Sunteți pe pagina 1din 18

EXTRĂDAREA PASIVĂ

Nicoliţa Lavinia Patricia


Capitolul I: Aspecte introductive

Capitolul II:Principiile extrădării

Capitolul III:Extrădarea pasivă

Secţiunea 1. Condiţii de fond

Secţiunea a2-a. Condiţii de formă

Secţiunea a3-a. Extrădarea obişnuită, voluntară, simplificată

Capitolul IV: Jurisprudenţă

Capitolul V: Consideraţii finale

Bibliografie
CAPITOLUL I. ASPECTE INTRODUCTIVE

Conceptul de cooperare judiciară, la fel ca şi cel de extrădare, sunt concepte relativ noi,
însă existenţa lor încă din Evul Mediu este certă. Chiar dacă acestea nu au avut forma legală şi
instituţională din prezent, ele au reprezentat un raport de curtoazie şi bună înţelegere între
suveranii statelor.1

Extrădarea este una din cele mai vechi forme de cooperare internaţională ce iniţial se
manifesta prin îngăduinţa pe care un monarh o arăta altui monarh, permiţându-i să-şi
pedepsească propriii inamici ce erau refugiaţi pe teritoriul altui stat. Puţinele convenţii în care era
reglementată extrădarea erau negociate şi încheiate în interesul exclusiv al suveranilor, monarhul
statului solicitat decizând în ce măsură acorda sau nu extrădarea, această decizie fiind influenţată
de natura relaţiilor cu statul solicitant, ci nu de persoana extrădabilă, aceasta fiind aproape
neluată în calcul, aflandu-se mereu la dispoziţia suveranului său.2

De-a lungul timpului, doctrina a definit diferit extrădarea, în funcţie de trăsăturile avute.
Astfel, pentru prima dată aceasta a fost abordată de Cesare Becarria şi de Enrico Ferri ce
considera că reprezintă " un institut de drept penal internaţional şi în acelaşi timp de drept penal
intern privind mai des acuzaţi, ce consistă în solicitarea statului de a cere ca un individ care a
comis un delict pe teritoriul său să poată fi judecat în acel stat".3

În dreptul penal român, extrădarea era "predarea unui individ acuzat sau condamnat
pentru o infracţiune, de către un stat altui stat pentru a-i aplica legea sa penală".4

Extrădarea , prin prisma dreptului internaţional a marcat "un început de solidaritate


internaţională, solidaritate izvorâtă din interesul reciproc al fiecărei naţiuni de a preda pe
răufăcători justiţiei statului a cărui ordine publică a fost tulburată".5

Aşadar, extrădarea apare ca un act bilateral ce intervine între două state: unul pe teritoriul
căruia se află infractorul refugiat şi căruia i se adresează cererea de extrădare ( statul solicitat ) şi
altul care este interesat în pedepsirea infractorului şi care adresează în acest scop cererea de
extrădare (statul solicitant ). Prin finalitatea sa, extrădarea este deci un act de asistenţă judiciară

1 Livia Dumitrescu, Cooperare judiciară în materie penală în Uniunea Europeană, Ed. Pro Universitaria, 2014, pag. 9
2 Florin Răzvan Radu, Cooperarea judiciară internaţională şi europeană în materie penală, Îndrumar pentru practicieni, 2008,
pag. 21
3 E.Ferri, Principii de drept criminal, vol. I, Ed. Revista Positivă Penală, Bucureşti, 1940, pag.128, citat de Livia Dumitrescu op.cit.,

pag. 29
4 I. Ţanoviceanu, Curs de drept penal şi procedură penală, Bucureşti, 1901-1902, pag.284, citat de Livia Dumitrescu op.cit., pag.

29
5 Vespasian V. Pella, Delicte îngăduite, Cartea Românească, Bucureşti, 1919, pag. 465, citat de Livia Dumitrescu op.cit., pag. 29
internaţională în materie penală, prin care un infractor este transferat dintr-un stat în altul pentru
a fi tras la răspundere pentru infracţiunea săvârşită.6

În legislaţia noastră instituţia extrădării este prevăzută în art. 19 al Constituţiei, art. 14 al


Noului Cod Penal şi Legea nr. 302/2004 republicată 2011, normele juridice interne referitoare la
extrădare fiind completate de Convenţiile şi Tratatele încheiate cu diferite state şi ratificate de
România.

