EVOLUȚIA SCRAPIEI ÎN

ROMÂNIA ȘI EUROPA ÎN
PERIOADA 2005-2018
DISCIPLINA: EPIDEMIOLOGIE 2

STUDENȚI: BRÎNZEI CRISTIAN

CORDUNEANU KARINA
GRUPA: 807A
ANUL VI
MEDICINĂ VETERINARĂ

-0-
 CUPRINS
CAPITOLUL 1 – ANALIZĂ DESCRIPTIVĂ A SCRAPIEI
1.1 Definiție..............................................................................................................2
1.2 Etiologie..............................................................................................................2
1.3 Aspecte morfoclinice..........................................................................................3
1.4 Diagnostic...........................................................................................................6
1.4.1 Examenul histopatologic și detectarea imunohistochimică................6
1.4.2 Detectarea SAF...................................................................................7
1.4.3 Diagnosticul diferențiat.......................................................................7
CAPITOLUL 2 – EVOLUȚIA SCRAPIEI ÎN EUROPA ÎN INTERVALUL 2005-
2018...........................................................................................................................9
CAPITOLUL 3 – EVOLUȚIA SCRAPIEI ÎN ROMÂNIA ÎN INTERVALUL
2005-2018................................................................................................................15
CAPITOLUL 4 – ANALIZĂ DE RISC PENTRU ROMÂNIA.............................19
4.1 Scurt istoric.......................................................................................................19
4.2 Programe de supraveghere și date epidemiologice...........................................19
4.3 Concluzii...........................................................................................................21
CAPITOLUL 5 – STRATEGII DE PREVENIRE ȘI COMBATERE...................22
5.1 Strategii de prevenire a scrapiei........................................................................22
5.2 Strategii de combatere a scrapiei......................................................................23
CAPITOLUL 6 – STUDIU DE CAZ: EPIDEMIOLOGIA LA NIVEL MONDIAL
A PESTEI PORCINE CLASICE ȘI AFRICANE...................................................24
6.1.Analiza descriptivă a pestei porcine clasice și a pestei porcine africane..........24

6.2. Evoluția pestei porcine clasice la nivel mondial în perioada 2014-2018........27

6.3 Evoluția pestei porcine africane la nivel mondial în perioada 2014 –

2018...................................................................................................................................29
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................32

-1-
 CAPITOLUL 1

ANALIZA DESCRIPTIVĂ A SCRAPIEI

1.1. DEFINIȚIE

Scrapia este o boală neuro degenerativă, specifică ovinelor și caprinelor. Boala este
asociată cu prezența unor proteine anormale, care poartă numele de prioni și face parte dintr-un
grup de afecțiuni neurologice cunoscute sub denumirea de encefalopatii spongiforme
transmisibile.

1.2. ETIOLOGIE

În Encefalopatiile spongiforme transmisibile, factorul incriminat este reprezentat de o serie

de proteine anormale, numite și PrPSc, care la animalele susceptibile, se transformă din proteine
prionice normale ( PrPC) în proteine prionice anormale (PrPSc). Spre deosebire de oi, la care
susceptibilitatea bolii este controlată genetic, la capre boala nu este influențată de acești factori.
Semnele clinice nervoase caracteristice Scrapiei apar pe măsura acumulării prionilor sub
formă de amiloid în interiorul celulelor țesutului limforeticular și nervos. Cu toate acestea, unii
cercetători infirmă ipoteza conform căreia prionii sunt agenții infecțiosi ai Scrapiei, deși prezența
lor este întâlnită în toate cazurile de boală.
În momentul în care proteinele prionice normale ( PrPC) sunt determinate să se transforme
în proteine prionice anormale (PrPSc) are loc reconfigurarea conformației structurii acestora. În
acest cadru, deși compoziția chimică a moleculei este neschimbată, apar modificări ale
proprietăților moleculei. De exemplu, dacă proteina prionică normală era solubilă în detergenții
denaturați și digerabilă de către proteazele celulare precum proteaza K, proteinele prionice
anormale dezvoltă o rezistență la detergenți, la procedeele obișnuite de distrugere a agenților
infecțioși precum razele ultraviolete, radiațiile ionizante, temperaturi de sterilizare la căldură și
este parțial inactivată de proteaza K.

-2-
 Fig. 1.1. Diferența dintre PrPC și PrPSc

Modul în care agenții infecțioși se transmit de la oaie la miel, de la capră la ied sau chiar
de la un animal adult la altul, nu este încă pe deplin cunoscut. Se pare că lichidele fetale, placenta
sau alte țesuturi răspândesc pe pășuni sau în exploatație agentul infecțios.
Boala poate să apară și în urma consumului de făinuri proteice de origine animală de către
ovine sau caprine – suplimentele furajere contaminate, făină de carne, sânge, oase, organe rezultate
în urma prelucrării cadavrelor, minerale proteice de origie animală, produse și subproduse de
bovine, caprine, ovine infectate.

1.3. ASPECTE MORFOCLINICE

Majoritatea ovinelor și caprinelor prezintă o dezvoltare graduală a semnelor clinice, după

o perioadă de câteva săptămâni sau chiar luni, cu toate că, uneori, starea animalelor se poate
înrăutății imediat. Unele oi sau capre afectate de scrapie pot fi găsite moarte fără să prezinte niciun
semn clinic.

-3-
Principalele manifestări clinice sunt grupate in 3 categorii:

 Modificări de comportament – animalele bolnave vor avea urechile lăsate, vor fi fie
agitate și agresive, fie abătute, iar unele dintre ele vor rămân în urma turmei și vor
manifesta o senzație de frică.

Fig. 1.2.

 Schimbări de postură și mișcare – incoordonarea în mers și tremurul ușor al capului

sunt printre primele manifestări clinice ale bolii. Apare totodată și slăbiciunea
membrelor posterioare, împiedicarea și împleticirea membrelor. Animalul bolnav
devine incapabil în a-și menține poziția patrupodală sau dacă reușește, staționarea
și menținerea echilibrului se va realiza cu greutate.

 Manifestările nervoase inițiale sunt traduse prin frecarea repetată a flancurilor și a

membrelor posterioare de obiectele din jur precum garduri, iesle, stâlpi, prin
scărpinarea repetată a flancurilor. În momentul în care animalul se scarpină sau este
scărpinat, apare bruxismul ( scrâșniri din dinți). Apar leziuni ale pielii și piererea
lânii din cauza faptului că animalul fie se scarpină, fie își mușcă membrele
posterioare.

