Sunteți pe pagina 1din 25

Prunul

Denumire stiintifica: Prunus Domestica


Expunere: plin soare
Sol: tolereaza orice tip
De la plantare pana la inflorire: un copac de 2 ani va produce fructe dupa 3 ani de la plantare

Descriere
Prunul ar trebui sa fie prima alegere pentru un gradinar cu putina experienta care vrea sa aiba o livada de
pomi fructiferi, pentru ca nu au nevoie de ingrijiri deosebite. In afara de asta, prunul poare fi cultivat in
aproape orice gradina obisnuita si traieste aproape 50 de ani.

Tipuri de pruni
Trebuie sa aveti mare grija cand alegeti un anume tip de prun. Cumpararea unui soi care atinge 9 m
inaltime si o coroana mare nu este tocmai cea mai buna idee daca aveti o gradina mica.

Dimensiuni

Prunii care se antreneaza in forma de evantai, pe spaliere (A), ating inaltimi de 2 m, cu diametrul de
3m. Desi sunt cei mai scunzi dintre soiurile de pruni, ei sunt alegera perfecta atunci trebuie plantati langa
un zid (nu orientat spre nord).

Prunii in forma de piramida (B) nu au nevoie de spalier si ating in jur de 2,5 m in inaltime si 1,6 m in
diametru, ceea ce i face perfecti pentru o gradina mica. Ramurile acestui tip de prun cresc in toate
directiile, de pe un trunchi drept, central.

Prunii cu coroana in forma de tufa (C) nu au nevoie de spalier si sunt mult mai inalti decat cei cu forma
de piramida, ajungand pana la 4 m inaltime. Avantajul este ca ramurile si foliajul se dezvolta de la 1 m de
la nivelul pamantului, ceea ce face usureaza ingrijirea, taierea si recoltarea majoritatii fructelor.
Dezavantajul este ca unele fructe vor fii mult prea sus pentru a fi culese fara o scara.
Prunul standard-mijlociu (D) ating in jur de 6 m inaltime si nu au nevoie de spalier. Face parte din
categoria de pomi fructiferi de dimensiuni mari, potrivit pentru o gradina mare. Produce multe prune
anual, majoritatea trebuind sa fie culese cu ajutorul unei scari.

Prunii standard ating in jur de 8 m la maturitate, deci nu pot fi plantati decat in gradinile foarte mari.
Produc destule fructe pentru a hrani toti vecinii.

Locul de plantare
In primul rand, locul trebuie ales dinainte, in functie de dimensiunile prunului la maturitate. Nu uitati ca in
jurul lui trebuie sa lasati destul loc sa nu fie inghesuit de alte plante sau arbori.

In ceea ce priveste conditiile de care are absoluta nevoie un prun, acestea sunt 3: caldura (importanta
mai ales in perioada de polinare), lumina si umezeala. Prunii infloresc mai devreme decat ceilalti pomi
fructiferi, asa ca nu trebuie planatati intr-o zona in care temperaturile scad sub zero. Daca totusi zona in
care locuiti este una rece, atunci evitati sa plantati soiuri care infloresc prea devreme; in acest caz sunt
recomandate soiurile Czar, Victoria sau Marjorie's Seedling.

Prunii prefera locurile aflate in plin soare, desi nici gradinile cu putina umbra dimineata sau dupa-amiaza
nu le dauneaza. In ceea ce priveste umezeala, este foarte important sa nu plantati prunii in parcele cu
pamant mereu umed, dar nici prea uscat. Nu ii plantati langa alti pomi pentru ca acestia ii vor priva de
umezeala de care au nevoie.

Plantarea
Este bine ca locul de plantare sa se pregateasca cu o luna inainte de plantarea propriu-zisa, pentru ca
pamantul sa aiba timp sa se aseze. Sapati o groapa de 60 cm adancime si 1,2 m diametru si puneti in ea
cat mai mult material organic.

Daca prunul se va planta intr-un sol care inainte a fost fertilizat pentru alte culturi, nu mai adaugati
fertilizator - un pamant prea fertil va duce la dezvoltarea prea mare a pomului in sine, in detrimentul
cantitatii de fructe. Daca il plantati pe o peluza, pregatiti pamantul ca mai sus, adaugand un fertilizator de
lunga durata.

Plantarea in sine este simpla - se sapa o groapa destul de mare incat sa incapa cu usurinta radacinile,
plasati pomul in ea si acoperiti cu pamant radacinile pana la nivelul pamantului din preajma. Este foarte
simplu, dar mai sunt cateva stafuri de care trebuie sa tineti seama.

Nu adaugati fertilizator in pamant la plantare, pentru ca acesta poate arde radacinile si va duce, dupa
cum am mai spus, la dezvoltarea pomului in detrimentul cantitatii de fructe.

Ca totii pomii, si prunul trebuie plantat la aceasi adancime la care a fost plantat inghiveci sau in sera;
daca nu stiti sigur atunci asigurati-va ca nodul dintre radacina si tulpina este la cel putin 5 cm deasupra
pamantului. Dupa ce ati plantat copacul, batatoriti pamantul pentru ca acesta sa intre bine in contact cu
radacinile.
Pruni trebuie legati de un arac in primii ani de la plantare. Aracul se infige inpamant la cel putin 15 cm de
tulpina, iar punctele de legatura se fac din 30 in 30 cm, cu fazii de plastic sau sfoara (nu sarma sau alte
materiale care ar putea strica tulpina). De asemenea, verificati din cand in cand legaturile, pentru ca sa
nu fie prea stranse.

Ingrijirea prunilor
La prunii nou plantati, aveti grija sa nu inghete in prima iarna si udati-i bine in perioadele secetoase.
Prunii care se antreneaza pe spaliere / pereti trebuie udati regulat.

Pomii maturi nu necesita prea multe ingrijiri in afara de taiere si reducerea numarului de fructe (vezi mai
jos). Este bine sa asezati in jurul trunchiului (dar nu lipit de acesta) un strat destul de gros de compost,
care va mentine umezeala si va tine la distanta buruienile; primavara devreme este momentul potrivit
pentru a face acest lucru. Toamna puteti aplica un fertilizator de lunga durata.

Deoarece prunii au multe radacini aproape de suprafata, din ele vor creste multi copaci pitici, pe o raza
de 3 m in jurul tulpinii prunului principal. Acestia trebuie taiati pentru a fi tinuti sub control, o metoda mai
drastica fiind scoaterea lor din pamant, din locul in care se desprind de radacina pomului-mama.

Reducerea numarului de fructe


Prunii nu fac in fiecare an aceasi cantitate de fructe. In anii in care produc prea multe fructe este bine sa
rupeti unele fructe inainte ca acestea sa apuce sa se maturizeze, pentru a asigura o recolta buna si in
anul urmator; totodata, ramurile incarcate cu prea multe fructe se pot rupe.

Numarul de fructe se reduce in doua etape: o data la sfarsitul lunii mai, cand incep sa se formeze fructele
si apoi la mijlocul lunii iulie, cand prunele sunt pe jumatate dezvoltate. In primul rand, inlaturati fructele
stricate sau bolnave; apoi rupeti alte prune pentru a lasa loc destul sa se dezvolte - trebuie sa fie cam 7
cm intre fiecare fruct.

Sprijinirea ramurillor
Daca unele ramuri par ca se vor rupe din cauza greutatii fructelor, este nevoie sa le sprijiniti cu araci. In
punctul de contact legati cu un material usor, astfel ca batul sa nu raneasca scoarta prunului si sa nu
transfere vreo boala.

Taierea prunilor
In aceasta problema sunt doua puncte importante: in primul rand trebuie sa dati prunului o forma potrivita,
apoi sa evitati infectarea cu boala alba a frunzelor. Pentru a evita aceasta boala, taiati copacul in
perioada de vegetatie, primavara tarziu sau vara devreme - nu iarna. Evitati sa taiati copacii mai batrani
in lunile mai, sau din septembrie pana in octombrie. Incercati sa faceti taieturi cat mai curate, fara sa
striviti lemnul. Daca taiati dintr-o ramura mai batrana, bandajati taietura cu o substanta speciala care se
gaseste in magazinele de specialitate.

Taierea prunilor depinde de forma pe care vreti sa o obtineti in final: piramida, tufa, standard sau
standard mijlociu.

Recoltarea si stocarea fructelor


Rodesc numai prunii de cel putin 4-5 ani. Fructele se lasa in pom pana s-au copt. Fructele mature se coc
pe o perioada de o luna, asa ca este bine sa culegeti cate putin, la cateva zile. Fructele bolnave trebuie
indepartate imediat pentru ca atrag insectele si viespiile.

