Sunteți pe pagina 1din 26

LUCRARE PENTRU ATESTAT SPORT

HANDBAL

LICEUL CU PROGRAM
SPORTIV SLATINA

LUCRARE PENTRU
ATESTAT

[X] Close

1.SCURT ISTORIC
Handbalul este un joc sportiv relativ tanar, care a aparut in Europa la
sfarsitul secolului al 19-lea si inceputul secolului 20.

Originile lui sunt insa mult mai departate si le gasim in unele jocuri cu caracter popular
practicate in Evul Mediu si in jocurile dinamice folosite in scolile din centrul si nordul Europei la
inceputul secolului al 19-lea.

Toate acestea ca principale surse de origine, au fost contopite si modernizate sub influenta
unor jocuri sportive deja cu statut de competitie: baschetul, rugbyul si mai ales fotbalul.

In toate variantele lui, jocul de handbal a aparut mai intai in scoli ca material didactic, rod al
imaginatiei creatoare a unor eminenti profesori de educatie fizica. Vom lua in considerare ca data
de atestare a fiecarei variante, momentul in care depasesc "curtea scolii" iar ca "parinte" pe cel
care i-a dat un regulament oficial si l-a lansat intr-o forma competitionala in afara orelor de
educatie fizica.

Se disting si sunt atestate trei radacini multinationale, fiecare cu o varianta nu prea mult
deosebita de handbalul consacrat si practicat astazi in 2000 pe toate cele cinci continente.

1. DANEMARCA 1904 "HAANDBOLD" profesor HOLGER


NIELSEN

2. CEHOSLOVACIA 1905 "HAZENA" profesor VACLAV


KARAS

3.GERMANIA 1919 "HANDBALL" profesor KARL


SCHELENTZ

1. Handbalul nordic de sala Povestea adevarata a jocului de handbal incepe in anul 1898,
cand directorul scolii REALE din localitatea ORDRUP - Danemarca, interzice elevilor
practicarea fotbalului din cauza numeroaselor accidentari care determinau foarte multe absente
de la cursuri. Pentru a nu renunta la jocul cu mingea, baietii din clasele superioare au inceput sa
joace fotbal . cu mana.

Profesorul lor de educatie fizica HOLGER NIELSEN, participant la prima editie a


Jocurilor Olimpice moderne in anul 1896, la probele de tir si scrima, este cucerit de aceasta idee
a elevilor sai, dand acestui nou joc un cadru organizat, stabilind si primele reguli. Il denumeste in
mod logic "HAANDBOLD" in replica la FOOTBALL. Terenul avea cca 45m x 35m, atat cat
permitea curtea scolii, poarta 2m x 3m, echipele erau formate din 7 jucatori, la fel ca astazi, dar
mingea era tot de fotbal si se purta ca la rugby (driblingul a aparut ceva mai tarziu), se arunca le
la o linie dreapta (ca la handbalul pe plaje de astazi) aflata la o distanta care a variat intre 8 si 6
metrii.

In anul 1904 profesorul HOLGER NIELSEN redacteaza si tipareste intr-


o mica brosura un regulament al acestui nou joc sportiv practicat in aproape
toate scolile din Danemarca, iar dupa 1906 si in
Suedia.
Am socotit anul 1904 data
oficiala "de nastere" a handbalului ca joc sportiv deoarece atunci a aparut
primul regulament oficial si primele jocuri interscoli din diverse orase, si nu
1898 cand s-a petrecut povestea noastra dar care a ramas in cercul inchis al
"curtii scolii
respective".
2. Hazena Tot la inceputul secolului 20, dupa unele date in 1894, in Cehoslovacia
inspectorul ministerial pentru educatie fizica JOZEF KLEMKER introduce in programa scolara
un joc dinamic asemanator ca idee generala cu handbalul de astazi.
In anul 1905 profesorul VACLAV KARAS din Praga, si imediat in 1906 profesorul
ANTONIM KRISTOF consacra acest joc dandu-i un cadru competitional cu regulamente
denumindu-l CESKA HAZENA spre a se deosebi mai clar de handbalul nordic dar si pentru a-si
asigura paternitatea.

Terenul de joc avea 35m x 25m, numarul jucatorilor a fost de la


inceput 7, mingea era din acest an (1905) una speciala mult mai mica ca cea
de fotbal, a aparut si driblingul la 4-5 pasi dar putea fi repetat, semicercul
era mai intai la 4m apoi in final la 6m. Poarta 2,40 pe 2m. Diferenta
evidenta fata de cel nordic era doar faptul ca se putea juca si pasa din
semicerc dar numai din afara lui se arunca la poarta. Jocul foarte
raspandit in Cehoslovacia a avut perioada lui de glorie, chiar si un unic Campionat Mondial -
feminin in 1930 la Praga castigat bineinteles de Cehoslovacia. Raspandirea lui s-a limitat la
cateva tari din jurul Cehoslovaciei si in Romania dar numai sub forma de demonstratie ale unor
echipe feminine.

3. Handbalul "mare" - pe terenul de fotbal in 11 jucatori - este o "inventie nemteasca" si il


are ca autor final pe profesorul KARL SCHELENZ, seful catedrei de atletism de la facultatea de
educatie fizica din Berlin.

Profesorul SCHELENZ a experimentat cu studentii lui timp de doi ani o


varianta a unui joc cu mana inspirat din cateva jocuri dinamice folosite in
orele de educatie fizica: TORBALL, FOLKERBALL si o varianta denumita chiar
HANDBALL pe care profesorul MAX HEISER l-a definit si practicat chiar din
1917. A preluat de la fiecare cate ceva le-a scos din sala de gimnastica si
intr-o forma finala le-a transpus pe terenul de fotbal respectand dimensiunile
si
marcajul respectiv.
Primele jocuri demonstrative au loc in cadrul serbarilor sportive de sfarsit de an (1919),
iar imediat in toamna se organizeaza competitii locale la Berlin dar si in alte orase.

Raspandirea handbalului in 11 jucatori in Germania este extrem de rapida fiind socotit


sport national oarecum in opozitie cu fotbalul de origine engleza.

Imediat in anul urmator 1920 se organizeaza la Berlin "Cupa Germaniei" cu 10 echipe


masculine, 4 feminine si 4 de juniori! Iar din 1921 el se raspandeste si in tarile vecine, in primul
rand in Romania, in Ardeal prin intermediul profesorilor de educatie fizica, unii chiar absolventi
ai facultatii din Berlin.

Nemtii l-au socotit ca sport national, in orice caz copilul lor de suflet si l-au denumit
"GROSSFELD HANDBALL" (handbal pe teren mare) spre a-l deosebi categoric de cel nordic
caruia i-au zis "HALLEN HANDBALL" (handbalul de sala) si de CESKA HAZENA.
Raspandirii lui explozive in Germania si apoi in Europa ii urmeaza o perioada de glorie si
dominatie. In 1925 primul meci international AUSTRIA - GERMANIA 6-3 la masculin iar in
1930 primul joc la feminin AUSTRIA - GERMANIA 5-4.

In 1936 la Berlin handbalul (in 11 jucatori) este prezent prima oara la Jocurile Olimpice,
locul 1 Germania iar Romania locul 5. De notat ca conditionata de Federatia Internationala,
Germania organizeaza si un C.M. de handbal in 7 cu un ecou foarte slab, doar 5 echipe -
Romania nu a participat. In toata aceasta
perioada si in continuare pana in anii 60 handbalul in 11 domina categoric arena internationala
iar cel in 7 jucatori putem sa-i spunem cu adevarat nordic fiindca se juca cu deosebire, in
Danemarca si Suedia, in celalte tari din Europa se faceau cei drept demonstratii si chiar turnee
uneori de hazena sau handbal in 7 combinat mai mult ca o curiozitate. Dupa anii 60, ultimul
C.M. de handbal in 11 la masculin 1959 si la feminin 1960, el va ceda total dominatia in
favoarea fratelui mai mic (handbal in 7) care va ramane singur si total stapan pe arena sportiva.
Dupa anii 70 nici nu se mai vorbeste de handbalul in 11 si de Hazena de parca nici nu au existat.

APARITIA JOCULUI DE
HANDBAL IN
ROMANIA In
Romania handbalul a patruns prin "filiera germana" in anii 1920 - 1921 imediat dupa lansarea lui
oficiala la Berlin in anul 1919 de catre profesorul KARL SCHELENTZ.

