unor
capitaluri care îmbracă formă materială sau bănească şi pe care acesta le foloseşte fără costuri.
Creditul bancar pe termen scurt este destinat acoperirii nevoilor temporare de funcţionare ale
întreprinderii. El se poate acorda sub formă de:
- creanţe comerciale;
- credite de trezorerie.
Creanţele comerciale se acordă sub formă de titluri de credit prin instrumente specifice, cum ar
fi: biletul de ordin, cambia şi cecul. Aceste înscrisuri sunt cunoscute şi sub denumirea de efecte
de comerţ. Cu ajutorul lor, întreprinderea primeşte credit dar poate şi acorda, la rândul ei, astfel
de credit.
Creditele de trezorerie sunt acordate întreprinderii pe termen de până la un an de zile, iar rata
dobânzii este variabilă pe durata de angajare a creditului.
După negocierea creditului de trezorerie, înţelegerea dintre client şi bancă se concretizează prin
semnarea unui contract de credit. Acesta cuprinde: suma împrumutată; rata dobânzii; scadenţarul
cu sumele aferente; garanţiile aduse pentru obţinerea creditului; alte condiţii.
5
Prof.univ.dr. Nistor E Ioan și Prof.univ.dr. Ciumaş Cristina, MANUAL PENTRU ADMITERE LA MASTERATUL FINANŢE
CORPORATIVE ASIGURĂRI, Cluj-Napoca, 2012, pag.18
6
Legea 31/1990 actualizata 2017. Legea societatilor comerciale

5
2.2.2. Creditul bancar pe termen scurt. În procesul de finanţare curentă întreprinderea îşi
completează capitalurile şi cu credite bancare pe termen scurt. Creditele pe termen scurt în
procesul de finanţare au rol de amortizor între creşterea sau reducerea necesarului de finanţare şi
majorarea sau diminuarea capitalurilor investite în active circulante. Asemenea oscilaţii se vor
reflecta în creşterea soldului creditelor bancare, care, faţă de perioada anterioară, poate fi
diminuat prin excedentul de trezorerie, degajat în perioada respectivă, sau poate fi majorat pentru
acoperirea deficitului de trezorerie (prin solicitarea de credite noi), obţinut la sfârşitul perioadei
precedente.
Faţă de creditarea pe termen mediu şi lung, creditarea bancară pe termen scurt prezintă unele
avantaje legate de costurile mai reduse şi flexibilitate în acordare şi garantare. Practica a
demonstrat că în formarea resurselor financiare ale întreprinderilor, creditele ocupă o pondere
însemnată. Motivaţia folosirii creditelor pe termen scurt în finanţarea activităţii de exploatare o
constituie obţinerea rapidă a acestui capital, în comparaţie cu perioada de aşteptare pentru
capitalizarea profiturilor, în vederea sporirii capitalurilor proprii.
Creditele pe termen scurt se acordă întreprinderilor de către băncile comerciale, pe o perioadă de
până la 12 luni. Rata dobânzii este variabilă pe durata de angajare a creditului.7

3. Capitalurile atrase
O forma deosebita a capitalurilor imprumutate la care o firma poate apela este capitalul atras.
Capitalurile atrase sunt resurse ce apartin bugetului consolidat al statului, altor persoane fizice
sau juridice aflate la dispozitia agentului economic pe care acesta le foloseste ca si cum ar fi
propriile fonduri. Sunt formate din totalitatea datoriilor curente ale entitatii, care reprezintă pe
termen scurt
obligaţii curente ale entitatii provenite din evenimente trecute şi a căror decontare conduce la
diminuarea fluxurilor viitoare de lichidităţi.

În această categorie se cuprind:


a) obligatii de plata fata de furnizori, cuprinse intre momentul preluarii activelor circulante si
decontarea efectiva a acestora;
b) datorii faţă de salariaţi: salarii, adaosuri, sporuri, indemnizaţii, premii, stimulente, etc.;
c) datorii faţă de bugetul asigurărilor sociale şi protecţia socială: contribuţia la
asigurările sociale, contribuţia la asigurările sociale de sănătate, contribuţia la fondul de şomaj;
d) datorii faţă de bugetul statului: impozitul pe profit/venit, taxa pe valoarea adăugată de
plată, impozitul pe venituri de natura salariilor, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
e) datorii faţă de fondurile speciale: taxe şi vărsăminte asimilate;
f) datorii între entitatile din cadrul grupului şi faţă de asociaţi: decontări şi dobânzi aferente
decontărilor intre entitatile afiliate, decontari si dobanzi privind interesele de participare,
sume datorate actionarilor sau asociatilor, dividende de plata, decontari din operatiuni in
participatie;
g) datorii faţă de creditori diverşi provenite din: despăgubiri, penalităţi, achiziţia de investiţii
financiare pe termen scurt, sume încasate de întreprindere şi necuvenite acesteia;
h) datorii faţă de bănci reprezentând credite bancare pe termen scurt contractate de
întreprindere şi dobânzile aferente acestora;
7
Prof.univ.dr. Nistor E Ioan și Prof.univ.dr. Ciumaş Cristina, MANUAL PENTRU ADMITERE LA MASTERATUL FINANŢE
CORPORATIVE ASIGURĂRI, Cluj-Napoca, 2012, pag.19

6
i) datorii probabile: provizioane pentru riscuri şi cheltuieli şi provizioane pentru deprecieri
sau pierdere de valoare.

Pana la scadenta mentionata de legislatia in vigoare, aceste surse atrase nu comporta nici un cost.

Ca surse atrase pot fi mentionate si arieratele (plati intarziate) pe care intreprinderea le poate avea
catre terti, reprezentand acele surse atrase si care nu au fost achitate la termenele prevazute de
relatiile contractuale sau de legile in vigoare. Spre deosebire de celelalte surse atrase, care sunt
neoneroase, arieratele au un cost pentru intreprinderea rau-platnica care consta in amenzi,
majorari de intarziere si penalitati pentru depasirea termenului de plata.
Obligatiile comerciale care trebuie achitate furnizorilor, inclusiv pentru cei de utilitati, au un cost
care consta in penalitatile prevazute in contractele incheiate intre parti.

Penalitatile fata de furnizori se calculeaza dupa formula:


= Suma de achitat x Nr. zile intarz. x Coef. penaliz.

Aceasta categorie de resurse atrase pentru intreprindere au un cost foarte ridicat, dar reamintim
caracterul penalizator al acestora, ele nefiind resurse la care o societate comerciala apeleaza in
mod normal.8

8
Mihai Ioniță, Revista Tribuna Economica, Secțiunea „Eficiență”