Trăsăturile specifice ale extrădării reies din definiţia acesteia, ea reprezentând un act de
suveranitate intervenit între două state, un act jurisdicţional solicitat şi acordat exclusiv în scopul
realizării represiunii ( persoana extrădată fiind un inculpat sau un condamnat penal), un act
bilateral ce are un pronunţat caracter politic, realizându-se pe voinţa liber exprimată a statelor, cu
respectarea suveranităţii şi independenţei lor.7

Izvoarele extrădării sunt menţionate expres în Constituţie şi în Noul Cod Penal, iar
conform prevederilor acestora, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor
internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate şi în condiţiile legii.

Astfel, acestea se pot clasifica în principale ( convenţii internaţionale) şi secundare (legi


interne)- după criteriul importanţei, în izvoare interne (acte normative) şi externe (convenţii şi
tratate internaţionale), în funcţie de sursa lor sau în izvoare destinate numai reglementării
extrădării ( Convenţia europeană de extrădare) ori destinate reglementării mai multor domenii (
Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea terorismului internaţional) în funcţie de obiectul
reglementat.8

Dispoziţii privind extrădarea se regăsesc şi în alte intrumente internaţionale, adoptate sub


egida Organizaţiei Naţiunilor Unite sau a Consiliului Europei.

De asemenea, instrumentul internaţional cel mai des folosit de România până în 1


ianuarie 2007, în materia extrădării, a fost Convenţia europeană de extrădare adoptată la 13
decembrie1957, cu cele două Protocoale Adiţionale ale sale. În prezent, aceste prevederi se
aplică doar în relaţiile cu statele europene care nu sunt membre ale Uniunii, iar cu ţările membre
se aplică prevederile Deciziei-cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002.

6Stănoiu Rodica Mihaela, Asistenţa juridică internaţională în materie penală, Editura Academiei R.S.R.,Bucureşti, 1977, pag.99
7 Livia Dumitrescu, op. cit., pag.31
8 Livia Dumitrescu, op. cit., pag.32
CAPITOLUL II. PRINCIPIILE EXTRĂDĂRII

1.Principiul preeminenţei dreptului internaţional

Principiul nu este unul specific extrădării, el fiind comun tuturor formelor de cooperare
judiciară internaţională în materie penală şi inserarea lui în Constituţie prin faptul că "statul
român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele
la care este parte", sau "tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern"9, arată că
toate aceste instrumente internaţionale, ratificate de România, fac parte din dreptul intern, având
aceeaşi forţă juridică ca şi normele interne.

2.Principiul reciprocităţii şi curtoaziei internaţionale

Potrivit acestui principiu, chiar şi în situaţia în care nu a existat anterior o situaţie de


reciprocitate, statul român poate da curs unei cereri de asistenţă judiciară internaţională în
materie penală ( inclusiv de extrădare, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute de lege),
în următoarele situaţii:

-dacă solicitarea se dovedeşte necesară datorită naturii faptei sau a nevoii de a lupta împotriva
unor forme grave de manifestare a criminalităţii;

-dacă acordarea asistenţei poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei inculpatului ori


condamnatului la reintegrarea sa socială;

-dacă acordarea asistenţei poate servi la clarificarea situaţiei judiciare a unui cetăţean român.

3.Principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce

Acest principiu arată că Uniunea oferă cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi
justiţie, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, în
corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea,
precum şi prevenirea criminalităţii şi combaterea acestui fenomen.

4.Principiul legalităţii

În virtutea acestui principiu, este necesar ca întreaga activitate de apărare socială


împotriva criminalităţii şă se desfăşoare numai în strictă conformitate cu prevederile legii
(interne şi a convenţiilor internaţionale) astfel încât lupta cu încălcările legii să nu atragă alte

9
art. 11 alin (1),(2) din Constituţia României
încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei prin exercitarea vreunei forme
de abuz de către autorităţile judiciare ale statului.

5. Principiul non bis in idem

În legislaţia internă, art.8 din Legea nr. 302/2004 republicată, instituie acest principiu
conform căruia nimeni nu poate fi pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă. Aşadar, extrădarea
va fi refuzată atunci când persoana în cauză a mai fost judecată pentru aceeaşi faptă şi printr-o
hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal, sau dacă pedeapsa aplicată
printr-o hotărâre definitivă de condamnare a fost executată sau a format obiectul unei graţieri sau
amnistii, în totalitatea ei ori asupra părţii neexecutate10.

