CURS 8

3.4 Circuite trifazate de c.a.

3.4.1. Noţiuni generale

La ora actuală producerea, transportul, distribuţia şi cea mai mare parte din consumul de
energie electrică se realizează în sistemul de c.a. trifazat. Generalizarea sistemului trifazat este o
consecinţă firească a avantajelor acestui sistem faţă de cel monofazat monofazat:
- transportul energiei electrice este mai economic în sistem trifazat;
- costul liniilor de transport trifazate este mai redus decât al celor monofazate;
- cu ajutorul unui sistem trifazat de curenţi se poate produce relativ simplu un câmp
magnetic învârtitor; acesta stă la baza funcţionării motoarelor sincrone şi asincrone (principalii
consumatori de energie electrică);
- în condiţii egale (aceeaşi putere, frecvenţă, tensiune etc.) generatoarele, motoarele şi
transformatoarele trifazate sunt superioare celor monofazate ca greutate, preţ, randament;
- generatorul trifazat cu sarcină echilibrată produce la arborele motorului de antrenare un
cuplu constant;
- utilizatorii sistemului trifazat dispun de două valori diferite de tensiune, funcţie de
conexiunea utilizată;
- există posibilitatea cuplării la reţeaua trifazată atât a consumatorilor trifazaţi, cât şi a celor
monofazaţi.
Un sistem trifazat de circuite electrice reprezintă un ansamblu de trei circuite electrice în
care acţionează surse caracterizate de trei tensiuni electromotoare sinusoidale de aceeaşi
frecvenţă, dar defazate una faţă de alta, de regulă, cu 1/3 de perioadă (sau 2/3 radiani) şi care
alimentează un receptor trifazat alcătuit din trei impedanţe. Cele trei circuite care alcătuiesc
sistemul trifazat poartă denumirea de faze.
Circuitele trifazate sunt caracterizate prin sisteme de mărimi (semnale) trifazate, variabile în
timp de forma:
 y1  2Y1 sin(t  1 )

 y2  2Y2 sin(t   2 ) . (3.61)
 y  2Y sin(t   )
 3 3 3

Sistemul trifazat este de succesiune directă dacă fazorii asociaţi sistemului trifazat se
succed în sens direct trigonometric (1 > 2 > 3) respectiv Y 1 este înaintea lui Y 2 care este la
rândul său înaintea lui Y 3 şi de succesiune inversă în caz contrar (1 < 2 < 3).
Un sistem trifazat de tensiuni electromotoare determină în circuitul trifazat un sistem
trifazat de curenţi, respectiv un sistem trifazat de tensiuni la bornele receptorului.
Un sistem trifazat de mărimi este simetric dacă semnalele care îl compun au aceeaşi valoare
efectivă şi sunt defazate între ele cu o treime de perioadă (2/3 radiani).
2 Curs 8

Y1  Y2  Y3 ,
2 . (3.62)
1   2   2   3   3  1 
3

Expresia analitică a unui sistem trifazat simetric de mărimi este următoarea:

y1  2Y sin(t )
y2  2Y sin(t  2 / 3) . (3.63)
y3  2Y sin(t  2 / 3)
Dacă nu este satisfăcută una dintre condiţii sistemul trifazat de mărimi se numeşte
nesimetric.
Un sistem trifazat simetric de t.e.m. determină un sistem trifazat simetric de curenţi atunci
când cele trei impedanţe complexe ale receptorului trifazat sunt identice:

Z 1  Z 2  Z 3  Z1  Z 2  Z3 , z1  z 2  z 3 . (3.64)

Un astfel de receptor trifazat poartă denumirea de receptor echilibrat; de exemplu