Prunele coapte se pastreaza numai cateva zile si sunt stodate cel mai bine in frigider. Daca vreti sa le
tineti mai mult, culegeti-le cand sunt aproape coapte si asezati-le intr-o cutie de carton, intr-un loc
intunecat.
CULTURA PRUNULUI

Prunus domestica L Fam. Rosaceae, Subfam. Prunoideae

1.Importanta culturii

Prunul constituie una din culturile pomicole de baza, ocupa locul II dupa mar si gaseste conditii
de crestere si fructificare pe tot cuprinsul tarii. A fost cultivat din cele mai vechi timpuri pentru calitatea
fructelor folosite in alimentatie la nivel familial, ca materie prima pentru industrie, iar lemnul are o serie
de utilizari in industria mobilei, industria chimica si in artizanat. Este o specie care se adapteaza usor la
conditii variate de mediu, avand capacitatea de a valorifica o gama larga de soluri, cu grade diferite de
fertilitate, unde alte specii nu dau rezultate corespunzatoare. Fructele se pot valorifica in cele mai diverse
moduri, de la fructe de desert, la fructe uscate, compot, dulceata, marmelada, magiun, tuica etc., avand o
compozitie chimica foarte complexa: 7-18% glucide, 0,16-2,30% acizi organici, 0,15-1,5% substante
tanoide, 0,65% substante pectice, 0,5% albumina, 6% celuloza, vitaminele A, B, C, saruri minerale de Fe,
Ca, P, Mg, K, Na, Mn etc.

Prunele se pot valorifica cu rezultate bune la export. Prin pozitia geografica a tarii noastre, la
sfarsitul lunii iulie si prima jumatate a lunii august se matureaza o serie de soiuri de valoare, iar in Europa
Occidentala este o cerere mare de prune in aceasta perioada. Lemnul rezultat in urma defrisarii
plantatiilor este apreciat in industria chimica pentru obtinerea carbunelui activ, in industria usoara pentru
fabricarea creioanelor si altor rechizite. Din seminte se extrag o serie de substante cu utilizari in industrie,
iar endocarpul este folosit drept combustibil avand o putere calorica ridicata.

2. Originea si aria de raspandire

Existenta a mai multe specii in cadrul genului Prunus, din care 4 de importanta majora P.
domestica L - prunul comun european, P. triflora Roxbgh. - prunul chino-japonez, P. insititia L. - prunul
sirian si P. cerasifera Ehrh. - corcodusul, fac destul de dificila localizarea cu exactitate a centrului de
origine. Majoritatea cercetatorilor sunt de acord cu existenta a 4 centre de origine a prunului: Asia central-
occidentala, Europa, China si America de Nord, in fiecare fiind dominanta una sau mai multe specii de
prun. Cele mai vechi date referitoare la prunul comun dateaza de circa 2000 de ani, din timpul lui Pliniu
cel Batran, care mentioneaza existenta mai multor tipuri de prune de culori diferite. Se pare ca specia
Prunus domestica provine din hibridarea naturala dintre P. cerasifera si P. spinosa, deoarece prunul nu
creste in stare salbatica.

Prunul este mult raspandit la nivel mondial, ocupand locul VI din punct de vedere a productiei
dupa mere, citrice, banane, piersici si ananas, fiind cultivat pe circa 1,7 milioane ha, cu o productie totala
de circa 13,5 milioane tone (FAO, 1998). Prunul este prezent pe toate continentele globului, dar
productia cea mai mare este obtinuta in Europa (tabelul 9). Dintre tarile mari cultivatoare amintim: China,
SUA, Turcia, Argentina etc. In Europa, printre marii producatori de prune sunt: ex Iugoslavia, Romania,
Bulgaria, Germania etc., (tabelul 10).

Tabelul 9

Productia de prune la nivel mondial (tone)

(Buletin FAO, 1999)

Continentul 1997 1998 1999


Total d.c. 7808217 7177215 7306623
America de Nord 819190 495750 683850
America de Sud 232839 230863 252635
Africa 163596 114093 113900
Asia 3631677 3645862 3647099
Oceania 35500 28700 28900
Europa 2846582 2581297 2499589

La nivelul anului 1997, in Romania erau circa 64,5 mii ha, iar productia de fructe a fost de
491,6 tone. Productia a scazut simtitor fata de anul precedent cand s-au obtinut peste 663 tone.
Principalele judete producatoare de prune sunt cele din tabelul 11.

Tabelul 10

Productia de prune in Europa (tone)

(Buletinul FAO, 1999)

Tara 1997 1998 1999


Total d.c. 2846582 2581297 2499589
Romania 491577 404370 319858
ex Jugoslavia 471000 480000 460000
Franta 195700 205700 210000
Germania 294814 338680 315700
Spania 153300 136100 140000

In ultimii ani o pondere tot mai mare din productia de prune este obtinuta in sectorul privat. La
nivelul anului 1997, 454,6 tone de prune, reprezentand 92,5% au fost obtinute in sectorul privat.

Tabelul 11
Productia de prune (tone)

(Anuarul statistic al Romaniei, 1998)

Judetul 1991 1996 1997


Total d.c. 360000 662900 491577
Arges 48090 63515 59541
Valcea 22548 51567 56012
Salaj 13429 40173 13899
Caras-Severin 17178 36072 27585
Arad 5699 35719 18612
Bihor 11051 34587 28395
Buzau 11629 32223 11492
Dambovita 20181 30016 23175

3. Particularitati biologice

3.1.Particularitati de crestere

Cresterea sistemului radicular este dependenta de portaltoi. La pomii altoiti pe corcodus,


sistemul radicular este profund, ajunge la 120-130 cm, marea masa a radacinilor se amplaseaza in stratul
de sol cuprins intre 20 si 70 cm, la solul lucrat si 10-40 cm la solul inierbat (Hoza, 1995). Extinderea pe
orizontala a radacinilor depaseste de 2-3 ori proiectia coroanei, majoritatea radacinilor active (60%) fiind
amplasate la nivelul proiectiei coroanei. Pomii altoiti pe portaltoi franc, au sistemul radicular mai
superficial si mai putin extins lateral, dar au avantajul ca pot valorifica solurile subtiri si mai grele. La
unele soiuri de prun si la portaltoi, se manifesta fenomenul de drajonare, care este daunator in livada si
implica cheltuieli suplimentare de inlaturare a acestor cresteri.

Trunchiul la majoritatea soiurilor este drept, uneori torsionat, cu ritidomul neted sau crapat sub
forma de placi poliedrice. Cresterea partii aeriene este dependenta de portaltoi si de agrotehnica aplicata
in livada. Prunul poate sa ajunga usor la 8-10 m inaltime daca creste natural, dar in plantatii nu depaseste
5-5,5 m. Capacitatea de ramificare a soiurilor este diferita, existand soiuri care formeaza coroane rare,
aerisite si usor de intretinut, (Stanley, Anna Späth) sau altele care ramifica mult si isi indesesc coroanele
(Tuleu gras, Agen, Gras romanesc, Vanat romanesc).

Prunul creste bine in tinerete, lungimea ramurilor anuale pot depasi 1 m lungime, fapt ce
permite formarea rapida a coroanelor prin taieri in verde. Unele soiuri formeaza putini lastari anticipati
(Anna Späth, Stanley) iar altele au o capacitate mai mare de ramificare, uneori indesind prea mult coroana
(Agen, Centenar). Fructificarea se realizeaza la unele soiuri pe ramuri mijlocii, soiurile avand o buna
capacitate de ramificare, formeaza coroane mai dese (Vanat romanesc, Gras romanesc, Agen, Centenar),
sau pe buchete ramificate, cand coroanele sunt mai rare si aerisite (Stanley, Anna Späth, Rivers timpuriu).

3.2.Particularitati de fructificare
Prunul prezinta muguri floriferi si vegetativi, dispusi solitar sau in grupuri. Inflorirea are loc
primavara dupa celelalte specii drupacee, florile nefiind afectate de brumele si ingheturile din primavara.
Din punct de vedere al momentului infloririi soiurile se impart in urmatoarele grupe: soiuri cu inflorire
timpurie: Gras romanesc, Victoria; cu inflorire mijlocie: Rivers timpuriu, Agen, Stanley, Renclod Althan;
sau cu inflorire tarzie: Vanat romanesc, Anna Späth.

Florile sunt in general hermafrodite, iar comportarea la polenizare este diferita. Sunt soiuri
autofertile (Anna Späth, Stanley, Vanat romanesc, Gras romanesc etc.), autosterile (Rivers timpuriu,
Renclod Althan, Silvia, etc.) si androsterile sau cu flori functional femele (Tuleu gras, Tuleu timpuriu,
Centenar, Albatros etc.). Pentru o buna polenizare si fructificare, asezarea soiurilor in parcela trebuie
facuta cu atentie, asocierea soiurilor androsterile cu cel putin doua soiuri bune polenizatoare, care sa se
polenizeze intre ele si ambele sa-l polenizeze pe cel androsteril. Soiul adnrosteril nu se amplaseaza
niciodata la marginea parcelei. Asocierea in plantatie numai a doua soiuri din care un soi androsteril si un
soi polenizator, nu asigura rezultate bune in primaverile dificile din punct de vedere climatic, cand
productia este foarte slaba. Este cazul soiului Tuleu gras, asociat cu Agen, in unele plantatii din zona
Olteniei. In primaverile reci, sau cu vant, polenizarea florilor este foarte slaba, iar productia este mult sub
potentialul soiurilor amintite. La infiintarea plantatiilor, trebuie acordata mare atentia pomilor care se
cumpara si se planteaza, deoarece toate soiurile care provin din Tuleu gras sunt androsterile si desi
acestea ar putea asigura un conveier convenabil in lunile iulie-august, nu se pot planta fara asigurarea
unor polenizatori. Foarte bune polenizatoare sunt considerate soiurile: Renclod Althan, Stanley, Agen,
Anna Späth, Silvia etc.