Ne referim la handbalul in 11 jucatori pe terenul mare de fotbal care va domina categoric


cele doua surori mai mici - handbalul in 7 pe teren mic si Hazena ceha - in toata aceasta perioada
interbelica. Adevarata poveste a handbalului
din Romania incepe in anul 1920 cand un mic grup de profesori de educatie fizica din Ardeal, de
la Sibiu, Bistrita si Brasov, unii cu studii superioare de specialitate in Germania sunt invitati de
rectorul facultatii din Berlin si de fostul lor profesor de atletism KARL SCHELENTZ (parintele
handbalului in 11 jucatori) sa asiste la marile serbari sportive traditionale cu ocazia sfarsitului de
an scolar, abia reluate dupa
razboi. Cu aceasta ocazie
profesorii nostrii au asistat si la o serie de meciuri din marea competitie "Cupa Germaniei" -
aflata la prima editie - cu o participare extraordinara: 10 echipe masculine, 4 feminine si 4 de
juniori. Intorsi in tara si entuziasmati de virtutiile acestui
sport, l-au introdus imediat in orele de educatie fizica din scolile in care
predau. In anul urmator 1921
incep deja meciurile inter-clase in scoli, la Sibiu chiar pe stadionul central, iar din 1922 putem
vorbi de primele jocuri inter-orase cu echipe formate din elevi dar si cativa absolventi si chiar
profesorii acestora. Promotorul acestor actiuni si cel pe care putem sa-l numim
"parintele" handbalului din Romania a fost profesorul WILHELM BINDER titularul catedrei de
educatie fizica de la Liceul BRUKENTAL din Sibiu care l-a introdus ca disciplina obligatorie in
scoala imediat dupa ce vazuse la Berlin meciurile din Cupa si demonstratiile studentilor
Facultatii de Educatie Fizica. Tot WILHELM BINDER a
organizat si primele meciuri de handbal cu public pe stadionul central din Sibiu intre elevii lui, a
fost astfel primul antrenor si primul arbitru din istoria handbalului romanesc. A condus la centru
ca unic arbitru toate jocurile din primii ani inclusiv cele de fete de la liceul din
localitate. Presa din Sibiu din acele
vremuri atesta toate acestea mai intai prin ziarul de limba germana SIEBEN BURGISCHE
DEUTSCHES TAGEBLATT numarul 14442 din 18 iunie 1921 care semnaleaza primul meci cu
public - pe stadionul mare - al unor echipe de elevi de la Liceul Brukental iar peste o saptamana
si primul meci de handbal feminin intre elevele liceului de fete din
localitate. Suntem indreptatiti, pe baza acestor atestari oficiale sa spunem ca "data
nasterii" jocului de handbal in Romania este 18 iunie 1921, locul Stadionul Central din Sibiu,
"parinte" profesorul WILHELM BINDER iar ca participanti elevii liceului Brukental si elevele
liceului de fete.

Handbalul (in 11 jucatori) se raspandeste apoi foarte repede in principalele orase din
Ardeal, apoi in Banat (Timisoara, Lugoj, Arad 1927 - 1928) si in Regat (Bucuresti, Ploiesti 1930
- 1933), mai apoi si in Moldova (1934 -
1935). Incepand
cu anul 1931, Sibiul preia organizarea unei competitii de amploare "Cupa Transilvaniei", care
din 1933 va cuprinde si echipe din Banat (Lugoj si Timisoara) iar din anul 1934 se transforma in
campionat national pe trei ligi: Nord - Ardealul; West - Banatul; Sud - Bucuresti si Ploiesti. In tot
acest timp echipa din Sibiu se afla pe primul loc.

Dupa ce in anul 1933 handbalul intra alaturi de Volei si Baschet in F.R.V.B.H. in 1936 se
constituie independent Federatia Romana de Handbal (F.R.H.).

Seria jocurilor internationale este deschisa in 1934 de o echipa a orasului Sibiu care
intreprinde un turneu de 11 jocuri in Cehoslovacia si Germania iar in 1935 primim vizita unei
echipe din Munchen care sustine 4 jocuri la Sibiu si
Bistrita. In anul
1936 la Berlin, handbalul (masculin in 11 jucatori) este introdus pentru prima oara in programul
Jocurilor Olimpice. Echipa Romaniei participa la aceasta prima editie a handbalului la J.O. si
obtine un onorant loc V, avand in vedere conditiile de constituire si pregatire a echipei nationale
aflata la prima ei actiune.

In anul 1938 Federatia Internationala de Handbal Amator (I.H.F.A.) organizeaza prima


editie a Campionatelor Mondiale de handbal in 11 jucatori. Echipa Romaniei ocupa tot locul V
dar acum din 12 echipe aproape toate cu mai vechi state de pregatire si jocuri internationale de
pregatire.

In ordine cronologica urmeaza Hazena care a patruns la noi imediat dupa handbalul in 11
jucatori, chiar in anul 1924 se semnaleaza in Banat primele jocuri demonstrative ale unor echipe
feminine. In acea zona, respectiv la Timisoara, Arad si Lugoj, hazena are o scurta perioada de
avant. In 1926 se organizeaza o competitie cu 6 echipe feminine iar formatia Industria Lanei
Timisoara efectueaza un turneu international in Iugoslavia. In
aceeasi perioada 1925 - 1927 au loc si in Bucuresti jocuri demonstrative tot ale unor echipe
feminine. Dar pana in anul 1939 nu poate fi vorba de un sistem competitional si de o raspandire
care sa depaseasca zona Timisoarei si a Bucurestiului.
Handbalul in 7, cel nordic pe teren mic a patruns foarte timid la noi in tara dupa 1930. La
inceput se confunda cu Hazena, dar de regula era socotit un mijloc de pregatire in timpul iernii
pentru echipele de handbal in 11 jucatori.

Abia in anul 1937 se semnaleaza, la Sibiu, un turneu de sala cu participarea a 8 echipe


din Sibiu si Medias, respectiv cele care evoluau in Campionatul de handbal in 11.

In toata aceasta perioada pana in 1939 si inca mult timp dupa acest an nu putem vorbi de
un sistem competitional pentru handbal in 7, doar demonstratii si in cateva locuri 2-3 turnee in
sezonul de iarna.

3. ISTORIA JOCULUI DE HANDBAL DIN ROMANIA

CRONOLOGIE
Geneza 1921 - 1939

1920.Profesorul WILHELM BINDER de la liceul BRUKENTAL din Sibiu, introduce


handbalul ca disciplina obligatorie la orele de educatie fizica pentru toate clasele.

Decizia a luat-o dupa ce in vara aceluiasi an, asistase la BERLIN si MUNCHEN la o


serie de jocuri si demonstratii de HANDBALL (in 11 jucatori, pe terenul mare de fotbal) creatie
a Profesorului Universitar KARL SCHELENZ, de la Facultatea de Educatie Fizica din
Berlin.
1921.Cu prilejul serbarilor de sfarsit de an scolar, pe stadionul mare din Sibiu are loc un joc
demonstrativ de handbal intre elevii profesorului WILHELM BINDER care a oficiat si ca
arbitru. Cotidianul de limba
germana SIEBENBURGISCHE - DEUTSCHES TAGEBLATT Nr. 14442 din 18 iunie 1921
consemneaza urmatoarele: ".DEMONSTRATIA DE GIMNASTICA A TUTUROR SCOLILOR
A AVUT LOC IN ZIUA DE 17 IUNIE 1921, JOCURILE LIBERE CARE AU CONTINUAT,
AU AVUT URMATOARELE REZULTATE: CLASA V-a REALA, CONTRA CLASA V-a
GIMNAZIU, BAIETI, LA HANDBAL 1:0". Acelasi cotidian anunta
cateva zile mai tarziu: "IN PROGRAMUL PENTRU DEMONSTRATIA DE SFARSIT DE AN
A SCOLILOR DE FETE (24 IUNIE) LA PUNCTUL 3 "JOCURI GENERALE" ESTE
PREVAZUT SI UN JOC DE HANDBALL"

Pe baza acestor documente scrise afirmam cu siguranta ca 1921 este "anul de nastere" a
handbalului in Romania si mai precis ziua de 17 iunie ca data certa a primului meci de handbal
desfasurat in tara noastra.

Atestarea oficiala scrisa confirma si PRIMUL ANTRENOR dar si PRIMUL ARBITRU din
Romania, profesorul WILHELM BINDER, titularul catedrei de educatie fizica de la LICEUL
BRUKEMTAL din Sibiu, ai caror elevi sunt deci si primii jucatori de handbal din
Romania. 192
2.Handbal in 11 jucatori - la Sibiu pe stadionul central in ziua de 3 mai 1922 in cadrul unor
ample serbari campenesti, in fata a peste 2000 de spectatori, a avut loc: "o mare demonstratie de
handbal intre elevii claselor mari" sub conducerea profesorului Wilhelm Binder, care a
entuziasmat tribunele si mai apoi intregul oras. In saptamana urmatoare, ziarul amintit mai sus,
revine de trei ori asupra acestor jocuri consacrand definitiv, existenta handbalului ca joc sportiv
de competitie. 1924.Handbal in 11 jucatori - la Sibiu, se
organizeaza o prima competitie oficiala "Campionatul Scolar al orasului la handbal" care s-a
desfasurat pe stadionul mare cu programare anterioara, arbitrii, numerosi spectatori, clasamente
si premii.