înfăşurările unui motor asincron trifazat constituie un receptor trifazat echilibrat. Dacă cele trei
impedanţe nu sunt identice se spune că receptorul trifazat este dezechilibrat.
Un sistem nesimetric de curenţi se obţine şi în cazul când un receptor trifazat echilibrat este
alimentat cu un sistem nesimetric de tensiuni.
S-a convenit ca proprietatea de a fi echilibrat să fie atribuită numai mărimilor invariabile în
timp, iar proprietatea de simetrie - numai mărimilor variabile în timp.
Regimul de funcţionare al circuitelor trifazate în care toate mărimile formează sisteme
trifazate simetrice se numeşte regim simetric. În caz contrar, regimul este nesimetric. Regimul
simetric este posibil numai în situaţia particulară în care receptorul trifazat este echilibrat şi
sistemul trifazat al t.e.m. este simetric.
În Fig. 3.22a se prezintă un sistem simetric de trei mărimi sinusoidale y1(t), y2(t), y3(t) iar în
Fig. 3.22b, diagrama fazorială a acestor mărimi.

+j
/3 y1 y2 y3
Y3
2/3
t 2/3 Y1 +1
t
2/3

/3 a. Y2 b.

Fig. 3.22 Sistem trifazat simetric:

a – forme de undă; b – diagramă fazorială.
Atât din ec. (3.63) cât şi din Fig. 3.22, se observă că
Suma valorilor instantanee ale mărimilor care compun un sistem
trifazat simetric, respectiv suma fazorilor acestor mărimi este
egală cu zero.
Circuite de c.a. 3

y1  y2  y3  0
. (3.65)
Y1  Y 2  Y 3  0
Dacă se utilizează operatorul de rotaţie:
2
1 j 3
ae
  j 3 , (3.66)
2 2
sistemele trifazate simetrice, direct, respectiv invers, pot fi exprimate în complex astfel:
Y 1  Ye j0  Y Y 1  Ye j0  Y
i

2 2
-j j
Y 2  Ye  a Y Y 2  Ye  a Y
3 2 i 3
(3.67)
2 2
j -j
Y 3  Ye  a Y Y 3  Ye  a Y
3 i 3 2

Operatorul complex a satisface relaţiile:

1  a  a  0, a*  a , (a )*  a, a  1.
2 2 2 3k
(3.68)

3.4.2. Conexiunile sistemelor trifazate

Fie un generator trifazat caracterizat de sistemul trifazat simetric de t.e.m. eA , eB , eC , care

alimentează un receptor trifazat caracterizat prin impedanţele complexe Z 1 , Z 2 , Z 3 . Transportul
energiei electrice de la generator la receptor se face utilizând şase conductoare, ca în Fig. 3.23.
iA

eA ~ Z1
A

eB
~ ~ eC Z2 Z3
iC
iB

Fig. 3.23 Sistem trifazat neconectat - realizat din trei sisteme

monofazate.

Circuitul trifazat astfel obţinut este echivalent cu trei circuite monofazate independente şi se
numeşte neconectat; este neeconomic datorită numărului mare de conductoare.
Reducerea numărului conductoarelor liniei de transport de la şase la patru, este posibilă
dacă cele trei circuite monofazate utilizează în comun un conductor, străbătut de curentul de
întoarcere de la receptor către generator i, egal cu suma celor trei curenţi i  i A  iB  iC . În acest
mod cele trei circuite monofazate funcţionează de asemenea independent unul faţă de altul
deoarece, cel puţin teoretic, au comun un singur nod (conductorul de întoarcere a curentului i,
considerat cu rezistenţă zero). Dacă suplimentar, cei trei curenţi formează un sistem trifazat
simetric, suma lor este nulă, deci curentul de întoarcere este zero şi se poate chiar renunţa la
conductorul de întoarcere. În aceste condiţii transportul energiei electrice se poate realiza prin
intermediul a doar trei conductoare.
În practică reducerea numărului conductoarelor liniei de transport de la şase la patru (sau
4 Curs 8

