˶FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN˝

ȘCOALA SANITARĂ POTLICEALĂ

F.E.G BRAȘOV

PROIECT DE DIPLOMĂ

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN

ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI CU GONOREE

Prof.Coordonator Student:Chiper Gabriella

Dr.Dobre Luciana Specializarea: AMG III B

SESIUNEA AUGUST 2019

1
 CUPRINS

MOTTO ................................................................................................................................5
ARGUMENT ........................................................................................................................6
CAPITOLUL I .....................................................................................................................7
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA .............................................................................................7
SISTEMULUI REPRODUCĂTOR FEMININ ȘI.................................................................7
MASCULIN..........................................................................................................................7
1.1 SISTEMUL REPRODUCĂTOR FEMININ ...........................................................8
1.2 SISTEMUL REPRODUCĂTOR MASCULIN ...................................................... 18
CAPITOLUL II .................................................................................................................. 23
GONOREEA SAU BLENORAGIA ............................................Error! Bookmark not defined.
2.1 DEFINIȚIE ............................................................................................................... 23
2.2 ETIPATOGENIE ...................................................................................................... 24
2.3 EPIDEMIOLOGIE ................................................................................................... 26
2.4 FIZIOPATOLOGIE .................................................................................................. 26
2.5 MORFOPATOLOGIA ............................................................................................. 28
2.6 CLASIFICARE INFECȚIEI ......................................................................................... 30
2.6.1 INFECȚIA GONOCOCICĂ ACUTĂ LA BĂRBAȚI ............................................. 30
2.6.2 INFECȚIA GONOCOCICĂ CRONICĂ ................................................................ 31
2.6.3 INFECȚIA GONOCOCICĂ .................................................................................. 32
ACUTĂ LA FEMEI ........................................................................................................ 32
2.6.4 INFECȚIA GONOCOCICĂ CRONICĂ ................................................................ 32
2.6.5 INFECȚIA GONOCOCICĂ ................................................................................... 33
ORO-FARINGIANĂ ...................................................................................................... 33
2.6.6 INFECȚIA GONOCOCICĂ ANO-RECTALĂ ...................................................... 34
2.7 TABLOUL CLINIC ...................................................................................................... 34
2.7.1 SIMPTOMELE ŞI SEMNELE GONOREEI LA BĂRBAŢI .................................. 35
2.7.2 SIMPTOMELE ŞI SEMNELE GONOREEI LA FEMEI ....................................... 35

2
 2.7.3 Simptomele comune ................................................................................................ 35
2.8 FORME CLINICE ........................................................................................................ 36
2.9 INVESTIGAȚII ............................................................................................................ 37
2.10 DIAGNOSTIC............................................................................................................. 38
2.10.1 DIAGNOSTIC POZITIV ...................................................................................... 38
2.10.2 DIAGNOSTICUL PE FROTIURI COLORATE .................................................. 38
2.10.3 DIAGNOSTICUL PRIN CULTURI. .................................................................... 39
2.10.4 DIAGNOSTC DIFERENȚIAL ............................................................................. 40
2.11 EVOLUȚIE. PRONOSTIC. COMPLICAȚII .............................................................. 40
2.12 TRATAMENT ...................................................................................................... 44
2.12.1 TRATAMENT PROFILACTIC ........................................................................ 44
2.12.2 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS ............................................................. 45
2.12.3 TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC............................................................ 47
CAPITOLUL III................................................................................................................. 51
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GONOREE51
3.1 ROL PROPRIU .................................................................................................... 51
3.1.1 ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE ...................................... 51
3.1.2 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMINAREA CLINICĂ A
PACIENTULUI....................................................................................................................... 53
3.1.3 SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI ............................................................. 54
3.1.4 PREGĂTIREA PREOPERATORIE ȘI POSTOPERATORIE A
PACIENTULUI CU GONOREE .....................................................Error! Bookmark not defined.
3.1.5 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ALIMENTAȚIA PACIENTULUI .. 55
3.1.6 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EDUCAȚIA SANITARĂ A
PACIENTULUI CU GONOREE ............................................................................................. 56
3.2 ROLUL DELEGAT AL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN TRATAREA
PACIENTULUI CU GONOREE .................................................................................................... 57
3.2.1 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMINAREA PARACLINICĂ ......... 57
3.2.2 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR ............................................................................................................... 63
3.3 DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI .............................................................................. 69
3.3.1 FROTIUL BACTERIOLOGIC AL ORGANELOR GENITALE LA BĂRBAŢI ... 69
3.3.2 ANALIZA PCR .......................................................................................................... 71

3
CAPITOLUL IV ................................................................................................................. 72
PLANURI DE ÎNGRIJIRE................................................................................................. 72
CAZ I .............................................................................................................................. 72
CAZ II ............................................................................................................................ 82
CAZ III ........................................................................................................................... 90
CONCLUZII .................................................................................................................... 102
NOUTĂȚI ȘI PROPUNERI ............................................................................................. 103
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................. 105

4
 MOTTO

NOȚIUNEA DE SĂNĂTATE TREBUIE SĂ FIE DEFINITĂ,

˶CA O STARE BUNĂ FIZICĂ, MENTALĂ ȘI SOCIALĂ˝

˶Interrelația dintre păstrarea și perfecționarea factorilor care contribuie la

asigurarea sănătății este atât de strânsă încât nu se poate concepe o dezvoltare
sănătoasă fizică , morală și educativă˶
˶Nevoia de a păstra un sistem reproducător cât mai sănătos, este esențială
vieții. Datorită educației și igienei sexuale, planificarea familială și dezvoltarea
populației contribuie un concept larg atât în activitate medicală cât și în cadrul
societății˝.

5
 ARGUMENT

Scopul proiectului de diplomă, cu tema ˶Rolul Asistentului Medical în

îngrijirea pacientului cu gonoree˝, este de a sublinia importanța funcțiilor
fiziologice al aparatului reproducător, precum și patologia, un factor important care
nu trebuie neglijat. Se pune accent pe corelația strânsă dintre celelalte sisteme ale
organismului cu sistemul reproducător, explorări ginecologice, planificare
familială și igienă sexuală. Din cauza dezinformării sau perceperea unor informații
greșite, privind modul de activitate al organelor genitale, multe persoane sufer de
boli care contribuie la un bilanț instabil, iar în cadrul planificării familiale,
pregătirea unei vieți sănătoase este puternic influențată de existența unei armonii
reproductive.
Proiectul de dipomă evidențiază planuri de îngrijire punându-se accent pe
îngrijiri corespunzătoare, modul de administrare al medicamentelor, dar pe
ansamblu se subliniază faptul că asistența medicală, își are rădăcini adânci în
nevoile fundamentale ale individului, motivând ființa umana existența vieții.
În urma experienței teoretice și practice, am constat faptul că, personalul
sanitar trebuie să aibă o pasiune interioară și profun.dă pentru medicină, să intre în
piealea bolnavului și să îl trateze în modul în care și-ar dori să fie tratat, să
înțeleagp nevoile dar și sentimentele, să reprezinte dorința celui care și-a pierdut
speranța și să devină glasul pentru cel care nu mai are putere de a lupta împotriva
bolii. Motivele principale pentru a alege vocația de asistent sunt multiple, începând
de la dorința de a salva vieți prin diferite moduri, pâna la capacitatea de a liniști și
de a pătrunde în sufletul bolnavului.
În prezenta lucrare, pe lângă aspectele generale de asistență medicală,
conexiunea dintre pacient și personal sanitar, subliniez abordarea propriu-zisă al
problemelor legate de deterioarea legăturilor active și al relațiilor, în special cele
sexuale, care prin ignorarea elementară a noțiunilor de anatomie, fiziologie și
igiena organelor genitale conduc la implicații grave, precum destrămarea famiilor,
viitoarelor familii, și dinamica propriu-zisă sexuală.
˶Scopul final al medicinei nu este numai să sau să prevină bolile, ci chiar
să-i perfecționeze pe oameni și să-i facă mai fericiți, facându-i mai buni.˝
( HIPOCRATE)

6
 CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA
SISTEMULUI REPRODUCĂTOR FEMININ ȘI
MASCULIN

Sistemul reproducător prezintă cea mai strânsă legătura fiziologică din

întregul organismul cu funcțiile de micțiune, defecație, menstruație, ovulație,
copulație, fecundație, parturiție. O anomalie la nivelul unuia sau altuia dintre
organele pelviene poate ușor da naștere la semne clinice, simptome sau semne
anormale la nivelul unui alt organ.Totuși, pe lângă relația cu nevoile fiziologice,
principala funcție și cea mai importanță ale organelor genitale este cea de
reproducere. În acest sens, ele îndeplinesc diferite sarcini: produc celule sexuale
sau gameți, recunoscut sub denumirea de ovule, în cazul sexului feminin, și
spermatozoizi, în cazul sexului masculin, precum hormoni sexuali și secreții care
secretează în condiții ideale, transportul și fuzionarea gameților. În acest sens,
pentru o reproducere cât mai sănătoasă, se ține cont și de igiena organelor genitale
în absența și prezența activității sexuale. Viața sexuală, normală, igienică trebuie
considerată, aceea viață care favorizează activitatea profesionala a ambilor
parteneri, stimulând energia creatoare, prin realizarea unei armonii sexuale, bazată
pe afecțiune și încredere reciprocă, factor important în creșterea natalității,
educarea și dezvoltarea armonioasă a tinerei generații. Sănătatea sexuală presupune
scutirea unor sentimente de teamă, rușine, vinovăție și alți factori psihologici care
inhibă și perturbă activitate sexuală, dar cel mai important lucru, este lipsa unor
boli și deficiențe anatomo-funcționale.Cunoașterea aprofundată a posibilelor
patologii, prin educație și tratarea acestor cu îngrijiri medicale corecte, preventiv
sau curativ sunt benefice pentru păstrarea stării de sănătate al individului.
Aspectele preventive și curative ale sănătății organelor genitale, sunt asigurate de
fiecare persoană în parte dar și de personalul medico-sanitar. Este necesară o
informare corectă, științifică asupra aspectelor biologice și psihologice ale
dezvoltării organismului, ale funcției de reproducere și ale patologiei
sexuale.Atitudiunea trebuie să fie receptivă față de problemele sexuale, acordarea
și primirea sfaturilor, indicațiilor competente trebuie să permită depășirea anumitor
momente dificile și complicate ale vieții sexuale, iar toate aceste lucru se face prin
7
integrarea personalului sanitar, asistenței medicale dar în special integrarea
completă a indiviziilor.

1.1 Sistemul reproducător feminin

Organismul femeii se deosebește de cel al bărbatului prin caracteristici bine

precizate, multe din ele măsurabile.Oasele scheletului la femei au dimensiuni
reduse decât la bărbați.Oasele craniului și cele ale bazinului prezintă cele mai mari
diferențe la cele două sexe.La femeie, înclinația mai accentuată a bazinului
favorizează o evidențiere a regiunilor fesiere și o ascundere a organelor genitale
externe.Lărgimea bazinului femeii face ca diametrul bitrohanterian spă predomine
față de cel biacromial, în timp ce la bărbați predomină biacromialul.Raportată la
înălțime, extremitatea cefalică a femeii este relativ mai mare decât la bărbat, în
schimb toracele este mai alungit, mai îngust, talia este mai subțire,iar bustul relativ
mai mare.
La femeie, raportat la greutatea corporală, scheletul reprezintă circa 15%,
țesutul muscular circa 36%, iar țesutul adipos, circa 30%, în timp ce la bărbat,
scheletul reprezintă circa 20%, țesutul muscular circa 40%, iar țesutul adipos circa
20%. La femeie țesutul adipos este mai bogat reprezintă reprezentat, localizările
elective fiind în regiunea fesieră, abdominală, muntele Venus, regiunea
perimamară, regiunea retrocervicală și retrotracală, retrodeltoidiană, retrosacrată,
supra și retrotrohanteriană.
Localizarea țesutului adipos la bărbat predomină în partea superioară a
corpului, iar la femeie în partea inferioară.Repartizarea diferită a grăsimii la cele
două sexe a dus laelaborarea unor indici de diferențiere.Astfel, ținându-se seama de
circumferința coapsei și greutate, pentru diagnosticul antropometric al sexului s-a
propus următorul indice:
𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑚𝑓𝑒𝑟𝑖𝑛ț𝑎 𝑐𝑜𝑎𝑝𝑠𝑒𝑖
X=Y,
𝑔𝑟𝑒𝑢𝑡𝑎𝑡𝑒

care are o valoare medie de 82 la bărbați și 105 la femei

Diferența morfologică dintre femei și bărbați este mare, dar totuși esențială,
fiind pregnant în domeniul caracterelor sexuale.

8
 Sistemul reproducător feminin este format din organe genitale interne și
externe.Organele genitale interne sunt: ovarele, trompele uterine, uterul și vaginul.
Ovarul, este glanda sexuală pereche care are o funcție gametogenă și
endocrină, producând ovule și hormoni sexuali.Ovarele sunt situate în micul bazin,
de ambele părți ale uterului; comparat cu o migdală, ovarul are greutatea de 4-8 g,
lume de 3-5 cm, lățimea de 2-3 cm și grosimea de 1 cm, iar la suprafață o culoare
roșiatică, exteriorul prezentând cicatrici și depresiuni ce au fost comparate cu cele
de pe suprafața exterioară a sâmburelui de piersică. Având o direcție puțin oblică
de sus în jos, extremitatea internă fiind orientată spre uter, iar cea externă spre
trompă, ovarul este menținut în această poziție prin ligamentul utero-ovarian, care
se intinde de la extremitatea inferioară până la uter și ligamentul tubo ovarian, care
se intinde de la extremitatea superioară până la pavionul trompei.Ovarul este
acoperit de peritoneu numai de o porțiune redusă, fiind comparat cu o ghindă
prinsă în capsula ei. La exterior ovarul este acoperit cu un epiteliu, dedesubtul
căruia se găsește un țesut conjunctiv formând albugineea. Acest înveliș acoperă
țesutul propriu ovarian constând dinr-o substanță corticală și una medulară.

Fig.1.1 Reprezentarea schematică a ovarului

9
 Substanța corticală este formată dintr-un țesut conjunctiv denumit și
˶stromă conjucntivă˝. În grosimea acesteia se află niște vezicule, foliculii de Graaf,
care constituie unitatea histofuncțională a ovarului și care se pot prezenta în
diferite stadii de dezvoltare, forma inițială fiind folicului primordial format dintr-o
celulă centrală, numit ovocit, din care se va forma ovulul. În jurul ovocitului, se
găsesc celule foliculare.
Numărul foliculilor primordiali se apreciază la naștere la circa 100-200 mii
pentru fiecare ovar. În timp acești foliculi degenerează, astfel că în perioada
activității genitale ajung la maturitate circa 400-500, câte unul în fiecare lună în
timpul perioadei fertile a femeii, începând din perioada pubertății.
Foliculii primordiali cu un diametru de circa 45 µ, prezintă o serie de
transformări; ovocitul de ordinul I (diploid) se divide reducțional prin meioză
dând un ovocit de ordinul II (haploid cu jumătate din numărul de cromozomi) și un
globul polar, iar celule foliculare, prin diviziune dispuse în mai multe straturi,
formează la periferia foliculului membrana granulară. Pe măsura dezvoltării, între
celulele membranelor granulare, se formează o cavitate foliculară cu un lichid ce
conține hormonul estrogen foliculina sau estradiolul. Dezvoltarea foliculilor
ovarieni și secreția de foliculină este stimulată de hormonul foliculo-stimulant
hipofizar. În timp, foliculul se maturizează ajungând la un diametru de circa 10
mm și migrează spre suprafața ovarului pe care o rupe, expulzându-se odată cu
lichidul folicular și ovulul, astfel realizându-se ovulația. După ce a fost expulzat
din folicul, ovulul cu un diamtru de circa 150 µ, pătruzând în trompa uterină, în caz
de contact cu spermatozoid prezintă a doua diviziune de maturație, eliminând al
doilea globul polar. După eliminarea ovocitului din foliculul matur, celulele
membranei granulare se încarcă cu o substanță galbenă și umple cavitatea
foliculului formându-se ˶corpul galben˝care secretp hormonul progesteron.
Evoluția corpului galben este în funcție de evoluția ovulului. În caz că ovulul nu a
fost fecundat, corul galben suferă un proces de involuție într-un interval foarte
scurt de 11-12 zile, purtând numele de corpul galben menstrual sau catamenia.
Dacă însă ovulul a fost fecundat, corul galben se dezvoltă, ajungând la un diametru
de 2-3 cm și rămânând în această stare de funcționare timp de 5-6 luni. În acest caz
se numește corp galben gravidic sau de sarcină. El începe să se dezvolte în a doua
parte a sarcinii transformându-se într-un corp cu o structură fibroasă. Eliminarea
ciclică din ovar la femeia adultă a ovulului și pregătirea organelor genitale și a
întregului organism ca în cazul fecundației, oul să se poată nida, adică să se fixeze
10
în uter și să-și înceapă evoluția, constituie un proces complex la reglarea căruia
participă numeroase mecanisme.
Acest proces cuprinde secreția și eliminarea de gonadotropine din
adenohipofiză, în urma intervenției neurohormonilor hipotalamici de eliberare,
care sunt secretați sub influența modificărilor cantitative ale hormonilor steroizi
sexuali, precum și a unor centri situați în sistemul nervos central, care
condiționează comportamentul sexual al femeii și a căror activitate este influențată,
de asemenea, de nivelul sterolilor sexuali care circulă în sânge.
În structura anatomo-funcțională a ovarului, substanța corticală are o
importanță deosebită, în ea formându-se celulele reproducătoare și producându-se
hormonii sexuali.
Funcțiile ovarului sunt:
a) Funcția gamatogenă, ilustrată de formarea periodică începând de la pubertate
și până la menopauză a ovulelor al căror numere în ovare este fix de la
naștere.
b) Funcția hormonală, ilustrată de secreția unor hormoni sexuali specifici, cum
sunt foliculina și progesteronul, ca și a unor heterohormoni, hormoni
androgeni.
Funcția estrogenă la femeia normală negravidă constă în producerea de
hormoni estrogeni de către foliculii pe cale de maturizare. Secreția acestora se face
sub acțiunea hormonilor gonadotropi hipofizari: foliculostimulant și luteinizant.
Funcția progestativă este ilustrată de hormonii secretați de corpul galben.
Progesteronul, având valori scăzute în perioada preovulatorie, prezintă o
creștere semnificativă la 36 de ore după ovulație și apariția corpului galben
atingând valori maxime în ziua a 21-23-a a ciclului menstrual, în perioada
premenstruală valoriile fiind mai reduse.
Ovulația și dezvoltarea morfologică a corpului galben este stimulată de
hormonul luteinizant. Corpul galben odată format se consideră că evoluează și
secretă autonom, fapt ce explică durata fixă, limitată la 14 zile a perioadei
postovulatorii, indiferent de mărimea ciclului menstrual.Funcția androgenă este
evidențiată prin secreția hormonilor androgeni sub influența gonadotropinelor
hipofizare.
Substanță medulară conține fasciule de fibre musculare netede și terminații
nervoase, precum și țesut conjunctiv fibros, bine vascularizat, ea având un rol
important în buna funcționare a ovarului și în secreția de hormoni.
11
 Tuba uterină sau trompa uterină se prezintă ca un organ pereche, de forma
tubulară, care conține un oviduct și un spermaduct, are o lungime de 10-15 cm,
fiind așezată de o parte și de alta a uterului și având roul de a conduce ovulele de la
suprafața ovarului până șa cavitatea uterină și de a permite spermatozoizilor,
pătrunși în uter. Intrarea în contact cu ovulul, întrucât fecundarea are loc în
interiorul trompei.
Trompa uterină are forma unui conduct cilindric cu o extremitate externă
care se prinde de ovar prin ligamentul tubo-ovarian și o extremitate internă care
este în contact cu corpul uterului.Extremitatea externă are forma de pâlnie orientată
spre ovar și poartă numele de pavilionul trompei uterine sau infundibulul trompei
uterine, pereții acestuia fiind secționați sub forma unor franjuri. Unul din aceste
franjuri, care este mai lung, denumit și franjul ovarian, se fixează pe ovar,
Acest franj ovarian asigură legătura între ovar și pavilionul trompei.În
fundul pavilionului trompei se găsește orificiul abdominal al trompei, care asigură
legătura cu cavitatea peritoneală sau abdominală.
În partea opusă a acestui orificiu, trompa se deschide în cavitatea uterină,
prin orificiul uterin al trompei. La exterior, trompa este învelită într-o tunică
seroasă, în care se găsește țesut conjunctiv care formează tunica adventice. Sub
aceasta, urmează tunica musculară formată din mușchi netezi longitudinali, situați
În partea externă și mușchi circulari situați în partea internă.Sub tunica
musculară se găsește tunica submucoasă și mucoasă.Acestea din urmă este
prevăzută cu un epiteliu ciliat, prezentând numeroase cute, iar ovulul eliminat de
către ovar și de pătruns în pavilionul trompei este favorizat în înaintarea sa spre
uter de către mișcările cililor și mișcările peristaltice ale pereților trompei.
În treimea externă a trompei, ovulul intră în contact cu spermatozoidul,
producându-se fecundația, după care oul migrează spre cavitatea uterină.Inflamația
trompei se numeste salpingită.
Uterul reprezintă un organ cavitar așezat în partea mediană a cavității
pelviene, fiind situat între vezia urinară și rect. El are rolul de a menține ovulul
fecundat (oul) care pătrunde din trompă prin orificiul uterin, de a-i asigura o bună
dezvoltare și de a produce expulzarea fătului la sfârșitul perioadei
gravidității.Uterul se prezintă aproximativ ca o pară cu porțiunea mai mare în
partea superioară, iar cea mai mică în partea inferioară, lungimea lui este de 6-8
cm, iar grosimea în jur de 2-3 cm. Acest organ este turtit anteroposterios, cavitatea
Corpul uterului în plan frontal prezintă două unghiuri numite ˶coarnele uterine˝.
12
 Porțiunile mai importane sunt: porțiunea superioară, cea mai largă numită și
fundul uterin: porțiunea mijlocie, numită și corpul uterin și porțiunea inferioară,
numită colul uterin care se continuă cu vaginul, proeminând în interiorul acestuia.
Colul uterin are o porțiune supravaginală și una vaginală, asemănată cu cu
extremitatea anterioară a unui pește, corpul uterului este ușor aplecat înainte,
formând cu axa colului un unghi cu deschidere anterioară, constituind ceea ce se
cheamă anteflexia fiziologică a uterului.Atunci când vezica urinară este goală,
fundul uterului este aplecat înainte, corpul ,uterului are o poziție aproape
orizontală, iar colul uterin are o direcție posterioară, poziția aceasta constituind
așa-numită anteversie fiziologică a uterului.Cavitatea uterină în zona fundului este
mai largă, se reduce în diametru când ajunge la col, la nivelul acestuia formând
istmul și se lărgește din nou la nivelul colului, dând naștere canalului cervical cu o
lungime de 2-3 cm și aspect fuziform.Canalul cervical comunică cu vaginul prin
orificiul extern al uterului.În cavitatea uterină se deschid de o parte și de alta
orificiile uterine ale trompelor.Ca structură, peretele uterin are o grosime de circa 1
cm, la exterior fiind invelit de peritoneu, ce formează tunica seroasă, sub care se
găsește tunica musculară bine dezvoltată.