-4-
 Fig. 1.3. Dificultate în locomoție la o capră cu scrapie

Deși apetitul se menține pe întreaga perioadă a bolii, animalele slăbesc progresiv. La unele
animale apar și tulburări în deglutiție, afonie și amauroză. În faza finală, animalele emaciate rămân
în decubit.

Durata fazei clinice în scrapie este în medie de două luni, cu variații cuprinse între 1 și 6
luni.

În ceea ce privește aspectele anatomopatologice, leziunile macroscopie sunt foarte puțin

evidente. Totuși, la examenul necropsic se constată escare decubitale și leziuni degenerative
inflamatorii ale mușchilor. Leziunile microscopice sunt identice atât la ovine, cât și la caprine, cu
precizarea că localizarea și frecvența acestora poate fi diferită.

Leziunea caracteristică este vacuolizarea spongiformă, de cele mai multe ori simetrică, a
neuropilului substanței cenușii și prezența de vacuole în pericarioni. Acestea din urmă pot fi unice

-5-
sau multiple, rotunde sau ovale, cu contur net și regulat de ,,bule de săpun”. Această leziune
caracteristică poate fi însoțită de alte modificări degenerative ale neuronilor (necroze solitare,
neurofagie), de astrocitoză, acumulări amiloide (plăci) și chiar manșoane perivasculare.
Modificările histologice pot să apară înainte de primele simptome ale bolii, accentuându-se pe
măsura evoluției tabloului clinic.

1.4. DIAGNOSTIC

Există mai multe metode care pot fi utilizate pentru diagnosticul Scrapiei la ovine și
caprine. În prezent, totuși, ele depind de apariția semnelor clinice în combinație cu o confirmare a
examenului histopatologic. Pe lânga acestea, pentru diagnosticul cert al Scrapiei mai sunt folosite
și următoarele metode:
 Detectarea imunohistochimică a PrPSc în secțiuni de parafină a sistemului
nervos central
 Reacția de immunoblotting pentru PrpSc
 Detectarea SAF ( Fibrile asociate Scrapiei) din extracte de creier prin
microscopie electronică

Inocularea bolii la șoarecii de laborator reprezintă o metodă posibilă de diagnostic, dar

nepractică din cauza perioadei lungi de incubație pentru rezultatele pozitive și a potențialelor erori
în cazul rezultatelor negative. Cu toate acestea, această metodă se mai utilizează în cazul
introducerii bolii pentru prima dată la efectivele de animale susceptibile dintr-o țară.

1.4.1. Examenul histopatologic și detectarea imunohistochimică

Examenul histopatologic se realizează pe segmente de țesut din bulbul rahidian, puntea

cerebrală, mezencefal, cerebel, talamus și porțiunea anterioară a măduvei spinării. Cu toate
acestea, modificările cele mai numeroase sunt întâlnite la bulbul rahidian, punte, mezencefal și
talamus. Apar astfel leziuni caracteristice precum vacuolizare neuronală, degenerescență
neuronală, astrocitoză și apariția plăcilor de amiloid.

-6-
 Fig. 1.4. Acumulare de PrPSc

Există evidențe conform cărora, nu toate rasele de animale prezintă aceeași distribuție sau
intensitate a leziunilor, ceea ce duce la o dificultate crescută a diagnosticării.
De remarcat faptul că și unele animale sănătoase pot să prezinte leziuni histologice
asemănătoare celor din scrapie, dar în proporție mai mică și fără să prezinte alte simptome
specifice.

Pentru detectarea imunohistochimică în scrapie se folosesc o serie de anticorpi policlonali

care au rolul de a detecta și evidenția modificările specifice ale țesuturilor susceptibile.

1.4.2. Detectarea SAF

Detectarea SAF este una dintre metodele care stabilesc dacă o boală se încadrează în
categoria bolilor prionice. Folosind microscopia electronică, SAF au fost detectați constant în
țesuturile sistemului nervos central la toate ovinele și caprinele infectate natural sau experimental.
La animalele afectate de alte virusuri convenționale, prezența SAF nu a putut fi pusă în evidență.
În prezent, detectarea SAF indică faptul că un animal posedă o proteină asociată cu scrapia
și acest lucru poate fi atribuit infecție cu scrapia, dar absența SAF exclude boala.
Pentru detectarea SAF, țesutul nervos nu trebuie fixat. Acesta este congelat la o
temperatură ideală de -70℃, putând fi păstrat în aceste condiții o perioadă nedeterminată de timp.

1.4.3. Diagnosticul diferențial

Semnele clinice ale multor cazuri de scrapie sunt destul de distincte și pot fi ușor de
recunoscut. Acestea includ schimbări comportamentale, tremurături, prurit și necoordonare, iar în
fază terminală se constată emacierea animalului și moartea.

-7-
 Cu toate acestea, în faza incipientă a bolii, scrapia poate fi confundată cu alte patologii
precum:
 Ectoparazitoze (păduchi și acarieni) – diagnosticul diferențial se face în urma
examenului parazitologic
 Pseudorabia (Boala lui Aujeski) – care se diferențiază prin evoluția scurtă la
rumegătoare și prin apariția febrei
 Rabia – la animalele cu evoluție mai scurtă de 10 zile și care nu sunt considerate
indemne, diagnosticul diferențial se face prin examene histopatologice
 Listerioza – boală febrilă, cu evoluție scurtă la ovine și caprine. Aceasta se asociază
cu hranirea cu silozuri și cu semne clinice precum rotirea în cerc
 Maedi-Visna (Pneumonia Progresivă a Ovinelor) – boală care se diferențiază prin
examene serologice
 Toxiemia de gestație – boală sezonieră care apare la animalele malnutrite
 Hipomagneziemia – evolueză rapid și este diagnosticată prin determinarea
magneziului din plasmă

-8-
 CAPITOLUL 2

EVOLUȚIA SCRAPIEI ÎN EUROPA ÎN INTERVALUL 2005-2017

Scrapia a fost depistată pentru prima dată în secolul 18, într-o crescătorie de oi și capre din
Marea Britanie. În anul 1936, a fost stabilit de către doi veterinari francezi, Cuille și Chelle, că
boala era cauzată de către un agent infecțios non-convențional prezent în măduva spinării și
creierul animalelor bolnave, fără a reuși totuși să îl identifice. Identificarea agentului infecțios s-a
realizat relativ recent, în anul 1997, iar între timp boala s-a răspândit atât în Europa cât și pe alte
continente.

