Asigurarea validitatii interne

Strategii de control

Curs 7
 Scopul controlului
Neutralizează efectele posibile ale variabilelor
parazite, astfel încât să poată fi izolat efectul VI.
În caz contrar, va fi imposibil de afirmat că
variațiile VD se datorează variațiilor VI și nu
acțiunii altor variabile străine (variabile
parazite).
Când cercetătorul nu reușește să controleze
variabilele parazite, ar trebui să renunțe la cercetare,
pentru că rezultatele pe care le va obține vor fi
ambigue sau imposibil de interpretat (non-valide).
 Aplicație

Într-un studiu care vizează comportamentul de ajutorare,

participanții au fost rugați să vizioneze un film cu privire la o
persoană bolnavă care solicita ajutor. Unii participanți au vizionat
filmul în care personajul principal era copil, iar pentru alți
participanți, personajul din film era un adult. Ulterior, participanții
au trebuit să menționeze ce sumă de bani ar dona pentru acel caz.
Rezultatele au indicat faptul că dorința de a dona a fost mai
ridicată la participanții care au vizionat filmul cu copil, decât la cei
care au vizionat filmul în care se prezenta un adult.

Variabile parasite?
 Controlul efectelor variabilelor parazite

• Presupune:

1. identificarea surselor potențiale de ameninţare

2. stabilirea măsurilor corespunzătoare pentru

eliminarea/ reducerea impactului acestora
 Strategii de control

1. Randomizarea
2. Construirea grupelor echivalente
1. Menținerea constantă a variabilei parazite
2. Introducerea variabilei parazite ca VI în studiu
3. Realizarea grupurilor perechi
3. Controlul efectelor participanților
1. Înșelarea participanților
2. Tehnica participantului orb
4. Controlul efectelor experimentatorului
1. Tehnica experimentatorului naiv
2. Tehnica experimentatorului orb
3. Standardizarea procedeului
 1. Randomizarea
• Este cea mai importantă metodă de control a variabilelor
parazite cunoscute şi necunoscute de către cercetător.
Randomizarea este singura tehnică care permite controlul
surselor necunoscute de invalidare.
• Distribuirea participanților în grupe experimentale se face
aleatoriu: În procesul selecţiei participanţilor la cercetare,
pentru a obţine maxim de control asupra erorilor sistematice,
aceştia vor fi selectaţi la întâmplare din populaţie (de exemplu,
din populaţia de studenţi sau populaţia de profesori din
România).
• Selecţia aleatorie a subiecţilor din populaţie reprezintă o dovadă
a faptului că nu apar erori sistematice în procesul de selecţie şi
că în studiu a fost selectat un eşantion reprezentativ.
 Randomizarea
• Se postulează faptul că valorile pe care le ia variabila parazită se
repartizează aproximativ la fel în toate grupele de cercetare.
• Grupurile sunt echivalente în termenii caracteristicilor
participanţilor şi a altor variabile care ar putea contamina
rezultatele.
• Eşantionul reprezentativ semnifică faptul că subiecţii selectaţi
pentru studiu au aceleaşi caracteristici cu ale populaţie. Dacă
media coeficientului intelectual al populaţie este de 120, atunci şi
media coeficientului intelectual al participanţilor la studiu trebuie
să fie 120. Doar astfel rezultatele studiului pot fi generalizate la
întreaga populaţie.
• Un eşantion reprezentativ este un eşantion de persoane care a
fost selectat astfel încât, fiecare persoană a avut şanse egale de a
fi selectat şi selecţia unei persoane nu a fost afectată de selecţia
altei persoane.
 Randomizare
• Când distribuţia variabilelor parazite este aproximativ egală,
influenţa acestora este menţinută constantă deoarece nu
poate exercita un efect diferenţial asupra variabilei
dependente.

• Deoarece participanţii şi variabile parazite au şanse egale de

a fi selectaţi şi distribuiţi într-un grup, variabilele parazite ce
trebuie controlate sunt distribuite aleatoriu.
 2. Construirea grupelor echivalente

2.1 Echivalenţa prin menţinerea constantă a

variabilelor parazite

 Presupune menţinerea constantă a variabilei parazite în

toate condiţiile experimentale. Toţi participanţii din
grupele experimentale vor avea acelaşi nivel sau grad de
intensitate al variabilei parazite.
• Exemplu: Dacă studiem efectul conformismului, variabila
genul subiecţilor trebuie să fie controlată, deoarece
conformismul variază în funcţie de gen. Variabila gen poate fi
controlată utilizând numai participanţi de gen masculin.
 Exercițiu

