Sunteți pe pagina 1din 5

Transmisia longitudinala (Transmisia cardanica)

1. GENERALTĂŢI PRIVIND TRANSMISIA LONGITUDINALĂ

1.1 Destinaţia transmisiei longitudinale


Transmisia cardanică are rolul de a transmite momentul motor fără să-l modifice între diferite
organe ale automobilului, a căror poziţie relativă este, în general, variabilă, în următoarele cazuri:
- de la cutia de viteze la cutia de distribuţie sau la cutia de viteze suplimentară, când acestea sunt
aşezate separate pe cadrul automobilului;
- de la cutia de viteze sau cutia de distribuţie la transmisiile principale ale punţilor motoare
- de la arborii planetari la roţi, in cazul automobilelor cu suspensie independentă a roţilor motoare

1.2 Condiţiile principale impuse transmisiilor cardanice


sunt următoarele:
- transmiterea mişcării sa fie sincronă;
- să asigure compensările unghiulare şi axiale necesare;
- să atenueze solicitările dinamice şi să asigure rigiditatea necesară la torsiune;
- să asigure amortizarea şi izolarea vibraţiilor;
- să asigure unghiuri corespunzătoare între axele arborilor;
- solicitările parazitare să fie cât mai reduse;
- să asigure o durabilitate mare (uzură redusă, rezistenţă la oboseală etc.), randamentul să fie cât
mai ridicat; să prezinte siguranţă in funcţionare; construcţia să fie simplă şi economică
- organele componente care se uzează repede să fie uşor înlocuibile
- montarea, demontarea şi întreţinerea să fie uşoare; tehnologia de execuţie să fie simplă; arborii
împreună cu piesele aferente să fie echilibraţi etc.

1.3 Clasificarea transmisiilor cardanice


se poate face astfel:
după legea de transmitere a mişcării pot fi:
transmisii cardanice asincrone şi
transmisii cardanice sincrone;
după funcţia sau scopul transmisiei, pot fi:
transmisii de forţă şi de comandă,
transmisii extensibile şi inextensibile (cu lungimea arborilor variabilă sau constantă);
după poziţia relativă a arborilor, pot fi:
transmisii cu configuraţie plană şi spaţială,
cu poziţia relativă invariabilă sau variabilă;
după numărul articulaţiilor cardanice, pot fi:
transmisii bicardanice, tricardanice etc.;
după tipul constructiv al articulaţiilor cardanice pot fi:
transmisii cardanice rigide şi
transmisii cardanice elastice.

1.4 Părţile componente ale


transmisiei longitudinale

Transmisia longitudinală se compune


din două părţi principale:
1. Articulaţii cardanice
2. Arborii longitudinali

În figura 1 sunt reprezentate


schemele diverselor transmisii
longitudinale utilizate la automobile.
În figura 1, a este reprezentată soluţia cu tub central când se utilizează o singură articulaţie
cardanică. Transmiterea forţelor de împingere şi a momentului de reacţie de la roţile motoare la cadrul
automobilului se face prin intermediul tubului central2’, în interiorul căruia se află arborele longitudinal 2.
Transmisia longitudinală cu două articulaţii montate la capetele arborelui longitudinal (fig.1 b) se
utilizează la automobilele 4/2 cu ampatament mai redus. La automobilele cu ampatament mare, pentru a
mări rigiditatea arborelui longitudinal şi pentru a micşora tendinţa de vibraţie, transmisia longitudinală este
prevăzută cu un arbore principal şi unul intermediar (fig. 1 c).
În figura .1 d se reprezintă transmisia longitudinală utilizată la automobile 4/4.

În figura 2 se
reprezintă scheme de
transmisii longitudinale
utilizate la automobilele 6/4.

2. CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA TRANSMISIEI LONGITUDINALE:

2. 1 Articulaţii cardanice:
o Tipuri constructive de articulaţii cardanice
Articulaţiile cardanice se clasifică după principiile constructive şi după viteza unghiulară transmisă de cea
primită.
• Din punct de vedere constructiv, articulaţiile cardanice pot fi: rigide şi elastice
• În funcţie de viteza unghiulară obţinută la arborele condus, articulaţiile cardanice pot fi:
asincrone (cu viteza unghiulară variabilă) şi sincrone (cu viteza unghiulară constantă).
La automobilele actuale, transmisia longitudinală utilizează articulaţii cardanice rigide asincrone de tip
deschis. Articulaţiile cardanice sincrone se utilizează în cazul arborilor planetari de la automobilele cu
tracţiune faţă.
• Articulaţiile cardanice rigide. Aceste articulaţii pot fi cu viteză unghiulară variabilă
(simple) sau cu viteză unghiulară constantă (sincronă). Viteza unghiulară variabilă (fig. 5, a)
Cele două furci 2 şi 11 sunt amplasate in plane perpendiculare; furca 2 este montată rigid pe
arborele întâi, iar furca 11 este montată, prin intermediul unor caneluri, pe arborele al
doilea. Anexele celor doi arbori fac intre ele unghiuri y .
▪ Articulaţii cardanice rigide asincrone de tip deschis

