Sunteți pe pagina 1din 50

ȘCOALA POSTLICEALĂ

„MANOLACHE COSTACHE EPUREANU” BÂRLAD

PROIECT DE ABSOLVIRE
Specializarea: Asistent medical balneofiziokinetoterapie și
recuperare

Coordonator prof. :
Cociubanu Andreea-Loredana

Absolvent:
Gîlcă Andreea

2017
1
ȘCOALA POSTLICEALĂ
„MANOLACHE COSTACHE EPUREANU” BÂRLAD

PROGRAMUL DE RECUPERARE ÎN
EPICONDILITA LATERALĂ

Coordonator prof. :
Cociubanu Andreea-Loredana

Absolvent:
Gîlcă Andreea

2017
2
Structura Proiectului

I. Argument………………………………..........………….. .........................................4
II. Programul de recuperare în Epicondilita laterală
Obiectiv 1 :
Noțiuni generale de anatomie și biomecanică…………………....... .............................................7
Obiectiv 2 : ……………………………………......…………... ............................................12
a. Definiție
b. Clasificare
c. Etiologie
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluție și prognostic
g. Tratament
h. Complicații
Obiectiv 3 : ……………………………………......……............................................……... 17
Programul de recuperare
Obiectiv 4 : …………………………………..................................................……………... 26
Prezentarea cazurilor clinice :
a. Motivele internării
b. Antecedentele heredo-colaterale, personale fiziologice și patologice
c. Comportamente
d. Medicația administrată până la momentul internării
e. Examen clinic obiectiv
f. Examen neuro-motor
g. Programul de recuperare
h. Evoluție
i. Pronostic și particularitarea cazului.
III. Bibliografie……………………………....…….......................................………… .34
IV. Anexe – scheme, fotografii……………............................................………………36

3
I. ARGUMENT

Afecțiune ce apare cu precădere în rândul tenismenilor, epicondilita apare ca urmare a


suprasolicitării articulației și formațiunilor ce învelesc articulația. Deasemeni afecțiunea poate
apare și ca urmare a utilizării greșite a articulației cotului în mod repetat.
Epicondilita reprezintă inflamația tendoanelor ce se inseră pe epicondilii humerali.
Cunoscută sub numele de cotul tenismenului, afecțiunea nu se limitează doar la practicanții
acestui sport ci și la oamenii cu activități normale, dar care pentru o perioadă de timp au
suprasolicitat articulația cotului și musculatura dinprejurul acestuia.
Dintre acțiunile ce duc la suprasolicitarea formațiunii anatomice amintim vopsitul
pereților, utilizarea dispozitivelor manuale de tăiat lemnul (ferăstrău), strângerea capacelor la
borcanele cu dulceață/ compot, ștergerea geamurilor și chiar stoarcerea manuală a hainelor
spălate.
Orice afectare a tendoanelor poartă denumirea medicală de tendinită. Ca urmare a
inserției la nivelul epicondililor humerali și a faptului că tendoanele trec peste articulația cotului,
afecțiunea a primit această denumire științifică.
Există două tipuri de epicondilită: epicondilita laterală sau ”cotul tenismenului” și
epicondilita medială sau ”cotul jucătorului de golf”. Incidența crescută o are prima ca urmare a
mișcărilor mai ușor de realizat pe exterior față de interiorul corpului, precum și categoria de
vârstă 40 – 50 de ani, explicația fiind lipsa de tehnică sau forță suficientă în executarea diverselor
activități.
Tendinita cotului reprezintă una dintre cele mai discutate și studiate afecțiuni grație lipsei
schemei de tratament optime acestei clase de afecțiuni. Modalitatea de tratare a bolii implică
repaos urmat de exerciții fizice cu incidență directă la nivelul articulației și musculaturii
implicate în procesul degenerativ.
Este bine cunoscut faptul că suprasolicitarea formațiunilor anatomice de la acest nivel
duce la microtraumatisme și microfracturi la nivelul tendoanelor flexorilor și extensorilor
antebrațului.
Din punct de vedere anatomic, tendoanele sunt alcătuite din fibre de colagen. Aceste fibre
sunt aliniate în mănunchiuri dând tendoanelor rezistență crescută la tracțiuni, tracțiune realizată
de ambele capete concomitent. Însă orice mișcare de la nivelul antebrațului sau a întreg
membrului superior presupune contracția unilaterală a mușchiului motiv pentru care acesta ia
punct fix pe un capăt și punct mobil pe celălalt producându – se astfel microtraumatismul
fibrelor de colagen ce alcătuiesc tendonul.

4
Fiziokinetoterapia reprezintă baza tratamentului afecțiunii tendoanelor de la nivelul
cotului. Aceasta este asociată cu medicație antalgică datorită lipsei tratamentului specific
afecțiunii de bază. Principala formă de tratament o reprezintă repaosul precum și purtarea
ortezelor cu scop în ameliorarea simptomatologiei.
Prezentul proiect are ca principal scop identificarea problemelor de îngrijire la pacienții
cu această afecțiune precum și evidențierea posibilităților de tratare a acestei afecțiuni des
întâlnite. Se va insista pe tehnici și programe specifice balneo – fizio – kinetoterapiei ca urmare a
problemelor ce pot apare la această categorie de pacienți. Între aceste probleme amintim:
- durere exacerbată
- mobilitate scăzută
- redoare articulară
- parestezie la nivelul antebrațului și forță scăzută pe întreg ansamblu braț
- antebraț - mână
- slăbiciune musculară în special în prehensiune
Ca urmare a simptomatologiei bogate precum și modalităților reduse de tratament, am
ales ca și lucrare de diplomă această afecțiune dorind să evidențiez importanța și necesitatea
tratamentului balneo – fizio – kinetoterapeutic. Deasemeni țin să menționez că la un moment dat
am fost suferindă de această afecțiune și înțeleg pe deplin modalitatea în care aceasta afectează
viața zilnică a pacientului precum și a celor din jur prin necesitatea ajutorului continuu din partea
familiei în realizarea activităților casnice.
În vederea realizării etapizate a acestui proiect este necesară realizarea unui set de
obiective precum și respectarea acestora:
Obiectiv 1: Prezentarea noțiunilor de anatomie și biomecanică a cotului
Obiectiv 2: Prezentarea epicondilitei laterale ca afecțiune și simptomatologia specifică
Obiectiv 3: Prezentarea programelor de recuperare
Obiectiv 4: Prezentarea cazurilor clinice
Lucrarea de diplomă prezintă cazurile a trei pacienți și etapele urmate din momentul
internării până la programul de recuperare și evoluția afecțiunii. Aplicarea procedurilor specifice
a urmărit motivele internării, antecedentele heredo – colaterale, personale, fiziologice și
patologice, comportamentele, examinările realizate, tratamentele aplicate, programele de
recuperare specifice urmate, evoluția și prognosticul afecțiunii precum și particularitatea
cazurilor luate în cercetarea de față.
Necesare terapeutului în cadrul tratării afecțiunii au fost următoarele competențe:
- identificarea semnelor și simptomelor specifice afecțiunii de bază
- descrierea bazelor metodologice ale exercițiului fizic

5
- explicarea tehnicilor kinetice
- evaluarea aparatului locomotor superior
- evaluarea amplitudinii de mișcare a articulației implicate
- aplicarea diverselor proceduri din electroterapie
- respectarea indicațiilor și contraindicațiilor din cadrul bolii
- descrierea patologiei și a tratamentului fizical
- adapatarea programului în funcție de pacient
- urmărirea efectelor și reacțiilor pacientului la tratamentul aplicat.

6
PROGRAM DE RECUPERARE ÎN
EPICONDILITA LATERALĂ

OBIECTIV 1: NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI


BIOMECANICĂ A COTULUI

Elemente anatomice ale articulației cotului

Articulația cotului este alcătuită din capetele osoase ale humerusului, radiusului și ulnei,
motiv pentru care se discută despre 3 articulații: articulația humero – radială, articulația humero
– ulnară și articulația radio – ulnară, toate cele trei fiind îmbrăcate într-o singură capsulă
articulară cu o singură sinovială.
Între componentele osoase amintim:
- trohleea humerală așezată orizontal și oblic
- capitul humeral de formă sfenoidală
- fosa olecraniană
- incizura trohleară a ulnei pentru trohleea humerală
- foseta capului radial

Fig. Nr. 1 – oasele cotului

7
Între componentele cartilaginoase fac parte suprafețele cartilaginoase acoperite cu un
strat de cartilaj hialin cu scop în realizarea contactului perfect dintre oase.

