O DISCUTIE LA UNIUNEA SCRIITORILOR IN COMUNISM.

O discutie care circula prin cercurile studentesti in aniicincizeci,facea mare

haz.
.În anii imediat de după război, în plin avânt comunist, la Uniunea
Scriitorilor a avut loc o şedinţă unde a fost prezentă toată floarea
intelectuală scriitoricească din ţară.
Subiectul era Octavian Goga (aromanul)
După cum ştiţi Octavian Goga a avut chiar un guvern, extrem de
naţionalist. Avea să intre în dizgraţia hahalerelor şi a celor ce nu înţelegeau
acel naţionalism adevărat, ce nu are legătură cu fascismul, cu
xenofobismul, cu tot ce poate fi mai rău propagat de alte forţe ce nu doreau
naţii, ci populaţii.
Ei bine, Zaharia Stancu a fost cel mai vehement contestatar lovind cu tot
ce a putut în distinsul Goga care nu mai putea să se apere. Zaharia Stancu
a fost cel mai virulent şi cel mai negativist, neaprobând reabilitarea lui
Goga.
La sfârşitul cuvântării lui Stancu, Tudor Arghezi a cerut să i se acorde
câteva minute în a spune şi el ceva.
Iată ce a spus:
,,Eram în iarna anului... la conacul marelui Goga. Depănam amintiri şi
multe alte probleme ale timpului. La un moment dat se auziră bătăi la uşa
conacului. Goga s-a dus, a deschis uşa şi văzu un tânăr zgribulit cu nişte
manuscrise în mână. Îl rugă pe maestru să le citească şi dacă se poate să
le publice în ziarul ce îl conducea. Goga îl invită înăuntru pe tânăr şi luă
manuscrisele ce cuprindeau încercările lui poetice. Le citi pe îndelete şi
concluzia era clară. Tânărul era plin de talent. Îi spuse că nu poate să le
publice acum dat fiind că revista era deja la tiparniţă. Însă Goga i-a dat un
aconto tânărului cu promisiunea că în numărul viitor al revistei îi vor apărea
încercările poetice, neuitând să menţioneze că sunt pline de talent. Acel
tânăr se numea Zaharia Stancu.”
Concluzia lui Arghezi a fost colosală şi a intrat în istoria acelui moment.
A concluzionat Arghezi spunând : ,,Acum iată de ce pe lumea asta
sunt scriitori culţi sau... desculţi.”
Apropo-ul era vis a vis de romanul lui Stancu, ,,Desculţ”.
Arghezi a fost aplaudat de cei din sală, în picioare, minute în şir.
Octavian Goga era reabilitat iar Stancu părăsea sala, jenat vădit de
adevărul spus de Arghezi...