La Bistrita, Sighisoara si Brasov handbalul incepe sa se joace frecvent mai intai in liceele
mari, unele de limba germana, unde erau profesori de educatie fizica "scoliti" la
BERLIN. I
n acelasi an se semnaleaza primele jocuri inter-orase Sibiu - Sighisoara, Sibiu - Bistrita si Bistrita
- Brasov meciuri amicale desfasurate de regula in cadrul unor serbari sportive ale societatilor de
gimnastica din orasele respective.

Asociatia sportiva H.T.V. (HERMANN STADTER TURNVEREIN) din Sibiu, si


concomitent asociatiile similare din Medias si Brasov, infiinteaza sectii de handbal independente,
pe structura unor adevarate cluburi
specializate. -
HAZENA - in acest an (1924) se semnaleaza ii primele jocuri demonstrative in BANAT ale
unor echipe feminine.

Presa din Timisoara atesta oficial un joc cu public intre echipele din Jimbolia si
Timisoara (R.G.M.), scor final 2-0. "Hazena" este un joc originar din CEHOSLOVACIA foarte
asemanator cu handbalul in 7 jucatori, de origine
nordica. 1925.Handbal in 11 - la Sibiu,
Bistrita si Brasov si mai apoi la Arad se organizeaza in continuare competitii scolare, mai ales
toamna si primavara.

INTERNATIONAL - in Austria se desfasoara PRIMUL JOC INTERNATIONAL DIN


ISTORIA HANDBALULUI (in 11 jucatori - masculin) Austria - Germania 6-5

HAZENA (handbal in 7) - la Bucuresti se infiinteaza echipele feminine MACABI si


STRUINTA in replica la echipele masculine de fotbal. Au avut loc si cateva jocuri demonstrative
de regula in deschidere la meciurile de fotbal, pe stadionul CIOCANUL (fost MACABI) intre
Juventus si Universitatea Obor. Demonstratia de pe stadionul din Obor a fost mult mediatizata in
presa, chiar cu fotografi pe prima pagina. La Bucuresti insa nu poate fi vorba de o competitie, ci
numai de cateva demonstratii pentru deliciul spectatorilor de fotbal.

1926.HAZENA - la Timisoara se inscriu in prima competitie oficiala de Hazena 6 echipe


feminine, un real succes pentru inceput. Echipa feminina INDUSTRIA LANEI intreprinde un
turneu de 3 jocuri in Yugoslavia. Este prima deplasare peste granita si primele intalniri
internationale din istoria handbalului romanesc, si mai putem spune ca ILSA Timisoara este
prima echipa feminina de handbal stabila, serioasa si consolidata ca atare si care dainuieste pana
astazi in 2001.

Handbal in 11 - la Sibiu se desfasoara primul Campionat Scolar pe etape saptamanale cu


elevi din clasele V - VIII (clasa IX - XII astazi).

1928.Handbal in 11 - la Sibiu profesorul WILHELM BINDER organizeaza PRIMUL


CURS DE ARBITRII cu opt candidati si in final cu doar doi absolventi.

La REGHIN se infiinteaza prima echipa feminina de handbal din zona, cuprinzand in


majoritate eleve dar si senioare, muncitoare sau profesoare de sport.

La Sibiu, Brasov, Bistrita, Medias si Sighisoara se organizeaza competitii scolare cu


regularitate si ocazional intreceri inter orase cu elevi si seniori - profesori de sport, fosti elevi.

INTERNATIONAL - la Amsterdam handbalul este prezent prima oara la Jocurile


Olimpice, este drept sub forma unor demonstratii de popularizare, dupa ce la un congres C.I.O.
anterior, el fusese trecut pe lista sporturilor "la alegere".

Tot la Amsterdam la 4 august 1928 a avut loc CONGRESUL DE CONSTITUIRE A


FEDERATIEI DE HANDBAL AMATOR (F.I.H.A.) cu 11 tari. Desi cu doi membrii prezenti,
dar fara mandat, Romania nu a participat oficial.

Se tipareste primul Regulament International de Arbitraj al F.I.H.A. (handbal in 11


jucatori).

1928 - 1930 Handbal in 11 - majoritatea Asociatiilor Sportive (TURNVEREIN -


societati de gimnastica) din Ardeal infiinteaza puternice sectii de handbal dupa modelul celor din
Germania. Pe langa deja infiintatele sectii de la SIBIU, SIGHISOARA si BISTRITA apar si la
MEDIAS, BRASOV si CISNADIE, apoi la LUGOJ (Muncitorul), TIMISOARA (echipa Rapid
Timisoara), RESITA (S.S.M.R.) si BUCURESTI (Viforul Dacia si CFR).

Dupa anul 1930 se poate vorbii in Romania de sectii si echipe de handbal puternice si
bine organizate in centrele de mai sus, si apar tentative mai timide la inceput la Bacau, Galati,
Buhusi si Ploiesti.

Hazena (handbal in 7) - incep sa se inmulteasca demonstratiile unor echipe feminine la


Bucuresti, Ploiesti si in Banat. La Arad si Timisoara unde participa si Lugojul se organizeaza o
competitie si cupe cu o oarecare continuitate.

1930 - la Berlin, cu ocazia celui de-al II-lea Congres al F.I.H.A. (Federatia Internationala de
Handbal Amator), Romania devine membra cu drepturi depline. Cu aceeasi ocazie se solicita
C.I.O. introducerea handbalului la J.O.
Handbal in 11 - in Austria are loc primul JOC INTERNATIONAL DE HANDBAL
FEMININ: Austria - Germania 5-4 (1-4).

Hazena - in Cehoslovacia la Praga se organizeaza un prim dar si ultimul Campionat


Mondial de Hazena; pe primul loc CEHOSLOVACIA, pe locul doi IUGOSLAVIA iar pe trei
POLONIA.

1931.Handbal in 11 - orasul SIBIU prin comisia de handbal, preia organizarea unui


Campionat al Transilvaniei, cu participarea oraselor SIBIU, BRASOV, BISTRITA si REGHIN,
aceasta va fi si ordinea in clasament. Multi specialisti din "vechea garda" il socotesc ca PRIMUL
CAMPIONAT al handbalului din Romania. Clasament: 1. Sibiu; 2. Bistrita; 3. Brasov; 4. Reghin
(masculin), dar au loc si doua jocuri Reghin - Sibiu la feminin. Inregistram astfel in acest an
1931 si primele jocuri oficiale intre echipe feminine.

1932.Handbal in 11 - Campionatele scolare sunt deja competitii de traditie si regularitate la


Sibiu, Brasov, Bistrita, Sighisoara si Medias.

CAMPIONATUL TRANSILVANIEI (pe care noi l-am asimilat cu un campionat national


al acelor vremuri de pionierat) continua cu editia a II-a. Clasament: 1. Societatea de Gimnastica
Sibiu; 2. S.G. Bistrita; 3. C.S. Reghin

1933.Handbalul din Romania se organizeaza pentru prima oara intr-o structura unitara pe
plan national. Comisiile care activau la Sibiu (prima si cea mai puternica din tara), Brasov,
Ploiesti, Timisoara, Arad, Lugoj si Bucuresti, integrandu-se in deja existenta Federatie Romana
de Baschet si Volei, care devine astfel F.R.B.V.H. avand ca presedinte unic pe profesorul
NICOLAE DUTESCU. Evenimentul este marcat printr-o activitate mult mai bogata si
organizata, in intreaga tara.

Se organizeaza PRIMA COMPETITIE CU CARACTER NATIONAL prin extinderea


"Campionatului Transilvaniei". In finala pe tara S.G. (TURNVEREIN - Societatea de
gimnastica) SIBIU - S.C. MUNCITORUL LUGOJ 15-1.

Se organizeaza si primele jocuri intre echipele feminine ale oraselor Sibiu, Medias,
Sighisoara si Brasov meciuri amicale care se desfasurau de regula in deschidere la cele oficiale
ale baietilor.

Echipa masculina din Sibiu - putem spune acum campioana tarii - intreprinde un turneu in
tara obtinand numai victorii ceea ce confirma valoarea si titlul obtinut. La Bucuresti, jocurile
echipei din Sibiu starnesc un interes deosebit si putem spune ca au contribuit decisiv la lansarea
handbalului, ca specializare aparte. La inceput echipele din Bucuresti: Viforul Dacia, CFR
Colentina sau Avantul, iar la Ploiesti Petrolul sau Teleajenul erau formate din jucatori de
baschet, rugby, volei sau atleti si cativa handbalisti din ardeal.

In Moldova are loc primul meci intre echipele din Piatra Neamt si Bacau.
Handbal in 11 - Campionatul Transilvaniei aflat la a III-a editie se largeste capatand un
caracter national. Acest, sa spunem, prim campionat national este castigat de Scoala de
Gimnastica (SK) din Sibiu, care invinge in finala pe C.S. Muncitorul Lugoj cu scorul de 15-1.