La alegerea polenizatorilor, trebuie avuta in vederea si epoca de inflorire a soiurilor, deoarece in


functie de conditiile climatice aceasta se esaloneaza pe 7-10 zile. Stigmatul unei flori este receptibil
pentru polen 3-5 zile in functie de temperatura si umiditatea aerului din perioada infloritului. De obicei,
exista o perioada de suprapunere a infloririi intre soiuri si tinand seama de faptul ca, pentru o productie
normala este suficienta polenizarea a circa 20-30% din flori, se pot asocia soiuri diferite in parcela pentru
polenizare incrucisata. Din totalul florilor, procentul de legare poate ajunge la 45% daca se asigura o
buna polenizare, din care cad fiziologic 19-32%, regasindu-se pe pom la maturitate ca fructe circa 3-5%
din numarul total al florilor. Fenomenul de intersterilitate la prun este rar intalnit.

Varsta intrarii pe rod a pomilor variaza in functie de soi si agrotehnica si poate fi de 3-4 ani la
Agen, Stanley, Centenar si 5-6 ani la Tuleu gras, Anna Späth. Capacitatea de productie este mare si
dependenta de soi, fiind cuprinsa intre 15-25 t/ha in livezile cu densitate medie. Pe loturi experimentale
au fost obtinute productii foarte mari de peste 50 t/ha la Anna Späth, Tuleu gras, Centenar, la SCPP
Valcea. La pomii solitari se pot obtine 30-100 kg/pom in functie de varsta.

Alternanta de fructificare este mai putin intalnita decat la mar, dar daca pomii sunt
supraincarcati, este seceta sau apar accidente climatice, pomii sunt susceptibili de a intra in alternanta.
Longevitatea plantatiilor depinde de portaltoi (pe franc au o longevitate mai mica), de soi, de
gradul de favorabilitate a zonei si este cuprinsa intre 30 si 40 de ani. Perioada de tinerete este de 5-7 ani,
iar dupa 25-30 de ani de fructificare, incepe declinul.

3.3.Specii, soiuri si portaltoi

Din multitudinea de specii ale genului Prunus, pentru pomicultura prezinta interes numai cateva
dintre ele, fie prin soiurile pe care le-au dat, fie ca portaltoi sau surse de gene pentru ameliorare. Cele mai
importante specii sunt:

- Prunus domestica L. - prunul vanat european, este raspandit in Europa sud-estica si Caucaz,
creste ca pom de talie mijlocie, formeaza un sistem radicular relativ superficial, drajoneaza puternic si
este tolerant la excesul de apa. Din aceasta specie s-au format soiurile: Tuleu gras, Vanat romanesc, Anna
Späth etc.

- P. insititia Jusl. - goldanul sau scoldusul, este raspandit in Europa si Asia, are cerinte reduse
fata de caldura, rezistent la ger, seceta si boli si este foarte productiv. Din goldan s-au format soiurile din
grupa Renclod, Mirabelele si portaltoiul de Saint Julien.

- P. cerasifera Ehrh. - corcodusul, creste spontan in Europa, are talie mijlocie, o buna
plasticitate ecologica, drajoneaza destul de mult si are o variabilitate genetica mare. Este o specie folosita
ca polenizator, portaltoi sau chiar pentru fructe.

- P. spinosa L. - porumbarul, creste spontan in Europa, Asia, Africa de nord, sub forma de
arbust de talie mica, foarte rezistent la ger si seceta, cu pretentii scazute fata de sol, are o capacitate mare
de drajonare, motiv pentru care este folosit pentru fixarea solurilor erodate. Local poate prezenta si interes
ca portaltoi, dar numai biotipurile cu drajonare mai slaba.

Speciile de provenienta orientala si americana (P. ussuriensis, P. americana, P. hortulana, P.


nigra, P. triflora, P. simonii) sunt folosite ca sursa de gene de rezistenta la boli.

Principalele soiuri din sortiment

Sortimentul de soiuri la prun este deosebit de bogat, avand posibilitatea sa gasim fructe in stare
proaspata de la sfarsitul lunii iunie si pana la sfarsitul lunii octombrie, soiuri destinate consumului direct
sau industrializarii. Deocamdata nu exista o specificare clara a destinatiei fiecarui soi si nici nu exista
soiuri numai pentru industrie, cu 2-3 exceptii, mentionandu-se numai faptul ca, pentru industrializare
sunt rentabile soiurile cu maturarea din a doua parte a lunii august, deoarece acumuleaza mai multa
substanta uscata. Principalele soiuri cultivate in tara, in ordinea maturarii sunt:
Rivers timpuriu - are vigoare mijlocie, este autosteril si bun polenizator, are fructul mijlociu,
sferic-alungit, are culoare rosie-violacee si pruina albastruie, neuniforma ca grosime, pulpa carnoasa, alb-
verzuie, dulce si armonios acidulata, apreciata pentru masa. Se matureaza la sfarsit de iunie si inceput de
iulie.

Diana - are vigoare mijlocie, este partial autofertil, are fructul mare, sferic, rosu-violaceu,
marmorat, pulpa groasa, neaderenta, cu gust dulce si aroma slaba. Se matureaza la inceputul lunii iulie.

Ialomita - este de vigoare mijlocie, autosteril, bun polenizator, are fructul mare, sferic sau usor
alungit, colorat in maron-inchis, cu pruina groasa, cenusie, pulpa carnoasa, potrivit de consistenta, gust
echilibrat, foarte apreciata pentru masa. Se matureaza in a doua jumatate a lunii iulie.

Valcean - are vigoare mijlocie sau mare in functie de portaltoi, fructifica pe buchete si ramuri
mijlocii, infloreste tarziu si este autosteril. Fructul este mare, sferic, de culoare vanata-inchis, are pulpa
galbuie, carnoasa si suculenta si cu gust echilibrat. Se matureaza in decada a treia a lunii iulie.

Carpatin - are vigoare mica-mijlocie, formeaza coroane rare, bine garnisit cu ramuri scurte si
mijlocii si este androsteril. Fructul este mijlociu, sferic-alungit, de culoare albastra-inchis, cu pruina
cenusie. Pulpa este galben verzuie, suculenta, fina, neaderenta la sambure. Se matureaza in prima decada
a lunii august.

Flora - are vigoare mare, cu o buna capacitate de ramificare, fructifica pe buchete si ramuri
mijloci si este androsteril. Fructul este mare, ovoidal sau sferic, albastru, cu pruina cenusie. Pulpa este
alb-verzuie, suculenta, cu gust placut si armonios. Se matureaza in prima jumatate a lunii august.

Tuleu timpuriu - este un soi destul de viguros, androsteril, cu fructul mare ovoidal, vanat-
inchis, cu pulpa carnoasa, dulce si armonios acidulata, fin aromata, destinat consumului in stare proaspata
si exportului. Se matureaza la inceputul lunii august.

Alina - are vigoare mica-mijlocie, fructificare pe buchete de mai si este androsteril. Fructul este
mare, ovoidal, de culoare albastra-deschis, acoperit cu o pruina cenusie. Pulpa are culoare galben-verzuie,
este consistenta si cu gust placut. Se matureaza in prima jumatate a lunii august.

Pitestean - pomul are vigoare mijlocie, este androsteril, are fructul mare, ovoidal, vanat-inchis,
cu pulpa carnoasa, cu gust echilibrat, de calitate foarte buna pentru masa. Se matureaza la sfarsit de iulie
si inceput de august.

Centenar - este de vigoare mijlocie, este androsteril, are fructul mare si foarte mare invers
ovoidal, de culoare maronie-inchis, patat cu rosu-violaceu si cu o pruina groasa. Pulpa este de consistenta
medie, are gust echilibrat, aroma fina si calitate foarte buna. Se matureaza in prima jumatate a lunii
august.
Silvia - este un soi de vigoare mijlocie-mare, autosteril si bun polenizator, cu fructul mare sau
foarte mare, sferic alungit sau elipsoidal, de culoare maronie-roscat, cu pruina groasa cenusie. Pulpa este
carnoasa, are gust echilibrat si calitate foarte buna. Se matureaza in prima jumatate a lunii august.

