Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.SINTEZA TEMEI
A.Notiuni generale
Cheltuielile publice cuprind relatiile financiare de repartizare si utilizare a resurselor banesti ale statului in vederea
indeplinirii unor nevoi sociale, considerate de stricta necesitate si prioritare la momentul respectiv. Analiza elementelor care
stau la baza cheltuielilor publice ne ajuta sa stabilim, cu usurinta, natura juridica a acestora, care se distinge de natura
cheltuielilor bugetare. Astfel ca intre cheltuielile publice si cele bugetare exista un raport ca de la intreg (cheltuieli publice) la
parte (cheltuieli bugetare).
Cheltuielile publice reprezinta mijloacele prin care statul intervine in viata social-economica a intregii societati
pentru a sustine finantarea obiectivelor si actiunilor de interes general, considerate prin programele bugetare anuale de stricta
necesitate si prioritare intr-o anumita perioada de timp. Volumul cheltuielilor publice difera de la un stat la altul si de la o
perioada la alta, in functie de politica economico-financiara adoptata, de puterea economica de care dispun statele, de gradul
lor de dezvoltare, precum si de alte prioritati si optiuni pe care le au in vedere. In fapt, cheltuielile publice sunt plati efectuate
din fondul de resurse financiar-publice ale statului pentru realizarea unor nevoi sociale, sustinerea invatamantului, culturii,
stiintei si artei, intretinerea armatei, intretinerea organelor puterii politice, executive si judecatoresti etc., la care se adauga
cheltuielile efectuate de alte colectivitati (asociatii sportive, culturale, profesionale).Toate aceste cheltuieli se acopera din
urmatoarele surse: cheltuieli bugetare, cheltuieli extrabugetare (formate din resursele financiare constituite in afara bugetului
de stat), cheltuieli acoperite din fonduri cu destinatie speciala.In efectuarea cheltuielilor publice, statul si colectivitatile locale
au in vedere nu numai realizarea unor obiective de interes general, ci si sustinerea unor actiuni care vizeaza conditii optime
de viata pentru toti membrii societatii.
Volumul cheltuielilor publice, impreuna cu alti indicatori macroeconomici (marimea deficitului bugetar si a
veniturilor bugetare) constituie dovada gradului de interventie a statului in economie.
Necesitatea cunoasterii structurii cheltuielilor publice deriva din faptul ca acestea ilustreaza modul in
care sunt orientate resursele banesti ale statului spre anumite obiective: economice, sociale, militare, politice, etc.
In literatura de specialitate se utilizeaza mai multe criterii pentru clasificarea cheltuielilor publice precum :
a) criterii administrative;
b) criterii economice;
c) criterii financiare;
I) Clasificarea administrativa are la baza institutiile prin care se efectueaza cheltuielile publice: ministere, unitati
administrativ-teritoriale etc.;
II) Clasificarea economica foloseste doua criterii de grupare: unul, conform caruia cheltuielile publice se impart in
cheltuieli de capital (cu caracter de investitii) si cheltuieli curente (de functionare), iar altul, care imparte cheltuielile publice
in cheltuieli ale serviciilor publice (administrative) si cheltuieli de transfer (de redistribuire).
Cheltuielile de functionare sunt destinate asigurarii bunului mers al activitatii institutiilor publice, iar la randul lor
cheltuielile de functionare se pot imparti in cheltuieli de personal si cheltuieli materiale.
Cheltuielile de personal cuprind platile privind salariile si indemnizatiile acordate functionarilor publici precum si
contributiile sociale aferente datorate de institutiile publice conform prevederilor legale.
Cheltuielile materiale sunt destinate pentru achizitiile de bunuri si servicii ,respectiv : materiale si furnituri de
birou, energie electrica si termica , telefon, posta etc. necesare functionarii institutiilor publice.
Cheltuielile de transfer sunt cheltuieli care se inscriu in bugetele unor institutii publice si reprezinta operatiuni de
redistribuire in favoarea unor persoane fizice sau a unor organisme publice sau private.
Cheltuielile de transfer sunt inscrise in bugetul de stat si se acorda sub forma de subventii pentru functionarea unor
organisme, al caror obiectiv corespunde realizarii unui interes general al societatii.
a) cheltuieli pentru asistenta sociala care reprezinta sumele acordate din bugetul de stat categoriilor sociale
defavorizate (persoane in varsta, persoane cu handicap, veterani de razboi sau vaduve ale acestora etc.).