Fig. Nr. 2 – componentele cartilaginoase

Cele trei oase implicate în alcătuirea cotului ca întreg sunt unite prin diverse mijloace și
formațiuni anatomice cu scop în unirea și ajutarea la realizarea mișcărilor specifice articulației
cotului ca întreg. Deasemeni articulația cotului este zona la nivelul căreia nervul plexului brahial
se ramifică în nervul ulnar, nervul radial și nervul medial ce vor inerva diferite zone de la nivelul
mâinii și antebrațului, din punct de vedere motor și senzitiv.
Mijloacele de unire specifice articulației cotului sunt:
- capsula fibroasă ce îmbracă complet articulația
- ligamentele articulare:
o ligamentul colateral ulnar
o ligamentul colateral radial
- cavitatea articulară ce conține membrana sinovială
- mușchii flexori și extensori

8
Fig. Nr. 3, 4 – ligamentele de la nivelul cotului

Capsula articulară este reprezentată precum un manșon și unește extremitatea inferioară a


humerusului cu extremitățile superioare ale cubitusului și radiusului. Pe interior capsula este
izolată de sinovială.
Inervația cotului este asigurată de nervul musculoscheletal, nervul radial, nervul medial
și nervul ulnar.
Vascularizația arterială este asigurată de către ramurile ce fac parte din rețeaua arterială
periarticulară a cotului.

Biomecanica cotului

Articulația humero – cubitalo – radială sau articulația cotului este o trohleartroză cu un


singur grad de libertate, fiind una dintre așa numitele articulații tip ”balama” deoarece permite
executarea mișărilor de flexie – extensie a antebrațului pe braț.
Axul mișcării este unul transversal, care trece prin mijlocul capitului humeral și al
trohleei. Ca urmare a faptului că axul nu este perfect transversal, „ ci orientat dinafară-înăuntru,
dinainte-înapoi și de sus în jos, în ambele mişcări, braţul şi antebraţul nu se comportă ca ramurile
unui compas; in flexie, antebraţul ajunge puţin medial faţă de braţ, iar în extensie cele două
segmente formează un unghi deschis în afară.”
Mușchii implicați în mișcările articulației cotului sunt mușchii flexori și extensori
deasemeni. Dintre mușchii flexori amintim bicepsul brahial ce prezintă două capete superioare și

9
unul inferior, brahialul anterior ce se află sub biceps și mușchii epicondilieni în număr de patru
(brahio – radial, primul brahial extern, al doilea brahial extern și scurtul supinator).
Mușchii extensori implicați în mișcările de la acest nivel sunt tricepsul brahial cu trei
capete superioare și unul inferior și mușchiul anconeu situat pe fața posterioară a cotului.
Acest complex muscular asigură mișcările necesare executării activităților zilnice simple
și complexe necesare în viața individului.
Mișcarea de flexie realizează apropierea antebrațului de braț cu antebrațul pronat, supinat
sau chiar prono – supinat. Prezintă o amplitudine activă de 150 grade conform lui Sbenghe.
Inițierea mișcării situează membrul superior inclusiv antebrațul în vecinătatea trunchiului în timp
ce finalizarea mișcării situează doar brațul în vecinătatea trunchiului și antebrațul spre și ușor pe
torace.
Mișcarea de extensie reprezintă depărtarea antebrațului de braț având o amplitudine de 90
grade ca urmare a blocării mișcării de către olecran și ligamentul anterior al cotului.
Tot din articualația cotului se realizează și mișcările de pronație – supinație însă nu la
același nivel precum cele de flexie – extensie. Mișcările de pronație și supinație sunt realizate din
articulațiile humero – radială și humero – cubitală.
Mișcarea de pronație are 71 grade în timp ce mișcarea de supinație are 81 de grade.
Limitarea mişcărilor de pronaţie şi supinaţie se face de către formaţiunile ligamentare şi
de muşchii periarticulari.

Supinaţia este limitată prin :


- Întinderea ligamentului pătrat

- Interpunerea muşchilor extensori între cele două oase

- Întinderea coardei oblice

- Întâlnirea procesului stiloid al ulnei cu partea posterioara a incizurii ulnare a radiusului.

Pronaţia este limitată de :


- Întinderea muşchilor periradiali

- Interpunerea muşchilor flexori profunzi între oase

- Întinderea ligamentului pătrat

10
Articulația cotului ca întreg este un ansamblu mecanic foarte bine definit ce are
importanță cosiderată în structura, anatomia și biomecanica membrului superior și a corpului
uman.

Articulația cotului prezintă o serie de particularități de care trebuie să se țină cont în


organism ca întreg:

- peste ea trec nervii cubital, medial și radial cu importanță majoră în realizarea mișcărilor
și sensibilității antebrațului și a mâinii

- prezintă legături strânse cu artera humerală, motiv pentru care se evită acțiunile și
pozițiile ce pot provoca ischemie la acest nivel

- tendoanele ce trec peste ea fac parte din categoria de tendoane cu risc major de retracție
în caz de imobilizare

- tendoanele ce trec peste ea prezintă risc mărit de calcifiere

- prezintă risc mărit de accidente ca urmare a faptului că este foarte puțin acoperită de
mușchi

11
OBIECTIV 2: EPICONDILITA

a. Definiție:
Epicondilita reprezintă inflamația tendinoasă sau periostală la nivelul mușchilor și
formațiunilor epicondiliene.
Epicondilita reprezintă inflamația tendoanelor ce se inseră pe epicondilii humerali.
Cunoscută sub numele de cotul tenismenului, afecțiunea nu se limitează doar la practicanții
acestui sport ci și la oamenii cu activități normale, dar care pentru o perioadă de timp au
suprasolicitat articulația cotului și musculatura dinprejurul acestuia.

Fig. Nr. 5 – epicondilita

b. Clasificare
Articulaţia cotului face parte din lanţul cinematic al membrului superior. Fiind situată
între articulaţia scapulo-humerală şi mână, mobilitatea cotului este subordonată funcţiei umărului
şi are ca finalitate mobilizarea mâinii.
Importanţa funcţională a articulaţiei cotului este dată și de faptul că, biomecanic este
legată de articulaţiile situate proximal şi distal, afectarea acesteia compromițând astfel atât
activităţiile zilnice, cât şi gestualitatea profesională
Afecțiunea cotului cauzată de suprasolicitare sau mișcări greșite repetitive este de două
feluri, ca urmare a celor două oase din care este alcătuit antebrațul. De partea laterală a
antebrațului pe zona radiusului este localizată epicondilita laterală sau ”cotul tenismenului”, iar
de partea medială pe zona osului ulnar este localizată epicondilita medială sau ”cotul jucătorului
de golf”.

12
Epicondilita laterală sau ”cotul tenismenului ” este cea mai frecventă formă a epicondilitei ce
afectează musculatura extensoare a antebrațului. În urma suprasolicitării musculaturii extensoare
apar microrupturi musculare la nivelul inserției osoase asociate cu durere locală, inflamație și
mobilitate scăzută.
Apare cu precădere la categoria de vârstă 30 – 50 de ani întrucât aceasta este apogeul efortului
fizic maximal.

Epicondilita medială sau ”cotul jucătorului de golf” este o condiție inflamatorie a epicondilului
medial al cotului. Este asemănătoare epicondilitei laterale, afectată fiind musculatura flexoare a
antebrațului pe braț și a mâinii pe antebraț. Afecțiunea apare în general ca urmare a unor mișcări
repetitive realizate la nivelul articulației pumnului. Tendinita apare ca urmare a
microtraumatismelor suferite la nivelul musculaturii.

c. Etiologie
Epicondilita apare ca urmare a unor traumatisme sau microtraumatisme, sau chiar a
surmenajului articular la nivelul cotului.

