Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi

Orice lucrare aduce greșeli; greșelile sunt

un îndemn spre a face mai bine .

Nicola Iorga

FIZIOLOGIE I I

CURS PENTRU STUDENŢII DIN ANUL II

Conf.dr. Geta Pavel

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 1

 Cap.1. Mediul intern al organismului
animal. Circulaţia. Sistemul limfatic
• Noţiunea de mediu intern şi homeostazie
• Fiziologia echilibrului hidric al oganismului

• Fiziologia sângelui:
– Volumul sanguin. Reglarea volemiei
– Funcţiile sângelui
– Proprietăţile fizico-chimice ale sângelui
– Elementele figurate ale sângelui
• Eritrocite
• Leucocite
• Plachete (trombocite)
– Grupele sanguine
– Hemostaza fiziologică
– Plasma sanguină

• Fiziologia sistemului cardio-vascular

– Fiziologia inimii
– Fiziologia vaselor sanguine
• Fiziologia sistemul limfatic
– Limfa şi circulaţia limfei
– Fiziologia organelor limfatice

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 2

 Morfofiziologia vaselor sanguine

1. Caracteristici ale hemodinamicii

2. Circulaţia arterială

3. Circuaţia capilară

4. Circulaţia venoasă

5. Reglarea circulaţiei sanguine

6. Circulaţia limfatică
25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 3
 Caracteristici ale hemodinamicii

• Viteza de circulaţie a sângelui

– Viteza de curgere a sângelui este invers
proporţională cu suprafaţa de secţiune a
vaselor.
• Presiunea hidrostatică a sângelui
– Scade pe măsura îndepărtării de forţa
generatoare de presiune.

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 4

 În aortă viteza de circulaţie a
sângelui este cuprinsă între 500 si
350 mm/s, în arteriole, care au
lumenul total de zece ori mai mare,
viteza scade aproape proporţional,
astfel că la intrarea în capilare are o
valoarede 50-60 mm/s.
În capilare viteza continuă să scadă
până la 0,5-1mm /s, lumenul total al
capilarelor fiind de 700-800 de ori
mai mare decât alarterelor.
În vene viteza se reface parţial,
întrucât lumenul total alvenelor scade
pe măsură ce ne apropiem de inimă.
În venele cave viteza sângelui este
aproximativ de două ori mai mică
decât în aortă pentru că şi lumenul
total al cavelor este de două ori mai
mare fată de lumenul aortei.

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 5

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 6
 Caracteristici funcţionale ale vaselor

• Elasticitatea
– Contribuie la asigurarea uniformizării
circulaţiei sanguine.
– Datorită elasticităţii, aorta funcţionează ca
o a doua inimă.
• Contractilitatea
– Asigură vasomotricitatea:
• Vasoconstricţia
• Vasodilataţia
– Hiperemia şi ischemia funcţională

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 7

 Circulaţia arterială

• Presiunea sângelui în artere (tensiunea arterială) - PA

• Factorii determinanţi ai PA (3):
– Factorul cardiac: Activitatea mecanică a cordului generează:
• Presiunea maximă, sistolică;
• Presiunea minimă (diastolică)
– Factorul vascular: caracteristiile morfofuncţionale ale
arterelor asigură menţinerea PA prin:
• Elasticitate: datorită elasticităţii arterelor este limitată creşterea
presiunii în sistolă şi totodată menţinută presiunea diastolică.
• Rezistenţă periferică: depinde de: variaţia diametrului arteriolar:
– vasodilataţia scade rezistenţa periferică şi deci scade PA;
– vasoconstricţia creşte rezistenţa periferică şi deci creşte PA.
– Factorul sanguin:
• Volumul sanguin
• Vâscozitatea sângelui

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 8

 Circulaţia arterială
• Oscilaţiile fiziologice ale PA:

Variaţiile ciclice ale PA (denumite şi oscilaţii) sunt determinate de:

– Activitatea ciclică cardiacă: generează oscilaţii de gradul I:
creşterea PA în sistolă; scăderea PA în diastolă.
– Ritmicitatea activităţii respiratorii: generează oscilaţii de
gradul II
• In inspiraţie, PA creste;
• In expiraţie, PA scade.
– Variaţiile tonusului vascular: generează oscilaţii de gradul III
• Vasoconstricţia creşte PA
• Vasodilataţia diminuă PA
Fig. 1. Pneumograma
2. inspiratie, 3. expiratie

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 9

 Circulaţia arterială

• Presiunea arterială (S/D) a diferite specii:

– la găină este de 175/145 mmHg,
– la vaca – 145/95 mmHg,
– la cal – 130/95 mmHg,
– la câine – 120/70 mmHg,
– la cobai – 110 mmHg (PAM),
– la şerpi – 80 mmHg (PAM)
– iar la broască – 40 mmHg
• La pasari si mamifere valoarea presiunii arteriale este mai mare
decât la grupele de vertebrate inferioare. Acest fapt trebuie pus în
legătură cu dezvoltarea enormă a sistemului de capilare şi a
musculaturii peretelui ventricular al inimii.