trei) este posibilă prin conectarea circuitelor trifazate în stea sau triunghi, ceea ce înseamnă
conectarea atât a înfăşurărilor generatoarelor cât şi a impedanţelor consumatorilor în stea sau în
triunghi; conexiunea receptorului este independentă de conexiunea generatorului.
Odată realizată conectarea circuitelor, cele trei faze au atât elemente comune cât şi elemente
distincte. Uneori este chiar dificil de a face deosebirea între acestea. În acest caz, pentru
caracterizarea sistemului trifazat se utilizează două categorii de mărimi: de fază şi de linie.
Mărimile de fază caracterizează fazele generatorului trifazat şi ale receptorului trifazat, indiferent
de conexiune. Astfel tensiunea de fază se măsoară la bornele uneia din cele trei surse ale
generatorului sau la bornele unei impedanţe a receptorului. Mărimile de linie caracterizează linia
de transport. Tensiunea de linie se măsoară între două conductoare ale liniei de transport iar
curentul de linie circulă prin conductoarele acestei linii.

Conexiunea stea (Y)

Această conexiune se poate utiliza atât pentru fazele generatorului cât şi pentru cele ale
receptorului.
Conexiunea în stea se realizează prin legarea uneia dintre bornele fiecărei faze ale
receptorului sau ale generatorului întru-un punct comun, numit neutru, ca în Fig. 3.24. Rezultă o
configuraţie cu patru borne din care una este neutrul iar celelalte sunt bornele de acces ale fazelor
A,B,C. Linia de transport care leagă sursa de receptor rezultă cu patru conductoare: trei
conductoare care leagă bornele de acces omoloage de la sursă şi receptor, numite conductoare de
linie şi conductorul de legătură între punctele neutre care se numeşte conductor de nul (neutru) ca
în Fig. 3.25.
A B C A B C

ZA ZB ZC
eA eB eC
~ ~ ~

a. 0 b. 0

Fig. 3.24 Conectarea în stea:

a – la generator; b – la receptor.

Conectarea în stea a generatorului şi receptorului şi obţinerea unei linii de transport cu patru

conductoare este rezultatul direct al celor prezentate anterior şi ilustrate în Fig. 3.23. În practică,
generatorul este conectat întotdeauna în stea iar linia de transport a energiei electrice este alcătuită
din patru conductoare. Deoarece curentul prin conductorul de nul este foarte mic, acest conductor
este mult mai subţire decât conductoarele de linie.
Circuite de c.a. 5

A’ ilA A
B’ ilB ulAB B
C’ ilC ulBC ulCA C
eA eB eC
~ ~ ~
i0 ZC ZB ZA ufA
0’ 0

Fig. 3.25 Conectarea unei surse trifazate în conexiunea stea cu

un receptor trifazat în conexiunea stea prin intermediul unei linii
cu patru conductoare.
– schema electrică iniţială; b – schema prelucrată (în
Cele trei tensiunia de fază aferente receptorului sunt ufA, ufB şi ufC iar tensiunile de linie ce
complex).
caracterizează linia de transport (inclusiv priza trifazată) au fost notate cu ulAB, ulBC, ulCA.
Relaţiile de legătură între mărimile de linie şi cele de fază (de la receptor) se pot stabili din
Fig. 3.26, considerând regimul de funcţionare simetric. Se observă că curentul care străbate
conductorul de linie A’A , respectiv curentul de linie ilA este acelaşi cu curentul care circulă prin
impedanţa ZA, respectiv curentul de fază ifA. Cei doi curenţi sunt identici având doar denumirea
schmbată. Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte două faze, astfel că:
i fA  ilA ; i fB  ilB ; i fC  ilC . (3.69)
Generalizând se poate scrie atât în valori instantanee cât şi complexe:

il  i f , Il  I f . (3.70)

ilA A +j

ilB ulAB -UfB

B ifA
UfC UlAB
ulBC ulCA ifB
ilC C ifC
/6 +1
ufC ufB ufA
UfA
ZC ZB ZA
i0
UfB
0 a. b.
Fig. 3.26 Conexiunea stea a receptorului:
a – schema electrică; b – diagrama fazorială.