Ca excepţii avem cazul în care extrădarea este solicitată în scopul revizuirii hotărârii
definitive sau când un tratat la care România este parte conţine dispoziţii mai favorabile.

6. Principiul umanismului

În virtutea acestui principiu, România poate refuza executarea unei cereri de extrădare
dacă există indicii că viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanei solicitate sunt puse în
pericol, sau că aceasa este urmărită pentru motive de rasă, religie, sex,limbă,naţionalitate etc.

Tot în baza acestui principiu, extrădarea nu se va acorda în situaţia în care potrivit


legislaţiei ambelor state, acţiunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, iar acea persoană se opune extrădării.11

7. Principiul neextrădării unor categorii de persoane

Aşadar, nu pot fi extrădate din România următoarele categorii de persoane: cetăţenii


români, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 20; persoanele cărora li s-a acordat
drreptul de azil în România; persoanele străine care se bucură de imunitate de jurisdicţie în
România; persoanele străine citate în străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi
în faţa unei autorităţi judicire române solicitante, în limitele imunităţilor conferite prin convenţie
internaţională.

10
Livia Dumitrescu, op. cit., pag.40
11 art. 30 din Legea 302/2004 republicată
8. Principiul dublei incriminări

Potrivit acestui principiu, pentru a opera extrădarea, fapta care face obiectul cererii
trebuie să fie incriminată ca infracţiune în legislaţia ambelor state. Totuşi, o excepţie este dacă
fapta nu este prevăzută de legea română, dar această cerinţă a dublei incriminări este exclusă
printr-o convenţie internaţională la care România este parte.

9. Principiul refuzului extrădării

Motivele de refuz al extrădării sunt de două tipuri: obligatorii şi opţionale.

Motivele obligatorii sunt următoarele: nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în


sensul Convenţie europene pentru apărareea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi pentru motive
discriminatorii; situaţia persoanei riscă să se agraveze dintr-un motiv discriminatoriu; cererea
este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele
constituite prin instrumentele internaţionale pertinente, sau în vederea executării unei pedepse
aplicate de un asemenea tribunal; se referă la o infracţiune de natură politică sau la o infracţiune
conxă unei infracţiuni politice; se referă la o infracţiune militară care nu constituie infracţiune de
drept comun.

Motivele opţionale de refuz a extrădării sunt: când fapta care motivează cererea de
extrădare face sau ar putea face obiectul unui proces penal în România sau când predarea este
susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau
a stării sale de sănătate.

10. Principiul confidenţialităţii

În cadrul procedurii extrădării, în scopul realizării obiectului acesteia, în anumite situaţii,


în special în faza de urmărire, indentificare şi prindere a persoanei căutate, se impune păstrarea
confidenţialităţii de către organele judiciare şi alte instituţii.

11. Principiul specialităţii

Persoana extrădată nu va fi urmărită, judecată, deţinută în vederea executării unei


pedepse sau supuse oricărei alte restricţii a libertăţii sale individuale, pentru fapte comise anterior
predării.

Excepţii: statul român care predă persoana consimte; persoana extrădată nu a părăsit în
termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă teritoriul statului căruia i-a fost predată, deşi a
avut posibilitatea să o facă sau dacă s-a înapoiat în ţară dupa ce iniţial a părăsit-o.
CAPITOLUL III. EXTRĂDAREA PASIVĂ

Se realizează atunci când România, la solicitarea unui stat, acceptă să predea acestuia o
persoană urmărită penal sau trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni, ori pentru
executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă, în baza angajamentelor asumate prin
Convenţii şi Tratate, precum şi a legilor interne proprii, în situaţiile în care sunt îndeplinite
cumulativ toate condiţiile cerute în mod explicit de normele interne, de la dispoziţii
constituţionale până la cele ale legii speciale în materie12.

Secţiunea 1. Condiţii de fond


1.Condiţii referitoare la persoana infractorului

În conformitate cu prevederile legislaţiei actuale, pot fi extrădaţi din România cetăţenii


români, cetăţenii străini şi apatrizii. În ceea ce priveşte calitatea persoanei extrădabile, aceasta
poate fi de autor, coautor, instigator sau complice.