FIG 1.2 ANATOMIA ORGANELOR GENITALE

13
 FIG 1.2 UTERUL
Țesutul muscular este format din mușchi netezi așezați în trei straturi cu
fibre încrucișate și fibre în arcuri de spirală care în perioada gravidității se
hipertrofiază pentru a putea menține sarcina.Sub tunica musculară se găsește tunica
mucoasă care căptușește cavitatea uterină, ea fiind formată dintr-un epiteliu
cilindric, ciliat, din corion și din glande tubulare.Acestea numite, glande uterine
când se găsesc în corpul uterului și glande cervicale, pătrund în peretele uterului
până în musculatură, secreția lor fiind un mucus cu o reacție alcalină.Corpul
uterului în interior este acoperit cu o mucoasă netedă, în timp ce mucoasa cervicală
prezintă pliuri transversale pe fața anterioară și posterioară. Mucoasa uterină sau
endometrul suferă modificări ciclice sub acțiunea hormonilor estrogeni și a
progesteronului.Acestea se pot sistematiza după cum urmează în cazul unui ciclu
menstrual, prezentat în figura următoare.
Fazele sunt următoarele:
1) Faza estrogenică: caracterizată prin proliferarea mucoasei uterine până
la a 14-a zi a ciclului
2) Faza estrogeno –profilerativă, în care se produce ovulația, situată între
a 14-a zi și a 18-a zi a ciclului.

14
 3) Faza estrogeno-progesteronică, care durează până la apariția
menstruației și începe din ziua a 18-a a ciclului,
În ultima fază se produc modificări în stratul funcțional al mucoasei uterine
cu descuamare și hemoragie relativ mică, care durează în jur de 3 zile, constituind
menstruația. În timpul menstruației celulele corionului se înmulțesc, mucoase se
îngroașă, vasele sanguine se dilată, mai ales capilarele venoase, apăsând asupra
epiteliului uterin care se rupe, desfăcându-se în cea mai mare parte.Ruperea vaselor
produce scurgerea sângelui cu o durată de câteva zile, odată cu aceasta eliminându-
și fragmentele din epiteliu.

Fig 1.3.CURSUL UNUI CICLU MENSTRUAL DE 28 DE ZILE

Sângele menstrual nu se coagulează datorită prezenței unei substanțe

anticoagulante provenită din mucoasă.Cantitatea de sânge se apreciază la circa 50-
60 ml, în compoziția sa intrând apă (87%), substanțe organice solide (9,5%),
hematii (3 milioane/mm³), serum-albumine, mucină, grăsimi, pigmenți biliari, iod
arsen, estrogeni.

15
 Prezența unor dureri abdominale sau pelviene, care apar înainte/după și în
timpul menstruației, constituie dismenoreea.
Vaginul reprezintă organul genital feminin care permite efectuarea
actului sexual. Ca structură se prezintă ca un canal musculo-membranos, turtit
antero-posterior, cu o lărgime de circa 2,5cm și o lungime de 8-14 cm. Vaginul
continuă uterul fiind delimitat în porțiunea superioară de colul uterin, iar în
porțunea inferioară de vulvă și vestibulul vaginal, axa mare a acestuia fiind
îndreptată oblic de sus în jos și dinapoi înainte, formând cu uterul un unghi deschis
înainte.
La vagin, anatomia descrie o față posterioară, care este în contact cu
peretele anaterio al rectului, o față anterioară în raport cu uretra și vezica urinară.
Porțiunea superioară a vaginului se inseră imprejurului colului uterin, la acest nivel
formânduse așa-zisul ˶fund de sac vaginal˝ la care deosebim un fund de sac
posterior, anterio și două laterale.Partea inferioară a vaginului se deschide ăn
vestibulul vaginal sau vulvă, unde în mod normal, la femeia care nu a avut un
contact sexual se găsește o membrană transversală de fiferite forme, numită himen
și care prezintă unul sau mai multe orificii ce permit scurgerea sângelui menstrual.
În ceea ce privește structura vaginului, pereții acestuia au o grosime
de 0,3 -0,4 cm, fiind alcătuiți dintr-o tunică musculară formată din mușchi netezi
cu fibre longitudinale și circulare, în partea inferioară fibrele musculare circulare
formând sfincterul inferior al vaginului.Sfincterul superior al vaginului este format
din mușchi ridicători anali, care vin ăn contact cu vaginul în porțiunea sa
mijlocie.În interior, vaginul este acoperit de o tunică mucoasă care formează pe
pereții vaginului niște cute transversale.
În dinamica sexuală, vaginul are un rol important, astfel încât primul
răspuns sexual la o excitație erotică de natură somatică sau psihică constă în
lubrifierea vaginului care apare dupa 10-30 secunde de la începerea
excitației.Lubrefierea acestuia a fost comparată cu o transpirație a mucoasei
datorită vasodilatației intense a plexului venos care înconjoară canalul vaginal. În
timpul fazei de excitație sexuală se constată o dilatare și o alungire a vaginului,
ajungând sau chiar depășint 10-11 cm.
Vaginul are rolul de receptor pentru sperma ejaculată.Mobilitatea și
viabilitatea spermatozoidului este diminuată de ph-ul acid și este favorizată de cel
alcalin: normal, ph-ul vaginului este de 4-5.

16
 Lubrifierea mucoasei vaginale are o acțiune de tamponare a ph-ului
vaginal acid, favorizând motilitatea și viabilitatea spermatozoidului.Lunar prin
vagin se scurge sânge menstrual, iar în timpul nașterii permite expulzarea fătului.

Organele genitale externe se găsesc amplasate în zona perineală, fiind

cunoscute în mod obișnuit cu denumirea de vulvă și fiind reprezentate de
formațiile labiale, spațiul interlabial și aparatului erectil.
Formațiile labiale sunt formate din pliuri cutanate situate pe părțile laterale
ale vulcei, formând labiile (buzele) mari și labiile mici.
Labiile mari, cu o lungime de 8 cm, și o lățime de 2 cm, delimitează părțile
externe ale vulvei, fața lor externă este acoperită de mucoasa umedă lipsită de
pilozitate. În structura labiilor mari se găsesc țesuturi adipoase bine vasculizate,
glande sebacee și sudoripare. Extremitățiile labiilor mari, unite pe linia mediană,
formează comusira anterioară și posterioară. Comisura anterioară se continuă cu o
zonă cutanată, proeminantă, rotunjtă, denumită muntele lui Venus, având o formă
triunghiulară cu baza în sus și vârful în jos.Comisura posterioară este numită și
furculiță și se găsește la câțiva centimetri de orificiul anal.
Labiile maci sau nimfele sunt situate între labiile mari, paralele cu acestea,
acoperite de ele și având o lungime mai redusă de circa 3 cm, iar lățimea în jur de 1
cm. Suprafața vestibulară a labiilor mici este acoperită cu o mucoasă cu un număr
mare de glande, care secretă mucus, cu rol important în actul sexual.
Spațiul interlabial, este spațiul cuprins între labiile mari fiind denumită și
deschidere vulvară, iar spațiul delimitat de labiile mici poartă denumirea de
vestibul vaginal. În zona anterioară a vestibului vaginal se găsește deschiderea
orificiului extern al uretrei, iar în zona posterioară se află orificiul vaginal cu
membrana himenului sau cu denumirea de carunculii himenali la femeile care au
avut contact sexual. Vascularizația și inervația himenului este asigurtă de vasele și
nervii porțiunii inferioare a vaginului.
Aparatul erectil este reprezentat de clitoris și bulbii vaginului. Clitorisul este
un organ erectil unic, amplasat pe linia mediană în partea antero-superioară a
vulvei, având o formă cilindrică și fiind format din: rădăcină, corp și gland.
Corpul este alcătuit din doi corpi cavernoși, acoperiți cu o membrană
fibroelastică, extremitățiile posterioase ale acestora fixându-se de oasele pubiene
formând rădăcina clitorisului.

17
 Glandul este situat în continuarea corpului clitorisului, fiind acoperit parțial
sau total de un repliu care are forma unui capișon, format din unirea extremitățiilor
anterioase ale labiilor mici.
Inervația clitorisului este dată de nervul dorsal, care formează un plex nervos
la nivelul glandului clitoridian și în corpii cavernoși. Fibrele nervoase vegetative
vin în contact cu corpusculii Pacini, care sunt într-un număr mai mare la nivelul
glandului.
Sistemul complex homeostatic al organelor genitale feminine este
gonadostatul feminin, realizată prin complicate mecanisme neurohormonale, un rol
important revenind sistemului hipotalamo-hipofizar.Hipofiza este o glandă
endocrină așezată la baza creierului în șaua turcească, formată din adenohipofiză și
neurohipofiză, iar fiecare la rândul lui este alcătuit din hormoni care contribuie la
dezvoltare sistemului reproducător feminin. Hormonii adenohipofizei sunt
următoarele: folicostimulant (FSH), luteinizant(LH-la femeie), hormonul
stimulator al celulelor instertițiale ( ICSH-la bărbat), prolactina (PR; PRL), de
creștere (STH, somatropina, sau GH ), tiretropina (TSH), hormoni de stimulare al
melanogenezei (MSH), corticotropina (ACTH).
Hormonii neurohipofizei sunt: ocitocina, care determină contracția
mușchiului uterin în perioada de expulsie în timpul nașterii, favorizează expulsia
laptelui prin acționarea celulelor mioepiteliale, este secretată de stimularea
mamelonară specifică când stimulii plecați regiunea mamelonară ajung la
hipotalamus, poate surveni în timpul actului sexual când stimulii reflecși organelor
sexuale feminine ajung la hipotalamus, iar al doilea hormon este vasopresina sau
ADH, care la efecte fiziologice nu are efecte vasopresoare.

1.2 SISTEMUL REPRODUCĂTOR MASCULIN

Organele genitale interne masculine sunt reprezentate de : testicul, canal

deferent, vezicule seminale, prostata și glande bulbo-uretrale.
Testicului are rolul de a produce spermatozoizi și hormoni sexuali.Are o
formă ovoidală, cântărind 20-25.
Principalele componente sunt:

18
 1) Tunica vaginală, provenită din peritoneul parietal și care învelește
suprafața testiculului
2) Albugineea, membrană fibroasă formată din țesut conjunctivi, având o
culoare albă sidefie.
3) Parenchimul testicular, format din lobuli testiculari cu canale
seminifere, țesut interstițial și țesut conjunctivo-vasculară. În structura
unui lob se găsesc canalele sau tubii seminiferi.
Producerea spermatozoizilor are loc în acești tubi, care se prezintă ca niște
canalicule cu diametrul de 300-400 µ. Tubii seminiferi sunt formați dintr-o
membrană limitantă, din celulele lui Sertoli care constituie elementul de susținere
și în perioada maturizării sexuale din mai multe straturi de celule geminale.
Celulele lui Sertoli sunt celule mari, neprofilerative, dotate cu un nucleu mare
polimorf, și cu o citoplasmă abundentă.Constituie un suport pentru celulele
seminale cărora le asigură nutriția prin substanțele pe care le secretă.Ele
fagocitează resturile celulare provenite din spermatogeneză și s-a emis ipoteza că
sintetizează estrogeni.
Se apreciază că fiecare testicul conține circa 900 de tubi seminiferi cu o
lungine de 60-70 cm. În structura lobului testicular între tubii seminiferi se găsește
un țesut conjunctiv lax, numit țesut interstiția. În componența țesutul interstițial se
constată vase sanguine și limfatice, fibrocite, macrofage, uneori mastocite și celule
endocrine, Leydig susținute de către fibrile de colagen. Celulele Leydig se găsesc
sub forma de îngrămădări strâns legate unele de altele în jurul micilor vase
sanguine. În interiorul citoplasmei acestora, care înconjoară un nucleu central, se
găsește un reticul endoplasmic agranular bine dezvoltat, mitocondrii, incluziuni,
lipide, lizozomi și uneori pigmenți liposolubili.Celulele Leydig secretă
testosteronul, cărui cantitate este apreciată la circa 7 mg/24 ore.
Canalul deferent, are o formă de tub, continuând canalul epidimar, din
regiunea cozii epididimului, îndreptându-se în sus, trecând prin canalul inghinal,
ajunge în cavitatea pelviană, iar la nivelul fundului vezicii urinare prezintă o
porțiune dilatată, ampula canalului deferent.De aici grosimea canalului deferent se
subțiază, iar prin unire cu gâtul veziculei seminale dă naștere canalul
ejaculator.Canalul deferent la om, are o lungime de 35-45 cm și un diametru în jur
de 2,5 mm, în interior având o mucoasă formată dintr-un epiteliu prismatic,
pseudostratificat, iar la exterior o tunică musculară bine dezvoltată.Începând de la
testicul și până la orificiul abdominal al canalului inghinal, canalul deferent
19
împreună cu vasele, nervii și mușchii cremaster, formează cordonul spermatic de
care este suspendat testiculul.

Fig.2.1 Sistemul reproducător masculin

(https://liceunet.ro/manual-biologie-anatomie/sistemul-
reproducator/aparatul-genital-masculin/glandele-anexe)

Veziculele seminale, în număr de două au forma unor săculeți, și constituie

un rezervor unde este depozitată sperma,produsă de testicul.Așezate la baza
prostate, între vezica urinară și rect, ele produc cea mai mare parte din lichidul
spermatic. Mucoasa care le căptușește este acoperită cu un epiteliu simplu și
secretă un lichid transparent, incolor. Având o formă de pară cu vârful în jos, prin
racordarea porțiunea mai subțiri cu partea terminală , a canalului deferent se
formează canalul ejaculator. Canalele ejaculatoare în număr de două, se găsesc în
grosimea prostate și se deschid în uretra prostatică.
Prostata, este o glandă anexă,cu formă ovoidală, înconjurând ca un manșon
prima parte a uretrei. Ea este formată dintr-o capsulă fibroasă, și dintr-o stromă
conjunctivo-musculară, care conține circa 30-50 glande, ale căror canale se deschid
în lumenul uretrei, unde se varsă lichidul prostatic, lăptos, fluid și tulbure, cu o

20
reactive slab alcalină, care are o acțiune fluidifiantă asupra spermei emise,
influențând favorabil motilitatea spermatozoizilor.În structura prostate, intră un
mușchi neted, mușchiul prostatic care constituie al doilea sphincter
uretral.Contracțiile lui favorizează eliminarea lichidului prostatic care se amestecă.
Glandele bulbo-uretrale sau Cowper,sunt în număr de două, dreapta și
stânga, situate sub prostate, au mărimea unui bob de mazăre și secretă un lichid
clar de culoare alb-gălbuie, vâscos, pe care îl varsă în uretra peniană, intrând astfel
în compoziția lichidului spermatic în momentul ejaculării.
Organul genital extern al sistemului reproducător masculine este reprezentat
rădăcină și o porțiune mobile.Rădăcina se găsește în perineu, fiind fixate de oasele
pubiene și ischiatice.Porțiunea mobilă cuprinde corpul penisului și glandul. Corpul
penisului are forma unui cilindru puțin turtit, este acoperit de o piele fină, mobile.
Glandul penisului se găsește situate la extremitatea liberă a corpului, având o
formă aproape conică, descriindu-se un vârf și o bază.Suprafața glandului este
acoperită cu o tunica fibro-elastică numită albuginee.În structura penisului se
descriu corpii erectile care produc rigiditatea penisului, favorizând actul sexual.
Acestea sunt corpii vernoși ai penisului și corpii spongioși al uretrei.Suprafața
penisului este bogată în terminații nervoase, mai ales pe fața internă a prepuțului,
în regiunea frenului și a glandului unde se găsesc corpusculii senzitvi speciali.
Uretra, se prezintă sub forma unui canal care se întinde de la fundul vezicii
urinare până la orificiul extern al uretrei sau meatul uretral care se deschide în
vârful glandului. Se descriu trei porțiuni:

1) Uretra prostatică, care trece prin prostată, în ea deschizându-se în canalele

ejaculatoare și canalele excretoare ale prostatei. În apropierea orificiului de
evacuare a vezicii urinare, uretra este înconjurată de fibre musculare netede
circulare, formând sfincterul intern al uretrei.Uretra prostatică are o lungime
de 3-4 cm.
2) Uretra membranoasă se găsește în regiunea perineală, ea având un sfincter
uretral extern, lungimea este de 1-2 cm.
3) Uretra peniană, străbate penisul pe întreaga lungime a acestuia deschizându-
se la vârful glandului prin meatul uretral, lungimea ei fiind de 10-14 cm.
Scrotul, este o formațiune anatomică tegumentară în care se găsesc
testiculele. Peretele scrotului este format din mai multe straturi: la exterior dintr-o
piele subțire, elastică, pigmentară, încrețită, cu glande și peri rari. În zona mediană,
21
se găsește o cută, numită rafeul scrotului care în interior formează un perete
conjunctiv, ce delimitează două compartimente numite burse care conțin fiecare
câte un testicul. Sub tegumente se găsește dartosul, format din fibre musculare
netede, care participă, la formarea peretului dintre burse și întervine în încrețirea
pielii pe scrot. În continuare, spre interior se găsesc succesiv: tunica celulară,
formată din țesut celular lax; tunica musculară formată din fibre striate; tunica
fibroasă și tunica vaginală care este în contact cu albugineea testiculului.
Scrotul are un rol important în reglarea și menținerea temperaturii locale cu
2-3 grade inferioară temperaturii corpului, condiție importantă pentru asigurarea
unei spermatogeneze normale. Procesul de spermatogeneză este defavorizat de
temperaturi mai ridicate, aspect ilustrat în atrofiile testiculare observate în cazurile
când testiculele nu au coborât în scrot (criptorhidie).
Funcția de reproducere la bărbat, precum și secreția internă și internă a
gonadelor sunt sub controlul sistemului nervos central ( cortex, sistem limbic) și
sub controlul sistemului hipotalamo-hipofizar care funcționează pe baza unui
mecanism de ˶feed back.˝
Întreg acest ansamblu complex la care participă și alte glande endocrine
constituie ceea ce se cheamă gonadostatul masculin.Funcția de reproducere la
bărbat este influențată și de intervenția altor glande endocrine, în afară de
hipofiză.Astfel tiroida, suprarenalele, și heurohipofiza intervin direct sau prin
intermediul hormonilor adenohipofizari, tireotropi și corticotropi, modificând
funcție de secreție și excreție a testiculelor.

22
 CAPITOLUL II
AFECȚIUNEA
2.1 DEFINIȚIE

Infecția gonococică, denumită si blenoragie, uretrită gonococică,

blenoragie gonococică, este o boală transmisă prin contact sexual, infecto-
contagioasă, cu localizare primitivă uretrală. Termenul de gonoree (gr.gone:
sămânță+ rhoia=scurgere) a fost creat de Galien, iar cel de blenoragie (
gr.blennos=mucus+ rhegnynai=a curge) a fost creat de Sweudiar în 1784.
Morbiditatea prin gonoree este apreciată în prezent la 15-20 % din totalul
uretritelor. Producția infecției gonococice, se realizează prin traversarea mucoasei
genitale sau bucale prin-trun mecanims de fagocitoză din partea celulelor
epiteliale. Factorii hormonali intervin de asemenea în manisfestările clinice ale
gonoreei. Unele studii, au arătat faptul că, femeile care aveau o inflamație de ti
pelvină generală gonococică, se adresau pentru consultații serviciilor medicale în
prima săptămână al ciclului menstrual. Se consideră, faptul că progesteronul să
influențeze, înmulțirea gonococilor prin creșterea acidității mucusului vaginal,
înhibându-se astfel dezvoltarea acestor germeni. Faptul că numeroase infecții ale
colului uterin, faringelui și rectului sunt asimptomatice, s-ar datora unei înmulțiri a
gonococilor în aceste puncte ale organismului, fără o invadare importantă a
țesuturilor profunde. Modificările datorită acestor localizări ascunse pot fi ignorate,
iar infecția cervicală localizată poate exista în absența unor manisfetări dureroase.
In acest caz trebuie să se producă și o invazie tisulară, gonococia generalizată fiind
cel mai frecvent, o complicație a infecțiilor asimptomatice decât a blenoragiei
acute. O complicație gravă a infecției gonocice este inflamația pelvină. Ea s-ar
putea datora unei extensii retrogarde a infecției sau transportului gonocilor în
trompe de către spermatozoizi.
Fiind o boală cu transmitere sexuală, cea mai eficientă metodă pentru
a o preveni și combate, o constituie educația sexuală bine documentată și
convingătoare. În cadrul acțiunii de educare trebuie arătată importanța bolii, ce
efecte are pentru organismul uman, familie și societate. Se vor menționa, căi
eficiente pentru evitarea îmbolnăvirilor, iar în cazul contractării bolii, importanța
indiscutabilă pe care o prezintă un diagnostic precis, instituirea unui tratament

23
precoce și o supraveghere medicală de specialitate. Boala se poate transmite și prin
sărut sau contactarea tegumentelor și mucoaselor.

2.2 ETIPATOGENIE

Agentul etiologic, este gonococul Neisserie gonorrhaeae, descris de

Neisser (1879), care l-a găsit în puroiul unei uretrite. Acesta este un diplococ de
Gram-negativ, ce se găsesște frecvent în uretritele acute gonococice. El se prezintă
sub forma a 2 boabe de cafea, care se privesc prin față concavă. Fiecare coc are un
diametru de 0,6-0,8 µ. Cei doi coci sunt separați printr-un spațiu dinstinct.
Diplococii se găsesc dispersați sau grupați în grămezi extra sau intracelulare, în
interiorul leucocitelor polinucleare neutrofile. Localizarea intracelulară sub formă
de grămezi constituie caracterul cel mai important si are mare valoare diagnostică.
Din punct de vedere structural, gonococul este asemănător celorlalte
bacterii Gram-negative. El prezintă un înveliș celular compus din 3 elemente
principale: membrana externă, un strat rigid de peptidoglican și membrana
citoplasmatică. Cu ajutorul microscopiei s-au descoperit la suprafața gonocilor
formațiuni filamentoase, ˶denumite pili˝

PI G
LI ONOC

Figura 2.2 Gonococ

( http://advocatesaz.org/2011/04/11/sti-awareness-gonorrhea/)

24
 Aceștia joacă un rol important în aderența gonococilor între ei și de celulele
epiteliale ale mucoasei uretrale.
Întârzierea fenomenului de fagocitarea bacteriei de către
polinuclearele neutrofile se realizează prin:
a) Structura chimică și antigenică, în unde pilii sunt formați din proteine și din
mci cantități de hexoze.
b) Membrana externă, formată din proteine , dispuse în pereche, o pereche
principală este cuplată cu una secundară, care are o masă moleculară mai
mică, masa moleculară a celor 2 proteine, precum și caracterul antigen sunt
specifice fiecăreia și sunt carateristice pentru fiecae serotip de gonococ.
c) Stratul peptidoglicanic, format din acid muramic, alanină, acid glutamic șu
acid diaminopimelic.
d) Membrana citoplasmatică are o structură complexă.
Gonococul, are două antigene majore: antigenul proteic care se găsește în
pili și membrana externă; și antigenul polizaharidic care se află în peretele
celular.Aceste antigene declanșează formarea de anticorpi, mai ales cel proteic,
cel polizaharidic fiind mai puțin imunogen.
Patogenitatea gonococului depinde de fixarea lui la nivelul mcuaoselor și
invadarea acestora înainte de a fi îndepărtate de fluxul urinar și de mucus, ca și
de mijloacele naturale de apărare ale gazdei. Poarta de intrare o constituie, la
ambele sexe, mucoase uretrală,care poate fi și la nivelul mucoasei colului
uterin, mucoasei anale și conjunctivitei în timp ce mucoasa vaginală și bucală
constituie din epiteliu pavimentos pluristratificat, nu pot fi străbătute de
gonococ. Fixarea labilă a gonocilor pe mucoasa uretrală permită acestora să se
deplaseze pe suprafața mucoasei epiteliale și să extindă infecția locală și să se
detașeze pentru a infecta partenerii. După fixare, ajung în 3 zile în țesut
conjunctiv subepitelial, unde se înmulțesc și eliberează diferite substanțe
chimice și enzimatice, determinând o reacție inflamatorie.

