Sindromul nefrotic

17.04.2019

-sindrom ce apare în boli renale sau boli generale ce se manifestă prin edeme mari +
proteinurie + hiperlipemie/hipercolesterdemie.

-din punct de vedere anatomo-patologic este caracterizat de leziuni degenerative ale

membranei bazale glomerulare → creşte permeabilitatea pentru proteine (proteinuria) → scad
proteinele plasmatice (hipoproteinemie) → edem.

Clasificarea sindromului nefrotic

a) Sindrom nefrotic primitiv (cauza este necunoscută) sindrom nefrotic secundar în

cadrul altor boli (diabet, lupus eritematos deseminat, nefropatia gravidică,
glomerulonefrite).
b) Sindrom nefrotic pur = edeme + proteinurie/hipoproteinemie +
hiperlidemie/hipercolesterolemie.
Sindrom nefrotic impur = sindrom nefrotic pur+hematurie+Hta+hiperazotemie

Manifestări clinice:

- edemul este intens la faţă și la regiunile declive, alb-moale și nedureros. Poate

evolua cu anasarcă (edem generalizatr; + cu revărsate seroase = pleurale,
pericardice, peritoneale).
- urina este spumoasă, închisă la culoare; oligurie; proteinurie și densitatea 1030-
1040.
- hipoproteinemia
- hipercolesterolemia
- fibrinogen, VSH crescut = insuficienţă renală
- radiografia simplă/urografia/nefroscintigrama/puncţie renală.
- evoluţia ani de zile cu procnostic nefavorabil → insuficienţă renală.

Tratament

- etiologic
- simptomatic: analgezice, antispastice, antihipertensive
- regim igieno-dietetic
- tratament antibiotic se va fixa în funcţie de clearance-ul la creatinină.

Complicaţii/evoluţie: uremia=insuficienţă renală acută cronică.

- tulburări electrolitice

Pielonefrita acută
Def.1 – nefropatie interstiţială, de cauză infecţioasă cu debut caracteristic manifestat prin
febră (bruscă sau progresivă)+frison (mecanic)+transpiraţii profunde.

Clinic – pe lângă cele din def + dureri lombare (uni sau bilaterale) cu caracter surd sau cu
caracter de colică renală.

- micţiuni dureroase.

Paraclinic

- leucocituria marcată

- bacteriurie peste 100.000 germeni/ml de urină. Valoarea de 10.000 de

germeni=contaminare. Funcţie renală normală= clearance la creatinină.

- complicaţii=cronicizare, evoluţia 1-4 săptămâni, se vindecă cu tratament etiologic

corect.

Pielonefrita cronică

Def.: - nefropatie interstiţială, de cauză infecţioasă cu evoluţie cronică, cu semne clinice de

afectare a tubilor renali și cuprinderea tardivă a glomerurilor implicit cu evoluţia ulterioară
spre insuficienţă renală.

- Există 2 căi de contaminare: ascendentă sau hematogenă →(mai rară)

Clinic

- stări febrile repetate, prelungite cu frisoane și transpiraţii, dureri lombare

persistente, piuria, bacteurie.
- în formele atipice apar dureri lombare surde, subfebrilitate, clisurie fără piurie,
fără leucociturie semnificativă, cu cilindrii leucocitari.
- în etapele tardive ale bolii apare poliuria cu densitate scăzută datorită scăderii
masive a capacităţii de concentrare a urinei la nivelul tubilor distali; scăderea
capacităţii de concentrare a tubilor distali iniţial se datorează afectării progresive a
tubilor, ulterior prin „moartea” lor funcţia tubulară e preluată de tubii rămaşi
„sănătoşi” care nu pot compensa întreaga activitate renală.
- forma atipică (fără piurie) este dificil de diferenţiat de o litiază renală cu calcul
caroliform sau cu tuberculoza renală.
- manifestările clinice atipice pot persista luni, ani de zile până la diagnostic, cu
episoade acute de scurtă durată care pot trece nediagnosticate și care adaugă noi
leziuni tubulare.
! – orice durere surdă renală însoţită de cele mai mici modificări de micţiune
impun teste de laborator.
- poate apărea Hta, caz în care poliuria se instalează precoce.
- nu avem edeme.
Paraclinic

- leucociturie
- bacteurie
- scăderea clearence-ului la creatinină