Aceste transferuri sunt alocate din bugetul de stat , altele decat sumele alocate din bugetul asigurarilor sociale de
stat pentru pensii, ajutor de somaj etc. ,si sunt acordate organismelor sociale ( de exemplu, Inspectoral de stat pentru
persoane cu handicap ) categoriilor de persoane defavorizate;
b) subventiile acordate de stat intreprinderilor publice (de exemplu, regii autonome) sau, in unele cazuri
intreprinderilor cu capital privat aflate in dificultate;
c ) sumele alocate sectorului educativ si cultural pentru acordarea de burse si pentru sprijinirea institutiilor de
invatamant private;
d) sumele alocate din bugetul de stat pentru functionarea unitatilor administrativ -teritoriale;
f) cotizatiile externe platite de catre stat la organizatiile internationale la care tara noastra este membra si ajutorul
financiar acordat in anumite situatii altor state.
Cheltuielile de capital (investitii) cuprind sume alocate de la bugetul de stat pentru realizarea unor bunuri publice :
contruirea unor intreprinderi noi,reconstruirea sau retehnologizarea celor existente, realizari de lucrari de infrastructura,
cladiri administrative ,spitale etc.
III) Clasificarea financiara, in functie de momentul si de modul in care cheltuielile publice afecteaza resursele
financiare ale statului, le grupeaza in:
-cheltuieli fara contraprestatie - au caracter de subventie sau de finantare definitiva, fara urmarirea unui
contraserviciu din partea colectivitatii consumatoare de resurse publice (alocatii, indemnizatii somaj, burse, etc.);
-cheltuieli definitive – nu presupun restituirea sumelor banesti alocate de stat, in timp ce cheltuielile
provizorii (imprumuturi, avansuri) sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligatiei de furnizare de produse sau servicii
statului;
-cheltuieli speciale sau globale. Caracterul special vizeaza finantarea unui anumit sector economic sau
social, in timp ce caracterul global vizeaza influenta prin marimea totala a cheltuielilor asupra echilibrului general economic.
IV) Clasificarea dupa rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale imparte cheltuielile publice in:
cheltuieli reale (negative) si cheltuieli economice (pozitive).
In categoria cheltuielilor reale intra: cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat, a dobanzilor si comisioanelor la
imprumuturile de stat, intretinerea si dotarea armatei, etc. Acestea reprezinta un consum definitiv de produs intern brut.
In categoria cheltuielilor economice intra : investitiile efectuate de stat pentru infiintarea de noi intreprinderi,
dezvoltarea si modernizarea celor existente, etc. Aceste cheltuieli au ca efect crearea de venit national, reprezentand o
avansare de P.I.B.
V) Clasificarea folosita de institutiile specializate ale O.N.U. are la baza doua criterii principale: clasificarea
functionala si clasificarea economica.
-aparare;
-educatie;
-sanatate;
-actiuni economice;
-servicii comunale;
-alte cheltuieli.
- transferuri de capital.
VI) Clasificarea cheltuielilor dupa caracterul lor in timp, permanent sau incidental, subdivide cheltuielille in
doua grupe ,si anume:
- cheltuieli ordinare care se efectueaza in fiecare an, volumul lor fiind previzibil;
- cheltuieli extraordinare (exceptionale) care se efectueaza numai in situatii deosebite, volumul lor fiind
imprevizibil.
VII) Clasificarea cheltuielilor din punct de vedere juridic, grupeaza cheltuielile publice in cheltuieli cu titlu
definitiv si cheltuieli cu caracter temporar.
Cheltuielile cu titlu definitiv finalizeaza distribuirea resurselor financiare publice si cuprind atat cheltuielile de
capital, cat cheltuielile de functionare curente.
Cheltuielile cu caracter temporar sunt reprezentate de avansuri in contul unor furnituri, imprumutul acordat unei
unitati administrativ – teritoriale de la bugetul de stat etc, denumite si operatiuni de trezorerie.
