Consilierea copiilor prin artă (artterapia)

de Elena Terchila
11 iulie 2014

Absolventă a Colegiului Național "Spiru Haret" Tg-Jiu, profil pedagogic, specializarea

învățători/ educatoare, în continuare a absolvit Facultatea de Limba și Literatura
Română, specializarea română/ franceză. În prezent, este educatoare titulară la Grădinița
cu Program Normal Nr.1, Rovinari, Gorj, gradul didactic II, având și o experiență de 5
ani ca învățătoare.

Instituţie: GRADINITA CU PROGRAM NORMAL NR. 1 ROVINARI

La vârstă preşcolară, copiii acumulează numeroase informaţii, iar modul în care se

realizează acest lucru este foarte important pentru formarea personalităţii. Dacă reuşim
(noi ca părinţi, bunici, cadre didactice, consilieri, etc) să le arătăm copiilor latura
distractivă, interactivă şi provocatoare a explorării mediului din jur, atunci putem
considera acţiunile noastre ca având un caracter preventiv pentru diferite probleme şi
tulburări pe care copiii le pot dezvolta în perioadele de vârstă următoare.

Jocurile, poveştile, desenele, modelajele, pictura, minidramatizările sunt unele dintre

activităţile prefgerate de copii la vârsta preşcolară şi şcolară mică. La această vârstă,
copiii acumulează numeroase informaţii, iar modul în care se realizează acest lucru este
foarte important pentru formarea personalităţii. Fiecare acţiune pe care o întreprind duce
la dobândirea unor cunoştinţe, iar acest fapt face din vârsta copilăriei o perioadă
definitorie în dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Este important să îi antrenăm pe copii în activităţi precum desenul, modelajul, jocul,

povestirea, dar mai ales este important să le oferim feedback, de fiecare dată când aceştia
se implică într-o activitate. Feedback-ul trebuie să conţină aprecieri despre modul în care
copiii au participat la activitate., despre multitudinea de informaţii pe care au reuşit să le
acumuleze sau despre caracterul distractiv pe care poate să-l aibă învăţarea. Vom vedea că
în acest fel avem un aport considerabil în dezvoltarea armonioasă a copiilor. De cele mai
multe ori este mai uşor să previi apariţia unor tulburări, decât să intervii asupra lor.

Consilierea copiilor de vârste mici, începe să prindă contur şi în ţara noastră. Specialiştii
din domeniul psihologiei manifestă din ce în ce mai mult interes pentru perfecţionare în
diferitele terapii specifice consilierii infantile, iar părinţii şi familiile copiilor au încredere
din ce în ce mai mare în acest proces terapeutic. Terapia prin joc, meloterapia,
biblioterapia sau artterapia au prezentat numeroase beneficii prin aplicarea lor în
consilierea copiilor. Fiecare dintre acestea aduce în discuţie utilizarea unor instrumente
îndrăgite de către copii, mai ales la vârsta preşcolară şi şcolară mică. Jocul, muzica,
povestea, desenul sau pictura sunt activităţi terapeutice utilizate, în cadrul cărora copiii
sunt implicaţi cognitiv şi afectiv într-un grad foarte crescut.

Nu există un tip de terapie mai eficient decât altul, lucrul are face diferenţa dintre
beneficii este măsura în care consilierul reuşeşte să-şi planifice şi să-şi organizeze
intervenţia terapeutică în funcţie de abilităţile copilului, de preferinţele şi nivelul de
dezvoltare ale acestuia, dar şi de propriile cunoştinţe şi aptitudini.

Asemenea altor tipuri de terapii, exprimarea prin artă cu scop curativ a fost privită din
mai multe perspective (psihanalitică, umanistă şi developmentală), psiho-educaţională,
sistemică şi integrativă. Artterapia înseamnă stimularea senzorială, achiziţie de
deprinderi şi adaptare.

Pentru a putea analiza nivelul de dezvoltare a exprimării artistice a copiilor, dar mai ales
pentru a-l putea raporta la stadiul dezvoltării normale există o clasificare a
caracteristicilor de bază şi a elementelor grafice specifice stadiilor de dezvoltare a
exprimării artistice(Malchiodi, 1998).