Tabel brut global cu numărul de focare de Scrapie în Europa Tabel 2.1

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Belgia 1 3 3 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Bulgaria 0 0 0 2 1 0 0 0 0 0 0 0 0
Cipru 0 0 65 62 28 15 16 23 39 30 18 12 17
Cehia 1 0 1 1 0 0 0 0 0 1 0 0 0
Insulele
Feroe 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1
Finlanda 3 2 1 0 1 3 0 1 0 0 0 0 0
Franța 45 314 268 70 38 36 14 4 3 0 0 0 0
Germania 27 24 15 5 0 6 19 8 7 11 11 5 5
Grecia 10 23 16 24 50 54 63 41 35 27 20 359 0
Ungaria 0 5 7 9 13 8 7 12 1 1 0 0 0
Islanda 0 0 4 3 2 1 0 1 0 1 3 2 1
Irlanda 0 65 15 5 41 11 40 12 12 8 8 2 12
Italia 42 51 167 16 38 23 47 48 38 23 26 27 47
Olanda 24 0 0 2 2 3 2 1 0 0 0 0 0
Norvegia 4 9 14 7 11 3 2 2 4 4 4 2 8
Portugalia 0 0 0 2 0 0 5 1 6 0 0 7 0
România 3 3 4 9 4 2 6 4 5 6 7 7 2
Slovacia 2 2 0 0 0 1 4 2 3 5 5 3 6
Slovenia 12 7 0 0 1 4 0 0 0 0 0 0 0
Spania 38 52 20 30 14 12 21 18 13 10 11 14 17
Elveția 3 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Marea
Britanie 59 4 44 26 6 43 25 32 21 1 2 0 0
Total 274 564 644 273 250 225 271 210 187 128 115 440 116
Sursă: http://www.oie.int

-9-
 În perioada 2005 – 2017 înregistrările arată că boala s-a manifestat în 22 dintre cele 50 de
țări ale Europei, cu un total de 3697 de focare.

700

644

600
564

500

440

400

300
274 273 271
250
225
210
200 187

128
115 116

100

0
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

Grafic 2.1 Numărul de focare în Europa în perioada ianuarie 2005 – decembrie 2017

În perioada 2005 – 2007 există o tendință de creștere a numărului de focare la nivelul

întregii Europe, urmând ca în anul 2008 să se observe o scădere drastică a numărului acestora, la
mai puțin de jumătate față de anul precedent. Din anul 2008 până în anul 2017 numărul de focare
scade, excepție făcând anii 2011, în care se observă o creștere cu 46 de focare față de 2010, și anul
2016, când numărul de focare este de aproape 3 ori mai mare decât în anul 2015.

- 10 -
 792

722

593
325

270

263
231
143

74
63

62
34

33

24
21
18
11
7

4
3

3
1

Grafic 2.2 Incidența numărului de focare în țările afectate în perioada 2005 – 2007

Din analiza incidenței bolii în țările din Europa rezultă că primele 3 țări afectate de scrapie
sunt Franța cu 792 de focare, Grecia cu 722 de focare și Italia cu 593 de focare. Putem observa că
împreună, cele 3 țări, dețin peste 50% din numărul total de focare de la nivelul Europei. La polul
opus, țările cele mai puțin afectate de această boală sunt Insulele Feroe, Bulgaria, Elveția, Cehia
și Belgia. În niciuna dintre aceste țări nu s-au înregistrat mai mult de 10 focare.

- 11 -
 Fig. 2.1 Distribuția geografică a focarelor de scrapie în Europa în anul 2005

Ianuarie – Iunie Iulie – Decembrie

Sursa: http://www.oie.int

În prima jumătate a anului 2005 scrapia este prezentă în Franța, Marea Britanie, Irlanda,
Germania, Olanda, Italia, Finlanda, Norvegia, Slovacia și Cehia, în timp ce în a doua jumătate a
anului boala rămâne prezentă în Franța, Marea Britanie, Olanda, Italia, Finlanda și Cehia.

În Grecia, România și Spania boala rămâne limitată la una sau mai multe zone în prima
parte a anului 2005, iar în a doua parte nu există informații pentru Grecia și Spania.

Fig. 2.2 Distribuția geografică a focarelor de scrapie în Europa în anul 2011

Ianuarie – Iunie Iulie – Decembrie

Sursa: http://www.oie.int
- 12 -
 Pe durata primei jumătăți a anului 2011 țările în care este înregistrată infecția sunt: Franța
Spania, Portugalia, Marea Britanie, Irlanda, Olanda, Germania, Slovacia, Norvegia și România, pe
când în a doua jumătate boala este declarată prezentă doar în Irlanda, Olanda, Norvegia, Slovacia
și România.

În ceea ce privește limitarea la una sau mai multe zone, în prima parte a anului sunt
consemnate țări ca Portugalia, Spania, Franța și Ungaria, iar în a doua parte doar Ungaria, în
Franța, Spania și Portugalia nefiind înregistrate focare noi.

Fig. 2.3 Distribuția geografică a focarelor de scrapie în Europa în anul 2017

Ianuarie – Iunie Iulie – Decembrie

Sursa: http://www.oie.int

În anul 2017 infecția mai este declarată prezentă doar în câteva țări din Europa. În intervalul
ianuarie – iunie boala este declarată în țări ca Marea Britanie, Irlanda, Germania, Italia, Slovacia,
Norvegia și România, pe când în perioada iulie – decembrie boala rămâne activă în Italia, Irlanda,
Norvegia, Slovacia și România.

Pe toată durata anului 2017 Spania este singura țară în care boala rămâne limitată la una
sau mai multe zone.

Având în vedere că boala este greu de depistat, examenele de laborator sunt costisitoare,
iar animalele care sunt depistate pozitiv la infecție sunt trimise spre sacrificare, morbiditatea este
singurul factor de impact ce poate fi calculat pentru scrapie.