Factorii ce duc la apariția afecțiunii sunt:


- manipularea constantă a obiectelor cu o greutate mai mare de 1 kg
- manipularea obiectelor cu greutăți mai mari de 20 kg cel puțin de 10 ori pe zi
- mișcări repetate de mai mult de 2 ori pe zi
- vârsta
- deficitul de forță musculară
- lovituri directe

d. Simptomatologie
Simptomele epicondilitei se dezvoltă treptat, durerea fiind primul semn al afecțiunii, dar
și cel mai important. Aceasta crește ca intensitate însă fără evoluții bruște sau majore. Către
accentuarea afecțiunii pacientul realizează durerea ca fiind un semn important datorită faptului
că aceasta este constantă fără tendință de diminuare.
Între aceste simptome clinice ale epicondilitei amintim:
- durere la nivelul cotului și antebrațului în treimea superioară
- forță scăzută la nivelul antebrațului și a mâinii
- parestezie pe partea laterală a antebrațului
- senzație de arsură la nivelul cotului

13
- imposibilitatea de realizare a prehensiunii
- mobilitate scăzută la toate mișcările

În epicondilita laterală dureroasă și inflamată devie partea exterioară a cotului.


Afecțiunea poate fi determinată de o gamă largă de sporturi sau miscări, tesionarea maximală
fiind în această zonă. Inflamația cuprinde tendonul extensor ce își are originea pe epicondilul
lateral. Durerea exacerbată este vie în clipa în care pacientul extinde complet brațul.
În epicondilita medială inflamația apare pe partea medială a cotului. Mușchii afectați
fiind flexorii degetelor și ai policelui precum și mușchii pronatori ce se găsesc pe partea
anterioară a antebrațului. Ca urmare a traumatismelor și suprasolicitării, punctul de inserție
musculară devine dureros.

e. Diagnostic
În cazul epicondilitei, diagnosticul este bazat pe durerea persistentă asociată cu
slabiciunea musculară și forța scăzută. În vederea diagnosticării funcționale, kinetoterapeutul va
realiza o serie de teste specifice cotului realizate prin palpare sau măsurare funcțională.
Deasemeni se utilizează și teste specifice activităților zilnice. Între acestea amintim:
- palparea zonei laterale epicondiliene
- caracterul și durata simptomelor
- extensia articulației pumnului și a degetului medius. Pacientul realizează extensia
împotriva rezistenței puse de kinetoterapeut
- strângerea în mână a dinamometrului cu scopul de provocare a durerii de la nivelul
cotului. Această metodă de tratament este utilizată pentru a examinarea sincerității
- durere existentă la nivelul mâinii și articulației pumnului
- prehensiunea afectată
- slabiciune musculară prin testarea forței musculare
- investigații paraclinice și de laborator:
o analize de sânge în vederea identificării unui martor inflamator
o RMN

14
Fig. Nr. 6 – RMN cot
o Computer Tomograf
o Ecografie de părți moi
o Radiografie cu scopul de eliminarea a suspiciunilor de artrită la nivelul cotului

Fig. Nr. 7 – radiografie cot

o Electromiografie (EMG) cu scopul de eliminare a suspiciunii de compresie


nervoasă

f. Evoluție și prognostic
Afecțiune cu implicație majoră în viața pacientului, epicondilita laterală prezintă evoluție
lentă cu simptomatologie redusă putând fi diagnosticată abia într – un moment foarte avansat al
afectării musculare și funcționale.
Există însă și posibilitatea unui puseu dureros brusc, fără antecedente sau semne de
afecțiune precedente, bruschețea fiind cea care instalează imposibilitatea funcțională a
complexului cot – antebraț - mână.
Lipsa tratamentului va duce la impotența funcțională totală și blocajul articular sever al
articulațiilor ce formează articulația cotului ca întreg.

15
Puseele inflamatorii pot fi provocate și de o simplă supinație cu cotul extins ca urmare a
tensionării musculaturii de pe partea laterală a antebrațului. Durata puseului dureros este
nelimitată și cedează de obicei la repaos, aplicații de căldură, masaj și mobilizări pasive pe toate
direcțiile de mișcare din această articulație.

g. Tratamennt
În momentul depistării afecțiunii și diagnosticării acesteia se impune repaos imediat
asociat cu medicație miorelaxantă.
O altă modalitate de tratament conservator o reprezintă ortezele aplicate pe 1/3 superioară
a antebrațului ce ajută la relaxarea mușchilor și tendoanelor.
Terapia cu unde șoc este folosită cu succes datorită creerii de microtraumatisme ce va
facilita vindecarea zonei afectate.
Metoda Cyriax ce constă în fricțiuni transverse profunde este utilizată cu succes în
tratarea acestei afecțiuni inflamatorii fiind combinată cu manipulările și tracțiunile articulare în
ax.
Diminuarea durerii reprezintă inițierea tratamentului fizio – kinetoterapeutic cu scop în
reducerea inflamației tendoanelor, diminuarea durerii, stimularea circulației locale și a proceselor
resorbtive precum și creșterea mobilității articulare și a forței musculare.
Stretchingul este un mijloc de relaxare musculară realizat prin întinderea susținută cu o
durată de la 30 secunde până la un minut.
Există și situații în care durerea nu scade ci se întețește, motiv pentru care se apelează la
intervenția chirurgicală. Aceasta are loc după persistența durerilor și a simptomatologiei circa 12
luni. Intervenția presupune excizia țesutului muscular lezat și reatașarea mușchiului sănătos la
os.

h. Complicații
Epicondilita nu presupune existența unor complicații decât în cazul agravării sau
suprasolicitării cotului deja afectat de boală. Forțarea musculaturii și a articulației poate duce la
ruperea tendoanelor și apariția de microtraumatisme musculare cu formarea de contracturi –
retracturi musculare ce vor duce la impotență funcțională majoră și chiar infecții.

16
OBIECTIV III: PROGRAM DE RECUPERARE

Realizarea unui plan de recuperare cu interes față de afecțiunea epicondilită laterală


necesită adaptarea unui plan terapeutic recuperator la individ și necesitățile acestuia prin
stabilirea unor obiective de bază. Stabilirea și respectarea obiectivelor vor duce în final la
ameliorarea simptomatologiei și apariția fenomenelor specifice vindecării.
Epicondilita laterală este o afecțiune cu importanță funcțională în viața individului ca
urmare a durerilor și forței musculare scăzute la nivelul segmentului membrului superior, cu
precădere mână și antebraț.

Obiectivele principale sunt:


1. combaterea durerii și a fenomenelor inflamatorii de la nivelul musculaturii antebrațului și
mâinii
2. prevenirea și combaterea redorilor articulare la nivelul cotului
3. creșterea și menținere forței musculare la nivelul întregului membru superior afectat
4. creșterea și menținerea mobilității articulare la nivelul cotului
5. recuperarea funcționalității cotului
6. realizarea prehensiunii

În vederea realizării unui plan complet și corect de recuperare necesar tratării complete a
epicondilitei laterale, în lucrarea de față am enumerat modalitățile de recuperare ale afecțiunii
după cum urmează astfel:
1. tratament medicamentos
2. tratament igienico – dietetic

17
3. tratament chirugical
4. tratament balneo – fizio - kinetoterapeutic

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Tratamentul medicamentos reprezintă baza tratării sau eradicării tuturor afecțiunilor


corpului uman indiferent că este vorba despre o afecțiune infecțioasă, inflamatorie sau post-
traumatism.
Indicația medicamentoasă este realizată strict de cadrul medical avizat în domeniul
afecțiunii, acesta realizând o schemă de tratament în care sunt asociate mai multe substanțe
farmaceutice, fiecare având scop precis.
Substanțele analgetice sunt utile în tratarea acestor afecțiuni, însă trebuie consemnat
faptul că pacienții își pot distruge articulațiile și țesuturile implicate în afecțiune, ca urmare a
existenței riscului de suprasolicitare a acestor formațiuni.
S-au utilizat medicamente din categoria antiinflamatoriilor nesteroidine în faza incipientă
cu rol în diminuarea durerilor existente. Deasemeni, se utilizează vitamine și suplimente de
calciu și potasiu cu rol în relaxarea musculară, precum și medicație miorelaxantă.
Nediminuarea simptomatologiei obligă la inflitrații la nivelul articulației cotului urmate
de mișcări pasive și active.
Având în vedere că afecțiunea cotului este de natură musculo – tendinoasă, pacienților li
se recomandă adesea masaj cu diferite creme cu efect antalgic.
Se evită pe cât posibil administrarea de steroizi sau cortico steroizi .