25
 2.3 EPIDEMIOLOGIE

Contaminarea se face de regulă direct pe cale sexuală și foarte rar

indirect deoarece gonococul nu rezistă decât foarte puțin în afara
organismului.Boala este de 3-4 ori mai frecventă la bărbați decât la femeie, unde
îmbracă o formă asimptomatică, mai rar diagnosticată. Rezervorul principal al
infecției gonococice îl constituie femeia, care de obicei ignoră boala și de aceea o
transmite cu ușurința mai departe.Ele au o infecție asimptomatică, în
diagnosticarea căreia testele imunologice moderne ( hemaglutinarea) ar putea avea
un rol important. Frecvența maximă a bolii este între 15-30 ani, adică în perioada
maturității sexuale. Afecțiunea este mult mai frecventă în mediul urban decât în cel
rural. Din datele statistice rezultă că la bărbat, forma acută este de 6 ori mai
frecventă decât forma cronică, iar le femei forma cronică este de 10 ori mai
frecventă decât forma acută.Factorii care au dus la recurdescența infecțiilor
gonococice sunt modificările demografice, sociale, economice, comportament
anormal, precum prostituția, mai ales clandestină, consumul mare de băuturi
alcoolice, diminuarea gonococului la antibiotice, apariția de surse producătoare de
penicilină, au contribuit la creșterea morbidității prin gonoree.
Folosirea largă a anticoncepționelor a diminuat riscul sarcinilor, dar a
adus creșsterea numărului de contacte sexuale, și prin consecință creșterea
morbidității prin infecții gonococice.

2.4 FIZIOPATOLOGIE

Disfuncțiile organismului în timpul bolii sunt multiple, cea mai des

întâlnită fiind infertilitatea. Modul de producere a bolii, este reprezentată de
contact sexual, iar creșsterea infecției este datorată de următorii factori:
1. Schimbarea mai frecventă a partenerilor sexuali.
2. Mobilitatea mai mare a populației
3. Rezistență în continuă creștere a gonocilor la acțiunea antibioticelor
4. Utilizarea din ce în ce mai puțin frecventă a prezervativelor și diafragmelor
cu produse spermicide ca metode anticoncepționale.

26
5. Recurgerea din ce în ce mai frecventă la produse anticoncepționale
administrate pe cale bucală
În funcție de locul introducerii inițiale a infecției gonococice, este
obișnuit să se facă distincția între următoarele tipuri de gonoree:
a) Genital (gonoree urogenitală);
b) Extragenital (afectarea gonoreică a ochilor, a faringelui și a rectului);
c) Diseminată sau metastatică (gonoree complicată).
După pătrunderea unei infecții gonococice în organismul noului său gazdă,
parazitul aproape instantaneu cu ajutorul pili (zone de atașament) este fixat ferm
la celulele epiteliale și după 1-2 zile este posibil să se detecteze agentul patogen
în procesul de cercetare de laborator. Fagocitoza incompletă caracteristică unei
leziuni gonococice conduce la faptul că microorganismele viabile se deplasează
în stratul subepitelial unde își formează coloniile și, provocând distrugerea
epiteliului, pătrund în vasele limfatice ale organelor genitale. Ca rezultat,
fagocitele se îndreaptă către locul acumulării lor, ceea ce provoacă secreții în
uretra (exudatul care conține o cantitate mare de agent patogen) și în stratul sub
infiltrarea epiteliului, care poate persista mult timp chiar și după ce parazitul
este ucis. Deseori există o înlocuire a infiltrației cu țesut cicatricial, după care se
formează stricturi (îngustarea uretrei).
În ciuda faptului că gonococii nu se pot mișca independent, inflamația
acoperă treptat noi zone ale stratului superior al membranei mucoase datorită
răspândirii limfogene a agentului patogen.
Adresarea la medicul specialist, târziu, nerespectarea medicamentației și
indicațiilor terapeutice sau întreruperea tratamentului prescris, poate favoriza o
extindere a infecției la vezica urinară, prostată, epididim, testicul sau chiar la
alte organe precum și la articulații. Netratată corespunzător, produce sterilitate
prin blocarea căilor de eliminarea a spermatozoizilor.

27
 2.5 MORFOPATOLOGIA

Cel mai adesea, infecția gonoreică este transmisă sexual (cu contact
genital). În acest caz, sursa de infecție este o persoană bolnavă care suferă de o
formă asimptomatică sau ușoară de gonoree.
Există câteva modalități de infectare:
1. Patologia sexuală este cea mai frecventă dintre ele din populația adultă.
Bacteriile trec la partenerul sexual după contactul neprotejat.
2. Contact și mod de uz casnic. În cazul în care casa utilizează prosoape
comune, covorașe sau lenjerie de pat, apoi mai puțin de un procent din
cazuri, este posibil să se infecteze accidental. Bacteriile trăiesc foarte
puțin în afara corpului uman.
3. Contact și mod de uz casnic. În cazul în care casa utilizează prosoape
comune, covorașe sau lenjerie de pat, apoi mai puțin de un procent din
cazuri, este posibil să se infecteze accidental. Bacteriile trăiesc foarte
puțin în afara corpului uman.
Efectul infecției asupra organismului sunt prezentate ca simptome generale,
unde blenoragia poate da o stare de oboseală, slăbiciune generală, antrenând o
depresie psihică. Simptomatologia clinică este diferită la bărbat și la femeie; la
bărbat,în majoritatea cazurilor, se prezintă ca o boală acută și numai prin absența
îngrijirii sau al tratamentului se cronicizează.
Se manifestă prin inflamarea uretrei, la circa 3-5 zile după contact sexual,
jenă la urinare, usturime intensă, apariția unei scurgeri, inițial transparente, care
devine purulentă cu o culoare galben-verzuie.
La femei, se produce inflamație vaginului și al uretrei, care se extinde la uter
anexe, peritoneu, cu simptome de arsuri pe uretră, urinări dese și sânge în urină. La
compresiunea pe uretră, apare o scurgere purulentă de culoare galben-
verzuie.Simptomele se atenuează foare rapid, după 5-10 zile de la infecție.
Netratarea la timp a infecţiei cu gonoree poate duce la complicaţii grave.

28
 Secreția
matinală, picătura
˶bonjour˝

2.5.1 Gonoc la bărbat

Netratarea la timp a infecţiei cu gonoree poate duce la complicaţii grave.

Infecţia poate fi transmisă de la mamă la făt, de aceea se recomandă testarea
ambilor parteneri pentru infecţii cu transmitere sexuală, înainte de sarcină.
Gonococii nu pot penetra membranele intacte în timpul sarcinii, dar ruptura
prematură a acestor membrane conduce la infectarea lichidului amniotic și a
fătului. Infecția unei gonoree a nou-născutului poate să apară atunci când trece prin
canalul de naștere al unei mame bolnave. Datorită contactului cu lichidul amniotic
infectat, poate apărea o infecție intrauterină a fătului, precum și unii specialiști care
permit o infecție hematogenă intrauterină (gonococcemie). Orbirea la nou-născuți
în jumătate din cazuri este cauzată de infecția cu gonoree. Se poate transmite și
prin intermediul aşternutului, lengeriei, buretelui de baie, ştergarului folosit de
mama bolnavă, apoi imediat de copil. Prin obiectele de uz casnic mai des se
îmbolnăvesc fetiţele, la care poate fi atacată atît mucoasa organelor genitale, cît şi
cea a ochilor, gurii etc. Pentru a preveni Gonoreea la copii are o deosebită
importanţă profilaxia bolilor venerice şi respectarea în tocmai a măsurilor de igienă
personală. Copii trebuie să doarmă în pătucul lor, să aibă oala de noapte
individuală, ştergar şi burete.

29
 Figura 2.5.2 Conjunctivita gonococică la copii

2.6 CLASIFICAREA INFECȚIEI

2.6.1 INFECȚIA GONOCOCICĂ ACUTĂ LA BĂRBAȚI

Infecția gonococică acută se împarte în gonoreea acută anterioară și acută

totală.
a) Uretrita gonococică anterioară, debutează în general printr-un prurit și
usturimi la nivelul fosei naviculare, apoi se observp tumefierea și înroșirea
meatului și apariția secreției uretrale alb-gălbui sau galben-verzuie, ce
devine progresiv abundentă.Secreția uretrală este semnul cel mai important
al bolii și de precizare al diagnosticului.În această formă clinică, proba celor
două pahare arată că numai în primul pahar urina este tulbure.Se poate
produce o inflamație a mucoasei balano-prepuțiale, ce poate duce la fimoză.
Se pot observa cordoane de limfangită și adenopatie inghinală inflamatorie
însoțită de o stare febrilă, 38̊ C.
b) Uretrita gonococică totală este numită impropriu și uretrita gonococică
posterioară.Când infecția se propagă de la uretra anterioară la posterioară,
acesta de vine totală. Un semn că uretrita a devenit totală, este scăderea
cantitativă a secrețiilor uretrale, deoarece uretra posterioară dirijează
secrețiile spre vezica urinară. Se poate produce o iritație a sfincterului ezical
care determină o polichiurie, dureri la sfârșitul micțiunii și uneori hematurie

30
 terminală, erecțiile sunt frecvente și dureroase, apar poluțiile nocturne și
hemospermie

2.6.2 INFECȚIA GONOCOCICĂ CRONICĂ

Gonoreea cronică este mai rară decât infecțiile uro-genitale

microbiene negonocice care au devenit foarte frecvente în prezent. Spre
deosebire de gonoreea acută în care infecția ocupă o mare suprafață a uretrei, în
gonoreea cronică este, infecția este localizată datoriă modificărilor mucoasei
traduse prin apariția unui epiteliu stratificat cu celule plate improprii dezvoltării,
fixării și pătrunderii în profunzime a gonococului.
Din punct de vedere clinic se deosebesc două forme: uretrita
gonococică cronică deschisă și închisă.
Uretrita gonococică cronică deschisă se caracterizează printr-o
secreție uretrală permanentă, puțin abudentă, ce conține celule epiteliale
descuamate, mucus, leucocite, urinele sunt tulburi în ambele pahare.În unele
cazuri secreția se reduce la o simplă picătură seropulentă, de obicei numai
dimineața, ˶picătura matinală˝. Secreția poate deveni abudentă, în urma unor
raporturi sexuale, după ingestia de băuturi alcoolice, călărie, mers pe bicicletă
sau motocicletă. Exprimarea manuală a uretrei, de obicei pe care îl capătă unii
bolnavi, cu un psihic modificat din cauza bolii, este o cauză importantă de
permanentizare a secreției uretrale. Subiectiv, bolnavii nu acuză nici un
simtpom sau unii acuză senzație de umezeală a secreției uretrale/
Uretrita gonococică închisă sau cu recăderi, se caracterizează prin
perioade de vindecare clinică aparentă, de durată variabilă, întretăiată de
recăderi, care apar în urma unor excese sexuale, ingestii de băuturi alcoolice,
cafea , călărie sau fără p cauză evidentă.Recidivele se caracterizează printr-o
secreției uretrală sero-purulentă moderată, care se vindecă ușor prin
antibioterapie. Explicația acestor recăderi o constituie deschiderea unor focare
gonococice ( glande uretrale, prostatită), închistate ce reinfectează periodic
uretra. Uneori este foarte greu de a preciza reperul gonococic.

31
 2.6.3 INFECȚIA GONOCOCICĂ

ACUTĂ LA FEMEI

Din punct de vedere clinic deosebim două forme: infecția gonococică

acută și infecția gonococică cronică
Infecția gonococică acută este excepțional de rară, se traduce prin
scurgeri purulente abundente și chiar metroragii, dureri, usturimi la micțiune. Se
întâlnește clasic la fetele căsătorite, care sunt infectate de soțul bolnav, gonococul
acționând pe țesuturi virgine, declanșează o reactivitate violentă.

2.6.4 INFECȚIA GONOCOCICĂ CRONICĂ

Infecția gonocociă cronică, este de regulă, asimptomatică, atenuată cu

o evoluție cronică, datorită focarelor cronice, care se găsesc în totalitate în afara
uretrei; sunt multiple și greu de abordat. Conformația anatomică a organelor uro-
genitale, debutul insidos, și evoluția atenuată, fac ca în unele cazuri să treacă
neobservată.În asemenea cazuri, numai apariția unei gonorei la partener sugerează
diagnosticul, și determină investigații bacteriologice ( culturi pe mediul selectiv
pentru gonococ) care precizează diagnosticul. Formele asimtpomatice joacă un rol
epidemiologic important, în transmiterea în lanț al gonoreei.
De cele mai multe ori, afecțiunea debutează insidios prin descrete
usturimi la micțiune, disurie, polachiurie relativă și o discretă secreție care este
interpretată o leucoree banală. La examenul genital se poate observa o picătură de
puroi alb-verzui, când se exprimă uretra cu degetul, pe simfiza pubiană. În formele
atenuate, apare reactivitatea procesului inflamator, cu fiecare ciclu menstrual, din
care rezultă contagiozitatea maximă se remarcă în primele zile după
menstrauție.Infecția gonococică cronică la femeie, se poate însoți de o
simptomatologie variată care uneoi nici nu sugerează, diagnosticul, astfel: leucoree
discretă, dureri în timpul raporturilor sexuale, mărire de volum a vulvei, datorită,
inflamației glandei vulvare, vaginite cu mucoasa roșie-zmeurie, ușor sângerândă,
cervicite, salpingite, anexite.

32
 2.6.5 INFECȚIA GONOCOCICĂ
ORO-FARINGIANĂ

Infecția gonococică oro-faringiană, se observă la bărbații

heterosexuali în proporție de 7% din cazurile cu gonoree, la 25-30 % la bărbații
homosexuali și la 10-14 % la femeile bolnave.Este adesea asimptomatică, uneori
are aspectul unei angine eritematoase banale mai rar a unei amigdalite exudative
Investigarea pacientului cu faringita gonococica trebuie inceputa cu
anamneza, care poate releva posibile comportamente la risc, raporturi sexuale
neprotejate sau istoric recent de infectie gonococica cu alte localizari. Examenul
fizic general este destul de sarac. Cu exceptia unei limfadenopatii cervicale,
pacientul nu prezinta nimic sugestiv.Principala investigatie este reprezentata de
efectuarea culturilor microbiologice pentru gonococ. Se recolteaza probe de pe
mucoasa faringiana care vor fi apoi insamantate pe medii speciale, unde se asteapta
dezvoltarea coloniilor de gonococ. Culturile sunt apoi incubate in mediu bogat in
dioxid de carbon (gonococul fiind o bacterie carei ii place dioxidul de carbon) si se
urmareste placa de cultura. Se analizeaza apoi la microscop si se stabileste daca au
crescut sau nu gonococi pe ea.
In cazul in care pacientul se prezinta cu simptome mai grave sau este suprins
in plin frison, se recolteaza si probe de sange. Specialistii recomanda tuturor
pacientilor care banuiesc ca au avut contact sexual infectant sa comunice medicului
riscul de a avea faringita gonococica.
Complicatiile pot fi comune pentru cele doua sexe:
a) Artrita gonococica;
b) Bacteriemie diseminata cu mestataze septice la distanta.
Complicatii specifice barbatilor sunt:
a) Epididimita;
b) Orhita;
c) Prostatita acuta;
d) Stricturi uretrale, abceses periuretrale.
Complicatiile specifice femeilor includ:
a) Risc crescut de aparitie a sarcinii ectopice;
b) Infertilitate;
c) Perihepatita;
d) Boala inflamatorie pelvina;
33
 2.6.6 INFECȚIA GONOCOCICĂ ANO-RECTALĂ

Infecția gonococică ano-rectală se observă la femei la 6% din totalul

cazurilor cu gonoree și la 5% la bărbați, după o incubație de 2-10 zile.
Clinic se prezintă sub forma unei ano-rectite congestive banale sau sub
forma unei congestii hemoroidale, care nu sugerează, diagnosticul.
La femeie infectarea ano-rectală, se datorează contaminării de
vecinătate prin intermediul leucoreei gonococice. Defecația, prolabează mucoaasa
rectală, și exprimă secrețiile vaginale favorizând astfel contaminarea.Foarte rar,
infecția gonococică ano-rectală, îmbracă un caracter acut, traducându-se clinic prin
dureri ano-rectale, și sacrate, fenomene rectale ( rectite cu dureri la defecație și
uneori secreții purulente), sau anoragii ca urmare a congestiei hemoroizilor sau
apariția unei tromboflebite hemoroidale.
Diagnosticul se pune numai pe baza culturilor pe medii selective.
Deoarece în 10% din cazuri singura localizare este ano-rectală se impune controlul
sistematic se impune controlul sistematic al regiunii respective prin culturi.
Importanță epidemiologică are localizarea endo-cervicală, la femei
uretrală, la bărbați heterosexuali și ano-rectală la bărbați homosexuali.

2.7 TABLOUL CLINIC

Primele simptome ale gonoreei apar în 2 – 10 zile (perioada de

incubaţie) după infectare. Gonoreea poate fi acută și subacută, de la momentul
infectării până la manifestarea simptomelor trecute până la 2 luni și cronică -
după mai mult de 2 luni. După cum știți deja, perioada de incubație a gonoreei
rar depășește 7 zile. La expirarea acestei perioade, apar primele semne ale bolii,
enumerate mai sus.
Apoi se manifestă gonoreea, simptomele de care sunt foarte tipice, frecvența
nevoii de a urina, descărcarea grosimii pururlente de gestiune galben maronie
din uretră .Descărcarea are un miros neplăcut și după un timp devine mai densă.
În cazuri rare, când gonoreea nu a fost tratată, se poate răspândi prin
sânge şi poate cauza infecţii în alte părţi ale corpului, cum ar fi pielea şi
articulaţiile

34
 2.7.1 Simptomele şi semnele gonoreei la bărbaţi

Cele mai frecvente semne şi simptome ale gonoreei la bărbaţi sunt:

a) Disconfort, dureri sau usturimi în penis timpul urinării;
b) Apariţia secreţiilor mucoase din penis care, în câteva zile, devin
purulente, de culoare galben-verde murdar şi pot conţine dungi de sânge
proaspăt;
c) Pot să apară umflături şi dureri în scrot.

2.7.2 Simptomele şi semnele gonoreei la femei

Cele mai frecvente semne şi simptome ale gonoreei la femei sunt:

a) Scurgeri vaginale purulente, de culoare galben-verde, cu un miros
neplăcut
b) Uşoare sângerări vaginale care nu sunt legate de menstruaţie
c) Dureri în timpul actului sexual
d) Dureri prelungite, cu senzaţie de tragere în abdomen Febră;
e) Greaţă sau vomă;
f) Dificultăţi de concepere a unui copil

2.7.3 Simptomele comune

Atât la femei, cât şi la bărbaţi, în anumite situaţii, pot exista următoarele

simptome ale gonoreei:
a) Durere în gât – un semn de pătrundere a infecţiei în gât;
b) Iritaţii şi inflamaţii ale ochilor – un semn de răspândire a infecţiei la ochi;
c) Durerile în zona rectului şi eliminările purulente din anus pot fi semne ale
gonoreei rectale.
În unele cazuri, gonoreea nu se manifestă prin niciun simptom (gonoreea
asimptomatică, gonoreea cronică), dar chiar şi într-o asemenea situaţie, boala
persistă, iar persoana este purtător de infecţie şi poate infecta alte persoane.
Gonoreea cronică şi complicaţiile severe asociate cu ea (infertilitatea,
bolile articulare) sunt mai frecvente la femei.

35
 2.8 FORME CLINICE

1. Uretrita și cervicita au o perioadă de incubație mai mică de 10 zile.

2. Gonoreea anorectală determină reacția acută la femei, datorită extinderii
exudatului cervical până la nivelul rectului și la homosexuali.
3. Gonoreea faringiană este de regulă ușoară sau asimptomatică, calea de
infectare fiind reprezentată de expunderea sexuală oral-genitală. Aceasta
coexistă aproape întotdeauna cu infecția genitală, este autolimitată și
rareori se transmite la contacții sexuali.
4. Gonoreea oculară la un adult apare de regulă ca urmare a auto inoculării
de la nivelul genital și se poate manifesta prin edemațierea marcată a
pleoapei, hiperemie severă și chemozis, precum și printr-o secreție
purulentă abundentă.
5. Gonoreea la femeile însărcinate poate avea consecințe grave atât pentru
mamă cât și pentru copil. –
6. Salpingita și boala inflamatorie pelvină se asociază cu un risc crescut de
pierdere a sarcinii.
7. Ruptura prematură a membranelor amniotice, nașterea prematură,
corioamniotita, omfalita și sepsisul nou-născutului sunt complicații
obișnuite ale infeției gonococice materne în al treilea trimestru de sarcină.
8. Cea mai frecventă formă de gonoree la nou-născuți este oftalmia, care se
previne cu un agent profilactic (unguente oftalmologice care conțin
eritromicină sau tetraciclină) dar tratamentul necesită antibioterapie
sistemică.
9. Artrita gonococică apare secundar bacreriemiei gonococice. Diseminarea
are două stadii: bacteriemic și stadiul de artrită supurativă, care imiplică
una sau două artiulații, cu tenosinovită și leziuni cutanate. Menstruația și
deficitul de complement de la C5 pană la C9 reprezintă un factor de risc
pentru diseminarea infecției gonococice.

36
 2.9 INVESTIGAȚII

Pentru diagnosticul gonoreei ar putea fi nevoie de următoarele teste:

Analiza primei porţiuni a urinei de dimineaţă – pentru efectuarea acestui test
medicul vă poate cere să prezentaţi urina pentru analiză. Pentru a creşte
probabilitatea obţinerii rezultatului corect al analizei, este necesar să colectaţi
primele 10-15 mL din prima urină de dimineaţă.
Frotiul bacteriologic din vagin sau din uretră (la bărbaţi) – permite să se
detecteze agenţii patogeni ai gonoreei (Gn, diplococii gram-negativi) în
secreţiile din vagin sau din uretră.Pentru bărbați, colectarea materialului pentru
frotiu se efectuează cu o sondă specială sau cu un tampon, care se introduce în
uretră Timp de câteva ore, după colectarea probelor pentru frotiul bacteriologic,
pot exista dureri uşoare, arsuri şi disconfort în zona glandului penian.
Frotiul vaginal este o analiză simplă, care presupune prelevarea uneia sau a
mai multor probe de secreții din cavitatea vaginului
Analiza PCR – este utilizată în acele cazuri în care, în pofida existenţei unor
suspiciuni grave de gonoree, frotiul bacteriologic nu a evidenţiat prezenţa
agentului patogen în selecţie (acest lucru este posibil, mai ales în caz de boală
Datorită faptului că mai mult de 60% dintre cazurile gonoreei se asociază
cu alte infecţii cu transmitere sexuală (inclusiv chlamydia, micoplasma,
tricomonaza.

FIG. 2.9.1 Neisseria gonorrhoeae (coloratie Gram, x1000)

37
 2.10 DIAGNOSTIC

2.10.1 DIAGNOSTIC POZITIV

Datele epidemiologice, anamneza și examenul clinic sugerează diagnosticul

de infecției gonocică acută la bărbați. În această formă diagnosticul poate fi
confirmat în 97% din cazuri numai printr-un frotiu din secreția uretrală colorat cu
albastru de metilen. În restul formelor de infecții gonococice, diagnosticul se poate
preciza numai pe baza culturilor pe medii selective.
Diagnosticul de laborator al bolii se pune pe frotiuri colorate și pe culturi pe
medii selective, detectarea reactivității umorale ( a anticorpilor serici) și detectarea
imunocelulare).