Chiar dacă legea nu prevede în mod expres, doctrina apreciază că pentru a fi extrădată, o
persoană trebuie să aibă discernământ, să fie stăpână pe faptele sale şi să aibă varsta de peste 16
ani sau între 14-16 dacă se demonstrază că avea discernământ.13

De asemenea, foarte important este ca persoana să se afle pe teritoriul României, să nu fie


exceptată de la extrădare iar extrădarea sa nu aibă consecinţe grave pentru viaţa sau integritatrea
corporală a acesteia.

2. Condiţii referitoare la faptă

-Fapta să fie comisă pe teritoriul statului solicitant, împotriva intereselor acestuia sau pe
un teritoriu aflat sub suveranitatea unui stat, evident altul decât statul solicitat iar în cauză să nu
fie aplicată legea română, cu precizarea că termenul este cel cuprins în art. 144 din actualul Cod
penal, şi se referă la oricare din faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau
ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice14.

-Fapta să fie prevăzută ca infracţiune atât în legea statului solicitant, cât şi în legea
română. Excepţie de la această regulă face situaţia în care acea faptă este exclusă cerinţei dublei
incriminări printr-o convenţie internaţională la care România este parte.

-Infracţiunea pentru care se cere extrădarea trebuie să fie prevăzută în legislaţia ambelor
state cu o pedeapsă de o anumită gravitate, ce reprezintă un pericol social semnificativ.

12 Livia Dumitrescu, op. cit., pag.48


13 Al. Boroi, Drept penal. Partea generală, Ed. C.H.BECK, Bucureşti, 2006, pag.124
14
Livia Dumitrescu, op. cit., pag.52
3. Condiţii referitoare la pedeapsă

În cazul în care pentru fapta pentru care se cere extrădarea urmează pedeapsa cu moartea,
statul român nu va acorda extrădarea decât după ce primeşte garanţii ca se ca comuta pedeapsa
cu moartea în pedeapsa cu închisoarea.

Un alt element important este cel ce constă în faptul că pedeapsa care urmează sa se
aplice să fie o pedeapsă privativă de libertate, altfel nu se justifică arestarea provizorie.

4. Condiţii referitoare la competenţă

Fapta pentru care se cere extrădarea trebuie să fie comisă în întregime în afara teritoriului
ţării, deoarece atunci când se săvârşeşte un singur act pe teritoriul ţării, competentă va fi legea
penală română.

5. Condiţii de ordin procedural

În primul rând trebuie formulată o cerere de extrădare de către statul solicitant, în scris,
prin internediul autorităţii sale competente sau pe cale diplomatică către Ministerul Justiţiei din
România. La cerere se vor anexa: originalele sau copiile autentice ale hotărârii de condamnare
definitivă, mandatului de executare a pedepsei închisorii, respectiv originalele sau copiile
autentice ale mandatului de arestare preventivă; o expunere a faptelor pentru care se cere
extrădarea; o copie a dispoziţiilor legale aplicabile; date privind durata pedepsei neexecutate,
dacă a executat numai o parte din pedeapsă.

O altă condiţie este să efectueze examenul de regularitate internaţională de către


autoritatea română competentă, respectiv Ministerul Justiţiei prin direcţia de specialitate şi să
existe plângerile prealabile ale persoanelor vătămate în cazul în care fapta pentru care se cere
extrădarea angajează răspunderea doar la plângerea prealabilă.

Obligaţiile statului român sunt să aresteze făptuitorul şi să comunice statului solicitant


data şi ora predării acestuia (max 15 zile ce se pot prelungi cu încă 15 zile, perioadă după care
persoana va fi pusă în libertate).

Statul solicitant va comunica informaţii cu privire la finalizarea procesului penal şi va


trimite o copie a sentinţei statului român.
Secţiunea a2-a. Condiţii de formă

1. Cererea de extrădare.

Din conţinutul ei trebuie să rezulte dreptul statului solicitant de a exercita jurisdicţia


penală faţă de persoana a cărei extrădare se cere. În general, actele care însoţesc cererea de
extrădare sunt acte necesare pentru identificarea persoanei, înscrisuri care certifică situaţia
juridică a persoanei a cărei extrădare este cerută, despre ce infracţiune este vorba, calificarea
faptei şi textul de lege, date foarte importante pentru stabilirea incidenţei dublei incriminări şi a
principiului specialităţii.15

2. Lipsa plângerii prealabile.

Extrădarea nu se va acorda în situaţia în care infracţiunea pentru care se cere extrădarea


face parte din categoria celor care condiţionează acţiunea penală de existenţa şi menţinerea unei
plângeri prealabile, iar o astfel de plângere prealabilă nu a fost formulată de către persoana
vătămată.