TRATAMENT IGIENICO – DIETETIC

Această modalitate de tratament este utilizată în cadrul afecțiunilor corpului uman având
substrat conservator. Majoritatea afecțiunilor corpului presupun urmarea unui regim alimentar
bine definit precum și a unui stil de viață adecvat afecțiunii, astfel încât să nu apară agravarea
simptomatologiei bolii din neglijența pacientului.
Apariția epicondilitei atât mediale cât și laterale este strict legată de mișcările repetitive
greșite și suprasolicitare, motiv pentru care post recuperare pacienții sunt îndrumați spre
respectarea unui regim al antrenamentului cu scop profilactic.
Se evită suprasolicitarea antebrațului și a articulației cotului prin repaos sau relaxare post
efort fizic ce implică lucrul cu membrul superior. Deasemeni, se realizează tehnici relaxatoare
precum stretching sau mobilizări pasive și active din articulația cotului cu rol în detensionarea

18
musculară. Sportivilor de performanță li se recomandă efectuarea de masaje în timpul sau post
antrenamentelor în vederea evitării reapariției simptomatologiei.
Regimul alimentar recomandat este hiposodat în special în cazul administrării de A.I.N.S
(antiinflamatorii nesteroidiene), dar se recomandă pacienților și urmarea unui regim dietetic
format din proteine și săruri minerale.
Se recomandă pacientului practicarea unei meserii adecvate afecțiunii, iar dacă acest
lucru nu este posibil se va evita executarea acțiunilor solicitante acestei articulații.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL este necesar numai în cazul ruperii masive de fibre ale
tendoanelor sau mușchilor ca urmare a existenței simptomatologiei dar continuării sportului/
mișcării și suprasolicitării articulației și musculaturii adiacente. Se intervine prin eliminarea
țesutului cicatriceal și reatașarea musculară la secțiune osoasă de inserție de care aparține.
Tratamentul chirurgical presupune imobilizarea în atelă gipastă sau orteză fixă a
membrului superior, cu cotul flectat și antebrațul prono-supinat. Se realizează toaleta zonei în
centre specializate. După suprimarea firelor de sutură se poate interveni din punct de vedere
kinetoterapeutic, reluarea activităților realizându-se treptat.
Recomandarea post-intervenție chirurgicală va fi de evitare a suprasolicitării sau a
efortului maximal și menținerea funcționalității și supleței cotului.

TRATAMENTUL BALNEO – FIZIO – KINETOTERAPEUTIC

Tratamentul balneo – fizio – kinetoterapeutic este partea cea mai importantă din schema
de tratament asociată afecțiunii întrucât îndeplinește condițiile esențiale de stimulare a menținerii
funcționalității musculare, articulare și senzitive.
Cura balneo – fizio – kinetoterapeutică implică tratamentul balnear, ce utilizează apa în
scop terapeutic, asociat cu plimbări montane și curele de aer, împachetări cu nămol,
electroterapie și gimnastică medicală propriu-zisă.
Asocierea acestor metode de tratament garantează recuperarea funcționalității formațiunii
anatomice, diminuarea durerilor, combaterea redorilor, blocajelor și diformităților, și permite
pacientului în cauză desfășurarea activităților zilnice casnice și profesionale în limite normale.
Cotul este articulația membrului superior utilizată pe toate direcțiile și în toate gradele de
libertate pe parcursul zilei, motiv pentru care nu se poate vorbi de kinetoprofilaxie sau tratament
profilactic propriu-zis.
Tratamentul curativ vizează influențarea evoluției afecțiunii în viața pacientului precum
și atenuarea fenomenelor dureroase și reluarea activităților zilnice.

19
Electroterapia:
- laserterapie antalgică
- ultrasunete 0,4 w/ cm2
- curenți diadinamici
- unde scurte cu bobinele orientate latero – lateral la nivelul cotului
- se poate utiliza deasemeni și curentul interferențial cu electrozii poziționați latero –
lateral
Hidrotermoterapia este procedura terapeutică ce utilizează apa ca formă de tratament a
afecțiunilor inflamatorii. Se utilizează în principal apa la temperaturi de 37 – 38 grade celsius,
dar se pot folosi și ape minerale cu diverse compoziții sau ape simple de rețea îmbogățite cu
săruri.
Pacienta va realiza exerciții în bazinul de înnot sub îndrumarea kinetoterapeutului.
Exercițiile vor fi din sfera exercițiilor globale, dar și cu direcție specifică cotului.
Se va continua cu aplicații cu nămol timp de 20 minute. Se indică terapia cu nămol ca
urmare a procesului inflamator ce apare în cadrul afecțiunii. În lipsa aplicațiilor cu nămol se
poate apela la comprese reci cu diferite plante medicinale sau chiar comprese reci simple.
Terapia se încheie printr-un duș subacval cu o durată de 20 minute ce are ca scop
decontractarea și relaxarea musculară, intensitatea barică fiind stabilită în funcție de
suportabilitatea pacientului.

Climatoterapia se referă la utilizarea particularităților climaterice ale unei regiuni, în scop


terapeutic, pentru întărirea generală a organismului, cu precădere a sistemului respirator.
Organismul uman necesită stimularea constantă a mecanismelor sale de apărare și adaptarea la
condițiile externe corpului, motiv pentru care terapia ce utilizează aerul este una propice
afecțiunilor ce implică tendoanele și musculatura.
Terapia corpului ce utilizează aerul ca adjuvant este indicată în cadrul tratamentului
pacientului cu epicondilită din punct de vedere al aerosolilor inhalați în timpul plimbărilor
montane la altitudini de aproximativ 900 metri.

Cura balneară sau baia curativă prespune deplasarea pacientului în stațiuni balneare cu ape
termale sau minerale. Băile la care este supus pacientul presupun băi de membre superioare,
întrucât afecțiunea este una cu localizare precisă. Apele au efect terapeutic cu indicație în
afecțiuni reumatismale inflamatorii dar cu incidență la nivelul musculaturii și formațiunilor
adiecente unei articulații.

20
În cazul în care pacientul nu dă semne de ameliorare, se poate apela la băile galvanice
patrucelulare sau complete. Acestea stimulează circulația la nivel periferic, stimulează
sensibilitatea motorie și senzitivă și prezintă o gamă largă de indicații în complexul organism –
boală.
Curele balneare împreună cu plimbările montane sunt recomandate a se face de 2 – 3 ori
pe an, cu o repetitivitate de 12 – 16 zile cura.

Kinetoterapia sau utilizarea exercițiilor fizice cu rol recuperator este indicată în tratarea
afecțiunii inflamatorii întrucât ajută la diminuarea procesului inflamator, menținerea și creșterea
mobilității articulare, menținerea și creșterea forței musculare, relaxarea mușchilor hipertoni și
menținerea supleței articulare.
Faza inițială a afecțiunii în care simptomatologia este predominant dureroasă impune
repaos la nivelul articuației cotului, acesta realizându-se prin punerea în atelă gipsată sau orteză
termorezistentă. Pe parcursul zilei orteza va fi purtată permanent în timp ce pe parcursul nopții
aceasta va fi îndepărtată.
Inițierea programului de recuperare este compatibilă cu purtarea ortezei, motiv pentru
care pe măsură ce simptomatologia dureroasă se diminuează, pacientul va da orteza jos și va
realiza kinetoterapie prin mobilizări pasive, pasivo active și active, asociate stretchingului și
masajului relaxator al membrului superior.

Epicondilita presupune implicare întregului compex al membrului superior, având


influențare asupra funcțiilor mâinii, pumnului, antebrațului, cotului, brațului și umărului. Din
acest motiv este necesară efectuarea gimnasticii musculare și articulare pentru întreg acest
complex.
Imobilizarea va fi cu blocaj la nivelul articulației pumnului în poziție neutră, blocaj la
nivelul articulației cotului în flexum de 90 grade și antebrațul prono – supinat.
Vor fi realizate mobilizări pasive, active și active cu rezistență la nivelul degetelor, mâinii
și articulației pumnului.