- 13 -
 Morbiditatea este reprezentată de raportul dintre numărul de indivizi bolnavi și populația
expusă riscului. Rata morbidității poate fi calculată după următoarea formulă:

RATA MORBIDITĂȚII=NR. CAZURILOR/POPULAȚIE DE REFERINȚĂ*100

Tabel indice de impact (morbiditate) în Europa Tabel 2.2

An Nr. focare Populație Mb

2005 274 15871824 0,001726
2006 564 77511258 0,000728
2007 644 211991550 0,000304
2008 273 107669547 0,000254
2009 250 125886121 0,000199
2010 225 118975607 0,000189
2011 271 118409076 0,000229
2012 210 129263335 0,000162
2013 187 63184819 0,000296
2014 128 26880541 0,000476
2015 115 31277899 0,000368
2016 440 5896515 0,007462
2017 116 13139109 0,000883
Sursa: http://www.oie.int

În conformitate cu datele obținute , cea mai mare valoare a morbidității (0,007462) fost
înregistrată in anul 2016 datorită numărului mare de cazuri dar și a numărului populației de
referință scăzut, în comparație cu ceilalți ani. În anul 2012 a fost înregistrată cea mai scăzută rată
a morbidității (0,000162), aceasta fiind datorată și numărului relativ scăzut de cazuri din anul
respectiv, dar mai ales a numărului populației de referință crescut.

- 14 -
 CAPITOLUL 3

EVOLUȚIA SCRAPIEI ÎN ROMÂNIA ÎN INTERVALUL 2005-2017

Scrapia a fost confirmată oficial în România, în anul 2002, de către Institutul de Diagnostic
și Sănătate Animală.

Numărul de focare de scrapie din România Tabel 3.1

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 Total
Alba 0 0 0 0 0 0 1 0 1 2 1 4 3 12
Arad 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 2 0 0 3
Bihor 1 0 0 0 0 0 1 1 0 3 0 0 1 7
Bistrița-
Năsăud 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 4 5
Botoșani 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Brăila 0 0 3 1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 5
Călărași 0 0 0 1 0 1 1 0 2 0 0 0 0 5
Caraș-
Severin 1 0 0 2 1 0 1 0 0 0 0 1 1 7
Cluj 0 0 0 0 1 0 1 2 0 0 1 1 0 6
Constanța 0 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0 0 2
Galați 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 3 0 0 3
Giurgiu 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 1
Hunedoara 0 0 1 0 0 0 0 1 1 1 2 1 0 7
Ialomița 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2 1 4
Iași 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1
Mureș 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 1 0 0 2
Neamț 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 1
Prahova 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1
Sălaj 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 4 0 0 5
Sibiu 0 0 0 1 0 0 1 0 0 1 3 5 2 13
Suceava 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 4 1 2 8
Târgoviște 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 1
Timiș 2 0 1 4 1 6 8 2 1 0 1 2 3 31
Vaslui 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 1
București 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1
Total 6 0 6 9 4 7 16 10 5 8 25 18 18 132
Sursa: http://www.oie.int

- 15 -
 25

18

18
16

10
9

8
7
6

5
4
0

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

Grafic 3.1 Numărul de focare din România în perioada 2005 – 2017

În perioada 2005 – 2017, în România, boala a evoluat cu un număr redus de focare, la

nivelul întregii țări înregistrându-se 132 de focare. Anul în care au fost înregistrate cele mai multe
focare este 2015 (25 de focare) cu o tendință de scădere în următorii ani. Deși, pe baza graficului
3.1, anul 2006 pare a fi anul cu cele mai puține focare trebuie să luăm în considerare faptul ca
pentru acest an nu există date cu privire la numărul de focare. Astfel anul cu cel mai mic număr de
focare este 2009 (4 focare).

- 16 -
 31
13
12

8
7

7
6
5

5
4
3

3
2

2
1
1

1
Grafic 3.2 Numărul de focare de scrapie în județele din România în perioada 2005 – 2017

Cel mai mare număr de focare de scrapie, în perioada 2005 – 2017, sa înregistrat în
județul Timiș, cu un număr total de 31 de focare. Anii 2006 și 2014 sunt cei în care nu s-a
înregistrat nici un focar nou de scrapie pe teritoriul județului, iar anul 2011 a fost cel în care s-au
înregistrat cele mai multe focare din județul Timiș.

9
8
8

7
6
6

5
4
4
3
3
2 2 2
2
1 1 1 1
1
0 0
0
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

Grafic 3.3 Numărul de focare de scrapie din județul Timiș în perioada 2005 – 2017

- 17 -
 Fig. 3.1 Distribuția geografică a focarelor de scrapie pe teritoriul României în perioada

2005 – 2017

În România, evoluția numărului de focare nu a avut o tendință constantă de creștere sau

scădere, pe durata luată în studiu ea fiind fluctuantă. Boala a evoluat sporadic sau enzootic,
limitându-se la una sau mai multe zone. Pe baza datelor epidemiologice se poate spune că boala
nu a evoluat pe teritoriul următoarelor județe: Argeș, Bacău, Botoșani, Brașov, Covasna,
Dâmbovița, Dolj, Gorj, Harghita, Maramureș, Mehedinți, Olt, Satu Mare, Teleorman, Tulcea,
Vâlcea și Vrancea.

- 18 -
 CAPITOLUL 4

ANALIZA DE RISC PRIVIND SCRAPIA ÎN ROMÂNIA

4.1. Scurt istoric

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.)

reprezintă Autoritatea Națională Centrală responsabilă de supravegherea și controlul bolilor la
animale în România. A.N.S.V.S.A. cuprinde 42 de Direcții Sanitar Veterinare și pentru Siguranța
Alimentelor care sunt responsabile pentru supravegherea și controlul bolilor în cele 42 de zone
administrative ale României.

În România, scrapia a fost o boală obligatorie de declarat încă din anul 1974, în
conformitate cu Legea 60/1974. Astfel, A.N.S.V.S.A. solicită notificarea obligatorie a oricărei
suspiciuni de scrapia de către orice proprietar sau deținător de ovine și caprine din România.

În urma anchetei epidemiologice realizate la nivelul întregii țări s-a constatat că din cele
42 de județe ale României, 18 dintre ele sunt indemne.