Renclod Althan - soi viguros, autosteril, foarte bun polenizator, cu fructul sferic, roz-violaceu,
cu pruina albastruie, pulpa carnoasa, bine colorata, gust dulce si aroma slaba. Se matureaza in a doua
decada a lunii august.

Agen - este un soi de vigoare mijlocie, partial autofertil, ce formeaza coroane dese, aglomerate,
are fructul mic, invers ovoidal, de culoare roz-rosietica, cu pulpa galbena-portocalie, semiaderenta la
sambure, moale, gust pronuntat dulce si aroma slaba. Este destinat industrializarii prin uscare si distilare.
Se matureaza la sfarsit de august si inceput de septembrie.

Dambovita - are vigoare mare, fructifica pe buchete si ramuri mijlocii si este androsteril.
Fructul este mare, ovoid, de culoare vanata inchis acoperit cu pruina cenusie. Pulpa este galben-verzuie,
consistenta, suculenta si cu gust placut. Se matureaza la sfarsit de august.

Tuleu gras - are vigoare mare, este androsteril, are lemnul fragil, fructul este mijlociu,
elipsoidal, vanat-inchis, cu pulpa crocanta, suculenta, dulce si armonios acidulata, foarte bun pentru masa
sau industrializare. Se matureaza la sfarsit de august si inceput de septembrie.

Tuleu dulce - este viguros, are fructul mijlociu, invers-ovoidal de culoare rosie-vinetie cu
pruina albastra. Pulpa este moale, suculenta, dulce si semiaderenta la sambure, este destinat
industrializarii. Soiul da rezultate in zona dealurilor, unde soiul Agen nu poate fi cultivat. Se matureaza la
sfarsit de august si inceput de septembrie.

Stanley - are vigoare mijlocie, fructifica pe buchete, este foarte productiv, precoce, autofertil si
bun polenizator, este sensibil la viespea samburilor. Fructul este mare invers ovoidal, cu o brazda ventrala
bine marcata, are culoare vanata-negricioasa, pulpa semiconsistenta, gust echilibrat si destinatie mixta:
consum si industrializare. Se matureaza la sfarsit de august si inceput de septembrie.

Gras ameliorat - are vigoare mare, este autofertil si sensibil la viroze. Fructele sunt mijlocii,
sferice sau sferice alungite, de culoare vanata negricioasa, cu pulpa neaderenta la sambure, de consistenta
medie sau moale, dulce si slab acidulata, foarte apreciata pentru industrializare. Se matureaza la sfarsit de
septembrie.

Vanat romanesc - soi viguros, autofertil, foarte sensibil la viroze. Are fructul mic, elipsoidal,
vanat-inchis, cu pulpa verde-galbuie, cu pruina groasa argintie, consistenta, pulpa dulce si usor
astringenta, intens aromata, cu insusiri foarte bune pentru consum sau industrializare. Se matureaza in
decadele 2-3 din septembrie.
Anna Späth - are vigoare mijlocie, este foarte productiv, partial autofertil, fructifica pe ramuri
scurte. Fructul este mare, sferic sau ovoidal, usor turtit la ambele capete, maroniu-vinetiu, cu pruina
groasa, pulpa groasa, carnoasa, verde-galbuie, potrivit de dulce si slab acidulata, destinata consumului sau
industrializarii. Da rezultate bune pana in zona dealurilor mijlocii. Se matureaza in luna septembrie.

Record - are vigoare mijlocie, fructifica pe buchete si este autosteril. Fructul este sferic alungit,
vanat inchis, cu pruina albastra. Pulpa este galben verzuie, consistenta, suculenta, fin aromata, apreciata
pentru masa. Se matureaza la mijlocul lunii septembrie.

Sortimentul de portaltoi

In pepinieristica, la producerea materialului saditor de prun se utilizeaza portaltoi generativi si


vegetativi. Portaltoii generativi mai utilizati sunt: corcodusul, prunul franc, P. Marianna si pe scara mai
redusa piersicul, zarzarul si porumbarul.

Corcodusul este cel mai utilizat portaltoi pentru prun, deoarece se inmulteste usor si realizeaza
grosimea de altoire din primul an. Imprima pomilor o buna plasticitate si adaptabilitate la diferite conditii
de sol, imprima vigoare mare pomilor, dar nu are afinitate cu unele soiuri: Tuleu gras, Gras romanesc,
Record etc.

Prunul franc se obtine din samburii unor soiuri locale, fiind omologati si utilizati mai multi
portaltoi: Otesani 8, Renclod verde, Voinesti B, Galbior, Scolduse si Buburuz. Prunul franc are o buna
afinitate cu toate soiurile, imprima o vigoare mai mica soiurilor, dar puietii cresc greu in pepiniera.
Francul asigura o productivitate buna, o inradacinare mai superficiala si posibilitatea de a valorifica
solurile mai subtiri, este mai sensibil la ger si seceta decat corcodusul.

Portaltoii vegetativi sunt putin utilizati datorita plasticitatii mai reduse pe care o au. Exista o
serie de selectii de perspectiva ce se pot inmulti si prin butasi.

- Saint Julien A - este o selectie obtinuta la East Malling, se inmulteste prin butasi lemnificati
si marcotaj. Are afinitate cu majoritatea soiurilor de prun, imprima precocitate si vigoare mijlocie.

- Saint Julien K - selectie obtinuta tot in Anglia, se inmulteste prin butasi, imprima vigoare
mijlocie soiurilor, este sensibila la calcar dar rezista bine la solurile grele.

- Pixy - este un portaltoi vegetativ obtinut in Anglia, se inmulteste prin butasi lemnificati, are
afinitate buna la altoire si imprima vigoare mica.

- Otesani 11 - este un portaltoi vegetativ, ce imprima vigoare mica-mijlocie, este o selectie de


prun cu buna afinitate de altoire.
- Corcodus 163 - o selectie de corcodus care se inmulteste vegetativ prin butasi lemnificati, pe
platforme de inradacinare.

De data mai recenta au fost omologati doi portaltoi vegetativi C5 si CPC, fiind selectii de
corcodus cu inmultire vegetativa.

3.4.Cerintele prunului fata de factorii de mediu

Caldura. Prunul are pretentii moderate fata de caldura, acestea fiind mai mici decat la par si
usor mai mari sau apropiate cu ale marului. Reuseste bine in zonele in care temperatura medie anuala este
de 8,5-11°C, pentru unele soiuri chiar in jur de 8°C (Gras romanesc, Vanat romanesc). Nu toate soiurile
merg bine in toate zonele pomicole, unele sunt mai pretentioase la caldura si reusesc numai pana in zona
dealurilor mijlocii (Agen, Stanley, Anna Späth, Silvia), altele (Gras romanesc, Vanat romanesc) pot
ajunge pe versantii sudici pana in zona premontana, la peste 700 m. Exista diferente intre soiurile
europene si cele chino-japoneze in ceea ce priveste necesarul in frig, deci lungimea perioadei repausului
obligatoriu. Soiurile orientale au un repaus obligatoriu mai scurt, pornesc mai devreme in vegetatie,
uneori chiar in ferestrele de iarna. Din aceasta cauza incercarile de introducere in sortimentul romanesc a
unor astfel de soiuri foarte valoroase nu a reusit. In timpul repausului, rezistenta prunului este mare,
tolereaza fara probleme temperaturi de -31°C. Bobocii floriferi rezista la -4,4°C, florile deschise la -0,5-
2,2°C, iar fructele legate la -0,5-1,1°C. Pentru legarea fructelor temperatura medie zilnica optima este de
10-12°C, minima nu trebuie sa depaseasca 2°C, iar maxima 25°C, altfel florile cad in masa. In timpul
verii, temperatura mai mare de 35°C determina blocarea cresterii si arsuri pe frunzele tinere.

Temperatura dintr-o anumita zona este importanta si pentru maturarea fructelor. Soiurile
timpurii se matureaza dupa acumularea unei sume de temperatura de 1400-1800°C, 2200-2400°C pentru
cele mijloci si 2800-2900°C pentru cele tarzii.

Apa. Prunul are cerinte mari fata de apa, cerinte care sunt satisfacute acolo unde cantitatea de
precipitatii este de peste 650-700 mm anual. In zonele mai uscate (stepa si silvostepa) reuseste numai in
conditii de irigare. Pretentiile fata de apa sunt diferite intre soiuri. Astfel, soiul Gras romanesc reuseste
numai unde umiditatea este buna, de obicei in zona dealurilor mijlocii si inalte, in timp ce Anna Späth si
Agen dau rezultate bune si in conditii cu deficit hidric. Soiul Vanat de Italia este pretentios la
microclimat, pentru fructificare necesita umiditate si caldura, zone cu influenta mediteraneana, altfel
productia este nesemnificativa, desi este un soi de calitate si destul de mult raspandit in sudul si vestul
tarii.