3. Prescripţia, amnistia, graţierea şi decesul infractorului.

În cazul prescripţiei, ca şi în cazul amnistiei, dacă procesul se află în faza de urmărire


penală va fi dată soluţia de încetare a urmăririi penale, iar în cazul în care procesul penal se află
în faza de judecată va fi pronunţată soluţia de încetare a procesului penal.

Conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 302/2004 republicată, actul de graţiere adoptat
de statul solicitant face inoperantă cererea de extrădare, iar decesul persoanei căutate de statul
solicitant, face ca cererea să rămână fără obiect.

Secţiunea a3-a. Extrădarea obişnuită, voluntară, simplificată

Cele trei forme pe care le poate îmbrăca extrădarea sunt: obişnuită, voluntară şi
simplificată.

Spre deosebire de procedura obisnuită, în care persoana extrădabilă are posibilitatea de a


se apăra împotriva cererii de extrădare, extrădarea voluntară are loc atunci când persoana
extrădabilă renunţă la beneficiile conferite de lege (de a se apăra împotriva cererii de extrădare),
consimţind la extrădare, iar extrădarea simplificată este asemenătoare celei voluntare,

15
Livia Dumitrescu, op. cit., pag.56
presupunând în plus eliminarea cerinţei transmiterii unei cereri formale de extrădare în cazul în
care persoana extrădabilă consimte la extrădare16.

Între statele membre are UE s-a decis înlocuirea procedurii obişnuite în cazul persoanelor
ce se sustrag de la executarea unei pedepse privative de libertate, aplicată printr-o hotărâre
rămmasă definitivă, cu procedura simplificată.