4.2. Programe de supraveghere și date epidemiologice

Începând cu 1993, România a implementat un program de informare / conștientizare pentru

toți cei implicați în prevenirea, controlul și eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile
(EST), inclusiv scrapia. Pe site-ul web al A.N.S.V.S.A. este prezentat un ghid practic privind
scrapia și alte EST ale rumegătoare mici (ovine și caprine). Acest ghid este adresat în principal
agricultorilor (ferme de ovine și caprine), medicilor veterinari oficiali și privați și a personalului
auxiliar.
Începând cu anul 2002, în cadrul aderării la UE și încorporând legislația UE în propriile
legi, România a adoptat măsuri pentru prevenirea, controlul și eradicarea EST, în deplină
conformitate cu legislația UE (Regulamentul CE nr.999 / 2001). .
Din anul 2007, România a implementat programe anuale, aprobate și co-finanțate de CE,
pentru supravegherea, controlul și eradicarea scrapiei.

- 19 -
 În cadrul acestor programe se efectuează o supraveghere activă. Acest lucru se efectuează
prin testarea animalelor sănătoase care sunt susceptibile de a fi infectate cu orice formă de EST.
De asemenea, supravegherea pasivă este efectuate prin testarea animalelor cu simptome clinice,
semnalate de proprietari.
Reglementările naționale ale României sunt în deplină conformitate cu standardele
internaționale OIE, iar datele epidemiologice sunt comunicate periodic către OIE. Dacă se constată
cazuri pozitive de scrapie, se aplică restricții de deplasare și măsuri de control și eradicare asupra
fermelor afectate. Aceste măsuri sunt în deplină conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001.
Măsurile prevăzute includ uciderea și distrugerea completă sau sacrificarea animalelor, urmată de
testarea animalelor în vârstă de peste 18 luni, până la epuizarea focarului oficial, prevenind astfel
răspândirea bolii în zone sau ferme libere de scrapie. Ovinele și caprinele importate trebuie să fie
însoțite de certificate de sănătate care atestă că acestea s-au născut sau au fost crescute în
exploatații care nu au fost niciodată diagnosticate cu scrapie. Ovinele și caprinele pentru
reproducere trebuie să îndeplinească cerințele de la litera (i) punctul (a) (I) din anexa VIII la
Regulamentul (CE) nr. 999/2001.
Programul de supraveghere a scrapiei este implementat în conformitate cu Programul
Național Strategic de Monitorizare, Control și Eradicare a Scrapiei, emis de ANSVSA și aprobat
de Guvernul României. Programul național este implementat în toate cele 42 de județe de DSVSA.
Testele de rutină pentru scrapie sunt efectuate de laboratorul național de referință (LNR) și
la alte 32 de laboratoare veterinare de stat zonale. Testele de confirmare pentru diagnosticul de
scrapie se efectuează exclusiv în cadrul LNR. Metodele utilizate pentru supravegherea și
confirmarea EST sunt cele specificate în Manualul de standarde pentru testele de diagnosticare și
vaccinuri OIE și Regulamentul CE nr. 999/2001.
Toate înregistrările testelor de diagnostic EST și a datelor epidemiologice sunt păstrate de
DSVSA al județului respectiv. ANSVSA păstrează toate înregistrările pentru întregul teritoriu al
României. Datele se păstrează timp de cel puțin șapte ani, în special caietele de lucru și, după caz,
blocuri de parafină și imunoimpresie a testelor de confirmare (bloturi Western).
Baza de date națională este un instrument foarte important pentru supravegherea bolilor și
pentru monitorizarea animalelor și trasabilitatea produselor. Toate ovinele și caprele românești
sunt identificate și înregistrate individual, iar fiecare exploatație sau efectiv are un cod de
identificare înregistrate în baza de date națională (exploatații și animale). Toate mișcările de ovine
și caprine sunt înregistrate în baza de date națională. La sfârșitul anului 2012, populația combinată

- 20 -
de ovine și caprine a fost de 14.632.960 animale (12.785.235 ovine și 1.847.725 caprine) la baza
de date națională.
Hrana rumegătoarelor cu proteine animale prelucrate (carne, ouă și sânge, pește, lapte,
produse lactate și orice făină de proteine din grăsimi animale) a fost interzisă din 1997.
Hrănirea tuturor animalelor de fermă destinate consumului uman cu proteine animale
prelucrate a fost interzisă din 2005.
Începând cu anul 2003 au fost aplicate eșantioane naționale și teste de laborator ale
furajelor pentru a controla și a preveni hrănirea animalelor de fermă cu proteine de origine animală.
Acest program se bazează pe controale microscopice pentru proteine de origine animală.

4.3. Concluzii

Evaluarea riscurilor în ceea ce privește Scrapia în România a demonstrat că măsurile de

gestionare a riscurilor sunt aplicate în mod corespunzător și în vigoare.
Evoluția scrapiei este sporadică și limitată la unele zone, în raport cu numărul total de ovine
și caprine din țară. Scrapie nu a fost niciodată diagnosticată în următoarele județe: Argeș, Bacău,
Botoșani, Brașov, Covasna, Dimbovita, Gorj, Harghita, Maramureș, Mehedinți, Neamț, Olt, Salaj,
Tulcea, Vaslui, Vilcea și Vrancea.
Programul de supraveghere, control și eradicare a scrapiei aplicat în România respectă pe
deplin standardele OIE și reglementările UE. Acest lucru se reflectă în numărul de focare sporadice
apărute pe teritoriul țării nostre în ultimii 5 ani. Incidența scrapiei este neglijabilă în comparație cu
populația de ovine și caprine - 0.002% (314 cazuri / 14.632.960 ovine și caprine), iar faptul că
scrapie a fost diagnosticată în 77 ferme (0..02%) dintr-un număr total de 299.994 exploatații
înregistrate în baza de date națională confirmă acest lucru.
Prin urmare, luând în considerare informațiile de mai sus și, întrucât se poate dovedi că
toate animalele care circulă între exploatații sau abatoare provin din exploatații cu o stare de
sănătate cunoscută, fără boli infecțioase- și, în conformitate cu capitolele 14.9.2. și 14.9.3. din
Codul Sănătății animalelor terestre al OIE (2012), România informează OIE că, în conformitate
cu legislația națională privind acreditarea exploatațiilor ca fiind indemnă de scrapie.