Cerintele fata de apa sunt influentate de portaltoi si de epoca de maturare. Folosirea caisului ca
portaltoi, asigura o rezistenta mai buna la seceta. Pentru acelasi portaltoi, soiurile tarzii au cerinte mai
mari fata de apa decat cele cu maturare timpurie. Excesul de apa din sol este suportat mai bine de pomii
altoiti pe franc, daca nu este de durata. Daca excesul de apa persista sistemul radicular piere prin
asfixiere. Umiditatea relativa ridicata a aerului creeaza conditii pentru atacul unor boli criptogamice:
Monilinia, Xanthomonas, Polystigma etc., si aceste microzone trebuie pe cat posibil evitate in momentul
infiintarii plantatiilor.

Lumina. Cerintele prunului fata de lumina nu sunt mari, el poate valorifica toate tipurile de
teren din punct de vedere a pantei. Plantarea prea deasa a pomilor determina in timp uscarea partii bazale
a coroanei, cu efecte mult mai severe decat plantarea pomilor pe expozitii nordice. Lipsa luminii
determina degarnisirea treptata a coroanei, fructele se coloreaza mai putin si sunt de calitate inferioara.
Pentru asigurarea unor conditii normale desfasurarii proceselor fiziologice, trebuie corelata distanta de
plantare cu vigoarea pomilor si asigurarea iluminarii coroanei prin taierea de intretinere.

Solul. Fata de sol prunul practic nu are pretentii daca ceilalti factori nu sunt restrictiv, in sensul
ca valorifica aproape toate tipurile de sol. Se poate planta pe solurile subtiri, grele (argila sub 55%), cu
pH-ul cuprins intre 5,4 si 8,3 si continutul in calcar activ sub 10%. Pentru productii mari si de calitate, se
poate planta pe solurile brun roscate, podzoluri, soluri brune de padure etc., sau chiar pe nisipuri, in
conditii de irigare. Nu suporta continut mai mare de 10% calcar activ in sol.

4. Particularitati tehnologice

4.1.Producerea materialului saditor.

In prezent, se utilizeaza aproape in exclusivitate pomi altoiti, cu mici exceptii, pe plan local, se
mai planteaza drajoni proveniti de la soiuri destinate distilarii (Gras romanesc, Rosior varatic etc.).
Altoirea materialului se face in pepiniera, pe portaltoi franc sau corcodus. Se foloseste mai mult
corcodusul, deoarece creste mai repede si ajunge la grosimea de altoire in primul an, dar imprima
neuniformitate pomilor in livada. Portaltoiul franc (din samburii soiurilor Buburuz, Rosior varatic,
Voinesti B etc.) asigura o mai buna uniformitate a pomilor in livada, dar creste mai greu in pepiniera si nu
ajung toti puietii la grosimea de altoire in primul an. Pentru valorificarea terenurilor mai uscate se pot
folosi ca portaltoi caisul sau chiar porumbarul. Desi corcodusul este mult folosit ca portaltoi, trebuie stiut
faptul ca nu toate soiurile au afinitate buna, ca de exemplu: Tuleu gras, Anna Späth, Nectarina rosie etc.

4.2. Specificul infiintarii plantatiilor de prun

Sistematizarea terenului, fertilizarea de baza si maruntirea solului se fac la fel ca la celelalte


specii prezentate. Cantitatea de ingrasaminte care se aplica este in jur de 40-60 t/ha gunoi de grajd, 500-
600 kg superfosfat si 200-300 kg/ha sare potasica, care se incorporeaza in sol printr-o aratura la 24-25
cm.

Distantele de plantare folosite se coreleaza cu vigoarea pomilor si acestea nu trebuie sa fie mai
mici de 4-5 m intre randuri si 3-4 m intre pomi pe rand, ajungand la 6 m intre randuri la soiurile
viguroase: Tuleu gras, Renclod Althan, Gras romanesc. Pentru plantatiile destinate industrializarii, cu
mecanizarea lucrarii de recoltat, spatiul dintre randuri trebuie sa fie de 7-8 m. Amplasarea prunului in
spatiu, se face tinand seama de cerintele lui fata de factorii de mediu. Pe dealurile joase si mijlocii, unde
cantitatea de apa este suficienta, dau rezultate bune cele mai valoroase soiuri: Tuleu gras, Stanley, Anna
Späth, Centenar etc. Pe dealurile mijlocii, prunul se amplaseaza pe intreg versantul, mai putin pe vaile
reci, pe dealurile inalte, se amplaseaza pe treimea mijlocie a pantei, pe expozitii sudice, sud-estice sau
sud-vestice, iar in zonele cu precipitatii mai putine, se amplaseaza pe expozitie nordica si in treimea
inferioara a versantilor unde deficitul hidric este mai redus.

Epoca optima de plantare este toamna, dupa caderea frunzelor, pana la inghetarea solului, sau
daca din anumite motive lucrarea nu s-a putut incheia, se continua primavara cat mai devreme, cand
conditiile climatice permit intrarea pe teren. Se poate planta si in ferestrele iernii daca solul nu este
inghetat si temperatura nu scade sub 2-3 °C, pentru a nu afecta sistemul radicular. Asezarea soiurilor in
parcela se face alternativ, grupandu-se cele cu inflorire simultana si cu perioada apropiata de maturare a
fructelor, pentru polenizare incrucisata si respectiv, pentru a se putea face tratamentele fitosanitare in
perioada verii.

Formele de coroana cele mai folosite sunt: vasul ameliorat si intarziat, desi prunul nu necesita
imperios aceasta forma de coroana, este des intalnita in Muntenia si Oltenia, urmeaza piramidele si fusul
zvelt, cat si formele aplatizate: palmeta libera, evantai si drapelul comercial. Pentru formarea cat mai
rapida a coroanelor se apeleaza la potentialul deosebit de crestere a pomilor tineri, care prin lucrari in
verde permit scurtarea perioadei de formare cu 1-2 ani. Nu se recomanda nici la aceasta specie taierea
pomilor tineri decat ceea ce este strict necesar. Deoarece prunul creste foarte viguros in primii ani, se lasa
pomii sa fructifice, timp in care unghiurile de insertie se deschid sub greutatea fructelor, dupa care se face
taierea de incadrare si finalizare a formei de coroana dorite. La soiurile care au tendinta de crestere
exagerata in detrimentul ramificarii, se ciupesc lastarii de prelungire la distanta de ramificare convenabila,
sau eventual se scurteaza in primavara ramurile anuale, daca efectul ciupirii nu a fost cel dorit. La soiurile
care au lemnul fragil (grupa Tuleu) trebuie acordata atentie la reglarea corespunzatoare a unghiurilor de
insertie a sarpantelor, in jur de 45-55 grade, pentru a evita dezbinarea lor sub incarcatura de fructe.
Deoarece majoritatea portaltoilor drajoneaza, este foarte important ca acestia sa fie inlaturati cat mai
devreme, pentru a nu concura cresterea pomului.

4.3.Specificul intretinerii plantatiilor de prun

Taierea de productie se bazeaza pe reductia si simplificarea semischeletului, in functie de tipul


de fructificare si de incarcatura de muguri de rod. Este bine ca prunul sa fie taiat anual, pentru a asigura
cresteri noi, necesare formarii viitoarelor ramuri de rod, normarea productiei si evitarea alternantei de
fructificare, rarirea coroanelor pentru patrunderea luminii, inlaturarea ramurilor lacome din partea
superioara a coroanei si mentinerea pomilor in spatiul lasat prin distanta de plantare. In perioada de
maxima fructificare la unele soiuri apar arcade de rodire, care trebuie intinerite, prin transferul cresterii pe
ramuri tinere aparute in zona de maxima curbura. Soiurile care fructifica pe ramuri lungi (Tuleu gras,
Gras romanesc, Vanat romanesc etc.), necesita o atenta rarire a acestor ramuri si nu scurtarea lor, pentru
asigurarea iluminarii suficiente a elementelor coroanei. In perioada de batranete, taierile se amplifica si
se fac si la nivelul scheletului pentru a stimula intinerirea pomilor si prelungirea perioadei de exploatare a
livezii.

Intretinerea solului. In livezile tinere solul se cultiva cu specii legumicole, cartofi sau chiar
specii folosite ca ingrasaminte verzi in zonele nisipoase. In plantatiile mature, solul se poate lucra acolo
unde cantitatea de precipitatii este mai mica, sau se inierbeaza intervalele cu lucrarea sau mulcirea solului
pe randul de pomi. Folosirea erbicidelor in lungul randului aduce reale avantaje in combaterea buruienilor
perene sau anuale, mai dificil de combatut mecanic. In plantatiile de prun, intervalele dintre randuri se
folosesc frecvent pentru producerea furajelor, fara sa provoace dezavantaje pentru prun. Cosirea fanului
trebuie facuta in concordanta cu lucrarile de protectie fitosanitara, respectand timpul de pauza dintre
tratamente si cosit, in functie de produsele folosite. Neluarea in calcul a acestor aspecte, poate avea
consecinte negative asupra animalelor care consuma aceste furaje. In zona colinara, unde de obicei solul
este intelenit, trebuie lucrat solul cel putin circular sub proiectia coroanei pentru a favoriza pe de o parte
acumularea apei din ploi, iar pe de alta parte a evita pierderea apei prin capilaritate.