Program de recuperare indicat în Epicondilita laterală

Din așezat la masa de lucru:

- mobilizări pasive pe mișcarea de flexie – extensie a degetelor ( 2 x 10 repetări)

21
- mobilizări pasive pe mișcarea de flexie dorsală – flexie palmară a mâinii ( 2 x 10
repetări)
- mobilizări pasive pe mișcarea de înclinare radială – înclinare cubitală ( 2 x 10 repetări)
- mobilizări pasive pe mișcarea de pronație – supinație (10 repetări)
- mobilizări pasive pe mișcarea de flexie – extensie a antebrațului pe braț (2 x 10 repetări)
- mobilizări active pe mișcarea de flexie dorsală – flexie palmară (10 repetări)
- realizarea pensei poli – digitală, unind policele cu fiecare deget al mâinii
- realizarea mișcării de prehensiune prin strângerea și desfacerea pumnului ( 2 x 10
repetări)
- cu antebrațul sprijinit pe masă, pacienta realizează pronația – supinația antebrațului ( 20
repetări)
- cu antebrațul sprijinit pe masă, pacienta realizează flexia antebrațului pe braț și revenire
în poziția inițială (20 repetări)
- cu antebrațul sprijinit pe masă, pacienta realizează flexia întregului membru superior din
articulația umărului ( 2 x 10 repetări)
- ducerea mâinii pe cap și revenire în poziția inițială cu antebrațul pe masă( 10 repetări)
- cu o minge între degete, pacienta realizează presiuni cu degetele pe mingiuță imitând
mișcarea de prehensiune ( 2 x 10 repetări)
- cu mingea între palme, pacienta realizează presiuni pe minge ( 2 x 10 repetări)
- cu mingea cuprinsă între mâini, pacienta realizează presiune și stoarcere (2 x 20 repetări)
- cu o minge de burete, pacienta realizează pensa bi – digitală pe minge cu presiune,
utilizându-se pe rând degetele 2,3,4,5 rezistența fiind opusă de police (10 repetări de
fiecare pensă)
- cu mingea de burete prinsă între buricele degetelor, se realizeazză presiune pe minge cu
menținerea acesteia pentru 5 secunde ( 10 repetări)
- cu o greutate de aproximativ 500 grame în mână, antebrațul sprijinit pe masă și mâna în
afara mesei de lucru, se realizează flexia palmară ( 2 x 10 repetări)
- cu o greutate de aproximativ 500 grame în mână, antebrațul sprijinit pe masă și mâna în
afara mesei de lucru, se realizează flexia dorsală (2 x 10 repetări)
- cu antebrațul sprijinit pe masă în prono – supinație și o greutate de aproximativ 500
grame în mână, se realizează pronația și supinația cu greutate (2 x 20 repetări)
- cu o greutate de 500 grame se realizează flexia antebrațului pe braț cu revenire (2 x 10
repetări)

22
- cu cotul pe masă, kinetoterapeutul pune priza pe fața internă a antebrațului și contrapriza
la cot, realizând astfel inversarea agonistică pe mișcarea de flexie – extensie a
antebrațului pe braț (2 x 5 repetări)
- cu cotul pe masă, kinetoterapeutul pune priza pe fața palmară a mâinii și a antebrațului și
contrapriza la cot, realizând astfel inversarea agonistică pe mișcarea pronație – supinație
(2 x 5 repetări)
- cu cotul sprijinit pe masă, pacienta împreună cu kinetoterapeutul realizează mișcarea de
scandemberg cu rezistență ușoară ( 10 repetări)
- din așezat, cu palmele unite la nivelul pieptului, pacienta realizează extensia antebrațelor
pe braț și revenire în poziție inițială menținând palmele unite ( 2 x 10 repetări)
- cu palma pe minge și antebrațul pronat, pacienta realizează presiuni menținând poziția 3
secunde ( 10 repetări)
- cu mingea în mână, cotul extins și membrul superior ridicat de pe masă, pacienta
realizează presiuni pe minge cu degetele ( 2 x 10 repetări)

Din așezat:

- cu o bandă elastică de capete apucată, cu mâna membrului afectat pacienta realizează


tracțiuni de bandă pe diagonală(2 x 10 repetări)
- cu o bandă elastică de capete apucată, pacienta realizează abducția membrelor superioare
împotriva rezistenței dată de bandă ( 2 x 10 repetări)
- cu bastonul de capete apucat, pacienta realizează întinderea membrului superior la
orizontală de partea stângă/ dreaptă (10 întinderi)
- cu bastonul de capete apucat, pacienta realizează abducția brațelor cu flexia antebrațelor
pe braț și ducerea bastonului la piept (2 x 10 repetări)
- cu brațul flectat la 170 grade, antebrațul flectat pe braț și o greutate de 300 grame în
mână, pacienta realizează extensia antebrațului pe braț (2 x 10 repetări)
- cu brațul abdus și antebrațul flectat deasupra capului, în mână cu o greutae de 300 grame,
pacienta realizează extensia antebrațului pe braț ( 2 x 10 repetări)
- cu o bandă elastică de capete apucată, pacienta realizează diagonala Kabat de extensie a
membrului superior afectat (2 x 5 repetări)
- cu bastonul de capete apucat la nivelul omoplaților, pacienta realizează extensia coatelor
cu ducerea bastonului deasupra capului și revenire în poziție inițială ( 2 x 10 repetări)

23
Din Ortostatism:

- cu palma pe fizo – ball și trunchiul flectat la 45 grade, pacienta face presiune cu palma pe
minge cotul fiind extins ( 25 repetări)
- cu fizio – ballul între mâini și coatele extinse, pacienta face presiuni pe minge ( 25
repetări)
- cu mâinile apucat de șipca spalierului corespunzătoare nivelului umerilor, pacienta
realizează flotări la spalier (2 x 10 repetări)
- la masa de lucru, cu mâinile sprijinite pe placa de echilibru, pacienta încearcă să își
mențină echilibrul lăsându-și greutatea pe placă (3 minute)
- cu o greutate de 500 grame, pacienta realizează flexia antebrațului pe braț cu ducerea
greutății la umărul opus (2 x 10 repetări)
- cu o greutate de 500 de grame în mână, pacienta duce mâna la talie și realizează abducția
brațului ( 2 x 10 repetări)
- cu membrul superior abdus la 90 grade și o greutate de 500 grame în mână, pacienta
realizează flexia antebrațului pe braț cu ducerea greutății la piept (2 x 5 repetări)
- cu palma membrului afectat pe perete, pacienta realizează flotări la perete ( 10 repetări)
- cu o bandă elastică prinsă la un capăt de spalier la celălalt de pacientă, aceasta realizează
adducția membrului superior la orizontală și flexia antebrațului pe braț ( 10 repetări)
- din aceeași poziție, pacienta realizează extensia antebrațului pe braț ( 10 repetări)
- pacienta șterge geamul pentru 2 minute
- pacienta șterge masa pentru 1 minut
- pacienta strânge o pătură
- pacienta dă cu mătura pentru 2 minute

Din atârnat la spalier: pacienta menține poziția de atârnat aproximativ 30 de secunde repetând
atârnatul de 10 ori.

Masaj:

- Pacienta în poziție de așezat la masa de lucru cu antebrațul sprijinit pe masă, pronat. Se


realizează efleurajul lent, semiprofund pornind de pe fața dorsală a mâinii, zona
posterioară a antebrațului până deasupra cotului. Efleurajul se realizează cu toată palma,
cu fața dorsală a mâinii, cu degetele, cu partea cubitală și mai apoi cu nodozitățile.

24
Tehnica de execuție este lentă urmărind să îmbrace toată partea dorsală a mâinii și
antebrațului. Se continuă cu fricțiunile executate cu degetele și nodozitățile. Se insistă pe
musculatura din treimea superioară a antebrațului. Se continuă cu frământatul în brățară.
După care se încheie pe această parte tot cu un efleuraj lent și profund.
- Pacienta în poziție de așezat la masa de lucru cu antebrațul sprijinit pe masă, supinat. Se
realizează masajul mîinii. Efleuraj cu policele, urmat de efleuraj cu întreaga palmă. Se
fricționează fiecare deget, musculatura din eminența tenară și hipotenară. Se insistă pe
partea cărnoasă a mâinii și se încheie cu efleuraj și se încheie cu tracțiuni și scuturături
de membru superior.
- Final acestui masaj se realizează fricțiune punctată cu policele pe musculatura ce
inconjoară cotul în zona sa infero – laterală.