La fel ca dezvoltarea cognitivă, şi cea a exprimării artistice se realizează într-un proces

secvenţial care urmăreşte parcurgerea a şase etape: etapa mâzgălelilor, a formelor de
bază, a formelor umne şi a schemei simple, a schemei vizuale, realismul şi adolescenţa.
Odată cu cunoaşterea acestor etape, specialiştii vor putea raporta calitativ rezultatele
obţinute de către copii la stadiul de dezvoltare al exprimării artistice specifice vârstei
acestora. Artterapia este o metodă ce poate fi adoptată de către cadrele didactice, de către
angajaţi în serviciile sociale, consilieri şcolari, terapeuţi, fiind utilizată aât în practica
privată (cabinete, clinici, centre de evaluare, etc.), cât şi în instituţiile de stat (grădiniţe,
şcoli, centre de zi etc.).

Artterapia promovează convingerea conform căreia toţi indivizii au capacitatea de a se

exprima într-un mod creativ, subliniind faptul că produsul final este mai puţin important
decât procesul terapeutic în sine. Aplicabilitatatea artterapiei este demonstrată atât în
consilierea copiilor, cât şi a adulţilor, atât în terapii individuale cât şi în terapii de grup
sau de familie.

Comportamentul verbal şi nonnverbal manifestat de copil oferă informaţii valoroase

despre el, dar şi despre problema cu care se confruntă. S. Trip prezintă câţiva indici pe
care consilierul trebuie să-i urmărească în comportamentul copilului din timpul şedinţelor
artterapeutice, şi anume:

 modul în care copilul se angajează în activitatea artistică oferă informaţii

referitoare la stilul său caracteristic de ac se implica şi în alte activităţi;
 materialul din care confecţionează produsul poate să ofere informaţiile necesare
cunoaşterii copilului şi a problemei acestuia;
  subiectul produsului poate să ofere informaţiile necesare cunoaşterii copilului şi a
problemei acestuia;
 mărimea produsului artistic final poate să ofere informaţii legate de nivelul stimei
de sine a copilului;
 calitatea şi tonul global al imagini desenului oferă informaţii despre conceptul de
sine al copilului şi despre natura interacţiunilor stabilite;
 plasarea figurii în pagină poate oferi informaţii referitoare la aspiraţiile copilului;
 cantitatea detaliilor oferă informaţii legate de adaptabilitatea copiilor;
 ştersăturile pot, de asemenea, să ofere informaţii despre gradul de adaptabilitate al
copilului;
 calitatea şi apăsarea pensulei pot oferi informaţii referitoare la trăsături precum
securitatea, determinismul sau persistenţa.

O valoroasă abordare a asocierii culorilor, alese de către copii, cu tipul de temperament al

acestora, este realizată de E. Bonchiş.

În ceea ce priveşte dezvoltarea proceselor senzorio-perceptive putem folosi ca activităţi:

“Copacul magic”, “Floarea magică”, “Ferma”- colaj, “Peisaj de iarnă” – pictură. Pentru
dezvoltarea gândirii putem folosi ca activităţi: “Omul minge”, “Cartea umblătoare”-
colaj- pictură; “Pe-o insulă pustie”- modelaj; pentru dezvoltarea imaginaţiei:
“Sperietoarea”- construcţie din materiale; pentru dezvoltarea atenţiei: “Inimioare”-
origami; pentru dezvoltarea memoriei: “Ferma invizibilă”, metoda terapeutică fiind
modelajul; la dezvoltarea emoţională putem realiza activitatea cu tema: “Palmierul
emoţiilor”, metoda terapeutică fiind colajul. În ceea ce priveşte dezvoltarea relaţionării
se poate realiza activitatea “Globul cu continente şi oceane”- colaj. De asemenea,
exemplele pot continua şi pentru stabilirea relaţiei dintre consilier şi copil, cunoaşterea
copilului, stima de sine scăzută, anxietate, fobii/frici, depresia, furia etc.

Exprimarea prin artă poate avea valenţe terapeutice la orice nivel de vârstă şi la orice tip
de cultură şi populaţie.

Bibliografie

1.Bonchiş, E. Desenul şi dezvoltarea cognitivă a copilului, Ed. Universităţii din Oradea,

Oradea, 2010;
2 Drugaş, I., 101 aplicaţii artterapeutice în consilierea copiilor, Editura Primis, Oradea,
2010;
3.Trip, S., Introducere în consilierea psihologică, Editura Universităţii din Oradea,
Oradea, 2007.