In Romania, incepand cu anul 1991, clasificarea cheltuielilor publice se aliniaza la criteriile utilizate in cadrul
O.N.U., folosindu-se: clasificarea functionala si clasificarea economica.
cheltuieli publice:
I - Cheltuieli social-culturale:
-invatamant;
-sanatate;
-cultura si arta;
-asistenta sociala;
IV - Apararea nationala;
V - Ordinea publica;
-Presedintia tarii;
-industria extractiva,energetica,metalurgica,chimica;
-agricultura,silvicultura,ape,mediu inconjurator;
-transporturi si telecomunicatii;
A. Cheltuielile curente:
Titlul IV Transferuri
B. Cheltuieli de capital:
C. Rezerve, excedent/deficit:
TitlulVII Rezerve,excedent/defici
Dupa acest criteriu, sunt stabilite urmatoarele categorii de cheltuieli:cheltuieli pentru finantarea unor actiuni si obiective
economice; cheltuieli pentru finantarea actiunilor social-culturale;cheltuieli pentru intretinerea aparatului de stat;cheltuieli
pentru apararea tarii, siguranta nationala si ordinea publica.
B.1.Cheltuieli pentru finantarea unor actiuni si obiective economice reflecta interventia statului in domeniul
economic. La randul lor, aceste cheltuieli se grupeaza astfel:cheltuieli publice pentru industrie, transporturi, constructii de
locuinte;cheltuieli publice pentru agricultura;cheltuieli publice pentru protectia mediului;cheltuieli publice pentru cercetare-
dezvoltare.
In general, aceste cheltuieli publice sunt dirijate catre sectorul public si, mai putin, catre sectorul privat. Sectorul
public cuprinde unitatile economice strategice cu capital majoritar de stat, din domeniul productiei de bunuri sau prestarilor
de servicii, in care statul are putere de decizie. Astfel de intreprinderi isi desfasoara activitatea pe baza de autofinantare,
imprumuturi, credite bancare sau din ajutorul statului.
B.2.Cheltuieli pentru finantarea actiunilor social –culturale prezinta un rol important in societate, deoarece se
indeplinesc unele nevoi sociale, referitoare la educatia copiilor si tinerilor, asistenta medicala a membrilor societatii, ridicarea
nivelului de cultura, asigurarea si securitatea sociala a indivizilor etc.
Cheltuielile pentru actiuni social-culturale cuprind:cheltuieli publice pentru invatamant;cheltuieli publice pentru
sanatate;cheltuieli publice pentru cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret;cheltuieli privind
asigurarile si securitatea sociala;alte cheltuieli social-culturale.
Resursele financiare publice destinate culturii, religiei, actiunilor cu activitatea sportiva si de tineret intra in
componenta investitiilor in capital uman. Aceste resurse sunt indreptate spre institutiile culturale (edituri, biblioteci, muzee,
case de cultura), institutii artistice (de teatru, case de film, filarmonica), institutii religioase (bisericii, case parohiale etc.),
actiuni sportive si de tineret.
Structurile aparatului de stat, prin activitatile specifice pe care le desfasoara, contribuie la dezvoltarea economica-
sociala a societatii si la desfasurarea activitatilor in toate domeniile.
Principala sursa de finantare pentru aparatul de stat ramane bugetul general al statului, in functie de subordonarea
institutiilor publice. La aceasta se adauga venituri proprii realizate din anumite activitati speciale, donatii, sponsorizari,
credite externe sau ajutor financiar nerambursabil.
Cheltuieli publice pentru apararea tarii sunt cheltuieli neproductive, care consuma o parte din produsul intern
brut. Din aceste motive, in multe state ale lumii au existat tendinte de reducere a resurselor destinate scopurilor militare.
.Cheltuieli publice pentru siguranta nationala si ordine publica se refera la cheltuielile pentru intretinerea politiei,
jandarmeriei, organelor de securitate nationala, serviciile de informatii, serviciile speciale de paza si protectie.
Securitatea sociala cuprinde un ansamblu de prestatii menite sa asigure persoanei si membrilor familiei acestuia un
venit minim si sa-l protejeze de anumite riscuri sociale, urmate de o scadere evidenta a nivelului de trai.
Sursele de finantare a acestor cheltuieli sunt diferite si au la baza contributiile salariatilor, patronilor, liber-
profesionistilor, subventii de la buget, resurse provenite din fondurile speciale, donatii de la organizatii neguvernamentale,
resurse externe, etc.
Ajutorul de somaj reprezinta o forma de sustinere a persoanelor lipsite temporar de un loc de munca. Se acorda
dintr-un fond financiar constituit din contributiile obligatorii ale angajatilor si angajatorilor si din resurse venite de la bugetul
statului.
Asistenta sociala cuprinde actiunile intreprinse de societate pentru ocrotirea persoanelor in varsta si fara venituri, a
persoanelor handicapate, a familiilor cu multi copii, etc.