25
OBIECTIV IV: PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE

Pacient I
Nume: S
Prenume: B
Vârstă: 22 ani
Sex: F
Ocupație: contabilă
Diagnostic clinic: epicondilită laterală dreaptă

Motivele internării
- pacienta se internează ca urmare a durerilor exagerate ce au apărut pe timpul nopții
- pacienta se află în evidență cu afecțiuni musculare

Antecedente heredo – colaterale, personale fiziologice şi patologice


- mama pacientei este suferindă de popliartrită reumatoidă
- tatăl pacientei este suferind de cardiopatie cronică ischemică dureroasă
- pacienta este suferindă de fibromialgie, aceasta fiind diagnosticată în urmă cu 2 ani
- durerile la cot au apărut în urmă cu 3 săptămâni pentru prima dată, intensitatea acestora
fiind scăzută

Comportamente
- la internare pacienta se prezintă vioaie, alertă, orientată spațio – temporal
- aceasta este conștientă de afecțiune și necesitatea imobilizării articulației cotului

Medicaţie administrată până la momentul internării

26
- anterior internării, pacienta utiliza medicaţie pe bază de multivitamine:
- multivital A-Z
- calciu cu magneziu și D3

Examen clinic obiectiv


Inspecția regiunii cotului evidențiază poziția în flexum a acestuia.
Palparea evidenţiază existenţa punctelor dureroase la nivelul antebrațului și pe mușchiul biceps
în treimea sa inferioară.
Examinarea mobilității . Se observă mobilitate scăzută ca urmare a durerilor apărute.
Mobilizarea pasivă accentuează durerea însă permite eliminarea diagnosticului funcțional de
redoare articulară.
Testarea prehensiunii evidențiază forța scăzută în mână.

Examen neuro – motor


Din punct de vedere motor mâna prezintă forță diminuată ca urmare a contracturilor și procesului
inflamator apărut.
Din punct de vedere neurologic reflexele sunt în limite normale, reflexul bicipital fiind imposibil
de testat ca urmare a poziției de flexum și imposibilitatea relaxării musculare a pacientului.
Din punct de vedere funcțional pacienta prezintă afectată acțiunea naturală a membrului superior.

Program de recuperare
Epicondilita laterală sau cotul tenismenului primește tratament din sfera baleno – fizio –
kinetoterapeutică, motiv pentru care s-au utilizat mijloace și tehnici specifie asociate repaosului
și tratamentului medicamentos administrat post internare.
Utilizate au fost
- imobilizarea în orteză 5 zile
- hidrotermoterapia
- cura balneară
- electroterapia
- laserterapie antalgică
- ultrasunetele

27
- curenții diadinamici
- kinetoterapia:
- masaj
- exerciții pasive
- exerciții active
- exerciții cu diverse obiecte
- exerciții la diverse aparate
- tehnici FNP
- diagonale Kabat

Evoluţie
Începerea tratamentului prezintă rezultate favorabile în privința relaxării musculare și diminuării
procesului dureros.
Inițial pacienta a stat în orteză imobilizată 5 zile, după care s-a decis înlăturarea acesteia și
începerea tratamentului kinetoterapeutic.
La 5 zile după începerea tratamentului kinetoterapeutic s-a inițiat tratamentul electroterapeutic ca
urmare a diminuării proceselor inflamatorii dureroase ședințele realizându-se la intensitatea
suportată de pacientă.
În tot acest interval pacienta a urmat și cura balneară asociată cu băi și dușul subacval,
realizându-se alternarea între terapia propriu zisă și relaxarea musculară dată de terapia cu apă.

Prognostic şi particularitatea cazului


Continuarea programului de recuperare va ajuta pacienta la recăpătarea funcționalității întregului
membru și reluării independenței în activitățile zilnice.
Utilizarea corectă a tehnicilor și metodelor din cadrul kinetoterapiei precum și evitarea
suprasolicitării articulațiilor întregului cot vor menține funcționalitatea organismului fără
alterarea stării de bine a acestuia.
Particularitatea cazului este dată de vărsta tânără a pacientei asociată cu simptomatologia ce a
impus imobilizarea în orteză.

Pacient II
Nume: R
Prenume: U
28
Vârstă: 27 ani
Sex: F
Ocupaţie: pictor
Diagnostic clinic: Epicondilită laterală dreaptă

Motivele internării
- pacienta se internează ca urmare a senzației de parestezie apărută pe partea radială a
membrului superior drept
- pacienta nu este în evidență cu afecțiuni neurologice cu simptomatologie specifică
parestezică

Antecedente heredo – colaterale, personale fiziologice şi patologice


- mama pacientei nu este în evidență cu afecțiuni cronice
- tatăl pacientei este suferind de astm bronșic
- din punct de vedere clinic pacienta este sănătoasă fără condiții de boală prezente în trecut

Comportamente
- la internare pacienta se prezintă vioaie, alertă, agitată ca urmare a paresteziei apărute
- aceasta nu este pe deplin conștientă de afecțiune și simptomatologia acesteia
- prezintă ritm cardiac crescut ca urmare a stării de agitație în care se află

Medicaţia administrată până la momentul internării


- anterior internării pacienta nu a urmat nici un tratament medicamentos

Examen obiectiv clinic


Inspecția regiunii cotului evidențiază poziția în flexum a acestuia.
Palparea evidenţiază existenţa punctelor dureroase la nivelul antebrațului precum și prezența
paresteziei pe partea radială a antebrațului.
Examinarea mobilității. Se observă mobilitate scăzută ca urmare a lipsei coordonării antebrațului
și mâinii.
Mobilizarea pasivă relaxează întregul membru și inhibă senzația de parestezie.
Testarea prehensiunii evidențiază problema neurologică.

29
Examenul neuro – motor
Din punct de vedere neurologic pacienta prezintă parestezie pe partea radială a antebrațului ca
urmare a inflamației de la nivelul cotului și compresiei nervoase realizate de această inflamație a
tendoanelor.
Din punct de vedere motor, parestezia nu permite o bună investigare a forței musculare.
Din punct de vedere funcțional, pacienta prezintă deficit crescut la nivelul mâinii drepte ca
urmare a procesului parestezic apărut.

Programul de recuperare
Ca urmare a tabloului clinic, se evită imobilizarea și se apelează la balneo – fizio – kinetoterapie.
- băile galvanice la nivelul membrelor superioare
- laserterapia cu scop antalgic
- ultrasunetele cu scop antiedematos
Se intervine kinetoterapeutic prin:
- mobilizări active
- mobilizări active cu rezitență
- exerciții cu diverse aparate și obiecte.
- cu scop în creșterea forței musculare se insistă pe exerciții dificile ca intensitate și durată

Evoluţie
Instaurarea precoce a programului de recuperare diminuează vizibil simptomatologia și
îmbunătățește funcționalitatea membrului superior drept al pacientei.
Parestezia este diminuată aproape complet.
Forța musculară poate fi testată acum, aceasta crescând vizibil.

Prognostic şi particularitatea cazului


Continuarea programului de recuperare va ajuta la recăpătarea pe deplin a funcționlității și
evitarea reinstalării simptomatologiei de bază.
Particularitatea cazului este dată de instalarea paresteziei fără simptomatologie precedentă,
precum și de recuperarea galopantă de care a dat dovadă pacienta.

Pacient III

30
Nume: L
Prenume: O
Vârstă: 22 ani
Sex: F
Ocupaţie: funcţionar public
Diagnostic clinic: epicondilită laterală stângă
Motivele internării
- pacienta se internează ca urmare a unui episod recurent unei crize inflamatorii la nivelul
cotului
- pacienta este în evidență cu afecțiuni reumatismale inflamatorii

Antecedente heredo – colaterale, personale fiziologice şi patologice


- mama pacientei nu este în evidență cu afecțiuni cronice
- tatăl pacientei nu este înregistrat în evidențele medicale
- pacienta este suferindă de reumatism articular acut diagnosticat la vârsta de 18 ani

Comportamente
- la internare pacienta se prezintă alertă, orientată spațio – temporal, conștientă de
afecțiune și modalitatea de prezentare a simptomatologiei specifice
- aceasta prezintă ritm cardiac normal și tensiune arterială 120/60 mmHg

Medicaţia administrată până la momentul internării


- anterior internării pacienta lua A.I.N.S la apariţia simptomatologiei dureroase articulare
precum și miorelaxante în crizele dureroase musculare
- în urmă cu 2 ani aceasta a urmat o cură injectabilă cu Movalis
- odată la trei luni urmează o cură cu minerale și suplimente de calciu și D3

Examenul clinic obiectiv


Inspecția regiunii cotului evidențiază poziția în flexum a acestuia cu antebrațul pronosupinat.
Palparea evidenţiază existenţa punctelor dureroase la nivelul antebrațului.
Examinarea mobilității evidențiază mobilitate scăzută ca urmare a durerilor apărute precum și
cracmente la mișcarea de pronație – supinație.