Irigarea este obligatorie in plantatiile tinere si in zonele in care, in lunile mai, iunie si iulie nu
cad cel putin 200-250 mm precipitatii. Desigur, administrarea apei este dependenta de tipul plantatiei si
de posibilitatile de care se dispune, dar pentru productiile performante apa constituie un factor limitativ.
Norma de udare este de 300-400 m3/ha pentru a se umecta profilul de sol in care sunt distribuite
majoritatea radacinilor. Conditii optime de crestere a pomilor se asigura atunci cand, in sol se mentine o
umiditate de 70% din capacitatea de camp.

Fertilizarea plantatiilor de prun se face in functie de starea de fertilitate a solului, stabilita prin
analize de sol sau prin diagnoze foliare. La aplicarea dozelor de ingrasaminte trebuie avut in vedere faptul
ca pomii valorifica circa 30-40% din cantitatea administrata, iar din aceasta o parte este blocata in
organele permanente ale pomului, iar alta parte se exporta prin recolta, frunze si lemnul care cade la
taiere. Pentru a compensa toate aceste consumuri, o plantatie matura de prun are nevoie anual, la unitatea
de suprafata, de circa 100-120 kg azot, 60-70 kg fosfor, 100-120 kg potasiu si periodic 30-40 t de gunoi
de grajd. Aceste doze se ajusteaza in functie de cantitatea de precipitatii din zona (la precipitatii mai
multe spalarea este mai mare si deci cantitatea de ingrasaminte aplicate va fi mai mare), de insusirile
fizico-chimice ale solului etc. Momentul aplicarii ingrasamintelor este inca discutat de cercetatori.
Trebuie aplicate toamna inaintea araturii, fosforul, potasiul, ingrasamintele organice si o treime din azot si
primavara, fractionat in doua doze, restul de azot, la inflorire si in timpul cresterii intense a lastarilor. Pe
solurile nisipoase se pot folosi cu succes ingrasaminte verzi semanate toamna si incorporate in luna mai.
Combaterea bolilor si daunatorilor

Pentru a avea fructe de calitate, pomii trebuie sa-si mentina pe toata perioada de vegetatie
frunzisul sanatos, iar fructele sa nu fie atacate de o serie de daunatori. Dintre bolile care afecteaza prunul
se pot aminti: deformarea fructelor sau hurlupii, patarea rosie, monilioza, ciuruirea bacteriana etc., iar
dintre daunatori: viespea fructelor, viespea samburilor, viermele prunelor, afidele care sunt si vectori ai
virozelor etc. Combaterea se face prin 2-3 tratamente in perioada de repaus si 8-10 tratamente in perioada
de vegetatie, cu amestecuri de fungicide si insecticide, in functie de numarul daunatorilor care apar, sau se
fac tratamente de acoperire la avertizare (tabelul 12).

Maturarea si recoltarea fructelor

Maturarea fructelor in functie de soi, se manifesta printr-o serie de modificari morfologice la nivelul
fructului, cand acesta se coloreaza caracteristic soiului, cantitatea de pruina se ingroasa, pulpa devine mai
moale, cantitatea de zahar este in crestere, iar aciditatea scade. Soiul Stanley isi coloreaza bine fructele cu
o luna inaintea maturitatii de recoltare, deci trebuie stiut ca, el se recolteaza in septembrie desi se
coloreaza bine din prima decada a lunii august.

Fructele, odata recoltate din pomi, nu mai continua maturarea, motiv pentru care stabilirea
momentului de recoltare este foarte important. Recoltate la maturitatea de consum, majoritatea
soiurilor sunt perisabile si nu se pot transporta si manipula. Pentru consumul in stare proaspata,
recoltarea se face cu 5-7 zile inaintea maturitatii de consum, manual, fara a sterge pruina care le
da un aspect proaspat si se aseaza direct in ambalajele de livrare, iar pentru industrializare
recoltarea se face la maturitatea deplina prin scuturare. Nu se recomanda baterea pomilor cu
prajina (cum se mai face pe alocuri) deoarece asa se rup o mare parte din ramurile de rod, care
sunt responsabile de productia anului urmator si pomii intra in alternanta de fructificare.

Tabelul 12

Tratamentele recomandate in plantatiile de prun

Fenofaza Agentul patogen Pesticide recomandate


1. Repaus vegetativ Paduchele din San José, Oleoekalux 1,5%, Oleocarbetox
paduchele testos, oua de 3%, Applaud 0,05 + ulei
iarna horticol 0,2%
2.Inceputul Ciuruirea bacteriana, Turdacupral 0,4%, zeama
infloririi monilioza, patarea rosie, bordeleza 0,5%
oua de acarieni
3. Inceputul Idem 2 + viespi Dithane M 45 0,2%, Folpan
scuturarii petalelor 0,3%, Polyram 0,25%, Captadin
0,25% + Diazol 0,15%, Decis
0,3%, Chinmix 0,03%, Sumi-
alpha 0,04%, Zolone 0,2%.
4. dupa 10-12 zile Patarea rosie, monilioza, Dithane M 45 0,2%, Folpan
ciuruire, viespi, afide 0,3%, Polyram 0,25%, Captadin
0,25% + Ekalux 0,1%, Carbetox
0,5%, Sintox 0,1%
5-6. la 8-10 zile Idem 4 + viermele Alte combinatii de fungicide +
prunelor insecticide decat la precedentul
tratament
7-8. La 8-10 zile Idem 5 + paduchele din Fungicid + insecticid: Applaud
San José, afide 0,04%, Ekalux 0,1%, Mospilan
0,03%, Carbetox 0,5%
9-10. La avertizare Paduchele din San José, Fungicid + insecticid + acaricid:
minatore, defoliatoare, Danirun 0,06%, Nisorun 0,03%,
afide, acarieni Mitigan 0,2%, Mitac 0,2%
11-12. La 10-14 Monilioza, viermele Rovral 0,1%, Sumilex 0,1% +
zile dupa trat. 10 prunelor, minatore, Chinmix 0,0%, Decis 0,04% +
defoliatoare, acarieni acaricid.
13-14. Dupa Ciuruire, monilioza, oua Turacupral 0,5%, zeama
caderea frunzelor de insecte bordeleza 2%, sulfat de cupru 1-
2%

Recoltarea mecanizata impune stabilirea unor distante convenabile la infiintarea livezii, alegerea
unor soiuri care se preteaza la scuturare (cu desprinderea usoara a fructelor) si eventual aplicarea unor
tratamente cu produse care provoaca abscisia fructelor.

Pomicultura: fisa tehnologica cultivarea


prunului (2008)
categorii:
30 Ianuarie 2008 - 19:32

Fisa tehnologica: PRUN. Infiintarea plantatiilor de prun, subventii cultura prunului,


stropiri la prun, rentabilitatea infiintarii livezilor cu prun, cultivarea prunului.

Amplasarea culturii prunului

—Alegerea terenului:

-plane sau pante amenajate de 18-20% si neamenajate de 6-12%;

-usoare,mecanizbile;

-permeabil,pentru a se svita baltirea apei;

-excluse de la plantare terenurile excesiv de umede si fara drenaj,cat si cele cu nivelul freatic sub
1,5m;

-solurile sa aiba reactie neutra,slab acida sau slab alcalina cu pH intre 5-8;
-terenurile sa fie expuse la soare,cu expozitie sudica;

-excluse vaile inguste traversate de curenti reci si zonele unde sunt frecvente ingheturi tarzii de
primavara.

Fertilizarea solului

-gunoi de grajd 30-40 t/ha;

-azotat de amoniu 60-120 kg/ha;

-superfosfat 50-100 kg/ha;

-sare potasica 20-80 kg/ha.

Lucrarile solului

—Pregatirea pentru plantare

-defrisarea arboretului si a pomilor existenti;

-nivelarea terenului;

-desfundatul sau scarificarea terenului;

-drenarea excesului de umiditate;

-corectarea reactiei chimice a solului;

-fertilizarea de baza;

-asigurarea sursei de apa pentru irigatii si stropit.

—Distanta de plantare

-5,5-6 / 4,5-5 m pentru soiuri viguroase;

-5 / 3,5-4 m pentru soiuri cu vigoare mijlocie;

-4-4,5 / 3-3,5 m pentru soiuri cu vigoare mica.

—Formele de coroana

-vasul intarziat aplatizat;

-palmeta regulata cu brate oblice;


-gardul fara forma;

-drapel Marchand.