Pentru determinarea relaţiei dintre tensiuni se observă că tensiunea de linie ulAB, între
bornele A şi B se regăseşte în receptor ca diferenţă dintre tensiunile de fază ufA şi ufB. Relaţia este
valabilă şi pentru celelalte două tensiuni
ulAB  u fA  u fB ; ulBC  u fB  u fC ; ulCA  u fC  u fA . (3.71)
Din diagrama fazorială din Fig. 3.26b corespunzătoare ecuaţiei (3.71), pentru cazul
regimului simetric, se obţine:
U lAB  U fA  U fB
. (3.72)
U lAB  2 U fA  cos( / 6)  3U fA .
6 Curs 8

Acelaşi calcul se aplică şi în celelalte două cazuri cu rezultate identice. Generalizând, se

obţine, în cazul regimului simetric:

U l  3U f . (3.73)
Prin urmare:
La conexiunea stea a circuitelor trifazate, în regim simetric,
valoarea efectivă a tensiunii de linie este de 3 ori mai mare decât
valoarea efectivă a tensiunii de fază, iar curentul de linie este egal
cu cel de fază.

Având în vedere că suma curenţilor de linie este nulă, în regim simetric conductorul de nul
poate lipsi.
Dacă regimul este nesimetric, de obicei datorită receptoarelor dezechilibrate, i0  0. În acest
caz transportul energiei electrice se realizează prin patru conductoare: trei de linie (dimensionate
în funcţie de valorile efective ale curenţilor de linie) şi un conductor de nul (dimensionat în
funcţie de valoarea efectivă a curentului I0, de regulă, mult mai mică decât cea a curentului de
linie).
Conexiunea triunghi ()
Cele trei faze ale generatorului sau ale receptorului se conectează în triunghi legând
succesiv sfârşitul unei faze cu începutul fazei următoare ca în Fig. 3.27; bornele A,B,Cse
conectează la cele trei conductoare de linie.
A B C A B C

eAB eBC
ZAB ZBC
~ ~
eCA ZCA
~
a. b.
Fig. 3.27 Conexiunea în triunghi:
a – la generator; b – la receptor.
Trebuie făcută observaţia că această conectare a înfăşurărilor unui generator (sau
transformator) trifazat este echivalentă cu înserierea a trei surse de t.e.m. eAB, eBC, eCA, fapt posibil
numai în cazul sistemelor trifazate simetrice, pentru care E AB  E BC  E CA = 0 astfel încât să fie
respectată teorema a doua a lui Kirchhoff. De aceea:
În practică, generatoarele trifazate nu se conectează în triunghi
ci doar în stea.
Inversarea (din eroare) a sensului uneia din cele trei t.e.m. conduce la apariţia unui curent
de egalizare prin înfăşurările generatorului, de intensitate foarte mare (chiar la funcţionarea în
gol), care îl poate deteriora. Pe de altă parte, în practică, nici suma tensiunilor electromotoare nu
poate fi obţinută riguros nulă.
Circuite de c.a. 7

ilA A +j

ilB ulAB -IfBC

B
IfCA UlAB
ulBC ulCA
ilC C ifAB
ufBC ufAB /6 +1
IfAB
ZB ZC ZA ZBC ZAB
ifBC ZCA IfBC
i0 = 0
ifCA a. b.
ufCA
Fig. 3.28 Conexiunea triunghi a receptorului:
a – schema electrică; b – diagrama fazorială a curenţilor.