2.10.2 DIAGNOSTICUL PE FROTIURI COLORATE

Un rol important în eficiența diagnosticului de laborator îl are recoltarea

materialului infectant.
La bărbați, recoltarea e face de la nivelul meatului urinar sau uretrei
anterioare (1-2 cm) cu o ansă flambată sau cu un tampon de vată sterilă, din
secreția uretrală sau uretroprostatică după masaj al prostatei. Recoltarea se va face
și din sedimentul urinar.Uneori este necesară o reactivitate cu nitrat de argint 2% (
2-3 ml) sau cu 500 ml bere, consumată cu circa 8 ore înainte de recoltare.
La femeie, recoltarea se face din:
1. Colul uterin, când secreția este discretă acesta exprimându-se cu valva
2. Uretră, după exprimarea acesteia cu degetul pe simfiza pubiană
3. Glandele lui Skene ( orificiile lor se deschid inferolateral de orificiul
uretral) care vor fi exprimate prin aceeași manevră
4. Glandele lui Bartholin ( orificiul este situat pe fața internă a labiilor
mari la unirea celor 2/ anterioare cu 1/3 posterioară.
Diagnosticul pe frotiu colorat se face prin coloraâia cu albastru de metilen,
colorația Gram și prin imunofluorescență.
Colorația cu albastru de metilen este cea mai simplă și cea mai rapidă
putându-se efectua în orice dispensar venerian și ea permite diagnosticul în 97%
din cazurile de infecție gonococică acută la bărbați.

38
 Colorație Gram este mai complicată, poate fi totuși efectuată în orice
laborator și are drept scop să facă diagnosticul diferențial între gonococ, care este
Gram negativ și pseudogonococi sau mimae, care au același aspect morfologic dar
sunt Gram pozitiv.
Imunofluorescența poate fi folosită ăentru identificarea gonococilor pe frotiu
obținut din secrețiile patologice. Sensibilitatea ei depinde de natura conjugatului de
fluoresceină, de numărul de gonococi din produsul patologic, de experiența celui
care o efectuează.Această metodă e mai rentabilă decțt culturile pentru
identificarea gonococului din leziunile cutanate, lichidul articular și prostatic este
mai laborioasă, necesită numai aparatură și personal calificat.Este o metodă de
cercetare și are eficiență mică în diagnosticul curent și preț de cost ridicat

2.10.3 DIAGNOSTICUL PRIN CULTURI.

Recoltarea se face cu o ansă sterilă sau mai bine cu un tampon de vată

sterilă, la bărbat din uretră, la cei homosexuali, tot din uretră și rect ( se introduce
tamponul și se lasă 30 de secunde), iar la femeie din uretră, colul uterin și rect, iar
dacă este cazul la ambele sexe și din oro-faringe. La femeie, rezultatul este peste
85% din cazurile de infecție.
Mediile selective sunt medii sintetice sau semisintetice de la mediul simplu,
cu agar șocolar la medii complexe Peizer-Steffen, Muller-Hinton, Thayer-Martin,
Hial, mediul cu ou selectiv Arad (Ilea-Istrate) sau cu hidrolizat de lactalbumină,
îmbogățite cu factori de creștere : extracte de levură, fier ionic, aminoacizi. S-a
mprit eficiența mediilor prin adăugare de antibiotice ( polimixină B, amfotericina
B) și alte produse chimice care permite creșterea gonococului dar inhibă
dezvoltarea florei microbiene și fungice asociate.
Mediile de transport sunt destinate să asigura transportul produselor
patologice recoltate în dispensar până la laboratorul de specialitate unde să se facă
însămânțări pe medii selective pentru gonococ. Ele sunt eficiente pe distante
scurte, pe timp limitat și în anumite condiții de temperatură. Cele mai utilizate
sunt: Stuar, modificat de Amies, Kallujj și colaboratorii, Transgraw și Gravilescu-
Lazăr.

39
 Gonoreacția, utilizând un antigen sensibil va putea fi de folos în precizarea
diagnosticului numai în cazul complicațiilor grave când se poate induce o
reactivitate imunocelulară întinsă.

2.10.4 DIAGNOSTC DIFERENȚIAL

În diagnosticul diferențial vor fi luate în considerație uretritele cu germeni

banali (vindecare ușoara sau cronicizare); uretritele amicrobiene, virotice subacute
(incubație lungă, secreție albă-cenușie, puțin abundentă); uretrita tricomonazică
(secreție alb-spumoasă, prezentă de trichomonas); uretrite chimice (instilații
uretrale intempestive); leucoree, infecția cu Chlamydia, endometrioza, torsiunea de
testicul, infecții ale tractului urinar, vaginita, conjunctivita negonococică,
endocardita negogocică, artrita septică

2.11 EVOLUȚIE. PRONOSTIC. COMPLICAȚII

La bărbat, o uretrită (inflamaţia uretrei) este cea mai frecventă dintre

manifestări. Ea apare într-un interval de la 4 la 20 zile după contactul infectant, sub
forma unei scurgeri uretrale gălbui, abundente, care pătează lenjeria şi este însoţită
de arsuri la micţiune. în absenţa tratamentului, pot apărea inflamaţii locale
(prostatită, cistită sau orhiepididimită) şi uretrită poate evolua spre o formă
subacută sau cronică al cărui risc major este o îngustare a uretrei, sursă a unor
dificultăţi suplimentare la micţiune.
La femeie, simptomele sunt adesea mascate, blenoragia declarându-se sub
forma de leucoree (pierderi albe) şi de inflamaţii locale (cervicită, bartholinită,
cistită). Infecţia poate ajunge la ovare şi trompe, chiar poate provoca o
pelviperitonită (peritonită limitată la bazin), şi poate fi cauza unei ulterioare
sterilităţi.
La fetiţa, care poate contracta boala prin folosirea, de exemplu, a unui
prosop contaminat de un alt utilizator, blenoragia se manifestă adesea printr-o
inflamaţie a vulvei şi a vaginului.

40
 La noul-născut, transmisia se face în momentul naşterii şi se traduce printr-o
oftalmie gonococică. Diagnosticarea este uneori dificilă din cauza localizărilor
atipice: stomatită şi faringită (după raport orogenital), anorectită, endocardită sau
meningită consecutivă unei atingeri a faringelui. Diagnosticul trebuie să fie
confirmat printr-un examen de laborator, direct (frotiu) sau după cultură, realizate
pornind de la prelevatul local.
Complicațiile infecțiilor locale sunt puțin mai rare datoriă eficienței
terapeutice a chimio și antibioterapiei. Simptomele trebuie bine cunoscute,
deoarece nediagnosticarea corectă produce o serie de tulburări funcționale, iar
datorită simptomatologie minime, care sunt neglijate de bolnav pot constituii
focare grave de infecție.
Complicațiile se clarifică, astfel:
1. Locale, regionale ( de vecinătate)
2. Generale ( la distanță)
Complicațiile locale la bărbat sunt uretrale și peniene: balanita, morganitele,
litritele, cowperita, periuretrita și stricturile uretrale.
Balanita este un eritem difuz al mucoasei balano-prepuțiale, care este
acoperită de o secreție sero-purulentă, uneori abundentă.Bolnavii acuză senzații de
usturime, arsuri, înțepături sau de prurit local.
Morganitele se datoresc localizării infecției în glandele intraceptiale de
lacunele Morgagni.Diagnosticul se precizează prin uretro-scopie, care arată o
congestie mai accentuantă în jurul orificiilor glandelor respective.
Litritele se datoresc localizării infecției la glandele Littre.Clinic se decelează
sub forma unor mărgele.Uretroscopia arată mucoasa denivelată de mici tumorete
roșii sau galbene de mărimea unei gămălii de ac sau bob de mazăre.
Cowperita este mai rară și reprezintă localizarea infecției gonococice la
nivelul glandei Cowper.Clinic se decelează o tumoretă în regiunea perineală
înaintea și înafara anusului de o parte și de alta a bulbului uretral.
Periuretrita este propagarea gonococului asociat cu piogeni în țesuturile din
jurul uretritei.Se manifestă clinic prin dureri permanente pe traiectul uretrei, erecții
dureroase și scurgeri uretrale purulente.
Stricturile purulente sunt complicații tardive ale unei gonoree neglijată sau
prost tratată.
Complicațiile locale la femei sunt: skenita și bartholinita.

41
 Skenita este inflamația glandelor Skene care sunt situate la o parte și de alta
a meatului urinar. Afectarea lor este relativ frecventă și poate avea loc în toate
formele de infecție gonococică, fiind descrisă în formă acută și cronică.În forma
acută care este foarte rară se observă un edem în jurul meatului urinar, cu jenă la
micțiune și cu senzații locale de arsuri, înțepături sau prurit. În formele cronice se
pot observa mici tumorete circumscrie în jurul orificiilor glandelor, iar prin
exprimarea lor apare o secreție muco-purulentă.
Bartholinita este reprezentată de infecția glandei Bartholin, și se prezintă în
formă acută sau cronică.În forma acută se observă o tumefacție la nivelul labiei
mari, de mărimi variabile până la un măr, acoperită de tegumente roșii, lucioase și
edemețiate. La palpare se percepe fluctuență, și o sensibilitate marcată. Bolnava
acuză spontan dureri mari ce iradiază spre regiunea inghinală și coapse asociate cu
alterarea stării generale, și febră mare. Dacă nu se face drenarea( pe fața internă a
labiei mari) poate fistuliza spontan.În forma cronică, durerile locale sunt moderate
și intermitente. La examenul local se constată o tumefacție a extremității
posterioare a labiei mari, dură, sensibilă, de regulă fistulizată, iar la presiune apare
puroi.
Complicațiile regionale la bărbat sunt: prostatita și epididimita.Prostatita se
produce datorită propagării infecției la prostată.Rareori este separată de regulă
fiind asociată, și cu infectarea veziculelor seminale sub forma unei prostato-
veziculite. Au de obicei evoluție cronică și mai rar una acută.
Epididimita este de regulă unilaterală, mai rar bilateral, în forma acută
bolnavul acuză, dureri accentuate în hemiscrotul, care este edemețiat, roșu iar
epididimitul mărit de volum, foarte sensibil, iar în forma cronică, evoluția clinică
este puțin mai zgomotoasă. Bolnavul acuză o jenă dureroasă ușoară, iar epididimul
pare îngroșat. Pot produce tulburări de spermatogeneză, sau chiar azoospermie; în
afectarea bilaterală, pot conduce la sterilitate.
Complicațiile regionale la femei sunt: anexita și pelviperitonita.Anexita
apare datorită propagării infecției gonococice la trompa uterină și ovar, În general
salpingele prezintă leziuni predominante, ovarul fiind mai puțin sau deloc
afectat.În forma acută, bolnava acuză dureri în pelvis sau predominanță într-o fosă
iliacă, care iradiază spre coapsă, sacru, coccis lombe sau vezica urinară. Se
însoțește de tenesme rectale, cistalgii, grețuri, vomismente sau metroragii. Bolnava
este febrilă cu starea generală alterată. În forma cronică, bolnava este afebrilă,

42
starea generală neafectată, dureri locale moderate, iar la tușeu vaginal se palpează
anexa mărită de volum, dureroasă dură și sensibilă la presiune.
Pelviperitonita este o complicație foarte rară, întâlnită la fete, tinere
căsătorite recent și foarte rar la femei adulte. Poate fi secundară unei salpingite.
Clinic prezintă toate semnele unei iritații peritoneale cu febră mare, durero
pelviene accentuate și starea generală alterată.
Complicațiile generale sunt comune ambelor sexe, ele sunt rare și se
realizează prin bacterimii cu localizări în diferite țesuturi, organe sau septicemie.
Complicațiile articulare pot afecta o singură articulație ( mono-artrita) sau
mai multe articulații ( poliartrite)
Complicațiile oculare sunt grave și cuprind: conjunctivita gonococică a
noului-născut, prin infecția de la mamă, în timpul nașterii. Reapariția acesteia,
reactualizează, procedeul Crede, cu instilarea de nitrat de argint 1% în sacul
conjunctival în scop profilactic.
Complicațiile cutanate sunt rare și îmbracă mai multe aspecte clinice:
1. Sindromul cutanat compus format dintr-o erupție polimorfă, alcătuită
din macule, papule, papulo-vezicule, pustule, bule.
2. Ectima gonococică, este foarte rar observată cu localizare perigenială.
3. Abcesele cutanate sunt secundare unei diseminări, hematogene unice
sau multiple, fistualizate cu localizare la extremități, genital sau
perigenital.
4. Keratodermia gonococică, , este excepțional de rară.

Fig. Erupție cutanată hemoragică.

43
 Complicațiile cardio-vasculare cuprind pericardita sero-sanguino-lentă sau
prezența gonococilor în exudat și endocardita cu evoluție mai benignă decât cea
streptococică.S-au descris și tromboflebite ale venelor pelvine, datorită endotoxinei
gonococie.
Complicațiile nervoase cuprind meningită gonococică, mielită sau nevrite
periferice.
Septicemia gonococică este rară, dar se poate prezenta sub forma unei febre
ridicate, endocardită, meningită și forma mai frecvent sub forma unei bacteriemii
însoțită de erupții cutanate inițial și de manifestări articulare ulterior.

2.12 TRATAMENT
2.12.1 TRATAMENT PROFILACTIC

Este periculos să se transfere boala într-o formă cronică și dezvoltarea unor

leziuni ireversibile ale corpului. Toți partenerii sexuali ai pacienților cu simptome
de gonoree care au avut relații sexuale cu ei în ultimele 14 zile, sunt supuși
examinării și tratamentului. Pentru perioada de tratament cu gonoree, alcoolul,
relațiile sexuale sunt excluse, în timpul perioadei de observație clinică este permis
contactul sexual cu utilizarea prezervativului.
Tratamentul aplicat trebuie să aibă o eficacitate extrem de rapidă, fiind
singurul mijloc de a întrerupe lanțul de contaminare. După Siboulet și Cataln,
medicamentele folosite în tratamentul infecțiilor gonococice trebuie să
îndeplinească următoarele condiții: să poate fi administrate într-o singură ședință,
să producă reacții adverse minime și procentul de vindecări sa fie cât mai aproape
de 100%, să nu mascheze sifilisul în evoluție sau să constituie un veritabil
tratament profilactic al acestuia, să nu favorizeze creșterea unor germeni și să nu
împiedice acestora unui alt antibiotic în caz de infecție mixtă, să poate fi folosit
fără teamă de efect toxic în caz de recidivă. Antibiotul trebuie să atingă rapid
concentrația plasmatică eficientă, care să se mențină constant și prelungit, cât mai
multe cicluri evolutive, sa realizeze o concentrație tisulară cel puțin egală sau mai
mare cu CMI (concentrația minimă inhibitorie), să se fixeze slab pe proteine, să nu
fie degradat de ficat, iar eliminarea renală să fie lentă. Schemele de tratament nu
trebuie să fie rigide, ele trebuie adaptate factorilor epidemiologici, modificărilor
survenite în scăderea sensibilității gonococului, progresului farmaceutic.

44
Tratamentul chirurgical se aplică doar în cazul complicațiilor de tip abces, și acesta
impune drenare și excizie.

2.12.2 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

În tratamentul infecțiilor gonococice, se folosesc multiple antibiotice în

scheme diferite și cu rezultate variabile.
Penicilina își păstrează valoarea cu toate că sensibilitatea surselor de
gonococ este în scădere.
Penicilina G cristalină, 300.000 U.I la 6 ore, 5 zile doza totală, 6 MU,
vindecări variabile, 33-80% ; 300.000 U.I la 3 ore, 5 zile, doza totală 12 MU,
vindecări 98 %, în infecția gonocică acută la bărbat. În aceste doze se asigură și o
profilaxie, a sifilisului contractat concomitent.
Efitardul, 1.200.000 U.I, într-o singură injecție, 5 zile consecutiv, la bărbat,
doza totală 6 MU și 7 zile la femeie, doza totală 8,4 MU, vindecări, 90-93 %,
realizează și profilaxia sifilisului contractat concomitent.
Efitardul 2.400.000 U.I ( 1.200.000 U.I dizolvate în 6 ml apă distilată
injectate intramuscular într-o fesă și 1.200.000 U.I în cealaltă fesă) + probenecid 1
g luat înainte de a se face injecția pentu a impierdica eliminarea renală rapidă, dă
vindecări de 97,3 % în infecția acută la bărbați. Cercetând penicilinemia, ( U.I/ML
ser), după administrarea de 2.400.000 U.I efitard s-a constatat la 2 ore, ( 10,52
U.I/ML ser, 6 ore ( 3,31 U.I/ml ser) și după 24 de ore ( 0,30 U.I/ ml ser),
concentrații ce depășesc cu mult pragul terapeutic de 0,05 U.I/ml ser admis în
prezent de majoritatea cercetărilor.
Procain-Penicilina G apoasă, 4.800.000 U.I asociată cu 1 g probenecid dă
rezultate excelente, vindecări circa 99 %. Cu aceleași rezultate foarte bune se poate
administra benextiline ( 3.200.000 U.I, penicilină G cristalină+ 800.000 U.I
benzatinpenicilină) sau biclinocilline ( 1.600.000 U.I penicilina G cristalină sodică
+ 2.400.000 U.I benzatin-penicilină. Acestea realizează o concentrație de 0,34
U.I/ml ser după 1 oră, și de 0,15 U.I/ml ser după 24 de ore, ambele superioare
pragului terapeutic de 0,05 U.I/ml ser. În plus se asigură, și un tratament profilactic
al unui eventual sifilis contractat concomitent.

45
 Megacilline-forte 4.000.000 U.I ( 3.600.000 U.I penicilină G cristalină+
4.000.000 U.I clemizol-penicilin), o singură injecție intramuscular asociată în
același timp cu 1 g probenecid dă vindecări până la 97,9%.
Ampicilina administrată în doza unică de 2 g ( Siboulet) dă vindecări în 94%
din cazuri.Administrată în doză unică de 3,5 g asociată cu 1 g probenecid și s-au
obținut vindecări variabile între 90-95 % din cazuri.
Kanamicina în doză unică de 2 g intramuscular dă vindecare de 96,4 % la
bărbații cu infecție gonococică acută și 93,4 % la femei.Nu decapitează sifilisul,
trebuie administrată cu prudență fiind nefrotoxică și nu se recomandă la gravide.
Gentamicina în doză de 240 mg ( 3 flacoane a 80 mg), într-o singură injecție
intramusculară dă vindecări în 87, 2% din cazuri, se elimină pe cale renală sun
formă activă. Fiind un antibiotic de rezervă pentru infecțiile grave nu se recomandă
tratamentul infecției gonococice.
Spectinomicina sau trobicinul se administrează intramuscular în doză unică
de 2 g la bărbat și 4 g la femei. Este bine tolerată, produce reacții adverse rare și
minime ca: dureri locale, erupții urticariene, stări subfebrile, frison, amețeli,
scăderea hemoglobinei, tulburări în metatbolismul creatininei și ureei sanguine,
care pot crește temporar.
Rifampicina administrată în doza unicp de 0,6-0,9 g înainte de masa de
dimineață, dă vindecări până la 88 % în doză de 1,2 g repetată la 24 de ore,
procentul vindecării crește până la 99 %.Este bine tolerată, poate produce în unele
cazuri tulburări dispeptice tranzitorii, se va atrage atenția bolnavilor că produce
colorația urinilor în roșu.
Vibramicina administrată în doza unică de 300 mg ( 3 capsule a 100 mg ),
înainte de masa de dimineață, dă vindecări până la 95-96% din cazuri, ca reacții
adverse se citează tulburări dispeptice discrete sau uneori foarte accentuate și în
rare cazuri o stare generală foarte proastă apropiată de colaps.
Tetraciclina în doză de 2 g pe zi, 5 zile dă rezultate inconstante și nu poate fi
indicată în tratamentul gonoreei.
Thiampenicholul, se administrează în doză unică de 2,5 g după masa de
seară, se absoarbe rapid, atingând concentrația serică de 10-15 mcg/ml. Se elimină
prin urină în formă activă ( 60-70 % din doza administrată), în primele 24 de ore
atingând o concentrație de 3-50 mcg/ml.

46
 La gravidele care nu tolerează penicilina se administrează eritromicina 2,5 g
după masa de seară, cu eficacitate de 94,4 % din cazuri. Nu este indicată de
gravidele care au insuficiență hepatică.
Vaccinul antigonococic, este administrat în scopul de a stimula, formarea de
anticorpi antigonococici IgA, cu acțiune la nivelul mucoaselor uro-genitale. Se
speră că vaccinurile formate din pili gonococilor vor avea acțiune mai eficace.
În infecțiile mixte, cum ar fi în cazul gonococului asociat cu T. Vaginalis, se
tratează mai întâi trichomonaza uro-genitală printr-o doză unică de 2,5 g
metronidazol sau 2 g fasigyn, iar după 24 de ore se face tratamentul infecției
gonococice. Ordinea tratamentului este impusă de constatarea prezenței
gonococului în fagozomii T.Vaginalis.Dacă se începe tratamentul invers sau
concomitent este urmat de eșec deoarece gonococul din fagozomii T.Vaginalis este
inabordabil antibioticului și el iese din fagozomi după tratament și reinfectează
căile uro-genitale.
În infecția gonococică asociată cu chlamydia sau micoplasmei, se tratează
înițial gonoreea prin trobicin și după aceea uretrita inframicrobiană cu agenții
patogeni, cu tetraciclcină 2 g pe zi, 10 zile.

2.12.3 TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

Tratamentul infecțiilor gonococice cuprinde și măsuri terapeutice proprii.În

cazul, infecției de tip balanită, se recomandă băi călduțe ( mușețel, romazulan,
permanganat de potasiu), pudraj cu saprosan sau pasta cu apă ( Darier), la care se
adaugă neomicină 1% sau cristal violet 0,25 %.
Litritele și morgagnitele se tratează cu soluție de nitrat de argint 1%, masaje
uretrale pe benique, creioane cu antibiotice și la nevoie electrocoagulări sunt
controlul uretroscopului.
Cowperita se tratează prin masaje în regiunea perineului între police și
index. În caz de supurații se drenează colecția.
Stricturile uretrale beneficiază de dilatații cu bujii, benique-uri făcute în
ședințe progresive până la un calibru convenabil. Ele se repetă în caz de revenire a
stricturii. Stricturile inextensibile se tratează prin uretrototmie internă și
continuarea dilatațiilor. Pe durata dilatatărilor se vor lua măsuri de pofilaxie a
infecțiilor urinare.