In Romania regasim mai multe forme de acordare de ajutoare pentru copii, batrani, persoane defavorizate;alocatia
de stat pentru copii la care se adauga alocatia suplimentara, de care beneficiaza cei care au in intretinere doi sau mai multi
copii minori;alocatiile lunare de intretinere pentru copii minori dati in plasament familial;venitul minim garantat instituit
pentru ajutorarea persoanelor afectate de saracie;masurile de protectie specialeacordate persoanelor cu handicap;infiintarea
de camine pentru batrani, camine spitale, cantine de ajutor social, etc.
In acest sens a fost creat si Fondul Roman de Dezvoltare Sociala care finanteaza proiecte in comunitatile din
mediul rural.
In concluzie, aceste cheltuieli trebuie sa fie utilizate intr-o astfel de masura incat sa nu incurajeze lipsa de preocupare pentru
asigurarea personala a unui nivel de trai, la care s-ar adauga masurile de sprijin material si uman a persoanelor care vor sa
iasa intr-o situatie mai grea a vietii lor, pentru a se recalifica sau pentru a-si gasi un nou loc de munca.
In general, pentru invatamantul superior sunt alocate 10-20% din totalul resurselor financiare destinate
invatamantului.
In tarile dezvoltate, resursele financiare destinate invatamantului superior imbraca urmatoarele forme:
a.resurse financiare publice, reprezentate de sumele de bani alocate de la buget institutiilor de invatamant;
b.resurse proprii obtinute din taxe de studiu, venituri din activitatea de cercetare stiintifica, donatii, sponsorizari
etc. Taxele de studiu sunt percepute in mod diferit in functie de felul facultatii (publica sau privata) si de profilul acesteia
(umanista, tehnica etc.); exista, insa, si tari in care invatamantul superior este gratuit (Finlanda, Suedia etc).Un loc deosebit il
ocupa, insa, activitatea de cercetare stiintifica, desfasurata pe baza de contract.In privinta atragerii de resurse din domeniul
privat prin intermediul donatiilor si sponsorizarilor, exista 'modelul american', iar in unele tari se pastreaza legatura cu fostii
studenti.
In ultimii ani au avut loc reforme ale mecanismelor de finantare a cheltuielilor pentru invatamant. Astfel, in Anglia
se utilizeaza 'formulele de finantare' bazate pe granturi globale, separate pentru activitatea didactica si pentru cea de
cercetare.
Prin toate aceste masuri se urmareste sporirea autonomiei universitare in utilizarea resurselor de care dispun. De
asemenea, noile mecanisme urmaresc realizarea unei apropieri de cerintele pietii, dezvoltarea unui cadru riguros de
responsabilitate, precum si aparitia chiar a unei concurente intre institutiile de invatamant superior.
In Romania, actele normative adoptateau stabilit un nou sistem de finantare a unitatilor de invatamant universitar.
Astfel, institutiile de invatamant universitar sunt institutii autofinantate pe baza fondurilor primite de la bugetul de stat, a
veniturilor proprii, a creditelor externe sau finantarilor externe nerambursabile. Aceste venituri sunt utilizate in conditii de
autonomie universitara, pentru indeplinirea politicii statului din domeniul invatamantului si cercetarii stiintifice universitare.
La randul sau, finantarea de la buget se realizeaza prin doua modalitati: finantarea de baza si finantarea
complementara.
Finantarea de baza se realizeaza printr-un contract institutional in care sunt prevazute sumele banesti alocate in
functie de numarul de studenti si doctoranzi admisi fara taxa, calitatea serviciilor prestate, la care se adauga fondul de burse,
cheltuielile cu investitii, alte cheltuieli cu protectia sociala a studentilor.
Finantarea complementara presupune acordarea de resurse banesti pentru investitii si reparatii capitale, subventii
pentru cazarea studentilor, precum si fonduri alocate pe baze competitionale pentru cercetarea stiintifica universitara.
Institutiile de invatamant superior romanesc isi completeaza resursele financiare cu venituri proprii obtinute din
desfasurarea unor activitati specifice, cu donatii, sponsorizari. La acestea s-au adaugat creditele externe acordate de Banca
Mondiala si ajutorul financiar nerambursabil venit de la U.E., prin programul PHARE sau pentru diferite programe si actiuni
TEMPUS, SOCRATES etc.