VI – optimismul
VD – evaluarea viitorului
Variabila parazită: genul participanților

Control?
 2. Construirea grupelor echivalente

2.1 Echivalenţa prin menţinerea constantă a

variabilelor parazite

Dezavantaje:
 restrânge mărimea populaţiei
 studiul poate fi generalizat doar pentru categoria de
participanţi care a luat parte la studiu
 2. Construirea grupelor echivalente

2.2 Echivalenţa prin construcţia unei noi variabile

 Variabila parazită – transformarea in VI

 Când suntem interesaţi de efectele nivelurilor variabilei
parazite
 Dacă suntem interesaţi de interacţiunea dintre variabila
parazită şi o VI
 2. Construirea grupelor echivalente

2.3 Echivalarea prin realizarea grupelor perechi

Controlul precis:
presupune echivalarea participanţilor din diferite
condiţii experimentale, pentru fiecare variabilă parazită.
Dezavantaje:
 difificultatea de a găsi participanţi pereche – eliminarea
participanților.
“PLANETA VIRTUALĂ” ȘI DEPENDENȚA DE FACEBOOK

În cadrul unui studiu, s-au analizat factorii determinanți ai

dependenței de Facebook. S-a luat în considerare rolul
nevoii de apartenență la un grup. Participanții au
completat două instrumente, care măsurau nevoia lor de
apartenență la grup și frecvența utilizării Facebook-ului.
Rezultatele au indicat faptul că persoanele cu o nevoie
ridicată de apartenență au raportat într-o mai mare măsură
utilizarea excesivă a Facebook-ului, comparativ cu
persoanele cu niveluri medii și scăzute.
 APLICAȚIE
“PLANETA VIRTUALĂ” ȘI DEPENDENȚA DE
FACEBOOK
Vârsta participanților – variabila parazită

Pentru un grup restrâns de participanți,

menționați cum s-ar putea controla variabila,
prin următoarele modalități:
Construirea grupelor echivalente prin:
a. menținerea la nivel constant
b. introducerea ca VI
c. control precis (12, 16, 16, 17, 15, 18, 20,
22, 17, 16, 17, 17, 20, 15, 20, 15, 14, 15, 18,
18, 19)
Discutați dezavantajele fiecărei metode.
Avantajul comun: asigură control, prin
neutralizarea efectelor variabilei parazite.
 3. Controlul așteptărilor participanților

3.1. Înselarea participantilor:

 prezentarea partială a scopului testării;

 prezentarea unui alt scop decât cel real.
 3. Controlul așteptărilor participanților

Într-un studiu, s-a evaluat impactul terapiei cognitiv-

comportamentale asupra diminuării fobiei sociale. Unii participanți
participau la ședințe de terapie, timp de 3 luni. Un alt grup de
participanți a luat parte la o serie de ședințe, pentru același interval
de timp, însă acestea nu vizau punerea în aplicare a principiilor
specifice terapiei cognitiv-comportamentale. Al treilea grup de
participanți nu a luat parte la nici un tip de ședințe. După 3 luni, s-a
măsurat nivelul fobiei sociale, la toți participanții.
 3. Controlul așteptărilor participanților

3.2. Tehnica participantului orb

 participanţii la cercetare nu ştiu condiţia de tratament
administrată
 subiecţilor li se spune că au primit acelaşi tratament
experimental

• Ex. testarea efectelor unui nou medicament folosind un

grup experimental şi unul placebo.
– participanţii cred că au primit medicamentul –
» expectanţele constante.
 Exemplu
Doua grupuri de participanți:
 Un grup va viziona timp de 3 minute un videoclip cu

continut agresiv.
 Celălalt grup va viziona timp de 3 minute un

videoclip care nu prezinta indicii ale violentei.

Ulterior cercetătorul observă comportamentul

participanților în interacțiunile interpersonale, în
următoarele 10 minute.

