Sunteți pe pagina 1din 5

VOCALIZE PENTRU RESPIRATIE

M-am gandit sa incep sa postez articole care se pot dovedi folositoare celor care activeaza in
domeniul muzical, fie intr-o manierea profesionista, fie ca amatori. Pentru ca ABC-ul cantaretilor
incepe cu lectia de respiratie, am spicuit din lucrarea mea de diploma cateva vocalize benefice
pentru cultivarea unei respiratii corecte.
Vocalizele pentru dezvoltarea respiraţiei încep pe sunete ţinute, pe valori mari, în tempouri
largi. Se pot folosi sunetele “filate” care încep în piano, cresc treptat până la forte şi descresc înapoi
până la nuanţa cu care s-a început. Este necesar însă să se exerseze şi atacul sunetului în forţă
pentru a descreşte apoi continuu, până la final, dar şi sunetul atacat în piano şi crescut până la cea
mai mare intensitate. Aceste exerciţii sunt importante nu doar pentru dezvoltarea capacităţii
respiratorii, dar şi pentru exersarea dozajului aerului în cânt şi a susţinerii. Se poate trece apoi la
vocalize de întinderi mari, în tempouri mai rapide, sau la abordarea de fraze muzicale în tempouri
şi de nuanţe diferite, cu diverse sensuri expresive.
1.

Primele două vocalize sunt extrem de benefice pentru susţinerea şi dozajul aerului – deşi
scurte ca dimensiuni, ele se pot dovedi greu de realizat datorită crescendo-ului şi decrescendo-ului
de la o extremă la alta pe durata a două măsuri.
2.

3.
Cea de-a treia vocaliză este recomandată pentru menţinerea unei presiuni constante în
expiraţie (fonaţie) pe vocale diferite şi pentru omogenizare
4.

Vocaliza cu numărul patru este ceva mai mare ca dimensiune, necesitând un dozaj mai bun al
aerului. Un element benefic pentru antrenarea muşchiului diafragm este staccato-ul din măsuril 3-
4.
5.

Din nou staccato, de data aceasta însoţit de marcato – vocaliza nr. 5. Ambitusul vocalizei
este mai amplu, deci este mai solicitantă din punct de vedere vocal şi implicit – respirator.
6.

Vocalizele şase şi şapte – nona cu triplă repetare – sunt recomandate pentru mărirea
capacităţii de retenţie a aerului datorită ambitusului vocalizelor, dimensiunii temporale şi marcato-
ului pe cel mai acut sunet.
7.

8.

Numerele 8 şi 9 sunt recomandate pentru lucrarea muşchilor abdominali şi diafragmului în


mod special, susţinere şi dozaj, precum şi pentru cultivarea flexibilităţii şi lejerităţii respiraţiei şi
fonaţiei.
9.

10.
Cea de-a zecea vocaliză se cere făcută pe o singură respiraţie, necesitând o inspiraţie
profundă, un dozaj bun al aerului şi omogenitate în rostirea vocalelor.

11.

Ultima vocaliză este una extrem de dificilă şi pretenţioasă, care poate fi realizată corect doar
de un profesionist al cântului. Datorită ambitusului şi dimensiunii uriaşe solicită enorm de mult
antrenament şi o stăpânire excelentă a funcţiei respiratorii. Este însă realizabilă cu una sau două
respiraţii pe parcurs şi de un cântăreţ mediocru.
Cioby

S-ar putea să vă placă și