16
Livia Dumitrescu, op. cit., pag. 31
Capitolul IV: Jurisprudenţă

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1/2015

Dosar nr. 393/35/2014

Şedinţa publică din 5 ianuarie 2015

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1/PI din 16 decembrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secţia
penală şi pentru cauze cu minori, constatând îndeplinite condiţiile pentru extrădarea numitului
M.M.A., în prezent aflat în Arestul I.P.J. Bihor, a admis cererea de extrădare formulată de
autorităţile ucrainene, respectiv Departamentul de Investigaţii al Ministerului Afacerilor Interne
al Ucrainei din Regiunea Cernăuţi şi a dispus predarea acestuia.
Totodată, instanţa de fond a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului
M.M.A., în prezent aflat în Arestul I.P.J. Bihor până la predarea acestuia.
S-a constatat că persoana urmărită a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, în data de 11
octombrie 2014, ora 11 :00, prin Ordonanţa de reţinere nr. 2986 din 11 mai 2014 emisă de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
De asemenea, s-a constatat că prin Încheierea penală nr. 1 din 12 octombrie 2014
pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei urmărite pe o
durată de 29 de zile, începând cu 12 octombrie 2014 până în 9 noiembrie 2014 inclusiv, măsură,
ce a fost menţinută pe o durată de 30 de zile prin Încheierea penală nr. 3 din 7 noiembrie 2014,
începând cu 10 noiembrie 2014, iar ulterior prin Încheierea nr. 4 din 20 noiembrie 2014,
începând cu data 20 noiembrie 2014.
În baza art. 14 din Convenţia Europeană de Extrădare - Paris 1957 ratificată prin Legea nr.
80/1997, instanţa de fond a constatat că persoana extrădată nu a renunţat la regula specialităţii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în
sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 11 octombrie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea solicitarea
de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de Parchetul de pe lângă această instanţă
privind pe numitul M.M.A. născut la data de 19 august 1968, domiciliat în Bulgaria, Balcic.
Prin Încheierea penală nr. 1/2014 din 12 octombrie 2014 curtea, în baza art. 44 alin. (8)
din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus arestarea provizorie a persoanei urmărite M.M.A. pe
o durată de 29 de zile, începând cu 12 octombrie 2014 până în 9 noiembrie 2014 inclusiv şi a
emis mandatul de arestare nr. 1/2014 din data de 12 octombrie 2014.
La termenul de judecată din 7 noiembrie 2014 s-au depus la dosarul cauzei de către
apărătorul ales al persoanei solicitate un set de acte în limba poloneză, traduse şi în limba
română, din care rezultă dovada unei proceduri de extrădare privind-o pe persoana solicitată ce
se află în curs de derulare în Polonia, precizându-se că nu s-a luat nicio măsură preventivă faţă de
aceasta, dovada rezidenţei persoanei solicitate în Polonia, a împrejurării că desfăşoară activităţi
economice pe teritoriul acestui stat şi a faptului că nu s-a sustras de la procedura de extrădare în
Polonia (filele 41-79).
Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, a trimis instanţei cererea de extrădare
formulată de autorităţile ucrainene împotriva persoanei solicitate, însoţită de actele anexe (filele
88-115 şi 128-187), precizându-se că în urma controlului de regularitate internaţională, efectuat
în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, s-a constatat că persoana a cărei extrădare se solicită are
cetăţenie bulgară, că între România şi Ucraina se aplică dispoziţiile Convenţiei europene de
extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, că extrădarea este supusă condiţiilor prevăzute
la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, că la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din acelaşi act
normativ şi traducerea în limba română a acestora şi s-a precizat că nu este incidenţă niciuna din
limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Persoana solicitată, prin apărătorul său ales, a formulat o opoziţie la extrădare (filele 124-
125), susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare, invocând incidenţa dispoziţiilor
art. 22 alin. (2) din legea anterior menţionată.
Prin Încheierea penală nr. 3 din 7 noiembrie 2014, s-a menţinut măsura arestării
provizorii a persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, începând cu 10 noiembrie 2014 până în
9 decembrie 2014 inclusiv, măsură menţinută apoi prin Încheierea penală nr. 4 din 20 noiembrie
2014, pe o durată de încă 30 de zile, începând cu 20 noiembrie 2014 până în 19 decembrie 2014,
inclusiv.
Ca urmare a celor dispuse de instanţă în şedinţa publică din 20 noiembrie 2014, s-a
efectuat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bihor raportul de expertiză medico-
legală din 24 noiembrie 2014, potrivit căruia, persoana solicitată suferă de diabet zaharat tip II
non insulinonecesitant complicat cu retinopatie diabetică proliferativă Salus Gun II şi
polineuropatie diabetică, HTA esenţială stadiul III cu risc adiţional foarte înalt, sub tratament
medicamentos în prezent. S-a opinat că, în raport de afecţiunile pe care persoana solicitată le
prezintă şi de starea sa de sănătate din prezent, aceasta se poate deplasa în vederea extrădării din
România în Ucraina, recomandându-se ca, pe parcursul deplasării, persoana solicitată să fie
însoţită de un cadru medical.
Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale privind extrădarea şi că
susţinerile persoanei solicitate nu sunt întemeiate, prin cererea de extrădare transmisă de
autorităţile statului solicitat fiind date asigurări că procedurile penale împotriva persoanei
solicitate nu vizează infracţiuni politice, că aceasta va fi anchetată numai pentru faptele care
formează obiectul extrădării, că va avea dreptul la un proces echitabil, precum şi la apărare
legală şi asistenţă juridică, iar dacă va fi condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, statul
ucrainean garantează respectarea prevederilor Convenţiei europene a drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale şi că îi vor fi asigurate mijloacele corespunzătoare şi acces neîngrădit la
servicii medicale suficiente.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie persoana extrădabilă
M.M.A., solicitând respingerea cererii de extrădare pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de
lege pentru acordarea acesteia.
Astfel, contestatorul a arătat în cuprinsul contestaţiei formulate, că nu sunt întrunite condiţiile
pentru extrădare, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, respectiv că predarea sa este susceptibilă să
aibă consecinţe de o gravitate deosebită datorită stării sale de sănătate.
De asemenea, s-a susţinut că nu este îndeplinită condiţia cerută de art. 31 din Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, statul ucrainean aflându-
se în stare de război civil şi că nu este îndeplinită nici condiţia dublei incriminări, decât în cazul
infracţiunilor prevăzute de art. 302 alin. (2) C. pen. ucrainean.