—Pichetarea

-consta in fixarea de tarusi pe locul fiecarui pom care urmeaza a fi plantat,in functie de distantele
cerute de port altoi.

Plantarea pomilor

—Epoca de plantare

-15 octombrie-pana la primul inghet sau primavara devreme pana la inmugurire sau in ferestrele
mai calduroase din timpul iernii;

-fasonarea radacinilor;

-radacinile principale se scurteaza la 30cm,prin taieri oblice;

-mocirlirea radacinilor.

—Sapatul gropilor

-pe terenuri nedesfundate,manual:

1,25 / 1,25 / 1 m pe terenuri grele;

1 / 1 / 0,8 m pe terenuri mijlocii si usoare.

-pe terenuri desfundate,mecanizat:

0,6 / 0,6 / 0,4 m.

—Plantarea propriu-zisa

-stabilirea pozitiei pomului fata de tutore;

-stbilirea adancimii de plantare;

-tasarea pamantului prin calcare;

-coletul cu punctul de altoire trebuie sa fie la 3-4 cm deasupra solului;

-la plantarile de toamna,punctul de altoire se protejeaza peste iarna cu un musuroi de 25-30 cm


inaltime.

Lucrarile de intretinere

-completarea golurilor din plantatie si inlocuirea impuritatilor;

-pomii se conduc sub forma de vas intarziat aplatizat sau palmeta regulata cu brate oblice,gardul
fara forma si drapel Marchand;

-in primii 4-5 ani de la plantare prunul se taie cat mai putin;

-taierile de intretinere si fructificare constau in: intretinerea semischeletului care a depasit varsta
de 4-5 ani,scurtarea semischeletului tanar si supra incarcat cu ramuri de rod,suprimarea totala a
ramurilor situate dedesubtul sarpantelor,a ramurilor frante sau dezbinate si a uscaturilor.

Irigarea

-se recomanda 4-5 udari cu norma de 400-600 metri cubi apa/ha.

Combaterea bolilor si daunatorilor

-pentru combaterea eficienta este necesar sa se efectueze aproximativ 4-5 tratamente,utilizand


insecticide,acaricide si fungicide.

Recoltarea

-prunele se recolteaza pana in prejma maturitatii depline.

Calcule economice estimate pentru anul 2008

—Pentru o productie de 7000 kg/ha

pentru 1 ha:

-Cheltuieli (c)/an:_______________________9465

-materiale__________________________2295

-forta de munca_____________________3210

-lucrari mecanice____________________3960

-Venituri (v)/an:_________________________14000

-vanzarea productiei principale________14000


-subventii europene si nationale_______conform legislatiei in vigoare

-Rezultat financiar (r=v-c)________________4535+subventii

Modul de acordare a subventiilor

-pentru a beneficia de subventii,solicitantul trebuie sa fie inscris in Registrul Fermelor,iar


suprafata pe care o poseda sa nu fie mai mica de 1 ha,formata din parcele de cel putin 0,3 ha;

-subventiile se acorda in urma completarii unei cereri care se depune la sediul APIA unde isi are
domiciliu solicitantul;

-depunerea se face la inceputul fiecarui an;

-se acorda plati directe pe hectar din fondurile Uniunii Europene si plati nationale
complementare din bugetul Ministerului Agriculturii.

BOLILE PRUNULUI
16.2.1. Viroze

Varsatul prunului ( Plum -pox ) P.P.V. - Prunus virus 7 syn Annulus pruni

Aceasta boala virotica mai este cunoscuta sub numele de Sharka. Este considerata ca
una din cele mai periculoase boli ale prunului, atât prin pagubele produse c 12512y248m ât mai
ales prin extinderea mare pe care o are în tarile balcanice. Boala a fost observata prima data în
Macedonia în timpul primului razboi mondial si a fost studiata de Atanasoff (1932) în Bulgaria.
Dupa datele furnizate de literatura de specialitate, rezulta ca în unele tari peste 60 % din pomii
plantatiilor sunt infestati de acest virus , ceea ce cauzeaza pagube foarte mari. In prezent boala
este raspândita în toate tarile din Europa : Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Grecia, România,
Franta.

La noi în tara a fost semnalata în anul 1922 de catre Traian Savulescu.Cercetari ulterioare
au aratat ca varsatul prunelor este raspândit atât în pepiniere cât si în livezi, în multe judete din
Moldova, Muntenia, Oltenia si Transilvania.

In afara de prun, virusul mai ataca si alti pomi fructiferi printre care amintim: cais, piersic,
zarzar, corcodus; în mod artificial s-au putut produce infectii pe multe specii ale genului Prunus.

Simptome. Atacul se manifesta pe frunzele si fructele de prun. (Fig. 62)

Fig. 62. Varsatul prunului - Annulus pruni

Pe frunzele complet dezvoltate se formeaza


pete de culoare verde-deschis sau galbui, de
forma circulara sau semilunara, raspândite pe
întreaga suprafata a limbului.
Simptomele apar vizibile în lunile mai -iunie si septembrie -octombrie.In timpul lunilor
calduroase de vara, simptomele pot aparea mascate, putându-se observa pe frunzele din
partea umbrita a pomului dinspre nord. Frunzele bolnave au în general aceleasi dimensiuni cu
cele sanatoase.

Infectiile recente apar numai pe frunzele de pe unele ramuri, în special pe cele inferioare,
în timp ce dupa 3-4 ani infectia se generalizeaza, cuprinzând toata coroana pomului.

Boala are un efect daunator si asupra fructelor.Când sunt mici, fructele infectate nu
prezinta simptome de îmbolnavire, însa mai târziu pe suprafata lor apar pete de culoare
cenusiu-verzui pâna la violet albastrui sub forma unor dungi semicirculare sau inele.

Ţesuturile din dreptul petelor nu mai cresc si ca urmare pe suprafata fructelor apar
numeroase adâncituri de unde adeseori au loc scurgeri de clei. Pulpa din dreptul petelor are o
culoare cenusiu-verzuie la început, apoi brun roscata,devine uscata si are un aspect sticlos.
Fructele bolnave se maturizeaza fortat si cad din pom cu 40 de zile înaintea celor sanatoase.
Ele au un gust neplacut datorita excesului de acizi si a unei cantitati mai mici de zahar, ceea ce
le face improprii pentru consum sau industrie.

Agentul patogen. Boala este produsa de Prunus virus 7 Cristoff syn., Annulus pruni
Cristoff.

Particulele virale au formã flexuoasã si mãsoarã 764-20 µm. Temperatura de inactivare

este cuprinsã între 54-56°C, dilutia limitã este 1: 100 000, longevitatea în suc este de 48 de ore

la 20°C si 5-7 zile la 2°C.

Virusul se transmite prin ramuri altoi recoltate din pomii bolnavi.In naturã virusul este

transmis prin intermediul unor insecte, prin afide si cicade si prin polen. Unele soiuri suferã

puternic la infectia cu acest virus, prin stagnarea în crestere a pomilor tineri si prin reducerea

simtitoare a recoltei atât cantitativ cât si calitativ. Soiurile sensibile la aceastã boalã sunt: Vânãt

Românesc, Vânãt de Bistrita, Vânãt de Italia, Columbia, etc. iar mai rezistente s-au dovedit:

Anna Spath, Renclode, s.a.

Combatere. Se va acorda o atentie deosebita altoilor de la plantele mama sanatoase în


prealabil testate. Pepinierele trebuiesc amplasate în zone în care plum-pox-ul este absent; de
asemenea trebuiesc amplasate cât mai departe de livezile de prun.

Pepinierele vor furniza doar pomi absolut sanatosi liberi de virus (Virus free). Pomii
afectati de boala vor fi distrusi, iar în timpul perioadelor de vegetatie se vor aplica tratamente
chimice pentru combaterea insectelor. Se vor distruge buruienile si sâmburoasele spontane din
jurul pepinierelor.