- 21 -
 CAPITOLUL 5

STRATEGII DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A SCRAPIEI

5.1 STRATEGII DE PREVENIRE A SCRAPIEI

Măsurile de prevenire a bolilor prionice, cu precădere a scrapiei, boală specifică ovinelor

și caprinelor, au cunoscut un interes aparte în ultimii ani. Numeroasele cercetări cu privire la
etiologia bolii și la modul de transmitere a acesteia, au făcut ca metodele de profilaxie să devină
mai accesibile, atât la nivelul exploataților profesionale, cât și a celor non-profesionale.
Principalele metode de profilaxie se bazează pe evitarea introducerii bolii în efective de
animale și teritorii indemne, odată cu importul animalelor ( în acest caz ovine și caprine) bolnave
sau contaminate.
Animalele importate trebuie să fie ținute în carantină profilactică o perioadă de cel puțin
60 de zile. După acest interval de timp, oile și caprele importate vor fi menținute un an de zile în
ferme cu circuit închis.
Supravegherea clinică și prin examene de laborator trebuie să se realizeze în cazul
animalelor cu vârsta mai mare de 18 luni, în cazul animalelor moarte sau în cazul în care acestea
manifestă modificări de comportament sau semne nervoase și nu răspund la tratamentul aplicat
nici după o perioadă de 15 zile de la debutul simptomelor. În România aceste probe se recoltează
din abatoare.
Controlul veterinar al exploataților de animale, al unităților de prelucrare și industrializare
a produselor destinate consumului uman, precum și a unităților de prelucrare și ecarisare a
deșeurilor și confiscatelor de abator, a unităților care produc făinuri proteice pentru hrana animală
reprezintă o altă măsura de profilaxie din planul strategic.
În cazul achiziționării de animale susceptibile la EST precum bovine, bubaline, ovine și
caprine, ca metodă profilactică este interzis importul din țări sau din zone în care evoluează EST.
Acest lucru se întâmplă și în cazul în care aceste boli au fost diagnosticate cu mai puțin de 7 ani în
urmă.
Animalele care au fost hrănite cu făinuri proteice de origine animală (făinuri din carne,
oase, sânge, grăsimi) au interdicție de a pătrunde în zonele indemne de EST tot ca mijloc de
profilaxie.

- 22 -
 Indiferent de statutul epidemiologic al unei țări, se interzice achiziționarea făinurilor
proteice de origine animală destinate furajării bovinelor, bubalinelor, ovinelor, caprinelor.
În România, sacrificarea bovinelor în ferme sau gospodării este interzisă prin lege, tot ca o
măsură de profilaxie. Acest lucru se poate face doar în abatoarele autorizate sanitar-veterinar, cu
excepția situațiilor de urgență, cauzate de diferite incidente. Doar în situații de urgență animalul
este sacrificat în fermă sub atenta supraveghere a medicului veterinar și transmis imediat la abator
în vederea eliminării materialului de risc și recoltării de probe pentru testarea pentru EST.
Materialele de risc reprezentate de: craniu, înțelegând inclusiv encefalul și ochii, amigdalele și
măduva spinării de la ovine și caprine în vârstă de peste 12 luni, precum și splina și ileonul provenit
de la ovinele și caprinele de toate vârstele trebuie eliminat și distrus prin incinerare.

5.2. STRATEGII DE COMBATERE A SCRAPIEI

În cazul în care, pe baza buletinului de analiză de laborator se confirmă diagnosticul de

scrapie, se instituie măsuri de carantină și se aplică următoarele prevederi:
 Toate părțile corpului animalului sunt distruse complet prin incinerare și
coincinerare, cu excepția materialului păstrat pentru evidențe;
 Se efectuează o investigație în scopul identificării tuturor animalelor expuse
riscului. Vor fi investigate toate ovinele și caprinele din exploatația în care s-a
confirmat boala animalului, toate animalele din turma în care s-a confirmat boala,
părinții, toți embrionii, ovulele precum și ultimii descendenți ai animalului la care
a fost confirmată boala, în măsura în care se pot identifica, posibila origine a
maladiei și identificarea altei exploatații în care se află animale, embrioni sau ovule
potențial infectate cu agent EST sau care au primit aceeași hrană sau au fost expuse
aceleiași surse de contaminare;
 Toate animalele si produsele de origine animală care, conform investigațiilor, au
fost supuse riscurilor, vor fi sacrificate și distruse complet;
 Proprietarii animalelor sacrificate din cauza riscului de EST vor fi răspăgubiți.

În acest cadru, statele membre elaborează orientări generale menite să precizeze măsurile
naționale ce trebuie aplicate și care să indice competențele și responsabilitățile pentru combaterea
EST.

- 23 -
 CAPITOLUL 6

STUDIU DE CAZ: EPIDEMIOLOGIA LA NIVEL MONDIAL A PESTEI

PORCINE CLASICE ȘI AFRICANE

6.1 Analiza descriptivă a pestei porcine clasice și a pestei porcine africane

6.1.1 Definiție

Pesta porcină clasică (PPC)

Pesta porcină clasică este o boală cu origine virală, ce afectează atât porcii sălbatici cât și
pe cei domestici, fiind o boală extrem de contagioasă.

PPC se regăsește pe întreaga suprafață a globului, manifestându-se prin tulburări

respiratorii, digestive, cardiovasculare și hemoragice. Deși nu este transmisibilă la om, boala are
importanță deosebită deoarece produce pierderi semnificative din punct de vedere economic.

Pesta porcină africană (PPA)

Pesta porcină africană este tot o boală de tip viral, asemănătoare pestei porcine clasice, dar
cu agent patologic diferit. Este o boală contagioasă, sistemică ce evoluează cu febră și a fost
depistată atât la porcii domestici cât și la cei sălbatici din Africa, Europa, America centrală și de
sud.

Datorită faptului că nu există mijloace specifice de profilaxie și combatere, dar și a faptului

ca difuzibilitatea și letalitatea sunt crescute, boala este considerată a avea o gravitate deosebită.

6.1.2 Etiologie

Agentul etiologic pentru PPC este încadrat în genul Pestivirus, familia Flaviviridae, este
unic din punct de vedere antigenic și prezintă tropism pentru țesutul reticulo-endotelial.

Agentul etiologic pentru PPA este reprezentat de virusul „African swine fever”, încadrat
în genul Asfivirus, familia Asfiviridae. Este un virus pantrop cu o patogenitate sporită, o capacitate
de replicare mare și cu tropism pentru țesutul reticulo-histiocitar.