Art terapia sau Devenirea omului de arta

Posted by: Daniela Gavankar on: 4 aprilie, 2013

 In: Diverse
  Lasă un comentariu

Scris de Cornelia Andrei

Arta prin definitia ei, desemneaza acea forma a constiintei sociale care oglindeste
realitatea in imagini expresive. Ea se constituie din totalitatea operelor care apartin
acestei forme si se regaseste in multe ramuri si discipline ale diverselor domenii cu
specific uman , ca de exemplu artele frumose in a caror categorie se incadreaza pictura,
sculptura, arhitectura, poezia, muzica si dansul. De asemenea exista arta militara ce tine
de metodele privitoare la conducerea operatiunilor in caz de razboi. Un alt domeniu unde
arta se regaseste este teatrul si cinematografia. Arta populara, care este de origine
anonima si tine de traditie si cutuma. Artele liberale , denumire ce a fost data in
invatamantul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei,
astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium). Arta culinara sau mestesugul in pregatirea
mancarurilor. Arta grafica care se caracterizeaza prin tehnica reproducerii si multuplicarii
sub forma de imprimate sau carti a originalelor scrise sau desenate.

”Arta nu este un meşteşug, este transmiterea sentimentului pe care artistul l-a simţit”. Art
terapia ca forma de terapie complementara Exista deoarece modeleaza cu mestesug
constiinta de sine , readuce in prim plan exprimarea trairilor , a emotiilor, a unei
comunicari deschise, uneori fara existenta neaparata a cuvintelor . Intareste stima de sine
si aduce un val de reimprospatare a lui “ a fi” in legatura cu ceilalti si cu sine.

Art terapia ca beneficii aduse in evaluare, consiliere si tratament.

Terapia prin arta este o modalitate apreciata si utilizata in evaluari si teste aplicate in
terapia individuala, de cuplu, de familie sau de grup. Rolul cel mai important, il joaca in
terapia copiilor cu dificultati emotionale ce ii impiedica sa-si exprime traumele interioare,
dorintele,spaimele. De asemenea este o unealta excelenta pentru imbunatatirea sau
ameliorarea dificultatilor de limbaj.
Legatura dintre arta si sanatatea mentala a fost recunoscuta stiintific spre sfarsitul
secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Cartea lui Prinzhorn, Artistry of the
Mentally Ill (Arta bolnavilor psihic), publicata in 1922, continand fotografii ale unor
produse artistice, realizate de adulti ce sufereau de diverse afectiuni psihice, a starnit
interesul in ceea ce priveste capacitatea anumitor pacienti de a se exprima prin
intermediul artei.Arta are o insemnatate deosebita in recuperare si ameliorare. Rezultatele
obtinute in urma art terapiei

– imbunatatirea abilitatilor de atentie si concentrare – stimularea canalelor senzoriale

– scaderea tensiunii si a frustrarilor – consolidarea stimei de sine – dezvoltarea
capacitatilor de comunicare si exprimare – dezvoltarea imaginatiei creatoare – inducerea
unei stari de liniste – capacitatea de a invinge si inlocui gandurile negative ( “ nu sunt in
stare”, “ nu voi reusi”, “ nu pot”)

Modalitati de lucru:

– desen, pictură, modelaj, colaj, dans şi euritmie, muzică, joc de rol, dramaterapie

Terapia prin desen si pictura

A fi pictor, n-are legatura cu a te redescoperi prin natura desenului, care te duce pe cai
nebanuite, catre tine. Imaginatia va fi starnita, si cu siguranta ca nici nu stii ce o sa iasa…
dar sigur vei capata o pace si un calm ce vor duce la exprimarea…sublima a firii tale. Iar
pentru un copil, poate insemna exprimarea lumii sale personale, o lume redata prin
culoare, si poate ajunge o adevarata ilustrare a starilor si spaimelor cu care se confrunta,
sau a nevoilor afective.