47
 Skenitele nu se tratează prin masaje, ci prin deschiderea glandelor sau cu
electrocauterul.
Bartholinita se incizează pe fața internă a labiei mari și apoi se fac spălături
și pansamente antiseptice.
Prostatita, în forma acută, se realizează antibioterapie în doze mari, băi
călduțe de șezut, supozitoare cu aspirină 1% sau scobutil forte, rare ultrascurte reci.
În forma cronică, masaje de prostată la 2 -3 zile, urmate de instilații uretro-
vezicale, cu nitrat de argint 1% sau protargol soluție 2% raze ultrascurte calde, băi
călduțe de șezut, supozitoare cu scobutil, lizadon, vaccinoterapie nespecifică (
polidin, delbet), anitibiotice (vibramicină), asociate cu corticoizi (prednison)
administrați pe cale generală.
Epididimita în forma acută necesită repaus la pat, antibiotice ăn doze mari,
asociate cu corticoterapie ( prednison 40 mg doza de atac) și fenilbutazonă, 3-4
drajeuri pe zi). În forma cronică se administrează antibioticele asociate cu vitamina
E, ( 6 drajeuri pe zi), corticoizi ( cure scurte de 10 zile), și vaccinoterapie
nespecifică, ( polidin, delbet).În formele supurate se recomandă epididimectomia.
Anexitele și pelviperitonita necesită repaus la pat, antibiotice în doze mari,
asociate sau nu cu corticoizi, fenilbutazonă, vaccinoterapie nespecifică, tratament
chirurgical la nevoie.
Se recomandă un regim alimentar fără: băuturi alcoolice, ape gazoase sau
alcaline , cafea, pepsi, ceai concentrat , condimente cel puțin 2 săptămâni de la
terminarea tratamentului. Se consumă fructe și legume proaspete, pește, nuci și
semințe, hidratare suficientă, minim 2 litri de lichide pe zi. Suprimarea exercițiilor
traumatizante: ciclicm, motociclism, călăria, săritutile și alergările. Spălarea cu apă
și săpun după micțiuni și interdicția de a freca ochii. Se schimbă lenjeria intimă în
fiiecare zi, suprimarea raporturilor sexuale cel puțin 15 zile și interzicerea
exprimării manuale a uretrei.
Pentru un tratament naturist, medicul poate recomanda următoarele pastile:
1. Para Protex - Produs naturist cu efect antiseptic puternic: antimicrobian,
antiparazitar, antiviral, antimicotic, antialgic, antiinflamator, cu numeroase
indicații terapeutice.
2. Noni (Morinda citrifolia) - Are efecte excelente în inducerea unei imunități
eficiente în organism: stimulează limfocitele T (imunitatea celulară) -
limfocite T-killer, limfocite T-citotoxice si macrofage, ca mecanism al
imunității active, cu rol esențial în foarte multe afectiuni. S-a demonstrat ca
48
 produsul naturist Noni are certe proprietăți antibiotice antibacteriene
(infecții), antivirale (viroze), antifungice (candidoze), antiinflamatorii,
antipiretice (scade febra) .
3. Immunaid (gheara pisicii) - Substanțele active ale plantei sunt considerate
printre cele mai eficiente fortifiante ale sistemului imunitar, prin accelerarea
formarii si activării limfocitelor, precum și accelerarea funcției leucocitelor
de eliminare a agenților patogeni. Astfel, gheara pisicii are proprietăți
antioxidante, antimicrobiene, antiinflamatorii, proprietățile curative ale
plantei fiind aproape nelimitate.
4. Vital Man (pentru barbăți) - Produs naturist în a cărui compoziție se regăsesc
extracte vegetale care induc confortul fizico-psihic, măresc performanța
fizică și psihică, îmbunătațesc activitatea sexuală la barbati, este util în
impotență și sterilitat.
5. Vital Women (pentru femei) - Este un produs naturist care prin substanțele
sale active induce confortul fizic și psihic, îmbunătățește performanța
sexuală la femei (frigiditate), are acțiune benefică asupra uterului și asupra
funcționării ovarelor, tratează dereglările de ciclu menstrual și sterilitatea,
asigură un echilibru somato-funcțional în toate perioadele hormonale ale
femei.
Primul control se face la 48 de ore de la terminarea tratamentului.Dacă
uretra este uscată, urinile clare, absența simptomelor, subiective și absența
localizărilor prostatice și epididimare, se practică o reactivare cu nitrat de argin
1/200, 4-5 ml/instilați pe uretra anterioară în 20-30 s.Instalația declanșează în
câteva ore o iritație a uretrei și a secreției exagerată datorită evacuării glandelor
Littre. Din această secreție se fac frotiuri colorate și însămânțări pe medii selective.
Dacă rezultatele sunt negative se mai fac două reactivări, respectiv la 2-3 zile,
interval. Dacă cele 3 provocări sunt negative, bolnavul este considerat vindecat.
Prezența de gonococi la unul din controale indică un nou tratament, cu alt
antibiotic.Unii autori preferă reactivarea cu bere 500 ml, cu 8-12 ore înainte de
efectuarea controlului clinic și bacteriologic. Alți autori sunt împotriva
reactivărilor pentru a evita traumatizarea uretrei cu urmări neplăcute uneori.Ei
apreciază rezultatele terapeutice după evoluția secreției și a simptomelor clinice:
dispariția secreției și a tulburărilor subiective timp îndelungat, consitutie un semn
de vindecare.Testele serologice pentru siflis sunt necesare pentru a suprinde un

49
eventual sifilis contractat, concomitent cu infecția gonococică și mascat de
tratamentul acesteia. Ele se fac, lunar de 3 luni.
La primele semne de boală, este obligatorie prezentarea la medic pentru
indicarea unui tratament competent adecvat de la caz la caz. E total greșită
autotratarea sau tratarea fără avizul medicului specialist, întrucât în fiecare caz în
parte se indică un anumit antibiotic, o anumită doză zilnică și o durată a
tratamentului individualizat, în raport cu particularitățiile, anatomo-funcționale ale
fiecărei persoane.
Constituie o mare greșeală întreruperea tratamentului indicat de medic, pe
motiv că bolnavul se consideră vindecat, favorizându-se astfel apariția uretritelor
gonogocice cronice. În timpul tratamentului, se interzice consumul de băuturi
alcoolice, precum și contactele sexuale. Vindecarea unuia dintre parteneri este
insuficientă, trebuind tratate ambele persoane, întrucât prin contact sexual se poate
produce o recontaminare.

50
 CAPITOLUL III.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU GONOREE

3.1 ROL PROPRIU

3.1.1 ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE

Scopul spitalizării bolnavului e vindecarea. Se creează condiții pentru

creșterea forței de apărare și regenerare a organismului. Funcțiile organismului
sunt controlate și dirijate de scoarța cerebrală. Pacientul este scos din mediul său și
cu ocazia internării pot apărea efecte negativeasupra sistemului nervos legate de
spitalizare, de preocuparea pentru boală și investigații.Pacientul vine la spital
pentru îngrijiri și observații clinice, iar acest lucru trebuind să fie făcut în spital și
este în relație dorectă cu complexitatea suferinței, atât pacientul cât și familia
necesitând consultații în ceea ce privește regimul de viață, limitarea eforturilor,
îngrijirea pansamentelor, stomelor.
În toate spitalele, ca și în celelalte unități medicale, ambulatoriu sau
cabinete, asistentele medicale trebuie să asigure toate serviciile medicale de care
pacientul are nevoie sub îndrumarea medicului curant. În orice situație ăn care
mobilitatea pacientului este afectată, asistenta medicală are rolul de a-i ameliora
starea de dependență astfel creată, motivând pacientul și ajutându-l să-și
îndeplinească necesitățile fundamentale. Pentru situațiile în care imobilizarea va fi
de scurtă durată, sprijinul acordat va consta doar în ajutarea directă a pacientului,
să-și îndeplinească necesitățile.
Asigurarea unui mediu confortabil pentru pacient: se obțin manipulând
factorii fizici de mediu – temperatură, umiditate, lumină. Temperatura mediului
ambiant de 20-22 ̊C. Umiditatea între 30-60 %, poate fii confortabilă pentru cei
mai mulți dintre pacienți, dar poate fi prea rece pentru pacienți vârstnici, astfel că
aceste elemente trebuie ajustate în fața fiecărui pacient în parte, după nevoile
acestora și după niste criterii stabilite. Se ține cont de reactivitatea fiecărui pacient,
acesta trebuie încurajat pentru a-și exprima dorințele.Asistenta medicală are rolul
de a asigura condițiile de mediu și de spitalizare, internarea în spital, fiind pentru
51
foarte mulți pacienți o încercare grea, deoarece se integrează dintr-un mediu
familial într-unul profesional.

Fig 3.1 Salon pentru examinare ginecologică

Asistenta poate crea în saloane un mediul plăcut, în care pacienții să se simtă

bine și să stea cu plăcere:
1. Saloanele să fie cât mai mici, cu 2-4 paturi, distanțate între ele, pentru
ca pacienții să nu se deranjeze reciproc.Pentru fiecare pat, se va
asigura o suprafață între 6,5-10 m² și un volum de 12-20 m³.
2. Culoarea pereților trebuie să fie odihnitoare, culorile albastru deschis
și verde pal sunt cele mai recomandate.
3. Ferestrele să fie prevăzute cu perdele ușor de spălat;
4. Vesela, lenjeria, instrumentarul și orice obiect de inventar al secției să
fie într-o stare impecabilă.
5. Nu se vor ține în saloane, foi de observație, tempratură și tăblița cu
datele personale și diagnosticul pacienților.
Liniștirea pacientului, pregătirea lui psihică, menținerea instrumentelor în
stare de perfectă funcționalitate, sunt etape pregătitoare, obligatorii, ale oricărei
intervenții de explorare sau de tratament. Regimul terapeutic de protecție ține
seamă de odihna pasivă și activă a pacienților ca important mijloc terapeutic.

52
 Patul se aranjează în funcție de preferința pacientului, asigurându-i acestuia
cea mai comodă poziție. Se respectă orarul de somn al pacientului, deoarece este
un factor terapeutic important pentru inhibiția scoarței cerebrale.Condițiile create
în spitale trebuie să ofere pacientului un somn mult mai bun decât cel obișnuit.
Pentru asigurarea confortului, se îndepărtează stimulii nocivi, prin aeririsirea
saloanelor și a zgomotelor.Stimularea senzorială contribuie la realizarea unei stări
de bine, iar orice disconfort, în cazul stimulilor olfactivi sau acustici, poate prezintă
un factor foarte mare de stres pentru pacient.
Evitarea pericolelor sau promovarea siguranței, este un alt factor care
contribuie la starea de bunăstare a pacientului. Boala și tratamentul pot determina
pacientului o modificare a stării de conștiență, lucru care conduce la producerea de
accidente, astfel, trebuie furnizate informațiile, atât pacientului cât și familiei,
pentru evitarea unor reacții neașteptate.

3.1.2 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA

CLINICĂ A PACIENTULUI

Pe toată durata examenului clinic al pacientului, asistenta medicală, trebuie

să aibă o colaborare strânsă cu medicul, observând, notând și permițând
inventarierea tuturor informațiilor referitoare despre diagnosticul, starea generală a
pacientului și asupra stării de satisfacere a nevoilor fundamentale.
Asistenta medicală, asigură liniștea necesară în timpul examenului clinic,
impiedicând deranjarea medicului prin chemări la telefon, informații cerute de
restului personalului medical, intrarea/ieșirea pacienților, infirmierelor,
îngrijitoarelor, etc.
Examenul clinic general: Se face sistematic, cunoscându-se faptul că multe
simptome sau sindroame în ginecologie constituie răsunetul unor afecţiuni
generale.Se verifică funcţionalitatea aparatelor organismului, se măsoară: tensiunea
arterială , Pulsul, Respiraţia, Temperatura, Diureza.Se verifică scaunul.
Culegerea datelor: Este prima etapă în evaluarea pacientului care redă
informații despre suferința prezentă observate de asistentul medical despre pacient,
sau informații expuse de pacient legat de istoricul propriu medical.
AHC: boli transmise prin contagiune intrafamilială indiferent de gradul de
rudenie, sifilis, infecția cu HIV.
53
 APP:
Dureri pelviene: localizarea, intensitatea, frecvența caracterul și iradierea,
afectează viața pacientului din punct de vedere al activitățiilor; circumstanțe de
ameliorare și agravare.
Leucoreea de natură patologică: modificarea cantității, prezența și
periodicitatea, mirosul, culoarea și aspectul.
Disurie:intensitatea durerii, însoțită de prezența sângelui ( hematurie),
modificări de culoare, frecvența urinărilor.
Dispareunie: Intensitatea durerii; debutul; raportarea la activitatea sexuală.
Creșterea și dezvoltarea: greutatea și talia în raport cu vârsta, raportarea la
activitatea bolii, dezvoltarea sexuală în raport cu vârsta.

1.1.3 SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI

Asistenta medicală supraveghează bolnavul în permanență asigurând

confortul lui în spital.
Ea va urmări:
a. comportamentul bolnavului;
b. funcțiile vitale și vegetative;
c. apariția de stări patologice.
Comportamentul bolnavului este diferit în funcție de starea psihică, de boală
și de mediul spitalicesc. Unii bolnavi pot fi deprimați, neliniștiți față de boală și de
statutul de spital.
Pacienții vor fi încurajați și li se va răspunde cu amabilitate. Asistenta va
urmări:
a. expresia feței bolnavilor,
b. atitudinea lui în pat,
c. culoarea tegumentelor,
d. mișcările pe care le execută.
Altă sarcină a asistentei este aceea de a schimba poziția pacientului în pat.
Păstrarea unei anumite poziții timp mai îndelungat predispune bolnavul la apariția
complicațiilor cum ar fi:
54
 a. escare de decubit,
b. pneumonii, tromboze și
c. embolii.
Din acest motiv poziția bolnavului va fi schimbată pasiv sau activ.

1.1.4 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ALIMENTAȚIA

PACIENTULUI

Aspecte generale
Se culeg date despre regim, orarul meselor, repartizarea pe mese,
posibilitățile de mobilizare, capacitatea pacientului de a-și folosi membrele
superioare; se obțin informații despre restricții legate de efectuarea unor examene,
administrarea unor medicamente în funcție de orarul meselor; se obțin informații
despre preferințele alimentare ale pacientului.
Alimentarea activă
Masa poate fi servită la sala de mese, în salon la masă, în salon la pat în
poziție șezând, sau în decubit lateral.Dacă este cazul, se protejează lenjeria cu un
prosop. Alimentele sunt servite în condiții igienice pe o tavă, masă portabilă,
acoperite. Pacientul este ajutat să își porționeze alimentele.
Se observă consumul de alimente de către pacient, respingerea unor
alimente.
În decubit lateral:
1. se ridică ușor capul pacientului, se protejează patul;
2. alimentele se așează lângă pacient;
3. pacientul este așezat cu partea sănătoasă accesibilă;
4. se asigură administrarea lichidelor cu paiul sau din căni cu cioc.

Alimentarea pasivă
Se practică pentru pacienții care nu se pot alimenta singuri.
în funcție de starea generala, pacientul este așezat în poziție șezând, sau cu
capul ridicat;
1. se protejează lenjeria de pat și cea de corp;
2. se plasează tava lângă pacient în așa fel încât să vadă alimentele;
3. se verifică temperatura alimentelor;

55
 4. se administrează cantități mici, verificându-se dacă a înghițit
cantitatea de alimente dată anterior;
alimentele se taie bucăți mici, nu se ating cu mâna;
resturile de alimente se îndepărtează din salon. mirosul sau vederea lor
poate declanșa reflex de vomă;
Observații
1. dacă masa se servește în salon, acesta trebuie aerisit înainte;
2. se îndepărtează ploștile urinare;
3. nu se asociază ora mesei cu ora de tratament;
4. pacienții arși, cu boli de piele, cu aspect neplăcut, sunt acoperiți și
izolați
5. se identifică motivele pentru care pacientul refuză alimentația sau
anumite alimente;
6. se consemneaza toate acuzele din timpul mesei;
7. pacientul inapetent trebuie stimulat cu tact să accepte hrana;
8. pacienții cu tulburări de degluție sunt atent observați.
9. se folosesc alimente semisolide dacă pacientul are tulburări de
degluție.
Se poate recomanda paciențiilor cu infecție gonococică și metode de tratare
naturiste, care includ plante medicinale.
Exemple de plante medicinale: Usturoiul, renumit ca fiind un antibiotic
natural; aloe vera; oțet de mere; vitamina C.
Se recomandă clismele și spălăturile vaginale, clismele fiind realizate de
două pe zi din plante medicinale, și automat spălarea zonelor intime. Ceaiurile din
palmier pitic, salcie neagră și gura lupului administrate chiar și de 6 ori pe zi ajută
foarte mult în tratarea gonoreei.
Alimentația ajută foarte mult în recuperare, acesta trebuie să conțină multe
fibre, fructe, sucuri naturale din fructe și legume, absența grăsimilor,2 litri de apă
plată pe zi și nu în ultimul rând, odihna.

3.1.6 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EDUCAȚIA

SANITARĂ A PACIENTULUI CU GONOREE

56
 În primul rând, cunoașterii bolii și proveniența acestia este primul pas în
educarea unui pacient neinfectat, în momentul în care pacientul deja a preluat
aceastaă boală, educarea este mult mai intensă.
Pentru o igienă curată și o viața sexuală normală, fără apariția boliilor cu
transmisie sexuală este indicată folosirea prezervativului, în timpul acutlui sexual
propriu-zis,chiar dacă aceasta nu prezintă o protejare de 100%, elimină
posibilitatea mare de a prelua boala. Se recomandă eliminarea unui număr mare de
potențiali parteneri sexuali, realizarea controloalelor ginecologice regulate, și
respectarea medicației în cazul infectării. Metodele actuale de tratament asigură
vindecarea deplină a Gonoreei, dacă bolnavul se adresează medicului la timp şi
respectă cu stricteţe regimul prescris. În timpul tratamentului este interzisă
categoric viaţa sexuală, trebuie respectate riguros regulile de igienă personală:
după micţiune și după toaleta organelor genitale mâinile trebuie spălate cu apă
caldă și săpun. Puroiul din uretră nu se va stoarce cu forţa, fiindcă aceasta poate da
complicaţii. Nu se vor consuma condimente (ardei iute, hrean, muştar), băuturi
alcoolice. Sunt interzise plimbarea cu bicicleta, scăldatul în bazine, eforturile fizice
mari. Se recomandă lichide în abundenţe. Lipsa senzaţiilor subiective şi a secreţiei
din organele genitale după 1-2 zile de tratament încă nu denotă însănătoşirea
deplină. Tratamentul întrerupt sau auto-tratamentul duc la trecerea bolii în formă
cronică.
Asistenta medicală are rolul de a explica amănunțit toate procedurile de
vindecare, să se asigure ca pacientul va respecta toate indicațiile prescrise de
medic, să ofere suport psihic cât este necesar și să încurajeze contracepția de orice
fel.În materie de educație sexuală, comunicarea este importantă, uneori problemele
sexuale, provind din frica bolnavului de a confrunta direct medicul specialist.
Abordarea directă conduce la un comportament sexual adecvat prin măsuri
curativo-profilactice al vieții umane.

1.2 ROLUL DELEGAT AL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN

TRATAREA PACIENTULUI CU GONOREE

3.2.1 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN

EXAMINAREA PARACLINICĂ

57
 Examenul ginecologic propriu-zis, care are rolul de a preleva informații
asupra statusului organelor genitale, asistenta medicală are rolul principalde a ajuta
medicul la efectuarea tehnicii și de a pregăti materialele necesare, acestea fiind:
masa ginecologică, să fie curată, valve, mănuși, truse pentru biopsie, chiuretaj,
materiale pentru sutură, soluții antiseptice, soluții pentru toaleta organelor genitale,
role hârtie.
Examenul clinic al sânilor, constă prin palparea glandelor mamare, se face
pregătirea psihică și fizică care constă în așezarea pacientei în poziție adecvată; în
picioare, în fața oglinzii, decubit dorsal sau poziție șezând. Se palpează cu toată
palma, ganglionii axilari, supra și subclaviculari, șanțul mamar, sânul și
mamelonul.
Colposcopia, se efectuează pe masa ginecologică, în poziție ginecologică,
cu fesele cât mai la marginea mesei, cu picioarele îndepărtate și sprijinite pe
suporții laterali. Ginecologul va inspecta vulva, apoi va folosi o valvi specială, care
este un instrument din metal sau plastic sterilizat, pe care îl introduce în vagin.Într-
o prima etapă, colposcul este poziționat la intrarea în vagin și este examinată fără
pregătire prealabilă, ci doar uscat, suprafața mucoasei vaginale și a colului
uterin.În al doilea timp, examinarea se va face după badijonarea cu acid acetic 3 %,
iar ultima etapă( testul Lahm-Schille), constă în examinarea după badijonarea
colului și vaginului cu soluție Lugol, cu ajutorul unui tampon mare de vată bine
îmbibat cu această soluție.Se pot face filme și fotografii în timpul examinării.Dcaă
sunt depistate modificări patologice ale mucoasei cervicale vor fi prelevate una sau
mai multe mostre de țesut care va fi examinat microscopic pentru a se stabili cu
exactitate diagnosticul. În cazul în care prelevarea bioptică determină sângerări la
nivelul colului, pentru a se obține hemostaza se va aplica soluție de nitrat de argint.
Histerosalpingografia este o procedura medicală care se face pentru a
examina structura uterului și a trompelor uterine și de a testa permeabilitatea
trompelor uterine. Examenul se face între a-8-a și a 12-a zi după menstruație, după
urinare. După o examinare ginecologică, medicul va introduce în colul uterin un
mic tub, o canulă, și cu ajutorul unei seringi, medicul va introduce în uter (prin
canulă) o substanță de contrast. După ce lichidul va umple cavitatea uterului și
pătrunde în trompele uterine, medicul specialist va urmări ecografic felul în care se
deplasează lichidul în cavitatea uterină și în trompe. Toată procedura durează între
15-25 de minute, iar după terminarea investigației medicale pacienta va sta în

58
repaus jumatate de oră. După obținerea imaginilor, medicul îndepartează canula,
iar substanța de contrast se va absorbi rapid în sange si se va elimina din organism.
Puncţia fundului de sac Douglas(Puncţia vaginală sau Culdocenteza)
reprezintă pătrunderea transvaginală cu ajutorul unui ac în fundul de sac Douglas.
Scop/indicaţii:
i. investigarea şi stabilirea diagnosticului de sarcină
ectopică;
ii. stabilirea diagnosticului în chistul de ovar, în piosalpinx.
Materiale necesare: specul sau valve vaginale sterile; soluţii dezinfectante;
tampoane, comprese; pense pentru col;pense porttampon; seringă de 10ml; ace
lungi de 10-15 cm şi groase de 0.8-1 mm; sedativ; material pentru anestezie locală;
eprubete pentru recoltarea lichidului.
Pregătirea pacientei
i. se anunţă şi se explică necesitatea;
ii. se respectă pudoarea pacientei;
iii. se solicită pacientei să-şi golească vezica;
iv. se obţine consimţământul;
v. cu 30 minute înainte se administrează o fiolă de mialgin;
vi. se aşează în poziţie ginecologică pe masă;
vii. dacă se face anestezie, este recomandat să nu mănânce;
viii. se aplică speculul sau valvele;

ix. se face dezinfecţia vaginală;

x. se fixează colul uterin pentru a evidenţia fundul de sac;
xi. se face anestezia locală prin infiltraţie;
xii. se face puncţia trecând prin peretele vaginal al fundului de sac
vaginal posterior;

xiii. asistenţa urmăreşte permanent starea pacientei deoarece sunt

riscuri de declanşare ale unor reflexe care pot produce
lipotimie, sincopă – zona fiind foarte bogat inervată;
xiv. aspiraţia se face lent;
xv. lichidul extras se pune în eprubete care se etichetează pentru a
fi trimis la laborator;

59
 xvi. se observă aspectul lichidului care poate fi seros, purulent,
sanghinolent; se face dezinfecţie, se retrage acul, se
îndepărtează pensa şi valvele (speculul);
xvii. pacienta este ajutată să coboare de pe masă şi condusă la pat.
Ingrijirea după puncție: pacienta ramane în repaus până dispar efectele
anesteziei; se supraveghează tamponul vulvar, e posibil ca locul să sângereze; se
urmărește temperatura.
Incidente/Accidente: puncția negativă; sincopa; lezarea anselor intestinale a
vezicii urinare.
Interpretarea rezultatelor
i. lichidul seros poate fi de origine inflamatorie, neoplazică
sau poate proveni dintr-un chist de ovar;
ii. lichidul purulent va fi analizat din punct de vedere
citologic și bacteriologic – arată o infecție;
iii. lichidul serosanghinolent sugerează o endometrioză
pelvină, ruperea unui chist de ovar sau sarcină
extrauterină;
iv. dacă sângele nu coagulează demonstrează existența
hemoperitoneului iar dacă are microcheaguri de sânge
sugerează sarcină ectopică;
v. puncția albă nu exclude sarcina ectopică.
Recoltarea pentru examenul bacteriologic şi parazitologic al secretiilor
vaginale are ca scop depistarea de agenţi patogeni care produc infecţii
vulvovaginale: Trichomonas vaginalis, Candida albicans, chlamidia, haemophilus,
gardnerella, alti germeni banali.
Materiale necesare: valve vaginale sterile sau specul – nelubrifiate;
tampoane de vată montate pe porttampon sterile; pipetă absorbante sterile;ser
fiziologic steril; lame de sticle curate, degresate, uscate; mănusi de unică folosinţă.