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 10

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 11
 Circulaţia arterială
• Manifestările periferice ale PA:
– Pulsul arterial: vibraţiile propagate de-a lungul întregului
arbore arterial.
• Unda pulsatilă se propagă în coloana de sânge cu o
viteză de 10 ori mai mare decât viteza de curgere a
sângelui.
• In clinică se palpează pulsul arterial la nivelul arterelor
superficiale, comprimate pe un plan dur. Parametrii
urmăriţi:
– Frecvenţa
– Ritmul
– Viteza
– Tensiunea
– Pulsul total sau volumetric – la nivelul organelor
apendiculare (terminale) -pletismogografie
25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 12
 Inregistrarea grafică a pulsului arterial:
-Unda anacrotă
-Unda catacrotă
-Unda dicrotă

Pulsul in stare de repaus:

Cal 30-45 p/min

Vaca 50-80 p/min
Oaie 70-90 p/min
Porc 60-100 p/min
Caine 60-120 p/min
25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 13
Pisica 100-140 p/min
 Circulaţia capilară
• La nivelul capilarelor, circulaţia sângelui se face cu viteză extrem de
mică, devenind posibil schimbul de substanţe nutritive (0,5-0,8 mm/s).
• Schimbul de substanţe se poate realiza, fie prin spaţiile intercelulare, fie
transcelular.
• Acest schimb depinde de acţiunea a două forţe care acţionează în sens
opus:
– presiunea hidrostatică a sângelui;
– presiunea oncotică.
• Presiunea hidrostatică favorizează trecerea plasmei cu substanţele
nutritive în ţesuturi, iar presiunea oncotică (dată de proteinele
plasmatice) reţine apa în patul vascular.
• De ce substanţele nutritive trec din sânge în ţesuturi, iar deşeurile
metabolice părăsesc ţesuturile trecând în sânge ?
– Deoarece variază presiunea hidrostatică la capătul arterial şi venos al
capilarului, în timp ce presiunea oncotică ramâne constantă:
• PHa – 30-35 mm Hg;
• PHv – 10-15 mm Hg
• Po – 25 mmHg

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 14

 Rezultă o presiune netă de filtrare pozitivă (de 13 mmHg) la
capătul arterial şi una negativă (de - 7 mm Hg) la capătul venos.

Presiunea
hidrostatică Presiunea
hidrostatică

Presiunea
oncotică Presiunea
oncotică

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 15

 Circulaţia venoasă
Circulaţia sângelui în sistemul venos (circulaţia de întoarcere a
sângelui la inimă) este posibilă datorită acţiunii mai multor factori.
Aceşti factori sunt :
• 1. Diferenţa de presiune între cele două capete ale arborelui
venos (12-15 mmHg în capilarul venos şi - 2 mmHg la vărsarea
venelor cave în atriul drept).
• 2. Aspiraţia toracică. In timpul inspiraţiei, presiunea
interpleurală extrem de scăzută creează o depresiune în toate
organele cavitare din cutia toracică, inclusiv în vene, favorizând
atragerea sângelui către inimă. La animalele mari, la nivelul
venelor jugulare este evidentă ondulaţia venoasă (o undă pulsatilă
a venelor care nu are nici o legătură cu pulsul arterial; dacă pulsul
arterial este legat de activitatea cardiacă, ondulaţia venoasă este
strict legată de activitatea respiratorie - venele jugulare se golesc
de sânge în inspiraţie şi se umplu din nou cu sânge în expiraţie,
dând impresia unor false unde pulsatile).

