Sunteți pe pagina 1din 7

DELTA DUNĂRII

Delta Dunării este o unitate de relief situată în estul României pe cursul Dunării, fiind cea mai
nouă unitate de relief a ţării, o câmpie aflată în stadiul de formare. Procesul de aluvionare este realizat de
Dunăre care la vărsarea în Marea Neagră depune anual însemnate cantităţi de aluviuni, contribuind astfel
la creşterea Deltei.

Prezentare generală

Delta Dunării este cea de a două deltă din Europa şi a cincea din lume din punctul de vedere al
mărimii sale şi este cea mai bine conservată din Europa. De asemenea este considerată a fi cea de a treia
zonă ca importanţă ecologică din lume. În 1991 a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, ca
rezervaţie a biosferei. Din suprafaţa totală de 4152 kmp ai deltei , 3446 aparţin României, restul revenind
Ucrainei. Dacă includem şi complexul lagunar Razim Sinoe, teritoriul Deltei creşte la 5165 kmp. Din punct
de vedere genetic şi al statutului de parte a patrimoniului mondial complexul Razim Sinoe face parte
din Delta Dunării.

Complexul Razim Sinoe


Relieful

Delta Dunării este o câmpie aluvială în formare unde domină zonele mlăştinoase, acoperite de stuf
şi vegetaţie abundentă şi un număr mare de lacuri şi canale. Delta are aspectul unui triunghi echilateral de
mari dimensiuni având laturile de circa 75-80 de km. Altitudinea medie este de 0.52 m, mare parte a
teritoriului fiind sub un metru iar 20% din Delta Dunării se află sub nivelul mării.
Dunele şi grindurile sunt cele mai mari formaţiuni din deltă, ele fiind şi cele mai înalte zone ale
acestui paradis al apelor (Grindul Letea – 12.4 m, Grindul Caraorman – 7 m). Cele mai însemnate
grinduri din Delta Dunării sunt: grindurile fluviale (Chilia, Caraorman, Pardina, Stipoc), grindurile
fluvio-maritime(Letea, Sărăturile, Crasnicol) şi grindurile mai mici Zăton Buhaz, Crucea, Creţu, C.A.
Rosetti.
Teritoriul Deltei Dunării poate fi împărţit în două subregiuni geografice: Delta propriu zisă(situată
între braţele fluviului) şi complexul lagunar Razim Sinoe, aflată la sud de braţul Sfântu Gheorghe. De
asemenea se mai practică o altă delimitare şi anume delta fluvială şi delta maritimă.

Formarea Deltei Dunării

Delta Dunării s-a format într-un vechi golf al Mării Negre, Golful Tulcea. Acesta a fost umplut
cu aluviuni începând cu perioada Cuaternară. Umplerea s-a realizat în mai multe faze fiind favorizată de
fluxul şi refluxul mic din Marea Neagră. Prima faza a constat din formarea unui cordon litoral care a barat
parţial Golful Tulcea. În faza a doua golful este închis în întregime transformându-se în lagună. În faza
următoare, a treia laguna este umplută cu aluviuni şi în zona mlăştinoasă nou formată se conturează braţul
Sfântu Gheorghe – cel mai vechi braţ al Dunării. Tot în această fază se închide golful Babadag,
formându-se complexul lagunar Razim Sinoe. În faza a patra cordonul litoral iniţial este străpuns pe
aliniamentul actualei localităţi Crişan de un nou braţ al Dunării – Sulina, care avansează rapid spre mare
datorită cantităţii mari de aluviuni. În faza a cincea cordonul litoral este străpuns din nou de această dată
de braţul Chilia, în dreptul viitoarei localităţi Periprava. În prezent acest braţ transportă cea mai mare
cantitate de apă şi aluviuni, contribuind la formarea unor noi teritorii ale Deltei Dunării.
Braţele Deltei

La ceatalul Ismail (la Pătlăgeanca) Dunărea se desparte în braţele Chilia (la nord) şi Tulcea(la
sud). Cel de al doilea se bifurca la rândul său la Ceatalul Sfântu Gheorghe în braţele Sulina şi Sfântu
Gheorghe, acesta din urmă fiind cel mai sudic braţ al Dunării şi cel mai vechi dintre toate.

 Braţul Chilia, cel mai nordic, are o lungime de 104 km, transportă aproximativ 60% din apele şi
aluviunile Dunării şi formează pe o bună porţiune graniţa României cu Ucraina.

Bratul Chilia

 Braţul Sulina este cel mai scurt, doar 71 de km, este rectiliniu şi datorită faptului că pe ea se
desfăşoara navigaţia vaselor maritime, este în permanenţă dragat.

Bratul Sulina
 Braţul Sfântu Gheorghe, cel mai sudic, are o lungime de 112 km şi transportă 22% din debitul
Dunării. În dreptul acestui braţ începând cu secolul 19 a inceput să se formeze o deltă secundară
(Insulele Sacalin) care în prezent are o lungime de 19 km.

Braţul Sfântu Gheorghe

Rezervaţiile

Pe teritoriul Deltei Dunării au fost create mai multe rezervaţii naturale fiecare cu specificul său
propriu şi cu elemente protejate specifice. Printre cele mai importante rezervaţii amintim:

 Roşca-Buhaiova
 Lacul Nebunu
 Pădurea Letea
 Vătafu-Lunguleţ
 Istria-Sinoie
 Grindul Lupilor
 Pădurea Caraorman
 Insula Popina
 Lacul Răducu
 Arinişul Erenciuc
 Sărături Murighiol
 Sacalin Zătoane
 Lacul Belciug
 Periteaşca-Leahova
 Capul Doloşman
 Grindul Chituc
 Lacul Rotundu
 Lacul Potcoava
Clima

Clima din Delta Dunării este temperat continentală cu influenţe pontice pe alocuri cu climat
semiarid. Precipitaţiile sunt scăzute, în jur de 360 mm pe an iar nebulozitate este cea mai scăzută din
România. Temperatura medie multianuală este de 11 grade Celsius. Verile sunt călduroase cu precipitaţii
minime, iarnile sunt relativ blânde cu strat de zăpadă minim şi care se menţine doar scurte perioade de
timp în iernile mai aspre.