Pregătirea pacientului: nu se fac irigaţii vaginale cu cel putin 24h înaintea

procedurii; nu se folosesc ovule sau creme vaginale cu cel puţin 2 zile înainte;
nu se administrează tratamente antiinfecţioase cu cel puţin 8 zile înaintea
prelevării; nu se face prelevare dacă există sângerare vaginală.
Efectuarea procedurii: se aşează pacientă în poziţie ginecologică pe masă;

60
se montează valvele sau speculul;se umectează (dacă este nevoie) tampoanele cu
ser fiziologic;
A.Prima prelevare se face din fundul de sac vaginal posterin; produsul
recoltat se întinde pe lama într-un strat subţire, se aplică o picătură de ser fiziologic
şi eventual o picătură de albastru de Cresyl, peste lamă se pune o lamelă se trimite
imediat la laborator;
A doua prelevare se face în acelaşi mod iar după întinderea pe lamă se aplică
o picătură de soluţie apoasă de hidroxid de potasiu 5%-10% şi apoi lamelă.
Daca rezultatul micrscopic nu este concludent se recurge la însămânţarea de
pe medii de cultură
B. Recoltarea secreţiilor vaginale pentru examenul citovaginal hormonal
Este un test calitativ indirect care permite evaluarea funcţiei ovariene pe
baza modificarilor histologice şi citologice suferite de epiteliul vaginal sub
influenţa hormonilor ovarieni.
Indicaţii: Amenoree patologică, tulburări ale ciclului menstrual,
menometroragii, sterilitate, infertilitate, disfuncţii endocrine cu repercursiuni
asupra activităţii ovariene, (hipofiza, tiroida, suprarenală) afecţiuni tumorale
benigne sau maligne mamare, controlul eficacităţii tratamentului hormonal.
Contraindicaţii: Infecţii acute şi subacute genitale înalte, inflamatii
cervicovaginale prolaps genital, cancerul genital.
Materiale necesare
– spatula Ayre;
– lame curate degresate, uscate;
– valve sau specul vaginal;
– mănuși de unică folosință.
Pregătirea pacientei
a. se evită contactele sexuale şi spălăturile vaginale cu 5 zile înainte de
începerea prelevarilor şi pe parcursul acestora;
b. este avertizată asupra programului de recoltare:

c. la femeile cu ciclul ovarian scurt (21-24 zile) prelevările încep în ziua

a 7-a la interval de 2 zile;
d. la femeile cu ciclul de 28-32 zile se recoltează începând cu zilele 8-10
la interval de 2 zile , nu se recoltează în caz de sângerare vaginală.
Efectuarea procedurii:
61
 I. se recoltează cu ansa de la nivelul fundurilor de sac vaginale laterale
şi posterior;
II. se realizează frotiuri care se trimit la laborator
C. Recoltarea secreţiilor cervicovaginale pentru examenul citotumoral
Babeș-Papanicolaou
Este un test complex utilizat pentru depistarea leziunilor necanceroase şi a
cancerelor incipiente cervicale la femeile asimptomatice.
Indicaţii
– o dată pe an la femeile în varstă de peste 18 ani care au activitate sexuală;
– la femeile care nu prezintă leziuni cervicovaginale vizibile precum şi la
cele cu leziuni care evocă un proces inflamator sau distrofic la examenul clinic sau
colposcopic.
Materiale necesare
1. spatula de lemn Ayre (se evită spatulele de metal) pentru prelevarea
vaginală și exocervicală;
2. perie mică cilindrică pentru prelevarea endocervicală;
3. tampon de vată montat pe un porttampon pentu recoltare
endocervicală;
4. lame de sticlă cu extremităţi aspre;
5. fixator, alcool – eter în proporţii egale;
6. valve vaginale sau specul vaginal.

Pregătirea pacientei
1. este avertizată sa nu efectueze nici o manevră vaginală cu 72ore
înaintea examenului (toaleta vagianală, aplicații de ovule, creme
vaginale);
2. se evită raporturile sexuale cu 24 ore înainte de recoltare;
3. nu se efectuează manevre obstetricale cu 24ore înainte (tuseu vaginal,
colposcopie, tamponamente vaginale etc.);
4. prelevarea se face în afara menstruatiei, în afara infecţiei locale şi de
preferinţă în perioada de mijloc a ciclului.
Efectuarea procedurii: se evidenţiază cavitatea vaginală prin introducerea
valvulelor sau speculului nelubrifiate
Recoltarea se face de la mai multe niveluri:
1. din fundul de sac vaginal;
62
 2. de la nivelul exocolului utilizând pentru ambele tehnici spatula Ayre
efectuând o mişcare de raclaj;
3. de la nivel endocervical utilizănd peria cilindrică (mai rar tamponul
care absoarbe unele celule);
4. se fac lame pentru fiecare zonă din care s-a efectuat recoltarea; –
întinderea secreţiei pe lama se face printr-o miscare sinuoasă a
spaţiului, de la un capăt la celălalt fără a apăsa prea tare;
5. la extremităţile lamelor se notează numele pacientei precum şi tipul
prelevării (V-vaginală, C-exocol, E-endocol);
6. lamele se trimit la laborator.
Interpretarea rezultatelor
Se face după mai multe clasificări (Papanicolaou, Richard, Bethesda).
Clasificarea Papanicolaou împarte frotiurile în 5 clase în funcţie de gradul de
deviere morfologică de la tipul normal:
Clasa I – absenţa de celule anormale sau atipice;
Clasa a II-a – citologie atipică dar fără evidenţă pentru malignitate;
Clasa a III-a – citologie sugestivă dar necloncudentă pentru malignitate;
Clasa a IV-a – citologie puternic sugestivă pentru malignitate;
Clasa a V-a – citologie concludenta pentru malignitate.
Observații
Pentru completarea informaţiilor se mai pot realiza: frotiul vaginal (la femei
cu histerectomie totală pentru displazie sau carcinom) şi frotiul vulvar (pentru
leziuni vulvare vizibile).

3.2.2 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ADMINISTRAREA

MEDICAMENTELOR

Medicamentele sunt substanţe sau asocieri de substanţe utilizate cu scop:

a. terapeutic, pentru ameliorarea sau/şi tratarea bolilor şi
simptomelor;
b. preventiv, pentru a preveni apariţia manifestărilor patologice.
Medicamentele pot fi de origine:
a. naturală;
b. vegetală;

63
 c. animală;
d. minerală;
e. chimice de sinteză, obţinute fie prin constituirea în laborator a
substanţelor active naturale, fie prin combinarea unor elemente
chimice care tind spre o substanţă activă originală
f. medicamente obţinute prin metode genetice.
Medicamentele actuale sunt din ce în ce mai eficace, dar uneori, cu riscuri
mari. Acestea pentru că ele trebuie să fie prescrise printr-un document medical. În
instituţiile medicale, ele sunt preparate la farmacia spitalului şi distribuite de către
asistentele medicale. S-au creat numeroase forme de medicamente în scopul
facilitării administrării lor şi creşterii la maxim a eficacităţii acestora.
A,Clasificarea medicamentelor după uz
Medicamente de uz intern – cuprind toate medicamentele care acţionează
după ce ajung în circulaţia sanguină pe diferite căi: orală (per os) sau parenterală
(pe altă cale decât cea digestivă)
Medicamentele de uz intern se prezintă sub următoarele forme: pudre,
siropuri, picături, poţiuni, suspensii, comprimate, tablete, drajeuri, capsule,
granule, supozitoare.
Medicamente de uz extern – unele sunt aplicate pe suprafaţa pielii sănătoase,
altele sunt folosite pentru tratarea unor leziuni cutanate
Medicamentele de uz local – sunt destinate tratamentului afecţiunilor locale,
spre exemplu colirurile pentru afecţiunile oculare sau aerosolii în diferite afecţiuni
pulmonare
Medicamentele nu rămân active pe perioade nedefinite. Excipienţii acestora,
adică suportul principiilor active se degradează după un anumit timp. De aceea, pe
ambalajul medicamentelor figurează data expirării, data de la care medicamentul
nu mai trebuie sa fie utilizat.
Medicamentele generice – sunt copii ale medicamentelor de referinţă care şi-
au pierdut exclusivitatea după un număr de ani de comercializare.
Preţul medicamentelor generice este de 30% până la 40% mai mic faţă de al
medicamentelor de referinţă. Actualmente, din raţiuni economice, se tinde spre
promovarea medicamentelor generice atunci când există.
B.Administrarea medicamentelor pe cale orală
Scop

64
 Introducerea în organism, pe cale orală, prin înghiţire sau sublingual, a unei
cantităţi de medicament care să acţioneze general sau local.
Principii generale
a. administrarea medicamentelor pe cale orală se face prin
înghiţire, sublingual şi translingual;
b. sublingual, se administrează Nitroglicerină, Ergotamină,
dezinfectante ale cavităţii bucale şi orofaringelui, unele
pansamente gastrice (Dicarbocalm);
c. translingual (pe limbă) se administrează spray-uri
medicamentoase pe bază de nitraţi, pentru pacienţii cu angină
cronică; pacientul în acest caz trebuie să aştepte 10 secunde
după administrare înainte de a înghiţi;
d. necesită o bună cunoaştere, de către asistenta medicală, a
tratamentelor prescrise de medic, a efectelor terapeutice şi a
reacţiilor adverse;
e. administrarea medicamentelor trebuie să răspundă exigenţelor
de calitate şi de securitate
f. asistentul medical are responsabilitate în acest caz.
Pregătirea materialelor
a. prescripţia medicală;
b. cărucior cu medicamente;
c. flacon cu soluţie hidroalcoolică;
d. o pereche de foarfece;
e. pahare de unică folosinţă/recipiente speciale pentru
medicamente.

Pregătirea pacientului
a. se identifică capacităţile pacientului de a-şi administra
tratamentul şi de a-l supraveghea;
b. se explică pacientului importanţa luării medicamentelor
conform prescripţiei medicale;
c. se adaptează demersul educativ la nivelul de instruire al
pacientului pentru a asigura securitatea şi calitatea administrării
tratamentului;
d. se instalează pacientul confortabil;
65
 e. se acordă ajutor pacientului aflat în dificultate.;
Efectuarea procedurii-condiţii preliminare
a. pregătirea tratamentului trebuie să fie extemporanee de către
asistenta care distribuie medicamentele
b. medicamentele pot fi pregătite dinainte utilizând o listă ce va
conţine, în mod obligatoriu, medicamentele identificate prin:
c. numele şi prenumele pacientului;
d. doza/orarul de administrare;
e. data prescrierii;
f. pregătirea tratamentului necesită controlul riguros al calităţii
fiecărui medicament de către asistenta medicală (culoare, aspect
,integritate);
g. se aplică exact posologia prescrisă de medic şi se respectă
regulile generale de administrare a medicamentelor.
Administrarea propriu-zisă a medicamentului
a. se identifică pacientul;
b. se verifică încă o data prescripţia medicală la patul
pacientului,in momentul administrării;
c. se realizează o fricţiune hidroalcoolică a mâinilor sau se face un
lavaj simplu înainte de fiecare distribuire;
d. se păstrează medicamentele în blisterele sau formele de
condiţionare proprii, până când sunt luate;
e. se decupează blisterul cu foarfeca dacă medicamentul nu este
condiţionat într-o alveolă individuală;
f. se pun medicamentele pentru ora prescrisă intr-un păhărel cu
întrebuinţare unică, înainte de a le da pacientului;
g. se explică pacientului modalităţile de luare a medicamentelor:
h. pe nemâncate (à jeun), în timpul mesei sau după masă;
i. cu un pahar cu apă, pentru capsule, tablete, comprimate;
j. dizolvat în apă, pentru comprimatele care se dizolvă sau pentru
pulberi;
k. fără diluţie , pentru siropuri,suspensii sau pentru comprimatele
care se administrează sublingual;
l. se aplică demersul educativ de autonomizare a pacientului şi de
creştere a complianţei la tratament.
66
 Supraveghere şi evaluare
Supravegherea administrării medicamentelor per os trebuie să garanteze
evaluarea prin:
a. o administrare corectă:doza/orar,mod de administrare conform
recomandării medicale;
b. măsurarea funcţiilor vitale înainte,in timpul și/sau după
administrare în funcţie de medicament pentru a identifica
efectele benefice si cele indezirabile;
c. consemnarea semnelor de necomplianță la tratament;
d. aprecierea nivelului de conştiență al pacientului pe durata
tratamentului;
e. includerea acestor elemente în cele două dimensiune ale
administrării tratamentului oral calitatea şi securitatea.
C.Administrarea medicamentelor prin injecţii parenterale
Are ca scop introducerea în organism a unor medicamente, substanţe active,
cu ajutorul unor seringi şi ace sterile, ocolind tubul digestiv.
D.Tipuri de injecţii
Injecţiile se pot face:
a. fie în ţesuturile organismului: intramuscular, subcutanat,
intradermic;
b. fie direct în circulaţia sanguină: injecţia intravenoasă.
Indicaţii:
a. aplicarea tratamentelor medicamentoase injectabile;
b. realizarea unui monotest sau intradermoreacţii;
c. teste de sensibilizare sau cure de desensibilizare;
d. injectarea de produse necesare realizării unor examene de
investigare (produse radioopace, radioactive, izotopi).
Pregătirea materialelor
a. seringi sterile adaptate volumului de injectat;
b. ace sterile: pentru aspirarea medicamentului de injectat, pentru
realizarea injecţiei;
c. medicamentele prescrise;
d. comprese sterile;
e. soluţii antiseptice;
f. un garou (în caz de injecţie i.v.);
67
 g. o tavă medicală curată;
h. un container pentru ace;
Pregătirea pacientului
a. se oferă informaţii despre procedură şi despre modul de
administrare;
b. se explică natura produselor injectate şi a utilităţii lor;
c. se realizează instalarea confortabilă şi fără risc a pacientului
pentru că injectarea să se facă în cele mai bune condiţii.
Efectuarea procedurii
a. se verifică prescripţia medicală, data prescripţiei produsului,
integritatea ambalajelor înainte de a începe procedura;
b. prepararea medicamentului de injectat este în funcţie de
condiţionarea substanţei active: fiolă cu doză unică, flacon cu
doze multiple, flacon cu pulbere de dizolvat.
În cazul fiolei / flaconului cu doză unică:
a. se pune o compresă îmbibată în soluţie antiseptică în jurul
gâtului fiolei şi se dezinfectează timp de 30 de secunde (timp de
contact recomandat de precauțiile universale);
b. se rupe gâtul fiolei;
c. se montează acul de aspiraţie (mai gros) la amboul seringii;
fiola ţinută între indexul şi degetul mare al mâinii nedominante
este poziţionată cu deschiderea în jos pentru a aspira conţinutul
său;
d. se aspiră numai cantitatea prescrisă de medic;
e. se aruncă fiola;
f. se tapotează uşor seringa şi se elimină bulele de aer;
g. se îndepărtează acul de aspiraţie şi se aruncă în container;
h. se adaptează la seringă acul pentru injectare şi se repune seringa
în ambalaj; protecţia acului va fi lăsată pe loc până în momentul
injecţiei.
În cazul unui flacon cu doze multiple
a. se verifică data deschiderii flaconului şi modul de conservare:
ca regulă generală, un flacon deschis de mai mult de 8 ore, nu
mai este utilizat; în cazul insulinei, poate fi utilizată timp de 30
de zile de la deschiderea flaconului;
68
 b. se şterge dopul de cauciuc al flaconului cu o compresă îmbibată
în soluţie antiseptică (în cazul primei utilizări trebuie mai întâi
să se îndepărteze căpăcelul metalic de deasupra);
c. se montează la seringă acul de aspiraţie;
d. se aspiră cantitatea prescrisă din flaconul ţinut răsturnat;
e. se îndepărtează bulele de aer din seringă;
f. se îndepărtează acul de aspiraţie şi se aruncă în container; se
adaptează la seringă acul pentru injecţie protejat (capişonat).
În cazul flaconului cu pulbere de dizolvat
a. se aspiră în seringă solventul (lichidul) pentru dizolvare;
b. se dezinfectează dopul de cauciuc;
c. se injectează în flaconul cu pulbere solventul;
d. se asigură flaconul până la dizolvarea completă a pulberii, fără
să se retragă acul cu seringă;
e. se aspiră medicamentul diluat în seringă şi se elimină bulele de
aer;
f. se îndepărtează acul cu care s-a aspirat, se aruncă în container şi
se adaptează acul pentru injecţie lăsându-l în teaca protectoare

3.3 DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI

3.3.1 FROTIUL BACTERIOLOGIC AL ORGANELOR GENITALE

LA BĂRBAŢI

Frotiul bacteriologic al organelor genitale la bărbaţi este o analiză de

laborator specială pentru determinarea microbilor şi a cantităţii lor, care trăiesc în
uretră şi care provoacă inflamaţia acesteia, iar în cazul acesta, este vorba de
infecția gonococică.
Colectarea materialului pentru frotiu se efectuează cu o sondă specială sau
cu un tampon, care se introduce în uretră (în interiorul penisului), la o adâncime de
3 cm. Obţinerea probelor la bărbaţi poate fi o procedură un pic dureroasă şi
neplăcută.

69
 Timp de câteva ore, după colectarea probelor pentru frotiul bacteriologic,
pot exista dureri uşoare, arsuri şi disconfort în zona glandului penian.
În unele cazuri, înainte de colectarea probelor pentru frotiul bacteriologic,
medicul poate recomanda efectuarea unui masaj al prostatei (prin rect) sau a unui
masaj uretral cu o sondă specială.
Pregătirea pentru frotiul bacteriologic:
1. Renunţarea la contactele sexuale pentru 1-2 zile, înainte de efectuarea
investigaţiei.
2. Igiena organelor genitale externe ar trebui să aibă loc seara, înainte de
test. În dimineaţa zilei în care se efectuează investigaţia, nu trebuie
spălate organele genitale.
3. Este recomandabil să nu urinaţi timp de 2-3 ore înaintea vizitei la
ginecolog.
4. Cu o săptămână înainte de investigaţie,se încetează administrarea
oricărui medicamente
Tehnica frotiului bacteriologic: șama se degresează prin flambare,și se așază
cu partea flambată în sus;se sterilizează ansa bacteriologică și se așteaptă să se
răcească se prelevă proba și se depune în centrul lamei, apoi se întinde pe axul lung
al lama într-un strat subțire și lama se lasă la uscat lângă becul de gaz frotiul se
fixează, trecându-l prin flacără, apoi se examinează la microscop cu obiectiv 40x.
Pentru microscopia ulterioară în laborator, sticla trebuie să fie uscată în aer și
etichetă. Cu un studiu întârziat, biomaterialul obținut poate fi fixat pe sticlă.
Explicaţiile diferiţilor termeni şi parametri, care se pot găsi în rezultatele
frotiului:
Leucocitele sunt celulele sistemului imunitar, care, în mod normal, ar trebui să fie
prezente în uretra masculină numai în cantităţi mici. Valoarea admisibilă a
leucocitelor în frotiu variază de la 0 la 5 în câmpul de vedere. Creşterea numărului
leucocitelor în frotiu este, de regulă, un semn al infecţiei (uretrita, prostatita).
Celule epiteliale (epiteliu) – sunt celulele care acoperă suprafaţa interioară a
uretrei. În mod normal, în frotiu trebuie să fie prezente de la 5 până la 10 celulele
epiteliale în câmpul de vedere. Creşterea numărului celulelor epiteliale în frotiu
este un semn al inflamaţiei.
Mucusul în cantităţi moderate este o componentă normală a frotiului. Creşterea
cantităţii mucusului este un semn al infecţiei.

70
Cocii (stafilococi, enterococi, streptococi) sunt microbii condiţional patogeni, care
pot declanşa boala numai în anumite condiţii. Un număr mic de coci poate fi parte
a microflorei normale a uretrei unui bărbat. Creşterea numărului de coci în frotiu
indică, de obicei, existenţa uretritei.
Gonococii (Gn, diplococi) – în mod normal, ar trebui să nu fie în frotiu. Prezenţa
gonococilor (gonococii intracelulari gram-negativi) în frotiu reprezintă un semn al
gonoreei.
Gonococii sunt detectați când se realizează microscopia unui preparat colorat (pete
Gram, albastru de metilen). Rezultatul poate fi pozitiv (detectat) sau negativ (nu
este detectat).
Tehnica: se diluează fucsină într-un recipient (9 părți apă distilată, 1 parte
fucsină)
frotiul se acoperă cu violet de gențiană (de metil) 2 min apoi se scurge
soluția
- frotiulse acoperă cu lugol 2 min, apoi se scurge soluția
-frotiul se acoperă cu un amestec alcool
- acetonă (3 părți alcool, 1 parte acetonă) 7-8 s -se spală cu apă distilată
-frotiul se acoperă cu fucsină diluată 1 min
-se spală cu apă distilată, și se lasă la uscat

3.3.2 ANALIZA PCR

Analiza PCR este utilizată în acele cazuri în care, în pofida existenţei unor
suspiciuni grave de gonoree, frotiul bacteriologic nu a evidenţiat prezenţa agentului
patogen în selecţie (acest lucru este posibil, mai ales în caz de boală îndelungată).
rincipiul analizei PCR este foarte simplu: într-un reactor special se pune o
cantitate mică a materialului biologic, în care pot exista fragmentele ADN ale unui
microb (de exemplu, sângele, saliva, secreţiile genitale etc.). În acest material se
adaugă enzimele speciale care se leagă cu ADN-ul unui microb şi sintetizează
copia lui. Reacţia copierii ADN-ului se produce în câteva etape, în conformitate cu
principiul reacţiilor în lanţ: în prima etapă a reacţiei, dintr-o moleculă ADN se
formează două molecule noi; la faza a doua, din două molecule existente se
formează 4 molecule noi şi aşa mai departe. După mai multe cicluri, în loc de o
copie a ADN-ului apar câteva sute sau câteva mii de exemplare. O cantitate mare a

71
clonelor ADN-ului bacterian poate fi uşor analizată şi comparată cu o bază de date
care conţine informaţii despre structura ADN-ului diferitor microbi.

FIG 3.1 TEHNICA PCR

CAPITOLUL IV

PLANURI DE ÎNGRIJIRE

CAZ I

CULEGEREA DATELOR
DATE GENERALE

NUME ȘI PRENUME: Voicu Antonia

Vârsta: 24 ani
Sex:F
72
Stare civilă: Necăsătorită
Nr. Copii: 0
Religie: Ortodoxă
Naționalitate: Română
Limba vorbită: Română
Ocupația: Student
Grup Sangvin: AII RH(+), non-alergic la antibiotice
Data internării: 07.04.2019, prezentare la secția de Obstetrică-Ginecologie

Diagnostic: Infecție gonococică în stare cronică, evidențiată în urma

diagnosticului de laborator
Motivele prezentării la ginecologie:leucoree, durere în timpul actului sexual,
usturimi în zona vaginului.
Stabilirea legăturii cu pacientul:în prima zi de la internare
Mod de comunica: comunicare verbală eficientă.Poate da informațiile
necesare.
Semne subiective:oboseală fizică, amețeli, durere ușoară de cap
Semne obiective: T.A=85/55 mmHg, stare generală alterată, tegumente
normale.
Antecedente personale:
Hipotensiune Arterială din 2013
Candidoza uro-genitală din 2015, prin nerespectarea indicațiilor de către
medic, boala a apărut în 2016, iar în urma tratamentelor îndelungate s-a ameliorat.