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 16

 Circulaţia venoasă

3. Gravitaţia asigură circulaţia sângelui venos din regiunea

cefalică.
4. Contracţia musculaturii scheletice de la nivelul membrelor,
în timpul mersului determină comprimarea venelor, favorizând
circulaţia sângelui către inimă. Circulaţia antigravitaţională este
posibilă datorită existenţei unui sistem valvular venos, cu deschiderea
orientată către inimă, sângele fiind astfel orientat de jos în sus. In
acelaşi mod acţionează şi pulsaţiile arterelor din imediata vecinătate a
venelor.
5. Elasticitatea structurilor copitei la cal face posibilă circulaţia
venoasă atât în sprijin, cât şi în suspensie (există două plexuri
venoase cartilaginoase: intern şi extern).

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 17

 Sistemul valvular al circulaţiei venoase antigravitaţionale

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 18

 Circulatia materno-fetala

• Sangele este transportat de la placenta la fetus prin vena ombilicala. Mai putin
de 50 % este preluat de ductus venosus si condus in vena cava inferioara, iar
restul ajunge la ficatul fetal apoi in atriul drept al inimii fetale
• La fetus exista o deschidere intre atrii (gaura ovala), astfel ca cea mai mare
parte a sangelui ajuns la inima trece in atriul stang si ocoleste astfel circulatia
pulmonara (circuit specific fetal).
• Fluxul sanguin fetal se continua in ventriculul stang, apoi prin aorta in intreg
corpul fetal, de unde revine la inima in atriul drept, apoi in ventriculul drept si in
circuitul pulmonar (circuit normal).
• O alta conexiune specifica este intre artera pulmonara si aorta la fetus, prin
ductus arteriosus, prin care se evita directionarea sangelui spre pulmon
(pulmonul nu are functie respiratorie atat vreme cat fetusul e suspendat in
lichid amniotic). Astfel doar 5 % din sange ajunge in pulmon, restul in circulatia
sistemica, realizandu-se un amestec de sange oxigenat si neoxigenat, care se
intoarce la placenta prin arterele ombilicale.
• Placenta nu este la fel de eficienta in oxigenare ca pulmonul (deoarece pO2
este mai mica, de aprox. 30-35 mm Hg, la nivelul placentei).
25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 19
 Circulatia materno-fetala

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 20

 Circulaţia limfatică
Circulaţia limfatică este o circulaţie derivată a sistemului venos.
• Incepe la nivel tisular cu vase foarte fine, “în deget de
mănuşă“ – capilare limfatice. Ele drenează lichidul interstiţial care
rezultă prin extravazarea plasmei sanguine.
• In mod obişnuit, 90 % din lichidul interstiţial se întoarce direct în
sistemul venos şi numai 10 % (lichidul interstiţial restant) trece în
circulaţia limfatică.
• Capilarele limfatice confluează şi dau naştere unor vase limfatice
mai mari – similare venelor, prevăzute cu sistem valvular şi
musculatură netedă.
• Pe traiectul vaselor limfatice se află limfonodurile (organe limfoide
secundare) producătoare de limfocite.
• Vasele limfatice din întreg organismul confluează în două trunchiuri
limfatice principale (care se varsă în teritoriul venos):
– Canalul toracic
– Trunchiul cervico-brahial.

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 21

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 22
 Capilare limfatice, închise la un
capăt (culoarea verde)

Limfonod prevăzut cu vase

limfatice aferente şi un vas
limfatic eferent

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 23

 Limfonod subcutanat

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 24

 • Curgerea limfei: asigurata de diferenţa de presiune
între teritoriul capilar şi teritoriul venelor mari.
– Factorii adjuvanţi ai circulaţiei limfatice sunt aceeaşi ca şi în
cazul circulaţiei venoase, sistemul valvular având un rol
extrem de important.

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 25

 • Rolul sistemului limfatic:
– Menţinerea echilibrului hidric: întotdeauna excesul de fluid
interstiţial este drenat prin circulaţia limfatică.
• Creşterea volemiei prin aport de soluţii izotone sau prin
intensificarea filtrării (subst.vasodilatatoare – histamina) activează
întoarcerea limfatică. Se evită astfel acumularea de apă şi
proteine în spaţiile interstiţiale.
• Compresiuni, corpi străini sau cicatrici pot obstrua vasele
limfatice, generând acumularea proteinelor în lichidul interstiţial şi
totodată apariţia edemelor.
– Recuperarea moleculelor cu GM mare (proteine) din spaţiul
interstiţial, care nu trec prin peretele capilarelor sanguine.
– Absorbţia lipidelor (sub formă de chilomicroni) la nivelul
vilozităţilor intestinale.
– Rol în imunitate:
• Prin filtrare şi fagocitoză (microorganismele sunt reţinute şi
fagocitate – în infecţii limfonodurile cresc în volum);
• Prin limfopoeză: centrii germinativi ai limfonodurilor produc
limfocite care au rol în apărare prin sinteza anticorpilor sau prin
activitate citotoxică directă.