Stabilirea relaţiilor de legătură între mărimile de linie şi cele de fază (de la receptor) se
realizează în cazul unui regim simetric utilizând notaţiile din Fig. 3.28. Se observă că tensiunea de
linie ulAB între bornele A şi B este aceeaşi cu tensiunea la bornele impedanţei de fază ZAB a
receptorului, ufAB.. De fapt aceeaşi tensiune între bornele A şi B privită din punctul de vedere al
liniei de transport se numeşte tensiune de linie iar din punct de vedere al receptorului, se numeşte
tensiune de fază. Un raţionament similar se poate efectua şi pentru celelalte tensiuni. Astfel:
ulAB  u fAB ; ulBC  u fBC ; ulCA  u fCA . (3.74)
Generalizând se poate scrie atât în valori instantanee cât şi în valori efective:
ul  u f , U l  U f . (3.75)
În cazul relaţiei între curenţi raţionamentul este similar cu cel din cazul tensiunilor la
conexiunea stea. Curentul de linie ilA intră pe la borna A a receptorului şi se bifurcă în doi curenţi
de fază ifAB şi ifCA. Acelaşi lucru se observă pentru ceilalţi doi curenţi de linie. Se obţin relaţiile:
ilA  i fAB  i fCA ; ilB  i fBC  i fAB ; ilC  i fCA  i fBC . (3.76)
Diagrama fazorială din Fig. 3.28b permite determinarea relaţiei care se stabileşte între
valorile efective:
I lA  I fAB  I fCA
. (3.77)
I lA  2 U fAB  cos( / 6)  3U fAB .
Generalizând, se obţine, în cazul regimului simetric:

I l  3I f . (3.78)
Prin urmare:
La conexiunea triunghi a circuitelor trifazate în regim simetric,
valoarea efectivă a curentului de linie este de 3 ori mai mare
decât valoarea efectivă a curentului de fază, iar tensiunea de linie
este egală cu cea de fază.

Utilizarea conexiunii în triunghi este posibilă numai pentru circuitele trifazate în regim
simetric, la care I f 1  I f 2  I f 3 = 0 întrucât, la această conexiune, nu există un conductor de
întoarcere a curentului rezultant i0, caracteristic regimului nesimetric.
8 Curs 8

Observaţie: Orice receptor trifazat conectat în stea se poate substitui printr-un receptor
echivalent conectat în triunghi şi invers, utilizând teorema transfigurării. În cazul particular al
receptoarelor trifazate echilibrate, între impedanţele lor există relaţia:
1
Z fY  Z f . (3.79)
3

3.4.3 Puteri în circuitele trifazate

Un receptor trifazat, alimentat cu un sistem trifazat de tensiuni schimbă cu generatorul

(sursa de energie electrică), la un moment oarecare de timp, puterea instantanee:
p  u f 1i f 1  u f 2i f 2  u f 3i f 3 . (3.80)
În regim simetric, valorile instantanee ale tensiunilor, respectiv ale curenţilor de fază, sunt
de forma:
u f 1  U f 2 sin t , i f 1  I f 2 sin(t  ),
u f 2  U f 2 sin(t  2 / 3), i f 2  I f 2 sin(t    2 / 3),
u f 3  U f 2 sin(t  4 / 3), i f 3  I f 2 sin(t    4 / 3).
în care  este defazajul dintre tensiunea şi curentul unei faze.
Substituind în (3.80), rezultă:
p  3U f I f cos  
 U f I f cos(2t  )  cos(2t    4 / 3)  cos(2t    8 / 3)  (3.81)
 3U f I f cos  .
în care Pf  U f I f cos  este puterea activă pe o fază a circuitului.
Conform definiţiei, puterea activă se determină ca medie a puterii instantanee pe o perioadă:
1T
P   pdt  3U f I f cos   3Pf
T0
P  3Pf  3U f I f cos  . (3.82)
În consecinţă:
În circuitele trifazate în regim simetric, puterea instantanee este
constantă în timp şi egală cu puterea activă P.

În mod analog, puterea reactivă a unui circuit trifazat în regim simetric rezultă de forma:
Q  3Q f  3U f I f sin  (3.83)
iar puterea aparentă:
S  3U f I f  3S f . (3.84)

Ţinând cont de relaţiile (3.70) şi (3.73) şi respectiv de (3.75), (3.78), cele trei puteri definite
în c.a., P, Q şi S pot fi exprimate, independent de tipul conexiunii circuitului trifazat, şi în funcţie
de mărimile de linie:
Circuite de c.a. 9

Ul
P  3Pf  3U f I f cos   3 I l cos   3U l I l cos  ;
3
I
Q  3Q f  3U f I f sin   3U l l sin   3U l I l sin  .
3
P  3U l I l cos 
Q  3U l I l sin  . (3.85)
S  3U l I l  P 2  Q 2

În cazul circuitelor trifazate în regim nesimetric, notând cu 1, 2, 3 defazajele dintre
tensiunile şi curenţii de fază corespunzători, se obţin următoarele expresii:
P  Pf 1  Pf 2  Pf 3 
(3.86)
U f 1I f 1 cos 1  U f 2 I f 2 cos 2  U f 3 I f 3 cos 3 .