31
Mobilizarea pasivă accentuează durerea însă permite eliminarea diagnosticului funcțional de
redoare articulară.
Testarea prehensiunii evidențiază forța scăzută în mână și instabilitate articulară la nivelul
pumnului la tensionarea musculaturii antebrațului.

Examenul neuro – motor


Din punct de vedere neurologic pacienta se prezintă în limite normale.
Din punct de vedere muscular pacienta prezintă forță scăzută în mâna stângă ca urmare a
simptomatologiei inflamatorii.
Din punct de vedere funcțional, pacienta prezintă deficit muscular precum și mobilitate scăzută
în articulațiile membrului superior ca urmare a simptomatologiei reumatismale.

Program de recuperare
Pacienta cu istoric reumatismal este conștiincioasă din punct de vedere recuperator urmând de 2
ori pe an cura balneară cu hidrotermoterapie și plimbări. Aceasta merge în stațiuni cu băi sărate,
băi minerale și nămoluri.
Din punct de vedere kinetoterapeutic aceasta a urmat gama completă cu:
- masaj
- mobilizări pasive
- exerciții active
- exerciții cu rezistență
- exerciții cu obiecte și la diferite aparate
- diagonale Kabat
- tehnici FNP
Electroterapeutic a urmat o cură cu:
- ultrasunete
- laserterapie antalgiă
- unde scurte
- curenți interferențiali cu electrozii plasați latero – lateral la nivelul cotului

Evoluţie
Inițiereaprogramului balneo – fizio – kinetoterapeutic reduce semnificativ simptomatologia.

32
Diminuarea simptomatologiei duce la creșterea mobilității articulare și implicit a funcționalității
întregului membru superior.
Inițierea programului BFT a condus la diminuarea simptomatologiei reumatismale și crearea
unei stări de bine din punct de vedere al mobilității articulare și realizării activităților zilnice.

Prognostic şi particularitatea cazului


Continuarea curelor de recuperare bianuale vor ajuta pacienta la prevenirea acestor inflamații
musculare cauzate de suprasolicitare și o vor ajuta să își mențină funcționalitatea întregului corp.
Particularitatea cazului este dată de afecțiunea de bază reumatism articular acut precum și
modalitatea de reacție a organismului în caz de suprasolicitare.

33
BIBLIOGRAFIE:

1. Albu I, Vaida A. , ”Anatomie topografică. 2nd”, Ed. Bucureşti, Editura All; 1998

2. Albu, C.,A. Albu „Kinetoterapia Pasivă”, Ed. Polirom, București 2004;

3. Baciu C., ”Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor”. Ed. Sport-


Turism, Bucureşti

4. Baciu C., ”Aparatul locomotor”, Ed. Medicală, București, 1981

5. Balint T., Diaconu I., ”Evaluarea aparatului locomotor”, Ed. Technopres, Iaşi, 2007

6. Burghele N, Faur M.,”Traumatismele cotului.Complicaţii şi tratament”,Ed. Medicală,


Bucureşti, 1997

7. I. Kiss., „Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală în afecțiunile aparatului


locomotor”, Ed. Medicală, București, 2004

8. James KH, Raymond CC, Leung HB (28 feb 2014).”Lateral epicondylalgia : midlife
crisis of a tendon”. Hong Kong Med J , Vol 2

9. Joy C. ( Decembrie 2007) ,” The Patient-Rated Tennis Elbow Evaluation (PRTEE) User
Manual. School of Rehabilitation Science,” McMaster University, Hamilton, Ontario,
Canada Clinical Research Lab, Hand and Upper Limb Center, St. Joseph's Heath Center,
London, Ontario, Canada

10. Leung HB, Yen CH, Tse PYT.(7 noi 2004).”Reliability of Hong Kong Chinese version of
the patient-rated Forearm Evaluation Questionaire for lateral epicondylitis „. Hong
Kong Med J, Vol 10 Nr 3 june, 2004

34
11. Niţescu V. , ”Anatomie funcţională.Biomecanica şi antropologia aparatului locomotor”.
Bucureşti:Editura Didactică şi Pedagogică 1955

12. Nordin M, Frankel VH., ”Basic Biomechanics of the Musculoskeletal System. 2 nd


Edition”. Philadelphia:Lea&Febiger, 1989

13. Norton H. Lateral Epicondylitis

14. Papilian V., „Anatomia omului. vol.I.” Bucureşti:Editura BicAll, 1988

15. C. Zaharia ., „Elemente de patologie a aparatului locomotor”, Ed. Paideia, București,


2004

16. Sbenghe, T. ., „Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare”, Ed. Medicală,


București, 1987

17. Zamora E., Ciocoi-Pop R..” Bazele teoretico-metodice ale kinetoterapiei în bolile
reumatice”, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2006

18. Zamora E., Crăciun D.. Anatomia omului. Aparatul locomotor- Artrologie şi
biomecanică, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2006

http://www.hkmj.org/article_pdfs/hkm1404p145.pdf
http://www.physio-pedia.com/Lateral_Epicondylitis
http://www.hkmj.org/article_pdfs/hkm0406p172.pdf

35
ANEXE

Obiectivele principale sunt:


7. combaterea durerii și a fenomenelor inflamatorii de la nivelul musculaturii antebrațului și
mâinii
8. prevenirea și combaterea redorilor articulare la nivelul cotului
9. creșterea și menținere forței musculare la nivelul întregului membru superior afectat
10. creșterea și menținerea mobilității articulare la nivelul cotului
11. recuperarea funcționalității cotului
12. realizarea prehennsiunii

Electroterapia:
- laserterapie antalgică
- ultrasunete 0,4 w/ cm2
- curenți diadinamici
- unde scurte cu bobinele orientate latero – lateral la nivelul cotului
- se poate utiliza deasemeni și curentul interferențial cu electrozii poziționați latero –
lateral

Din așezat la masa de lucru:


- mobilizări pasive pe mișcarea de flexie – extensie a degetelor ( 2 x 10 repetări)
- mobilizări pasive pe mișcarea de flexie dorsală – flexie palmară a mâinii ( 2 x 10
repetări)
- mobilizări pasive pe mișcarea de înclinare radială – înclinare cubitală ( 2 x 10 repetări)
- mobilizări pasive pe mișcarea de pronație – supinație (10 repetări)
- mobilizări pasive pe mișcarea de flexie – extensie a antebrațului pe braț (2 x 10 repetări)

36
- mobilizări active pe mișcarea de flexie dorsală – flexie palmară (10 repetări)

Foto Nr. 1, 2, 3 – flexia dorsală-flexia palmară

- realizarea pensei poli – digitală, realizată între police și fiecare deget al mâinii
- realizarea mișcării de prehensiune prin strângerea și desfacerea pumnului ( 2 x 10
repetări)

Foto Nr. 4, 5 - prehensiune

- cu antebrațul sprijinit pe masă, pacienta realizează pronația – supinația antebrațului ( 20


repetări)

37
Foto Nr. 6, 7 – pronație – supinație

- cu antebrațul sprijinit pe masă, pacienta realizează flexia antebrațului pe braț și revenire


în poziția inițială (20 repetări)

Foto Nr. 8, 9 - flexia antebrațului pe braț

- cu antebrațul sprijinit pe masă, pacienta realizează flexia întregului membru superior din
articulația umărului ( 2 x 10 repetări)
- ducerea mâinii pe cap și revenire în poziția inițială cu antebrațul pe masă( 10 repetări)
- cu o minge între degete, pacienta realizează presiuni cu degetele pe mingiuță imitând
mișcarea de prehensiune ( 2 x 10 repetări)

Foto Nr. 10 – presiuni pe minge

- cu mingea între palme, pacienta realizează presiuni pe minge ( 2 x 10 repetări)

38
Foto Nr. 11 - presiuni pe minge

- cu mingea cuprisă între mâini, pacienta realizează presiune și stoarcere (2 x 20 repetări)

Foto Nr. 12 - stoarcere

- cu o minge de burete, pacienta realizează pensa bi – digitală pe minge cu presiune,


utilizându-se pe rând degetele 2,3,4,5 rezistența fiind opusă de police (10 repetări de
fiecare pensă)