La Sibiu, Brasov, Medias si Sighisoara se desfasoara primele campionate locale cu echipe


de seniori la masculin dar si la feminin. Se organizeaza si primele meciuri feminine, intre
echipele oraselor Sibiu, Brasov, Sighisoara si mai ales
Medias.

1934.Handbal in 11 - nou constituita federatie organizeaza ceea ce am putea denumi cu


adevarat: UN CAMPIONAT NATIONAL DE HANDBAL, pe trei ligi: Centru - Ardeal, Vest -
Banat si Sud - Bucuresti-Ploiesti, castigat de S.G.Sibiu, 7-2 in finala cu Viforul Dacia din
Bucuresti (compusa inca din atleti si rugbisti, dar si cativa handbalisti).

Primele jocuri internationale de handbal au loc in deplasare, echipa din Sibiu efectueaza un
turneu de 11 jocuri in Cehoslovacia si Germania obtinand 7 victorii.

La Ploiesti in ziua de 26 octombrie 1934 a avut loc pe terenul Tricolorul (actualul


stadion Municipal) primul joc demonstrativ de handbal in 11 jucatori. Initiator a fost TUDOR
DOBREANU - DOREL care atunci era elev in Bucuresti si juca handbal la Viforul Dacia; el era
insa din Ploiesti.

International - la Congresul al treilea al F.I.H.A. de la STOCKHOLM numarul tarilor


afiliate a ajuns la 34.

Hazena - in ziua de 10 septembrie 1934 ziarul "Sportul Zilnic" care apare la Bucuresti isi
anunta cititorii ca in deschidere la un meci de fotbal se va disputa "partida de Hazena" intre
echipele feminine Unirea si Staruinta.

1935.Handbal in 11 - au loc primele intalniri internationale in Romania, o echipa


studenteasca a orasului Munchen invinge echipele H.T.V. Sibiu cu 9-8 si STSU Brasov cu 9-2.

La invitatia unuia din pionierii handbalului din Romania marele jucator, arbitru si antrenor
IOAN SCHUSCHNING, soseste la Sibiu parintele handbalului in 11, pe teren mare KARL
SCHELENTZ de la Facultatea de Educatie Fizica din Berlin. El a condus antrenamente
demonstrative la toate nivelele inclusiv cu echipa nationala in curs de constituire, si a tinut
cursuri de antrenori si arbitrii.

In campionatul national masculin, se impune din nou S.G. Sibiu, care invinge in finala pe
S.G. Sighisoara.

Hazena - la Bucuresti pe terenul VENUS, studentele de la ANEF fac o reusita demonstratie


de Hazena (asemanatoare cu handbalul in 7) in fata a peste 8000 de spectatori in deschidere la un
joc de fotbal.
Se disputa primul joc international de handbal in 7 jucatori: Suedia - Danemarca scor 18 -
12.

1936 .In seara zilei de 7 aprilie 1936 are loc sedinta de constituire a FEDERATIEI
ROMANE DE HANDBAL - desprinzandu-se astfel de F.R.B.V.H. si devenind independenta, ea
avand la conducere pe marele arbitru si jucator DRAGAN.

Handbal in 11 - se constituie echipa masculina a Romaniei, care dupa un foarte scurt


stagiu de pregatire sustine PRIMUL MECI INTERNATIONAL inter-tari din istoria handbalului
nostru: ROMANIA - POLONIA 6-4, iar in revansa Bucuresti - Cracovia 3-7, ambele intalniri au
avut loc in Polonia.

O selectionata din Germania sustine cateva jocuri la Sibiu si Brasov, cu scopul de a strange
fonduri in vederea participarii echipei noastre la Jocurile Olimpice. Se vand insigne, fanioane,
programe, iar in final fiecare sportiv contribuie personal cu o anumita suma; numai asa vom
participa la J.O. Mentionam si sprijinul consistent al oraselor Medias, Brasov si Lugoj prin
vanzarea de insigne si
fanioane.

Pentru prima oara handbalul este prezent la Jocurile Olimpice (desi fusese introdus de
C.I.O. ca sport la alegere inca din 1930). La Berlin are loc un turneu de sase echipe (masculine)
la care participa si echipa noastra. Clasament:

1.Germania; 2. Austria; 3. Elvetia; 4. Ungaria; 5. ROMANIA; 6. S.U.A. Rezultate: Romania


cu Austria 3-18; cu Elvetia 6-8 si 10-3 cu S.U.A. Echipa nationala a fost formata din 12 jucatori
din Sibiu, Bucuresti, Medias si Brasov. Fratii HAFFER, SPECK, ZACHARIS, HOCSMAN,
HALMEN, SCHUSTER, HEIDEL, SONNTAG, HERZOG, KIRSCHNER (si antrenor),
ZOLLER din Sibiu; COMANESCU, DRAGAN si FRESCI din Bucuresti; HOLZTREGER si
KAZEMIERSCHI din Medias; ORENDI din Brasov.

Dupa J.O. de la Berlin, echipa noastra evolueaza si la Munchen in fata unui stadion
arhiplin. Nationala Germaniei prima Campioana Olimpica a handbalului, ne invinge foarte greu
cu un gol (13-12) acordat de un arbitru "local" se pare dupa expirarea timpului de joc.

La 5 noiembrie 1936 pe stadionul Municipal din Ploiesti are loc primul joc amical al
primei echipe de handbal "PRAHOVA" in compania echipei T.V.B. din Bucuresti, care invinge
cu 5-3 (3-1). Punctele echipei din Ploiesti au fost opera lui Tomi Vulcanescu si Dorel Dobreanu.

In campionatul national pe locul intai din nou echipa Sibiului iar pe II S.G. Bistrita.

1937 Handbal in 11 - echipa nationala de baieti de aceastia data cu o componenta mult


mai larga, sustine doua jocuri internationale cu Polonia la Lublin 5-7 si la Sibiu cu Austria, o
mare victorie 8-7.
In 4 noiembrie 1937, pe stadionul Municipal din Ploiesti are loc primul joc oficial pentru
Campionatul LIGII DE SUD la handbal, intre echipa PRAHOVA si formatia Viforul DACIA din
Bucuresti, scor 6-3 (2-0) pentru oaspeti.

Prima echipa, in care au evoluat urmatorii: SENCHEA CORNEL, VIRGIL CONSTANTINESCU


"FURNICA" (portari); DOBREANU Tudor, POSTELNICESCU Emil, ANTONESCU Ion-Turcu;
BOBEI Dan; ZAMFIRESCU Mircea; REINHARD Gunther; VULCANESCU Tomi; fratii DIETRICH
Gustav si Carol (care a fost si primul antrenor); PENESCU Mihai; SPIRESCU Romulus; COSTIN
Victor-Orchi; POPESCU Ion-"Balaon"; RADULESCU Cila; ERCULESCU Cornel; IRIMESCU Grigore,
bineinteles toti din Ploiesti, dar unii studiau la Bucuresti.

In campionatul national aceeasi ordine pe podium: 1. S.G. Sibiu; 2. S.G. Bistrita.

Handbal in 7 - la Sibiu se organizeaza in iarna PRIMUL TURNEU DE HANDBAL IN


SALA cu participarea a sase echipe din localitate si doua din Medias. Turneul pentru echipele
masculine in 7 jucatori pe teren mic s-a desfasurat sistem fulger (doua reprize a 15 minute).
Jocurile au placut foarte mult, dar turneul nu a fost finalizat deoarece pompierii au interzis in
ultima zi sa se faca focul in sala.

International - consemnam primul Curs de Arbitrii organizat de Federatia Internationala la


Berlin - Muggelsee, la care participa si absolva si IOAN SCHUSCHNING din Sibiu, care
primeste PRIMUL ECUSON DE ARBITRU INTERNATIONAL din handbalul romanesc.

1938.Handbal in 11 - in mai multe orase din Germania se desfasoara PRIMUL


CAMPIONAT MONDIAL DE HANDBAL masculin pe terenul mare asa cum spuneau si scriau
toti in Germania - tara de origine a acestei variante GROSSFELDHANDBALL.

In pregatire echipa nationala a Romaniei sustine doua jocuri ambele la Sibiu. Pierdem cu
echipa Poloniei (7-10) dar castigam cu Suedia (10-8) ceea ce ne da sperante justificate.

La Campionatul Mondial insa, dupa ce invingem echipa din Luxemburg cu 11-6, pierdem
de aceasta data in fata suedezilor (6-7) si nu ne calificam pentru semifinale, ne clasam insa pe
locul V dupa o noua victorie asupra Luxemburgului (12-6). Clasamentul primei editii a
Campionatului Mondial de handbal (in 11 jucatori): 1. Germania; 2. Elvetia; 3. Ungaria; 4.
Suedia; 5. ROMANIA; 6. Cehoslovacia; 7. Polonia; 8. Danemarca; 9. Olanda; 10. Luxemburg.

