Elaboraţi un eseu, în aproximativ două pagini, despre participarea Romaniei la răyboiul

din 1877-1878, având în vedere:

-prezentarea unui obiectiv urmărit de România prin participarea la acest răyboi ;
-peecizare unui stat alături de care a participat România la război;
- precizarea unei bătălii la care a participat armata română;
- menţionarea conducătorului României la acea vreme şi a unui document referitor la
spaţiul românesc din 1878;
Formularea unui punct de vedere cu privirea la importanţa participării României la
războiul din 1877-1878 şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

În 1875 s-a redeschis „problema orientală”, odată cu declanşarea răscoalelor din

Bosnia şi Herţegovina, urmate de cele ale sârbilor, bulgarilor şi muntenegrenilor din
1876, care au creat condiţii favorabile schimbării statutului internaşional al României.
Principalul obiectiv urmărit de România era obţinerea independenţei, fapt pentru
care statul român a interprins, după reizbucnirea „crizei orientale” o serie de acţiuni
diplomatice în acest sens. Aceste demersuri nu au avut rezultatul scontat, întrucât Poarta
consideraîn continuare România o „ provincie privilegiată” a Imperiului. De aceea
singura soluţie viabilă era obţinerea independenţei pe calea armelor.
În acest sens, pe 4/ 16 aprilie 1877, România a încheiat cu Rusia o convenţie
politico-militară, în baza căreia trupele ruseşti au traversat ulterior teritoriul statului
român către Sudul Dunării( după ce la data de 11/23 aprilie 1877 Rusia declarase război
Turciei).
Astfel, în aprilie 1877 artileria otomană a abombardat oraşele româneşti de la
Dunăre, ca o reacţie la ajutorul dat Rusiei.în traversarea teritoriului român; armata
româna a ripostat, bombardând Vidinul. Ca atare, Poarta a declarat suspendarea
legaturilor diplomatice cu România.
Pe 9/ 21 mai 1877 în Parlament, ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, a
proclamat independenţa României. Acest nou statul politico-juridic a fost consfinţit prin
participarea statului român la conflictul ruso-turc.
Datorită eşecului trupelor ruseşti la Plevna, din iulie 1877, ruşiib au solicitat
ajutor militar trupelor române, principele Carol I încuviinţând acest lucru.În consecinţă,
în august 1877 trupele româneşti ai trecut Dunărea şi au acordat Rusiei ajutor militar cu
adevărat meritoriu, cu rol hotărâtor în victoria finală a ruşilor. Astfel, în august 1877 şi
ianuarie 1878 armata română a obţinut importante victorii, reuşind să cucerească
numeroase redute turceşti Griviţa, Rahova, Plevna, Smârdan.
Un exemplu se eroism al armatei române a fost reprezentat de luptele de la
Griviţa. La 30 august/ 11 septembrie 1877, de ziua ţarului Rusiei, Alexandru al II.lea,
armatele româno-ruse trebuiau să execute un atac general asupra Plevnei. În cadrul
acestui atac, un rol important îi revenea armatei române care trebuia să cucerească reduta
Griviţa. Armata română reuşeşte să cucerească una din cele două redute de la Griviţa
( Griviţa I), acesta constituind un mare succes al ostaşilor români, plătit cu numeroase
jertfe.
Finalul războiului a dat câştig de cauză Rusiei şi aliaţiola săi români. În urma
încheierii conflictlui, pe 19 feb/ 3 martie 1878 a fost redactat actul de la San-Stefano care
a recunoscut, printre altele, independenţa României, însă Marile Puteri nu au acceptat
valabilitatea acestui act şi au hotărât desfîşurarea unui al doilea Congres la Pace, la
Berlin. Acest Congres din iunie-iuliu 1878 a recunoscut oficial independenţa României,
care primea şi Dobrogea; Rusia primea înapoi sudul Moldovei, retrocedat principatelor
din 1856.
Urmarea principală a aobţinerii independenţei a fost proclamarea Românie ca
Regat în 1881 şi creşterea prestigiului ei pe plan diplomatic.
Aşadar, rolul participării României la „criza orientală” în decursul sec XIX a fost
acela de a îndeplini două obiective majore: idealul naţional şi obţinerea independenţei de
stat. Formarea statului român modern şi câştigarea independenţei au dus apoi la firmarea
României ca factor de stabilitate în peninsula Balcanică, fapt confirmat şi de rorlul jucat
de acesta în cadrul războaielor balcanice din 1912 şi 1913.