Alexandru cel Bun

Acest articol se referă la domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Pentru alte sensuri, vedeți Alexandru
cel Bun (dezambiguizare).
Alexandru cel Bun
Domn al Moldovei

Alexandru cel Bun, frescă de la Mănăstirea Neamț

Date personale
Născut secolul al XIV-lea
1 ianuarie 1432
Decedat
Suceava
Părinți Roman I al Moldovei
Căsătorit cu Ringala
Iliaș I al Moldovei
Petru al II-lea al Moldovei
Copii Ștefan al II-lea al Moldovei
Bogdan al II-lea al Moldovei
Petru Aron
Cetățenie Moldova
Religie creștinism ortodox[*]
 Ocupație monarh
Apartenență nobiliară
Titluri domn al Moldovei
Familie nobiliară Dinastia Mușatinilor
Domnie
Domnie 1400 - 1432
Predecesor Iuga
Succesor Iliaș
Modifică date / text
Alexandru cel Bun (n. secolul al XIV-lea – d. 1 ianuarie 1432, Suceava, Moldova),
fiul lui Roman I, a fost domnul Moldovei între anii 1400 - 1432, succedându-l la
tron lui Iuga Ologul, care fusese îndepărtat de către Mircea cel Bătrân.

Cuprins

• 1 Viață și domnie

• 2 Familie

• 3 Galerie

• 4 Note

• 5 Bibliografie suplimentară

• 6 Legături externe

Viață și domnie[modificare | modificare sursă]

Alexandru cel Bun a fost fiul lui Roman I Mușat, domn al Moldovei între anii 1400 -
1432, și al Anastasiei Mușat.

Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o

importantă operă de organizare politică, administrativă și ecleziastică a Moldovei.
A încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408,
act în care este atestat și orașul Iași. A obținut recunoașterea Mitropoliei
Moldovei de către Patriarhia de Constantinopol. În 1402 (după alți istorici în 1415)
a adus de la Cetatea Albă la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Inițial,
moaștele au fost depuse la biserica din cartierul Mirăuți din Suceava, după care
au fost mutate mai târziu la mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava.
Acest eveniment al aducerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, are o
însemnătate deosebită în conștiința publică a poporului moldovean, fiind zugrăvit
în multe din frescele bisericilor și mănăstirilor din Moldova. Una din ele, cea de la
mănăstirea "Sfântul Ioan cel Nou" de la Suceava, înfățișând alaiul domnesc în
ultima frescă din suita de patru ce reprezintă martiriul Sfântului, frescele fiind
amplasate pe peretele vestic al clisiarniței din incinta mănăstirii.

Același eveniment poate fi văzut și pe peretele sudic al bisericii mănăstirii

Voroneț, la finalul narațiunii iconografice al acatistului Sf. Ioan cel Nou de la
Suceava.

Lunga sa domnie - de 32 de ani - a corespuns, în general, unei perioade de pace,

rezultat al politicii extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut
echilibrul între Ungaria și Polonia. Astfel, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav II
Iagello - a încheiat tratate de pace cu acesta în 1402, 1404, 1407, 1411 și 1415
făgăduindu-i acestuia sfat și ajutor împotriva oricărui dușman - Alexandru s-a
asigurat de sprijinul Poloniei în fața oricărei încercări a Ungariei de a controla
drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunării,
mai precis de cetățile Chilia și Cetatea Albă.

Acordul dintre Polonia și Ungaria, încheiat la Lublau la 15 martie 1412, reprezenta

un mare pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împărțire a unui teritoriu
românesc în sfere de influență. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că
Alexandru și-a onorat întotdeauna obligațiile rezultate din acceptarea suzeranității
regelui polon și datorită contradicțiilor polono-maghiare.

În calitate de vasal al lui Vladislav II Iagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în
două bătălii purtate împotriva Ordinului Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410,
unde Ordinul teuton a suferit o mare înfrângere, și la Marienburg, în același an. De
asemenea, în timpul său, în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova
și Imperiul Otoman. Turcii au asediat Chilia și Cetatea Albă, dar Alexandru a reușit
să le apere. Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli
contractate în luptele dintre Polonia si Ungaria. În urma lui au rămas mai mulți fii
care s-au luptat ani de zile pentru a ocupa tronul.

Ca domn al Moldovei, Alexandru cel Bun avut un blazon format dintr-un scut și un
cap de taur suprapus. Cele 8 fascii orizontale auriu-verde simbolizează
apartenența la dinastiile Basarabilor și Asăneștilor iar crinii aurii simbolizau Casa
de Anjou, o posibilă descendență provenită de la Petru I Mușat, carea a avut la fel,
un blazon cu crini[1]

Familie[modificare | modificare sursă]

Alexandru cel Bun a fost căsătorit de trei ori. Prima soție se numea Margareta,
fiica palatinului Ștefan din Losontz. Ea a făcut Catedrala Catolică din Baia, unde a
fost înmormântată. După moartea ei, Alexandru cel Bun s-a căsătorit cu Neacșa,
numită de autorii străini Ana care a murit la scurt timp după cununie.

A treia soție a fost Ringala, (ortografiat și Ryngalla), sora lui Vytaudas (marele
duce Vitold) și cumnata lui Vladislav al II-lea Iagello. În același timp Ringala era
înrudită cu Alexandru cel Bun, fiind vară primară cu Anastasia, soția lui Roman I și
mama lui Alexandru cel Bun. Înaintea acestei căsătorii Ringala a fost căsătorită cu
ducele de Mazovia, dar aceasta a rămas văduvă. Fiul lui Alexandru cel Bun, Iliaș s-
a
J căsătorit cu sora mai mică a reginei Poloniei, Maria Holszańska.[2]
Ju
um
p
m
p
t
ot
o
n
sa
ev
ai
gr
ac
th
i
o
n