16.2.2. Bacterioze
Ciuruirea bacteriana a frunzelor de prun - Xanthomonas pruni
Este o boala de origine americana, de unde s-a raspândit în aproape toata lumea.Ea a fost
descrisa în anul 1902 de E. Smith iar la noi în tara a fost depistata în 1960 de catre E. Bucur. Se
întâlneste în toate zonele pomicole fiind observata la prun, cires, cais, corcodus, migdal.
Produce pagube importante în livezile de pomi, prin defolieri puternice, caderea în masa a
fructelor si cancere deschise pe ramuri.
Simptome. Boala se manifesta pe frunze, fructe si pe lastarii nelignificati. (Fig. 63)

Fig. 63. Ciuruirea bacteriana - Xanthomonas pruni


- simptome pe frunze, fructe si pe lastarii -
Atacul pe frunze, în special la piersic poate fi uneori confundat cu arsurile produse de
diferite solutii chimice.Pe frunze apar pete circulare cu dimensiuni între 0,5-5 mm., de culoare
verde deschis si cu aspect apos.Pe timp umed, în dreptul acestor pete se observa o pelicula
umeda de exudat ce contine numeroase bacterii si care se difuzeaza din interior spre suprafata
tesuturilor. Pe timp uscat, tesuturile atacate se necrozeaza si cad iar frunza apare ciuruita,
pierzându-si functiile asimilatoare. In verile ploioase si umede, urmate de perioade uscate, un
atac puternic poate determina caderea frunzelor în masa.
Pe fructe, apar niste pete circulare de 1 mm diametru de culoare rosiatica, care mai târziu
devin brune si cu aspect umed. La suprafata acestor pete apare un exudat de culoare galbuie.
Daca fructele tinere sunt atacate de timpuriu, apar pe suprafata acestora deformari, adâncituri
pline cu bacterii.In dreptul petelor tesuturile pulpei fructelor prezinta numeroase crapaturi mici.
Fructele putrezesc datorita instalarii altor agenti patogeni care patrund în interiorul pulpei si
astfel îsi pierd valoarea comerciala.
Pe lastarii tineri atacul acestor bacterii produce pete lenticulare, alungite, care pot atinge
lungimi de 7-8 mm. Scoarta ramurilor este distrusa, se brunifica si printre crapaturi apare un
exudat cleios, caracteristic.In fiecare an leziunile de pe ramuri se maresc si pot evolua în cancere
deschise.
Agentul patogen. Boala este produsa de Xanthomonas pruni (E.F.Smith) Dows.din fam.
Pseudomonadaceae, ordinul Pseudomonadales, clasa Schizomycetes.
Este o bacterie în forma de bastonas, prezinta1-6 cili polari, este Gram negativa,
neacidorezistenta si anaeroba.
Peste iarna bacteria persista în muguri, în ramurile atacate si în frunzele si fructele cazute
pe sol.In timpul perioadei de vegetatie, bacteriile se raspândesc prin apa de ploaie. Ele patrund în
mezofilul frunzei prin ostiola stomatelor iar în scoarta ramurilor prin lenticele.
Boala este favorizata de temperaturi cuprinse între 25-28°C si de umiditate ridicata.
De asemenea este favorizata de precipitatii abundente ce au loc în perioada de vegetatie si
de frecventa mare a insectelor vectoare.
Combatere. Se recomanda recoltarea altoilor numai de la pomii mama sanatosi. În
pepinierele de sâmburoase precum si în livezi se aplica tratamente chimice, de exemplu stropiri
cu sulfat de zinc în amestec cu calciu, ce trebuiesc efectuate primavara.
Rezultate bune dau tratamentele cu Captadin 0,2% sau Macozeb 0,3% la dezmugurire,
scuturarea petalelor si apoi înca doua tratamente la interval de 10-20 de zile. Aceste produse au
efect si împotriva suprainfectiilor cu ciuperci fitopatogene. Se recomanda cultivarea de soiuri
rezistente.
16.2.3. Micoze
Hurlupii prunelor - Taphrina prunii
Aceasta boala este cunoscuta de foarte multa vreme si este raspândita în aproape toate
tarile europene, precum si în unele tari asiatice.Ciuperca ataca soiurile de Prunus domestica dar
si alte specii ale genului Prunus.
Simptome. Boala se manifesta la începutul lunii mai, pe fructele tinere.Fructele atacate au
culoare galben verzuie si sunt mai mari decât cele sanatoase. Mezocarpul este hipertrofiat,
endocarpul lemnos este atrofiat iar fructele sunt alungite si încovoiate.(Fig. 64) Pe suprafata
hurlupilor se observa prezenta unui strat brumat de culoare albicios-cenusie, format din himeniu
cu asce si ascospori.
Fig. 64. Hurlupii prunelor

- Taphrina prunii
Gustul fructelor este acrisor dulceag, mai placut decât al fructelor sanatoase, care au gust
astringent.
La 3-4 saptamâni de la aparitia simptomelor, fructele atacate se zbârcesc si cad în masa.
Agentul patogen. Boala este produsa de Taphrina prunii (Fck.)Tul. (sin.Exoascus pruni
Fuck), din familia Taphrinaceae, ordinul Taphrinales, clasa Ascomycetes.
Ciuperca prezinta miceliu septat, ce se dezvolta intercelular si formeaza asce libere pe
suprafata fructelor parazitate.Ascele sunt cilindrice, rotunjite la vârf, de 30-60x7-15µ,în interior
cu mai multi ascospori sferici,ce au proprietatea de a înmuguri.
Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta în scoarta ramurilor si solzii
mugurilor. Boala se maifesta cu intensitate în primaverile
reci si ploioase.
Combatere. Se recomanda : taierea ramurilor si distrugerea lor prin ardere masuri
chimice: in timpul repaosului vegetative - stropiri cu Ziram, zeama bordeleza 1%; la începutul
perioadei de vegetatie - stropiri cu produse cuprice.
Patarea rosie a frunzelor de prun - Polystigma rubrum
Patarea rosie este o boala frecventa si pagubitoare, deoarece manifestându-se an de an duce
la slabirea pomilor si la scaderea productiei de fructe.
La noi în tara este frecventa pe anumite soiuri de prun si de asemenea pe prunii batrîni sau
în livezile neîngrijite.
În afara de prun, ciuperca ataca si alte specii ale genului Prunus: Prunus spinosa, P.dulcis.
Simptome. Patarea rosie apare prin luna mai-iunie. Pe frunzele atacate se observa aparitia
unor pete galbui-portocalii de 3-20 mm diametru, cu aspect cerat. Cu timpul petele se înrosesc,
apoi devin caramizii.În dreptul petelor tesuturile se îngroasa, devin crustoase, au aspect ceros si
devin putin bombate, de regula spre fata inferioara. Petele pot fi izolate sau confluente.
Numarul si dimensiunea petelor variaza forte mult în functie de soiul atacat. La soiurile
sensibile, frunzele sunt complet acoperite de pete rosii, iar asimilatia clorofiliana este simtitor
redusa.
În cazul unui atac puternic, fruzele atacate se usuca si cad de timpuriu, ceea ce face ca
pomii atacati sa aiba o rezistenta scazuta la gerurile din timpul iernii. Pomii atacati rodesc
slab,fructele lor sunt mai mici si au cantitate redusa de zahar.
Infectiile produse de Polystigma rubrum sunt influentate de temperatura si umiditate.
Agentul patogen. Boala este produsa de Polystigma rubrum (Pers.) D.C., din familia
Polystigmataceae, ordinul Sphaeriales, clasa Ascomycetes.
Miceliul ciupercii, colorat în galben-rosiatic, se dezvolta în spatiile intercelulare din
dreptul petelor de pe frunze. Pe acest miceliu de dezvolta picnidii ovale cu peretele format prin
întreteserea hifelor. Picnidiile sunt prevazute cu un por (ostiola) de deschidere, pe fata inferioara
a frunzelor. În picnidii, pe toata suprafata peretelui intern al acestora, se formeaza numerosi
picnospori hialini, filamentosi,subtiri spre vârf si îndoiti în forma de cârja.
Aceasta este forma conidiana a ciupercii cunoscuta sub numele de Polystigmina rubra
(Pers.)Sacc. Pe timp umed, picnosporii sunt eliminati în masa si apar în dreptul petelor ,pe partea
inferioara a frunzelor, ca un strat de gelatina de culoare alba.
În aceleasi strome în care s-au format picnidiile, se diferentiaza apoi periteciile, cu asce si
ascospori elipsoidali, hialini, unicelulari.
Primavara ascosporii ajung la maturitate, ei germineaza esalonat si produc infectiile
primare.
S-a observat ca infectiile cu ascospori din primavara sunt mult diminuate în cazul în care
pe frunzele de prun cazute iarna se dezvolta ciuperca Trichothecium roseum care distruge
filamentele ascogonale ale agentului patogen. Aceasta ciuperca se dezvolta puternic atât la
exteriorul stromelor cît si în interiorul picnidiilor de Polystigma rubrum, captusindu-le si
împiedicând formarea filamentului ascogonal, a ascelor si ascosporilor.
Infectiile secundare sunt produse de picnospori, care raspândesc ciuperca pe parcursul
întregii perioade de vegetatie. Raspândirea picnosporilor este realizata de insecte sau picaturile
de apa care îi antreneaza de pe frunzele bolnave pe cele sanatoase.
Combatere. Se recomanda urmatoarele masuri de prevenire si combatere: araturi adânci
de toamna în livezile de prun, ceea ce asigura îngroparea frunzelor cazute, deci limitarea sursei
de infectie cu ascospori.
Masuri chimice - primavara - stropiri cu zeama bordeleza 1%, Captan 0,3%, Mancozeb 0,3
% - necesare pentru prevenirea infectiilor primare; vara - stropiri cu zeama bordeleza, Captan,
Mancozeb de 1-2 ori, în functie de aparitia bolii si frecventa ploilor.