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 26

 FIZIOPATOLOGIE

Causes d’hypoprotéinémie
Malnutrition
Insuffisance hépatique (synthèse diminuée)
Insuffisance rénale (perte augmentée)
Brûlures étendues (lésions capillaires)

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 27

 FIZIOPATOLOGIE

Causes d’obstruction lymphatique

• Tumeurs
• Filariose (elephantiasis)
• Chirurgie (mammaire)

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 28

 FIZIOPATOLOGIE

La localisation de l’œdème peut entraîner un risque de

mortalité:
• oedème bronchique (asthme)
• oedème laryngé

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 29

 Reglarea circulaţiei sanguine
• Reglarea umorală: se realizează prin:
– Substanţe cu acţiune vasoconstrictoare:
• Catecolaminele: prin receptori alfa arteriolari.
• Angiotensina
• Vasopresina (ADH)
– Substanţe cu acţiune vasodilatatoare:
• Kinine (bradikinina), ce provin din alfa-globuline sub acţiunea
kalicreinei.
• Histamina, eliberată de ţesuturile lezate, inflamate sau în urma
reacţiilor alergice.
• Prostaglandinele, conţinute de aproape toate ţesuturile în cantităţi
moderate
– Alte substanţe implicate în controlul umoral al circulaţiei:
• Ionii de K, Mg, Na au efect vasodilatator;
• Ionii de H au efect vasodilatator;
• CO2 efect dublu: vasodilatator în concentraţii crescute;
vasoconstrictor în concentraţii scăzute (acţionînd prin sistemul
nervos simpatic).
• Hipoxia, creşterea temperaturii – au efect vasodilatator.
25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 30
 Reglarea circulaţiei sanguine
• Reglarea nervoasă: prin SNV (refexe vasomotorii în
strânsă corelaţie cu reflexele cardiace):
– Zonele reflexogene endocardoaortică şi sinocarotidiană şi nervii
senzitivi corespunzători (vezi reglarea activităţii cardiace);
– Centrii vasomotori:
• Centrul vasomotor bulbo-pontin: presor (vasoconstrictor) în bulb;
depresor (vasodilatator) în punte;
• Centrii vasomotori cortico-hipotalamici, cu rol integrativ;
• Centrii vasomotori medulari, în coarnele intermedio-laterale
medulare.
– Nervii vasomotori:
• N. vasocontrictori (simpatici) se distribuie vaselor cu receptori de tip
alfa adrenergic.
• N. vasodilatatori pot fi simpatici, ce se distribuie vaselor cu receptori
beta adrenergici (vasele coronare), simpatici cu med.ch. ACh, ce se
distribuie vaselor musculaturii scheletice sau parasimpatici, ce se
distribuie vaselor organelor genitale.
25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 31
 Baroreflex vasomotor

Efecte:
- Bradicardie
- Vasodilataţie
25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 32
 Chemoreflex vasomotor

Efecte:
- Tahicardie
- Vasoconstricţie

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 33

 Reglarea circulaţiei sanguine

• Controlul rapid al presiunii arteriale:

– Mecanismul baroreglator prin feed-back negativ: acţionează în
caz de hipertensiune.
• Sunt stimulate zonele reflexogene aortică şi carotidiană; impulsurile
de la acest nivel stimulează centrul cardiomoderator bulbar şi inhibă
centrul vasomotor; PA revine la normal.
– Transferul capilar de lichide: reglează volemia şi totodată PA,
după o transfuzie masivă de sânge.
• Lichidul în exces trece din capilare în spaţiul interstiţial.
• Controlul de lungă durată a presiunii arteriale:
– Prin modificarea funcţiei renale:
• În hipotensiune, se intensifică reabsorbţia apei şi a electroliţilor,
participând şi factori umorali: ADH, sistemul renină-angiotensină-
aldosteron.
• In hipertensiune, se intensifică diureza (eliminarea apei şi
electroliţilor)

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 34

 Presiune
?

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 35

 Presiune

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 36

 !!!!
Completare din fiziologia interactiva si note de curs
(a se studia si Bibliografia afisata la disciplina)

25.04.2016 Fiziologia circuatiei vasculare 37