Q  Qf 1  Qf 2  Qf 3 
(3.87)
U f 1I f 1 sin 1  U f 2 I f 2 sin 2  U f 3 I f 3 sin 3 .

S  P 2  Q2  S f 1  S f 2  S f 3. (3.88)

3.5. Factorul de putere.

Importanţa economică, metode de ameliorare
Factorul de putere al unei instalaţii electrice se defineşte, în general, prin raportul dintre
puterile activă şi aparentă:
P
Kp  . (3.89)
S
În regim sinusoidal atât pentru receptoarele monofazate, cât şi pentru receptoarele trifazate
echilibrate, factorul de putere Kp rezultă egal cu cosinusul defazajului  dintre tensiunea şi
curentul de fază:

UI cos  3UI cos 

Kp    cos 
UI 3UI

K p  cos  . (3.90)

După cum s-a arătat, deoarece caracterizează transformarea ireversibilă a energiei electrice
în alte forme de energie, doar puterea activă reprezintă putere utilă într-un circuit. Funcţionarea
normală a diferitelor receptoare (motoare asincrone, cuptoare electrice de inducţie,
transformatoare, etc.) necesită însă, pe lângă putere activă şi o anumtă putere reactivă. Aceasta
determină micşorarea factorului de putere al reţelei la care sunt conectate receptoarele.
În cazul unui anumit receptor monofazat, cu tensiunea la borne şi puterea activă constante,
curentul absorbit, pierderile de tensiune şi de putere pe linia de transport a energiei electrice
precum şi pierderile de putere în generator (transformator) sunt cu atât mai mari cu cât factorul de
10 Curs 8

putere al receptorului este mai mic.

De aceea în practică se iau măsuri pentru aducerea factorului de putere al instalaţiilor
electrice la valori apropiate de unitate, numite măsuri de ameliorare a factorului de putere. Ele se
pot grupa în două categorii:
a - măsuri naturale (tehnico-organizatorice), prin care consumatorii, utilizaţi raţional,
absorb mai puţină putere reactivă din reţea;
b - măsuri artificiale, prin care puterea reactivă necesară receptoarelor este furnizată la locul
de consum de către generatoare de putere reactivă, cum ar fi compensatoare sincrone sau baterii
de condensatoare.
Din prima categorie, care nu necesită investiţii, menţionăm: limitarea funcţionării în gol a
motoarelor asincrone şi utilizarea lor la sarcină nominală; înlocuirea motoarelor
supradimensionate cu motoare adecvate; utilizarea conexiunii stea sau triunghi la motoarele
asincrone în funcţie de încărcarea la arbore (Y - la sarcină redusă;  - la sarcină nominală);
efectuarea corectă a reparaţiilor motoarelor asincrone etc.
Dintre metodele artificiale, o utilizare largă o are conectarea bateriilor de condensatoare în
paralel cu consumatorul (sau cu un grup de consumatori). Deoarece majoritatea acestora au
caracter inductiv, circulaţia puterii reactive se realizează astfel local, între inductanţa receptorului
(Q>0) şi condensatorul care este "generator" de putere reactivă(Q<0). În acest mod linia de
transport nu mai este încărcată prin transfer de putere reactivă între generatorul propriuzis şi
receptor; se transferă doar puterea activă, aşa cum este ilustrat în Fig. 3.29.
linie de transport i
Z
P
R
u
X
Q
a.
linie de transport i
Z
P
R
u C
X
Q
b.

Fig. 3.29 Circulaţia puterilor electrice într-un circuit monofazat:

a – naturală; b – cu baterii de condensatoare.