6.1.3 Epidemiologie

- 24 -
 Tabel epidemiologic al PPC și PPA Tabel 6.1

PPC PPA

Receptivitate Porcii sălbatici și cei domestici, Porcii sălbatici si cei domestici

rasele perfecționate si tineretul
după înțărcare prezintă o
sensibilitate mai mare

Surse de infecție Porcii bolnavi, cei aparent Sânge, țesuturi, excreții și secreții
sănătoși purtători și eliminatori de de la animalele bolnave, animalele
virus prin salivă, jetaj, secreție care au trecut prin boală și au rămas
lacrimală, urină și fecale purtătoare și căpușele

Căi de transmitere Directă: contactul animalelor Directă: Contactul direct dintre

bolnave cu cele sănătoase animalele sănătoase și cele bolnave

Indirecte: prin intermediul Indirecte: prin intermediul furajelor

resturilor alimentare netratate
termic; contactul cu secrețiile și
fecalele animalelor bolnave și
purtătoare; vehicule, personal
auxiliar, echipamente contaminate
și vectori animați.
contaminate cu resturi menajere;
prin intermediul hainelor, uneltelor
și a vehiculelor; prin vectori
animați: căpușe.

6.1.4 Tablou clinic

Pesta porcină clasică are perioada de incubație cuprinsă între 7 și 10 zile, având 5 forme de
manifestare:

 Supraacută - este rar întâlnită;

 Acută - prezintă semne clinice caracteristice precum: conjunctivită, semne nervoase,
hemoragii cutanate la nivelul cozii, urechilor, abdomenului, partea internă a coapselor,
pielea prezentând pete roșii izolate sau confluente, ce nu dispar la compresiunea cu degetul;
 Subacută – prezintă mai multe localizări: respiratorie, digestivă și mixtă;
 în forma mixtă se manifestă atât tulburări respiratorii, digestive, dar și leziuni
cutanate;
 Cronică – prezintă semne clinice asemănătoare formei acute;

- 25 -
  Congenitală – se manifestă atunci când scroafele sunt infestate în a 90-a zi de gestație ,
ducând la fătare de purcei cu viremie persistentă;
Pesta porcină africană are o perioadă de incubație de 5 până la 15 zile și se manifestă prin
4 forme:
 Supraacută - este rar întâlnită;
 Acută – se manifestă prin cianozarea pielii, hemoragiii cutanate sub formă de sufuziuni și
peteșii, necroze cutanate, constipație și apoi diaree hemoragică, vomismente, decubit
prelungit;
 Subacută și cronică – sunt destul de rar întâlnite, dar se pot manifesta prin avorturi la
scroafele gestante, semne respiratorii, necroze cutanate și artrite;

6.1.5 Tablou anatomopatologic

În pesta porcină clasică, forma acută, se pot observa peteșii la nivelul rinichilor,
peritoneului, intestinului, hemoragii la nivelul limfonodurilor și a pulmonilor precum și infarcte
marginale splenice. În forma cronică se pot observa prezența butonilor pestoși sau a ulcerelor la
nivelul intestinului gros și necroza amigdalelor.
În pesta porcină africană se pot observa: hemoragii la nivelul peretelui intestinal și al
vezicii urinare, hemoragii pulmonare, inflamația hemoragică a limfonoduurilor, splenomegalie și
ramolismentul pulpei splenice.

6.1.6 Diagnostic
Pesta porcină clasică poate fi diagnosticată prin :
 Examene serologice – reacția de imunofluorescență cu anticorpi neutralizați, reacția de
virus neutralizare și testul ELISA;
 Examene virusologice – izolarea virusului pe culturi celulare PK15, reacția de
imonofluorescență pe criosecțiunide organe si pe secțiuni de măduvă sternală și RT-
PCR.

Pesta porcină africană poate fi diagnosticată prin următoarele metode:

 Examene serologice – imunobloting, ELISA și imunofluorescență pentru detectarea

anticorpilor;
 Examene virusologice – PCR, imunofluorescență directă, inocularea pe culturi celulare
primare de monocite de porc și reacția de hemadsorbție.

- 26 -
 6.1.7 Măsuri de profilaxie și combatere

Atât în cazul PPC cât și în cazul PPA măsurile generale de profilaxie sunt:

- Achiziționarea de animale din efective indemne;

- Carantina profilactică a animalelor nou achiziționate timp de 30 de zile;
- Executarea de dezinfecții profilactice periodice;
- Fierberea resturilor alimentare folosite în hrana porcilor.

Pentru PPC există și măsuri specifice de profilaxie a bolii. În țările în care boala evoluează,
animalele se pot vaccina cu vaccinuri vii atenuate preparate pe culturi celulare din tulpini
modificate sau pe alte specii de animale. În țările indemne sau în curs de eradicare a bolii
vaccinarea este totuși interzisă.

Pentru pesta porcină africană nu există măsuri specifice de profilaxie a bolii.

Combaterea se realizează în pesta porcină clasică prin declararea oficială a bolii, instituirea
carantinei, efectuarea examenului clinic al animalelor, uciderea animalelor din focarul diagnosticat
pozitiv și arderea cadavrelor, dezinfecția riguroasă a adăposturilor și interzicerea mișcării
porcinelor din zona respectivă.

În PPA combaterea se realizează prin declararea oficială a bolii și instituirea carantinei,

animalele din focarul diagnosticat se ucid, iar cadavrele se distug prin ardere, se ralizează
dezinfecția riguroasă a adăposturilor, se instituie zona epizootică și se interzice miscarea porcinelor
din zona de focar.

6.2 Evoluția pestei porcine clasice la nivel mondial în perioada 2014 – 2018

La nivel european, pesta porcină clasică a evoluat în perioada 2014 – 2018 în doar 3 țări:
Letonia, Rusia și Ucraina.

Numărul de focare în Europa în perioada 2014-2018 Tabel 6.1

2014 2015 2016 2017 2018 Total

Letonia 28 5 0 0 33
Nu există
date
Rusia 1 3 4 2 10
Ucraina 0 1 0 0 1
Total 29 9 4 2 44
Sursă: http://www.oie.int

- 27 -
 Cele mai multe focare la nivel european au fost înregistrate în anul 2014, ajungând la un
număr de 29 de focare. Țara ce mai afectată de PPC este Letonia cu un număr total de 33 de focare
în perioada 2014 – 2018.