Prima editie a C.M. de handbal in 11 masculin 1938 GERMANIA ROMANIA loc V

1939.Handbal in 11 - in preajma razboiului activitatea handbalistica scade considerabil in


momentul in care se dezvoltase atat pe plan intern cat si international.

In aceasta situatie au loc totusi doua intalniri internationale, la Bucuresti pe stadionul


ANEF (ulterior Republicii si apoi demolat). Echipa reprezentativa masculina a Romaniei se
revanseaza in fata Suediei dupa infrangerea de la C.M. 1938, scor 5-4. de mentionat ca golul
victoriei din jocul cu echipa Suediei a fost marcat de profesorul universitar si rector la ANEF,
mai tarziu LEON TEODORESCU care intre fotbal si baschet, a mai practicat si handbalul,
dovada a polivalentei sportivilor din acele
vremuri.

Tot la Bucuresti si tot pe stadionul ANEF pierdem de aceasta data la scor 3-19 in fata
Campioanei Olimpice si Mondiale Germania.

In campionatul intern sirul neantrerupt de victo9rii ale Sibiului este stopat de cea care de
ani de zile o secunda. Loc I S.G. Bistrita; loc II S.G. Sighisoara si loc III S.G. Sibiu.

1940 - 1945 In perioada razboiului activitatea handbalistica in mod practic aproape a


incetat si totusi impatimitii acestui sport din Ardeal si Bucuresti reusesc sa organizeze sporadic
intalniri amicale si chiar campionate. Din fericire handbalul este mentinut ca joc sportiv in cadrul
multor unitati militare sub forma unor concursuri intre cei de la aviatie si vanatorii de munte, in
special. In 1940 se organizeaza totusi un campionat scolar pana la nivelul de judete, castigat tot
de elevii din Sibiu.

In anul urmator, 1941, Federatia de Handbal trece pe langa cea de Fotbal in cadrul
restrangerii lor in UFSR (Uniunea Federatiilor Sportive din Romania - forul suprem al sportului
din tara noastra). Un fel de campionat national neomologat si incomplet cu multe absente si cu
victoria echipei VIFORUL DACIA din Bucuresti care in jocul final castiga prin neprezentarea
adversarului (Sibiul).

In anul 1942 consemnam numai faptul ca se disputa la Ploiesti direct un turneu final al
Campionatului National si acesta neomologat cu reprezentantii oraselor: Bucuresti, Medias,
Resita si Ploiesti. Castiga echipa liceului din Medias, echipa care repeta performanta si in anul
urmator 1943 cand la Bucuresti intrece in jocul final pe Viforul Dacia cu scorul de 13-10, dar
datorita numeroaselor absente de la jocuri, campionatul nu este omologat.

In 1943, 1944 si 1945 activitatea este redusa la maxim, doar in anul 1945 organizatia
Sportul Popular (noul for de conducere al sportului), organizeaza o prima competitie de mase -
multisportiva, care cuprinde si handbalul, precum si unele intalniri sportivo - amicale, intre
echipe individuale nou aparute atat la masculin si mai ales la
feminin.

APARAREA IN JOCUL
DE HANDBAL
In conceptia de joc a handbalului
romanesc se pune un mare accent pe instruirea complexa si multilaterala a jucatorilor,atat pentru
atac,cat si pentru aparare.Experienta indelungata in pregatirea echipelor de inalta
performanta,observarea atenta a jocului celor mai bune echipe din lume ne-au dus la concluzia ca
marile performante nu le obtin decat acele echipe care,pe langa atac,au si o aparare foarte
buna.Este deci necesar sa se actioneze ferm pe linia instruirii multilaterale a jucatorilor pentru
jocul de aparare,pentru ca acestia sa poate face fata,in mod tehnic si regulamentar,atacurilor
adverse.O activitate de aparare corecta,cu mijloace tehnico-tactice perfectionate,dusa in limitele
regulamentului de joc si al spiritului de fair-play,asigura echipei respective numai
avantaje,desigur in conditiile in care si arbitrajul se inscrie in aceste cote de exigenta
sportiva.Munca de instruire depusa in vederea realizarii unui joc in care aparatorii se straduiesc
sa scoata mingia de la adversar sau sa impiedice aruncarea la poarta in mod
regulamentar,folosind pentru aceasta tehnica specifica diferentelor faze de joc in aparare,la care
se adauga si instruirea tactica si buna pregatire fizica specifica jocului de aparare,se rasfrange in
mod favorabil aspura intregului joc al echipei.Jucatorii bine instruiti pentru jocul de aparare vor
simti placerea jocului tehnic,fara duritati si brutalitati,iar spectatorii vor gusta din farmecul
jocului de handbal spectaculos si dinamic. Antenorii au sarcina de a actiona,in
etapa actuala de dezvoltare a handbalului,in directia ridicarii calitatii jocului individual si
colectiv de aparare.In acest scop,trebuie sa aiba in vedere umrmatoarele calitati si
cerinte,care,din practica,se dovedesc a fi cele mai importante pentru jucatori in rezolvarea tuturor
sarcinilor de aparare: -viteza si rezistenta.Aparatorii trebuie sa aiba o buna
viteza de deplasare pe distante scurte,oentru a putea interveni prompt la fiecare din actiunile
ofensive ale adversarului.Reluarea cu perseverenta si cu aceeasi eficienta a actiunilor de
aparere,care uneori urmeaza unor eforturi depuse pe contraatac si in timpul replierii rapide in
aparare,pretinde aparatorului o rezistenta deosebia; -
indemnare,suplete,agilitate,mobilitate-toate acestea ii asigura aparatorului posibilitatea de a face
fata unor situatii dificile in lupta cu adversarul,situatii in care trebuie sa actioneze din pozitii de
plecare sau intermediare destul de grele si neobisnuite.Fara aceasta usurinta in miscari,aparatorul
va fi depasit; -forta fizica generala si in
special la nivelul membrelor inferioare,antrenata bine pentru miscari de franare si
pornire.Forta de picioare il ajuta pe aparator sa porneasca rapid,sa se deplaseze in viteza pe
distante scurte,in vederea atacarii si marcarii
adversarului; -viteza de reactie si de
executie,pentru a face fata situatiilor atat de schimbatoare din timpul luptei cu
adversarul.Posibilitatea de a face rapid alta miscare de raspuns la actiunea atacantului advers sau
de a schimba rapid actiunea simpla ori complexa de aparare este o calitate pretioasa,care vine in
sprijinul aparatorului,avantajandu-l; -
stapanirea tuturor procedeelor tehnice specifice jocului de aparare.Necunoasterea sau
neputinta de a aplica in mod corespunzator in joc unul din procedeele tehnice de aparare poate
avea ca urmare primirea unui gol,caci in jocul de aparare procedeele tehnice nu se pot compensa
sau corecta cu altele,ca la jocul in atac; -cunoasterea
perfecta a tuturor principiilor jocului individual si colectiv,precum si a mijloacelor tehnico-
tactice specifice diferitelor faze de aparare.Aparatorul trebuie sa cunoasca toate modalitatile de
colaborare cu coechipierii si cu portarul,subordonandu-le jocului colectiv al echipei,care face
eforturi sa se apere in mod organizat si
sigur; -
tenacitate,combativitate,perseverenta,curaj,hotarare in actiuni,dar nu graba,calm,stapanire de
sine,luciditate in cele mai grele momente.Aparatorul trebuie sa reia lupta cu adversarul cu
aceeasi indarjire,desi faza de atac se prelungeste,iar oboseala incepe sa-si spuna cuvantul;sa fie
atent si vigilent si sa actioneze in consecinta,chiar daca aceasta pretinde o risipa mare de
energie,incercand sa intuiasca cu o fractiune de secunda mai devreme adevarata intentie si sa
actioneze astfel cu anticipatie; -aparatorului nu-i este ingaduit sa
se lase amagit de acalmia sau apatia adversarului,ci trebuie sa se straduiasca sa ghiceasca ce se
ascunde sub aceasta stare,pentru a putea interveni la momentul oportun cu contramasuri
eficiente,care sa-l surprinda pe adversar. Am prezentat aceste
cerinte si calitati necesare aparatorului ideal cu scopul de a atrage atentia antrenorilor asupra
unor directii in care trebuie orientat antrenamentul in handbal,pentru a se asigura jucatorilor o
pregatire complexa si in vederea rezolvarii sarcinilor jocului de aparare.De asemenea,am facut
acest lucru pornind de la constatarea ca procedeul acordat instruirii pentru jocul in atac este mult
prea mare in handbalul nostru,fata de cel acordat instruirii pentru jocul de aparare.Faptul ca
procedeele tehnice si chiar actiunile tactice de aparare sunt mai putin numeroase,comparativ cu
cele de atac,impune o atat de perfecta cunoastere,incat sa fie aplicate intotdeauna in joc fara nici
o greseala. Fazele apararii

Prin analogie cu fazele atacului,si in jocul apararii deosebim 4


faze: Faza 1-replierea;

Faza 2-zona temporara;

Faza 3-organizarea;

Faza 4-jocul de aparare in sistem.