Furcile 2 şi 11 sunt
asamblate prin intermediul
crucii 12, care permite şi
mişcarea acestora in jurul
axelor AA’ şi BB’. Articulaţia
cardanică rigidă cu viteză
unghiulară variabilă (fig. 5 b)
este compusă din furcile 2 şi 11
şi crucea cardanică 12. Furca 2
este prevăzută cu flanşa 1cu
ajutorul căreia se asamblează,
prin şuruburi, de axul secundar
al cutiei de viteze. Furca 11 este prevăzută cu butucul 10, care, fiind canelat, permite culisarea arborelui
longitudinal în scopul măririi sau micşorării distanţei dintre cele doua articulaţii cardanice datorită
oscilaţiilor cadrului automobilului faţă de puntea motoare. Canelurile, reprezentând suprafeţele în frecare
se ung cu ajutorul gresorului 9.

În scopul reducerii pierderilor prin frecare, între orificiile furcilor şi fusurile crucii se montează
bucşele de oţel 6, prevăzute cu rulmenţi cu role-ace 5, care se sprijină pe garnitura de etanşare 4. Crucea se
fixează in urechile furcilor capacele 8, prinse cu şuruburile 14 şi asigurate cu plăcile 7.

Pentru asigurarea ungerii rulmenţilor cu role ace crucea cardanică este prevăzută cu ungătorul 13 şi
cu canale de ungere pe fiecare ramură. Pentru ca unsoarea să nu depăşească presiunea maximă, crucea
cardanică este prevăzută cu o supapă de siguranţă 3.

La acest tip de articulaţii cardanice, la o viteză unghiulară constantă a arborelui conducător, se


obţine o viteză unghiulară variabilă pentru arborele condus, care depinde de unghiul y dintre axele
geometrice ale celor doi arbori. Variaţia vitezei unghiulare a arborelui longitudinal este un dezavantaj al
transmisiei longitudinale ce se poate înlătura folosindu-se doua articulaţii cardanice cu viteze unghiulare
cardanice având furcile de pe arborele longitudinal montate in acelaşi plan.

Condiţiile de sincronism pentru transmisia longitudinală bicardanică se pot enunţa astfel:

1. furcile de pe arborele longitudinal să fie conţinute în acelaşi plan


2. arborele conducător şi arborele
condus să fie paraleli

În figura se pot distinge soluţii de


fixare a bucşelor rulmenţilor cu role-ac, cu
inele de siguranţă dispuse la interior,
respectiv la exterior, precum şi modul de etanşare a lagărelor de rostogolire cu role-ac interpuse între
fusurile crucii cardanice şi alezajele din braţele furcii. La soluţia din fig. 9.8, b) asigurarea este realizată cu
inel elastic de secţiune circulară montat într-un canal practicat pe suprafaţa exterioară a bucşei rulmentului,
iar la soluţia din fig. c), inelul elastic cu secţiune dreptunghiulară este introdus în canalul din alezajul
braţului furcii. La soluţia din fig. a), fixarea se realizează cu ajutorul capacelor montate cu şuruburi şi unor
inele distanţiere. La toate variantele este necesară etanşarea la partea interioară, cu ajutorul unor garnituri
inelare profilate, din cauciuc.

Articulaţii cardanice rigide cu viteză unghiulară constantă (sincrone). Articulaţiile cardanice


sincrone asigură o viteză unghiulară egală pentru ambii arbori ai transmisiei cardanice. Articulaţiile
cardanice sincrone pot fi: articulaţii cardanice duble şi articulaţii cardanice homocinetice. Articulaţiile
cardanice sincrone duble se obţin prin dublarea celor asincrone. Articulaţiile cardanice cu viteze unghiulare
egale (homocinetice) se utilizează, mai ales , pentru antrenarea roţilor punţilor de direcţie şi motoare.