Antecedente heredocolaterale
Mama are 55 ani și are diabet zaharat de tip II din 1995( tratament cu
insulină din 2002).
Tata a realizat un bypass coronarian în 1996.
Condiții de viață: Locuiește la bloc, într-un apartament cu 2 camere,
împreună cu părinții, în condiții bune
Comportament: fumează ocazional, în jur de un pachet de țigări pe
lună.Consumă cafea regulat, 3 căni de cafea pe zi, alcool consumă ocazional, nu
respectă i dietă echilibrată cu 3 mese pe zi și 2 gustări, nu consumă 2 litri de apă,
bea des sucuri acidulate
Aspect fizic:Î: 1,64 cm; G=70 kg
73
 Analiza Datelor

Nr.Crt Nevoi Perturbate Probleme rezultate din Manifestări

nevoile perturbate
1 De a evita pericolele Circulație și respirație Valori scăzute ale
inadecvată T.A
2 De a avea o bună Circulație deficitară, Oboseală, amețeli,
respirație și circulație hipotensiune arterială cefalee
3 De a elimina Eliminare deficitară Micțiuni cu
usturimi
4 De a se alimenta Regim alimentar Supraponderală
inadecvat
5 De a se deplasa și de Circulație inadecvată Durere la nivelul
a avea o bună postură cavității pelviene

Surse de dificultate:
De ordin biofizic: activitate sexuală, alimentație inadecvată, retenție de apă
în organism;
De ordin socio-cultural: orientare bună în spațiu și timp;
De ordin psihologic: stări de panică dese, stres.

Diagnostic de nursing
A.Actual- Înfecția gonococică manifestată prin leucoree, usturimi, durere
pelviană, astenie fizică, durere de cap
B.Potențial: Agravarea simptomelor de usturime prin netratarea
corespunzătoare și apariția complicației locale , Skenita sau Bartholinita.
Pacient: VA, 24 de ani
Diagnostic clinic: Înfecția Gonococică Cronică
Analia satisfacerii nevoilor fundamentale
Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate
Fundamentală independentă dependentă
1.Nevoia de a Sistem Scăderea tensiunii Stres psihic
respira și de a avea Cardiovascular și arteriale supraponderalitate

74
 o circulație respirator în limite Puls scăzut
sanguină bună anormale
T.A=85/55 mmHg
A.v.= 70 b/min
Frecvența
respiratorie=14
resp/ min
2.Nevoia de a bea -------------- Hidratare De ordin psihic
și de a mânca insuficientă
Regim alimentar
inadecvat
3.Nevoia de a -------------- Leucoree De ordin psihic
elimina Micțiuni dese și
dureroase
Prezenta usturimii
4.Nevoia de a se ---------------- Poziție inadecvată De ordin psihic
mișca și de a avea
o bună poziție
5.Nevoia de dormi ---------------- Ore de somn De ordin psihic
și de a se odihni insuficiente
Insomnie, agitație,
neliniște
6.Nevoia de a se Interes față de -------------- -----------------
îmbracă și ținuta
dezbrăca singur vestimentară, nu
prezintă probleme
de dificultate
7. Nevoia de a-şi temperatura ----------------- -------------------
menține corpului se
temperatura menține în limite
corpului în limite normale T = 37oC
normale - transpirație
minima
8.Nevoia de a avea Poate să își acorde --------------- ----------------
tegumentale şi îngrijiri igienice
mucoasele integre adecvate
curate
9.Nevoia de a Capacitate integră ------------------ -----------------
comunica de a auzi, înțelege,

75
 convorbire
Recunoaștere
exactă a realității
10. Nevoia de a Orientare bună și Tulburări de De ordin psihic
evita pericolele memorie gândire minime
dar prezente
11. Nevoia de a Acționare coerentă
actiona conform asupra propriilor
propriilor convingeri și valori
convingeri şi valori
12. Nevoia de a fi Capacitate de lua
preocupat in propriile decizii
vederea realizarii
13. Nevoia de a se Capacitate de a
recrea efectua activitati
recreative
14. Nevoia de a Ști ------------- Incapacitatea de a De ordin psihic și
cum să-şi păstreze se proteja fizic
sanatatea

76
 Aplicarea Îngrijirilor

DATA PROBLEM PROBLEME OBIECTIVE I.AUTONOME I.DELEGATE EVALUARE

E PONTEȚIALE
ACTUALE
07.04.201 disconfort Infecția căilor pacienta să fie liniștesc bolnava cu Recoltarea
9 fizic şi genitale echilibrat fizic şi privire la natura sângelui
psihic, psihic în intervențiilor Administrarea
usturime în urmatoarele 24 - pregatesc fizic şi tratamentului
zone de ore psihic pacient în prescris de medic:
genitală vederea oricărei Penicilina G -după 6 ore
tehnici la care va fi Cristalină 300.000 de administrare,
supusă-recoltarea U.I 12:00-la 6 ore pacienta ar trebuie
meatului urinar Efitard 1.200.000 să simtă lipsa
- asigur o atmosfera U.I într-o singură usturimii
calda, manifest injecție
empatie față de Ampicilina, în
bolnavă şi răspund doză unică de 3,5
prompt la chemările g asociată cu 1 g
ei probenecid
- asigur o ambianta
în care să fie
respectată intimitatea
pacientului
- arăt toleranță şi
multă răbdare
Aerisesc salonul de
încăpere

77
08.04; dezechilibru - pacienta să fie observ semnele de Penicilina G Pacienta prezintă
09.04; hidroelectroli echilibrată deshidratare şi Cristalină 300.000 stări de amețeală,
10.04.201 tic hidroelectrolitic ameliorarea lor după U.I , 12:00- 6 ore inapetență. Prezintă
9 în decurs de 5-6 administrarea Asocierea o scădere în
ore medicamentelor efitardului cu 1 g greutate de
- supraveghez atent: probenecid aproximativ 2 kg.
tensiunea arteriala, Thiamphenicol se Se recomandă
pulsul, adm. în doză unică administrarea
comportamentul de 2,5 g după Penicilinei G în
pacientei masa de seară soluție perfuzabilă
- calculez numărul Rifamcipina-
de calorii în funcție - 10.04.2019 adm,
explorez gusturile şi în doză unică de
obiceiurile 0,6 g -0,9 g înainte
alimentare ale de masa de
pacientului dimineață.
Înformez pacienta în
legătura cu
importanța
alimentației
Realizez toaleta
organelor genitale și
observarea
scurgerilor anormale
11.04.201 Dezechilibru ------------------- Pacienta să fie explorez preferințele alimentez pacienta pacienta este
9 nutrițional ---- echilibrat pacientei asupra parenteral echilibrată
nutrițional alimentelor permise instituind perfuzii nutrițional
şi interzise cu glucoză 5 %,

78
 - servesc pacienta cu 10%, 20%, 33%,
alimente la o 40% hidrolizate cu
temperatură proteine şi
moderată, la ore amestecuri de
regulate aminoacizi
11.04.201 Incontinență ------------------- să prezinte - instalez sonda pacientul nu-şi
9 ora urinară tegumente şi - schimb lenjeria de vezicală recapată controlul
06:00 mucoase integre, pat după fiecare Administrare asupra sfincterelor
curate eliminare medicamenației
sa-şi recapete - asigur igiena locală prin soluție După 12 ore de
controlul riguroasă după perfuzabilă- administrare a
sfincterelor fiecare eliminare Gentamicină în medicamentelor,
stabilesc un orar al doză de 240 mg/ 3 pacienta reușeste să
eliminărilor flacoane își controleze
- formez deprinderi schimbate la sfincterele
de eliminare la ore fiecare 6 ore
fixe
- trezesc pacienta din
somn pentru a urina

12.04.201 Coordonoare ------------------ pacienta să fie planific un program Administrez Pacienta este
9 a mișcărilor echilibrat psihic de exerciții de mers medicație, prin echilibrat dpdv
- pacienta să aibă în funcție de medicamente psihic,
tonusul muscular capacitatea solubile
adecvat pacientului Procain-penicilina
activităților - învăț pacientul să G Apoasă
depuse utilizeze diferite 4.800.000 U.I
aparate de sustinere asociată cu 1 g

79
 pentru activități probenecid
cotidiene După 6 ore se
- ajut pacienta să adm. 3.200.000
facă bai calde, U.I+ 800.000 U.I
exerciții fizice Benzatinpenicilină
Insomnii pacienta să învăț pacienta să administrez În urma
beneficieze de practice tehnici de tratamentul tratamentului cu
somn relaxare, exerciții medicamentos şi Stilnox pacienta
corespunzător respiratorii câteva observ efectul beneficiază de somn
cantitativ şi minute înainte de acestuia asupra corespunzator
calitativ culcare organismului cantitativ şi calitativ
- ofer pacientei o Stilnox 1 cp x 2/zi
cană cu lapte cald
înainte de culcare, o
baie caldă
- identific nivelul şi
cauza anxietatii -
observ şi notez
calitatea somnului,
gradul de satisfacere
a celorlalte nevoi
- întocmesc un
program de odihnă
corespunzător
organismului
13.04.201 lipsa ------------------- Pacienta să aibă - explorez nivelul de Pacienta a înțeles
9 cunoștințelor cunoștinte cunoștințe al toate lucrurile
despre boala, despre boala, pacientului privind explicate

80
 tratament, tratament igieno- boala sa ,
externare dietetic şi tratamentul igieno-
medicamentos dietetic şi
medicamentos
- îi explic importanța
respectării regimului
igieno-dietetic
- îi explic care sunt
alimentele interzise
şi care sunt cele
permise
- învăț pacientul
importanța
respectării
administrarii
tratamentului şi a
recomandărilor

Evaluare finală: Pacienta cu numele, Voicu Antonia, în vârstă de 24 de ani se prezintă la cabinetul de
obstetrică- ginecologie, cu dureri în zona genitală, usturime la micțiune. În urma diagnosticului de laborator, s-a
constat faptul că are infecție gonococică cronică. În urma tratamentelor, simptomele s-au ameliorat și se recomandp
repaus sexual timp de 3 luni de zile.
Pacienta va urma un tratament medicamentos, igieno-dietetic, respectarea programului de odihnă plus
efectuarea controalelor ginecologice la fiecare 3 luni.

81
 CAZ II

CULEGEREA DATELOR
DATE GENERALE

NUME ȘI PRENUME: Staicu Elena

Vârsta: 25 ani
Sex:F
Stare civilă: Necăsătorită
Nr. Copii: 0 ,se prezintă în primul trimestru de sarcină
Religie: Ortodoxă
Naționalitate: Română
Limba vorbită: Română
Ocupația: Casnică
Grup Sangvin: AB IV RH(+), non-alergic la antibiotice
Data internării: 15.04.2019, prezentare la secția de Obstetrică-Ginecologie

Diagnostic: Infecție gonococică evidențiată în urma diagnosticului de

laborator prin prelevarea unei mostre de secreție din zona colului uterin realizat de
medicul ginecolog. Rezultatul a ieșit pozitiv, ceea ce conduce la o conduită
medicamentoasă.
Motivele prezentării la ginecologie: leucoree, senzație de umezeală
frecventă, disurie,usturimi în zona vaginului.
Stabilirea legăturii cu pacientul:în prima zi de la internare
Mod de comunica: comunicare verbală eficientă, poate da informațiile
necesare.
Semne subiective: oboseală fizică, amețeli, dureri, vărsături violente.
Semne obiective: T.A=90/65 mmHg, stare generală alterată, tegumente
normale.
Antecedente personale:

82
 Tricomonaza Vaginală în 2016.Tratamentul a constat în administrarea de
metronidazol, 250 mg, de 3 ori/ zi 7 zile succesiv
Antecedente heredocolaterale
Mama are 60 ani, prezintă hipertensiune arterială,
Tata a decedat din cauza infarctului miorcardoc
Condiții de viață: Locuiește la casă, împreună cu mama și prietenul.
Comportament: nefumătoare, consumă o dată pe săptămână bere neagră..Consumă
cafea regulat, 3 căni de cafea pe zi, , nu respectă o dietă echilibrată cu 3 mese pe zi
și 2 gustări, consumă 2 litri de apă, nu bea sucuri acidulate, doar ocazional
Aspect fizic:Î: 1,75 cm; G=75 kg. În urma sarcinii, nu a acumulat kilograme
în plus.Temperatură normală: 36,5 ̊C.
Asistenta medicală realizează probe de sânge,grup sanguin, RH, măsurarea
hemoglobinei, EKG,examene de urină, TGP, TGO, ionograma sanguină, glicemie,
bilirubinemie, etc.

Analiza Datelor

Nr.Crt Nevoi Perturbate Probleme rezultate din Manifestări

nevoile perturbate
1 Nevoia de a fi curată, Anxietate
îngrijită. De a proteja Deficit de
tegumentele și autoîngrijire
mucoasele
2 De a avea o bună Circulație deficitară, Oboseală, amețeli,
respirație și circulație tensiune normală, dar cefalee
respirație anormală.
Accelerată 20
respirații/min
3 De a elimina Eliminare deficitară Micțiuni cu
usturimi, disurie
4 De a se alimenta și de Greutate anormală pentru Refuză să mănânce
a bea primul trimestru de substanțe nutritive
sarcină
5 De a dormi și a se Odihnă alterată datorită Stare Generală
odihi durerii, anxietății alterată, lipsa

83
 Surse de dificultate:
De ordin biofizic: alimentație inadecvată, retenție de apă în organism;
De ordin socio-cultural: orientare bună în spațiu și timp;
De ordin psihologic: stări de panică dese, stres.

Diagnostic de nursing
A.Actual- Înfecția gonococică manifestată prin leucoree, usturimi, durere
pelviană, astenie fizică, durere de cap, disurie
B.Potențial: Agravarea simptomelor de usturime prin netratarea
corespunzătoare și apariția complicației locale , și netratarea acesteie conduce la
conjunctivita gonococică la nou-născut
Pacient: SE, 25 de ani
Diagnostic clinic: Înfecția Gonococică
Analia satisfacerii nevoilor fundamentale
Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate
Fundamentală independentă dependentă
1.Nevoia de a Sistem Stres psihic
respira și de a avea Cardiovascular și Scăderea Anxietate
o circulație respirator în limite frecvenței
sanguină bună anormale respiratorii prin
T.A=90/65 mmHg diferite tehnici
A.v.= 70 b/min Frecvența
respiratorie=20
resp/ min
2.Nevoia de a bea -------------- Hidratare De ordin psihic
și de a mânca insuficientă
Regim alimentar
inadecvat
3.Nevoia de a -------------- Leucoree De ordin psihic
elimina Micțiuni dese și
dureroase, disurie
Prezenta usturimii
4.Nevoia de a se Postură adecvată, --------------------- ----------------
mișca și de a avea condiție fizică
o bună poziție bună
5.Nevoia de dormi ---------------- Ore de somn De ordin psihic
și de a se odihni insuficiente

84
 Insomnie, agitație,
neliniște
6.Nevoia de a se Interes față de -------------- -----------------
îmbracă și ținuta
dezbrăca singur vestimentară,
7. Nevoia de a-şi temperatura ----------------- -------------------
menține corpului se
temperatura menține în limite
corpului în limite normale T = 36,5̊C
normale - transpirație
minima
8.Nevoia de a avea -------------- Poate nu știe să își De ordin psihic și
tegumentale şi acorde îngrijiri fizic
mucoasele integre igienice adecvate
curate
9.Nevoia de a Capacitate integră ------------------ -----------------
comunica de a auzi, înțelege,
convorbire
Recunoaștere
exactă a realității
10. Nevoia de a Orientare bună și Tulburări de De ordin psihic
evita pericolele memorie gândire minime
dar prezente
11. Nevoia de a Acționare coerentă
actiona conform asupra propriilor
propriilor convingeri și valori
convingeri şi valori
12. Nevoia de a fi Capacitate de lua
preocupat in propriile decizii
vederea realizarii
13. Nevoia de a se Capacitate de a
recrea efectua activitati
recreative
14. Nevoia de a Ști ------------- Incapacitatea de a De ordin psihic și
cum să-şi păstreze se proteja corect în fizic
sanatatea timpul actelor
sexuale, partener
suspect de gonoree

85
 Aplicarea Îngrijirilor

DATA PROBLEM PROBLEME OBIECTIVE I.AUTONOME I.DELEGATE EVALUARE

E PONTEȚIALE
ACTUALE
15.04.201 disconfort Infecția căilor pacienta să fie liniștesc bolnava cu Recoltarea
9 fizic şi genitale echilibrat fizic şi privire la natura sângelui Ampicilină-
psihic, psihic în intervențiilor Administrarea doză unică ,
usturime în urmatoarele 24 - pregatesc fizic şi tratamentului pacienta după 2 -3
zone de ore. psihic pacient în prescris de medic, ore nu prezintă
genitală, vederea oricărei ajut medicul prin disurie
disurie, tehnici la care va fi pregătirea
polakiurie supusă-recoltarea materialelor
meatului urinar necesare la
- asigur o atmosfera prelevarea mostrei
calda, manifest de secreție,Ajut
empatie față de pacienta dacă este
bolnavă şi răspund în stare alterată, se
prompt la chemările să
ei dezbrace/îmbrace.
- asigur o ambianta O conduc la salon
în care să fie Tratament
respectată intimitatea medicamentos:
pacientului Ampicilină 250
- arăt toleranță şi mg/caps ( 3 g
multă răbdare ampicilină + 1g
Aerisesc salonul de probenecid
încăpere.

86
 Realizez toaleta
zonelor genitale
16.04; dezechilibru - pacienta să fie Asigur aportul La indicatia Pacienta prezintă
17.04; hidroelectroli echilibrată alimentar adecvat medicului, stări de amețeală,
18.04.201 tic. Refuză de hidroelectrolitic prin ingerare de administrez inapetență..
9 a se alimenta în decurs de 5-6 lichide și alimente tratamentul
și hidrata ore -conștientizez medicamentos,
datorită pacienta asupra oral sau parenteral
indispoziției importanței :vitamine, glucoza
regimului alimentar sedative
in mentinerea Administrez
sanatatii kanamicina 1 g
-servesc pacienta cu i.m/zi- maxim5
alimente atractive si zile
adecvate la ore Sinerol,
regulate rifamcipină 150-
-încurajez pacienta 300 mg/cp -600-
asigurând un climat 900 mg/zi –doză
cald și confortabil, unică
permițând
exprimarea emoțiilor
și a sentimentelor
bolnavei .
18.04.201 Dezechilibru ------------------- Pacienta să fie explorez preferințele alimentez pacienta pacienta este
9 nutrițional ---- echilibrat pacientei asupra parenteral echilibrată
nutrițional alimentelor permise instituind perfuzii nutrițional
şi interzise cu glucoză 5 %,
- servesc pacienta cu 10%, 20%, 33%,

87
 alimente la o 40% hidrolizate cu
temperatură proteine şi
moderată, la ore amestecuri de
regulate aminoacizi

19.04.201 Odihnă Odihna alterată Pacienta să asigur microclimat La indicația În urma

9 alterată, datorită beneficieze de adecvat prin aerisiri medicului , tratamentului cu
insomnii anxietății somn -discut cu pacienta administrez Stilnox pacienta
corespunzator pentru a identifica tratamentul beneficiază de somn
cantitativ și cauzele medicamentos: corespunzator
calitativ discomfortului Antialgice , cantitativ şi calitativ
-stimulez încrederea sedative. Pacienta este
pacientei în foțtele Administrez echilibrat dpdv
proprii și în cei care kanamicina 1 g psihic.
o ingrijesc i.m/zi
-învăț pacienta cum Stilnox 1 cp x 2/zi
sa execute tehnici de
relaxare, exerciții
Kiegel
-observ și notez
funcțiile vitale și
vegetative perioada
somn-odihna,
comportamentul
pacientei.
ofer pacientei o cană
cu lapte cald înainte
de culcare,

88
20.04.201 Alterarea Deficit de Pacienta să Antrenez pacienta în Respect indicația În urma comunicării
9 nevoii de a fii autoîngrijire, prezinte vederea autoingrijirii medicului, pacienta a
curată, anxietate tegumentele și -identific împreună administrând conștientizat nevoia
îngrijită și de mucoasele cu pacienta cauzele tratamentul de igienă .
a proteja curate,să și motivatța igienei adecvat.
tegumentele redobandească -ajut pacienta să-și La nevoie fac
și mucoasele stima de sine schimbe atitudinea spălaturi vaginal
față de îngrijirile
igienice
-evaluez ce poate să
facă pacienta singură
și în ce necesită
ajutor
21.04.201 lipsa ------------------- Pacienta să aibă - explorez nivelul de Pacienta a înțeles
9 cunoștințelor cunoștinte cunoștințe al toate lucrurile
despre boala, despre boala, pacientului privind explicate
tratament, tratament igieno- boala sa ,
externare dietetic şi tratamentul igieno-
medicamentos dietetic şi
medicamentos
- îi explic importanța
respectării regimului
igieno-dietetic
- îi explic care sunt
alimentele interzise
şi care sunt cele
permise

89
 Evaluare finală: Pacienta cu numele, Staicu Elena în vârstă de 25 de ani,
gravidă în primul trimestru de sarcină, se prezintă la cabinetul de obstetrică-
ginecologie, cu dureri în zona genitală, usturime la micțiune, polakiurie, disurie,
respirație accelerată În urma diagnosticului de laborator, și screeningului s-a
constat faptul că are infecție gonococică cronică. În urma tratamentelor,
simptomele s-au ameliorat și se realizează tratamentul ambulator.Se ține cont de
igiena sexuală, întreruperea actelor sexuale, și partenerul trebuie să fie supus unui
consult de specialiate, fiind suspect de gonoree.
Fiind în primul trimestru de sarcină, gonoreea nu a afectat fătul, prin
evaluarea și administrarea timpurie a tratamentului.
Pacienta va urma un tratament medicamentos, fără penicilină, deoarece nu
este tolerată de organism,se va administra, eritromicină 2,5 g după masa de seară
igerieno-dietetic, respectarea programului de odihnă plus efectuarea controalelor
ginecologice pentru urmărirea creșterii fătului și reevaluarea infecției.

CAZ III

CULEGEREA DATELOR
DATE GENERALE

NUME ȘI PRENUME: Viorel Alexandru

Vârsta: 30 ani
Sex:M
Stare civilă: Necăsătorit
Nr. Copii: 0
Religie: Catolică
Naționalitate: Română
Limba vorbită: Română, Maghiară,Engeză
Ocupația: Instalator gaze
Grup Sangvin: O I RH(-), alergic la penicilină
Data internării: 22.04.2019, prezentare la secția de Urologie

90
 Diagnostic: Infecție gonococică cu o complicație locală, balanita
evidențiată în urma diagnosticului de laborator prin recoltarea de la nivelul
meatului urinar cu o ansă flambată, din secreția uretrală după un masaj al prostatei.
Motivele prezentării la urologie:
Stabilirea legăturii cu pacientul:în prima zi de la internare
Mod de comunica: comunicare verbală eficientă, poate da informațiile
necesare.
Semne subiective:.
Semne obiective: T.A=147/85 mmHg, stare generală alterată, tegumente
normale.
Antecedente personale:
Infecție gonococică cronică. A urmat un tratament timp de o perioadă scurtă
cu ampicilină, dar a renunțat la tratament deoarece nu existau simptome de
infecție.
Hipertensiune arterială de la vârsta de 25 de ani, urmează un tratament cu
medicamente Comprenesa 2 cps/zi
Antecedente heredocolaterale
Mama are 70 ani, nu prezintă boli
Tata are 70 de ani, în urmă cu 5 ani, a avut infarct miocardic, și suferă de
diabet zaharat grad I.
Condiții de viață: Locuiește în apartament, singur.
Comportament: fumător, consumă în fiecare băutură alcoolică, are un stil de
viață haotic din punct de vedere sexual .Consumă cafea, 3 căni de cafea pe zi, , nu
respectă o dietă echilibrată cu 3 mese pe zi și 2 gustări, nu consumă 2 litri de apă,
bea sucuri acidulate, și ocazional face sport.
Aspect fizic: Î: 1,85 cm; G=95 kg. În ultima perioadă, datorită unui stil de
viață haotic, a luat în greutate circa 5 kg.
Asistenta medicală realizează probe de sânge,grup sanguin, RH, măsurarea
hemoglobinei, EKG,examene de urină, TGP, TGO, ionograma sanguină, glicemie,
bilirubinemie, etc. De asemenea, ajută medicul pentru prelevarea probelor de
laborator pentru a confirma diagnosticul de infecție gonococică. Din cauza
netratării infecției anterioare, asistenta medicală preia o conversație cu pacientul, și
încearcă să îl convingă necesitatea tratamentului și să nu renunțe de acastă dată,
deoarece infecție conduce la sterilitate prin blocarea spermatozoizilor.