Impartirea jocului de aparare pe faze constituie o modalitate noua de intelegere a sarcinilor


jucatorilorin toate actiunile pe care le intreprind in lupta cu atacantii adversi.Aceasta a permis o
mai buna sistematizare a continutului tehnico-tactic,de pregatire fizica,psihica si teoretica a
jucatorilor,a condus la ordonarea materialului de predare,a contribuit la concretizarea muncii
antrenorilor in functie de nevoile jucatorilor si ale echipei,asa cum reies din analizele periodice
care se fac.Problemele tehnico-tactice,de ordin fizic si teoretic-ca si in cazul atacului-difera de la
o faza la alta,sunt conditionate de sistemul de aparare utilizat.De exemplu,tactica,tehnica si
pregatirea fizica specifice replierii in aparare difera total de aceeasi factori necesari realizarii
jocului intr-un sistem dine definit de aparare.Studierea handbalului pe faze de joc conduce la
accelerarea procesului de crestere valorica a echipelor si
jucatorilor.
APARAREA PE
ZONA

In apararea pe zona,fiecare aparator raspunde de o anumita portiune de


teren(fig.161)in care isi marcheaza cu grija adversarul,impiedicandu-l in actiuni si mai ales in
patrunderea sau aruncarea la poarta. Aparatorul exercita
marcajul asupra adversarului respectiv atata timp cat acesta se gaseste in perimetrul sau de
aparare.Cand adversarul a trecut intr-o zona vecina,el este predat altui aparator,care-l preia si
raspunde in continuare de activitatea acestuia.Mentionam ca predarea si preluarea adversarului se
fac numai prin fata celor doi aparatori.

Apara
rea pe zona trebuie sa lucreze ca un mecanism bine inchegat,jucatorii colaborand in actiunile
defensive. Caracteristice pentru apararea pe zona sunt:miscarea de translatie si
iesirea la adversarul cu mingea.Miscarea de translatie,determinata de locul si directia de atatc a
adversarilor,se executa in fata semicercului,de catre toti aparatorii(fig.162),cu scopul aglomerarii
portiunii de teren unde se combina sau actioneaza individual adversarii.Daca atacul advers
incepe pe aripa dreapta,atunci toti aparatorii se deplaseaza putin spre stanga,pentru a
aglomera portiunea de teren unde se incearca actionarea cu mingea,respectand impartirea
oamnelior in aparare si regulile de baza ale marcajului.Daca mingea se schimba pe partea opusa
a terenului,aparatorii executa miscarea de translatie
corespunzatoare. Miscarea de translatie-de
fapt o deplasare laterala a semicercului de la 6 m-este insotita si de iesirea succesiva a
aparatorilor in fata,cu scopul de a-l ataca pe adversarul cu mingea cand se gaseste intr-o pozitie
de unde poate arunca periculos la poarta.Locul ramas liber in dispozitivul de aparare ca urmare a
acestor iesiri este acoperit prin miscarea de translatie a celor doi aparatori invecinati,care se
apropie unul de altul la distanta corespunzatoare fazei respective de joc.Dupa ce atacantul
paseaza mingea,aparatorul se retrage in dispozitivul de aparare,actionand in continuare in functie
de faza. Daca ,in momentul in care un aparator din zona a iesit in fata
pentru a ataca pe adverasarul cu mingea,un alt atacant se infiltreaza din alta zona prin spatele
sau(fig.163),atunci aparatorul care raspunde de el il urmareste pana la urmatorul
coechipier,deplasandu-selateral pe o distanta mai mare.Numai in acet fel se pot rezolva asemenea
situatii tactice. Apararea pe zona,pentru a fi
aplicata eficient,necesita o indelungata munca de instruire tactica,pentru ca aparatorii sa
se"simta"unul pe altul pe teren si sa ajunga sa actioneze ca un tot
unitar. Ajutorul
reciproc,preluarea,predarea si marcarea adversarilor,atacarea omului cu mingea,dublajul in
aparare sut cele mai importante mijloace tactice individuale si colective pe care aparatorii trebuie
sa le execute cu precizie,uneori in fractiuni de
secunda.

SISTEMU
L DE APARARE PE ZONA
4+2
Asezarea aparatorilor in sistemul de
aparare pe zona 4+2 si zonele lor de actiune in cadrul acestui sistem pot fi urmarite in figura
170.Patru jucatori sunt plasati pe semicercul de la 6 metri,iar ceilalti doi,mai avansati,pe
semicercul de la 9 metri,in apropierea caruia actioneaza.La sistemul de aparare 4+2,in linia
formata de cei patru jucatori,deosebim doi aparatori laterali(2si5),doi aparatori centrali(3si4)si,in
fata,doi zburatori(6si7). Zburatorii trebuie sa fie
mobili,rapizi,rezistenti,darji si perseverenti,sa se deplaseze bine in teren in pozitia fundamentala
de aparare,sa fie buni cunoscatori ai procedeelor tehnice de blocare a adversarului cu corpul si a
mingii cu bratele. Sarcina
lor este de a impiedica atacantii sa arunce la poarta de la o distanta sau sa patrunda prin zona
centrala a terenului.Pentru inchiderea patrunderilor,cei doi zburatori se dubleaza
reciproc. Miscarea laterala de
translatie a zburatorilor pe semicercul de la 9 metri sa-i aduca pana in zona interilor adversi,dar
sa nu o depaseasca.Si la acest sistem de aparare atragem atentia ca zburatorii nu trebuie sa fie
preocupati in primul rand de interceptii,ci,prin deplasarea si activitatea lor,de apararea portii de
suturile de la distanta si de oprirea patrunderii
adversarilor. Cei patru aparatori de
pe semicercul de 6 metri au de supravegheat si acoperit portiuni mult mai mari de teren decat in
cele doua sisteme descrise anterior.Pentru a nu permite patrunderile printre ei si pentru a anihila
jocul pivotilor si al extremelor,aparatorii trebuie sa aiba un grad sporit de mobilitate,sa se
deplaseze cu usurinta in toate directiile,sa execute miscarea de translatie pentru acoperirea zonei
in care actioneaza adversarii si sa-si acorde ajutor reciproc.Aparatorii centrali trebuie sa fie foarte
buni in jocul de aparare si in special in ceea ce priveste marcajul pivotului si lupta cu
el.

In figura 171 este prezentata functionarea sistemului de aparare


pe zona 4+2.La un atac initiat de adversari pe aripa dreapta,intreaga
aparare executa o miscare de translatie spre stanga,aparatorii inchid
patrunderile si marcand corect,din punct de vedere tactic,adversarii directi
de care raspund. Zburatorul stang
(6) ataca interul advers,care este purtatorul mingii in acel moment.Celalalt
zburator (7) se deplaseaza oblic inapoi spre stanga pentru a-si dubla
coechipierul si a-i acorda ajutor la nevoie. Aparatorul
central stang (3) marcheaza strict pivotul,in timp ce ceilalti doi aparatori din
flancul drept al apararii (4 si 5) se deplaseaza si ei spre
stanga. Daca adversarii schima jocul pe cealalta aripa de atac
(fig.172),atunci aparatorul intermediar drept (4) iese in fata,indiferent daca
anterior a marcat sau nu pivotul,si-l ataca pe interul stang
advers. Zburatorul drept (7) nu are
timp sa intervina,strabatand o distanta atat de mare pana la interul stang;ca
atare,se deplaseaza lateral catre dreapta,venind astfel in sprijinul
aparatorului central
(4).
Celalalt zburator (6) se retrage oblic
inapoi si spre dreapta,acoperind si el,prin pozitia sa,spatiul actiunii descrise
pivotul s-ar si aflat in zona aparatorului central drept (4),atunci el ar fi fost
preluat de celalalt aparator central (3),care,printr-o miscare de translatie
facuta in cea mai mare viteza,trebuia sa ajunga la timp pe noua pozitie de
aparare. La un atac concentrat pe centrul
terenului,zburatorii au datoria sa faca totul pentru a nu se putea arunca la
poarta din aceasta zona. Apararea 4+2 este
vulnerabila fie pe margini,unde extremele adverse au un spatiu destul de
mare de actiune,fie prin jocul inteligent al pivotului,sau al pivotilor,care nu
poate fi anihilat suficient de bine de
aparatori.

APARAREA OM LA
OM
In jocul modern de
handbal,apararea om la om se intrebuinteaza destul de rar,numai in situatii
speciale,si
anume:
-daca echipa adversa este in inferioritate numerica prin eliminarea
temporara a unui jucator si,conducand cu 1-2 puncte,cauta printr-un joc lent
si sigur sa ramana in posesia mingii pana la reintrarea eliminatului in
joc;
-cand se urmareste surprinderea adversarului si scoateerea lui din
tactica obisnuita de atac; -daca adversarul este
mai slab pregatit fizic si
tehnic;
-daca adversarul conduce cu un numar de 3-4
puncte,mai sunt circa 5-6 minute de joc si se urmareste intrarea mai rapida
in posesia mingii,lucru care se poate realiza numai printr-o aparare agresiva
si activa,si nu prin asteptarea greselii adversarului; In aplicarea
sistemelor de aparare om la om,fiecare aparator raspunde de un anumit
atacant,folosind toate mijloacele permise de regulament si descriere la
tehnica aparatorului. Procedeele tehnice specifice jocului de
aparare se utilizeaza deci un discernamant tactic,adica aplicand regulile
tacticii individuale si colective. Impartirea adversarilor
pentru ai fi marcati se poate face nominal sau pe posturi.In primul
caz,antrenorul repartizeaza fiecarui aparator cate un om(adversar-
atacant),de care acesta raspunde in permanenta.In al doilea caz,pe care il
consideram mai sigur si deci mai eficient,dar si ceva mai greu sub aspectul
orientarii tactice,perechile de aparatori-atacanti se fac dupa posturile
ocupate in echipa.La inceput,apratorii se plaseaza intr-o linie in fata
propriului semicerc.Aparatorii laterali sunt primii care ies din dispozitiv si
preiau atacantii care actioneaza pe marginile terenului.Apoi aparatorii
intremediari ii marcheaza pe urmatorii atacanti ramasi liberi,pe care ii
gasesc in teren dupa ce extremele adverse au fost marcate de aparatorii
laterali.In cele din urma,aparatorii centrali preiau si marcheaza atacantii care
se afla in mijlocul terenului,de regula centrul si pivotul.Prin intrebuintarea
acestei metode de marcare a atacantilor se elimina surprizele produse
aparatorilor de eventualele schimbari de jucatori survenite in cadrul echipei
adverse,car in care impartirea nominala a oamenilor poate duce la situatia
ca un adversar(sau mai multi) sa ramana liber si nemarcat de
nimeni. A
cest marcaj pe posturi dureaza,in principiu,pana la prima intrerupere de
joc,cand aparatorii revin rapid in zona,pentru a actiona potrivit modului de
reluare a jocului de catre echipa adversa(prin aruncarea libera,de la colt,de
la margine etc). Dupa repunerea
mingii in joc,imperecherea se face pe baza aceluiasi criteriu de preluare a
adversarilor,in functie de postul ocupatin echipa,adica asa cum a fost descris
mai sus. Pentru
aplicarea cu succes a apararii om la om este necesara o buna cunoastere a
marcajului strans,a alunecarilor si a schimbului de oameni in
aparare.
In urma modificarii regulamentului de joc,prin
care i se interzice portarului sa depaseasca linia de centru a terenului si sa
patrunda in jumatatea adversa de teren,s-a produs un echilibru numeric
intre atacanti si aparatori,aparitia portarului ca al saptelea atacant fiind
imposibila.
Masura vine in sprijinul echipelor care dorec sa practice apararea
om la om. Cu toate
acestea,sistemele de aparare om la om trebuie folosite cu multa
prudenta,caci din cauza terenului mic si a vitezei de circulatie a jucatorilor si
a mingii,se creeaza blocaje naturale,care usureaza depasirea aparatorilor si
inscrierea golurilor. Apararea om la om poate fi
folosita in urmatoarele
sisteme:
-om la om pe tot terenul,sistem cunoscut si sub denumirea de aparare om
la om-presing; -om la om in propria jumatate
de teren; -om la om cu aglomerare in fata
propriului semicerc
punctat. SISTEMUL DE APARARE OM LA
OM PE TOT
TERENUL.

Aparatorii sunt obligati sa


gaseasca repede adversarii,sa-i marcheze apoi strans,urmarindu-i pe tot
terenul.indiferent de partea de teren,locul sau zona in care acestia
actioneaza.Din acest motiv nici nu putem prezenta o schita
edificatoare,variabile fiind
infinite.
Prin aplicarea marcajului strans pe tot terenul
sau a presingului,cum se mai numeste,adversarii sunt stanjeniti in
activitatea lor si in mod deosebit in pasarea mingii si aruncarea la
poarta. Aparatorii nu au voie sa cedeze
lupta nici o clipa,trebuie sa fie toti in acelasi timp in
aproprierea adversarilor si sa-i marcheze strans.Daca un singur aparator
este indolent,tot sistemul devine vulnerabil. In schimb,daca
atacantii se gasesc tot timpul sub un marcaj sever si,ca urmare,nu pot pasa
mingea in voie,apararea este in avantaj,determinandu-si adversarii sa se
abata de la regulamentul de joc sau sa greseasca din punct de vedere
tehnic.

SISTEMU
L DE APARARE OM LA OM IN PROPRIA JUMATATE DE
TEREN.
Acest sistem de aparare om la om nu
difera prea mult de cel descris anterior.Impartirea oamenilor se face prin
metode
. Marcaju
l adversarilor este foarte strans atunci cand acestia sunt mai aproape de
poarta si ceva mai lejer cand se retrag spre centrul terenului.In jumatatea
adversa de teren,aparatorii nu actioneaza decat arareori.Sistemul de aparare
om la om in propria jumatate de teren este mai putin obositor pentru
aparatori,dar si mai putin eficient in ceea ce priveste deposedarea
adversarului de minge.In plus,are dezavantajul ca ofera adversarului sansa
de a se demarca in propria jumatate de teren si deci de a pastra
mingea.
Ramana ca arbitrii sa recunoasca la timp jocul pasiv al
adversarilor si sa-l sanctioneze,ceea ce si urmaresc,de fapt,aparatorii cand
aplica acest
sistem.
SISTEMUL DE APARARE OM LA OM CU
AGLOMERARE
Aparatorii
nu se mai incumeta sa se departeze prea mult de semicercul punctat,pentru
a nu se izola unii de altii.Dupa impartirea adversarilor,unii aparatori
marcheaza ceva sever pe conducatorul de joc si pe unul sau doi dintre cai
mai buni atacanti.Ceilalti atacanti sunt marcati mai mult de
supraveghere,dar si strans,cand se apropie de semicercul
punctat. Prin acest mod de actionare,echipa in
aparare obtine avantajul scoaterii din joc a celor mai buni atacanti si
diminuarea fortei de joc in atac a echipei adverse.Plasamentul ceva mai
retras al aparatorilor face posibila inchiderea patrunderilor,inlesneste
acordarea ajutorului reciproc si permite uneori interventia de ultim moment
a unui aparator in calea unui atacant scapat de sub marcajul aparatorului
sau
direct.

APARAREA
COMBINATA
Dorinta antrenorilor si
jucatorilor de a gasi mijloace colective cat mai eficiente de aparare a dus la
crearea apararii
combinate. S-a
dovedit,dealtfel,ca folosirea in exclusivitate a apararii om la om sau a
apararii pe zona,in fata unor adversari cu anumite particularitati de joc si cu
jucatori exceptionaliin posturile de interi si in postul de conducator de joc,nu
prezinta intotdeauna sufivienta
siguranta.
Caracterstic apararii combinate este faptul ca un
jucator aplica principiile si regulile apararii om la om,iar ceilalti cinci,pe cele
ale apararii pe zona. Deosebim urmatoarele sisteme de
aparare
combinata:
-cinci aparatori in zona si un aparator om la om,plasat in
fata;
-un aparator om la om in spate si cinci aparatori in zona
avansata.
SISTEMUL DE APARARE COMBINATA CU 5
JUCATORI IN ZONA SI UNUL OM LA
OM.
La acest sistem de aparare combinata,asa cum am mai amintit,cei cinci
aparatori aplica principiile si regulile tactice dupa care functioneaza apararea
pe zona
6:0.
Al saselea aparator marcheaza-fie strans om la om,fie prin
supraveghere-pe cel mai periculos atacant advers(de obicei,un foarte bun
aruncator la poarta de la distanta)sau pe conducatorul de
joc. In primul caz,prin marcajul strans facut
aruncatorului la poarta de la distanta,care in mod obisnuit marcheaza multe
goluri intr-un joc,se reduce din eficacitatea acestuia,ceea ce
constituie,desigur,un avantaj pentru echipa in
aparare. In al doilea caz,in
care este marcat conducatorul de joc,se reduce din capacitatea combinativa
a echipei,ceea ce are ca urmare schimbarea manierei de joc in atatc si deci
diminuarea posibilitatilor de a crea faze clare de gol si de a inscrie.Acest
sistem de joc este foarte eficient atunci cand echipa adversa nu are inca un
juvator la fel de bun care,introdus in joc in acelasi timp cu cel marcat om la
om,sa preia sarcina acestuia de a marca goluri prin aruncari la poarta de la
distanta. In cazul in care aparatorului care marcheaza
om la om i se fac blocaje de catre adversari,un jucator care iese din zona
trebuie sa marcheze imediat atacantul ramas liber si sa-l atace pe bratu de
aruncare,pentru a nu putea inscrie de la distanta. APARAREA IN
SITUATII
SPECIALE Exista
momente in joc cand apararea se gaseste in superioritate numerica fata de
adversar si altele cand situatia se prezinta
invers. In ambele
cazuri trebuie sa se actioneze cu atentie pentru a nu se primi
goluri. APARAREA IN SUPERIORITATE
NUMERICA