Totodată, în ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 33 din actul normativ anterior
menţionat, s-a invocat faptul că, potrivit legii penale române, faţă de infracţiunile pentru care se
solicită extrădarea a intervenit prescripţia răspunderii penale.
De asemenea, contestatorul a precizat că faptele de care este acuzat au fost comise pe
teritoriul Poloniei, împotriva unor cetăţeni ucraineni, nefiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută
de art. 29 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Înalta Curte, examinând contestaţia în raport cu motivele invocate, constată că aceasta este
nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
materie penală, „pot fi extrădate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea unui stat
străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată
pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranţă,
a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanţei penale în statul solicitant”.
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că persoana solicitată M.M.A.
este urmărită internaţional de autorităţile judiciare din Ucraina, împotriva sa fiind în desfăşurare
o procedură penală pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional
organizat şi proxenetism.
Astfel, din conţinutul cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia rezultă că
persoana solicitată este acuzată că în perioada iulie 2001-martie 2002, împreună cu alte persoane
pe care le-a coordonat şi supravegheat, a atras în activităţi de prostituţie mai multe femei,
activităţi care au fost desfăşurate în Polonia. De asemenea, în perioada februarie 2002-august
2004, persoana solicitată a fost implicată în mod direct în procurarea de femei din Ucraina şi
transportarea lor în Polonia, în vederea desfăşurării de activităţi de prostituţie.
Persoana solicitată M.M.A. a fost pusă sub învinuire în Ucraina pentru săvârşirea infracţiunilor
de constituire a unui grup infracţional organizat şi proxenetism, prevăzute de secţiunile 2, 3 şi 4
ale art. 303 şi de art. 302 C. pen. al Ucrainei.
La data de 25 septembrie 2008 persoana solicitată a fost trimisă în judecată, însă aceasta
s-a sustras de la procedurile ce se derulau împotriva sa, astfel încât la data de 30 aprilie 2013,
Tribunalul Districtual Şevcenco din Cernăuţi a dispus împotriva sa măsura preventivă sub formă
de arest, acesta fiind dat în urmărire internaţională (filele 36, 37).
În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 18
din Legea. nr. 302/2004, respectiv persoana solicitată este urmărită penal sub acuzaţia de
comitere a unei infracţiuni, aceasta fiind prinsă pe teritoriul României.
Conform dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală nu pot fi extrădaţi din România:
a) cetăţenii romani, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 20;
b) solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în
cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori
libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi
degradante;
c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în
limitele stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale;
d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecţi, persoane vătămate,
părţi, martori sau experţi ori interpreţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în
limitele imunităţilor conferite prin convenţie internaţională.
Se constată că persoana extrădabilă nu se află în niciuna dintre aceste situaţii, în
consecinţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 19 din legea anterior menţionată.
În cauza supusă examinării, Înalta Curte constată inexistenţa motivelor obligatorii sau
opţionale de refuz ale extrădării, aşa cum sunt ele prevăzute în dispoziţiile art. 21 respectiv ale
art. 22, din Legea nr. 302/2004 modificată, iar aşa cum a reţinut şi prima instanţă, este îndeplinită
şi condiţia prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerinţa dublei
încriminări faptele de constituire a unui grup infracţional organizat şi de trafic de persoane fiind
incriminate şi de legea română în art. 367 C. pen. şi în art. 210 din acelaşi cod.
În acelaşi sens, critica adusă sentinţei instanţei de fond cu privire la faptul că, prin
admiterea cererii de extrădare a fost nesocotită starea de sănătate a persoanei extrădabile este
neîntemeiată, întrucât instanţa de fond a dovedit rol activ şi a dispus efectuarea unui raport de
expertiză medico-legală, concluziile medicilor legişti fiind acelea că starea de sănătate a
persoanei solicitate nu împiedică deplasarea acesteia, iar predarea sa nu este de natură să
determine consecinţe grave, fiind făcută recomandarea de a fi însoţit de un cadru medical.
De asemenea, este neîntemeiată şi critica formulată de către contestator, cu privire la
faptul că în statul ucrainean ar exista o situaţie de instabilitate politică, deoarece extrădarea se
face către autorităţile judiciare competente din statul ucrainean şi nu faţă de grupări care
acţionează pe teritoriul statului solicitant.
Înalta Curte reţine faptul că prin cererea de extrădare transmisă, autorităţile statului
solicitant au dat asigurări că procedurile penale împotriva persoanei solicitate nu vizează
infracţiuni politice, că va fi anchetată numai pentru faptele care formează obiectul extrădării, că
va avea dreptul la un proces echitabil, precum şi la apărare legală şi asistenţă juridică, iar dacă va
fi condamnată la o pedeapsă privată de libertate, Ucraina garantează respectarea prevederilor
Convenţiei europene a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi îi vor fi asigurate
mijloacele corespunzătoare şi acces neîngrădit la servicii medicale eficiente.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile menţionate,
se constată că termenul de prescripţie a răspunderii penale nu s-a împlinit până în prezent, iar
potrivit datelor comunicate de autorităţile din Ucraina, termenul de prescripţie a răspunderii
penale pentru infracţiunile de care este acuzată persoana solicitată nu s-a împlinit, întrucât
aceasta se sustrage de la răspundere penală, astfel că termenele sunt suspendate, iar prescripţia
specială potrivit dreptului penal ucrainean intervine după trecerea a 15 ani.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile
prevăzute de dispoziţiile art. 18, 24 şi 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, precum şi cele prevăzute de art. 36-46 din acelaşi act normativ,
ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc.
pen. raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
materie penală urmează a respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă
M.M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 1/PI din 16 decembrie 2014 a Curţii de Apel Oradea,
secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata
sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
PETRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă M.M.A. împotriva
Sentinţei penale nr. 1/PI din 16 decembrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru
cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2015.
Capitolul V: Consideraţii finale