19
 Modalităti de control
Efectele așteptărilor participanților

3.3. Realizarea studiului în mediul natural, când

participanții nu știu că sunt observati.
 4. Controlul efectelor experimentatorului

4.1. Controlul atributelor experimentatorului

 Standardizarea procedeului

4.2. Controlul expectanţelor experimentatorului

 Experimentator naiv
 Tehnica cercetătorului ”orb”:
- cercetătorul “orb” cu privire la condițiile experimentale
- experimentatorul cunoaşte ipotezele dar nu ştie în ce condiții
au fost distribuiţi participanţii
- unele tratamente produc anumite rezultate care permit
identificarea grupului; tehnica este folosită în studiile în care
se analizează efectul medicamentelor.
 4. Controlul efectelor experimentatorului
4.2. Controlul expectanţelor experimentatorului

 experimentator naiv
 tehnica orb
 cercetătorul “orb” cu privire la condițiile experimentale
 experimentatorul cunoaşte ipotezele dar nu ştie în ce condiții au
fost distribuiţi participanţii
 unele tratamente produc anumite rezultate care permit
identificarea grupului; tehnica este folosită în studiile în care se
analizează efectul medicamentelor.
 Gândirea morală la adolescenți
Cercetătorii au evaluat moralitatea deciziilor la adolescenți.
Participanții au fost rugați să citească 10 dileme morale și să
menționeze ce decizie ar lua în fiecare caz. O dilemă morală este o
situaţie complexă ce implică un conflict mental între două alternative,
dintre care va trebui să alegeţi una în detrimentul celeilalte.
Un ex. de dilemă: Te afli într-un avion care se prăbuşeşte. Atunci
când luminile de urgenţă se aprind, iar măştile cu oxigen coboară
din plafon, persoana de lângă tine intră în panică deoarece masca de
oxigen corespunzătoare locului respectiv nu a coborât. Ce faci? Îi dai
masca ta, riscând astfel să rămâi fără oxigen şi în scurt timp să mori
sau îl laşi în voia sorţii? Dacă alegi opţiunea de a împărţi masca, să
faceţi cu rândul, asta va duce foarte rapid la moartea amândurora.
Pentru fiecare dilemă, participanții răspundeau la următoarele
întrebări:
Ce ai face dacă persoana respectivă este o rudă apropiată?
Dar ce ai face dacă aceasta este o persoană străină?
 «Fiul meu Billy m-a minţit şi nu are decât cinci
ani. Este normal?»
Unii cercetători au studiat relația dintre vârstă și tendința de a
minți, la copii. 50 de copii cu vârste între 25 și 35 de luni au
participat la studiu. Fiecare copil a fost testat individual.
Experimentatorul îi prezenta copilului o pungă de cadouri, fără
să-i spună ce cadou conține. De asemenea, îi spunea că va lipsi
din încăpere un scurt timp și îl ruga să nu se uite în pungă, la
cadou. O cameră ascunsă înregistra comportamentul copilului.
Experimentatorul se întorcea după 3 minute și îl întreba pe copil
dacă s-a uitat în pungă sau nu. Rezultatele au arătat că pe măsură
ce vârsta era mai mare, tendința copiilor de a minți creștea. S-au
făcut comparații între copiii de 25, 30 și 35 de luni.
Cine poate primi un compliment? Rolul stimei de sine
în acceptarea feedback-ului pozitiv de la cei din jur.
O modalitatea prin care cineva exprimă aprecierea față de
altcineva este prin intermediul complimentelor. Unele
persoane însă sunt incapabile de a recepta aprecierea. Un grup
de cercetători au presupus că stima de sine scăzută conduce la
respingerea complimentelor. În plus, s-a analizat relația dintre
tipul complimentului (bazat pe aprecierea competențelor vs.
bazat pe aprecierea aspectului fizic) și tendința de a-l
respingere. Rezultatele au confirmat faptul că persoanele cu o
stimă de sine scăzută resimt mai mult afect negativ după
primirea unui compliment și au tendința de a-l nega. În plus,
participanții la studiu au acceptat într-o mai mare măsură
complimentul referitor la competență, decât la aspect.
 Timp, bani și fericire. Atribuirea unui preț
timpului ne împiedică să mirosim trandafirii?
DeVoe & House (2012) au arătat că procesul de evaluare a
timpului în relație cu venitul afectează plăcerea pe care o resimt
participanții în urma unor experiențe evaluate, în mod obișnuit, ca
plăcute. Unii participanți la studiu au fost rugați să reflecteze
câteva minute asupra expresiei ”timpul este bani” și să evalueze
cât venit primesc pentru fiecare oră de lucru. Alt grup de
participanți nu a avut această sarcină. Ulterior, toți participanții au
fost rugați să asculte un fragment muzical care a fost evaluat
anterior ca fiind plăcut. Rezultatele au arătat că participanții din
primul grup au manifestat mai multă nerăbdare și mai puțină
plăcere în ascultarea fragmentului muzical. Efectul a fost atenuat
atunci când participanții au fost recompensați financiar pentru
timpul petrecut ascultând muzică. Concluzia: atribuirea unui preț
timpului influențează plăcerea pentru activități de timp liber.