Numărul de focare în America în perioada 2014 – 2018 Tabel 6.2

Column1 2014 2015 2016 2017 2018 Total
Bolivia 23 7 10 1 41
Columbia 13 64 28 8 113
Cuba 172 147 110 81 510
R. Dominicană 0 48 48 12 108
Ecuador 82 82 30 36 230
Haiti 7 13 10 5 6 41
Peru 15 12 47 51 125
Total 312 373 283 194 6 1168
Sursă: http://www.oie.int

Cele mai multe focare de pestă porcină clasică au fost înregistrate în anul 2015 ajungând
la un număr de 173 de focare.

200
180 172

160 147
140
120 110
100 2014
81 8282
80 64 2015
60 4848 4751 2016
36
40 28 30 2017
23
13 12 13 1512
20 7 10 8 7 10 5
1 0
0

Grafic 6.1 Numărul de focare în țările din America în care evoluează PPC

În perioada 2014 – 2017 cele mai multe focare de pestă au fost înregistrate în Cuba, cu un
maximum de focare înregistrat în anul 2014.

Pe teritoriul Africii, boala a evoluat doar în Madagascar, înregistrându-se un total de 15

cazuri în perioada 2014 – 2017, pentru anul 2018 neexistând date suficiente.

- 28 -
 Numărul de focare în Madagascar în 2014 – 2017 Tabel 6.3

2014 2015 2016 2017 Total

Madagascar 4 2 3 6 15
Sursă: http://www.oie.int

Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Madagascar în anul 2017, ajungând la un
număr total de cazuri de 6. Se observă o descreștere a numărului de focare din 2014 în 2015 și o
creștere apoi până în 2017.

6.3 Evoluția pestei porcine africane la nivel mondial în perioada 2014 – 2018

La nivel mondial, pesta porcină africană, evolueaza doar în anumite țări din Europa
și Africa.

În Europa, boala este prezentă doar în anumite țări precum: Cehia, Estonia, Italia,
Letonia, Lituania, Republica Moldova, Polonia, România, Rusia și Ucraina.

Numărul de focare în Europa în 2014 – 2018 Tabel 6.4

Column1 2014 2015 2016 2017 2018 Total
Cehia 0 0 0 192 192
Estonia 7 718 1576 870 222 3393
Italia 146 55 187 45 48 481
Letonia 172 762 868 955 2757
Lituania 48 121 323 1290 1025 2807
Rep. Moldova 0 0 2 7 7 16
Polonia 32 81 104 861 1078
România 0 0 0 4 4
Rusia 80 85 291 188 644
Ucraina 11 39 87 158 295
Total 496 1861 3438 4570 1302 11667
Sursă: http://www.oie.int

În Europa s-au înregistrat în perioada 2014 – 2018 un total de 11667 de cazuri, cele
mai afectate țări fiind Letonia și Lituania având 2757, respectiv 2807. Anul în care au fost

- 29 -
înregistrate cele mai multe cazuri este anul 2017 în care s-au înregistrat un număr de 4570
de cazuri.

5000

4500

4000

3500
2014
3000
2015
2500
2016
2000 2017
1500 2018
1000

500

0
1

Grafic 6.2 Numărul de cazuri pe an în Europa în perioada 2014 – 2018

În Africa boala apare în unele țări, dar nu există date suficiente pe site-ul OIE.INT pentru
toate țările în perioada 2014 – 2018.

Numărul de focare de PPA în Africa în perioada 2014 – 2018 Tabel 6.5

2014 2015 2016 2017 2018 Total
Benin 40 5 16 18 79
Burkina Faso 7 9 10 2 2 30
Burundi 20 8 5 33
Capul Verde 3 3
Camerun 35 20 35 90
Africa Centrală 7 7
Ciad 1 1 0 0 2
Congo 29 37 59 60 185
Coasta de fildeș 2 0 0 3 5
Ghana 6 5 10 20 41
Guinea-Bissau 2 1 2 2 7
Kenya 0 1 2 0 3
Madagascar 7 3 10 10 30
Malawi 10 6 16
Mali 0 0 1 0 1
Mozambic 4 8 5 13 30
Namibia 3 0 1 1 2 7

- 30 -
 2014 2015 2016 2017 2018 Total
Nigeria 3 1 4
Rwanda 0 47 47
Senegal 0 0 1 2 3 6
Africa de Sud 3 14 9 26
Tanzania 7 8 4 7 26
Togo 17 13 16 21 67
Uganda 0 3 6 3 12
Zambia 12 14 7 13 46
Zimbabwe 0 8 0 0 8
Total 186 173 206 236 10 811
Sursă: http://www.oie.int
185
90
79

67
47

46
41
33
30

30

30

26
26
16

12

8
7

6
5

4
3

3
2

Grafic 6.3 Numărul de focare pe țară în Africa în perioada 2014 – 2018

Cea mai afectată țară din Africa este Congo cu un număr de 185 de focare, acesta fiind
aproape dublu față de următoarea țară, Camerun, ce are un număr de 90 de focare de PPA.

- 31 -
 BIBLIOGRAFIE

1. Perianu Tudor (2011) – Tratat de boli infecțioase ale animalelor – Viroze, Vol I,
Editura Universitas XXI, Iași
2. Savuța Gheorghe – Epidemiologie veterinară, Editura PIM, Iași, 2007
3. Savuța Gheorghe – Note de curs, 2016
4. http://www.ansvsa.ro/blog/wpfbfile/ordinul_ansvsa_35_2016_aptobare_norme_ps_201
6_ro-pdf/
5. https://www.vetres.org/articles/vetres/full_html/2009/06/v09347/F2.html
6. http://www.ansvsa.ro/sanatate-bunastare-si-nutritie-animala/sanatatea-animalelor/boli-
ovin
7. http://www.oie.int/wahis_2/public/wahid.php/Diseaseinformation/Diseasedistributionm
ap
8. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0002944010607
9. https://veterinaryrecord.bmj.com/content/148/6/165.info
10. http://www.ansvsa.ro/download/ghiduri_-_toate/ghid_sanatate_animala/Animale-
GHID-practic-pentru-fermieri-detinatori-de-bovine-si-medici-veterinari-Encefalopatia-
Spongiforma-Transmisibila-EST.pdf
11. http://wahis2-devt.oie.int/doc/ged/D8643.PDF
12. https://www.msdvetmanual.com/nervous-system/scrapie/overview-of-scrapie

- 32 -