o Arborii longitudinali

Arborii longitudinali sunt organe ale


transmisiei longitudinale care fac legătura
între două articulaţii cardanice, de regulă cea
montată pe arborele secundar al cutiei de
viteze şi cea de pe arborele transmisiei
principale, având rolul de a transmite la
distanţă momentul de torsiune.
Arborii longitudinali sunt alcătuiţi din
partea centrală (arborele propriu-zis) şi piese
de legătură cu articulaţiile cardanice.
Partea centrală are, în general, forma
tubulară, fiind executată din ţeavă de oţel obţinută prin tragere sau prin sudare. Este preferată secţiunea
tubulară deoarece prezintă un raport favorabil rigiditate/masă.
Forma constructivă a arborelui longitudinal depinde de distanţa dintre centrele articulaţiilor
cardanice, de regimul de încărcare şi de locul de dispunere în cadrul transmisiei automobilului.
Pentru compensarea variaţiei distanţei dintre centrele articulaţiilor cardanice, odată cu oscilaţiile
suspensiei, arborele longitudinal este prevăzut cu un cuplaj de compensare axială format dintr-o asamblare
canelată arbore-butuc. Acest cuplaj axial este plasat la capătul dinspre cutia de viteze. Arborele canelat este
montat prin sudare cu ţeava părţii centrale. Butucul canelat face corp comun cu furca articulaţiei cardanice
şi este prevăzut cu gresor pentru asigurarea ungerii asamblării canelate, iar pentru protejarea cuplajului
axial, uneori se prevede un burduf gofrat din cauciuc.
După fabricare, arborele longitudinal, împreună cu articulaţiile cardanice, se supune echilibrării
dinamice, pentru prevenirea apariţiei vibraţiilor în exploatare. Echilibrarea arborelui se realizează prin
aplicarea unor plăcuţe metalice la capete, în poziţia opusă sensului forţei centrifuge ce apare ca urmare a
existenţei masei excentrice, neechilibrată.

o
o Lagărul intermediar
În cazul când distanţa dintre punţile automobilului este mare, utilizarea transmisiei longitudinale
bicardanice ar necesita un arbore prea lung, care, pentru evitarea funcţionării în regim de rezonanţă,
necesită un diametru prea mare. Din acest motiv arborele longitudinal este secţionat în două părţi (unul
principal şi unul intermediar), rezultând o transmisie longitudinală tricardanică cu un palier intermediar.
Introducerea arborelui intermediar permite să se reducă lungimea arborelui principal, mărindu-i-se
rigiditatea şi micşorându-se tendinţa apariţiei rezonanţei. În general arborele longitudinal se secţionează
dacă lungimea sa depăşeşte 1,8/2m.
În afara rolului principal de rezemare a arborelui longitudinal, palierul intermediar trebuie să
amortizeze vibraţiile care iau naştere în transmisia longitudinală şi să permită compensări axiale, radiale şi
unghiulare ale arborilor.
Palierul intermediar se fixează de una din traversele intermediare ale cadrului, iar in cazul
automobilelor cu trei punţi se poate fixa şi de carterul punţii intermediare elastice şi rigide.
Palierele intermediare elastice se compun, în principiu, dintr-un rulment radial cu bile pe un singur
rând, montat într-un suport, prin intermediul unui element elastic, care prezintă proprietăţi bune de
amortizare şi permite compensări unghiulare. La soluţia din figura 10, a rulmentul 1 este montat cu
prestrângere în suportul 2, prin intermediul inelului din cauciuc 3. În figura 10, b se prezintă un palier
intermediar având inelul din cauciuc 1 de dimensiuni mai mari fiind prevăzut şi cu orificii pentru mărirea
elasticităţii.
Palierele intermediare prezentate
sunt prevăzute cu o serie de
apărătoare din tablă contra prafului,
noroiului şi apei, întrucât ele se găsesc
sub caroseria automobilului. Palierele
intermediare elastice se utilizează mai
ales la automobilele 4/2.

Fig. 10 Paliere intermediare elastice


Palierele intermediare rigide
pot fi simple sau duble.
Palierele intermediare rigide simple sunt compuse dintr-un lagăr fix (fig.10); cu rulmenţi oscilanţi cu
bile sau cu role, iar cele duble, cu rulmenţi conici sau radiali-axiali cu bile

În figura 11 se prezintă un palier


intermediar rigid, cu doi rulmenţi conici,
utilizat la acţionarea punţii motoare din
spate la automobilele 6/6 sau 6/4. El se
compune din arborele 3, având montat la
capete flanşele 1 şi patru (pentru montarea
articulaţiilor cardanice) şi din rulmenţii
conici 2, prin care arborele se sprijină în
corpul suportului 5. Palierul mai este
prevăzut cu dispozitive de etanşare şi
ungere.

Fig. 11 Palier intermediar rigid, cu doi


rulmenţi conici montaţi în „O”