Specialistii le recomanda chiar persoanelor care nu se simt bine sufleteste sa aiba un

jurnal cu desene. Se poate picta orice traire si sentiment – suparare, frica, neincredere,
nervozitate etc. Pe foaie aceste emotii pot lua diverse forme, iar un mic desen te poate
scapa de energia negativa adunata si te poate ajuta sa te intelegi mai bine pe tine insuti.

Dramaterapia si terapia prin joc

Dramaterapia (sau terapia prin teatru) se ocupă de aplicarea tehnicilor şi proceselor

specifice teatrului în terapia grupurilor de persoane cu nevoi speciale.

Folosirea teatrului de papuşi în terapie este un mijloc de dezvoltare a exprimării şi a

comunicării cu copiii şi adulţii, în cazul în care există dificultăţi în exprimarea verbală
directă. Teatrul de papuşi este integrat, de obicei, în practica dramaterapiei şi nu este
considerată o practică terapeutică de sine stătătoare. Terapia prin joc Dezvoltata
initial la începutul secolulul 20, terapia prin joc contemporana face referire la mai multe
metode de tratament, toate aplicând beneficiile terapeutice ale jocului. Terapia prin joc se
sprijina pe premiza naturala ca toti copiii invata despre sine si mediul bio-social
inconjurator. Prin intermediul terapiei prin joc, copiii invata sa comunice cu ceilalti, sa-si
exprime sentimentele, sa-si modifice comportamentele, sa dezvolte abilitati de rezolvare
a problemelor, sa invete o diversitate de moduri de relationare cu ceilalti copii sau adulti.

Terapia prin muzica si dans

Cantatul la diverse instrumente creste increderea in sine, dezvoltand si abilitatile de

miscare. Readuce echilibrul si revigoreaza. Conexiunea dintre sunete si miscarile facute
de pacient incurajeaza constinetizarea actului in sine si repetarea procesului, ceea ce
creeaza un mediu bun pentru invatare. Exercitiile de miscare pe muzica sunt foarte
eficiente in acest sens. Datorita faptului ca muzica este temporizata, miscarile pot fi
coordonate mai bine la auzul ei. Experientele muzicale sunt utile si in asimilarea unor
cunostinte despre corp, culori, numere. Obiectivul este stimularea capacitatilor cognitive ,
imbunatatirea abilitatii de a retine informatii, spre exemplu, numele animalelor pot fi
retinute mai usor daca pe fundal se aud sunetele emise de acestea. Terapia prin muzica
ajuta si la dezvoltarea interactiunii sociale, in cazul terapiei de grup. Spre exemplu,
pacientii pot fi incurajati sa cante , odata cu terapeutul, sa ofere instrumente muzicale
celor din jur si sa cante impreuna la ele.

Tot prin muzica se pot invata numele colegilor sau cantecele de salut. Prin muzica se pot
crea povesti cu sunet. De asemenea fiecare partener dintr-un grup primeste un instrument
si creeaza un ritm.

Prin miscare si dans se pot realiza conexiuni si o comunicare nonverbala cu partenerul de

dans, ca de exemplu in dansul cu o minge si doi parteneri care fac miscari astfel incat
mingea sa nu cada…dar sa atinga cate o parte a corpului…ca intr-un masaj.

”Artistul e un copil aparte.”

Recomandari:

Ca adult, care crede despre el ca ii lipseste talentul, ar fi interesant sa incerci si sa vezi

cum te simti, dupa ce mainile tale au scos la iveala bucati din tine si dupa ce ai realizat ca
ceilalti sunt impresionati, si mai apoi sa iti dai seama ca asa poti darui din inima , ceva
creat de tine… De la exprimarea propriilor ganduri la a darui este doar un pas. Iar cand
stresul si anxietatile ocupa cel mai mult spatiu, remedial cel mai bun este sa te adancesti
in arta si sa lasi relaxarea sa te cuprinda…fie ea arta culinara, arta plastica, arta prin
muzica si dans sau dramaterapie. Ca parinte…increde-te ca orice forma de arta poate
oferi copilului tau o structura si o caramida foarte stabila, la aceasta constructie fragila, ce
se numeste devenirea omului de arta…arta de a trai, de a se exprima, de a impartasi, de a
crea, de a fi.

”In arta si numai in arta se pot prezenta lucrurile in desavarsirea finite lor.”

Cuvinte cheie: