MODULUL 6: ANALIZA GESTIUNII ACTIVELOR IMOBILIZATE

Activele fixe reprezint active imobilizate corporale care:

a) sunt deinute de o entitate pentru a fi utilizate în producia de bunuri sau prestarea de servicii,
pentru a fi închiriate terilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; i
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

6.1. Analiza volumului, dinamicii, structurii i strii activelor fixe

Aprecierea volumului activelor fixe are la baz compararea existentului de active fixe, conform
datelor furnizate de situaiile financiare, cu necesarul de active fixe, determinat în funcie de volumul de
activitate stabilit i de nivelul normat de eficien a utilizrii activelor fixe.
Asigurarea cu active fixe necesare i dinamica asigurrii se urmrete cu indicatorul relativ “Gradul
de înzestrare tehnic a personalului” pe total imobilizri corporale sau pe imobilizri active (direct
productive).
- grad de înzestrare tehnic pe total active fixe, determinat ca raport între valoarea medie a activelor
fixe i numrul mediu de salariai:
Mf
gt =N

- grad de înzestrare tehnic cu active fixe productive, determinat ca raport între valoarea medie a
activelor fixe direct productive i numrul mediu de salariai:
Mfa
gta =N

Dinamica activelor fixe poate fi urmrit pe baza abaterii absolute i a indicilor activelor fixe, pe
total i pe categorii. Analiza dinamicii se face pe baza valorilor de intrare sau pe baza valorii medii a
activelor fixe, determinate pe baza relaiei:

Mf = Si + I −E
i unde:

Mf - valoarea medie anual a activelor fixe

Si – valoarea de intrare a activelor fixe la începutul perioadei analizate
I- valoarea medie a intrrilor de active fixe
E- valoarea medie a ieirilor de active fixe

Diagnosticarea dinamicii sctivelor fixe se poate realiza pe baza unui sistem de indicatori care reflect
fluxurile înregistrate în cursul perioadei analizate:
- coeficientul intrrilor de active fixe (kI), calculat ca raport între valoarea intrrilor de active fixe
(I) i valoarea activelor fixe totale (Mf), evideniaz efortul întreprinderii de meninere i cretere a
potenialului tehnic:
I
kI =
Mf
 - coeficientul ieirilor deactive fixe, calculat ca raport între valoarea ieirilor de active fixe (E) i
valoarea activelor fixe totale (Mf), evideniaz procesul de dezinvestire la nivelul întreprinderii:

E
kE =
Mf

- coeficientul micrii totale (kMT), calculat ca raport între valoarea total a intrrilor i ieirilor de
active fixe (I+E) i valoarea activelor fixe totale (Mf), evideniaz fluxurile totale de intrare - ieire
ale activelor fixe în perioada analizat:

I+E
kMT =
Mf

Pentru a se stabili eficacitatea evoluiei valorice a activelor fixe, IMf se compar cu ICA sau IQf. Se
disting urmtoarele situaii:
IMf> ICA - reflect scderea eficienei utilizrii activelor fixe, concretizat în reducerea cifrei de afaceri
realizate la 1000 lei active fixe, situaie justificat pe perioade determinate de timp, în urmtoarele
cazuri:
- în perioada de punere în funciune, pân la atingerea parametrilor proiectai a noilor active fixe;
- asimilarea de produse noi în fabricaie, pe perioada de adaptare la noile tehnologii;
- în unele situaii accidentale determinate de dereglri aprute în relaiile cu furnizorii sau
beneficiarii.
IMf< ICA - reflect sporirea eficienei utilizrii activelor fixe, materializat în creterea cifrei de afaceri
realizate la 1000 lei active fixe, situaie întâlnit atunci când:
- investiiile se materializeaz preponderent în active fixe direct productive;
- au avut loc modernizri la activele fixe existente;
- înlocuirea activelor fixe vechi cu altele noi este însoit de îmbuntirea organizrii produciei i a
muncii.
Se va urmri ca modificrile în sensul creterii valorii activelor fixe (prin intrri de noi active fixe) s
fie orientate cu prioritate spre cele direct productive. La cele neproductive este important s se menin o
anumit stare a lor care s nu pericliteze desfurarea normal a activitii întreprinderii.

Structura activelor fixe reflect particularitile diferitelor activiti, precum i politica de investiii a
întreprinderii i se urmrete pe baza indicatorilor:
- coeficientul de structur pe categorii de active fixe – indicator ce reflect modul de organizare i
apartenena sectorial a întreprinderii:
mfi
ks =
Mf

- compoziia tehnologic – evideniaz modul de structurare i gestionare a capitalului fix al

întreprinderii:
Mf'
 ct =
Mf
unde: mfi – valoarea activelor fixe pe categorii:
Mf’ – valoarea activelor fixe direct productive;
Mf – valoarea total a activelor fixe

Starea activelor fixe se apreciaz pe baza indicatorilor:

- gradul de uzur (Gu), determinat ca raport între amortizarea înregistrat (A) i valoarea brut a
activelor fixe (Mfb), apreciaz calitatea potenialului tehnic al întreprinderii:
A
Gu =
Mfb

- gradul de reînnoire (Gr), calculat ca raport între valoarea achiziiilor de active fixe aferente
perioadei (Mfnoi) i valoarea brut a activelor fixe totale (Mfb), reflect preocuparea întreprinderii
pentru a avea în permanen active fixe noi, care trebuie s asigure performane ridicate din punct
de vedere calitativ i cantitativ pentru întreaga activitate economic a întreprinderii:
Mf noi
Gr =
Mfb

Analiza strii activelor fixe se poate face atât separat, pe baza fiecare indicator în parte, cât i prin
corelarea celor doi indicatori.
De regul, gradul de reînnoire, analizat în corelaie cu coeficientul ieirilor de active fixe, evideniaz
orientarea politicii de investiii a întreprinderii spre meninerea capacitii productive (Gr kE) sau mrirea
acesteia (Gr > kE).

6.3. Analiza eficienei utilizrii activelor fixe

Eficiena utilizrii activelor fixe poate fi apreciat pe baza utilizrii intensive a acestora sau pe baza
unor indicatori sintetici de eficien.

1. Utilizarea intensiv presupune obinerea unui rezultat cât mai bun (producie fizic sau valoric)
pe un utilaj, într-un anumit timp de funcionare.
Practic, utilizarea intensiv se msoar cu ajutorul indicelui de utilizare intensiv, care reflect
producia fizic sau valoric realizat pe unitatea dimensional caracteristic a utilajului, într-un anumit timp:

Iui = Q/C⋅T

unde: Q – volumul activitii ce poate fi exprimat prin producia fizic, producia fabricat destinat livrrii,
cifra de afaceri, valoarea adugat;
C – caracteristica de baz în funcie de care se exprim capacitatea mijlocului fix activ; este o
constant;
T – timpul de funcionare al mijlocului fix activ.
 Pentru c activele fixe au caracteristici tehnice i funcionale diferite pe diverse uniti de producie
sau prestatoare de servicii, indicii de utilizare intensiv capt forme diferite de exprimare, în funcie de
domeniul de activitate. Exemple:
- în industria siderurgic: producia de oel pe m2 cuptor în 24 de ore;
- în extracia de petrol: viteza medie de forare pe metru liniar; - în filaturi:
numrul de bti ale unui rzboi de esut / or.

Abaterea absolut:

∆Iui = Iui1 −Iui0 = q1/C*T1-Q0/C*T0

Factori de influen:
1. Influena modificrii timpului de funcionare al activelor fixe active

∆Iui( )T = Q0 −Q0 = 5000000 −5000000 = 42 −36 = 6 buc/m2pe zi

C×T1 C×T0 12× 12×

2. Influena modificrii volumului fizic al produciei fabricate

∆Iui( )Q = Q1/C*T1-Q0/C*T1

Rezult o îmbuntire a utilizrii intensive, aspect pozitiv din punct de vedere economic, întrucât
producia fizic obinut pe m2 suprafa util pe zi crete cu 5 buci.
Timpul de funcionare al activelor fixe active are o influen pozitiv, în condiiile în care volumul
produciei este acelai iar timpul de funcionare scade, pe unitate de timp producia crete.
Producia obinut are o influen negativ, la acelai consum de timp T, producia (Q) a înregistrat o
scdere.

2. Analiza eficienei utilizrii activelor fixe se poate realiza i pe baza unor indicatori sintetici de
eficien, dintre care menionm:

Qf
a) “Producia fabricat la 1000 lei active fixe” QfMf1000 = ⋅1000
Mf

Este un indicator global ce se analizeaz în dinamic sau comparativ cu prevederile. Pentru a

evidenia posibilitile de cretere a eficienei utilizrii activelor fixe se realizeaz o analiz factorial a acestui
indicator global astfel:
 MODULUL 7: ANALIZA GESTIUNII STOCURILOR

Stocurile se exprim fizic i valoric, dar pot fi determinate i în numr de zile. Din punct de vedere fizic,
stocurile reprezint cantitile de materiale, produse sau mrfuri necesare fiecrei faze a ciclului de
exploatare pentru a asigura desfurarea continu i ritmic a acestuia. Mrimea financiar a stocurilor este dat
de mrimea capitalurilor necesare pentru constituirea i pstrarea lor.

Analiza dinamicii stocurilor se poate realiza pe elemente componente i comparativ cu cifra de

afaceri sau comparativ cu o baz de raportare (stoc normat, mediu, maxim)
Aceast analiz permite a se stabili dac mrimea stocurilor a avut influen favorabil asupra
volumului produciei i vânzrilor, o supradimensionare a stocurilor antrenând cheltuieli mari cu
depozitarea i pstrarea, precum i imobilizarea resurselor financiare în unele stocuri cu circulaie lent.
Analizând evoluia stocurilor comparativ cu dinamica cifrei de afaceri, se disting urmtoarele
situaii:
IS> ICA, reflect creterea mai accentuat a nivelului stocurilor comparativ cu cifra de afaceri, deci
încetinirea vitezei de rotaie a stocurilor, ceea ce înseamn scderea eficienei folosirii stocurilor, având ca
efect imobilizarea de resurse, echivalent cu un necesar suplimentar de resurse materiale i financiare.
IS< ICA reflect creterea mai accentuat a cifrei de afaceri comparativ cu nivelului stocurilor, deci
accelerarea vitezei de rotaie a stocurilor Cu cât viteza de rotaie a stocurilor este mai mare, cu atât
eficiena folosirii lor este mai ridicat.
De asemenea evoluia stocurilor se analizeaz comparativ cu dimensiunea normat, optim sau
medie a stocurilor, determinat în funcie de capacitatea de producie i cerere, urmrindu-se în ce msur
este respectat.
Se pot identifica situaiile în care stocul final efectiv poate fi mai mic sau mare decât cel
planificat, pornind de la relaia :

Sf = Si + I – E
unde:
Sf – mrimea stocului final;
Si – stocul iniial;
I – intrri (aprovizionri);
E – ieiri (vânzri, eliberare în consum etc.).

Stocul final efectiv poate fi mai mic decât cel planificat în urmtoarele situaii:
• când stocul iniial este mai mic decât cel previzionat (Si < 0);
• când ritmul ieirilor de mrfuri a depit ritmul intrrilor de mrfuri (II< IE sau I < E);
• când nu s-a realizat fluxul de intrri conform programului stabilit:
- într-o proporie mai mare decât nerealizarea fluxului ieirilor; - în condiiile realizrii 100% a
fluxului ieirilor; - în condiiile depirii fluxului ieirilor.
Cauzele care pot determina diminuarea stocurilor comparativ cu nivelul prevzut pot fi:
- reducerea cererii pentru anumite produse i redimensionarea stocurilor atunci când este posibil;
- pierderea unor clieni importani;
- pierderea unor furnizori importani;
- lipsa unor contracte ferme cu furnizorii sau cu beneficiarii privind dimensiunea comenzilor i
ritmul livrrilor;
- neglijene în sistemul de gestionare a stocurilor.
 Stocul final efectiv poate crete peste cel planificat în urmtoarele situaii:
• când stocul iniial este mai mare decât cel previzionat (Si > 0);
• când ritmul intrrilor de mrfuri a depit ritmul ieirilor de mrfuri (II> IE sau I > E);
• când fluxul intrrilor a depit programul stabilit:
- într-o proporie mai mare decât fluxul ieirilor; - în condiiile realizrii 100% a fluxului
ieirilor; - în condiiile nerealizrii fluxului ieirilor.
Creterea stocurilor peste nivelul normat poate fi determinat de:
- neritmicitatea aprovizionrilor sau a vânzrilor;
- obinerea de produse sau intrri de mrfuri fr a avea desfacerea asigurat;
- obinere de produse sau aprovizionri de mrfuri cu caracter sezonier spre sfâritul perioadei;
- gestiune defectuoas a stocurilor, deficiene la recepia calitativ a mrfurilor etc.

Analiza eficienei utilizrii resurselor materiale durata în zile a unei

rotaii a stocurilor de materii prime i materiale (dzmp):

T
Smp × M Qfc CAc
dzmp = × × ×
M Qfc CAc CAp
unde:
Smp ×T
– durata în zile a rotaiei materiilor prime i materialelor;
MM
– ponderea cheltuielilor materiale în producia fabricat exprimat în cost; Q fc
Q
fc
– ritmul vânzrii produciei (raportul dintre producia fabricat i cea vândut exprimat
CAc
în costuri);
CA CAp
c
– rentabilitatea vânzrilor (cheltuieli ce se fac la 1 leu cifra de afaceri).

Msuripentru accelerarea vitezei de rotaie a stocurilor:

a) În stadiul aprovizionrii
- aprovizionarea ritmic cu resurse materiale;
- dimensionarea optim a mrimii stocurilor i a cantitilor de aprovizionat;
- selecia furnizorilor i a mijloacelor de transport adecvate;
- organizarea corespunztoare a compartimentului de aprovizionare i a depozitelor;
- reducerea pierderilor de materiale prin îmbuntirea condiiilor de pstrare i depozitare a
acestora, mecanizarea operaiilor de încrcare-descrcare, ridicarea calificrii personalului de la
magazii i depozite;
- lichidarea stocurilor supranormative i a cheltuielilor neeconomicoase, etc.

b) În stadiul produciei se poate aciona prin:

 reducerea duratei ciclului de fabricaie prin:
- modernizarea i înnoirea tehnologiilor de fabricaie;
- reproiectarea produselor i asimilarea de produse noi, cu consumuri reduse i performane
superioare;
- retehnologizarea proceselor de producie;
- aprovizionarea ritmic a locurilor de munc;
- îmbuntirea organizrii muncii prin folosirea cât mai bun a timpului de munc, ridicarea
calificrii personalului, întrirea disciplinei în munc.
reducerea costurilor de producie prin:
- diminuarea consumurilor specifice de materii prime, materiale, servicii etc.
- creterea productivitii muncii;
- sporirea randamentului mijloacelor fixe;
- raionalizarea cheltuielilor administrative i de servire etc.

c) În stadiul vânzrii se acioneaz pentru:

creterea ritmului de desfacere a produciei prin:
- încheierea din timp a contractelor de livrare;
- reorganizarea serviciilor de marketing;
- organizarea relaiilor cu beneficiarii i cu unitile de transport; - optimizarea mrimii
stocurilor de produse finite.
accelerarea ritmului decontrilor prin:
- alegerea celei mai avantajoase forme de decontare pentru condiiile date;
- organizarea corespunztoare a compartimentului de decontri;
- introducerea unei circulaii raionale a documentelor de decontare u accelerarea întocmirii
i predrii lor la banc;
- apelarea la sanciuni economice i financiare pentru clienii care nu respect condiiile
contractuale etc.
MODULUL 8: ANALIZA CHELTUIELILOR PE BAZA
INDICATORILOR SINTETICI

8.1. Noiune i clasificare

Potrivit reglementrilor contabile în vigoare, cheltuielile reprezint diminuri de avantaje economice
înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub form de diminuri ale valorii activelor ori creteri ale
datoriilor, care au ca rezultat diminuarea capitalurilor proprii, sub alte forme decât retragerile de capital
sau distribuirile în favoarea proprietarilor de capital.
Costul reprezint totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectueaz întreprinderea pentru realizarea
unei uniti de produs sau unui serviciu, în expresie monetar.

În funcie de scopul analizei i specificul domeniului de activitate, se folosesc diferite criterii de

clasificare a cheltuielilor:

1. Dup natura lor, aa cum se regsesc în Contul de profit i pierdere:

- Cheltuieli de exploatare, generate de realizarea obiectului de activitate al întreprinderii
- Cheltuieli financiare, generate de realizarea operaiunilor financiare
- Cheltuieli cu impozitul pe profit/venit care se refer la pli reglementate prin lege reprezentând o
anumit cot din profitul sau venitul obinut care trebuie virat la buget.
2. Dup comportamentul fa de volumul activitii:
- Cheltuieli variabile, care sunt dependente de volumul de activitate, pe unitate de produs fiind
relativ constante dac se menin aceleai condiii de desfurare a activitii; cuprind cheltuielile cu
materii prime i materiale directe, cheltuielile cu salariile personalului direct productiv,
cheltuieli cu servicii i lucrri prestate de teri în vederea obinerii produciei etc.;
- Cheltuieli fixe, al cror nivel este constant, pe termen scurt, în raport cu volumul activitii, dar
dependent de capacitatea de producie i distribuie, iar pe unitate de produs prezint tendine de
scdere odat cu creterea volumului de activitate; sunt formate în principal din amortizare i alte
cheltuieli indirecte cu caracter fix (salariile personalului de conducere, administrativ i indirect
productiv; cheltuieli cu furniturile de birou, cheltuieli cu impozite, taxe, prime de asigurare;
cheltuieli de întreinere i reparaii, cheltuieli cu abonamente, chirii pltite etc.).

3. În funcie de posibilitatea repartizrii pe purttorii de cheltuieli:

- Cheltuieli directe, legate nemijlocit de realizarea unui produs sau activitatea unei uniti
operaionale (contravaloarea materiilor prime i materialelor directe, salarii directe, alte
cheltuieli directe legate de activitatea de exploatare);
- Cheltuieli indirecte, care nu pot fi localizate direct pe unitatea de produs, sunt efectuate la
nivelul întregii producii i repartizate asupra produselor cu ajutorul unor chei (criterii) de
repartiie (cheltuieli de întreinere i reparaii, salarii personal TESA, amortizare etc.);
- Cheltuieli de desfacere, efectuate pentru asigurarea condiiilor de vânzare a produciei sau
mrfurilor;
- Cheltuieli generale de administraie, efectuate pentru administrarea i conducerea întreprinderii
în ansamblu.

8.4. Analiza costului pe unitate de produs

Costul unitar pe produs reprezint un reper al activitii desfurate i un indicator al crui nivel influeneaz
direct rezultatele financiare ale întreprinderilor.
Reducerea costului unitar în vederea creterii profitului trebuie s aib loc în anumite condiii restrictive,
adic în condiiile în care calitatea i valenele funcionale ale produsului s nu fie sub nivelul celor
prevzute, standardizate.
Analiza costului unitar are la baz antecalculaia acestuia i se realizeaz la nivelul costului unitar total
prin compararea celui realizat cu cel antecalculat.
Principalele cauze dependente de unitate care pot duce la creterea costurilor unitare sunt:
- depirea consumurilor specifice de materii prime i materiale din cauza calitii
necorespunztoare a acestora, prelucrrii defectuoase, defeciunilor în funcionarea utilajelor care conduc
la apariia de rebuturi, calificrii necorespunztoare a salariailor;
- nerespectarea unor clauze contractuale, generatoare de refuzuri i implicit de cheltuieli
neeconomicoase;
- lipsa unei ritmicitii în activitate ca urmare a neasigurrii din timp a unor comenzi sau
materii prime;
În analiz trebuie avute în vedere i cauze obiective care duc la creterea costului: modificarea de
tarife ca urmare a inflaiei, creterea preurilor de aprovizionare de la furnizori etc, iar în aceste situaii
întreprinderea trebuie s se reprofileze spre alte produse mai competitive i s renune la produsele
realizate pân atunci, dac acestea nu aduc rezultatul dorit.
Dup o prim apreciere general prin care se compar costul efectiv cu cel antecalculat pe fiecare produs,
analiza se realizeaz de asemenea pe categorii de costuri, în principal costuri cu materii prime i
materiale pe produs i costuri cu salarii directe pe produs.

Costurile cu materiile prime i materialele pe produs (mi) se analizeaz pornind de la modelul:

mi =csj ×a j
j

unde:
csj – consumul specific pentru materia prim j
aj – preul de aprovizionare al materiei prime j.

Costurile cu salariile directe pe produs (csd) depind de normele de munc i tariful pe or/manoper,
putând fi analizate pe baza modelului:

t s
csd = h × h
unde:
th – timpul necesar obinerii unei uniti de produs (în ore)
sh – salariul pe unitatea de timp.

Reducerea consumurilor specifice se poate realiza prin reproiectarea produselor în vederea reducerii
greutii acestora, folosirea de înlocuitori, fundamentarea normelor de consum pe baza aplicrii
rezultatelor cercetrii tiinifice.
Preul de aprovizionare al materiilor prime trebuie s fie rezultatul negocierilor cu partenerii de afaceri,
impunându-se o atenie deosebit reducerii cheltuielilor de transport aprovizionare prin folosirea
mijloacelor de transport adecvate i la întreaga capacitate, evitarea apariiei pierderilor i degradrilor în
cursul operaiilor de manipulare i depozitare a materialelor.
Reducerea costurilor cu salariile directe pe unitatea de produs trebuie s fie în primul rând rezultatul
msurilor de reducere a timpului consumat pe unitatea de produs, deci de cretere a productivitii muncii
prin mai buna organizare a produciei i a muncii, stimularea i cointeresarea forei de munc, ridicarea
calificrii forei de munc etc.

MODULUL 9: ANALIZA CHELTUIELILOR PE ELEMENTE

COMPONENTE

9.2. Analiza cheltuielilor cu salariile directe

Scopul analizei este de a urmri evoluia în dinamic i pe structur, respectiv ponderea acestui
element de cheltuial în costul total, de a identifica factorii i cauzele care provoac modificri în dinamic
sau fa de prevederi, de a aprecia eficiena cu care sunt cheltuite fondurile de salarii. Analiza trebuie s
urmreasc mai multe aspecte:
1) Corelaia de eficien dintre salariul mediu i productivitatea muncii se refer la asigurarea unei
corespondene eficiente între rezultatele utilizrii forei de munc i recompensarea material a acesteia.
Acesta înseamn c orice cretere a nivelului salariilor poate s aib loc în condiii de eficien numai dac se
realizeaz i o cretere a productivitii, i implicit a rezultatelor activitii.
 Corelaia de eficien se analizeaz cu ajutorul indicelui de corelaie care se obine ca raport între
indicele salariului mediu i indiceleproductivitii medii:
Is
Ic =
Iw

Eficiena e respectat atunci când Ic< 1, respectiv productivitatea muncii a înregistrat un ritm
superior de cretere fa de salariul mediu.. Dac :
– Ic =1 salariul mediu i productivitatea au înregistrat aceeai proporie de cretere (sau
scdere), inclusiv cretere 0 (meninerea la acelai nivel);
– Ic <1 o situaie de eficien, reflectat fie prin creterea mai rapid a productivitii fa de
salariul mediu, fie prin creterea productivitii în condiiile meninerii aceluiai nivel al salariului mediu
(teoretic, corelaia poate fi întâlnit i în cazul scderii productivitii într-o proporie mai mic decât scderea
salariului mediu);
– Ic >1 o situaie de ineficien, deci o cretere a salariului mediu mai rapid decât a
productivitii, sau chiar în condiiile în care productivitatea se menine la acelai nivel sauînregistreaz o
scdere (corelaia poate reflecta i scderea salariului mediu într-o proporie mai mic decât scderea
productivitii).

2) Analiza modificrii absolute a fondului de salarii i a factorilor care determin aceast

modificare se poate realiza utilizând modelele:

MODULUL 10: ANALIZA STRUCTURAL I FACTORIAL A

REZULTATELOR

10.2. Analiza structural a rezultatelor

Rezultatul curent (brut)reprezint rezultatul tuturor operaiilor curente, obinuite ale
întreprinderii, fiind determinat atât de rezultatul exploatrii (RE), cât i de cel al activitii financiare (RF),
permiând i aprecierea impactului politicii financiare a întreprinderii asupra rentabilitii.
RC = RE+RF
Analiza rezultatului curent pune în eviden urmtoarele situaii:

A. Rezultatul curent este aproximativ zero: RC 0

Pragul de rentabilitate al activitii curente reprezint un minim ce trebuie atins, dar care nu poate
asigura dezvoltarea, deoarece în acest punct veniturile din exploatare i cele financiare permit doar
acoperirea exact a cheltuielilor de exploatare i financiare. Aceast situaie corespunde cazurilor 1, 2 i 3:
 Cazul 1: pragul de rentabilitate curent “levier financiar” RE
(Rezultatul exploatrii)>> 0, RF (Rezultatul financiar) << 0
Exploatarea foarte rentabil ar trebui s permit întreprinderii redresarea rapid a situaiei
financiare, cheltuielile financiare diminuându-se concomitent cu ameliorarea rezultatului curent. Riscul
întreprinderii depinde în acest caz de perenitatea profitului exploatrii
Meninerea unui anumit nivel al profitului i eventuala cretere a acestuia devin incerte în situaii
precum:
- rezultatul pozitiv din exploatare este determinat de o politic investiional pasiv, un grad sczut de
reînnoire a imobilizrilor, întreprinderea înregistrând un nivel sczut al cheltuielilor cu
amortizarea ca urmare a gradului avansat de învechire a imobilizrilor;
- în situaia în care cota de pia a întreprinderii este în scdere, în lipsa stabilizrii prin diversificare
gamei sortimentale a produselor oferite care s permit relansarea, întreprinderea poate întâmpina
dificulti.
Cazul 2:pragul de rentabilitate curent “supravieuire” RE 0, RF 0
Întreprinderea rmâne în stare de funcionare prin echilibrarea activitii de exploatare cu politica
sa financiar, fr s-i asume vreun risc financiar. Transformarea sa progresiv depinde de nivelul
investiiilor realizate i de starea pieei.
Cazul 3: pragul de rentabilitate “transformare” (RE<< 0, RF >> 0)
Întreprinderea îi acoper pierderile exploatrii pe baza veniturilor substaniale rezultate din
plasamente financiare. Pot fi luate în considerare mai multe ipoteze:
- deficitul exploatrii se datoreaz inconsistenei performanelor industriale sau comerciale ale
întreprinderii, situaie îngrijortoare;
- pierderile exploatrii se justific prin specificitatea obiectivelor strategice ale întreprinderii.
Întreprinderea poate renuna la activitatea de exploatare nerentabil în favoarea activitii
financiare, situaie ce poate fi temporar sau definitiv. Exist posibilitatea ca exploatarea s fie transferat
unei alte întreprinderi, mai ales dac întreprinderea face parte dintr-un holding.

B. Rezultatul curent este pozitiv: RC > 0

Cazurile 4, 5 i 6, considerate ca situaii ideale, corespund situaiilor în care întreprinderea degaj
rentabilitate din activitatea sa, deoarece rezultatul exploatrii i rezultatul financiar nu înregistreaz
niciodat valori negative.
Cazul 4: profit curent “bun manager al întreprinderii” (RE >> 0, RF 0)
Este situaia ideal pentru o întreprindere productiv, datorit unui bun echilibru al politicii
financiare, rezultatul exploatrii nu este absorbit de cheltuielile financiare. Promovând o politic de
independen financiar “bun manager al întreprinderii”, efectul de levier îi va permite întreprinderii
ameliorarea rentabilitii financiare, fr s fie afectat de riscul financiar.
Cazul 5: profitul curent “supermarché” sau “holding” (RE 0, RF >> 0)
Este o situaie specific întreprinderilor care desfoar o activitate generatoare de lichiditi (stocuri
reduse sau cu rotaie rapid, credite-clieni limitate sau inexistente), pentru care caut cele mai bune
plasamente posibile, supraveghind permanent expansiunea pieei i gestiunea trezoreriei.
Alte posibiliti: întreprinderea este un holding, al crui obiectiv este maximizarea dividendelor
percepute de filialele sale, singura surs de venituri care permite acoperirea cheltuielilor pentru
exploatare.
Cazul 6: profitul curent “monopol” (RE >> 0, RF >> 0)
Întreprinderea ocup o poziie privilegiat pe pia, ca urmare a unei activiti de exploatare foarte
rentabile, care permite degajarea unor lichiditi sporite al cror plasament permite nu numai recuperarea
eventualelor cheltuieli financiare, ci i obinerea unor profituri suplimentare.
 C. Rezultatul curent este negativ: RC < 0
Activitatea curent a întreprinderii nu degaj rentabilitate, aceasta confruntându-se cu numeroase
dificulti, situaie ce corespunde cazurilor 7, 8 i 9.
Cazul 7: deficit curent ”redresare” (RE 0, RF << 0)
Întreprinderea echilibreaz rezultatul exploatrii, reuind s-i acopere cheltuielile de exploatare pe
seama veniturilor din exploatare, dar înregistreaz un nivel ridicat al cheltuielilor financiare. Dac
datoriile contractate au permis realizarea unor investiii care vor ameliora în viitor rezultatul exploatrii,
asigurând i rambursarea datoriilor financiare, situaia se poate aprecia ca viabil. Dac întreprinderea este
în plin dezvoltare, piaa sa nefiind înc saturat, situaia poate fi tolerat dac este tranzitorie. Dac piaa nu
este în expansiune, întreprinderea se va confrunta curând cu dificulti grave.
Cazul 8: deficit curent “dilem” (RE << 0, RF 0)
Situaia caracterizeaz o întreprindere a crei activitate de exploatare este nerentabil, dar
rezultatul financiar este echilibrat. În acest caz, întreprinderea se afl în “dilem”, deoarece dac dispune
de noi atuuri comerciale (produse noi, publicitate etc.), ea va trebui s se îndatoreze pentru a procura
disponibiliti necesare realizarea investiiilor sale, dar dac ea a ateptat prea mult pentru a investi, sau a
fost depit de concureni, atunci este de preferat ca întreprinderea s realizeze cedarea activitii. Cazul 9:
deficit curent “criz” (RE << 0, RF << 0)
Situaia este caracteristic unei întreprinderi aflate în dificultate. Exploatarea nu este rentabil, iar
nivelul ridicat al cheltuielilor financiare agraveaz deficitul curent. Întreprinderea trebuie s-i îmbunteasc
situaia financiar din fonduri proprii, i de asemenea s depisteze cauzele deficitului su de exploatare,
stabilind i msurile de remediere a acestuia.

MODULUL 11: ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE I A

FLUXURILOR DE NUMERAR

11.1.1. Rata rentabilitii economice

Rata rentabilitii economicemsoar performana activului total sau gradul de valorificare a
capitalurilor investite / capitalurilor permanente (în funcie de relaia de calcul utilizat), exprimând lei
Pb (sau EBE) obinui la 100 lei activ total, capital investit sau permanent, independent de modul de
finanare a capitalului i de sistemul fiscal.
Se poate exprima sub mai multe forme:

Pb (EBE, RE)
re = ×100
Active totale nete

Pb sau EBE Pb sau EBE re = ×100 =

×100
Capitaluri investite Activefixe brute + NFR + Disp.b ne ti unde:

Pb – profit brut;
EBE – excedent brut din exploatare.
 Pb
re = ×100Cpm

Rata rentabilitii economice este independent de mecanismul de finanare deoarece nu ine seama de
raportul dintre capitalurile proprii i cele împrumutate, precum i de presiunea fiscal, deoarece ia în
calcul rezultatul brut.
În ceea ce privete analiza acestei rate, se utilizeaz frecvent descompunerea sa în rate
explicative, rata rentabilitii aprând astfel ca un produs între o rat de rotaie i o rat de marj. De exemplu
dac utilizm prima relaie prezentat:

Profit brut Cifra de afaceri Profit brut

re = = ×
Activ total Activ total Cifra de afaceri
unde:
CA/At – viteza de rotaie a activului total prin cifra de afaceri; Pb/CA
– rata marjei brute de rentabilitate.

Rotaia activului prin cifra de afaceri (CA/At) exprim gradul de intensitate a utilizrii resurselor
financiare ale întreprinderii, în timp ce rata marjei brute (Pb/CA) exprim eficacitatea comercial a
întreprinderii.
Potrivit modelului, msurile de cretere a rentabilitii economice se refer la:
accelerarea vitezei de rotaie a capitalului permanent prin:
- optimizarea structurii capitalurilor;
- reducerea duratei i costurilor investiiilor în curs de execuie;
- creterea ponderii imobilizrilor fixe active;
- reducerea nivelului stocurilor de materii prime, materiale, producie în curs de execuie, produse
finite;
reducerea nivelului creanelor i a duratei medii de încasare a acestora.
sporirea ratei rentabilitii comerciale, prin:
- creterea volumului fizic al vânzrilor;
- modificarea structurii produciei în sensul creterii ponderii produselor cu rata rentabilitii unitare
mai mare decât nivelul mediu;
- reducerea costurilor;
- creterea preurilor bazat pe îmbuntirea calitii produselor.
11.1.2. Rata rentabilitii financiare
Rentabilitatea financiar reprezint capacitatea întreprinderii de a degaja profit net prin
capitalurile proprii angajate în desfurarea activitii, reprezentând un indicator prin prisma cruia
posesorii de capital apreciaz eficiena investiiilor lor, respectiv oportunitatea meninerii acestora.
Pentru manageri, rentabilitatea financiar constituie un obiectiv fundamental, o condiie chiar a
strategiei lor de meninere a puterii.
Se calculeaz de regul ca raport între profit net sau rezultatul exploatrii i capitaluri proprii:
Pn
rf = ×100
Cpr
Unul din modelele pe baza cruia se realizeaz analiza factorial a rentabilitii financiare este asemntor cu
cel prezentat pentru rentabilitatea economic:
Rf=Ca/Cpr*Pn/CA*100
unde:
CA/Cpr – viteza de rotaie a capitalului propriu prin cifra de afaceri; Pn/CA
– rata marjei nete de rentabilitate.

Având în vedere c At = Pt, relaia mai poate fi scris:

Rf=Pt(At)/Cpr*CA/Att*Pn/CA*100
Msurile de cretere a rentabilitii financiare sunt:
– sporirea vitezei de rotaie a capitalurilor proprii, adic modificarea CA într-un ritm
superior modificrii capitalurilor proprii, ceea ce înseamn fructificarea superioar a capitalului propriu,
sporirea eficienei utilizrii acestuia;
– sporirea rentabilitii comerciale, adic modificarea profitului net în sensul creterii într-un
ritm superior modificrii CA prin reducerea cheltuielilor de exploatare, sporirea volumului vânzrilor,
folosirea unui regim favorabil de calcul a amortizrii i provizioanelor, etc;
– creterea gradului de îndatorare pentru a beneficia de efectul de levier, dac rata
rentabilitii economice este mai mare decât costul mediu al capitalului împrumutat.

Diferena dintre rentabilitatea economic i cea financiar este determinat de politica de finanare a
întreprinderii. Astfel, la rate ale rentabilitii economice egale, rentabilitatea financiar va fi diferit, dup
cum întreprinderea se finaneaz din fonduri proprii sau împrumutate, diferen determinat de influena
cheltuielilor cu dobânzile i a impozitului pe profit.