91
 Diagnosticul de balanita în mare parte poate fi stabilit la examenul fizic,
deoarece simptomele sunt vizibile. În cazul eliminărilor purulente medicul va lua o
probă pentru a determina tipul agentului infecțios. În cazul balanitei cronice va fi
necesar efectuarea unei biopsii pentru examinare. Aceasta se va efectua sub
protecția anesteziei locale.

Analiza Datelor

Nr.Crt Nevoi Perturbate Probleme rezultate din Manifestări

nevoile perturbate
1 Nevoia de a elimina Incontinență urinară Înțepături, jenă
dureroasă
2 Nevoia de a dormi și Stare generală alterată, Insomnii,
de a se odihni anxietate disconfort
3 Nevoia de a menține Temperatura 38̊ C Stres, Oboseală
temperatura corpului permanentă
în limite normale
4 Nevoia de a fi curat, Neglijența în măsuri de Degajă un miros
îngrijit de a proteja igienă, incapacitatea de puternic, deranjat
tegumentele și păstra igiena Nasul prezintă
mucoasele rinoree
5 Nevoia de a învăţa Cunoștiințe insuficiente Apariția infecției
să-şi gestioneze Complicația
sănătatea gonocică, Balanita

Surse de dificultate:
De ordin biofizic: alimentație inadecvată, consum exagerat de băuturi
alcoolice, igienă dezagreabilă
De ordin socio-cultural: orientare bună în spațiu și timp;
De ordin psihologic: stări de panică dese, stres, anxietate

92
 Diagnostic de nursing
A.Actual- Înfecția gonococică, având complicația Balanită manifestată prin ,
usturimi, incontineță urinară, secreție sero-purulentă, abundentă, prurit la nivelul
testiculelor durere, arsuri, astenie fizică, durere de cap, febră
B.Potențial: Agravarea simptomelor, conducând la sterilitate, balanită severă
cu obstrucția uretrei
Pacient: VE, 30 de ani
Diagnostic clinic: Balanita cronică

Analia satisfacerii nevoilor fundamentale

Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate

Fundamentală independentă dependentă
1.Nevoia de a Respirație Stres
respira și de a avea normală Hipertensiune Anxietate
o circulație 16 resp/min arterială
sanguină bună 147/85 mmHG
2.Nevoia de a bea -------------- Hidratare De ordin psihic
și de a mânca insuficientă
Regim alimentar
inadecvat
3.Nevoia de a -------------- Incontinența De ordin psihic
elimina urinară
Secreție abudentă
Prezenta usturimii,
durerii
4.Nevoia de a se Postură adecvată, --------------------- ----------------
mișca și de a avea condiție fizică
o bună poziție bună
5.Nevoia de dormi ---------------- Ore de somn De ordin psihic
și de a se odihni insuficiente
Insomnie, agitație,
neliniște
6.Nevoia de a se Interes față de -------------- -----------------
îmbracă și ținuta
dezbrăca singur vestimentară,
7. Nevoia de a-şi --------------- temperatura De ordin psihic
93
menține corpului se află în
temperatura limite anormale T
corpului în limite ̊
= 38 C
normale - transpirație
abudentă
8.Nevoia de a avea -------------- Nu știe să își De ordin psihic și
tegumentale şi acorde îngrijiri fizic
mucoasele integre igienice adecvate
curate
9.Nevoia de a Capacitate integră ------------------ -----------------
comunica de a auzi, înțelege,
convorbire
Recunoaștere
exactă a realității
10. Nevoia de a Orientare bună și -------------- ---------------
evita pericolele memorie
11. Nevoia de a Acționare coerentă -------------- ---------------
actiona conform asupra propriilor
propriilor convingeri și valori
convingeri şi valori
12. Nevoia de a fi Capacitate de lua ------------- -----------------
preocupat in propriile decizii
vederea realizarii
13. Nevoia de a se Capacitate de a ------------- ---------------
recrea efectua activitati
recreative
14. Nevoia de a Ști ------------- Incapacitatea de a De ordin psihic și
cum să-şi păstreze se proteja corect în fizic
sanatatea timpul actelor
sexuale

94
 Aplicarea Îngrijirilor

DATA PROBLEM PROBLEME OBIECTIVE I.AUTONOME I.DELEGATE EVALUARE

E PONTEȚIALE
ACTUALE
22.04.201 Incontinență Infecția Pacientul să Recomand consumul Recoltarea După administrarea
9 urinară., testiculelor, prezinte tranzit de alimente sau sângelui medicamentelor și
eliminare cu eroziuni roșii intestinal în lichide ce Administrarea utilizarea băilor
usturime, mici limite fiziologice favorizează tratamentului antiseptice,
apariția Pacientul/a să nu eliminarea în limite prescris de medic, pacientul poate să
prezinte semne fiziologice ajut medicul prin elimine mai ușor
de deshidratare Asigur repaus la pat pregătirea dar prezintă în
Pacientul să cu tact și blândeţe materialelor continuare usturime
prezinte solicit pacientul să se necesare la și prurit local.
eliminări spele. prelevarea mostrei
adecvate Măsor diureza de secreție,
cantitativ și Asigur igiena locală Ajut pacient dacă
calitativ este în stare
Pacientul să nu alterată, se să
mai prezinte dezbrace/îmbrace.
incontinență Tratament
medicamentos la
indicația
medicului:
Tetraciclina, doză
2 g /zi I Tură-
15:00, II Tură-
21:00-5 zile

95
 Thiamphenicol,
doză unică 2,5 g,
după masa de
seară, 20:00
Baie călduță
antiseptică (
mușețel), cremă
cotrimozol %

23.04.201 Prurit local Oboseală fizică Dispariția Observ şi notez:

Administrez Ameliorarea
9 Ore Apariția pruritului funcţiile medicamentele pruritului după a
insuficiente eroziunilor roșii Pacientul să își Tetraciclina, doză
vitale,calitatea doua baie
de dormit din cauza exprime somnului 2 g /zi I Tură-
pruritului diminuarea orarul somnului03:00, II Tură- Pacientul prezintă
excesiv epuizării perioada somnului
09:00 anxietatea din cauza
disconfortului în odihnă, Efectuez toaleta orelor insuficiente
termen cât mai comportamentul părții intime prin de somn
scurt. baie
pacientului-anxios călduță
antiseptică
asigur microclimatul După administrarea
corespunzător, Administrez calmantelor și
respectând dorinţele
calmante ceaiului de mușețel,
pacientului Administrez un pacientul a dormit
ceai calmant aproximativ 3 ore,
pentru a oferi după care a
pacientului un manifestat o
23.04.201 Febră Transpirație Scăderea monitorizez somn liniștit, creștere a
9, Ora: 38,5̊ C abudentă temperaturii, temperatura şi o Orele de somn: temperaturii
14:00 pacientul să notez în foaia de 09:15-12:30 După aplicarea

96
 prezinte temperatură aplic comprese compreselor reci,
temperatura Servesc pacientul cu reci, pentru aeririsirea salonului,
corporală în cantități mari de scăderea schimbarea
limite normale lichide temperaturii lenjeriei, pacientul
schimb lenjeria de prezintă o
corp și de pat, la tempratură normală.
nevoie
asigur microclimatul
asigur igiena
24.04.201 Dezechilibru Scăderea Pacientul să fie explorez preferințele Administrez În urma analizelor
9 nutrițional greutății echilibrat pacientului asupra Tetraciclina, doză Ekg, nu s-au
Neglijează corporale nutrițional alimentelor permise 2 g /zi I Tură- observat
igiena Apariția Pacientul să şi interzise 08:00, II Tură- malformații, iar prin
eroziuniilor și a participe la servesc pacientul cu 20:00 examinare fizică,
pruritului îngrijirile de alimente la o Baie călduță medicul observă o
excesiv igienă temperatură antiseptică ( îmbunătățire a
Pacientul să moderată, la ore mușețel), cremă organelor genitale și
își exprime regulate cotrimozol % ameliorarea
acceptul încerc administrarea Ofer regimul balanitei
de a îndeplini orală de lichide și prescris, semi- Pruritul local a
îngrijirile alimente semilichide lichid dispărut iar
igienice educ aparținătorul Reechilibrare pacientul poate
referitor la modul în hidroelectrolitică elimina normal
care trebuie să se Pregătesc
alimenteze pacientul pacientul pentru
efectuez bilanțul examinare fizică
hidric( intrări/ieşiri): plus EKG
Efectuez toaleta

97
 genitală
Previn apariţia
escarelor
Îngrijesc şi
supraveghez
tegumentele
peristomale
ajut pacientul să fie
echilibrat nutritional,
pentru favorizarea
cicatrizării leziunilor
cutanate
în funcție de starea
generală a
pacientului efectuez/
ajut, conform
planului de
mobilizare, la duș
25.04.201 Odihnă Odihna alterată Pacientul să asigur microclimat La indicația În urma
9 alterată, datorită beneficieze de adecvat prin aerisiri medicului , tratamentului cu
insomnii anxietății somn -discut cu pacientul administrez Stilnox pacientul
corespunzator pentru a identifica tratamentul beneficiază de somn
cantitativ și cauzele medicamentos: corespunzator
calitativ discomfortului Antialgice , cantitativ şi calitativ
-stimulez încrederea sedative. Pacienta este
pacientului în forțele Administrez echilibrat dpdv
proprii și în cei care kanamicina 1 g psihic.
o ingrijesc i.m/zi

98
 -observ și notez Stilnox 1 cp x 2/zi
funcțiile vitale și
vegetative,
25.04.201 Alterarea Deficit de Pacientul să Antrenez pacientul Respect indicația În urma comunicării
9 nevoii de a fii autoîngrijire, prezinte în vederea medicului, pacientul a
curată, anxietate tegumentele și autoingrijirii administrând conștientizat nevoia
îngrijită și de mucoasele ajut pacientul să-și tratamentul de igienă .
a proteja curate,să schimbe atitudinea adecvat.
tegumentele redobandească față de îngrijirile Administrez
și mucoasele stima de sine igienice tetraciclină
Încerc să explic Efectuez toaleta
faptul că igiena este zonei genitale,
o rutină normală în încercând să
viața unui om, iar explic pacientului
pentru a începe o tehnica.
viață sexuală
normală și de a
scăpa de balanita
trebuie să aibă grijă
de igiena per tot
corpul inclusiv în
zona intimă.Din
cauza absenței
igienei, pacientul
poate să sufere de
sterilitate.

99
26.04.201 Gestionarea Apariția Sterilitate, - explorez nivelul de Ultima zi de Pacientul a înțeles
9 incorectă a balanitei în blocarea cunoștințe al administrare a toate lucrurile
sănătății urma netratării spermatozoizolor pacientului privind tetraciclinei ți de explicate
corespunzătoare Fimoză, care boala sa toaletarea zonei
a infecției conduce la stimulez dorința de genitale cu extract
gonococice înlăturarea cunoaştere de mușețel și
prepuțului planific instruirea în cristal de violet
funcţie de nevoile şi 0,25%
capacităţile
persoanei, utilizând
materiale didactice
concrete
verific dacă a înteles
corect mesajul
transmis și și-a
însușit corect noile
cunoștiințe
îl ajut să
dobândească
deprinderi noi
identific obiceiurile
greşite ale
pacientului
corectez deprinderile
dăunătoare sănătății
întocmesc programe

100
 Evaluare finală: Pacientul, Viorel Alexandru cu vârsta de 30 de ani, se
prezintă la Urologie cu infecție de tip complicație gonococică, balanita, cu dureri
în zona prepuțului, incontinență urinară, secreție abudentă albicioasă, usturime în
timpul urinării, prurit local și des, prezintă o tensiune la liminta de hipertensiune
arterială, de asemenea consumă băuturi alcoolice des, iar actele sexuale se
realizează prin neprotejare, acestea fiind dese, cu diferite partenere.În prima zi de
la internare, medicul a pus diagnosticul de balanită, în urma probei de laborator,
care a constat prin prelevarea probei din secreția uretrală.
S-a administrat un tratament cu tetraciclină timp de 5 zile, acestea fiind luate
de două ori pe zi cu un interval de 8 ore, după 3 zile s-a realizat la un interval de 12
ore.S-a realizat toaleta genitală realizând o baie antiseptică cu extract de mușețel,
pudraj la care s-a adăugat cristal violet de 2,5 %.Toaleta genitală s-a realizat de
două ori pe zi,și a condus la ameliorarea simptomelor de tip prurit.Se adăugă cremă
pentru a evita apariția eroziunilor roșii, mici.
Asistenta medicală a participat la toate tehnicile efectuate de către medic, a
ajut pacientul la îmbrăcare/dezbrăcare, și participă la satisfacerea nevoilor afectate.
S-au aplicat intervenţii autonome pentru reducerea dependenţei prin : ajutor
la igiena corporală, , alimentaţie creşterea confortului şi educaţie pentru sănătate.
Asistenta medicală punctează educaţia terapeutică a pacientului care vizează
să ajute pacientul să înţeleagă mai bine boala şi strategia terapeutică, să crească
cooperarea cu toţi factorii implicaţi în asistenţa medicală, să trăiască într-un mod
cât mai sănătos posibil şi să-şi amelioreze calitatea vieţii.Educația sexuală este
inclusă, deoarece din cauza neglijării s-a ajuns la complicația infecției gonococice.
Atitudinea față de problemele sexualității trebuie să fie receptivă, cu o abordare
subiectivă, pacientul trebuie să prezinte capacitate maximă de a prelua măsurile
curativo-profilactice, să respecte protejarea viitoarelor acte sexuale.
Se recomandă repaus al activității sexuale timp de 6 luni, respectarea
tratamentului terapeutic, care implică igiena locală, cu extract de mușețel.
Se recomandă controale ginecologice la fiecare 3 luni.

101
 CONCLUZII

Scopul proiectului de licență a fost evidențierea bolii de tip transmitere

sexuală, gonoreea, complicațiile acestuia și aplicarea tratamentului
adecvat.Asistenta medicală are un rol foarte important în aplicarea îngrijilor, ea
fiind persoana care îngrijește bolnavul cu afecțiunea respectivă, explică cu
amănunt importanța tratamentului medicamentos și terapeutic, deoarece prin
nerespectarea acestuia, poate conduce la infertilitate.
Gonoreea a devenit destul de comună și foarte periculoasă, totodată
rezistentă la antibiotice. În România, după sifilis, gonoreea este boala cu
transmitere sexuală cel mai răspândită, arată un raport publicat recent de Centrul
European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile (ECDC)
Prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală, în special a gonoreei, este
simplă: folosirea prezervativului, măsură care protejează în proporţie de peste
90%. Dar odată contractat, gonococul (Neisseria gonorrhoeae) dispare foarte greu
din organism şi devine din ce în ce mai greu de tratat, fiindcă nu mai răspunde la
tratamentele de ultimă linie, numite cefalosporine, nici la peniciline, sulfonamide,
tetracicline, chinolone sau la macrolide.
Între 30% şi 80% din femei infectate cu N. gonorrhoeae nu prezintă
simptome şi doar 5% din bărbaţi. Riscul de transmitere a gonococului de la femeie
la bărbat în timpul unui singur act sexual este de 20%. Se estimează că până la
40% din femeile cu gonoree netratată vor dezvolta boala inflamatorie pelviană, iar
una din patru femei cu această afecţiune vor deveni infertile. Infecţia se poate
transmite de la mamă la nou-născut şi se manifestă prin conjunctivită, răni pe
cornee sau chiar prin orbire.
Igiena sexuală este cea mai importantă, trebuie realizată protejarea
contactelor sexuale, prin prezervativ, chiar dacă nu prezintă o metode de protejare
100%, se poate evita în mare parte apariția boliilor cu transmitere sexuală. De la
gonoree la sifilis, este doar un pas mic, iar acesta poate fi prevenit doar prin
protejarea și păstrarea igienei.În foarte multe cazuri, bolnavii nu respectă
indicațiile posterapeutice, mai ales ingestia de băuturi alcoolice și activități fizice
intense, precum călărit, și din această cauză fac recăderi frecvente.Asistenta
medicală are rolul de a oferi educație sanitară până la dispariția totală a bolii.

102
 NOUTĂȚI ȘI PROPUNERI

Blenoragia a devenit o boală foarte greu de tratat, deoarece în urma

tratamentelor efectuate s-a dovedit că este rezistentă la antibiotice, iar acesta fiind
de multe ori asimptomatică se poate ajunge la complicații majore.
Rezistența antimicrobiană în gonoree a apărut de fapt la scurt timp după
introducerea antimicrobienelor la începutul secolului XX. Rezistența a continuat să
se extindă de atunci. În țările în care există o supraveghere adecvată și asigurată de
calitate, există tendințe în creștere în ceea ce privește sensibilitatea scăzută și
rezistența crescută la N. gonorrhoeae la "ultima linie" a antibioticelor (cefiximă și
ceftriaxonă.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că, în 2012, au apărut 78
milioane de cazuri noi în rândul adolescenților și adulților cu vârste între 15 și 49
de ani la nivel mondial, cu o rată globală de incidență de 19 la 1000 de femei și 24
la 1000 de bărbați, cu cel mai mare număr de incidente Pacificul de Vest al OMS și
regiunile din Africa.1
În urma unor descoperiri științifice, gonoreea împreună cu potențialele
complicații, poate prezenta în viitorul apropiat ca o epidemie tăcută, deoarece are o
capacitate foarte dezvoltată de a se dezvolta asimptomatic. S-a observat faptul că
cefalosporinele de a treia generație, care sunt ultima șansă de a trata gonoreea, sunt
recomandate ca regim de tratament de primă linie.Dar s-au raportat eșecuri de
tratament cu cefalosporine, la gonoreea oro-faringiană și ano-rectală, nu prezintă
niciun efect pozitiv. Bacteria Neisseria gonorrhoeae reprezintă o prioritate înaltă
pentru cercetare și dezvoltare de tratamente cu antibiotice noi și eficiente.
Conform celor mai recente rezultate Euro-GASP, 86% dintre pacienții cu
informații disponibile despre tratamentul lor au primit ceftriaxonă (cu sau fără
azitromicină). Utilizarea a două antimicrobiene pentru terapia cu gonoree,
introdusă în 2012, a contribuit probabil la creșterea susceptibilității la ceftriaxonă.
Cu toate acestea, completarea datelor pentru izolatele Euro-GASP în ceea ce
privește cursul de tratament utilizat trebuie îmbunătățit, deoarece informațiile
despre aceasta au fost disponibile numai pentru o treime (37%) dintre izolatele
testate în 2017.

103
 Rapoartele recente ale tulpinilor de gonoree rezistente la medicamente, fac
vital să se înțeleagă dacă schimbările în prevalența rezistenței sunt consecința
modificărilor în tratament, comportamentul sexual în diferite rețele sexuale,
distribuția tulpinilor gonococice sau din alte motive.
ECDC va publica planul său regional de reacție revizuit pentru a controla
gonoreea cu rezistență multiplă la medicamente în cursul acestui an. Planul
conturează opțiuni pentru a minimiza amenințarea cu gonoreea rezistentă la
droguri în Europa.
Cercetorii din S.U.A au descoperit un nou tip de antibiotic numit
zoliflodacin care poate inhiba sinteza ADN-ului bacteriilor într-un mod diferit față
de antibioticele curente. Anchetatorii au recrutat bărbați și femei, cu vârsta
cuprinsă între 18 și 55 de ani, din clinici de sănătate sexuală din mai multe orașe
din S.U.A. Participanții au avut fie gonoree genitale netratate, semne și simptome
de gonoree, fie un partener sexual cu gonoree. a aproximativ o săptămână după
tratament, aproape toate infecțiile gonoreei genitale au fost vindecate: 48 din 49 de
persoane (98%) au primit 2 grame de zoliflodacină, toate cele 47 de persoane care
au primit 3 grame și toți cei 21 de oameni care au primit ceftriaxonă. În mod
similar, toate cele 13 infecții rectale au fost vindecate indiferent de tratamentul pe
care persoana la primit. u toate acestea, infecțiile gâtului au fost mai persistente.
Infecțiile din gât au fost vindecate la 4 din 6 persoane (67%), cărora li s-au
administrat 2 grame de zoliflodacin și 7 din 9 persoane (78%) care au primit 3
grame. Toate cele 4 persoane din grupul ceftriaxone au fost vindecate.
Participanții au fost întrebați despre efectele secundare. În ansamblu,
oamenii au tolerat bine ambele tipuri de tratament. Un stomac deranjat ușor a fost
cel mai frecvent efect secundar.
Rata cazurilor de gonoree raportate in Statele Unite a crescut cu 75% de la
scaderea istorica in 2009, iar rezistenta la antibiotice a redus considerabil numarul
de optiuni de tratament pentru aceasta boala, spune directorul NIAID Dr. Anthony
S. Fauci. Aceste concluzii de cercetare incurajatoare publicate astazi sugereaza ca
zoliflodacin are potentialul de a fi un antibiotic orale si usor de administrat pentru
tratarea gonoreei.
FDA a acordat zoliflodacinului cu stadiu rapid de dezvoltare ca tratament
oral pentru gonoree. Planurile sunt în curs de testare în SUA, Olanda, Africa de
Sud și Thailanda

104
 BIBLIOGRAFIE

(n.d.). Retrieved from Global Antimicrobial,Resistance Surveillance, System (GLASS) Report:

https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/259744/9789241513449eng.pdf;jsessionid=4
B802AA0C5D5E58AE164EDD835140CC6?sequence=1
Elena Huțanu Crocnan, I. H. (2014). Manual pentru clasa a XI-A. București: Editura Didactică și
Pedagogică.
Emergence of multi-drug resistant Neisseria gonorrhoeae - Threat of global rise in untreatable sexually
transmitted infections. (n.d.). Retrieved April 19, 2019, from
https://www.who.int/reproductivehealth/publications/rtis/who_rhr_11_14/en/
Florea Marin, D. V. (1981). Recuperarea femeilor cu afecțiuni genitale. București: Editura medicală,
București.
Gallagher, J. (n.d.). BBC. Retrieved JANUARY 19, 2019, from https://www.bbc.com/news/health-
46809526
Liliana Rogozea, T. O. (2002). Tehnica Îngrijirii Omului Sănătos și Bolnav. Brașov: Editura Romprint.
Liliana Rogozea, T. O. (2005). Tehnici și Manopere pentru Asistenți Medicali. Brașov: Editura Romprind.
Popescu, A. (1982). Boli cu Transmitere Sexuală. București: Editura Medicală, București.
Susanne Jacobsson and Magnus Unemo, Ö. U. (n.d.). ECDC EUROPA. Retrieved April 19, 2019, from
https://ecdc.europa.eu/en/news-events/gonorrhoea-drug-resistance-compromises-
recommended-treatment-europe
Traducător: Adina Ungureanu, C. d. (n.d.). Atlas de Anatomie. AQUILA INTERNATIONAL.
Ursoniu, C. (1985). Igiena Sexuală. Timișoara: Editura Facla.
Vârtej, P. (2001). Ginecologie. București: All Education S.A.
WORLD HEALTH ORGANISATION. (n.d.). Retrieved from https://www.who.int/csr/don/30-january-2019-
gonococcal-infection-uk/en/

105