Apele

Teritorul Deltei este prin excelenţă un ţinut al apelor. Zecile de lacuri, canale, gârle şi mlaştini care
intră în componenţa sa sunt elementele principale ale sistemului hidrografic al biosferei Deltei Dunării ,
bineînţeles alături de braţele principale ale Dunării.
Printre cele mai importante lacuri amintim: Roşu, Puiu, Puiuleţ, Lumina, Tătaru, Merhei,
Matiţa, Fortuna, Gorgova, Trei Ozere, Erenciuc. Canalele sunt dacă vreţi sistemul principal de
circulaţie în Deltă, ele asigură improspătarea apelor din lacuri şi suportul pentru transportul pe apă. Cele
mai mari canale sunt: Dunavăţ, Cordon Litoral, Litcov, Dranov, Caraorman, Crasnicol. Dintre gârle
trebuie enumerate: Păpădia, Litcov, Lopatna, Şontea.

Lacul Roșu Lacul Puiu

Fauna

Fauna Deltei este probabil cel mai important factor pentru care acest teritoriu a fost declarat ca şi
rezervaţie a biosferei.

 Păsările reprezintă faima Deltei Dunării, aici se intâlnesc peste 327 de specii de păsări ceea ce este
cea mai bogată şi variată colonie de păsări din Europa. Din totalul speciilor de păsări 218 cuibăresc
în Deltă, restul fiind doar în trecere, fiind prezente doar în anumite sezoane. Dintre speciile de păsări
ocrotite din Delta Dunării amintim: pelicanul comun şi pelicanul creţ, piciorongul, ciocintors,
egreta mică şi egreta mare, lopătarul, călifarul alb şi călifarul roşu, lebăda mută şi lebăda
cântătoare precum şi una dintre cele mai rare păsări din Europa: vulturul codalb
Pelicani Egreta mica

Vulturul codalb Lebada

 Peştii sunt atracţia celor împătimiţi în arta pescuitului sportiv. Aici trăiesc 110 specii de peşti dintre
care 75 sunt specii de apă dulce. Printre cele mai valoroase specii de peşti din Deltă se numără cu
siguranţă sturionii. Aceştia sunt apreciaţi mai ales datorită icrelor negre (caviarul). Dintre speciile
de sturioni existente pe plan mondial sunt prezente în Delta Dunării: morunul, nisetrul,
păstruga (sturionii marini), cega şi viza (sturionii de apă dulce). Alte specii de
peşti: scrumbia (peşte migrator), crapul, carasul, bibanul, ştiuca, somnul (cel mai mare peşte din
Deltă – poate ajunge chiar şi la 400 de kilograme), salăul, avatul, roşioara
 Mamiferele sunt reprezentate mai ales de animale de talie mică: vidra, nurca, dihorul, enotul,
vulpea.
 Reptile şi amfibieni se intâlnesc la tot pasul. Cele mai reprezentative fiind broaştele
ţestoase şi şerpii de apă

Flora

Vegetaţia Deltei este luxuriantă, pe alocuri vizitatorul are impresia că se află într-o veritabilă
junglă. Putem deosebi mai multe tipuri de plante: plante de uscat , plante riverane şi de plaur şi plante cu
frunze plutitoare.
Dintre plantele de uscat menţionăm plopul, arinul, salcia albă, frasinul. Plantele riverane şi de
plaur sunt reprezentate de stuf, papură, măcriş, floarea de nu mă uita, feriga de apă, izma broaştei. Un
aspect interesant de notat este faptul că Delta Dunării reprezintă cea mai compactă suprafaţă stuficolă din
lume (circa 240 000 de hectare). În ceea ce priveşte plantele cu frunze plutitoare, ele sunt reprezentate
de nufărul alb (Castalia Alba), nufărul galben, iarba broaştelor, limba apei, ciulinii de baltă.
Un element de vegetaţie aparte îl reprezintă plaurii – aceştia sunt insule de vegetaţie plutitoare,
un veritabil amestec de rădăcini, ierburi, stuf şi resturi organice. Plaurii se formează atunci când în rizomii
de stuf (tulpinile subterane ale stufului) se acumulează gaze care duc la ridicarea stratului de stuf. Plaurii
sunt de mai multe tipuri: mobili (se deplasează liber), împotmoliţi şi fixaţi. Plaurii pot fi periculoşi pentru
navigaţie deorece împinşi de vânt pot închide canalele sau lacurile îngreunând semnificativ navigaţia.

Nufarul alb Plaur

Populaţia

Delta Dunării este cea mai puţin populată zonă din Europa temperată, densitatea medie fiind de 2
locuitori la kmp. Populaţia totală se ridică la aproximativ 15000 de locuitori din care 4600 în
oraşul Sulina iar restul în 27 de sate. Dintre aceste sate doar 3 au mai mult de 500 de locuitori.
Printre cele mai importante localităţi se numără: Sulina, Sfântu Gheorghe, Chilia Veche, Crişan,
Malicu, Pardina, Mila 23, Caraorman, Periprava. În ceea ce priveşte componenţa etnică a locuitorilor
aici putem întâlni o gamă variată de naţionalităţi. Alături de români trăiesc ruşi lipoveni, turci, tătari,
ucrainieni.