Foto Nr. 13, 14 – pensă cu rezistență

39
- cu mingea de burete prinsă între buricele degetelor, se realizează presiune pe minge cu
menținerea acesteia pentru 5 secunde ( 10 repetări)

Foto Nr. 15 – presiune pe minge

- cu o greutate de aproximativ 500 grame în mână, antebrațul sprijinit pe masă și mâna în


afara mesei de lucru, se realizează flexia palmară ( 2 x 10 repetări)

Foto Nr. 16, 17 – flexia dorsală cu rezistență

- cu o greutate de aproximativ 500 grame în mână, antebrațul sprijinit pe masă și mâna în


afara mesei de luccru, se realizează flexia dorsală (2 x 10 repetări)

Foto Nr. 18, 19 – flexie palmară cu rezistență

- cu antebrațul sprijinit pe masă în prono – supinație și o greutate de aproximativ 500


grame în mână, se realizează pronația și supinația cu greutate (2 x 20 repetări)

40
Foto Nr. 20, 21 – pronație – supinație cu rezistență

- cu o greutate de 500 grame se realizează flexia antebrațului pe braț cu revenire (2 x 10


repetări)

Foto Nr. 22, 23 – flexia antebrațului pe barț cu rezistență

- cu cotul pe masă, kinetoterapeutul pune priza pe fața internă a antebrațului și contrapriza


la cot, realizând astfel inversarea agonistică pe mișcarea de flexie – extensie a
antebrațului pe braț (2 x 5 repetări)

Foto Nr. 24, 25 – tehnica inversare agonistică

- cu cotul pe masă, kinetoterapeutul pune priza pe fața palmară a mâinii și a antebrațului și


contrapriza la cot, realizând astfel inversarea agonistică pe mișcarea pronație – supinație
(2 x 5 repetări)

41
Foto Nr. 26, 27 – inversare agonistică pe supinație pronație

- cu cotul sprijinit pe masă, pacienta împreună cu kinetoterapeutul realizează mișcarea de


scandemberg cu rezistență ușoară ( 10 repetări)

Foto Nr. 28 - scandemberg

- din așezat, cu palmele unite la nivelul pieptului, pacienta realizează extensia antebrațelor
pe braț și revenire în poziție inițială menținând palmele unite ( 2 x 10 repetări)

Foto Nr. 29, 30 – flexii - extensii

- cu palma pe minge și antebrațul pronat, pacienta realizează presiuni menținând poziția 3


secunde ( 10 repetări)

42
Foto Nr. 31 – presiuni cu izometrie

- cu mingea în mână, cotul extins și membrul superior ridicat de pe masă, pacienta


realizează presiuni pe mine cu degetele ( 2 x 10 repetări)

Foto Nr. 32 – presiuni pe minge

Din așezat:
- cu o bandă elastică de capete apucat, cu mâna membrului afectat pacienta realizează
tracțiuni de bandă pe diagonală(2 x 10 repetări)

Foto Nr. 33 – tracțiuni de bandă

43
- cu o bandă elastică de capete apucat, pacienta realizează abducția membrelor superioare
împotriva rezistenței dată de bandă ( 2 x 10 repetări)

Foto Nr. 34, 35 – abducții pe orizontală

- cu bastonul de capete apucat, pacienta realizează întinderea membrului superior la


orizontală de partea stângă dreaptă

Foto Nr. 36, 37 – întinderi cu bastonul

- cu bastonul de capete apucat, pacienta realizează abducția brațelor cu flexia antebrațelor


pe braț și ducerea bastonului la piept (2 x 10 repetări)

Foto Nr. 38, 39 – bastonul la piept

- cu brațul flectat la 170 grade, antebrațul flectat pe braț și o greutate de 300 grame în
mână, pacienta realizează extensia antebrațului pe braț (2 x 10 repetări)

44
Foto Nr. 40 – exerciții cu greutate

- cu brațul abdus și antebrațul flectat deasupra capului, în mână cu o greutae de 300 grame,
pacienta realizează extensia antebrațului pe braț ( 2 x 10 repetări)

Foto Nr. 41, 42 – exerciții cu greutate

- cu o bandă elastică de capete apucată, pacienta realizează diagonala Kabat de extensie a


membrului superior afectat (2 x 5 repetări)

Foto Nr. 43 – diagonala Kabat

- cu bastonul de capete apucat la nivelul omoplaților, pacienta realizează extensia coatelor


cu ducerea bastonului deasupra capului și revenire în poziție inițială ( 2 x 10 repetări)

45
-
Foto Nr. 44, 45 – exerciții cu bastonul

Din Ortostatism:
- cu palma pe fizo – ball și trunchiul flectat la 45 grade, pacienta face presiune cu palma pe
minge cotul fiind extins ( 25 repetări)

Foto Nr. 46 – presiuni pe fizio - ball

- cu fizio – balul între mâini și coatele extinse, pacienta face presiuni pe minge ( 25
repetări)

Foto Nr. 47 – presiuni pe fizio - ball

46
- cu mâinile apucat de șipca spalierului corespunzătoare nivelului umerilor, pacienta
realizează flotări la spalier (2 x 10 repetări)

Foto Nr. 48, 49 – flotări la spalier


- la masa de lucru, cu mâinile sprijinite pe placa de echilibru, pacienta încearcă să își
mențină echilibrul lăsându-și greutatea pe placă (3 minute)

Foto Nr. 50 – echilibru pe fizio - ball

- cu o greutate de 500 grame, pacienta realizează flexia antebrațului pe braț cu ducerea


greutății la umărul opus (2 x 10 repetări)

Foto Nr. 51, 52 – exerciții cu greutatea


- cu o greutate de 500 de grame în mână, pacienta duce mâna la talie și realizează abducția
brațului ( 2 x 10 repetări)

47
Foto Nr. 53 – exerciții cu greutatea

- cu membrul superior abdus la 90 grade și o greutate de 500 grame în mână, pacienta


realizează flexia antebrațului pe braț cu ducerea greutății la piept (2 x 5 repetări)

Foto Nr. 54, 55 – exerciții cu greutatea

- cu palma membrului afectat pe perete, pacienta realizează flotări la perete ( 10 repetări)

Foto Nr. 56 – flotări la perete

- cu o bandă elastică prinsă la un capăt de spalier la celălalt de pacientă, aceasta realizează


adducția membrului superior la orizontală și flexia antebrațului pe braț ( 10 repetări)

48
Foto Nr. 57, 58 – tracțiuni de elastic

- din aceeași poziție, pacienta realizează extensia antebrațului pe braț ( 10 repetări)

Foto Nr. 59 – tracțiuni de bandă elastică

- pacienta șterge geamul pentru 2 minute


- pacienta șterge masa pentru 1 minut
- pacienta strânge o pătură
- pacienta dă cu mătura pentru 2 minute

Din atârnat la spalier: pacienta menține poziția de atârnat aproximativ 30 de secunde repetând
atârnatul de 10 ori.

Masaj:

49
- Pacienta în poziție de așezat la masa de lucru cu antebrațul sprijinit pe masă, pronat. Se
realizează efleurajul lent, semiprofund pornind de pe fața dorsală a mâinii, zona
posterioară a antebrațului până deasupra cotului. Efleurajul se realizează cu toată palma,
cu fața dorsală a mâinii, cu degetele, cu partea cubitală și mai apoi cu nodozitățile.
Tehnica de execuție este lentă urmărind să îmbrace toată partea dorsală a mâinii și
antebrațului. Se continuă cu fricțiunile executate cu degetele și nodozitățile. Se insistă pe
musculatura din treimea superioară a antebrațului. Se continuă cu frământatul în brățară.
După care se încheie pe această parte tot cu un efleuraj lent și profund.
- Pacienta în poziție de așezat la masa de lucru cu antebrațul sprijinit pe masă, supinat. Se
realizează masajul mîinii. Efleuraj cu policele, urmat de efleuraj cu întreaga palmă. Se
fricționează fiecare deget, musculatura din eminența tenară și hipotenară. Se insistă pe
partea cărnoasă a mâinii și se încheie cu efleuraj și se încheie cu tracțiuni și scuturături
de membru superior.
- Final acestui masaj se realizează fricțiune punctată cu policele pe musculatura ce
inconjoară cotul în zona sa infero – laterală.

50