În cele amintite mai sus s-a încercat o prezentare cât mai amplă a extrădării, ca formă de
cooperare judiciară, aşadar, fără a mai relua aspectele dezbătute, pot spune că speţa Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie este una soluţionată corect.

Instrumentul internaţional folosit a fost Convenţia europeană de extrădare adoptată la 13


decembrie 1957 fiindcă aceasta se aplică doar în relaţiile cu state europene ne-membre ale
Uniunii Europene, iar acesta este şi cazul Ucrainei.

Un alt aspect întâlnit în speţă este privitor la o eventuală imposibilitate de realizare a


extrădări pe motivul stării de sănătate a contestatorului. Astfel, s-ar face aplicabil principiul
refuzului extrădării, dar cum motivul de refuz al extrădării priveşte consecinţele grave ale stării
de sănătate, acesta este un motiv optional ce oricum este nefondat, fiindcă putea fi însoţit de un
cadru medical.

De asemenea, este îndeplinită şi condiţia de fond, referitoare la persoana infractorului,


acesta aflându-se pe teritoriul României şi nefăcând parte din categoria persoanelor ce nu pot fi
extrădate, nefiind încălcat nici principiul neextrădării unor categorii de persoane.

Principiul dublei incriminări este şi el întâlnit în speţă, chiar în motivul de contestaţie, dar
este respectat prin faptul că fapta pentru care se cere extrădarea este cea de constituire a unui
grup infracţional organizat şi de trafic de persoane, acte ce sunt prevăzute în legislaţia ambelor
state.

Condiţia referitoare la pedeapsă este şi ea respectată fiindcă fapta pentru care se cere
extrădarea este una privativă de libertate, ce depăşeşte 4 luni, aflându-ne în cazul executării
pedepsei.

Dat fiind faptul că este de competenţa instanţei de judecată să asigure dreptul la un proces
echitabil şi să verifice îndeplinirea unei astfel de obligaţii, s-a constatat ca au fost îndeplinite
condiţiile pentru extrădare, fiindcă acesteia nu i s-a dat curs până în momentul în care Ucraina nu
a prezentat garanţiile necesare pentru aceasta.

Aşadar, fiind îndeplinite cumulativ toate condiţiile cerute în mod explicit şi rezultate din
angajamentele asumate prin Convenţii şi Tratate, precum şi pe bază de reciprocitate sau de
normele interne, respingerea ca nefondată a contestaţiei este una întemeiată.
Bibliografie

 Livia Dumitrescu, Cooperare judiciară în materie penală în Uniunea Europeană, Ed. Pro
Universitaria, 2014
 Florin Răzvan Radu, Cooperarea judiciară internaţională şi europeană în materie penală,
Îndrumar pentru practicieni, 2008
 E.Ferri, Principii de drept criminal, vol. I, Ed. Revista Positivă Penală, Bucureşti, 1940
 Ţanoviceanu, Curs de drept penal şi procedură penală, Bucureşti, 1901-1902
 Vespasian V. Pella, Delicte îngăduite, Cartea Românească, Bucureşti, 1919
 Stănoiu Rodica Mihaela, Asistenţa juridică internaţională în materie penală, Editura
Academiei R.S.R.,Bucureşti
 Al. Boroi, Drept penal. Partea generală, Ed. C.H.BECK, Bucureşti, 2006,

 Legea 302/2004 republicată


 Constituţia României
 http://legeaz.net/spete-penal-iccj-2015/decizia-1-2015