Atun
ci cand echipa adversa are un om in minus,datorita unei eliminari dictate de
arbitru,echipa in aparare trebuie sa actioneze foarte precis,caci in astfel de
momente ale jocului se decide uneori rezultatul
final.
Apararea poate actiona in mai multe feluri: a)cinci
apratori ii preiau pe cei cinci atacanti adversi si ii marcheaza om la om pe tot
terenul.Al saselea aparator,care nu are adversar,se plaseaza pe semicercul
de la 6 m,unde actioneaza ca jucator de siguranta,intervenind ca un libero
sau maturator in jocul de fotbal,in calea unui eventual adversar scapat de
sub marcajul aparatorului
direct; b)cel de-al saselea
jucator ramas liber poate fi plasat in jumatatea adversa de teren,pentru ca
in eventualitatea ca echipa sa intra in posesia mingii,el sa actioneze ca un
varf de contraatac.Desigur ca,daca primeste mingea in timp util,el nu poate
fi ajuns de nimeni si va inscrie
nestingherit; c)daca echipa in aparare
conduce cu un numar apreciabil de puncte,ea poate juca normal,folisind
sistemul de aparare pe zona care ii este propriu.In acest fel se economisesc
rezervele de energie ale
aparatorilor;
d)se poate folosi si sitemul de aparare pe zona 5+1,in
care zburatorul este impins mult in fata si actioneaza activ intre jucatorii de
9m ai adversarului.El poate scoate complet din ritm echipa in atac,efectuand
in acelasi timp enterceptii pretioase.Aceasta este sistemul indian,denumire
data de iugoslavi,care,prin plasarea zburatorului din linia de 9m a
adversarului,au produs o mare surpriza si au impiedicat construirea
obisnuita a combinatiilor de
atac.
APARAREA IN INFERIORITATE
NUMERICA

Daca arbitrul a
eliminat din teren un jucator al echipei in aparare,situatia devine desigur
mult mai dificila pentru echipa
respectiva. Aplicarea
sistemului om la om este exclusa,din cauza ca un atacant ar ramane liber.In
astfel de situatii se recurge la folosirea unei aparari pe zona cu cinci jucatori
intr-o linie,pe semicercul de la 6m. Aparatorii actioneaza
pe baza regulilor descrise la sistemul de aparare pe zona 6:0,dar mult mai
febril si mai concentrat asupra pivotilor,pentru a suplini lipsa coechipierului
lor din
formatie. Aparatorii
aflati in inferioritate numerica trebuie sa se abtina sa atace adversarii la o
distanta prea mare de semicerc,nu au voie sa aventureze inainte,cautand sa
iasa la
interceptie.
Numai jocul rapid,cu miscari de translatie facute de aparatori-si in
special aparatorul central,care trebuie sa se deplaseze extrem de rapid de la
un pivot la altul-permite echipei sa reziste pana la scurgerea timpului de
eliminare si complectarea numarului de jucatori,fara sa primeasca gol.Este
preferebil ca adversarul sa incerce sa finalizeze prin aruncarea la poarta de
la distanta,decat sa se creeze sparturi de semicerc,care sa inlesneasca
angajarea pivotului si inscrierea sigura a
golului. Invatarea unui sistem de
aparare este strans legata de invatarea si perfectionarea tuturor procedeelor
tehnice,a actiunilor tacticii individuale si a mijloacelor specifice jocului de
aparare.La acesta se mai adauga si imbunatatirea continua a pregatirii fizice
generale si specifice la nivelul cerintelor practicarii unui joc de aparare
eficient si regulamentar. Metodele pentru invatarea apararii sunt
urmatoarele:
-explicarea asezarii jucatorilor pe teren,a
rolului,sarcinilor lor de
actiune; -ilustrarea
principalelor actiuni individuale si colective care intra in construirea unui
sistem de
aparare;
-explicarea mecanismului de functionare a
sistemului de
aparare;
-ilustrarea principalelor actiuni ale apararii prin schite facute pe
tabla; -
observarea si analizarea jocului altor echipe mai bune,al caror sistem de
aparare poate fi luat drept
model;
-folosirea materialelor intuitive:fotografii,chino-
grame,filme,inregistrari pe video-recording etc;

-exersarea practica a mijloacelor concrete de pregatire tactica


colectiva; -exersarea actiunilor
individuale si colective care nu sunt bine insusite de catre unul sau mai multi
aparatori.
Jocul colectiv de aparare se poate perfectiona folosind urmatoarele
exercitii,verificate in practiva hanbalului nostru de
performanta: -joc la o poarta,in cadrul caruia
atacantii au voie sa paseze mingea numai prin fata apararii,pentru ca aparatorii sa se
obisnuiasca cu miscarea de traslatie.Infiltrarea pivotilor nu este admisa,in schimb se
permite atacantilor sa arunce la poarta de la distanta,pentru ca aparatorii sa poata
exersa blocarea
aruncarilor;
-exercitiu complex pentru invatarea atacarii omului cu mingea,a dublajului si a
acordarii ajutorului
reciproc;
-joc la o poarta in care numarul atacantilor si al aparatorilor sa fie egal
sau,pe rand,in inferioritate si superioritate
numerica; -joc la o poarta
pentru verificarea marcajului care se aplica
pivotilor; -joc la
o poarta cu aruncari la poarta de la distanta.Inscrierea golurilor nu este permisa
pivotilor; -joc la o poarta cu tema sau liber.Echipa in atac poate gasi
singura solutiile de finalizare.Aparatorii se preocupa sa blocheze in ultima instanta
aruncarile la
poarta.
Antrenorul are multiple posibilitati de organizare a jocului la una sau la doua
porti,stabilind teme precise. El poate intrerupe jocul,criticand modalitatile
incorecte de actiune in atac si in aparare.Observatiile concentrate preponderent asupra
jocului de aparare stimuleaza jucatorii ambelor
tabere. In momentul in care echipa
respectiva participa la partide de campionat,antrenorul trebuie sa organizeze jocuri de
antrenament cu adversari potriviti ca valoa-re,pentru a verifica gradul de insusire a
priceperilor si deprinderilor necesare in jocul de aparare,precum si pregatirea fizica
specifica aparatorilor.Numai prin analiza unor astfel de jocuri,antrenorul poate orienta
pregatirea ulterioara a echipei sale. Ca o
concluzie la acest capitol,dorim sa atragem atentia antrenorilor ca invatarea si
perfectionarea jocului de atac sunt mult mai atractive pentru jucatori decat ale celui de
aparare. Din acest motiv,antrenorul
trebuie sa vegheze ca munca de invatare si perfectionare a apararii-de foarte mare
importanta in handbalul actual-sa fie mai placuta si variata,sa intercaleze in lectia de
antrenament exercitiile de aparare cu cele de atac si sa stimuleze ambitia
jucatorilor prin diferite forme de
intrecere.

B
IBLIOGRAFIE

KUNST-GHERMANESCU,IOAN. Curs de handbal,Bucuresti, Editura


Didactica si Pedagogica,1963. KUNST-
GHERMANESCU,IOAN. Handbal in 7,Bucuresti,Edi- tura
U.C.F.S.1963. KUNST-
GHERMANESCU,IOAN. Handbal in 7,Bucuresti,Edi- tura
U.C.F.S.1966. KUNST-
GHERMANESCU,IOAN. Curs de
hanbal,Bucuresti, [I.E.F.S],1977.
POPESCU,CONSTANTIN. Handbal.Jocul portarului,Bucu- resti,Editura
C.N.E.F.S., 1969. SICLOVAN, IOAN.Teoria
antrenamentului sportiv,Bucuresti, Editura Sport-Turism,
1977. TEODORESCU,LEON si
PREDESCU,AUREL.Probleme de antrenament in jocurile sportive,Bucuresti,Editura
U.C.F.S. 1962.
TEODORESCU,LEON.Probleme de teorie si metodica in jo- curile
sportive,Bucuresti,Editura Sport-Turism, 1975. TROFIN,EUGEN si
GRIGOROVICI,SORIN.Handbalul la copii si juniori,Bucuresti,Editura
C.N.E.F.S.,1967. TROFIN,EUGEN.Handbalistii romani si tactica
jocului,Bucu- resti,Editura
C.N.E.F.S.,1969.